Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
19Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dece suntem Greco-Catolici !

Dece suntem Greco-Catolici !

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 1,385|Likes:
Published by Rodderick

More info:

Published by: Rodderick on Jun 28, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2014

pdf

text

original

 
DE CE SUNTEM GRECO-CATOLICI?
 
Editată de Casa de Editură "Viaţa Creştină",Cluj-Napoca, 1999ISBN 973-9288-02-2"Dacă azi sunt ardeleni intelectuali ce fac parte din Biserica Unită şi care ţin la Roma catolică mai mult decât ne închipuimnoi, e tocmai fiindcă văd în catolicism o domnie a ordinii şi le e teamă de inconsistenţa din Vechiul Regat... De aceeaproblema uniţilor e mai importantă şi se pune altfel decât se pune de obicei."(Vasile Băncilă, Semnificaţia Ardealului, Cluj-Napoca, 1993, p. 26)"Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci - şi nici nu se va stinge vreodată... Odată trezităconştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-o mai poate nimici; de generaţii ea face parte din însăşi conştiinţa noastră deromâni. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj; cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cucât geniu, o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică. Asemenea creaţii spirituale n-aumoarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul Neamului care le-a dat naştere."(Mircea Eliade, Paris, 1954)"Am lăsat o cerere la Uniunea Scriitorilor să fiu înmormântat la Blaj, în Mica Romă a lui Eminescu. Am plătit slujba,clopotele, locul. Acu - sigur că la Blaj pot să fiu înmormântat şi lângă gard, că-i pământ sacru acolo... Eu sunt legat de Blajprin concepţia mea panlatină a culturii române".(Petre Ţuţea, "România liberă", 7-8 decembrie 1991, p. 2)
Calomniile neîntrerupte proferate de ortodoxia confesionalistă la adresa Bisericii Române Unitecu Roma, Greco-Catolice, ne obligă să ieşim din tăcerea noastră obişnuită şi să răspundem, maiales că multă lume se miră şi-şi pune întrebarea:
cum se explică, în aceste condiţiuni, faptul căse produce în aşa de mare număr revenirea de la Ortodoxie a credincioşilor greco-catolici, laBiserica străbunilor şi părinţilor lor 
, încât foarte greu se poate ţine pasul pregătirii preoţilor caresă-i păstorească şi să le asigure asistenţă spirituală necesară tuturor celor ce se întorc, revenind în unele părţi unui preot păstorirea a câte trei-patru comunităţi de credincioşi, din tot atâtealocalităţi? Miraculoasa revenire are loc după ce, înainte cu 50 de ani, în 1948, Biserica RomânăUnită a fost scoasă în afara legii de către Statul comunist ateu, care, în colaborare cu ierarhiaBisericii Ortodoxe Române i-a integrat pe credincioşii greco-catolici în mod violent, cu sila, înBiserica Ortodoxă.Pe preoţii care n-au trecut i-au arestat, condamnat şi purtat prin închisori, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, prin coloniile de muncă din Bărăgan, din Balta Brăilei şi Delta Dunării, iar peEpiscopi i-au arestat pe toţi, până la unul. Cinci dintre ei au murit în închisori: Vasile Aftenie - în1950 la Bucureşti, Valeriu Traian Frenţiu - în 1952, Ioan Suciu - în 1953 şi Tit Liviu Chinezu - în1955, toţi trei la Sighetu Marmaţiei, iar Alexandru Rusu în 1963 la Gherla. Doi în domiciliuobligatoriu: Ioan Bălan, în 1959, la Mănăstirea Ciorogârla şi Cardinalul Iuliu Hossu - la MănăstireaCăldăruşani, în 1970. Alţi trei Episcopi s-au stins din viaţă după eliberarea din închisori, caurmare a îndelungatelor suferinţe cauzate de condiţiile grele, inumane, în care au fost deţinuţi şiizolaţi: Iuliu Hirţea, în 1978, Ioan Dragomir - în 1985 şi Ioan Chertes - în 1992. Mai este în viaţădoar unul din cei doisprezece: Cardinalul Alexandru Todea, la Reghin, imobilizat de o paralizie într-un scaun cu rotile, ca urmare a celor 17 ani de temniţă, de frig şi foame.Dar nici unul n-a defecţionat. N-a trecut nici unul la ortodocşi, aşa că pe bună dreptate semândrea cu ei Papa Pius al XII-lea şi spunea că "din 12 Apostoli ai lui Cristos, unul, IudaIscarioteanul, a fost trădător, pe când, din cei 12 Episcopi români greco-catolici nici unul nu adefecţionat, nu a trădat nici unul"; sau cum îi laudă în versuri poetul Ioan Andrei: "Episcopii-nlanţuri cu crucea pe umeri / Ca Tine Isuse-s discipolii Tăi / Apostoli în jertfă, chemare şi număr /Dar fără să aibă un Iuda-ntre ei" (
Pentru Tine, Doamne
, din volumnul
Cruci de Gratii 
).Bunurile patrimoniale ale Bisericii Române Unite au fost toate răpite - mobile şi imobile, clădirileşcolare, reşedinţele episcopale, protopopeşti, parohiale şi mănăstireşti -, şi au fost împărţite pedin două între Statul comunist ateu şi Biserica Ortodoxă Română, ca pe o pradă de război.Lăcaşurile de cult i-au revenit Bisericii Ortodoxe. După Revoluţia din Decembrie 1989, noua
 
