GUTUI JAPONEZ - PATA DE CULOARE SI BUNA DISPOZITIE

 
Denumire stiintifica: Chaenomeles japonica
Denumiri comune: Gutuiul japonez
Familie: Rosaceae
Origine: China, Korea si Japonia
 
Aspect si prezentare: Arbust viguros, ce poate ajunge la 1-2 m inaltime si creste
de obicei sub forma de tufa, cu ramuri dese si incurcate, imbracate in spini mici
ascutiti si frunze cazatoare, Japonica face parte, alaturi de alte doua specii -
Catahyensis si Speciosa - din genul Chaenomeles.
Ramurile de culoare maronie se incarca primavara devreme, de flori mici
portocalii, rosii, roz sau arareori albe, grupate in inflorescente aglomerate. Dupa
cateva saptamani, acestea lasa loc frunzelor alterne, verzi-roscate, de forma
lanceolata, usor rotunjita la varf, care imbraca arbustul pana toamna tarziu.
 
 
Conditii de ingrijire/cultivare: Se face remarcat primavara, prin explozia de
culoare pe care o aduce pe contrastul verde al frunzisului crud, abia aparut in
gradini.
 
 
Iubeste locurile insorite, avand nevoie de lumina intensa cu un minim de 4-5 ore
de soare pe zi pentru a inflori. O dispunere a acestei tufe in zone umbroase, va
diminua mult numarul si calitatea florilor.
 
 
Caldura este si ea un aliat in cultivarea Gutuiului japonez, dar nu o conditie
obligatorie. Suporta bine si arsita verilor din tara noastra si temperaturile scazute
din timpul iernii. Totusi, va trebui sa-i protejati radacinile de ger si sa-l feriti de
vanturile puternice care-l pot dezradacina. Puteti rezolva aceasta problema prin
plantarea lui intr-o parte insorita a gradinii dumneavoastra, langa un zid care sa-l
fereasca de curentii si vanturile puternice.
Are nevoie de multa apa, doar in perioada calda din timpul verii, cand veti avea
grija sa-l udati abundent si cu regularitate, in restul anului multumindu-se cu apa
cazuta de la ploaie.
Nu pretinde umiditate atmosferica ridicata, tolerand relativ bine aerul uscat din
orice regiune a tarii noastre.
Intr-ucat are radacini superficiale, ce nu patrund prea adanc in pamant, va trebui
sa-l plantati pe un sol bogat, fertil, cu un drenaj foarte bun. Suporta si zonele cu
substrat ceva mai sarac dar in aceste situatii, necesita lucrari de ingrijire toamna
tarziu, cu un adaos de ingrasaminte naturale. Primavara substratul de la suprafata
trebuie afanat cu atentie, pentru a nu-i rani radacinile.
 
 
Inflorirea are loc primavara devreme, incepand cu aprile, sau chiar martie daca
vremea este mai calduroasa.
 
 
Se cunosc mai multe modalitati de inmultire a acestei specii, cea mai facila fiind
despartirea tufelor sau a puilor ce apar langa planta mama. Acestia rasar an de an,
din radacinile superficiale, fapt care-i face foarte usor de separat de langa tufe.
O alta metoda des-utilizata este butasirea, care se realizeaza primavara dupa
inflorire, pentru aceasta operatiune fiind alese ramuri subtiri, verzi sau
semilemnificate. Acestea se planteaza pe suport de turba cu nisip, intr-o mini-sera
sau propagator, cu asigurarea conditiilor de umiditate si caldura necesare.
Gutuiul japonez se mai poate obtine si prin altoire sau seminte, pentru ultima
varianta, se va avea in vedere ca fructificarea poate intarzia cca 2 ani.
 
 
 
Trucuri si sfaturi speciale: Cultivarea unei tufe de Chaenomeles in apropierea
uneia de Forsythia, va crea un efect coloristic deosebit in gradina, bucurandu-va
primavara de o combinatie luminoasa de galben, rosu si verde. Imediat dupa
inflorire sau toamna, o data cu caderea frunzelor, tundeti ramurile
batrane, inestetice sau uscate, mentinandu-i permanent un aspect compact. Folositi
manusi de protectie pentru a nu va rani mainile, ramurile fiind presarate cu spini. O
substanta continuta de acest arbust are proprietatea de a indeparta toate insectele
nedorite, realizand in felul acesta o oarecare "sterilizare" a mediului din jur, gonind
din imediata sa apropiere in special mustele si tantarii.
 
