Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Istoria Vietii Private - (Vol. 05)

Istoria Vietii Private - (Vol. 05)

Ratings: (0)|Views: 177 |Likes:
Published by Burueana Carmen

More info:

Published by: Burueana Carmen on Sep 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/09/2012

pdf

text

original

 
Coordonatorul volumului: ROGER CHARTIERPHIL1PPE ARIES,MAURICE AYMARD,director de studii la Şcoala de înalte studiide ştiinţe sociale,NICOLE CASTAN,profesor la Universitatea din Toulouse-II, YVES CASTAN,profesor la Universitatea din Toulouse-II,ROGER CHARTIER,director de studii la Şcoala de înalte studiide ştiinţe sociale,ALAIN COLLOMP,doctor în medicină,DANIEL FABRE,conferenţiar la Universitatea din Toulouss-III,ARLETTE FARGE,cercetător la Centrul naţional de cercetare ştiinţifică, JEAN-LOUIS FLANDRIN,profesor la Universitatea din Paris-VIII,MADELEINE FOISIL,inginer la Centrul naţional de cercetare ştiinţifică, JACQUES GELIS,conferenţiar la Universitatea din Paris-VIII, JEAN MĂRIE GOULEMOT,profesor la Universitatea din Tours,FRANQOIS LEBRUN,profesor la Universitatea din Haute-Bretagne,OREST RANUM,profesor la Johns Hopkiras University, JACQUES REVEL,director de studii la Şcoala de înalte studiiAcest volum a fost editat cu sprijinul Ministerului francez al Afacerilor Externe, Direcţia Cărţii şiAmbasada Franţei în Româniade ştiinţe sociale Aries Sicoordonatori Duby istoria vieţii privateDE LA RENAŞTERE LA EPOCA LUMINILORVolumul V Traducere de CONSTANŢA TĂNĂSESCUEDITURA MERIDIANE BUCUREŞTI. 1995 Volumul acesta a fost dorit, gândit şi pregătitde Philippe Aries.Moartea 1-a împiedicat să-1 ducă până la capăt.Noi l-am scris într-o fidelă libertateşi în spiritul prieteniei sale.Pe copertă:Grimoux, Lectura (detaliu), Muzeul Augustinilor, ToulouseHistolre de la vie privâe. De la Renaissance aux Lumieres© Editions du Seuil, Paris, 1935 ISBN 2-02-009293.X Toate drepturileasupra prezentei ediţii în limba română sunt rezervate Editurii MeridianeCARTE FINANŢATA DE GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN MINISTERUL CULTURII ISBN 973-33-0276-7 973-33-0142-6 
1
 
