Capitolul 1

Circuite electrice de
curent alternativ
1.1 Generalităţi

Curentul electric este fenomenul de deplasare

ordonată, într-un sens sau altul a purtătorilor de sarcină
electrică.
Într-o primă clasificare deosebim:
- curent electric continuu
- curent electric alternativ
Curentul electric continuu constă în deplasarea
dirijată a purtătorilor de sarcină în acelaşi sens. La
rândul său curentul continuu poate fi:
- curent continuu constant – viteza de deplasare a
purtătorilor de sarcină este constantă
i( t) i(t)
t

a. t b.

i( t) i( t)
t

t
c. d.
fig.1.01
- curent continu variabil - viteza de deplasare a
purtătorilor de sarcină este variabilă. Sensul deplasării
însă nu se schimbă.
Reprezentarea grafică, în domeniul timp a diferitelor
categorii de curent electric este de forma:
a. curent continuu constant pozitiv
b. curent continuu constant negativ
c. curent continuu variabil pozitiv
d. curent continuu variabil negativ
Curentul alternativ constă în deplasarea dirijată a
purtătorilor de sarcină, alternativ într-un sens şi
celălalt.
El poate avea diferite forme de variaţie în timp.
Exemple în acest sens sunt prezentate în figura 1.02.
 i(t) i( t)

a. t b.

i(t) i( t)

t t

c. d.
fig.1.02
a. curent alternativ cu variaţie nedefinită
b. curent alternativ dreptunghiular
c. curent alternativ triunghiular (în dinte de fierăstrău)
d. curent alternativ sinusoidal
Acesta din urmă este cel care are cea mai largă
utilizare în industrie, agricultură, şi în general în toate
laturile vieţii economicosociale. Energia electrică pe care
o utilizăm este energia electrică a curentului alternativ
furnizat de generatoarele electrice ale sistemului
energetic naţional.
Curentul alternativ sinusoidal îşi datorează marea
răspândire cîtorva avantaje esenţiale şi anume:
- generatoarele de curent alternativ sunt mult mai
simple constructiv şi mai fiabile decât generatoarele de
curent continuu. În cazul acestora din urmă, aşa cum se va
vedea în capitolul consacrat maşinilor electrice piesa
scumpă şi puţin fiabilă este colectorul.
- se poate asigura transportul energiei de curent
alternativ la distanţe mari, cu pierderi mici. În timp ce
utilizarea energiei electrice se face la tensiune redusă,
din motive de electrosecuritate, transportul ei se face la
tensiuni mari, conform schiţei din figura 1.03.
TR LT TC 1 TC 2
l
a
~ G
C
o

fig.1.03
G-generator
TR – transformator ridicător de tensiune
LT –linie de transport
TC1, TC2 – transformatoare coborâtoare de tensiune de
tensiune
Co– consumator
Transportul la distanţe mare a devenit posibil după
inventarea transformatorului electric.
- motorul electric de curent alternativ este mult mai
simplu, mai fiabil mai robust şi mai uşor decît cel de
curent continuu, pentru aceleaşi performanţe de acţionare.
Curentul alternativ sinusoidal se produce utilizând
principiul inducţiei electromagnetice a lui Faraday,
conform căruia:

dΦ
Ue = −
dt 1.001

Tensiunea electromotoare ce ia naştere într-un ochi de

circuit (spiră) este egală cu derivata în raport cu timpul
a fluxului electromagnetic ce străbate suprafaţa delimitată
de ochi (spiră).
Considerăm ochiul de circuit din figura 1.04.

dS S

fig.1.04
B = vectorul inducţiei magnetice
S = vectorul de suprafaţă având valoarea egală cu cea a
suprafeţei, direcţia dată normala la suprafaţă delimitată
de contur şi sensul dat de regula burghiului drept.
dS = elementul de suprafaţă .
Prin definiţie fluxul prin suprafaţa delimitată de contur
este dat de relaţia:

Φ = ∫ B ⋅ dS
1.002

adică, fluxul prin suprafaţa S este egal cu integrala de

suprafaţă a produsului scalar al vectorilor B şi dS .
Producerea tensiunii sinusoidale se bazează pe efectul
rezultat în urma rotirii unei spire într-un câmp magnetic
omogen. În cazul generatoarelor mici acest câmp este produs
de un magnet permanent, iar în cazul celor mari de un
electromagnet.
Considerăm o spiră care se roteşte într-un câmp magnetic
omogen ( B = constant), conform fi-gurii 105
 O
B

B α
dS

ω
O
, fig.1.05
Dacă la momentul t = 0 spira s-a aflat în poziţia
caracterizată prin:
symbol 97 \f "Symbol" \s 12a = 1,
dacă ea se roteşte cu viteza unghiulară symbol 119 \f
"Symbol" \s 12w se poate scrie că:

α = ω ⋅t 1.003

iar fluxul prin suprafaţa delimitată de spiră va fi:

Φ = ∫ B ⋅ dS = ∫ B ⋅ dS ⋅ cosα = ∫ B ⋅ dS ⋅ cos ω ⋅ t B ⋅ S ⋅ cos ω ⋅ t

S S S

1.004
cu notaţia:

B ⋅ S = Φm
1.005

şi conform legii inducţiei electromagnetice rezultă:

dΦ d
Ue = − = − ( Φ m ⋅ cos ωt ) = ω ⋅ Φ m ⋅ sin ωt
dt dt 1.006

Cu notaţia:

ω ⋅ Φm = Um 1.007

se obţine:

U e = U m ⋅ sin ωt
1.008

adică, tensiunea generată are o variaţie sinusoidală.

Dacă la bornele unui element liniar (rezistenţă,
inductivitate, capacitate) se aplică o tensiune sinusoidală
el va fi străbătut de un curent sinusoidal.
Astfel:

u R (t ) = i (t ) ⋅ R

1 U
⋅ u R (t ) = m ⋅ sin ωt = I m ⋅ sin ωt
i (t ) =
R R 1.009
s-a notat cu:
U
Im = m
R valoarea maximă a curentului cunoscută sub
numele de amplitudine.

di
uL = L ⋅
dt , 1.010

şi integrând se obţine:

1 1 1
i (t ) =
L ∫ u L ⋅ dt = ∫ U m ⋅ sin ω ⋅ t ⋅ dt = −
L ωL
⋅ U m ⋅ cos ω ⋅ t + C

1.011
Dacă cond. iniţiale au fost nule (la momentul t=0, prin
bobină nu circulă curent) atunci :

C=0 1.012

1 U U  π
i (t ) = − ⋅ U m ⋅ cosω ⋅ t = m ⋅ cos( ω ⋅ t + π ) = m ⋅ sin ω ⋅ t − 
ω ⋅L ωL ωL  2
1.013

cu notatiile:

Um  π
Um = ⋅  sin ω ⋅ t − 
ω⋅L  2 1.014

Um
= Im
ω⋅L 1.015

rezultă:

 π
i (t ) = I m ⋅ sin  ω ⋅ t − 
 2 1.016
 Curentul prin bobină are tot o variatie sinusoidală,
fiind defazat în urma tensiunii cu
π
2.
1
u C (t ) = ∫ i( t ) ⋅dt
C / derivăm 1.017

duC (t )
i (t ) = C ⋅ = C ⋅ U m ⋅ ω ⋅ cos ω ⋅ t = ω ⋅ C ⋅ U m cos ω ⋅ t =
dt
 π
= ω ⋅ C ⋅ U m ⋅ sin  ω ⋅ t + 
 2 1.018

cu notaţia :

ω ⋅ C ⋅U m = I m 1.019

rezultă:
 π
iC (t ) = I m ⋅ sin ω ⋅ t + 
 2 1.020

Curentul prin capacitate are tot o variaţie

π
sinusoidală, fiind în avans de fază faţă de tensiune cu 2 .
Este valabilă şi reciproca afirmaţiei anterioare, în
sensul că tensiunea la bornele unui element liniar
străbătut de un curent sinusoidal este sinusoidală.

