DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI

Definiţie: Este procesul de tranziţie gradată de la alimentaţia lactată la alimentaţia familiei,

caracterizat de întroducerea altor lichide şi alimente solide (alimente complementare) pe lângă
laptele de mamă atunci când laptele de mamă singur nu mai acoperă necesităţile nutriţionale
ale sugarului.
În mai 2001, Adunarea Generală OMS adoptă rezoluţia care prevede
recomandarea ca diversificarea alimentaţiei sugarilor să înceapă după 6 luni pe lângă
continuarea alăptării până la 2 ani si dupa.
Perioada diversificării este o perioadă dificilă cu risc crescut pentru malnutriţie sau
obezitate. Cunoştiinţele inadecvate ceea ce priveşte diversificarea sunt mai periculoase chiar
decât lipsa hranei. Startegia globală OMS recomandă pentru o diversificare corectă să se ia în
considerare următorele:
1. Alăptare începută în primele 2 ore după naştere şi exclusivă până la 6 luni.
2. Continuarea alăptării frecvente, la cerere până la 2 ani si dupa.
3. Metoda corespunzătoare de administrare a alimentelor complementare.
4. Prepararea şi păstrarea corespunzătoare a alimentelor complementare.
5. Cantitatea necesară de aliment complementar.
6. Consistenţa alimentelor.
7. Frecvenţa meselor şi conţinutul energetic.
8. Valoarea nutritivă a alimentelor complementare.
9. Suplimentare de vitamine pentru sugar şi mamă dacă e necesar.
10. Alimentaţia în cursul şi după îmbolnăvire.

1. Alăptare exclusivă 6 luni a sugarilor sănătoşi născuţi la termen

- valoarea nutritivă a laptelui uman este satisfăcătoare pentru această periadă.
- conferă beneficii pentru copil (apără de infecţii gastro - intestinale, copiii au o
dezvoltare motorie mai bună)
- conferă beneficii pentru mame (prelungeşte perioada de protecţie naturală
împotriva unei noi sarcini, topeşte grăsimile acumulate în sarcină).
- este nesesară doar suplimentarea cu vit.D.
- în cazul copiilor născuţi cu greutate mică sau a copiilor ale câror mame au fost
anemice înainte de naştere este necesară suplimentarea cu fier (administrat oral în
picâturi).
- în cazul mamelor cu dietă deficitară se recomandă îmbogăţirea dietei sau
supliment de vitamine administrate mamei, nici într-un caz nu se recomnadă
diversificarea precoce a copilului.

Diversificarea precoce

- diversificarea alimentaţiei sub 4 luni, practicată în ultimele decenii ale secolului

trecut a condus la dezvoltarea unor patologii de suprasolicitare a funcţiilor
digestive, nepregătite pentru alimentele nou întroduse.
Dezavantaje:
- funcţii digestive nepregătite (sub 4 -6 luni) pentru prelucrarea alimentelor solide
(concentraţie scăzută de chimiotripsină, carboxipeptodază, amilaza pancreatică
duce la digestia incompletă a proteinelor şi amidonului).
- funcţie renală insuficientă (sub 4-6 luni) pentru cantitatea crescută de minerale
conţinut de alimentele solide
- valoare nutriţională scăzută a proteinelor din cereale şi vegetale faţă de lapte
- cantităţile mari de hidrocarbonate şi densitatea calorică mare a făinoaselor
favorizează hiperplazia adipocitelor şi a obezităţii
- făinoasele scad biodisponibilitatea unor principii nutritive chelaţi de fitaţi (calciu,
zinc) iar glutenul înainte de 6 luni predispune la enteropatie glutemică.
- înlocuirea unor mese de lapte cu fructe şi legume scade cantitatea de lipide şi
favorizează diareea cronică nespecifică iar conţinutul crescut de nitriţi (spanac şi
legume rădăcinoase) determină methemoglobinemie sub 4 luni.
- laptele matern poate fi contaminat în intestinul subţire a sugarului cu substanţe
provenite din alimentele solide care împiedică acţiunea lactoferinei şi reduc
absorbţia fierului sau altor substanţe din laptele uman prin antagonism fizic
- excesul de lipide favorizează steatoreea (insuficienţa lipazei pancreatice şi a
sărurilor biliare).
- absorbţia unor molecule proteice heterogene datorită permeabilităţii crescute a
mucoasei intestinale sub 4 - 6 luni duce la producerea de precipitine şi reacţii de
sensibilizare a mucoasei intestinale responsabilă de tulburăririle digestive
secundare şi manifestările alergice în copilărie - sinteza de Ig A în concentraţii
suficiente pentru a împiedica traversarea mucoasei digestive de proteinele
sensibilizante se produce în jurul vârstei de 7 luni!!!
- senzaţia de saţietate produse de alimentele solide favorizează spaţierea meselor şi
creşterea cantităţii de alimente la o masă favorizând obezitatea prin stimularea
sintezei colesterolului şi a hiperlipidogenezei adaptative.