 PENTRU O ISTORIE A VIEŢII PRIVATEde PHILIPPE ARIESEste oare posibilă o istorie a vieţii private?* Sau poate că noţiunea de „privat" ne trimite la stări saula valori ce se vădesc prea etero¬gene de la o epocă la alta pentru a putea sta¬bili o relaţie decontinuitate şi de deosebiri între ele? Aceasta este problema pe care aş vrea s-o pun, şi sper căprezentul colocviu îi va da un anume răspuns."V-aş propune două epoci de referinţă, două contexte istorice, sau mai curând două repre¬zentăriaproximative a două contexte istorice, tocmai pentru a ne îngădui să punem pro¬blema situaţieiintermediare.Contextul de la care vom porni va fi sfâr¬şitul Evului Mediu, în care găsim un individ încadrat într-oseamă de solidarităţi colective, feudale şi comunitare, înlăuntrul unui sistem care funcţionează cuoarecare aproximaţie: solidarităţile comunităţii senioriale, solidarită-ţile de rudenie, legăturile devasalitate în¬chid individul sau familia într-o lume care nu e nici privată şi nici publică în sensul pecare îl dăm acestor termeni, cu atât mai puţin în* Textul acesta a fost conceput drept introducere pentru seminarul „Cu privire la istoria spaţiuluipri¬vat" organizat la VJissenschajtskolleg din Berlin, in mai 1983. l-am adăugat reflecţiile pe care i le-a inspi¬rat această întâlnire lui Phillipe Aries. (R.C.) sensul care li s-a atribuit, sub alte forme, în epoca modernă.Să spunem, simplu, că există o confuzie în¬tre privat şi public. Dar ce înseamnă aceasta? Mai întâi şi în mod esenţial că nenumăratele acte ale vieţii cotidiene, aşa cum a arătat Nor-bert Elias, sedesfăşoară şi se vor desfăşura încă mult timp de-acum încolo în public.Această remarcă, puţin abruptă, trebuie în¬soţită de două corective:Comunitatea care încadrează şi limitează in¬dividul, comunitatea rurală, orăşelul sau cartie¬rul,constituie un mediu familiar în care toată lumea se cunoaşte şi se supraveghează, şi din¬colo decare se întinde o terra incognito, locuită de nişte personaje de legendă. Acesta este singurul spaţiulocuit şi supus unei legislaţii anume.Apoi, acest spaţiu comunitar nu era un spaţiu plin nici chiar în epocile de maxima densitate umană.Erau acolo şi goluri, colţul, ungherul în care era fereastra, afara livada, sau chiar durea cuascunzişurile ei, care oferă mai mult sau mai puţin ocrotit.Contextul de sosire este cel oferit de secolul al XlX-lea. Societatea a devenit o vastă popu¬laţieanonima în care oamenii nu se mai cu¬nosc între ei. Munca, timpul liber, răgazul pe¬trecut în familiesunt de-acum înainte activi¬tăţi separate ^prin nişte îngrădiri etanşe. Omul a dorit să se* pună laadăpost de privirea ce¬lorlalţi, şi aceasta prin două modalităţi:prin dreptul de a-şi alege cu mai multălibertate (sau prin a încerca acest sentiment)condiţia, genul său de viaţă;printr-o retragere în mijlocul familiei,care a devenit un refugiu, centru al spaţiu¬lui privat.Să menţionăm totuşi faptul că chiar la în¬ceputul secolului al XX-lea, în păturile popu¬lare şi cuprecădere în cele rurale, vechile ti¬puri de sociabilitate colectivă şi comunitară mai dăinuie încă, la cârciumă, pentru bărbaţi, în locul unde se spală rufele, pentru femei, şi în stradă,pentru toţi.Cum s-a trecut de la primul la cel de al doilea dintre aceste modele, atât de grosolan schiţate aici? Sepot imagina diverse modali¬tăţi de abordare dintre care va trebui să alegem.Primul corespunde unui model evoluţionist: evoluţia societăţii occidentale ar fi programată încă dinEvul Mediu şi ar duce la epoca mo¬derprintr-un progres continuu, linear, chiar daîndesfăşurarea lui se înregistrează câteva întreruperi, câteva şocuri, câteva întoarceri înapoi. Unasemenea model maschează lipsa de preciziune reală a unor observaţii semnifi¬cative, diversitateaşi coloratura atât de felu¬rită care se numără printre caracterele de mare importanţă ale societăţiioccidentale dintre se¬colele XVI şi XVIII; inovaţii şi deprinderi ce supravieţuiesc încă, sau ceea cenumim astfel, sunt cu neputinţă de identificat.A doua modalitate de abordare e mai sedu¬cătoare şi se apropie în mai mare măsură de realitate.Aceasta ar consta în modificarea pe¬riodizării clasice şi în impunerea principiului potrivit căruia de lamijlocul Evului Mediu şi până la sfârşitul secolului al XVII-lea nu a mai avut loc nici o schimbare
2
 