u R (t ) = i (t ) ⋅ R = I m ⋅ sin ω ⋅ t ⋅ R = R ⋅ I m ⋅ sin ω ⋅ t = U m ⋅ sin ω ⋅ t = u R (t )

1.021

di (t )
u L (t ) = L ⋅ = L ⋅ I m ⋅ ω ⋅ cos ω ⋅ t = ω ⋅ L ⋅ I m ⋅ cos ω ⋅ t =
dt
 π
= U m ⋅ sin  ω ⋅ t + 
 2 1.022
π
în avans de fază cu 2 faţă de curent.
 1 1 I
uC ) (t ) =
C ∫ iC (t ) ⋅ dt = ∫ I m ⋅ sin ω ⋅ t ⋅ dt = − m ⋅ cos ω ⋅ t + C1
C ω ⋅C
1.023

Dacă condiţiile iniţiale sunt multe (condensatorul a

fost neâncărcat la t=0, uC=0) atunci constanta C1 este nulă
şi:

Im I
uC (t ) = − ⋅ cosω ⋅ t = m ⋅ cos(ω ⋅ t + π ) =
ω ⋅C ω ⋅C
I  π  π
= m ⋅ sin  ω ⋅ t −  = U m ⋅ sin  ω ⋅ t − 
ω ⋅C  2  2 1.024

π
Aşadar tensiunea pe condensator este defazată cu 2 în
urma curentului ce-l străbate.

1.2 Mărimi caracteristice ale

funcţiilor sinusoidale

Expresia generală a unei mărimi (tensiuni) sinusoidale

este de forma :

e(t ) = Em ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )
1.025

Mărimile caracteristice ale funcţiei sinusoidale sunt :

amplitudinea = valoarea maximă a funcţiei = Em
pulsaţia = symbol 119 \f "Symbol" \s 12w
perioada = intervalul de timp minim după care funcţia îşi
reia valoarea anterioară = T
frecvenţa = numărul de perioade ce se succed în
intervalul de o secundă = f
faza : ϕ = ω ⋅ t + ϕ 0
faza iniţială = ϕ 0

2π
ω = 2 ⋅π ⋅ f =
T 1.026

Fiind date două funcţii sinusoidale (tensiuni sau

curenţi) de aceeaşi frecvenţă se poate defini defazajul
dintre ele, conform relaţiei:
 ∆ϕ = ϕ 1 − ϕ 2 1.027

Reprezentarea defazajului se face pe graficul ce

prezintă variaţia în timp a funcţiilor respective. Astfel,
fie tensiunile sinusoidale:

e1 (t ) = E1, m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 01 )
1.028

e2 (t ) = E2, m ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 02 )
1.029

valoarea medie
e 1 (t) e 2(t)

ϕ 01 ω t

ϕ 02
∆ϕ

fig.1.06
Prin definiţie valoarea medie a unei funcţii într-un
interval de timp de la t1 la t2 este dată de relaţia:

t2
1
t 2 − t1 t∫1
U med = ⋅ u (t ) ⋅ dt
1.030

Particularizând, valoarea medie a unei mărimi (tensiune,

curent ) sinusoidale este dată de relaţia:

t2
1
⋅ U m ⋅ sin ( ωt + ϕ 0 ) ⋅ dt
t 2 − t1 t∫1
U med =
1.031

Se poate arăta că, valoarea medie, pe o perioadă a

unei mărimi sinusoidale este nulă.
Pentru o mărime sinusoidală, o informaţie asupra
efectelor de care este capabilă o oferă valoarea medie pe o
alternanţă, calculată conform relaţiei:
 T
t1 +
1 2
T t∫ m
U med = U ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )dt
1
2 1.032
unde t1 este ales conform figuri 1.07.
e (t)

ω t
t1
t1 + T /2
fig.1.07

adică este unul din momentele în care funcţia trece prin

zero.
Se poate arăta că:

2 ⋅U m
U med =
π 1.033

O altă mărime deosebit de importantă frecvent utilizată

este valoarea efectivă. Să considerăm o tensiune
sinusoidală definită de expresia:

u (t ) = U m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )
1.034

Valoarea efectivă a unui curent (tensiuni) este o

valoare teoretic egală cu valoarea unui curent continuu
constant care la trecerea printr-o rezistenţă oarecare R,
dezvoltă aceeaşi cantitate de căldură ca şi curentul
alternativ considerat.
Conform legii lui Joule, expresia căldurii degajate în
rezistenţa R în intervalul de timp elementar dt (figura
1.08) în care:
i( t )

dt ω t

fig.1.08
i (t ) = ct 1.035

este :
 p (t ) = i 2 (t ) ⋅ R ⋅ dt ; 1.036

Căldura dezvoltată de curentul alternativ pe durata

unei perioade este :

t +T
Pi = ∫i (t ) ⋅R ⋅ dt
2

t 1.037
Căldura dezvoltată de curentul continuu constant la
trecerea prin aceeaşi rezistenţă R pe durata unei perioade
este:

PI = I 2 ⋅ R ⋅ T 1.038

dar conform definiţiei valorii efective:

Pi = PI ;
1.039

adică:

t +T

∫i (t ) ⋅ R ⋅ dt = I 2 ⋅ R ⋅ T
2

t 1.040

Dat fiind curentul sinusoidal :

i (t ) = I m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )
1.041

t +T
2  1 + cos 2 ⋅ ω ⋅ t 
T T

∫t i (t ) ⋅ dt = ∫0 I m ⋅ sin ω ⋅t ⋅ dt = ∫0 I m ⋅  dt =
2 2 2

2 

T
I m2 I2
= ⋅ T + ∫ m ⋅ cos 2 ⋅ ω ⋅t ⋅ dt
2 2
0 1.042

dar:

T
I m2
∫0 2 ⋅ cos 2 ⋅ ω ⋅ t ⋅ dt = 0
1.043
 I m2
⋅T = I ⋅T
2 1.044

Valoarea efectivă a unui curent sinusoidal

este:

1 I m2 I
I= ⋅ ⋅T = m
T 2 2 1.045

Alte două valori caracteristice ale mărimilor sinusoidale

sunt:
- factorul de formă:

U
kf =
U med 1.046

- factorul de vârf:

Um
kv =
U 1.047

S-a arătat mai înainte că :

2 ⋅U m
U med =
π 1.048

Rezultă că, factorul de formă şi factorul de vârf au

respectiv valorile :

Um

kf = 2 = π ≅ 1,11
2 ⋅U m 2 ⋅ 2
π 1.049

Um
kv = = 2 ≅ 1,41
Um
2 1.050

1.3 Operaţii matematice cu mărimi sinusoidale

a. Înmulţirea cu o constantă pozitivă

 Fie o funcţie:

i (t ) = I m ⋅ sin(ωt + ϕ 0 )
1.051

A(t ) = K ⋅ i (t ) = K ⋅ I m ⋅ sin(ωt + ϕ 0 )
1.052

A(t) este tot o funcţie sinusoidală, în fază cu it), dar

având amplitudinea de k ori mai mare.

b. Înmulţirea cu o constantă negativă

B (t ) = −k ⋅ i (t ) = −k ⋅ I m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 ) = k ⋅ I m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 + π )
1.053

Rezultatul înmulţirii este tot o funcţie sinusoidală

de k ori mai mare şi defazată (în avans de fază) cu symbol
112 \f "Symbol" \s 12p.

c. Derivarea

Fie curentul sinusoidal:

i (t ) = I m ⋅ sin(ωt + ϕ 0 )
1.054

d  π
C (t ) = i (t ) = I m ⋅ ω ⋅ cos(ω ⋅ t + ϕ 0 ) = ω ⋅ I m ⋅ sin  ω ⋅ t + ϕ 0 + 
dt  2
1.055