orânduire de stat neo-comunistă, în asentimentul ierarhiei ortodoxe confesionaliste, i-a redatBisericii Române unite cu Roma bruma de libertate, de a ieşi din catacombe la lumina zilei,pentru a "convinge" străinătatea, că în România libertatea şi Drepturile omului sunt "garantate", însă nu i-a restituit şi bunurile răpite şi nici lăcaşurile de cult, şi mai ales acelea, în speranţa, dealtfel mărturisită, că cei câţiva "zeci de mii" de credincioşi greco-catolici, "toţi vârstnici", vor dispărea în câţiva ani, şi astfel existenţa Bisericii Greco-Catolice va rămâne doar un simplucapitol de istorie.Dar, cu toată duritatea şi continuitatea prigoanei de o jumătate de secol şi a declaraţiilor unor ierarhi ortodocşi prin străinătate - precum cele ale Patriarhului Teoctist Arăpaş - că în România numai există greco-catolici, recensământul oficial din 1992, în pofida încercărilor confesionalisteortodoxe şi neo-comuniste de a înregistra cât mai puţini greco-catolici, totuşi un număr de228.337 de credincioşi, care, deşi reprezintă abia 1 % din populaţia ţării, nu a putut fi ascuns.Recenzorii recurgeau la un dialog diabolic cu recenzaţii:- Ce confesiune aveţi?- Greco-catolică.- Cum? Sunteţi unguri?- Nu. Suntem români.- Doar numai ungurii sunt catolici, conchidea recenzorul şi astfel oamenii mai simpli renunţau lacontinuarea discuţiei, iar el înregistra ce vroia. În alte locuri, în care recenzatul îşi susţinea cutărie convingerea religioasă greco-catolică, i-o trecea în fişa de recensământ în creion, iar ladefinitivarea fişei în cerneală, scria ce "trebuia". O astfel de discuţie a fost provocată de unrecenzor chiar în casa Părintelui Tertulian Langa, pe atunci Vicar-general, (Protosincel) alEparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.Cifrele false ale Recensământului din 1992 impietează, desigur, şi azi, în mod flagrant, adevărulşi sunt citate mereu de susţinătorii stării actuale de lucruri, ca argument fundamental în efuzul dea restitui bunurile Bisericii Române Unite, răpite acesteia în 1948.Este foarte adevărat că numărul exact al credincioşilor români greco-catolici nu poate fi uşor stabilit, fiindcă revenirile de la o zi la alta sunt continue. În unele localităţi au cuprins întreagapopulaţie, în frunte cu preoţii parohiilor "ortodoxe" respective şi cu readucerea patrimoniului răpit în 1948, biserica şi casele parohiale. Aşa s-a întâmplat la Poiana-Turda, Livada-Turda, Cojocna,Aiton din judeţul Cluj, sau la Ardud în judeţul Satu-Mare, care a avut loc la începutul anului 1998.Exemplele sunt numeroase.Ultimele cifre ce le putem şi noi comunica asupra numărului credincioşilor români greco-catolicisunt cele comunicate de Episcopul român unit de Oradea, PSS Virgil Bercea, în emisiunea"Credo" a Postului naţional nr.2 de Televiziune din 2 martie 1998, că la acea dată BisericaRomână Unită cu Roma, Greco-Catolică, avea între 840.000-860.000 de credincioşi şi 800 depreoţi. Dar şi aceste cifre sunt relative, fiind valabile numai pentru data în care au fostcomunicate, revenirile de la Ortodoxie intensificându-se, mai ales după evenimentele petrecutecu ocazia preluării de către greco-catolici a Catedralei episcopale "Schimbarea la Faţă" din Cluj,la 13 martie 1998, în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive. Mărşăluirea din 20 martie 1998 acelor 3000 de preoţi ortodocşi din Transilvania, chemaţi la Cluj să se "roage pentru duşmaniineamului" (care ar fi "greco-catolicii"), n-a impresionat şi n-a mişcat sufletele pentru cauza celor pretinşi 50.000 de credincioşi ortodocşi, care ar fi fost evacuaţi de la biserica "Schimbarea laFaţă", când, în realitate, la Liturghia destinată lor în Catedrala ortodoxă, între orele 7, 30-9, 30,doar în duminici şi sărbători ating un număr relativ mare de credincioşi. Dacă ar fi avut, nu50.000, ci 5.000 de credincioşi activi, sau numai 1.000, care frecventează biserica şi solicităasistenţă spirituală, ar fi ieşit cu ei în Piaţa Unirii, de unde au plecat greco-catolicii după aproape8 ani, ca să arate cât sunt de nedreptăţiţi, sau ar fi mărşăluit ei pe stradă şi nu ar fi adus cuconvocator preoţimea de la sate şi seminariştii şi studenţii pe bază de catalog.
 
