c
 

   
 

. Evaluarea economicã si financiarã a unei întreprinderi se face pe baza:

‘
‘
 ‘



b) bilantului economic;
c) bilantului resurselor si destinatiilor acestora.

. Care din urmãtoarele categorii de factori fac necesarã pozitionarea sistematicã a

întreprinderii pe piatã:
‘
‘ 
 ‘

 ‘
  
 



b) inflatia;
c) politicile de restructurare.

3. Cum se reevalueazã stocurile de materii prime din întreprinderea supusã

evaluãrii, pe bazã de expertizã si diagnostic:
a) aplicând una din metodele FIFO sau LIFO;
b) în functie de raportul de schimb leu/dolar;

‘
 
 
‘
‘


‘
‘ 
‘
 ‘
  


‘

 ‘
‘
  
  ‘

ë. Ce relatie existã între rata de actualizare si riscul de tarã:

‘




‘

‘
‘ 

‘
‘‘

‘‘‘

‘
‘



b) corectarea tuturor distorsiunilor dintre valoarea contabilã si valoarea economicã
a bunurilor;
c) corectarea valorii contabile cu inflatia si cu influentele din modificarea
raportului de schimb leu/dolar.
b) cu cât riscul de tarã e mai mic, cu atât rata de actualizare e mai mare;
c) cu cât riscul de tarã e mai mare, cu atât rata de actualizare e mai micã.

. Ce relatie existã între valoarea întreprinderii si rata de actualizare:

a) direct proportionalã;

 
   ‘



c) depinde de numãrul si mãrimea riscurilor.
 c
  

 

1. Cum se clasifica expertizele contabile?

 Expertizele contabile se clasifica astfel dupa scopul principal in care au fost solicitate:

- expertize contabile judiciare

- expertize contabile extrajudiciare dupa natura principalelor obiective

- expertize contabile civile

- expertize contabile penale

- expertize contabile comerciale

- expertize contabile fiscale

- alte expertize contabile judiciare dispuse de organelle in drept si expertize contabile extrajudiciare
solicitate de alti clienti

2. Explicaţi independenţa absolută şi independenţa relativă a expertului contabil?

 Independenta absoluta este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii
neafectate de influente care compromit rationamentul profesional, permitand profesionistului sa
actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu prudenta profesionala

Independenta relativa denota din faptul ca profesionistul contabil in rationamentul profesional nu poate
fi independent in sensul izolarii sale de relatiile economice,financiare sau de alta natura, acest lucru fiind
imposibil deoarece fiecare membru al societatii are relatii cu altii.

3. Ce înţelegeţi prin competenţa expertului contabil?

 Prin competenta expertului contabil se intelege nivelul cunostintelor profesionale care il

definesc si experienta care o poseda.Deasemenea competenta profesionala este conditionata de
dobandirea ei printr-un inalt standard de pregatire generala urmat de o instructie specifica, de practica
si de examinare privind teme profesionale semnificative, iar pe de alta parte mentinerea ei prin
cunoasterea continua a evolutiilor si reglementarilor la nivel national si international.

4. Ce înţelegeţi prin calitatea expertizelor contabile?

 Prin calitatea expertizelor contabile se intelege modul prin care o expertiza contabila realizata in
termenii solicitati si acceptati, cu consticiozitate , devotament , corectitudine si impartialitate de catre
profesionist sa le fie utila celor care au solicitat-o.
5. În ce constă secretul profesional şi confidenţialitatea expertului contabil?

 Secretul profesional si confidentialitatea expertului contabil consta in respectarea secretului si

caracterului confidential al informatiilor la care a avut acces si de care a luat cunostinta cu ocazia
efectuarii expertizelor contabile, trebuind sa se abtina de la divulgarea lor catre terti, cu exceptia
cazurilor in care a fost autorizat expres in acest scop sau daca are obligatia legala sau profesionala sa
faca o astfel de divulgare.

6. Explicaţi care sunt situaţiile de incompatibilitate în cazul expertizei contabile?

 Expertul contabil se afla in incompatibilitate daca exista imprejurari din care sa rezulte ca este
interesat , sub orice forma, el, sotul(ia) sau vreo ruda apropriata, in solutionarea cauzei intr-un anumit
mod care l-ar determina pe expert sa fie subiectiv.