2. Diversificarea alimentaţiei după 6 luni cu menţinerea alăptării până la 2

ani

Avantajele continuării alăptării frecvente, la cerere până la 2 ani

- reduce riscul infecţiilor acute (după 6 luni, când începe diversificarea şi secreţia
lactată este în scădere, creşte iar nivelul de anticorpi şi rămâne la un nivel ridicat
până la terminarea alăptării, la 2 ani este dezvoltat sistemul imunitar al copilului şi
copilul se poate înţărca ).
- reduce riscul bolilor cronice infantile.
- reduce riscul obezităţii.
- creşte dezvoltarea cognitivă (prin conţinutul de acizi graşi esenţiali).
- împiedică deshidratarea în caz de boală şi asigură necesarul nutritiv în perioada de
convalescenţă.
Laptele de mamă continuă să aibă o contribuţie nutritivă importantă şi după primul an
de viaţă (asigură 35 % - 40% din necesarul energetic; 550g/zi)!!!
Avantajele diversificării
- favorizează dezvoltarea structurilor orale.
- stimulează vorbirea timpurie.
- dezvoltarea gustului.
- aportul caloric mai bogat asigură un somn mai liniştit noaptea şi creştere ponderală
rapidă.
- alimentele bogate în fier (carne, gălbenuş de ouă, cereale) scade incidenţa anemiei
hipocrome.

Avantajele diversificării după 6 luni

- după 6 luni riscul trecerii substanţelor prin intestin care provoacă alergie
scade!
- după 6 luni sugarul este capabil să şadă, duce mâna la gură, îşi ţine capul,
urmăreşte linguriţa cu privirea, deschide gura când se apropie mâncarea, îşi retrage buza
de jos când se scoate linguriţa, păstrează mâncarea în gură şi o plimbă din faţă în spate
pentru a o înghiţii.

UNII NUTRIŢIONIŞTI CONSIDERĂ CĂ DIVERSIFICAREA NU ESTE JUSTIFICATĂ

PÂNĂ LA 9 - 12 LUNI, LAPTELE DE MAMĂ CONŢINÂND PRINCIPII NUTRITIVE
SUFICIENTE PENTRU A ASIGURA O CREŞTERE NORMALĂ (Lewis Barness)

Nu se întâmplă nimic dacă copilul refuză diversificarea până la 8 luni, dacă suge bine!
Indiferent de ritmul diversificării baza râmăne tot suptul la sân până la 12 luni.