efectivă în stratu¬rile profunde ale mentalităţilor. Principiu pe care nu am ezitat să-1 adopt încercetările mele privitoare la moarte. Ceea ce ar însemna să recunoaştem că periodizarea istorieipolitice, sociale, economice şi chiar culturale nu ar fi în concordanţă cu istoria mentalităţilor. Cu toateacestea, există prea multe schimbări în viaţa spirituală, în raporturile cu statul, şi apoi cu familia,pentru ca perioada modernă să nu fie tratată în mod independent, drept o peri¬oadă autonomă şioriginală, fără să uităm ceea ce îi datorează unui Ev Mediu revalorificat, şi nici faptul că ea anunţăepocile contempo¬rane, fără a fi totuşi o simplă continuare a celei dintâi şi actualizarea celorlalte. Evoluţiile epocii moderneCare sunt, din punctul nostru de vedere, eve¬nimentele care vor modifica mentalităţile, în specialideea de sine şi a rolului acesteia în viaţa cotidiană a societăţii? Trei asemenea evenimente exterioare, apar¬ţinând marii istorii politico-culturale, au inter¬venit.Cel mai important dintre acestea este, poate, noul rol al statului, care nu a încetat să se im¬pună, începând din secolul al XV-lea, sub forme şi prin reprezentări şi mijloace diferite.Statul şi justiţia acestuia vor interveni mai des, cel puţin în mod nominal, şi chiar din ce în ce mai des în mod efectiv în secolul al XVIII-lea, în spaţiul social lăsat în trecut în seama comunităţilor.Una din misiunile principale ale individu¬lui era încă aceea de a dobândi, de a apăra, sau de a mărirolul social pe care putea să-1 tole¬reze comunitatea socială. Deoarece, începând mai eu seamădin secolele XV şi XVI, exista o mai evidentă flexibilitate într-o comunitate care, datorită înmulţirii şidiversităţii meşte¬şugurilor, devenea din ce în ce mai inegală. Modalităţile de acţiune urmăreau capete în¬cuviinţarea, trezească emulaţia, sau cel puţin determine toleranţa opinieigraţie aparenţei, altfel spus a onoarei. A-ţi conserva sau a-ţi apăra onoarea înseamnă a-ţi păstrafaţada.Individul nu era cum era, ci cum părea, sau mai curând cum reuşea pară. Totul era pus în joc în vederea scopului respectiv: o chel¬tuială excesivă, risipa (cel puţin în momentele propice, alesecu grijă), insolenţa, ostentaţia. Apărarea onoarei mergea până la duel, sau până laparticiparea activă şi primejdioasă la un duel — sau la un schimb de cuvinte în pu¬blic şi de loviturice declanşau un ciclu de răz¬bunări, recursul la instituţiile de stat, precum justiţia, fiind exclus. Dar,cel puţin de pe vre- mea lui Ludovic al XlII-lea, statul începe a-şi da seama de faptul că putea controla această aparenţă.De pil, a interzis duelurile, sub pedeapsa cu moartea (Richelieu), şi a încercat, prin legilesomptuare, interzică luxul vesti¬mentar şi, o dată cu acesta, uzurpe, dato¬rită tocmaivestimentaţiei, un loc care nu le revenea de drept persoanelor în cauză. Revi¬zuia statutele nobilimiipentru a-i elimina pe uzurpatori. Intervenea din ce în ce mai mult în relaţiile interne, adică în ceea cenoi cre¬dem că este însuşi miezul vieţii intime, în viaţa de familie, prin metoda ordinelor emise dere¬gele Franţei: în realitate, statul îşi punea pu¬terea la dispoziţia unuia din membrii familiei împotriva altuia, scurtcircuitând prin aceasta aparatul obişnuit al statului, mai infamant. O strategiecare a avut urmări importante. Justiţia de stat împărţea societatea în trei zone:Societatea de Curte, un adevărat forum încare se menţinea, sub culori moderne, me¬lanjul arhaic privind acţiunea politică sau sta¬tală, festivitatea, angajamentul personal, deserviciu şi de ierarhie, ale cărui numeroaseelemente constitutive existau încă din EvulMediu.La celălalt capăt al scării sociale, păturilepopulare de la oraşe şi sate în sânul cărora adăinuit timp îndelungat amestecul tradiţionalprivind munca şi sărbătoarea, înclinaţiile că¬tre ostentaţie şi năzuinţa către prestigiu, osociabilitate largă, flexibilă, reînnoită. Este lu¬mea străzii, a magherniţei, a pieţii publice, lu¬mea din preajma bisericii.Curtea, poporul de rând: două obstacole înextinderea unui nou spaţiu privat care se vadezvolta astfel în mediile intermediare şi în ge¬neral cultivate, mica nobilime alcătuită dinslujbaşi şi preoţi, notabilii înstăriţi care încer¬cau o plăcere inedită de a rămâne acasă, pen¬tru a întreţine o plăcută relaţie cu o „socie-
3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
iuliansever liked this
michellemmFp liked this
michellemmFp liked this
Angiswd liked this
gdans1117747 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->