Deasemenea calitatea de expert contabil este incompatibila cu cea de martor in aceeasi cauza, calitatea
de martor avand intaetate.
c
   
1.? Exprimarea unei opinii motivate potrivit careia situaţiile financiare au fost stabilite în toate aspectele
lor semnificative conform unei referinţe contabile identificate constituie:
‘ ?
 
 
  ‘   ‘
b)? Scopul fundamental al auditului financiar;
c)? Definitivă auditului extern, în general.

2.? Când se verifică respectarea principiilor contabile în ce priveşte capitalurile proprii, ca obiective
de audit identificaţi:
‘?   ‘  ‘‘‘
b.? Drepturi şi obligaţii şi existenţa;
c.? Numai existenţa.

3.? Când verificaţi fundamentarea provizioanelor la sfârşit de an aveţi în vedere:

?    ‘  
‘‘  
‘ ‘  ‘
e)? Deductibilitatea;
f)? O ieşire viitoare de resurse.

4.? Când verificaţi amortizarea imobilizărilor corporale vă asiguraţi că:

‘? ‘
  ‘‘  ‘‘ ‘ 
‘
  

b.? Planul de amortizare contabilă e diferit de planul de amortizare fiscală;
c.? Au fost corect aplicate normele de amortizare prevăzute în reglenentările în vigoare.

5.? Controlul fizic al imobilizărilor corporale presupune:

‘? ‘‘   
‘ !‘ ‘ 

‘‘
b.? Inspecţia imobilizărilor corporale;
c.? Existenţa concordanţei între registrul imobilizărilor corporale şi contabile.

6.? Când verificaţi cheltuielile cu întreţinerea si repartiţiile la imobilizările corporale vă asiguraţi:

‘?  ‘ 
‘‘ ‘ 
   ‘ ‘ 
  " ‘
‘ 
b.? De corecta contabilizare la conturile de cheltuieli pe bază de documente justificative;
c.? Că cheltuielile sunt reale şi se justifică cu documente legale.

7.? La verificarea conturilor de trezorerie, ce fel de sold trebuie să găsiţi la contul de viramente
interne la 31 decembrie?
a.? Debitor;
b.? Creditor;
? #‘‘  

8.? Când efectuaţi controlul separării exerciţiilor în contabilitatea stocurilor procedaţi la:
 a.? Inventarierea la 31 decembrie;
? ‘‘ 
  ‘
  
‘ 

‘ 
c.? Controlul tuturor aprovizionărilor din ultimele 15 zile ale exerciţiului.

9.? Dacă aţi constatat incertitudini care însa nu afectează in mod semnificativ situaţiile financiare,
opinia va fi:
a.? Fără reserve;
? #  ‘  ‘‘‘"  ‘
c.? Procedaţi la extinderea controlului.

10.?Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să comporte erori semnificative
datorate insuficienţei controlului intern reprezintă:
‘? $ 


b.? Risc de audit;
c.? Risc de nedetectare.

c
 
   
 


‰       






ÿlanificarea activităţii de audit intern se realizează pe trei nivele:
‡ planificarea strategica pe termen lung are în vedere activitatea de evaluare a funcţiei auditului intern a
structurilor din subordine care şi-au organizat compartimente de audit, o dată la 5 ani, conform cadrului
normativ al auditului intern;
‡ planificarea strategică?pe termen mediu are în vedere faptul că, conform legii, toate activităţile
auditabile trebuie să fie auditate cel puţin o dată la 3 ani. În funcţie de importanţa unei activităţi în cadrul
entităţii, de pericolul producerii unor evenimente sau chiar pagube, cât şi de gradul de apariţie şi
importanţă al riscului aceasta poate fi cuprinsă în auditare;
‡ planificarea anuală?cuprinde misiunile ce se vor realiza pe parcursul anului viitor ţinând cont de bugetul
de timp disponibil în cadrul planului şi de resursele alocate anual. Fiecare misiune de audit va cuprinde
obiectivele, identificarea activităţilor adiacente, orele lucrate, personalul şi planificarea orară pentru
activităţile şi departamentele entităţii publice supuse examinării.
Realizarea activităţii de planificare presupune determinarea domeniilor majore ale auditului. O
planificare incorectă sau incompletă conduce la pierderea unor activităţi purtătoare de riscuri. ÿractica
impune selectarea cu atenţi

18. Rezolvare:

D Dc D!D D"   #!" $!