3. Metoda corespunzătoare de administrare a alimentelor

complementare

a. Administrarea alimentelor trebuie să ţină seama de particularităţile de apetit şi de

saţietate ale copilului. I se dă de măncare când îi e foame.
b. Trebuie făcută cu multă răbdare, încet prin încurajarea verbală a copilului să
mănânce.
- se încurajează autoalimentarea mai întâi cu alimente ţinute în mână
(biscuiţi)pe la 7 - 8 luni, cu cana (îşi ţine singur cana la 9 luni) şi cu linguriţa
(încearcă să mânănce singur la 10 luni)
- trebuie lăsat să exploreze alimentele cu privirea, cu mâna şi dacă se
murdăreşte şi nu trebuie certat dacă se mânjeşte pe haine.
- nu se recomandă forţarea copilului să consume întreaga porţie (predispune
la anorexia de opoziţie).
c. Alimentul nou trebuie propus nu impus; dacă refuză alimentul facem pauză 2-3
săptămâni cu alimentul respectiv şi începem alt aliment; dacă refuză mai multe alimente se
recomandă combinaţia de consistenţă şi gusturi diferite şi experimentarea mai multor metode
de încurajare.
d. Minimalizarea distragerii atenţiei în timpul mesei dacă copilul îşi pierde repede
interesul pentru mâncare.
e. Alimentaţia complementară optimă depinde nu numai cu ce este alimentat copilul
dar şi cum, unde, când şi de câtre cine. Trebuie nutrit de o persoană cu care copilul are
legături emoţionale, care să-i vorbească, să stabilească "contact ochi ochi" cu el,masa să fie un
"moment de dragoste" consumată într-o atmosferă de siguranţă.

4. Prepararea şi păstrarea corespunzătoare ale alimentelor

complementare
- prepararea igienică a alimentelor.
- igiena mâinilor celui care dă de mâncare copilului şi a copilului.
- servirea alimentelor imediat după preparare sau păstrare adecvată.
- folosirea vaselor şi veselelor curate pentru preparaea şi administrarea
alimentelor.
- NU SE FOLOSESC BIBERONUL ŞI TETINELE!!! ( mai greu se întreţin
curat fiind căi de transmitere pentru agenţi patogeni)
- dacă refuză linguriţa se amestecă lapte muls cu fructele (suc) şi îi dăm să
bea din pahar sau cană.

5. Cantitatea de aliment complementar necesar

- fiecare aliment nou trebuie introdus singur şi treptat, în cantităţi mici, crescânde (câte
una apoi 2 -3 linguriţe suplimentate zilnic) pe lângă supturi frecvente până se înlocuieşte de
tot o masă de lapte. Între două alimente nou introduse trebuie să fie o distanţă de 5- 7 zile.
Întroducerea alimentului nou se face numai dacă copilul este sănătos! Se obsearvă reacţia
copilului la alimentul nou întrodus (vărsături, agitaţie, eczemă) şi dacă apar simptoame se
opreşte întroducerea alimentului, se aşteaptă o săptămână şi se întroduce alt aliment.
Alimentul respectiv se încearcă mai târziu.
- alimentul nou se dă înainte de supt, dacă este un copil liniştit sau dacă este lacom, se
dă după supt (o lingutiţă apoi 2, 3 şi dacă îi place şi mai mult); dacă ajunge la 50 g de aliment
şi la cel lacom se poate da înainte de supt;
- în 3-4 săptămâni (4-5 săptămâni) înlocuim o masă de lapte;
- nu se recomandă generalizarea unui aliment care este primit cu plăcere la fiecare
masă.
Cantitatea alimentelor complementare necesare la sugarii alăptaţi la sân :
- 137 - 187g/zi ( 130 - 200 kcal/zi ) la 6 - 8 luni
- 206 - 281g/zi (300 - 310 kcal/zi) la 9 - 11 luni
- 378 - 515g/zi ( 550 - 580 kcal/zi) la 12 - 23 luni

