Jurnalism contemporan - Victor Visinescu

VICTOR VISINESCUJURNALISM CONTEMPORAN

- -

Introducere în presa scrisa –

FUNDATIA UNIVERSITARA HYPERIONEditura Hyperion XXI-2001-

CUPRINS

În loc de introducere

De la textul de ziar dactilografiat, la textul de jurnal tastat........…………….....

pgCap. 1 –

Mass-media în universul operational SIC (Stiintele Informarii si Comunicarii..........................................................................................……....

pgCap. 2 –

Din trecut spre prezent, în secvente referentiale...................................……..

pgCap. 3 –

Cei trei J: Jurnalistica. Jurnalistii. (Produsele) Jurnalistice................………...

pgCap. 4 –

Configuratia institutiilor/întreprinderilor de presa...............................………...

pgCap. 5 –

Noul jurnalism în fata a patru provocari:1. 1. Ce este? 2. 2. Cu cine este în opozitie? 3. 3. În ce structuri se concretizeaza? 4. 4. Cu ce rezultate?..................................................................

pgCap. 6 –

În loc de tehnici de redactare – despre stilul si limbajele presei în structuri narative moderne....................................................................................…...

pgCap. 7 –

Publicul/spatiul public în filiera modelelor comunicarii Stimuli de influentare a opiniei publice.Comunicarea politica.Liderul politic/liderul de opinie.Propaganda si manipulare. ...................................................................…....

pgCap. 8 –

Publicitatea în filiera mass-media.Comunicare de masa privilegiata........................................................…....

pgCap. 9 –

Un deceniu de tranzitie româneasca libera.- Tranzitie duala: societala/mediatica.- Privire retrospectiva. Studiu de caz.- În perspectiva identitatii profesionale..............….....

pgCap. 10 –

În loc de concluzii:Idei integratoare în vizualizare complementara. Anexe comentate.De ce?.....................................................................................................……....

pgBibliografie selectiva sistematizata

........................................................…......

pg

ÎN LOC DE INTRODUCEREDE LA TEXTUL DE ZIAR DACTILOGRAFIATLA TEXTUL DE JURNALTASTATFUGA DUPA “FETE MORGANE”

Când eram elev în clasele superioare, visam sa devin profesor de limba româna. Ca sa îmi dovedesc mie însumiaceasta chemare, îmi dadeam singur subiecte de teza acasa, le dezvoltam pe câteva pagini si apoi lecorectam cuexigenta, confruntându-le cu manualele de literatura si cu regulile de gramatica. Dupa ce am reusit lafacultatea de litere,visul meu de profesor se înfiripa an de an, odata cu o a doua pasiune la care nu ma gândisem pânaatunci, aceea de ascrie si de a publica poezii si articole de ziare. La orele de practica pedagogica din studentie m-a inspirat opoezie, dincare reproduc doua strofe: “Visai sa pui absenti în clasaSi teze sa notezi visai.Ades scriai un text acasaSi însuti tu îl corectai.Întâi doreai, la corecturaS-aduni greselile duium,Sa fii sever peste masuraSa nu dai nota orisicum” Dar tot pe bancile facultatii, odata cu fuga dupa catedra scolara si cu cea spre Olimpul poeziei, am maifost ispitit de otreia “fata morgana”: scrisul la gazete. De la acesta din urma mi s-a tras caci publicând reportaje din viatastudentilor, am

fost solicitat, dupa licenta, la cel mai mare ziar al tarii din deceniile ‘50-’60 si am acceptat. Îmi tradasemastfel si idealulprofesoratului, mostenit de la parinti si de mine si de fratii mei si ma iluzionasem cu poezia si cu ziaristica.Pe acest drumaveam sa ma opresc dupa vreo 6 ani deziluzionat. O sansa mi-a surâs totusi, am fost acceptat ca asistentchiar lafacultatea pe care am absolvit- o.Din acel moment, idealul meu a oscilat între vocatia de catedra universitara filologica si jurnalistica si întrecercetarilede profil, desprinse din cele doua pasiuni geamane, sub care mi-am asezat numele pe mai mult de zecelucrari editoriale.Acum a venit rândul unei noi semnaturi puse sub titlul

Jurnalism contemporan

. O semnatura târzie, dardeliberatamânata.

