Professional Documents
Culture Documents
Euristica
Desi se considera ca o disciplina stiintifica in ultimele decenii (4-6) fenomenul ca atare a fost
folosit mai demult, in special de catre psihologi in legatura cu activitatile creatoare ale constiintei.
Euristica este genetica, ereditara.
Vine din greaca de la cuvantul heuriskein care inseamna a gandi, a afla, a gasi, a descoperi.
Ca disciplina de sine statatoare este definita ca arta inventiei, stiinta metodelor si regulilor
descoperirii si inventarii pe o cale nedeductiva, nerationala.
Asa cum rezulta din definitie metoda euristica se deosebeste de cea deductiva. Aceasta din urma
inseamna deducerea unor afirmatii din altele, considerate adevarate, prin aplicarea unor reguli logice
definite in mod riguros.
Metoda euristica nu este o metoda riguroasa de demonstratie ci mai curand un procedeu care este
de ajutor demonstratiei; prin urmare euristica studiaza cazurile reale de inventii si descoperirii si
incearca sa deduca din ele principii generale ale proceselor de inventie si descoperire.
Pentru a delimita euristica de metoda deductiva se foloseste notiunea de algoritm si se arata ca
deductiile euristice nu sant de natura algoritmica pentru ca se foloseste de presupuneri, analogii, ipoteze
de lucru, modele de diferite feluri ceea ce deductia nu face.
Prin algoritm se intelege un procedeu schematic pentru rezolvarea unei categorii sau clase de
probleme in care fiecare „pas” care duce la rezolvarea dorita este definit in mod riguros si de aceea se
vorbeste de algoritmul rezolvarii problemelor.
De o mare importanta sant notiunile de euristica si algoritm in cazul simularilor pe calculator. Cand
intervin procese de creatie propriu-zisa, specifica doar omului, simularea pe calculator devine foarte
dificila datorita faptului ca procesul creatiei umane presupune spontaneitatea. Aici intevine euristica ce
cauta ca din exemplele concrete sa deduca reguli si strategii cu aplicabilitate limitata, acceptabile doar
in anumite cazuri. Rezulta astfel deosebirea dintre activitatile de rutina, standardizate care pot fi
calculate de calculator, roboti pentru ca pot fi descompuse in totalitate intr-o suita de algoritmi iar
acitivitatea creatoare, deci domeniul euristicii, a fost si ramane prin excelenta caracteristica specifica si
semnul de noblete al omului.
Algoritmica si euristica
= sant formule si strategii diferite in organizarea operatiilor intelectuale in vederea rezolvarii
de probleme.
Algoritmica este strategia gandirii care foloseste algoritmi.
Algoritmii sant serii strict ordonate de operatii si intervin succesiv pana la rezolvarea sarcinii
respective. Ei sant structuri operationale standardizate care duc cu certitudine la solutii. Folosirea
calculatorului a determinat intensificarea cercetarii si evidentierea algoritmilor.
Dar nu toate stiintele si nu pe tot parcursul lor pot fi atat de usor algoritmizate.
Euristica este disciplina ce contine procedee, metode ce au menirea de a facilita descoperirea,
inventia.
Euristica, spre deosebire de algoritmica, foloseste sisteme operationale flexibile si deschise
cuprinzand procedee de elaborare a ipotezelor si de testare eficienta a acestora. Apeleaza la gandirea
divergenta. Insa trebuie evidentiat faptul ca pe parcursul unei activitati procedeele algoritmice si
Metodologie curs 7 -2-
Rezolvarea probelmelor
1. Problema este un „obstacol” cognitiv in relatiile subiectului cu lumea sa. Este o dificultate
teoretica sau practica sau o lipsa a cunoasterii.
2. Situatia problematica este o conjunctura care genereaza probleme sau o neconcordanta intre
mijloace si scopuri sau intre a vrea si a putea.
Pentru a iesi din aceasta situatie trebuie localizata si definita problema sau solicitarea cuiva care
are cunostinte necesare sa o rezolve.
Cu cat este mai bine formulata problema cu atat vom sti mai bine ce trebuie facut pentru a rezolva
situatia problematica.
Categorii de probleme
Accesibilitatea problemelor depinde de gradul lor de definire si anume: problemele bine definite
sant mai accesibile pe cand cele slab definite sant dificile sau inaccesibile.
1. punerea probelemei sau formularea ei; o problema bine precizata este pe jumatate rezolvata.
2. formularea ipotezelor, a presupunerilor si testarea lor.
3. conturarea modelului rezolutiv functie de ipoteza adoptata.
4. executia adica aplicarea modelului rezolutiv.
5. verificarea necesara mai ales in cazul problemelor complexe.