Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Artefactul

Artefactul

Ratings: (0)|Views: 21|Likes:
Published by Cotizo Draia
Artefactul

Era o lume foarte veche. Facea parte dintre sistemele clasificate ca retrograde. Evenimentele de acolo la care ai participat sau legate de acţiunile tale au fost consemnate intr-o inregistrare oficiala, pentru ca erai intr-o misiune iniţiată de o institutie de acoperire; din cauza asta, tot ceea ce se stie este incomplet sau deformat. De ochii lumii, trebuia sa infiintezi un oficiu consular, in acord preliminar cu secretarul general. Scopul ascuns era sa recuperezi un artefact. Misiu
Artefactul

Era o lume foarte veche. Facea parte dintre sistemele clasificate ca retrograde. Evenimentele de acolo la care ai participat sau legate de acţiunile tale au fost consemnate intr-o inregistrare oficiala, pentru ca erai intr-o misiune iniţiată de o institutie de acoperire; din cauza asta, tot ceea ce se stie este incomplet sau deformat. De ochii lumii, trebuia sa infiintezi un oficiu consular, in acord preliminar cu secretarul general. Scopul ascuns era sa recuperezi un artefact. Misiu

More info:

Published by: Cotizo Draia on Sep 08, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/19/2010

pdf

text

original

 
ArtefactulEra o lume foarte veche. Facea parte dintre sistemele clasificate ca retrograde.Evenimentele de acolo la care ai participat sau legate de acţiunile tale au fostconsemnate intr-o inregistrare oficiala, pentru ca erai intr-o misiune iniţiată de oinstitutie de acoperire; din cauza asta, tot ceea ce se stie este incomplet sau deformat.De ochii lumii, trebuia sa infiintezi un oficiu consular, in acord preliminar cusecretarul general. Scopul ascuns era sa recuperezi un artefact.Misiunea era delicata pentru ca impunea ca sensibilitatile religioase ale populatiei relicte sa nu fie agresate. Planeta era ocolita de rutele comerciale obisnuite,tocmai pentru a evita contatul direct al locuitorilor cu echipajele sau pasagerii dinexterior. Guvernul reprezentativ avea un consulat comercial in Proxima Centauri princare se derulau toate operatiunile Terrei – sau Lumea Unu, cum mai era cunoscuta.Cândva, aceasta lume fusese martora Intersectiei – momentul in care specia umana seamestecase pentru catva timp cu o altă formă inteligentă a materiei, lucru care nu teinteresa prea mult, dealtfel. Istoria nu era in lista ta de preocupari...Te cautam pentru un singur amanunt... Trebuia sa-l aflu, pentru că puteaschimba toata imaginea noastra despre lume.O comanda mentala... Creierul elaborand reflex o secventa codificata,receptionata de bionanoreţea, fluxul subcuantic directionat instantaneu de unul dinsistemele de comunicatie galactice spre interfata primitiva a uneia din putinele matricivirtuale... Un shell embosat, cu efect tridimensional, pseudo-metal corodat, scrijelit cudalta in arabescuri runice, cu butoane grosolane, apărând ca niste nituri, rugoase siumede la pipait. O enclava Hell-Metal, pierduta in conglomeratul scapat de subcontrol al retelelor galactice, in care te simteai ca acasa de cativa ani...Apasare, scrâşnit de rugina frecata pe rugina, fierul dizolvându-se halucinantin spuma verzuie clocotinda a unui acid de pixeli VirtuaDraw, apoi mirosul greu,nedefinit al barului endorfinic. Mirosul propriului creier, cum iti placea sa spui...„Thunder-Chaos...” Un pocnit din degetele ieşite din manuşa taiata, inelul deargint in forma de ouroboros sclipind stins in lumina difuza a barului, lentilele decontact transformand pupilele in mici sigle in formă de cranii, privind necromantic indepărtări. „Ar trebui sa incerci”. Primul contact dupa atatia ani si tu imi ofereai,teatral, o poşircă de cyberdrog... „N-am venit pentru asta”. Ai ridicat din umeri, cornulantic in care se servea cocktailul dizolvandu-se incet in mana ta. „Credeam ca suntuitat de voi”, ai mormait, oarecum indispus. „Nu de mine”. Zâmbetul meu se oglindeain ochii tai, amestecat ciudat cu craniile desenate pe lentile. „N-am nici o obligatiefaţă de tine. A fost o greşeală. Nu ştiu mai mult decât atunci”.Te uitai in jur, printre tablele cromate pliate grosolan peste cadrele din bare deotel in care erau montate şei străvechi de motocicletă, de forma unor inimi din pieletare si neagră, culisând pe balamale cu arcuri ruginite. Ştiai ca nu era o simplă iluzie.Locul avea corespondent in realitate, iar tu stateai acolo, in bodega rockerilor de peArcturus-4, încercând să deduci care era miza jocului in care intrai din nou.„N-ar fi mare lucru să trimit pe cineva după tine”, am plusat. „Ar fi neplăcut”.Arcturus avea cabine de transfer la fel de incomode ca Lumea Unu, dar nu asta teneliniştea. Te cuprindea o furie surdă şi neputincioasă. „Aşa că mi-ar place să neintoarcem întâi pe Tamaris pentru un exerciţiu mental, dacă nu te superi prea tare.
 
