Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Maitreyi Devi - Dragostea Nu Moare

Maitreyi Devi - Dragostea Nu Moare

Ratings: (0)|Views: 245|Likes:
Published by amaliabis

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: amaliabis on Sep 03, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/15/2014

pdf

text

original

 
1
MAITREYI DEVI
DRAGOSTEA NU MOARE 
 —
 
roman —
Versiunea româneasc
ă
de
Ş
TEFAN DIMITRIU
Ş
ITHEODOR HANDOCA
 
Postfa
ă
de MIRCEA HANDOCA,
 Editura AMALTEA
 
Partea întâi
ÎNTÂI SEPTEMBRIE 1972. ZIUA MEA DE NA
Ş
TERE. Voi, dragii meiprieteni Goutami
ş
i Parbati, voi a
i fost cei care a
i insistat s
ă
mi-o s
ă
rb
ă
toresc, darnici n-a
i b
ă
nuit c
ă
-n seara asta, pe când r
ă
sunau muzica
ş
i recit
ă
rile
ş
i râsetele, eu amfost tot timpul cu gândul departe. Vârtejul timpului, r
ă
scolitor, m-a r
ă
v
ăş
it
ş
i m-apurtat cu sine, nu înainte, spre viitor, ci înapoi, adânc în trecut.E miezul nop
ii, poate fi
ş
i dou
ă
noaptea. Sunt singur
ă
, pe verand
ă
. De aici nupot cuprinde tot cerul cu privirea. Jum
ă
tate din Ursa Mare, ca un etern semn de întrebare prive
ş
te în jos, c
ă
tre mine - întreb
ă
ri peste întreb
ă
ri. Dar de ce revine
aceast 
ă 
 
 întrebare în mine, peste atât amar de vreme? Obi
ş
nuiam s
ă
m
ă
întreb uneoride ce mi-a fost dat s
ă
tr
ă
iesc o asemenea întâmplare f 
ă
r
ă
urm
ă
ri. Acum v
ă
d c
ă
ea n-aavut nici început, nici sfâr
ş
it. Stelele sunt str
ă
lucitoare, ele au fost martore alesuferin
elor unor oameni f 
ă
r
ă
de num
ă
r, întocmai cum ast
ă
zi m
ă
urm
ă
resc pe mine.Stelele îmi cheam
ă
întreaga fiin
ă
. M
ă
simt de parc
ă
n-a
ş
fi aici, dar mai sunt înc
ă
 aici. A
ş
putea s
ă
plec vreodat
ă
în alt
ă
parte? Aceasta e lumea mea. În patul lui, so
ulmeu doarme lini
ş
tit. Cât
ă
încredere are în mine. El nici nu m
ă
cunoa
ş
te prea bine;de
ş
i m
ă
iube
ş
te atât. Sunt întru totul a lui, dar poate c
ă
el a sim
it c
ă
pentru mine maiexist
ă
ceva. Totu
ş
i, nu are regrete, cum nu am nici eu. Via
a mea e împlinit
ă
.Tot ce-a
ş
fi putut d
ă
rui lumii, simt c
ă
am d
ă
ruit.
Ş
tiu c
ă
am cunoscut bucuriaiubirii absolute, a adora
iei ce arde ca flac
ă
ra nestins
ă
. Mi-am g
ă
sit rostul
ş
i împlinirea d
ă
ruindu-i lui Guru al meu tot ce aveam mai bun în mine
ş
i atunci, de ce, începând de ieri, via
a mea s-a schimbat într-atât?Ce tulbur
ă
toare nemul
umire r
ă
scole
ş
te nisipul fierbinte al Saharei
ş
i amenin
ă
 s
ă
-mi acopere lumea mea roditoare, frumoas
ă
 
ş
i vie!
Ş
tiu c
ă
sub acest acoper
ă
mânttotul s-a p
ă
strat cum a fost. Imaginea mea e neclintit
ă
în adâncurile min
ii b
ă
rbatului
 
2meu adormit, a
ş
a cum a fost totdeauna, iar micu
ul meu nepot, care doarme acumcuib
ă
rit lâng
ă
p
ă
rin
ii lui, va coborî în goan
ă
scara mâine diminea
ă
 
ş
i va veni s
ă
m
ă
  îmbr
ă
i
ş
eze ca în fiecare zi. Lumea mea este înc
ă
aceea
ş
i - duioas
ă
, plin
ă
de via
ă
 