6.Consistenţa alimentelor complementare

Administrarea alimentelor de consistenţă inadecvată posibilităţilor de

mestecare a copilului duce la scăderea cantităţii de aliment consumat sau prelungirea
prea mult a mesei soldată cu compromiterea ei.
Consistenţa alimentelor se creşte treptat, odată cu creşterea în vârstă a copilului,
adaptat la necesităţile şi abilităţile copilui:
- la început se întroduc alimentele lichide (sucurile, supa strecurată, cereale cu
lapte) apoi piureurile, apoi alimentele zdrobite (bucăţele mai mari) între 7 - 9 luni şi alimente
care se pot ţine în mână (biscuiţi, pâine).
- la prepararea piureurilor se poate folosi lapte de mamă (la cartofi, legume,
cereale) sau lapte praf umanizat dar nu lapte de vacă sau de alimentară !!
 - la 12 luni majoritatea copiilor consumă alimente solide (de evitat alimentele
cu care se poate îneca: nuci, alune) din alimentaţia familiei (multe alimente fiind încă oferite
semisolide).

7. Frecvenţa meselor şi conţinutul energetic

Se creşte frecvenţa meselor cu alimente complementare o dată cu creşterea

copilului.Numărul meselor depinde de conţinutul energetic şi cantitatea alimentelor
consumate la o masă. Se recomandă:
- 2 - 3x/zi la 6 - 8 luni
- 3 - 4x/zi + 1-2 gustări (o bucăţică de fruct sau pâine unsă) la 9 - 11 luni şi 22
- 23 de luni
Frecvenţa mai mare a meselor decât este necesar duce la înlocuirea excesivă a
laptelui de mamă.
Dacă conţinutul energetic sau cantitatea de aliment consumat e mai mic sau copilul nu
mai suge, se creşte numărul meselor.

8. Valoarea nutritivă al alimentelor complementare

Se indică folosirea de alimente variate pentru a asigura necesitatea nutriţională a copilului.

Laptele de mamă are o contribuţie substanţială la asigurarea nevoilor nutriţionale ale
sugarilor între 6 - 24 luni (mai ales în privinţa proteinelor, unele vitamine şi lipidelor)
- carne, peşte, ouă sau brănzeturi trebuie consumate zilnic.
- dieta vegetariană nu satisface nevoile nutritive la această vârstă numai folosind
produse fortifiante.
- fructe şi legume bogate în vit. A trebuie consumate zilnic
- alimentele trebuie să aibă conţinut adecvat de lipide (30 – 45% din conţinutul
energetic total), nici prea puţină (duce la malnutriţie) nici prea multă (duce la obezitate).
Laptele de mamă este o sursă mai importantă de lipide decât cele mai multe alimentele
complementare.
- se evită ceaiul, cafeaua (interferează absorbţia fierului), sucurile zaharate şi
acidulate (valoare nutritivă scăzută).
- se limitează administrarea de sucuri de fructe (240ml/zi) pentru că reduc apetitul şi
consumul unor alimente mai nutritive şi provoacă accelerarea tranzitului.

9. Administrarea de supliment de vitamine şi minerale (sub formă de

medicamente) sau produse fortifiate

Este necesară:
- suplimentarea zilnică cu vit. D
- suplimentare cu fier al copiilor născuţi cu greutate mică şi a copiilor a căror mame
au fost anemice înainte de naştere.
- suplimentarea cu vitamine - minerale mai ales în cazul dietelor vegetariene
(supliment de fier, zinc şi calciu).
- mamele subnutrite necesită suplimentare cu vitamine - minerale în timpul lactaţiei
dar şi în timpul sarcinii.
10. Alimentaţia în cursul şi după îmbolnăvire

- se creşte cantitatea de lichide.

- se alăptează mai frecvent (copii bolnavi preferă numai să sugă).
- se recomndă administrarea de alimente preferate, apetisante, moi.
- după boală se recomandă mese mai frecvente şi se încurajează copilul să
mănânce mai mult (necesarul nutriţional este crescut!).

OMS recomandă implementarea acestei strategii generale în toate statele membre ale
ONU în funcţie de condiţiile naţionale.