Derivata este tot o funcţie sinusoidală cu

amplitudinea de symbol 119 \f "Symbol" \s 12w ori mai mare
π
şi în avans de fază cu 2 .

d. Integrarea
Im
D(t ) = ∫ i (t ) ⋅ dt = ∫ I m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 ) ⋅ dt = − ⋅ cos(ω ⋅ t + ϕ 0 ) =
ω
Im  π
=− sin ωt + ϕ 0 + 
ω  2
1.056
Im  π
D(t ) = sin  ωt + ϕ 0 − 
ω  2 1.057
 Rezultatul integrării este tot o funcţie sinusoidală
dar cu amplitudinea de symbol 119 \f "Symbol" \s 12w ori
π
mai mică şi defazată cu 2 .
e. Suma a două mărimi sinusoidale cu aceeaşi frecvenţă

Fie doi curenţi sinusoidali de aceeaşi frecvenţă:

i1 (t ) = I m1 ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 01 )
1.058

i2 (t ) = I m 2 ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 02 )
1.059

Suma lor este tot un curent sinusoidal, de forma:

i (t ) = i1 (t ) + i2 (t ) = I m1 ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 01 ) + I m 2 ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 02 ) =

= I m ⋅ sin(ω ⋅ t + α )
1.060

unde:

I m = I m21 + I m2 2 + 2 ⋅ I m1 ⋅ I m 2 ⋅ cos(ϕ 01 − ϕ 02 )
1.061

I m1 ⋅ sin ϕ 01 + I m 2 ⋅ sin ϕ 02
α = arctg
I m1 ⋅ cos ϕ 01 + I m 2 ⋅ cos ϕ 02 1.062

1.4 Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Pentru simplificarea operaţiilor matematice cu mărimi

armonice se recurge la reprezentarea simbolică a acestora.
Se utilizează în electrotehnică două categorii de
reprezentări simbolice:
- reprezentări geometrice
- reprezentarea analitcă sau în complex
În cazul reprezentării geometrice se asociază biunivoc
mărimii sinusoidale (tensiune, curent) un vector în plan,
numit fazor (vector de timp), conform relaţiei :
 y (t ) = 2 ⋅ Y ⋅ sin(ωt + ϕ 0 ) ⇔ F ( y ) 1.063

Se deosebesc două tipuri de reprezentări geometrice şi

anume:
- reprezentarea cinematică
- reprezentarea polară
Y

ω
y ( t) Y2
ω t+ ϕ 0 1
O X
fig.1.09
În cazul reprezentării cinematice, mărimii sinusoidale
i se asociază un vector rotitor, având modulul egal cu
amplitudinea mărimii sinusoidale şi formând cu o axă de
referinţă din plan (Ox) un unghi egal cu (ω ⋅ t + ϕ 0 ) , ca în
figura 1.09.
Vectorul se roteşte în sens trigonometric cu viteza
unghiulară symbol 119 \f "Symbol" \s 12w.
Asocierea biunivocă mărimii sinusoidale vector rotitor este
definită de relaţia:


 OA = 2 ⋅ Y
y (t ) = 2 ⋅ Y ⋅ sin(ωt + ϕ 0 ) ⇔ OA
ϕ = ωt + ϕ 0

1.064

Valoarea instantanee a mărimii sinusoidale

reprezentate este dată de proiecţia pe axa Y,
perpendiculară pe axa de referinţă X a vectorului rotitor.
În cazul reprezentării polare, mărimii sinusoidale i se
asociază în planul determinat de axa de referinţă OX şi axa
perpendiculară pe ea OY un vector fix având amplitudinea
egală cu valoarea maximă a mărimii sinusoidale şi formând
cu axa de referinţă OX un unghi egal cu faza iniţială a
mărimii reprezentate, ca în figura 1.10.
 Y Y ,

y ( t)
Y2 ω
ϕ0
O X
,
X
fig.1.10
Simbolul păstrează doar acele caracteristici ale
mărimii sinusoidale care o deosebesc de celelalte de
aceeaşi frecvenţă şi anume amplitudinea şi faza iniţială.
Valoarea instantanee a mărimii sinusoidale se obţine prin
proiectarea vectorului fix OA pe axa OY’ a unui sistem de
axe ortogonale X’OY’ ce se roteşte în sens
antitrigonometric cu viteza unghiulară symbol 119 \f
"Symbol" \s 12w.
Reprezentarea analitică sau în complex realizează o
corespondenţă biunivocă între mulţimea funcţiilor
sinusoidale şi mulţimea numerelor complexe:

y (t ) = 2 ⋅ Y ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 ) ⇔ C ( y )
1.065

Se utilizează:
- reprezentarea în complex nesimplificată
- reprezentarea în complex simplificată
+j
. ω
Y

ω t+ ϕ 0
O +1
fig.1.11
În cazul reprezentării în complex nesimplificat planul
complex este identificat cu planul reprezentării cinematice
ca în figura 1.11.
Funcţiei sinusoidale i se asociază o funcţie complexă de
timp, astfel:

.
y (t ) = 2 ⋅ Y ⋅ sin(ωt + ϕ 0 ) ⇔ 2 ⋅ Y ⋅ e j (ωt +ϕ o ) = Y
1.066

funcţie despre care spunem că este imaginea în complex

a mărimii sinusoidale. Vectorul rotitor are modulul egal cu
amplitudinea funcţiei sinusoidale şi formează cu axa +1
unghiul:

ϕ = ωt + ϕ 0 1.067

În cazul reprezentării în complex simplificat planul

complex este identificat cu planul reprezentării polare.

1.5 Reprezentarea fazorială a integralei şi a

derivatei unei mărimi sinusoidale

Fie curentul sinusoidal:

i (t ) = I m sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )
1.068

Aşa cum s-a arătat mai înainte:

d
[ i(t )] = ω ⋅ I m ⋅ sinω ⋅ t + ϕ 0 + π 
dt  2 1.069

1  π
∫ i(t ) ⋅ dt = ω ⋅ I m ⋅ sin  ω ⋅ t + ϕ 0 − 
 2 1.070

d
i(t)
dt
π i(t)
ω ⋅Im 2
axa de
π r e fe r in ţă
2
1
Im ∫ i(t) ⋅d t
ω
fig.1.12
Reprezentarea fazorială va avea forma din figura 1.12.
Reprezentarea fazorială poate fi şi se utilizează des
la rezolvarea circuitelor de curent alternativ. Pentru
aceasta se reprezintă fazorial tensiunile şi/sau curenţii
circuitelor şi se face operaţiile prescrise de ecuaţiile ce
caracterizează funcţionarea circuitului.
Reprezentarea grafică respectivă se numeşte diagramă
fazorială a circuitului.

1.6 Reprezentarea fazorială a valorilor efective

 y (t )
ω
Y
2 ω t+ ϕ 0 1
axa de
O r e fe r in ţ ă
fig.1.13
În practică se utilizează şi diagrame fazoriale în
care mărimea fazorilor nu mai este egală cu amplitudinea
mărimii sinusoidale reprezentate, ci cu valoarea sa
electrică. În acest caz, proiecţia pe axa transversală nu
mai este egală cu mărimea reprezentată ci este de ori mai
mică, conform figurii 1.13.