%# c !c 

Economia de piaţă presupune existenţa unei legislaţii adecvate regulilor acestui sistem,
cunoaşterea şi aplicarea lor necondiţionată. Eliminarea centralizării, independenţa decizională a
societăţilor comerciale, ce caracterizează mecanismul economiei de piaţă, implică asumarea
responsabilităţii tuturor riscurilor în utilizarea capitalului şi în obţinerea profitului. 1.1. Locul şi
rolul managementului financiar-contabil Rolul managementului, al managerului în general, este
foarte important în funcţionarea societăţilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora.
Componentă a activităţii manageriale, managementul financiar-contabil presupune cunoaşterea
normelor legale care reglementează activitatea contabilă, organizarea optimă a acesteia,
utilizarea, gestionarea şi urmărirea permanentă a folosirii mijloacelor financiare pe baza
principiului profitului maxim, precum şi analiza şi asigurarea necesarului de capital 

perioada următoare, care se stabileşte pe baza alegerii variantei optime. În cadrul societăţilor
comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-contabil vizează asigurarea
condiţiilor actului decizional cel mai bun, 
 aceasta fiind necesare: a) organizarea optimă a
fluxului informaţional (documente financiar-contabile şi informaţii economice); b) analiza
economico-financiară a rezultatelor perioadei curente şi luarea unor măsuri imediate; c) fixarea
unor limite minime de profit şi rată a profitului sau, dacă nu există soluţii de rentabilizare,
activităţile trebuie desfiinţate şi mijloacele financiare îndreptate spre alte activităţi, rentabile;
d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau favoriza rentabilizarea unora sau altora
dintre activităţi; e) cunoaşterea elementelor fundamentale ale cererii şi aplicarea în practică a
principiului profitului maxim în funcţie de specificul local; f) respectarea prevederilor statutar-
organizatorice. Elementele definitorii şi caracteristicile calităţii Orice agent economic, indiferent
ce activităţi desfăşoară, trebuie să aibă în vedere ca tot ceea ce oferă spre vânzare să aibă valoare
de întrebuinţare, să fie cerut de piaţă. Dacă se oferă spre vânzare un produs sau un serviciu care
nu satisface consumatorul, atunci acesta se va vinde greu sau deloc, iar agentul economic va
ajunge la faliment. De aceea, în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţilor societăţilor
comerciale, trebuie întreprinse următoarele acţiuni: a) analizarea cerinţelor consumatorilor în
legătură cu sortimentele şi calitatea produselor solicitate sau serviciilor ce fac obiectul de
activitate al agentului economic respectiv; b) urmărirea procesului de concepţie-proiectare a
produselor noi şi modernizate; c) urmărirea procesului de producţie, control, desfacere şi service;
d) pe baza rezultatelor obţinute trebuie efectuate analize care să se concretizeze în măsuri de
îmbunătăţire privitoare la eventualele modificări în documentaţia tehnică a
produsului/serviciului. ÿrincipalele puncte care trebuie să stea în atenţia managerului 
 a
satisface acţiunile de mai sus sunt următoarele: utilizarea controlului total de calitate, ce poate fi
realizat prin introducerea unui sistem de control adecvat activităţii; utilizarea controlului statistic
de calitate, prin introducerea principiilor şi metodelor statistice; urmărirea calităţii solicitate de
consumatori. Etapele programului de aplicare a sistemelor calităţii În organizarea activităţii
firmei, un rol important îl are sistemul calităţii, care trebuie să îndeplinească următoarele
funcţiuni: a. Funcţiunea de calitate, în care trebuie să se regăsească totalitatea activităţilor
necesar a fi întreprinse 
 a lua în considerare, în mod planificat şi organizat, toţi factorii
care influenţează calitatea produselor şi serviciilor, şi anume: í activităţile legate de asigurarea
calităţii;
í activităţile legate de încercările, testările, probele de laborator privind calitatea materialelor şi
materiilor prime; í activităţile legate de utilizarea, întreţinerea, verificarea, repararea aparaturii
de măsură şi control utilizate în cadrul societăţii comerciale. b. Funcţiunea de cercetare-
proiectare-dezvoltare, care cuprinde ansamblul de activităţi din cadrul societăţii comerciale prin
intermediul cărora se concepe şi se aplică progresul tehnico-ştiinţific şi care constă în: ±
activitatea de planificare, care rezidă în elaborarea proiectelor de perspectivă privind strategia de
dezvoltare a societăţii; ± conceperea şi proiectarea de produse noi şi modernizarea în funcţie de
cerinţele pieţei; ± conceperea şi aplicarea de tehnologii noi şi modernizate în vederea creşterii
eficienţei economice a societăţii comerciale. 1.2. Fondul de informaţii al managementului
financiar-contabil: documente justificative, registre şi situaţii financiare Managementul
financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative, precum şi la procedurile stabilite