Recomandări pentru o diversificare optimă

- alegerea primului aliment solid se indivizualizează în funcţie de particularităţile de

dezvoltare ale copilului (cei cu curbă ponderală bună se începe cu fructe şi legume , la cei cu creştere
ponderală lentă cu cereale)
- NU SE ADAUGĂ ZAHĂR SAU SARE ALIMENTELOR PÂNĂ LA 1 AN!
- NU SE ADMINISTREAZĂ COPIILOR SUCURI DE FRUCTE SAU LEGUME DE
LA VÂRSTA DE 6 SĂPTĂMÂNI !!!
- FĂINA DE GRÂU, GRIŞUL SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 6 LUNI, GĂLBENUŞUL
DE OU NUMAI DUPĂ 8 LUNI IAR LAPTELE DE VACĂ (sau de alimentară) NUMAI DUPĂ
1 AN
- fructele, primul se introduc sucul de mere sau de morcovi, nu de portocale.
CITRICELE SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 8 LUNI, fiind alergizante!! Se începe cu 1-2
linguriţe sau diluat cu apă fiartă sau lapte de mamă ajungând la 6 linguriţe (30 ml), apoi până
la 60 ml. După 7 luni se poate înlocui o masă de lapte cu o masă de fructe; la început se poate
administra sub formă coaptă ( mere coapte, piersici sau banane) apoi sub formă de piure. Mai
târziu va constitui supliment la masa de amiază.
- legumele (morcovi, cartofi, fasole verde, dovlecel, salată, roşii) se pot folosi după 6
luni sub formă de supe şi apoi piure; spanacul şi prazul sub formă de piure are efect laxativ.
-uleiul vegetal se introduce după 6 - 7 luni, 2 - 3 g la 100 g de supă; untul după 6
luni, 5g în piureul de legume apoi 15g / zi la vârsta de 1 an; smântăna proaspătă se întroduce
după 8 luni, 15 - 25 g în supă sau piure, pasteurizat se administrează cu mămăliguţă.
- cerealele se introduc de la 6 luni, sub forma de făină de orez sau orez pasat (orezul
nepasat după 8 luni); la început nu mai un cereal; biscuiţii, grişul, pâinea, paste făinoase, făina
de grău (pentru îngroşarea supelor) după 7 - 8 luni.
- brânza de vacă cu orez pasat sau piure de legume se poate da după 7 luni, cu paste
făinoase, sub formă de budincă sau papanaşi fierţi după 8 - 9 luni, telemea de vacă după 8 - 9
luni.
- carnea de pui, viţel se poate da după 6 luni, peştele alb de la 8 luni, în supa de
legume apoi în piure de legume, se creşte treptat până la 30g/zi, apoi la 1 an 50g/zi; perişoare
se dau după 9 - 10 luni, şunca presată de la 9 - 10 luni, carnea de porc şi de oaie de la 2 ani.
 - gălbenuşul de ouă se dă după 8 luni, în ziua când nu se dă carne (nu mai mult de 3
gălbenuşuri/săptămână) la început 1/4 de gălbenuş fiert tare, în piure sau sub în budinci şi
sufleuri; albuşul de ouă se dă doar după 1 an;
- apa fiartă şi răcită sau apa plată se dă după mesele bogate în proteine sau electroliţi.

Alăptarea se continuă şi după 1 an (1-2x/zi), se lasă să se producă înţărcarea când vrea

copilul!!!

DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI LA COPILUL ALERGIC

- copiii din familiile cu istoric alergic sunt predispuşi la alergie; pot face eczeme,
seboree ale pielii păroase a capului datorită alimentaţiei mamei cu alimente alergizante (mama
trebuie să le evite) sau la introducerea alimentelor solide;
Recomandări:
- alăptare exclusivă 6 luni (fără ceai, lapte praf) şi continuarea alăptării şi după 1 an pe
lângă introducerea prudentă a alimentelor solide.
- după 6 luni alimentele noi se introduc treptat, în cantităţi mici (câtă o linguriţă în plus
zilnic), întotdeauna numai un aliment o dată cu o pauză de 1 chiar 2 săptămână între 2
alimente nou introduse;
- se urmăresc apariţia unor reacţii la introducerea alimentului: agitaţie, vărsături sau
regurgitări, eczemă, scaune modificate, cu mucus. La apariţia acestor simptome se opreşte
administrarea alimentului şi după o săptămână se introduce alt aliment.
- se evită administrarea alimentelor alergizante (să nu consume nici mama): lapte de
vacă, ouă, făină, cereale, roşii, ciocolată, peşte, citrice, nuci.
Exemple:
Fructe: Numai de la 6 luni!! sub formă de compot (pere, mere) apoi banane piure
(banane coapte în cuptor). Fructele cu sâmburi mici se întroduc după 12 luni, CITRICELE,
strugurii numai după 18 luni.
Cereale: De la 6 luni se introduce câte un cereal, nu amestec. Se începe cu orez,
secară sau ovâz. Făina de grâu se introduce numai după 9 luni.
Legumele: De la 6 luni la început morcovi, cartofi, conopidă, broccoli,nap. Spanacul
şi fasolea după 8 luni, roşiile şi porumbul numai după 18 luni.
NU MIERE DE ALBINE SAU POLEN!!!
Ouă : numai de la 12 luni !!! Se începe cu 1/4 de linguriţă de gălbenuş fiert tare,
3x/săptămână cel mult. Apoi se creşte cu 1/2 linguriţă de fiecare dată, până când copilul poate
mânca un gălbenuş întreg fără simptoame. După ce s-a obijnuit cu gălbenuşul se dau cantităţi
mici de albuş de ouă, crescând treptat.
Lapte: Lapte de mamă cel puţin până la 12 luni sau mai mult. Dacă este nevoie de
lapte pentru prepararea alimentelor solide se foloseşte lapte de mamă sau lapte praf cu
hidrolizate de proteine (Nutramigen, Alfare). Nu se dă lapte de vacă.
Sucuri de fructe : Diluate sau apă de la 6 - 9 luni, oferite în cană.
Carne: De la 6 - 9 luni. Miel, viţel apoi mânzat şi pui.
Peşte: Nu se dă sub 12 luni. Se începe cu tuna în conservă sau somon sau peşte
proaspăt cu carne albă.
Ciocolată, nuci numai după 12 luni, mai ales arahide.
Alergia alimentară dispare la vârsta de 4 ani, când se pot introduce în timp de 3-6 luni
alimentele care i-au provocat alergie.
Alte recomandări pentru copiii din familii alergice:
 - se evită săpunul, şamponul, lâna şi materialele sintetice dure, cosmeticale frumos
mirositoare.
ANAMNEZA ÎN ALIMENTAŢIA NATURALĂ