Nu numai că nu a impresionat marşul celor 3.000 de preoţi pe străzile Clujului la 20 martie 1998,ci dimpotrivă "procesiunea", cum o numeşte Arhiepiscopul Bartolomeu, a scandalizat pe mulţi: "Ofalsă cruciadă" spune poetul şi academicianul Ştefan Augustin Doinaş, " ... preoţii ortodocşi dinCluj, mărşăluind pe străzile oraşului ca nişte vrednici sindicalişti "ai eroicei noastre clasemuncitoare". Iar Adrian Suciu reacţionează la C.D. Radio Cluj, în 23 martie 1998: "N-am putut fiimpresionat pentru că înaintea celor 3.000 de preoţi auzeam huruitul şenilelor tancurilor sovieticeşi la gâtul fiecăruia dintre ei atârnau, zăngănind, schelete. La gâtul lui Valeriu Anania atârnauoasele Episcopilor Vasile Aftenie... Valeriu Traian Frenţiu...Ioan Suciu...Tit Liviu Chinezu...Potrivitrangului şi puterii, toţi ceilalţi îşi purtau povara, după bună rânduială a nevinovăţiei dintreosemintele martirilor Bisericii Române Unite cu Roma. Aş fi fost impresionat dacă n-aş fi văzut pestrăzile Clujului divizia cea mai sinistră a Securităţii româneşti, preoţimea ortodoxă. Dumnezeu nutoarnă harul său în vase spurcate, preoţii care au terfelit Taina sfântă a Spovedaniei, pe care ar fitrebuit să o apere cu viaţa, sunt mai departe de credinţa creştină decât însuşi Necuratul... Aş fifost impresionat dacă n-aş fi văzut pe străzile Clujului unealta cea mai umilă şi mai eficientă aregimului ateu comunist... D-le Valeriu Anania, numai numele bisericii "Schimbarea la Faţă" ar trebui să vă facă să intraţi în pământ de ruşine. Episcopul unit Iuliu Hossu a luptat de aici împotriva horthyştilor pentru a-i impiedica pe aceştia să confişte Catedrala Ortodoxă, rămasăaproape goală în periada Diktatului de la Viena... Plata acestui gest de dragoste frăţească a fostprigoana, martiriul şi ura organizate, pe care D-voastră le giraţi în continuare..."Regretăm şi mărturisim cu toată sinceritatea părerea de rău că am fost nevoiţi să reproducemreacţia atât de dură la adresa "procesiunii" din 20 martie 1998, a preoţilor ortodocşi dinTransilvania pe străzile Clujului, dar atât de mult a scandalizat acest marş, încât reacţiile auapărut spontan, în toată duritatea lor.Se ştie că după Adunarea Naţională de pe platoul Romanilor de la Alba Iulia, din 1 Decembrie1918, delegaţia constituită din doi greco-catolici, Alexandru Vaida Voievod şi Episcopul IuliuHossu, şi doi ortodocşi, Vasile Goldiş şi Episcopul Miron Cristea, a prezentat Regelui Ferdinandşi Guvernului din Bucureşti, Hotărârea de Unire a Ardealului cu România, rezultat al luptei dusăde românii ardeleni după Unirea cu Roma, începând cu Episcopul greco-catolic Inochentie MicuKlein, cel care a elaborat întâiul program de emancipare naţională în Ardeal şi a început lupta cuasupritorii, luptă continuată de Şcoala Ardeleană şi Partidul Naţional Român, în care vioara întâiau fost greco-catolicii. Ca revanşă, Vechiul Regat, prin Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne, aşteptând ocazia potrivită, ne-a trimis de peste munţi, în Transilvania, în scaunulmitropolitan de la Sibiu, nomenclaturişti, fără nici o legătură sufletească cu Transilvania, printre eişi unul dintre cei ce au cerut internarea în casa de nebuni a preotului ortodox Gheorghe CalciuDumitreasa, fiindcă se ruga lui Dumnezeu, precum şi în celelalte scaune episcopeşti sufragane, între care şi un reeducator din închisorile comuniste, pentru a-i discredita pe urmaşii greco-catolici care au făurit România Mare şi care au mai rămas în Transilvania şi pe care nu au reuşitcomuniştii să-i lichideze integral.
Aria calomniei - armă de luptă
 Una dintre armele ortodoxiei confesionaliste pe care o folosesc pentru discreditarea greco-catolicilor este calomnia. Până acum numai preoţii ortodocşi au proferat de la altar ocara căgreco-catolicii sunt unguri şi urmăresc să vândă Ardealul Ungariei. Mai nou, această calomnie adevenit şi pentru ierarhia ortodoxă o armă fundamentală împotriva "uniaţiei". ArhiepiscopulBartolomeu Anania, care, după îmbolnăvirea şi ieşirea din scenă a Mitropolitului AntoniePlămădeală, a preluat drapelul ortodoxiei confesionaliste din Transilvania, în răspunsul datpoetului şi academicianului Ştefan Augustin Doinaş, care i-a cerut să se rezume la lupta împotrivacomunismului, nu şi a democraţiei, susţine că lupta trebuie să fie şi antirevizionistă, fiindcă"actuala ofensivă de catolicizare a Ardealului e una din mişcările de învăluire a unui revizionismmai inteligent şi mai grăbit". Între aceşti revizionişti ar fi "grupul organizat care a năvălit în biserica"Schimbarea la Faţă". Deci greco-catolicii sunt învinuiţi de "mişcările de învăluire a unui