ş
iverde. Acum m
ă
tem pentru c
ă
simt dogoarea lavei topite ce-amenin
ă
s-ocotropeasc
ă
. Nu, nu e lav
ă
. E poate aur topit.
Ş
i
ş
tiu c
ă
nu vreau s
ă
m
ă
feresc de ar
ş
i
alui, pentru c
ă
îmi aduce bucurie. Îmi amintesc poemul acela: "Când totul setransform
ă
în cenu
şă
, ceva mai r
ă
mâne întreg". E tocmai acest ceva, reminiscen
a,ceea ce nu a ars. Ce agonie, aceste ultime dou
ă
zile! Tr
ă
iesc dorul misterios pe careKalidasa îl descrie în "Sakuntala": "V
ă
zând o imagine dulce, auzind un sunetarmonios, chiar
ş
i oamenii ferici
i î 
ş
i pierd lini
ş
tea, poate c
ă
-
ş
i amintesc o iubireuitat
ă
dintr-o alt
ă
via
ă
".Nu, la mine nu e vorba de o alt
ă
via
ă
 
ş
i nici nu e în trecut, s-a petrecut ieri,acum numai patruzeci
ş
i doi de ani. Am p
ăş
it cu patruzeci
ş
i doi de ani înd
ă
r
ă
t.Pentru noi, fiin
ele omene
ş
ti, e o perioad
ă
lung
ă
, dar cât de pu
in înseamn
ă
îneternitate! Timpul nu î 
ş
i arunc
ă
nic
ă
ieri ancora. Nu are fa
ă
, ori spate, ori laturi.Timpul nu are nici r
ă
s
ă
rit, nici apus. Numai pentru a m
ă
exprima pe mine, infinituldevine finit. Brusc, ast
ă
zi, pentru mine s-au
ş
ters limitele a patruzeci
ş
i doi de ani.
Ş
im-am trezit în eternitate. Nu mai am trecut sau viitor. Sunt c-un picior în 1972, iar cucel
ă
lalt, în 1930.S-a întâmplat în diminea
a zilei de întâi septembrie 1972. Cu o zi înainte, unvechi prieten, Gopal, mi-a telefonat dup
ă
mul
i ani:M-a întrebat:– Amrita,
i-l aminte
ş
ti pe Mircea Euclid?– Da, un pic, am ezitat eu. De ce m
ă
întrebi?– Unul din prietenii lui a venit aici. Euclid a fost studentul tat
ă
lui t
ă
u. Cum el nu maieste, ar vrea s
ă
te vad
ă
pe tine, a r
ă
spuns Gopal, neatent.M-a str
ă
fulgerat o scânteie de bucurie. La cel
ă
lalt cap
ă
t al firului, Gopal devenisener
ă
bd
ă
tor.- De ce taci? N-a
ş
putea veni cu el la tine acum?- Nu, nu! M-am oprit o clip
ă
, c
ă
utându-mi cuvintele. Am s
ă
merg eu la el, mâine. D
ă
-mi adresa.Ploua de diminea
ă
. Am avut norocul s
ă
g
ă
sesc un taxi
ş
i s
ă
ajung la vreme."De ce m
ă
duc acolo? m
ă
întrebam în gând. De ce-oi fi atât de ner
ă
bd
ă
toare s
ă
afluve
ş
ti despre un om care nici m
ă
car nu mi-a r
ă
spuns la scrisori? Simpl
ă
curiozitate, m
ă
 lini
ş
team singur
ă
. Nu e nimic r
ă
u în asta. Vreau s
ă
 
ş
tiu ce mai face o persoan
ă
pe caream cunoscut-o cândva“. Ca s
ă
fiu sincer
ă
, trebuie s
ă
recunosc c
ă
m-am cam g
ă
tit,cum ar fi f 
ă
cut orice femeie. Mi-am îmbr
ă
cat un sari foarte frumos. Pe când st
ă
team în fa
a oglinzii, m-am întristat v
ă
zând cum ar
ă
t. Timpul distruge tot ce avem pre
ios,el nimice
ş
te orice, sf 
ă
râm
ă
 
ş
i sleie
ş
te. Oare a
ş
a e? Oare timpul nu face decât s
ă
  îmb
ă
trâneasc
ă
lumea? Oare nu ne
ş
i întinere
ş
te, totodat
ă
? Da, trupul îmi este b
ă
trân,dar mintea? Sufletul lacom s
ă
afle ve
ş
ti despre Mircea Euclid este tân
ă
r acum.
Ş
i eleste crea
ia timpului. Cândva, în tinere
e, am scris un poem:
Timpul care a fost înapoi
 
E acum înainte
 
Fa
  
a lui f 
ă 
ă 
v
ă 
l se acoper 
ă 
cu o m
ă 
tase-nstelat 
ă 
 ,
 
3
Cine i-a dat ve
 ş
mânt 
 ş
i podoab
ă 
?
 
Cum s-a n
ă 
scut spectacolul lui trec
ă 
tor?
 