1. Alimentaţia actuală a copilului

Alăptări : - cât de des ziua noaptea
- durata alăptării
- intervalul cel mai lung între mese
- un sân sau ambii
Complemente: suseta da/nu
- ce (şi apa)
- când s-a dat prima oară
- cât timp
- cum s-au dat
2.Sănătatea şi comportamentul copilului
- greutatea la naştere greutatea actuală cât a crescut
- vârsta gestaţională (prematur)
- geamăn
- eliminarea urinei (des/rar - normal 6x)
- scaune (moale, gălbui/maro; sau tare sau verde; frecvenţa)
- comportament referitor la alimentaţie (apetit, voma)
- comportament legat de somn
- boli anomali
3. Sarcina, naşterea, primele alimentaţii
- îngrijirea prenatală (da/nu) s-a discutat alăptarea
- sarcina, naşterea contact timpuriu (prima 1/2 oră)
- rooming in momentul primei alăptări
- alimente înainte de lactaţie
- ce cum
- eşantioane ale preparatelor oferite mamei
- ajutor postnatal privind alăptarea
4. Starea mamei şi planificarea familială
- vârsta starea sânului
- sănătatea motivaţia alăptării
- metoda de planificare familială alcool, fumat, cafea, droguri
5. Experienţa anerioară cu alimentaţia copiilor mici
- numărul celorlalţi copii
- câţi alăptaţi experienţă pozitivă sau negativă
- folosirea biberoanelor motive
6. Situaţia socială şi familială
- situaţia de la locul de muncă nivelul educaţiei
- situaţie economică
- atitudinea tatălui faţă de alăptare
- atitudinea altor membrii ai familiei faţă de alăptare
- ajutor în îngrijirea copilului
IDEI FALSE ÎN ALĂPTARE
Să nu credeţi că:
1. Femeile blonde şi cu piele albă fac mai des ragade.
Nu e nici o evidenţă în acest sens. Ataşarea şi poziţionarea incorectă a copilului la sân
sunt cauzele ragadelor!
2. Mameloanele trebuie pregătite din timpul sarcinii pentru a nu se răni la supt.
Cercetările au arătat că nu este nevoie de o pregătire prealabilă a mameloanelor ci
doar de evitarea spălării cu săpun şi expunerea sânilor la aer!
3. Mama să se aştepte la durere în mamelon în timpul suptului.
Fals, dacă doare mamelonul va fi rănit. Suptul nu trebuie să doară!
4. Ragadele se produc pentru că copilul este lăsat prea mult timp la sân.
Dacă este ataşat corect la sân poate sta la sân cât vrea. Întreruperea suptului înainte
de a lăsa sânul fără să ne introducem degetul în guriţa lui poate cauza răni!
5. Cremele şi unguentele pot preveni ragadele.
Fals! Doar ataşarea corectă previne ragadele!
6. "Laptele meu este prea slab."
Fiecare are lapte adecvat copilului ei! Nu există lapte slab. Laptele matur este mai
subţire, alb-albastru faţă de primul lapte (colostru) dar are toate substanţele nutritive
necesare pentru copil!
7. Sânii sunt goi după alăptat.
Fals. Producţia de lapte este un proces continui şi întotdeauna mai vine lapte pe
canale. Oricum deobicei copilul nu suge doar 40-60% din laptele disponibil.
8. Este mai puţin lapte seara.
Este obişnuit ca spre seară copilul pare să nu se liniştească la sân (suge apoi după
puţin timp iară vrea fără să poată adormi). Producţia de lapte continuă normal,
agitaţia copilului nu este legată de producţia "insuficientă" de lapte. Mama trebuie să
ştie de posibilitatea apariţiei acestei perioade, să aibă răbdare, să alăpteze relaxată.
Suptul în exces face parte din stimularea normală a lactaţiei.
9. Cantitatea de lapte poate fi simţită după plenitudinea sănilor.
Nu se poate stabili cantitatea de lapte după senzaţia "cât" de plini sunt sânii. După 3
săptămâni după naştere sânul revine aproape la dimensiunea dinainte de naştere ,
lactaţia se stabilizează trece "umflarea" sau angorjarea sânului din primele
săptămâni, sânul va produce atâta lapte cât are nevoie copilul.
10. Angorjarea sânului este normală când "vine" laptele.
Angorjarea nu este un lucru normal. Majoritatea femeilor dacă alăptează corect şi des
(10-12x) în primele zile nu simt doar o "umflare minimă" a sânului. Unele femei în
