Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
 
Ş
i
 
atîta
 
timp
 
cît 
 
aceste
 
trepte
 
urcate
ş
i
 
coborîte
 
de
 
mine
 
vor
 
mai
 
fi
 
urcate
ş
i
 
coborîte
 
de
 
nenum
ă
ra
ţ 
i
 
al
ţ 
ii,
 
aceast 
ă
carte
 
va
 
m
ă
rturisi
 
oricînd:
 
...dac
ă
dragoste
 
nu
 
e,
 
nimic
 
nu
 
e!..."
 
 
 
CEL MAI IUBIT DINTRE PAMÎNTENI
Marin Predavol. 1PARTEA ÎNTÎIAIMoartea e un fenomen simplu în natur
ă
, numai oamenii îl facînsp
ă
imînt
ă
tor. Vorbesc de moartea natural
ă
, care adesea e o dulce ispit
ă
.Înainte de a fi depus aici în aceast
ă
celul
ă
, din care nu voi mai ie
ş
i decît pentru aintra într-o captivitate perpetu
ă
, în plimb
ă
rile mele solitare pe la margineaora
ş
ului, pe poteci, uitîndu-m
ă
în jos
ş
i privind p
ă
mîntul, un sentiment senin seinsinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, p
ă
mîntul negru, t
ă
cut,lini
ş
tit, apoi de atrac
ţ
ie, de dorin
ţă
, un fel de melancolie, de nostalgie blînd
ă
, dea m
ă
culca pe el
ş
i a r
ă
mîne acolo întins pentru totdeauna. Ceea ce
ş
i f 
ă
ceam,stînd cu ochii spre cer, pîn
ă
ce adormeam. M
ă
trezeam cople
ş
it de un adîncsentiment de regret: de ce m-am mai trezit?Dar moartea violent
ă
, sinuciderea, la care e
ş
ti împins de c
ă
tre oameni? Tandra nep
ă
sare fa
ţă
de lume te poate st
ă
pîni într-adev
ă
r numai cînd te sim
ţ
istr
ă
in de propria-
ţ
i fiin
ţă
, dar cînd, dimpotriv
ă
, ai con
ş
tiin
ţ
a c
ă
ea este totul?
Ş
i
ş
tii cu certitudine c
ă
acest totul nu va mai fi liber niciodat
ă
? Închisoarea pe via
ţă
!Oricît m-a
ş
i str
ă
dui, mi-este cu neputin
ţă
s
ă
-mi imaginez c
ă
, odat
ă
verdictulpronun
ţ
at, voi putea adresa lumii un tandru adio nep
ă
s
ă
tor.Am mai avut de a face cu anchetele
ş
i justi
ţ
ia
ş
i am mai fost condamnat, darnu pe via
ţă
 
ş
i nu f 
ă
r
ă
speran
ţ
a de a ie
ş
i curînd. Nu fusese chiar
curînd,
dar niciprea tîrziu ca s
ă
nu pot uita. Acum îns
ă
descop
ă
r cu groaz
ă
c
ă
ei, cei care m
ă
 interogau,
erau liberi 
(
ş
i asta se vedea din pofta cu care îmi consemnau depozi
ţ
ia,acele infame gesturi ale fiin
ţ
ei animalice care se simte tr
ă
ind f 
ă
r
ă
opreli
ş
ti, gestulcu care aplicau o
ş
tampil
ă
, r
ă
sfoitul hîrtiilor, mîncatul unui sendvici,înghior
ţă
itul unui pahar cu ap
ă
, scîr
ţ
îitul scaunului sub trupul voinic, ancoratbine în realitate, uitatul pe fereastr
ă
, c
ă
scatul, rîgîitul, gîndul la muierea tîn
ă
r
ă
 pe care o vor strînge în bra
ţ
e la noapte), iar eu nu voi mai fi niciodat
ă
ca ei, toategesturile mele vor fi sau îmi vor reaminti c
ă
sînt condamnat s
ă
nu mai fiu liberpîn
ă
la moarte...
Ş
tiu îns
ă
c
ă
exist
ă
pentru mine o sc
ă
pare: s
ă
fac s
ă
retr
ă
iasc
ă
în sufletul meudulcea dorin
ţă
de a intra în p
ă
mînt, s
ă
retr
ă
iasc
ă
apoi marea mea dragostepentru ea, suferin
ţ
ele îndurate
ş
i apoi puterea exalt
ă
rii de a muri. Prietenul meu,fostul judec
ă
tor, m-a sf 
ă
tuit s
ă
scriu pe larg cum s-au petrecut lucrurile,
ş
i s
ă
-idau lui, care mi-e avocat, m
ă
rturisirea, s-o aib
ă
pentru ultima înf 
ăţ
i
ş
are laproces. Nu
ş
tiu la ce-i mai poate folosi avocatului, dar îmi face bine mie. Scriind,simt c
ă
tr
ă
iesc
ş
i într-adev
ă
r gîndul mor
ţ
ii inevitabile î
ş
i diminueaz
ă
puterea de
 