Alte specii si varietati: C.cathayensis, C.speciosa.
 

Gutuiul japonez, excelent pentru crearea unui gard viu

Chaenomeles japonica, ştiut la noi şi cu denumirea de gutui japonez, este deseori

folosit pentru delimitarea sau separarea diverselor zone ale unei grădini (chiar şi la
realizarea de garduri vii). El poate creşte între 0,5 şi 1,5 metri şi atrage prin florile
sale de culori intense, variate - nuanţe de roşu, roz, oranj şi chiar alb - care îi dau
un aspect decorativ deosebit. Florile sînt solitare sau dispuse cîte trei, apar înaintea
frunzişului şi constituie un adevărat spectacol în momentul în care restul plantelor
din grădina n-au ieşit încă din repausul de iarnă.

De asemenea, fructele gutuiului japonez sînt şi ele foarte aspectuoase, însă au doar
aspect decorativ, nefiind comestibile. Ele apar toamna şi atrag prin parfumul lor
îmbietor. Gutuiul rezistă extremelor termice, poate fi cultivat în orice tip de sol şi
se înmulţeşte prin seminţe sau prin marcotaj şi butăşire.

Varietăţile se multiplică prin butăşire în verde, cu stimulenţi, prin marcotaj şi

altoire la masă, iarna, pe rădăcini, de obicei pe gutui.

Seminţele stratificate pe perioada iernii se seamănă în aprilie, în straturi. Semănatul

se poate face şi după recoltarea seminţelor, toamna. Se seamănă mai rar, pentru ca
puieţii să se dezvolte bine. Semănatul se face în rînduri distanţate la 30 de
centimetri. Sămînţa se acoperă pînă la 1,5 cm, de preferinţă cu pămînt de litieră.

Puieţii rezultaţi din sămînţă nu sînt omogeni ca formă sau culoare a florilor. De
aceea, pentru a obţine aceasta se procedează la înmulţirea lor vegetativă.

Butăşirea se aplică vara şi iarna. Vara, butaşii se plantează în răsadniţe sau sere, iar
butaşii de iarnă se plantează afară, în rînduri distanţate pînă la 30 de centimetri.

Altoirea se face de obicei iarna "la masă", cu portaltoi înrădăcinaţi, dar cu rădăcini
goale, în despicătura sau copulaţie. Puieţii altoiţi se stratifică şi apoi se plantează în
pepinieră, la sfîrşitul lunii martie - începutul lui aprilie. Se altoiesc varietăţile cu
flori duble, mari, roşii etc, atunci cînd se urmăreşte omogenitatea în formă sau
culoare.

Gutuiul japonez este foarte uşor de cultivat. Se tunde cînd este în floare sau imediat
după aceea. Florile se formează pe ramuri de un an sau mai vechi.

Planta este o specie rustică, cu puţini dăunători. Dacă nu este îngrijit corespunzător
sau solul nu este adecvat, gutuiul poate fi atacat de purici, păduchi ţestoşi şi chiar
de păduchele de San Jose, mai ales cînd în apropiere sînt plantaţii de pomi
fructiferi.

============================================

Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)The Japanese quince tree

Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)The Japanese quince tree

Una dintre speciile ornamentale cele mai iubite de amatorii
de frumos in gradini este gutuiul japonez (Chaenomeles
japonica), specie ce apartine genului Rosaceae. Acesta este un
arbust cu fructe cazatoare, originar din Japonia, foarte decorativ
primavara devreme prin florile sale rosii de diferite nuante ce
apar inainte de infrunzirea deplina.Efectul decorativ este deosebit
atunci cand plan- I tele sunt cultivate ca exemplare izolate, in
grupuri mai j mult sau mai putin numeroase sau sub forma de
garduri J vii. La noi in tara este relativ raspandit in parcuri si l
gradini. Particularitati biologice - la maturitate gutuii japo- J nezi
ating 1,5-2 m inaltime, avand un aspect tufos, cu ra- murele
dense, asimetrice, de diferite lungimi, cu spini rari. Frunzele sunt
alterne, simple, ovale, glabre, ating i 4-9 cm lungime, stipelate