ciuda alăptării dese pot acuza angorjare din cauza unei lactaţii foarte bune şi atunci
este nevoie să se mulgă!
11. "Reflexul de ejecţie a laptelui" nu se declanşează datorită tensiunii sau
stressului.
Reflexul nu este împiedicat doar de stress şi tensiuni grave. Încercarea de a se relaxa
(luând aer adânc în piept sau lăsând umerii în jos) în timpul alăptării poate fi de ajuns
pentru secreţia ocitocinei care declanşează reflexul de ejectare a laptelui.
12. Mama trebuie să bea multe lichide pentru a face lapte.
Fals. Mama trebuie să bea atâta lichide cât îi este sete. Dacă nu bea laptele nu scade
doar ea va urina mai puţin şi mai concentrat.
13. Mama trebuie să mânănce mult pentru a avea lapte.
Fals. Mama trebuie să mânănce dieta ei obijnuită ( un pic hipercalorică ca în timpul
sarcini)şi echilibrată, nu în cantităţi exagerate! Subnutriţia mamei afectează prima
dată corpul ei cu mult înainte de ai afecta laptele.
14. Bând mult lapte de vacă se face mai mult lapte.
Fals. Laptele de vacă este necesar fiind o sursă de calciu dar consumul insuficient de
lactate va afecta organizmul mamei nu şi calitatea sau cantitatea laptelui. Prea mult
lapte de vacă poate fi cauza "colicii infantile" datorită dezvoltării unei alergii la
proteinele laptelui de vacă.
15. Mama nu este voie să consume unele alimente pentru că provoacă colici
copilului.
Fals. Mama poate consuma orice fel de aliment în cantitate moderată, dar trebuie să
observe care alimente în cousum repetat produce discomfort copilului şi pe aceastea să
le evite. Mamele cu antecedente de alergie trebuie să evite alimentele alergizante ( ouă,
nuci, peşte, căpşuni).
16. Copilul foloseşte mamelonul pe post de suzetă.
Copii au nevoie să sugă atât pentru alimentaţie cât şi pentru comfort, pentru a se
linişti. Şi în acest caz producţia de prolactină (hormonul care produce laptele) este
stimulată de supt. Este mai natural să sugă sânul ca să se liniştească decât suseta!
17. Dacă copilul plânge înseamnă că mama nu are suficient lapte sau laptele este
slab.
Sunt multe cauze pentru care copilul poate să plângă. Este foarte rar laptele
insuficient dacă copilul este alăptat fără restricţii. Laptele de mamă întotdeauna este
"perfect" pentru copil.
18. Copilul alăptat la sân are nevoie de apă dacă este prea cald.
Fals. Laptele de mamă este atât o băutură cât şi un aliment. Copilul poate să sugă mai
fercvent pentru a stinge setea (suge primul lapte care iasă din sân , mai apos; suge
puţin dar des).
19. O să-l răsfeţe dacă îl ia în braţe şi îl alăptează de câte ori plânge.
Bebeluşii au nevoi fizice şi emoţionale vor să se simtă în siguranţâ şi iubiţi. Este
normal să necesite contactul stâns şi mângăierea. După Jelliffe coplul este un "fât
extrauterin" până la 9 luni fiind total dependent de mama sa. În societăţile unde
tradiţional mama îţi poartă în permanenţă copilul cu ea, copiii nu plâng!
20. Plânsul este bun pentru plâmăni.
Fals! Plânsul este un mod de comunicare a copilului pentru a spune că are o
problemă, îi foame, este ud, e prea cald, prea frig, e obosit, e singur ori e plictisit. Rar
plânge pentru că e bolnav .
21. Dacă mama are sâni mici sau plaţi nu o să aibă destul lapte.
Fals. Mărimea sânului nu este legată de funcţie şi sânii mici pot produce mult lapte.
22. După alăptare sânii nu vor mai fi niciodată normali.
În timpul sarcinii sânii se tripleazâ ca şi greutate. După ce lactaţia se stabilizează la
majoritatea femeilor revin la normal. Alte sudii arată că la jumătate din femeile luate
în studiu li s-au micşorat sânii după înţărcare iar la jumătate s-au mărit.
23. Mama nu poate să rămână gravidă cât alăptează.
Dacă alăptează exclusiv, fără alte lichide date coopilului (ceai sau lapte praf) nu
rămâne gravidă, (şansa este 2%). Dacă completează alăptarea cu late alimente şansa de
a rămâne gravidă creşte.
(din Royal Women`s Hospital breastfeeding Information Guidelines)