1.7 Reprezentarea în planul complex a mărimilor

sinusoidale

Aşa cum s-a arătat:

I =I ⋅ e j (ωt +ϕ o ) = 2 ⋅ I ⋅ e j (ωt +ϕ o ) = 2 ⋅ I ⋅ ⋅e jωt

m 1.071

unde:

I = I ⋅ e jϕ o 1.072

Prin convenţie, mărimea:

i (t ) = I m ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ 0 )
1.073

nu se va reprezenta prin mărimea:

I =I ⋅ e j (ωt +ϕ o ) = 2 ⋅ I ⋅ ⋅e jωt
m 1.074

ci prin mărimea:

I = I ⋅ e jϕ o 1.075

care constituie reprezentarea în complex simplificat a

mărimii sinusoidale considerate şi descrise de relaţia
1.073.

a. Proprietăţi ale reprezentării

 fazoriale în complex

+j

k I

+1
fig.1.15

1. Suma a două
2.Înmulţirea cu
mărimi o constantă

i = i1 + i2 x = k ⋅i ; 1.076

3. Derivarea 4. Integrarea

+j

I
jω ⋅ I

1 +1
⋅I
jω

fig.1.16
di
x= ⇒ x = iω I
dt
1.077
x = ∫ i( t ) dt ;

Reprezentarea în planul complex a integralei şi

derivatei se face ca în figură prin fazori perpendiculari
π
pe I, defazaţi respectiv în avans de fază cu 2 faţă de
acesta, aşa cum rezultă din figura 1.16.

1.8 Circuite electrice în regim permanent sinusoidal

+j

I1 I

I2

+1
fig.1.14
 1.8.1 Parametrii circuitelor liniare în regim
permanent sinusoidal

i( t) R L

u (t) u R (t) u L (t) C

u C (t)

fig.1.17
Să considerăm cazul general al unui circuit care
cuprinde rezistenţă, inductivitate şi capacitate conectate
ca în figura 1.17.
Dacă la bornele circuitului se aplică tensiunea:

u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin(ωt + ϕ 0 )
1.078

ea va fi suma tensiunilor la bornele elementelor, adică:

di 1 Q
u (t ) = u R (t ) + u L (t ) + u C (t ) = i ⋅ R + L ⋅ + ⋅ ∫ i (t ) ⋅ dt + 0
dt C C
1.079
Dar, considerându-se regimul permanent, adică cu toate
Q0
=0
procesele tranzitorii din circuit stinse ( C )se poate
scrie:
di 1
u (t ) = i ⋅ R + L ⋅ + ⋅ ∫ i (t ) ⋅ dt
dt C 1.080

adică şi curentul ce trece prin circuit este o funcţia

sinusoidală de timp de forma:

i (t ) = 2 ⋅I ⋅ sin(ωt + ϕ 0 − ϕ )
1.081

având aceeaşi frecvenţă cu tensiunea, valoarea efectivă I

şi defazată faţă de aceasta cu symbol 106 \f "Symbol" \s
12j.
Să considerăm cazul simplu când originea fazei este
astfel aleasă încât:

ϕ0 = 0 1.081

În această situaţie:
 u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin ωt 1.082

i (t ) = 2 ⋅ I ⋅ sin(ωt − ϕ ) 1.083

Înlocuind în relaţia 1.080 se obţine:

2 ⋅ U ⋅ sin ωt = 2 ⋅ I ⋅ R ⋅ sin(ωt − ϕ ) + 2 ⋅ I ⋅ ω ⋅ L ⋅ co(ωt − ϕ ) −

1
=− ⋅ 2 ⋅ I ⋅ cos(ωt − ϕ )
ωC 1.084

relaţie din care se pot deduce valoarea efectivă a

curentului şi defazajul.

Pentru t = 0.

 1 
0 = I ⋅  R ⋅ sin( −ϕ ) + ωL ⋅ cos ϕ − ⋅ cos ϕ 
 ωC  1.085
adică:

1  1 
R ⋅ sin ϕ = ωL ⋅ cos ϕ − ⋅ cos ϕ =  ωL −  ⋅ cos ϕ
ωC  ωC  1.086
1
ωL −
sin ϕ ωC = X L − X C = X
= tgϕ =
cos ϕ R R R 1.087

X L = ω ⋅ L = reactanţa inductivă
1
XC =
ω ⋅ C = reactanţa capacitivă
1
X = X L − XC = ω ⋅ L −
ω ⋅ C = reactanţa circuitului
Pentru:

ω ⋅t = ϕ 1.088

se obţine:
1
U ⋅ sin ϕ = I ⋅ (ω ⋅ L − )
ω ⋅C 1.089
 U ⋅ sin ϕ
I=
1
ω⋅L−
ω ⋅C 1.090

X X
R R X
sin ϕ = = =
X 2
R +X2
2
R +X2
2
1+
dar: R2 R 1.091
X
U⋅
R +X2 =
2
U U
I= =
X R2 + X 2 1 2
R 2 + (ωL − )
ωC 1.092
Mărimea:

U
Z=
I 1.093

se numeşte impedanţă.
Se observă că impedanţa nu se exprimă prin raportul
dintre valorilor momentane ale tensiunii şi curentului, ci
prin cel al valorilor efective.
Ştiind că:

Z
X
ϕ R

fig.1.18
X
tgϕ =
R 1.094
X
sin ϕ =
Z 1.095
R
cos ϕ =
Z 1.096
se poate arăta că aceste relaţii sunt uşor de
reprezentat şi reţinut prin triunghiul impedanţelor din
figura 1.18.
Pentru analiza circuitelor electrice se utilizează şi
un alt parametru numit admitanţă, care prin definiţie este
inversul impedanţei, adică:
 1
Y=
Z [S] 1.097
şi are ca unitate de măsură siemensul.
Ca şi impedanţa, admitanţa are două componente şi
anume:
- una activă – conductanţa – G
- una reactivă - susceptanţa – B
date respectiv de relaţiile:

G = Y ⋅ cos ϕ 1.098

B = Y ⋅ sin ϕ 1.099

Y = G2 + B2 1.100

Atât în cazul componentelor impedanţei cît şi în

cadrul componentelor admitanţei se observă că:
a. Componentele active – R şi G - sunt întotdeauna
pozitive (sau nule).

R ≥ 0; G ≥ 0 1.101

b. Componentele reactive pot fi pozitive, negative sau

nule, astfel :.
dacă : X > 0 atunci B > 0
şi dacă: X < 0 atunci B < 0

B
ϕ G

fig.1.19
Corelaţia G,B,Y este redată sugestiv de triunghiul
admitanţelor din figura 1.19
În cazul circuitelor ce conţin şi elemente reactive se
defineşte şi impedanţa complexă şi admitanţa complexă prin
relaţiile:

U
Z= = Z ⋅ e j ⋅ϕ = R + j
I 1.102
I
Y= = Y ⋅ e − j ⋅ϕ = G − j ⋅ B
U 1.103
astfel încât:;

Re { Z } = R
; I m { Z } = X ; Re {Y } = G ; I m {Y } = B 1.104

1.8.2 Rezonanţa de tensiune

Să considerăm un circuit simplu în care sunt conectate

în serie o rezistenţă, o inductivitate şi o capacitate, ca
în figura 1.20.
Între tensiunea la borne şi curentul ce străbate
circuitul există o relaţie de legătură pri impedanţa
circuitului şi anume:
2
 1 
U = I ⋅ Z = I ⋅ R 2 +  ωL − 
 ωC  1.105
Spunem că circuitul se află la rezonanţă atunci când
reactanţa sa este nulă, adică:
i( t) R L

u (t) u R (t) u L (t) C

u C (t)

fig.1.20
1
X =ω ⋅L− =0
ω ⋅C
1.106
1
XL =ω ⋅ L = = XC
ω ⋅C
1.107
La rezonanţă, curentul atinge valoarea maximă:

U U
I= =
Z R 1.108

este în fază cu tensiunea, iar impedanţa circuitului devine

pur rezistivă.
Datorită egalităţii reactanţelor inductivă şi
capacitivă, străbătute de acelaşi curent, căderile de
tensiune pe ele sunt egale şi în antifază aşa cum rezultă
din diagrama fazorială prezentată în figura 1.21.
 U L = I ⋅ω ⋅ L
U = I ⋅R
I
1
UC = I ⋅
ω ⋅C

fig.1.21
Pulsaţia de rezonanţă este determinată de egalitatea
reactanţelor:

1
ω0 ⋅ L =
ω0 ⋅ C 1.109

1
ω0 =
L⋅C 1.110

La frecvenţa de rezonanţă cele două reactanţe au

valoriile:

L L
X L = X 0 = ω0 ⋅ L = =
L⋅C C 1.111

1 L ⋅C L
XC = X0 = = =
ω0 ⋅ C C C 1.112

Raportul :

U I ⋅R R
= = =d
U X0 I ⋅ X0 X0 1.113

se numeşte factor de amortizare.