Activity (19)

You've already reviewed this. Edit your review.
Ivănescu Mihai added this note
Cuviosii Msrturisitori: Visarion, Sofronie si Sf. Mucenic Oprea – 21 octombrie Cuvioşii Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea 21 octombrie CUVIOSUL MARTURISITOR VISARION IEROMONAHUL Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din randul preotilor si credinciosilor ortodocsi romani din Transilvania, s-au ridicat nenumarati aparatori ai dreptei credinte, in fata incercarilor autoritat
Ivănescu Mihai added this note
Aceasta biserica greco-catolica este o consecinta a politicii asidue de deznationalizare si spargere a unitatii romanesti pe care ungurii au uneltit-o incepind cu anul 1701,si cu ajutorul habsburgilor,au mituit ierarhii,preotii ortodocsi sa se rupa de Biserica ortodoxa,fiind momiti si cu scutiri fiscale si privilegii,acestia acceptind unirea nefireasca cu Roma catolica care opreste preotii de la c
Ivănescu Mihai added this note
Sf. Mc. Mărt. Moise Măcinic şi Ioan din Galeş Sfântul Sfinţit Mărturisitor Ioan din Galeş a fost un preot originar din Transilvania care a trăit în secolul al XVIII-lea. El a fost închis pentru că a protestat împotriva presiunii exercitate de autorităţile Imperiului habsburgic asupra ortodocşilor pentru a-i sili să accepte unirea cu Roma şi, pentru credinţa lui, a murit în închisoarea de la Kufste
Ivănescu Mihai added this note
Aceasta biserica greco-catolica este o consecinta a politicii asidue de deznationalizare si spargere a unitatii romanesti pe care ungurii au uneltit-o incepind cu anul 1701,si cu ajutorul habsburgilor,au mituit ierarhii,preotii ortodocsi sa se rupa de Biserica ortodoxa,fiind momiti si cu scutiri fiscale si privilegii,acestia acceptind unirea nefireasca cu Roma catolica care opreste preotii de la c
Ivănescu Mihai added this note
Cuviosii Msrturisitori: Visarion, Sofronie si Sf. Mucenic Oprea – 21 octombrie Cuvioşii Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea 21 octombrie CUVIOSUL MARTURISITOR VISARION IEROMONAHUL Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din randul preotilor si credinciosilor ortodocsi romani din Transilvania, s-au ridicat nenumarati aparatori ai dreptei credinte, in fata incercarilor autoritat
1 thousand reads
1 hundred reads
Ardei Madalina liked this
marboian liked this
amarry liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->