DACTILOGRAFIERE VERSUS TASTARE

De ce amânata si de cât timp? Iata grava întrebare la care primul raspuns este o decizie: sa subsituitraditionalul “Cuvânt introductiv” nu cu “în loc de…”, cum se obisnuieste, ci cu sintagma “ De la textul de ziardactilografiat, la textul de jurnal tastat”. Prin înlocuirea propozitiei “text de ziar dactilografiat” cu “text jurnalistic tastat” nu amsemnalat o simplaschimbare de termeni traditionali cu termeni contemporani. O cu totul alta semnificatie m-a coplesit devreo zece ani, decând prof esiunea mea duala, filologico- jurnalistica, mi- a închis într- o colivie a reflectiilor. Orizontul înspre josul privirii matintuia cu rutina desprinsa de la mosnegutul Johannes Gensfleisch zis Johann GUTENBERG (1400-1468), elcare, dupace inventase tiparul, imprima la Strasbourg, cartea cartilor, “Biblia”. În aceeasi colivie a prizonieratuluimeu reflexiv, dar însusul privirii, eram tintuit de o noua constelatie, tot a tiparului, a noului tipar informatizat, însa care înlocuieste ziarultraditional cu jurnalul. Câte implicatii are însa aceasta înlocuire? Iata de ce am întârziat.

DE LA ORIZONTUL “SCÂNTEII” ÎNTR-O BEZNA A GÂNDURILOR, LA ORIZONTULCUVÂNTULUI LIBER BUIMAC

Dupa caderea regimului totalitarist, o stare de nauceala amestecata cu euforie, de bâjbâiala si cosmetizarea cuprinspresa româneasca, stratificata o jumatate de veac în structuri organigramice si functionale stereotipe, cusabia cenzuriideasupra capului. Se nastea sau renastea, dupa 22 Decembrie ’89 un alt front publicistic, pe careprofesorul sicercetatorul în fenomenele comunicarii internationale PETER GROSS, l-a numit COLOSUL CU PICIOARE DELUT(Collegium Polirom. 1999). Aceasta prima sinteza consacrata mass-media din România “radiografiaza” peisajul publicisticromânesc pe talgerele balantei doctrinale: autoritarism-comunism- liberalism- servici public.În opinia transanta a lui Peter Gross, întemeiata pe realitatile post-Decembriste, jurnalismul românesc aintrat întranzitie, fata de presa democrata a Europei occidentale si transatlantica cu mai multe handicapuri:ü ü Inexistenta unei perceptii clare asupra valorilor care fundamenteaza discursul jurnalistic;ü ü Ineficienta în evaluarea demersurilor care stau la baza procesului de colectare si difuzare ainformatiilor;ü ü Lipsa de respect fata de informatia verificabila, implicit lipsa de respect fata de audienta;ü ü Orgoliul unor jurnalisti care cred ca sunt mai degraba descoperitorii adevarului decât furnizorii lui înmanieracorecta;ü ü Sentimentul potrivit caruia jurnalistii sunt doar cei care faciliteaza conducerea, implicarea publicului,discursul,educatia si procesele democratice într-o si pentru o societate deschisa (cf. op. cit. p. 14 din prefata “Oprivire lucidaasupra evolutiei presei în România post decembrista”, semnata Mihai Coman).

“ROMÂNUL E NASCUT JURNALIST?”