 În curgerea pe nesim
  
ite a timpului
 
 În mi
 ş
carea lui f 
ă 
ă 
form
ă 
 Cine-nflore
 ş
te florile?
 
 În fiece clip
ă 
noi forme apar  Din oceanul pustiet 
ă 
ii
 
Ş 
i cad pe
 ă 
rmul ne
 ă 
rmurit.
 
Valurile îmblânzesc o iluzie a mor 
  
ii.
 Pe când scriam acest poem, nu am
ş
tiut c
ă
ceea ce p
ă
rea sfâr
ş
it poate reîncepe,c
ă
ceea ce p
ă
rea b
ă
trân întinere
ş
te
ş
i c
ă
înse
ş
i no
iunile de tân
ă
r
ş
i b
ă
trân sunt ni
ş
teiluzii. A
ş
ezat
ă
în ma
ş
ina care înainta în vitez
ă
, am râs înceti
ş
or de mine îns
ă
mi. De cem-am g
ă
tit oare, de ce m-am întristat v
ă
zându-mi înf 
ă
i
ş
area? Doar nu pe Mircea îlvoi întâlni. Voi întâlni numai un str
ă
in care vine din
ara lui.U
ş
a era deschis
ă
. Str
ă
inul avea fa
a bronzat
ă
, nu tenul acela alb obi
ş
nuit la europeni.Era de în
ă
l
ime mijlocie
ş
i m
ă
a
ş
tepta în picioare. A spus: "Sunt Sergui Sebastian"
ş
i,prinzându-mi mâna în palma lui, mi-a s
ă
rutat-o ceremonios. La acest gest familiar,zilele de mult uitate ale tinere
ii mele s-au clintit greoi, revenindu-mi în minte."Dumneavoastr
ă
sunte
i Amrita
?" m-a întrebat el.
Ş
tiam c
ă
str
ă
inul acesta prive
ş
teprin mine spre alt
ă
Amrita. Admira
ia
ş
i surpriza cuprinse în simpla lui întrebare nuputeau fi stârnite de aceast
ă
Amrit
ă
cu p
ă
rul înc
ă
run
it
ş
i cu fa
a ridat
ă
. M
ă
urm
ă
reacu ochii fic
ş
i
ş
i vederea lui p
ă
trundea pân
ă
foarte departe.
Ş
tiam c
ă
o privea peAmrita anilor '30.- M
ă
cunoa
ş
te
i? am întrebat eu calm
ă
. B
ă
rbatul a zâmbit.- În
ara mea v
ă
cunoa
ş
te toat
ă
lumea. Sunte
i eroina unui basm.- De ce? Din cauza c
ă
r
ii lui Euclid?- Da, cartea asta ne-a povestit despre dumneavoastr
ă
. El a vrut s
ă
v
ă
ia în c
ă
s
ă
torie,dar tat
ă
l dumneavoastr
ă
s-a opus. Sunte
i o hindu, iar el e cre
ş
tin.- Ce prostie! am ripostat eu.- Vre
i s
ă
spune
i c
ă
nu e adev
ă
rat?Sergui era vizibil surprins de vehemen
a mea.- Ce leg
ă
tur
ă
are povestea asta cu religiile hindu sau cre
ş
tin
ă
? Nu a fost vorba decâtde vanitatea lui. Mândria lui a fost r
ă
nit
ă
, nimic altceva.Ne-am a
ş
ezat amândoi
ş
i am r
ă
mas o vreme t
ă
cu
i. Apoi eu am spus:- Zilele astea se împlinesc patruzeci
ş
i doi de ani de când a plecat Mircea. Ocazional,am auzit vorbindu-se despre aceast
ă
carte care are drept titlu numele meu, dar n-am întrebat pe nimeni, niciodat
ă
, despre ce este vorba în ea. E un roman sau o carte depoezie sau de eseuri? Am neglijat s
ă
m
ă
informez. Dar acum v
ă
întreb, spune
i-mi, cecon
ine cartea?Am spus toate acestea zâmbind cu indiferen
ă
. M
ă
felicitam în sinea meapentru non
ş
alan
a cu care o f 
ă
cusem. Cât de simplu îmi venea s
ă
întreb acum. De cenu putusem s-o fac timp de atâ
ia ani? Aceea fusese, cu siguran
ă
, o alt
ă
Amrita. Celeg
ă
tur
ă
aveam eu cu Amrita de acum patruzeci
ş
i doi de ani, cu eroina c
ă
r
ii?

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
BLUE_ANGEL_EMI liked this
biancushi liked this
Klaw Bos liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->