 a permite entităţilor să conducă activităţile, astfel încât să asigure utilizarea corectă a
fondurilor, în conformitate cu standardele definite de probitate şi regularitate. Aceste activităţi
includ creşterea venitului, managementul cheltuielilor, contabilitatea financiară şi managementul
activelor. Managementul financiar eficient presupune actualitatea şi legitimitatea cheltuielilor,
dirijarea cheltuielilor în concordanţă cu regulamentele, luarea măsurilor necesare 
 a
preveni şi pedepsi orice încălcare a legii şi a recupera orice pagubă provocată de nereguli sau
neglijenţă. Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern îl constituie
responsabilitatea. Managerii sunt obligaţi să ducă la îndeplinire un set definit de sarcini, în
conformitate cu regulile şi standardele aplicabile posturilor lor. ÿersoana sau organismul căruia
managerul trebuie să-i raporteze şi faţă de care răspunde 
 acţiunile sale este explicit
indicată şi managerul trebuie recompensat, 
 performanţe bune, să suporte consecinţele
unei prestaţii inadecvate. Managerul unei unităţi organizaţionale trebuie să răspundă şi 

acţiunile personalului din subordine.

1.1. Semnificaţia şi importanţa diagnosticului financiar-contabil

Cuvântul diagnostic este de origine greacă şi înseamnă ³apt de a discerne´. El are în economie
aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de domeniul de utilizare, demersul diagnosticului
impune analiza complexă a mecanismului de formare şi modificare a fenomenelor specifice.
Conceptul de diagnostic are percepţii diferite în funcţie de diverşi autori care şi-au exprimat
opinii asupra acestor noţiuni. În opinia lui ÿh. Lorino ³diagnosticul corespunde unei capacităţi de
analiză şi înţelegere a performanţei´, ³a diagnostica înseamnă a vedea cauzele...´, ³ scurt este
vorba de a identifica căile de acţiune cele mai eficace´. Diagnosticul nu înseamnă deci a descrie,
ci a identifica variabilele cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în
vederea determinării obiectivelor de propus ale întreprinderii. Aşa cum sublinia J. ÿierre Thibaut,
în cadrul diagnosticului trebuie să-şi Õ Statutul juridic al firmei; Õgăsească răspuns probleme
cum sunt: Dacă sunt sau nu satisfăcătoareÕCare sunt rezultatele întreprinderii? Cum au fost
obţinute?Õşi de ce?

c 
&' ( )*
 
+Õ

Care este nivelul performanţelor şi ce trebuie făcut pentru atingereaÕ Măsuri concrete ce
urmează a fi întreprinse, atâtÕlor?  termen scurt, cât şi  termen lung. În opinia aceluiaşi
autor se arată că întreprinderea are nevoie de efectuarea unui diagnostic nu numai în situaţia în
care se află în dificultate, ci şi când ³întreprinderea are o bună stare de sănătate´.1 Conceptul de
diagnostic în plan economic, la nivelul unei firme, presupune reperarea disfuncţionalităţilor
activităţii ei, cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor şi a
măsurilor care să conducă la reglarea situaţiei.
c
 
   
 