Sunt sigur că ai cunoscut-o acolo” Ai tresărit şi te-ai încruntat. „Poţi să începi cu asta,dacă vrei”.Unii spuneau ca e un loc blestemat. Altii, ca e ceva care te face să vezi ce vrei,sau că iţi poţi îndeplini orice dorinţă ascunsă. Cei mai prăpăstioşi afirmau ca nimeninu se întoarce teafăr la cap din mlaştini... Sau că uneori nici nu se mai întoarce.Cândva, la marginea ceţurilor ce ascundeau teribilele smârcuri patrulau gărzilePrevoţiei, călare pe teribilii lor cai de luptă. Descendenţi îndepartaţi ai unor animale blajine de povară, aceştia erau nişte bestii carnivore extrem de agresive. Mulţi dintrece încercaseră pe vremuri sa treacă pe teritoriul interzis cazuseră pradă fălcilor lor.Călăreţii, grăniceri nemiloşi a căror identitate era necunoscută nu făceau nimic pentrua opri fiarele. Bariera fusese aproape imposibil de trecut până aparuse un nou grup decolonişti ilegali.Lumea Unu era închisă oficial de o mie de ani, dar existasera multe tentativede încălcare a convenţiei de izolare. Autorităţile galactice nu interveneau, aşa căguvernul terestru avea dreptul să ia orice măsuri credea de cuviinţă. De regulă străiniierau executaţi, sau cel puţin aşa anunţau conducătorii Terrei prin canalele diplomatice.La un moment dat, o navă necunoscută a descins intr-o zonă deşertică pustiedebarcând un grup de oameni care s-au dovedit ulterior o nucă prea greu de spart pentru miliţiile terestre. Noii veniţi erau duri, conduceau motociclete Nemesis şi eraudizidenţi exilaţi dintr-o organizaţie Hells Angels de pe Algol-2. Conducătorul lor,Harald Wargoth, era obsedat de a reînvia un chapter pe planeta unde fusese creat primul club de „renegaţi ai şoselelor”. O navă de contrabandă îi ajuta discret,aprovizionându-i regulat cu tot ce le era necesar. Guvernul Terrei întâi a protestat, iar când şi-a dat seama că nimeni nu va lua nici o masură la mai puţin de patru ani luminăde Soare, şi-a trimis miliţiile să îi spulbere pe nelegiuiţi. Outsiderii, manevrându-şi cuartă vehiculele lor ciudate au învins gardienii, le-au omorât şi le-au mâncat apoi caiide luptă, au reţinut câţiva ostateci pe care i-au pus să asiste la masacrarea camarazilor lor după care i-au eliberat pentru a duce un avertisment autorităţilor. Nobody fuck with the angels! Chapterul lor denumit pompos şi ameninţător Black Sun a fostrecunoscut imediat după aceea de restul cluburilor similare din galaxie; un influx demembrii noi a ajutat la menţinerea sa şi în caţiva ani a devenit cel mai exotic şi maicautat „gang de răi” din galaxie.Pământul era o lume aridă şi caldă. 90% din suprafaţa uscatului erareprezentata de deşert. Imensul pustiu planetar era accesibil însă datorită autostrăzilor rămase de pe vremea când Terra adora tehnologia. Înainte de Stânga Islamic – Creştină.Membrii Black Sun Chapter aveau spaţii nesfârşite în care puteau sa-şi dealiber cailor putere ai pilelor subcuantice cu care erau motorizate Nemesis-urile lor.Micile orăşele, înşirate firav la marginea autostrăzilor relicte, sufocate de sute de anide un guvern fundamentalist religios au fost brusc martorele unui altfel de mod deviaţă. Motociclişti înveşmântaţi în tunici lungi de piele, unele croite din pielea cailor de luptă ucişi, calare pe maşinăriile cromate, sau cu veste ponosite lasând să se vadatatuaje fioroase şi conducând rat-bikes cu aspect de fiare vechi, purtând la vederearme, unele artizanale, altele dispozitive infernale obţinute prin contrabandă din cineştie ce arsenale ilegale, intrau în plină viteză pe strada principală, parcau la cafeneauaautorizată a comunităţii şi începeau o petrecere ce putea ţine şi câteva zile. Micile
 