El poate fi mai mic, mai mare sau egal cu unitatea. Nu
sunt rare cazurile când d < 1 şi atunci tensiunea la
bornele inductivităţii respectiv cea pe capacitate sunt mai
mari decât tensiunea la bornele circuitului. În aceste
situaţii în locul factorului de amortizare d se foloseşte
adesea factorul de calitate, definit astfel:
 1 UX0
Q= =
d U 1.114

Exemplu: Să considerăm circuitul de mai înainte alimentat

la tensiunea de 110 V, cu frecvenţa de 50 Hz având :

r =5 Ω L=5 H
; . 1.115

a. Să se determine valoarea capacităţii C astfel încât

circuitul să prezinte rezonanţa de tensiune la frecvenţa de
alimentare. şi de cîte ori tensiunea pe inductivitate este
mai mare decât cea de la bornele circuitului.
b. De cîte ori tensiunea pe inductivitate este mai
mare decât cea de la bornele circuitului?

1
ω 02 =
L ⋅C 1.116

1 1
C= = = 2,02 µF
ω ⋅ L (2 ⋅π ⋅ f )2 ⋅ L
2
0 1.117

Curentul de rezonanţă este :

U
I0 = = 22 A
R 1.118

Reactanţele, egale între ele au valorile:

L
XL = XC = X0 = = 1570,8Ω
C 1.119

d = 3,18 ⋅ 10 −3 1.120

U
U X0 = = 34557V
d 1.121
U X0 1
= = 314
U d 1.122

1.8.3 Rezonanţa de curent

Considerăm circuitul din figură în care elementele R,

L, C sunt conectate în paralel.
 i(t) iR ( t ) iL ( t) iC ( t)

R L C
u (t)

fig.1.22
Spunem că, avem de-a face cu o rezonanţă de curent
(paralel) în cazul în care:

IL − IC = 0
1.123

IC = U ⋅ω0 ⋅ L
U
I=
R U

U
IL =
ω0 ⋅ L
fig.1.23
U
− U ⋅ω ⋅ C = 0
ω⋅L 1.124
 1 
U ⋅ −ω ⋅C = 0
ω ⋅ L  1.125

adică:
1
= ω ⋅C
ω⋅L 1.126
ω ⋅ L ⋅C =1
2
1.127

La rezonanţă curentul are valoarea minimă şi anume :

U
I=
R 1.128

Diagrama fazorială a circuitului la rezonanţă este

prezentată în figura 1.23.

1.8.4 Circuite în conectare serie

Fie schema din figura 1.24 care prezintă conectarea

consumatorului de curent alternativ caracterizat prin
elementele R, L, C la linia de alimentare de curent
alternativ. Aceasta din urmă este caracterizată de
rezistenţa RL şi inductivitatea LL.
u 0(t) i( t) R L

u R (t) u L (t) C
u (t) u C ( t)

rL, L L
fig.1.24
B

U LL

U rL
U A
0

U U X

ϕ0
O ϕ
U R
fig.1.25

Diagrama fazorială a acestui circuit va avea forma din

figura 1.25.

I0
R e X e
U 0

fig.1.26
Circuitele fiind conectate în serie (I0=I1) ansamblul se va
prezenta sub forma unui circuit echivalent ca cel din
figura 1.26.
unde: Re = rezistenţa echivalentă, rezultată din conectarea
în serie a rezistenţelor liniei şi consumatorului.
Xe = reactanţa echivalentă rezultată din conectarea în
serie a reactanţei inductive a liniei şi a reactanţei
circuitului:

Re = RL + R
1.129

Xe = XL + X
1.130

unde:
 X L = ω ⋅ LL 1.131

1
X =ω ⋅L−
ω ⋅C 1.132

1
ω⋅L−
tgϕ = ω ⋅C
R 1.133
ω ⋅ LL
tg L =
RL
1.134

Se poate scrie :

Din examinarea diagramei din figură se observă că

între U0 şi I0 va exista defazajul symbol 106 \f "Symbol" \s
12j0 dat de relaţia:

Xe
ϕ 0 = arctg
Re 1.135

Întrucât linia de alimentare este caracterizată de

valori finite ale rezistenţei şi inductivitaţii, tensiunea
la bornele consumatorului va fi mai mică decât cea de la
intrarea în linie.
Pentru caracterizarea cantitativă a acestui fenomen se
introduc noţiunile de:
- cădere de tensiune
- pierdere de tensiune.
Căderea de tensiune este diferenţa geometrică dintre U0
şi U şi este dată de relaţia:

AB = OB − OA 1.136

AB = I 0 ⋅ Z L
1.137

Pierderea de tensiune este diferenţa algebrică dintre

tensiunea la intrarea în linie şi tensiunea la bornele
consumatorului şi este dată de relaţia:

∆U = OB − OA
1.138
 Linia de alimentare (de distribuţie) a energiei
electrice trebuie să fie astfel concepută şi realizată
încât pierderea de tensiune pe ele să fie minimă. Se
acceptă ca valoare limită (superioară) pentru pierderea de
tensiune un procent de cel mult 5% din tensiunea la
intrarea în linie, adică :

∆U
≤ 0,05
U0 1.139

1.8.5 Circuite conectate în paralel

U 0
I0

I1 R 1 X 1
U 1

I2 R 2 X 2
U 2

fig.1.27

ϕ0
I0
U U
0
X2 U X1
ϕ1 I1
ϕ2
I2
U R 1
U R 2

fig.1.28
Fie două circuite de utilizare (doi consumatori)
conectate în paralel, în acelaşi punct, astfel încât să fie
îndeplinită condiţia:

U1 = U 2 = U 1.140

Diagrama fazorială a circuitului are forma din figura

1.28.
Ea corespunde schemei echivalente din figura 1.28, în care
Re şi Xe sunt rezistenţa echivalentă şi reactanţa
echivalentă a celor două circuite conectate în paralel.
 I0
R e X e
U 0

fig.1.29
Din diagramă se observă că dacă se cunosc tensiunea la
borne şi elementele Re, Xe se obţine curentul I care este
suma geometrică a curenţilor I1 şi I2 .

a. Determinarea impedanţei echivalente -Ze

Proiectând curenţii pe axa U1 şi pe axa perpendiculară

pe ea se obţine:1.1

I1 ⋅ cos ϕ1 + I 2 ⋅ cos ϕ 2 = I ⋅ cos ϕ 0

1.141

Z 1
Z e Z 2
X X 1 X 2
e

ϕ0 ϕ1 ϕ
2
R R 1 R 2
e

fig.1.30
I1 ⋅ sin ϕ1 + I 2 ⋅ sin ϕ 2 = I ⋅ sin ϕ 0
1.142

Dar:
U 1 = U 2 = U 3 = I1 ⋅ Z1
1.143

Triunghiurile impedanţelor vor avea formele din figura

1.30.