11.?Rezolvare:
‰    

a) fondul de rulment net

FRN = Active circulante ʹDatorii pe termen scurt = (Stocuri + Creante + disponibilitati)-(Datorii

din exploatare +Datorii bancare pe termen foarte scurt)=
(1000+2000+1000)-(2400+400)=4000-2800=1200

Pentru a putea controla nivelul fondului de rulment se calculeaza si urmatoarele rate:

-rata de apreciere a stocurilor= FRN /Stocuri=1200/1000=1,20
Limita normala stabilita acetei rate este de 2/3=0,66 deci nu respecta raportul de 2/3 ceea ce
este benefic pentru intreprindere
-rata de finantare a activelor=FRN/Active circulante x100=1200/4000 =30%
Limita normala este intre 20-30%,deci se afla la limita superioara
b) Activul net contabil
Active imobilizate=Imobilizari corporale+ Imobilizari necorporale=3000+800=3800
Active curente= Stocuri + Creante + disponibilitati=1000+2000+1000=4000
Total Active= 4000+3800=7800
Activul net=Total active- Datorii
Datorii pe termen scurt= Datorii din exploatare +Datorii bancare pe termen foarte
scurt=2400+400 =2800
Datorii pe termen lung= 3000
Situatia Neta = 7800-(3000+2800)=7800-5800=2000
c) nevoia de fond de rulment
NFR= Stocuri + Creante + Cheltuieli in avans ʹ(Datorii curente-Credite de trezorerie)-Venituri in
avans= 1000+2000+0-(2800-0)-0=200
d)Trezoreria neta
TN=FRN-NFR=1200-200=1000
Sau TN= Disponibilitati- Credite de trezorerie=1000-0=1000

‰    
  

Pentru a analiza bilantul din punct de vedere al celui financiar vor trebui facute corectiile
necesare in functie de lichiditate (activele) si exigibilitate(pasivul), astfel:
Cheltuieli de constituire =200 cu specificatia ca: cheltuielile de constituire in suma de 200 sunt
considerate elemente de activ fictiv si se deduc din capitalurile proprii
ACTIVE:
Imobilizarile corporale =3000
Imobilizari necorporale=600 (800 -200)
Creantele se vor separa pe termene de lichidare ,astfel 10% din creante   apartin garantiilor
de buna executie si vor fi incasate peste 20 luni vor fi trecute separat ca si Creante mai mari de
 un an=200 (si se vor inscrie in activ)
ACTIVE IMOBILIZATE = 3000+600+200=3800
Stocuri =1000
Creante mai mici de un an=1800
ACTIVE CIRCULANTE = 1000+1800=2800
Disponibilitati= 1000
TOTAL ACTIV= 3800+2800+1000=7600
PASIVE
Capitaluri permanente= 4800
Capitaluri proprii =1800
Datorii pe termen lung =2600(3000-400 ratele scadente in anul in curs)
Datorii pe termen scurt =2800
Datorii pe perioada mai mica de un an =400
TOTAL PASIV= 1800+2600+2800+400=7600
Astfel, pe baza bilanţului financiar prezentat se poate calcula:
a) fondul de rulment
FR= Capitaluri permanente ʹActive imobilizate= 4800-3800=1000
b) necesarul de fond de rulment
NFR = Active circulante ʹ Datorii pe termen scurt =2800-2800=0
c) trezoreria neta
TN = Disponibilitati ʹ Credite de tezorerie =1000-0=1000
Din cele calculate , rezulta ca fata de bilantul contabil,in cazul bilantului financiar indicatorii FRN
si NFR au valori diferite in timp ce trezoreria este aceiasi.Aceasta se explica prin modul de
grupare a elementelor de activ si pasiv in cadrul acestor tipuri de bilanturi
12.?Rezolvare:

c  

 

a) Lichiditate generala= Active circulante / Datorii curente= 4000/2800=1,43 >1 rezulta ca
intreprinderea este capabila sa-si acopere datoriile pe termen scurt din activele circulante
b) lichiditatea redusa= (Active circulante ʹStocuri)/ Datorii curente= 3000/2800=1,07
O valoare cuprinsa intre 0,5-1 este considerata a fi normala
c) lichiditatea imediata = Disponibilitati /Datorii exigibile imediate=1000/2800 =0,36
d) Rata solvabilitatii generale = Active totale/Datorii curente=7800/2800= 2,79
e) Rata solvabilitatii pe termen lung = Activ total/ Datorii totale=7800/5800= 1,34
Un raport mai mic de 1,5 dovedeste riscul de insolvabilitate al intreprinderii