O fi sau nu o fi presa româna un “colos cu picioare de lut” cum a metaforizat -o Peter Gross, este riscantsaabsolutizam prin “da” sau “nu”. La debutul noului secol 21, realitatile par a fi altele, perspectivele deasemenea. În

rastimpul de reflectie al acestiu deceniu tranzitional, am avut impresia ca potentalitatea creatoare aromânilor din toategeneratiile, a scos la lumina, în locul cunoscutei sintagme “românul e nascut poet” o sinonima a acesteia, “românul enascut jurnalist”. Aceasta pentru ca o sumara privire aruncata peste Indexul alfabetic al celor mai mult de600 de publicatiicatalogate la Registrul Comertului, la care se adauga aproape 140 de posturi de radio si 114 deteleviziune, 4 agentii depresa, peste 30 de publicatii în limbile minoritatilor etnice, 76 de corespondenti locali, 24 de birouri mass-media acreditatela Bucuresti – contur incomplet statistic în 2001 – demonstraza amploarea fenomenului jurnalistic. Acestaa cuprins înretelele sale peste 12 mii de slujitori (dupa unele statistici), dublul cifrei (dupa alte calcule, care include înele toateformele de “comunicatori”, cu sau fara atestat profesional). “Ploaia” de jurnalisti se înteteste an de an, cu fiecare promotie de absolventi ai facultatilor si scolilor jurnalistice, înnumar de peste 13 (speram ca cifra nu este ghinionista), cu statut de acreditare, în curs de acreditare sauautorizateasaltate de mii de tineri. Cum au fost/cum sunt pregatiti acesti doritori ai mânuirii tastelor, microfonuluisau camerei de luatvederi? Iata un al doilea motiv, extrem de serios, care a mentinut blocajul tacerii, în cautarea unuiraspuns de triplasemnificatie: a) este jurnalismul contemporan înteles si ca stiinta si ca profesie? b) sunt pregatiti studentiidupa programeanalitice (curriculare) conforme cu realitatile din redactii? c) procesul integrarii noilor generatii în straturilevechilorgeneratii decurge conform strategiilor redactionale ale începutului de mileniu III? Daca raspunsurile suntafirmative,implicit valoarea actului jurnalistic este certa. “

UNDA VERDE”, SPRE CE?

Hotarându-ne sa încredintam tiparului aceasta cercetare la care “ne-am grabit încet”, ne-am hotarât sadam “undaverde” unui demers caracterizator de relativa semnificatie. Aceasta pentru ca “unda verde” solicita judecati de valoare subimpulsurile catre SOCIETATEA CUCERITA DE COMUNICARE (Bernard Miège (Collegium Polirom, 2001).Într-oasemenea societate, mass-media trebuie sa i se coreleze prin structuri, functii si efecte corespunzatoareconceptului deconsum cultural global. De la izvoditorul tiparului mai sus numit pâna la explozia informatiei vehiculateprin CD-ROM, jurnalistica si jurnalistii au înteles (sau trebuie sa înteleaga) ca a-si afisa/mentine blazonul de “putere înstat” (uniiconsiderând-o chiar o putere fara contra-puteri), trebuie sa constientizeze ca un simplu disc de plasticpoate cuprinde înfibrele lui textul Enciclopediei Britanice, având o putere de stocare de 600 de megabiti sau, într- oechivalare accesibila,aproape 600 de milioane de caractere. Ce semnifica acest fapt?Miraculosul CD-ROM opune jurnalismului nascut pe tastele calculatorului, ziarismul dactilografiat pe oricemarca “Olivetti”, de pilda, împunând celor care navalesc spre amfiteatrele “istoricilor clipei” sau practicantilor, opregatireprofesionala de cultura generala si de specialitate solida, prin studierea, în spirala, a noilor structurimediatice, prin învatarea “citirii” dar si “scrierii” în spirit mass-media modern. Asupra acestor exigente obligatorii atragatentia sociologii(cf. J. L. Aranguren, “Sociologie de l’inform ation”, Paris, Hachwette), nefiind permis nici unui aspirant lascrisul jurnalisticsa conteze doar pe “harul” divin înascut sau pe o bruma de deprinderi ucenicite “la locul de munca”. Dinnefericire, maisunt tineri atrasi de mirajul jurnalismului sau al diplomei universitare, care ignora urcusul abrupt sprecunoasterea, însusirea si instrumentarea noilor medii de comunicare, confundate, cel mai des, cu placerea de a vizionaemisiunipreferate pe micul ecran. Acestia uita/nu stiu ca faxul sau sistemele e-mail/v-mail sterg diferentele de fusorar, fac