Stiind că:

Rk
cos ϕ k =
Zk 1.144

rezultă:
 R1 R R
I1 ⋅ + I2 ⋅ 2 = I ⋅ e
Z1 Z2 Ze 1.145

X1 X X
I1 ⋅ + I2 ⋅ 2 = I ⋅ e
Z1 Z2 Ze 1.146
U R1 U R2 U Re
⋅ + ⋅ = ⋅
Z1 Z1 Z 2 Z 2 Z e Z e 1.147

U X1 U X 2 U X e
⋅ + ⋅ = ⋅
Z1 Z1 Z 2 Z 2 Z e Z e 1.148
Împărţind ultima relaţie cu U se obţine:

R1 R2 Re
2
+ 2
= 2
=a
Z1 Z2 Ze 1.149

X1 X2 Xe
2
+ 2
= 2
=b
Z1 Z2 Ze 1.150

Din aceste relaţii se pot deduce Re şi Xe, ştiind că:

2 2 2
X e + Re = Z e
1.151
Re
2
Ze a
=
Xe b
2
Ze
1.152

Re a
=
Xe b 1.153

( b ⋅ Re 2
) 2 (b 2 + a 2 ) 2
2
Re = a ⋅ Z e = a X e + Re = a 
2 2 2
2
+ Re  = a ⋅ 2
⋅ Re
 a  a
1.154
a
Re = 2
a + b2 1.155

b b
Xe = ⋅ Re = 2 = Xe
a a + b2 1.156
 La conectarea în paralel a două circuite, adesea este
mai uşor să se lucreze cu admitanţe şi cu componentele
acestora, conductanţe si susceptanţe. Aceasta întrucât la
conectarea în paralel conductanţele şi susceptanţele se
adună, fiind valabile relatiile:

Ge = G1 + G 2
1.157

Be = B1 + B2
1.158

Din relaţiile de definiţie ale impedanţei şi

conductanţei rezultă că:

1 1
Y= = = G2 + B2
Z R2 + X 2 1.159

G = Y cos ϕ 1.160

B = Y cos ϕ 1.161
X
ϕ = arctg
R 1.162
1 1 1 1 R
G= ⋅ = ⋅ = 2
Z 1 + tg ϕ Z
2
X2 Z
1+
R2 1.163
X
tgϕ
1 R X
B =Y ⋅ = ⋅ =
1 + tg 2ϕ Z X2 R2
1+
R2 1.164

Prin însumare se obţin componentele admitanţei şi

anume:

R1 R2
Ge = 2
+ 2
Z1 Z2 1.165

X1 X2
Be = 2
+ 2
Z1 Z2 1.166

iar admitanţa echivalentă este:

 2 2 2 2
1 2 2 R1 R2 X1 X2
Ye = = Ge + Be = 4
+ 4
+ 2
+ 4
=
Ze Z1 Z2 Z1 Z2
2 2
R12 + X 12 R22 + X 22 Z1 Z2 1 1
= + = + = + 2
Z 14 Z 24 Z1
4
Z2
4
Z1
2
Z2
1.167

Dacă după determinarea conductanţei şi susceptanţei

echivalente se doreşte determinarea elementelor Re şi Xe ale
circuitului echivalent, se apelează la relaţiile:

R
G=
Z2 1.168

X
B=
Z2 1.169

rezultând:

2 Ge
Re = Ge ⋅ Z e = 2
Ye 1.170
2 Be
X e = Be ⋅ Z e = 2
Ye
1.171
Exemple:
Se dă un circuit de curent alternativ în care se
cunosc doi dintre cei şase parametrii (R,X,G,B,Z,Y);
Să se determine parametrii necunoscuţi în următoarele
cazuri:
a. se cunonc R şi X
b. se cunosc G şi B
Rezolvare:
R
G= 2
a. Z 1.172
X
B= 2
Z 1.173
Z = R2 + X 2 1.174
1
Y=
R +X22
1.175
 R
G=
b. Z2 1.176
X
B=
Z2 1.177
1 G
R =G⋅Z2 = G⋅ 2
=
Y G + B2
2
1.178
B B
X = B⋅Z2 = 2
=
Y G2 + B2 1.179

1.8.6 Circuite în conectare complexă

I
R 1 R 2
I1 I2
X 1 X 2
U R 5 X 5

I5
R 3 I3 I4 R 4
X 3 X 4

fig.1.31
Adesea configuraţiile de circuit existente în practică
nu pot fi reduse la configuraţiile simple, serie şi paralel
studiate până acum. Spunem în acest caz că avem de-a face
cu circuite în conectare complexă.
Fie un asemenea circuit, prezentat în figura 1.31. Să
vedem o modalitate generală de analizare a circuitului. De
regulă se cunosc tensiunile la bornele circuitului şi
impedanţele din circuit.
Scriind teoremele lui Kirchoff se obţine un sistem de
ecuaţii a cărui rezolvare este deosebit de laborioasă.
Rezolvarea reţelelor în conectare complexă se
efectuează aproape exclusiv prin utilizarea metodei
complexe. Aceasta se bazează pe utilizarea reprezăntărilor
în planul complex şi pe utilizarea impedanţelor complexe.
Aşa cum se cunoaşte, tensiunilor şi curenţilor li se
asociază mărimile complexe:
 +j

Z
X

+1
fig.1.32

U = U ⋅ e j⋅ϕ 0 1.180

I = I ⋅ e j (ϕ 0 −ϕ ) 1.181
Raportul:

U
= Z = Z ⋅ e j ⋅ϕ
I 1.182

se numeşte aşa cum s-a mai spus impedanţă complexă, care

reprezentată în planul complex are forma din figura 1.32.

1.8.7 Aplicarea metodei complexe în cazul diferitelor

moduri de conectare

a. impedanţa echivalentă a două circuite înseriate

Fie circuitele de curent alternativ înseriate ca în figura
1.33
Impedanţele se adună algebric confom relaţiei
următoare:
Z e = Z 1 + Z 2 = x1 + jx 2 + R1 + jx 2 = R1 + R2 + j ( x1 + x 2 ) = = Z e ⋅ e j⋅ϕe
1.183

I I0
R 1 X 1 R 2
X 2 b. R e X e
U U 0

a. b.
fig.1.33
Z e = ( R1 + R2 ) 2 + ( X 1 + X 2 ) 2 1.184

X1 + X 2
tgϕ e =
R1 + R2
1.185
Re = R1 + R2
1.186
 X e = X1 + X 2
1.187

b. impedanţa echivalentă pentru două circuite conectate în

paralel

I I
R 1
R 2 R e

U U

X 1 X 2 X e

a. b.
fig.1.34
În cazul a două circuite în paralel, ca în figura 1.34
a se poate scrie:

1 1 1
+ =
Z1 Z 2 Z e
1.188
Z1 ⋅ Z 2
Ze =
Z1 + Z 2
1.189

ea putându-se scrie sub forma:

Z e = Z e ⋅ e j ⋅ϕ e
1.190
dar:

Z1 ⋅ Z 2 = Z1 ⋅ e j⋅ϕ1 ⋅ Z 2 ⋅ e j⋅ϕ 2 = Z1 ⋅ Z 2 ⋅ e j (ϕ1 +ϕ 2 ) =

( R1 + jX 1 ) ⋅ ( R2 + jX 2 ) = R1 R2 − X 1 X 2 + j ( R1 X 2 + R2 X 1 )

1.191

R1 X 2 + R2 X 1
tg (ϕ 1 + ϕ 2 ) =
R1 R2 − X 1 X 2 1.192

Z 1 + Z 2 = Z 1 ⋅ e j ⋅ϕ1 + Z 2 e jϕ 2 = Z 1+ 2 ⋅ e j⋅ϕ1+ 2 = R1 + jX 1 + R2 +
+ jX 2 = R1 + R2 + j ( X 1 + X 2 ) 1.193
 X1 + X 2
tgϕ1+ 2 =
R1 + R2 1.194

Prin urmare, impedanţa echivalentă la conectarea în

paralel va fi:

R1 R2 − X 1 X 2 + j ( R1 X 2 + R2 X 1 )
Ze = = Z e ⋅ e j (ϕ1 +ϕ2 −ϕ1+ 2 )
R1 + R2 + j ( X 1 + X 2 ) 1.195

sau:

Z1 ⋅ Z 2
Ze = ⋅ e j (ϕ1 +ϕ 2 −ϕ1+ 2 )
Z1 + Z 2 1.196

unde:

Z1 ⋅ Z 2
= Ze
Z1 + Z 2 1.197

1.8.8 Calculul circuitelor de curent alternativ prin

metoda impedanţelor echivalente

O metodă simplă pentru calculul tuturor circuitelor

deci şi al celor de curent alternativ este cea a
impedanţelor echivalente. Ea constă în înlocuirea unui grup
de impedanţe cu una echivalentă ştiind că:
a. Impedanţa echivalentă a unei conexiuni serie de n
impedanţe este:

n
Z es = ∑ Z k
k =1 1.198

b. Admitanţa echivalente a n impedanţe conectate în paralel

este:

n n
1 1
Ye = = ∑Y k = ∑
Z ep k =1 i =1 Z k
1.199

c. O conexiune în triunghi se poate echivala cu o conexiune

stea, conform figurii1.35, astfel:
 1 1

Z Z
12 Z 31
1

Z Z 3
Z 23
2

2 3 2 3
a. b.
fig.1.35
Z 12 ⋅ Z 13
Z1 =
Z12 + Z 13 + Z 23
1.200
Z 12 ⋅ Z 23
Z2 =
Z 12 + Z14 + Z 23
1.201
Z13 ⋅ Z 23
Z3 =
Z 12 + Z 13 + Z 23
1.202

Impedanţa unui circuit complex se calculează în etape

şi anume:
- se identifică circuitele serie şi paralel şi se
înlocuiesc cu impedanţa echivalentă.
- se transformă conexiunea triunghi în conexiune stea.
- în circuitul obţinut se identifică din nou
circuitele serie şi paralel şi se înlocuiesc cu impedanţe
echivalente.

Z 1
Z 3

Z 6

Z 5
I

U Z Z 4
2

fig.1.36
- se repetă cele de mai sus până se ajunge la un
circuit simplu
Spre exemplu se consideră circuitul din figura 1.36,
alimentat cu tensiunea alternativă U . Să se determine
curentul I .
 Z Z 3
12

Z 11 Z 6

U Z Z 4
13

fig.1.37
Z1 ⋅ Z 2
Z 11 =
Z1 + Z 2 + Z 5

Z1 ⋅ Z 5
Z 12 =
Z1 + Z 2 + Z 5
1.203

Z5 ⋅ Z2
Z 13 =
Z1 + Z 2 + Z 5

Z 21
I Z Z
11 6
U
Z 22

fig.1.38
Z 21 = Z 12 + Z 3
1.204
Z 22 = Z 13 + Z 4

I Z Z Z
11 31 6
U

fig.1.39
 Z 21 ⋅ Z 22
Z 31 = Z 21 Z 22 =
Z 21 + Z 22
1.205

I Z e
U

fig.1.40

Z e = Z 11 + Z 31 + Z 6 1.206

U
I=
Ze
1.207

1.9 Puteri în circuitele de curent alternativ

Dacă la bornele unui circuit sau tronson de circuit de

circuit se aplică o tensiune sinusioidală:

u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin ωt 1.208

prin el circulă un curent:

i (t ) = 2 ⋅ I ⋅ sin(ωt − ϕ ) 1.209

Prin definiţie, puterea momentană consumată în

tronsonul respectiv de circuit este:

p (t ) = u (t ) ⋅ i (t ) = 2 ⋅ U ⋅ I ⋅ sin(ωt ) ⋅ sin(ωt − ϕ ) 1.210

Dar, se ştie că:

1
sin x ⋅ sin y = [cos( x − y ) − cos( x + y )]
2 1.211

p (t ) = U ⋅ I ⋅ {cos ϕ − cos(2ωt − ϕ )] 1.212

Această putere momentană ce are o componentă constantă

şi una variabilă cu frecvenţa egală cu dublul celei celei
caracteristice tensiunii şi curentului nu caracterizează
suficient circuitul şi nici transferul de putere de la
bornele sale. De aceea se utilizează valoarea medie a
puterii momentane pe o perioadă, numită putere activă.

T T
1 1
P = ∫ p (t ) ⋅ dt = ∫ U ⋅ I ⋅ [cos ϕ − cos(2ωt − ϕ )] ⋅ dt =
T 0 T 0
T T
1 1
= ∫
T 0
U ⋅ I ⋅ cos ϕ ⋅ ⋅dt − ∫ U ⋅ I ⋅ cos(2ωt − ϕ ) ⋅ dt =
T 0
1
= ⋅ U ⋅ I cos ϕ ⋅ T − 0 = U ⋅ I ⋅ cos ϕ
T 1.213

P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ 1.214

Puterea activă se măsoară în W.

Aşa cum s-a arătat mai înainte puterea momentană este
dată de relaţia:

p (t ) = U ⋅ I ⋅ [cos ϕ − cos( 2ωt − ϕ )] 1.215

Se poate arăta că:

p (t ) = U ⋅ I ⋅ [cos ϕ − cos 2ωt ⋅ cos ϕ − sin 2ωt ⋅ sin ϕ ] =

= U ⋅ I cos ϕ ⋅ (1 − cos 2ωt ) − U ⋅ I ⋅ sin ϕ ⋅ sin 2ωt 1.216

După cum se observă această putere momentană are două

componente şi anume:
- una mereu pozitivă:
p1 (t ) = P ⋅ (1 − cos 2ωt ) 1.217

- şi una variabilă:

p 2 (t ) = U ⋅ I ⋅ sin ϕ ⋅ sin 2ωt 1.218

Produsul U ⋅ I ⋅ sin ϕ se notează Q, se numeşte putere

reactivă şi se măsoară în VAR.
Se poate deci scrie:

p( t ) = P ⋅ (1 − cos 2ωt ) − Q ⋅ sin 2ωt

1.219
 Se mai utilizează şi mărimea numită putere aparentă,
definită de relaţia :

S =U ⋅I 1.220

Se observă că pentru cunoaşterea puterilor active şi

reactive este necesar să se cunoască defazajul ϕ dintre
tensiune şi curent.
Dacă:

U = U ⋅ e j ⋅ϕ u 1.221

I = I ⋅ e j ⋅ϕ i 1.222

sunt expresiile complexe ale tensiunii şi curentului,

atunci:

ϕu − ϕi = ϕ 1.223

Conjugata complexă a curentului fiind:

I * = I ⋅ e − j ⋅ϕ i 1.224

se defineşte puterea aparentă complexă, prin relaţia:

S = U ⋅ I = U ⋅ e jϕ u ⋅ I ⋅ e − jϕ i = U ⋅ I ⋅ e j (ϕ u −ϕ i ) = U ⋅ I ⋅ e jϕ =

= U ⋅ I (cos ϕ + j sin ϕ ) = P + jQ 1.225

Astfel se poate spune că:

P = Re { S }
1.226

Q = I m { S}
1.227

S= S
1.228

De asemenea:

U
⋅ I ⋅ I = Z ⋅ I = Z ⋅ I 2 ⋅ e j⋅ϕ = I 2 ⋅ Z (cos ϕ + sin ϕ ) =
* 2
S=
I
 = I2 ⋅R + j⋅I2 ⋅ X 1.229

Întrucât:

S = P + j ⋅Q 1.230

rezultă:

P = I2 ⋅R 1.231

Q = I2 ⋅X 1.232

S = P2 ⋅Q2 1.233

P
cos ϕ = =
S factor de putere.

Este de dorit ca factorul de putere ( cos ϕ ) să tindă

spre unitate.