încercări ale localnicilor de a opune rezistenţă au fost rapid înfrânte. Nu era o violenţăcăutată, ci doar reacţii la încercarea unor autorităţi de a-i obliga pe intruşi de a sesupune ordinii, considerate arbitrare. Îngerii nu doreau decât bere, carne la grătar şifemei. Primele două aduceau bani cafenelelor – îngerii plăteau destul de cinstit.Femeile creeau de regulă probleme. Fie erau fascinate de barbarii mecanizaţi şi fugeaucu ei devenind fete de trupă sau partenere, fie erau hăituite de îngeri şi uneori răpite,comunităţile din care făcuseră parte erau intotdeauna revoltate şi cereau guvernului săintervină.Una din aceste femei a creat un scandal imens, în care a fost implicat consululProtectoratului Galactic şi Secretarul General al Stângii Creştin Islamice; se susţine, probabil întemeiat că, atunci când era foarte tânără, Tansella Arthan i-a călăuzit peÎngeri la mlaştinile care ascundeau locul Intersecţiei, primul blestem al lumii...Tamaris era hipernodul clusterului Proxima Centauri, administrat in comun desistemele locuite locale. Cinci linii de transport erau disponibile din el, printre care şiKaenari Galtrann, singura agreată de pământeni. Spaceportul era o staţie modulară cese întindea pe aproximativ 30 de kilometri în jurul generatoarelor. Prin cupolatransparenta a modulelor locuibile puteai vedea nave stravechi dezafectate amenajateca hoteluri de lux sau asteroizi transformaţi in cazinouri, parcuri de distracţii, baze deagrement astronautic. Tamaris era un loc în care nu era linişte niciodată, unconglomerat cosmopolit în continuă fierbere.De la o masă pierdută pe esplanada unui nivel de promenadă Lerro Mentesecontempla priveliştea staţiei, în faţa unui pahar de şampanie. Aştepta de ceva vreme pe cineva care întârziase, facându-l tot mai nerăbdător. Luă tija de comandă a paharului, îşi apropie buzele de bula fantomatică de lichid şi simţi dupa o uşoarafurnicătura gustul rece şi efervescent a Dom Perignon-ului.„Niciodată n-o să simţi cu adevărat că bei şampanie dacă nu e servită în paharede cristal”, comentă un glas de femeie. Lerro scoase o exclamaţie de surpriză şi seîntoarse sa vadă cine era. Înaltă, cu capul acoperit de o caschetă de piele şi ochelari dezbor în stilul primilor aviatori, îi întindea o mână, privindu-l cu nişte ochi albaştri plini de energie. „Mentese, presupun. Eu sunt contactul pe care îl aşteptai”. Lerro îistrânse mâna şi instantaneu senzorii îi confirmară veridicitatea spuselor ei. Încetasedemult să se întrebe cum era posibilă identificarea unui om pe care nu-l mai vazuseniciodata. Faptul că tehnica funcţiona îi era deajuns. „Nu mă aşteptam la o femeie”,zise Lerro. „Într-un loc dominat de bărbaţi e normal ca dizidenţa să fie feminină. Mărog, dacă mai există sexe separate... Şi doar două”, râse necunoscuta, făcând aluzie la polimorfismul biologic al speciei răspandite tot mai mult în galaxie. „Terra e încă unloc ultraconservator, aspect pe care sperăm să-l schimbăm, nu?” „Poate”, surâseneconfortabil Lerro. „Şampanie?” încercă apoi pe un ton amabil. Femeia îl refuză cuun gest. Îi plăcu gestul ei. Rapid, sigur, categoric. „Deci direct la subiect”, deduse el.„E mai bine aşa. Pentru început, să îmi stabilesc o identitate. Numele meu va fi Sheila.Suntem amândoi nanocodaţi aşa că nu vom avea probleme de comunicaţie, dar...Există locuri pe Terra unde nu e bine să foloseşti tehnica Protectoratului, aşa că să nute mire dacă ne vom transmite mesaje prin alte mijloace mai puţin comode. Aş vrea săştiu ce căutăm...” Bărbatul o privi drept în ochi. Ea era contactul, dar parcă ezita să îivorbească. Transgnoza aproape metafizică a tehnologiei de care era înconjurat serarefia tot mai mult din acest punct încolo. Cât de mult se mai putea baza pe ea?

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->