a-mi îngrozi con
ş
tiin
ţ
a, care îmi
ş
opte
ş
te: mii de oameni mor pe p
ă
mînt chiar înaceste clipe, oameni umili, dar
ş
i oameni mari; nu se poate spune c
ă
n-ai tr
ă
itdin plin treizeci
ş
i cinci de ani, al
ţ
ii au murit mult mai tineri, nu trebuie s
ă
 accep
ţ
i s
ă
tr
ă
ie
ş
ti oricum...Poate c
ă
m
ă
rturia aceasta va ap
ă
rea odat
ă
, împreun
ă
cu eseul meu
Era tic 
ă 
lo 
ş 
ilor 
ş
i voi tr
ă
i astfel
ş
i prin cei care m
ă
vor citi, nu numai, asemeni tuturor,
 
prin feti
ţ
a mea, deci mai mult, fiindc
ă
familiile se sting
ş
i ele, uneori atît derepede încît se justific
ă
pe deplin existen
ţ
a acelor arti
ş
ti care se las
ă
devora
ţ
i dedemonul crea
ţ
iei
ş
i nu mai au timp, sau nu-i mai intereseaz
ă
s
ă
se lase ispiti
ţ
i deperpetuarea fiin
ţ
ei lor efemere, poseda
ţ
i de ideea durabilit
ăţ
ii ei în spirit. C
ă
cicultura e o form
ă
de via
ţă
, prin care o colectivitate uman
ă
î
ş
i exprim
ă
for
ţ
a crea-toare. Tat
ă
l meu, fost monteur de avioane, avea, în mod straniu, o aversiune fa
ţă
 de cultur
ă
 
ş
i mai ales fa
ţă
da scriitori, al c
ă
ror statut social actual îl scotea dins
ă
rite. "Ce rost au
ăş
tia?", zicea. Adic
ă
ce rost are s
ă
acorzi un statut social unorin
ş
i a c
ă
ror activitate nu e strict necesar
ă
? Nu citea nimic, în afar
ă
de studiitehnice despre avioane, meseria lui, care de altfel îl pasiona. I-am vorbit într-o zidespre Eminescu, cu o pasiune ca
ş
i a lui,
ş
i atunci a rînjit cinic: "Ce Eminescu?!Eminescu e mort!"' Vroia s
ă
spun
ă
c
ă
el va asambla avioane în eternitate, ceea cenu s-a confirmat, fiindc
ă
ast
ă
zi asambleaz
ă
tractoare, sugerînd adic
ă
omentalitate foarte curent
ă
, a unei civiliza
ţ
ii tehniciste, care se putea lipsi f 
ă
r
ă
 pagub
ă
de poe
ţ
i. "A
ş
a ne putem lipsi de multe, i-am r
ă
spuns. Ce r
ă
mîne dinactivitatea voastr
ă
dup
ă
ce muri
ţ
i? O gr
ă
mad
ă
de fiare. În timp ce Eminescu nuva muri niciodat
ă
, cînd îl citesc simt c
ă
e printre noi, aievea." "Ba e mort de-abinelea, îngropat în cimitir." Puteam atunci s
ă
accept aceast
ă
gîndire a lui ca peceva straniu, venea parc
ă
din alt
ă
planet
ă
 
ş
i adolescentul din mine o resim
ţ
ea cape un
ş
oc: era o enigm
ă
a acestor timpuri. Sim
ţ
eam c
ă
în alc
ă
tuirea intim
ă
afiin
ţ
ei mele exista o lege
ş
i în a lui nu,
ş
i cum putea tr
ă
i f 
ă
r
ă
aceast
ă
lege, sau celege îl c
ă
l
ă
uzea?Dar iat
ă
-m
ă
atingînd, chiar
ş
i pe un plan secund, miezul existen
ţ
ei mele
ş
i,ca întotdeauna la cei lovi
ţ
i, gîndul mi se întoarce înapoi, la vremea inocen
ţ
eipierdute, cînd am s
ă
vîr
ş
it prima infamie...IIAm fost un adolescent dur
ş
i turbulent, dar r
ă
u con
ş
tient nu i-am f 
ă
cut peatunci decît mamei, fiindc
ă
pentru duritatea mea am fost pedepsit (f 
ă
r
ă
s
ă
maispun c
ă
violen
ţ
a gîndirii îmi era respins
ă
, nu întotdeauna u
ş
or, e adev
ă
rat, darp
ă
trundea greu în suflete
ş
i cînd p
ă
trundea ap
ă
rea ura împotriva mea,aversiunea instinctiv
ă
de ap
ă
rare). Fetele m
ă
ocoleau, adic
ă
nu se îndr
ă
gosteaude mine, nu
ş
tiam pe atunci de ce, pentru c
ă
nu eram urît, tocmai de aceea,pentru aceast
ă
duritate de care nu eram con
ş
tient, iar turbulen
ţ
a era socotit
ă
decei în
ţ
elep
ţ
i proprie vîrstei
ş
i rareori îmi atr
ă
gea vreo pedeaps
ă
prea grav
ă
. Eramchemat în cancelariile
ş
colilor prin care am trecut, moralizat cu grij
ă
 
ş
ipersuasiune, fiindc
ă
eram un elev bine preg
ă
tit
ş
i reînviam în con
ş
tiin
ţ
apedagogilor mei principii care cu cei buni (considera
ţ
i c
ă
to
ţ
i ar fi fost buni!) erau
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more