1.9.1 Compensarea factorului de putere

Întrucât marii consumatori industriali sunt de regulă

motoarele electrice care au un caracter puternic inductiv
este necesară imbunătăţirea (creşterea factorului de
putere). Aceasta se face prin compensarea caracterului
inductiv.
U I I1 R X

IC
U 1 C C o

rL, L L
fig.1.41
Fie schema din figura 1.41 care reprezintă un
consumator Co conectat prin intermediul unei linii la o
sursă de alimentare.
Consumatorul este caracterizat de impedanţa:
 Z = R+ j⋅X 1.234

iar linia de parametrii:

RL, LL,CL 1.235

Pentru compensarea caracterului inductiv al

consumatorului se va conecta în paralel cu el o baterie de
condensatoare, formând o reactanţă capacitivă.
Ecuaţiile ce caracterizează funcţionarea circuitului
sunt:

U = R L ⋅ I + j ⋅ ω ⋅ LL ⋅ I + U 1 1.236

U1 = R ⋅ I1 + j ⋅ X ⋅ I1 1.237

I = I1 + I C 1.238

U1
IC = = j ⋅ω ⋅ C ⋅U 1
ZC 1.239
U1
I1 =
Z 1.240

Dar întrucât constructiv, liniile se realizează astfel

încât RL şi LL sunt neglijabile în comparaţie cu impedanţa
consumatorului, se poate scrie:
U

IC

I
I1
ϕ

fig.1.42

U =U1 1.241

U = R ⋅ I1 + j ⋅ X ⋅ I1 1.242
 I = I1 + I C 1.243

U
IC = = j ⋅ω ⋅ C ⋅U
ZC 1.244
U
I1 =
Z 1.245
X
ϕ = arctg
R 1.246

Pentru ca tensiunea U să fie în fază cu curentul I aşa

cum se prezintă în diagrama fazorială din figura 1.42 este
necesar ca impedanţa (admitanţa) echivalentă rezultată din
conectarea în paralel a conductorului C şi a
consumatorului să fie pur activă, adică:

1 1 R− j⋅X
Ye =Y +YC = + j ⋅ω ⋅ C = + j ⋅ω ⋅ C = 2 +
Z R+ j⋅X R + X2
R X R
+ j ⋅ω ⋅ C = 2 + j (ω ⋅ C − 2 )= 2
R +X 2
R +X 2
R + X 2 1.247

Pentru acesta este necesar ca:

X
ω ⋅C =
R +X2
2
1.248
sau
X
C=
(
ω⋅ R +X22
) 1.249

Întrucât o sarcină (consumator) industrială este de

regulă de forma:

R + j ⋅ω ⋅ L 1.250

se poate scrie :

ω⋅L L
C= = 2
(R + X ) ⋅ ω Z
2 2
1.251

O problemă deosebit de importantă este obţinerea unei

puteri maxime de la un generator, în condiţiile în care
consumatorul este dat.
 Fie schema de utilizare din figura 1.43:

Z i

~ E U Z

fig.1.43
G – generator
Z – consumatorul
Zi –impedanţa internă a generatorului
E – tensiunea electromotoare a generatorului
U - tensiunea la bornele generatorului
Se poate arăta că pentru a se putea obţine transferul
maxim de energie (de putere) de la generator la sarcină
este necesar ca:
*
Zi = Z 1.252

adică dacă:

Z i = Ri + j ⋅ X i
1.253

Z = R+ j⋅X 1.254

este necesară respectarea relaţiilor:

Ri = R
1.255

X i = −X
1.256

1.9.2 Echipamente industriale pentru compensarea

factorului de putere

S-a arătat anterior că pentru a se asigura

funcţionarea cu randament mare este necesar ca factorul de
putere ( cos ϕ )să fie cât mai apropiat de 1.
 R ( S ,T ) . . .
BK

BC A . . .
U K
K 1 2 K n

I
D A BC
. . .
C 1 C 2 C n
0 (N )

fig.1.44
Marii consumatori industriali sunt prevăzuţi cu
baterii de condensatoare prin a căror conectare se poate
ameliora (creşte) factorul de putere. Bateriile de
condensatoare sunt de regulă grupate astfel încât să
compenseze factorul de putere al unui atelier (secţie,
fabrică).
Evident că această compensare nu se va realiza manual ci
automat, o schemă principială a unui asemenea echipament
fiind de forma prezentată în figura 1.44.
Echipamentul se compun din:
BC – baterie de condensatoare
BCA – blocul de comandă automată (a contactoarelor)
BK – bloc de contactoare
DA – dispozitivul de automatizare
El funcţionează astfel: Dispozitivul de
automatizare sesizeaza prin masurători efectuate asupra
tensiunii şi curentului, defazajul ϕ dintre cele 2 mărimi
şi calculează factorul de putere ( cos ϕ ).

Dacă:

cos ϕ ≥ 0,92 1.257

nu se emite nici o comandă de conectare (sau de
deconectare) a condensatoarelor.
Dacă:

cos ϕ < 0.92 1.258

DA emite o comandă spre BCA care conectează printr-un

contactor Ki un nou grup de condensatoare astfel încât să
realizeze condiţia descrisă de relaţia 1.257.
Întrucât problema este de interes major se fabrică astfel
de echipamente de către intreprinderi (societaţii
comerciale) specializate. La noi astfel de echipamente se
produc la “Electrotehnica” Bucureşti.

Teste de verificare 1

1. Faceţi o clasificare a curentului electric.

2. Descrieţi principiul generării curentului alternativ
3. Desenaţi o schemă de producere, transport şi distribuţie
a curentului alternativ.
4. Scrieţi expresiile tensiunilor la bornele unei
rezistenţe, inductivităţi şi capacităţi străbătute de
curentul:

i (t ) = 2 ⋅ I ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 0 ) = I m ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 0 )

5. Scrieţi expresiile curenţilor printr-o rezistenţă,

inductivitate şi capacitate la bornele cărora se aplică
tensiunea:

u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 0 ) = U m ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 0 )

6. Definiţi valoarea medie p o semiperioadă.

7. Fie tensiunea sinusoidală:

u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 01 )

Calculaţi mărimile:
A(t ) = 2 ⋅ u (t )
B (t ) = −2 ⋅ u (t )
du (t )
C (t ) =
dt
D (t ) = ∫ u (t ) ⋅ dt
E (t ) = u (t ) + U m ⋅ sin ( ω ⋅ t + ϕ 02 )

8.Reprezentaţi în planul complex mărimile:

U ; A; B; C ; D; E .

9. Definiţi impedanţa unui circuit serie R, L, C. Scrieţi

expresia ei.
10.Scrieţi expresia impedanţei complexe. Care sunt
componentele ei?
11.Când se află la rezonanţă un circuit R, L, C serie?
Despre ce fel de rezonanţă vorbim în acest caz?
12.Când se află la rezonanţă un circuit R, L, C paralel?
Despre ce fel de rezonanţă vorbim în acest caz?
13.Consideraţi două receptoare (consumatoare) formate din
rezistenţă şi reactanţă conectate în serie. Scrieţi
expresia impedanţei echivalente şi a elementelor
componente.
14. Consideraţi două receptoare (consumatoare) formate din
rezistenţă şi reactanţă conectate în paralel. Scrieţi
expresia impedanţei echivalente şi a elementelor
componente.
15. Consideraţi trei impedanţe în conexiune triunghi.
Determinaţi configuraţia stea echivalentă.
16. Definiţi puterea instantanee în curent alternati.
17. Definiţi puterile activă, reactivă şi aparentă în
curent alternativ monofazat.
18. Definiţi puterea aparentă complexă.
19. Determinaţi valoarea condensatorului ce realizează
compensarea factorului de putere al unui consumator
inductiv.
20. Desenaţi schema şi explicaţi funcţionarea unui
echipament de compensare automată a factorului de putere.