Indicatori de lichiditate:

c  
  

a) Lichiditate generala= Active circulante / Datorii curente= 2800/2800=1 =1 rezulta ca

 intreprinderea este capabila sa-si acopere datoriile pe termen scurt din activele circulante insa
este la limita superioara
b) lichiditatea redusa= (Active circulante ʹStocuri)/ Datorii curente= 1800/2800=0,64
O valoare cuprinsa intre 0,5-1 este considerata a fi normala
c) lichiditatea imediata = Disponibilitati /Datorii exigibile imediate=1000/2800 =0,36
d) Rata solvabilitatii generale = Active totale/Datorii curente=7600/2800= 2,71
e) Rata solvabilitatii pe termen lung = Activ total/ Datorii totale=7600/5800= 1,31
Un raport mai mic de 1,5 dovedeste riscul de insolvabilitate al intreprinderii
Din cele calculate , rezulta ca fata de bilantul contabil,in cazul bilantului financiar indicatorii au
valori diferite.Aceasta se explica prin modul de grupare a elementelor de activ si pasiv in cadrul
acestor tipuri de bilanturi.

c
      



 




1.? Rezolavre:
Auditul este o examinare metodica realizata in vederea determinarii daca activitatile si rezultatele
relative la subiectul examinat satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste dispozitii sunt puse in
opera intr-un mod eficace si apt in vederea atingerii obiectivelor"

Auditul se foloseste, atat cu titlu preventiv,in cadrul unui program de audit pentru aprecierea
eficacitatii unei organizatii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea si urmarirea unui furnizor,
dar si cu titlu curativ, in situatii delicate: faliment (insucces) al prestatiilor, stari de lucruri.

Auditul intern este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate
independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In acest
domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii altor
controale.

Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace a

responsabilitatilor lor furnizând analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente
referitoare la activitatile examinate.

Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza Conducerea.
Aceasta implica faptul de a apela pâna la aspecte contabile si financiare pentru atingerea unei
intelegeri depline a operatiilor examinate.

ÿentru a ajunge la acest obiectiv final sunt implicate activitatile urmatoare:

> examinarea si aprecierea sinceritatii, suficientei si aplicarea controlului contabil, financiar si
operational si promovarea unui control eficace la un cost rezonabil;
> verificarea conformitatii cu politicile, a planurilor si a procedurilor stabilite;
> verificarea la ce punct activele societatii sunt justificate si prezervate de pierderi de orice
natura;
> verificarea exactitatii informatiilor utilizate de catre Conducere;
> evaluarea calitatii actiunii in punerea in executie a responsabilitatilor asumate;
> recomandarea de ameliorari operationale.

Auditorul este persoana care are calificarea si care este mandatat pentru a conduce toate
componentele unui audit.
> Nu apartine unei caste superioare si nu este investit cu nici o putere;
> Constata fapte;
> Respecta principii deontologice stricte;
> Apartine unui corp nou de meserii creat in ultimii ani.

Responsabilitatile auditului intern in cadrul organizatiei trebuie sa fie clar stabilite de catre
Conducere. Autoritatea sa trebuie sa permita auditorului intern accesul deplin la documente, la
bunuri si la persoanele care au un raport cu subiectul controlat. Auditorul intern trebuie sa fie
liber sa verifice, sa estimeze valoarea politicilor, a planurilor, a procedurilor si a rapoartelor
interne si externe.

Responsabilitatile auditului intern sunt:

> de a informa si consilia Conducerea, in acord cu deontologia Institutului International al
Auditorilor Interni;
> de a coordona activitatile sale cu cele ale altor grupe de control, astfel incât sa garanteze cât
mai bine posibil securitatea controalelor si eficacitatea organizatiei.

In indeplinirea functiilor sale, un auditor intern nu are asupra activitatilor pe care le controleaza
nici responsabilitate directa, nici autoritate. Din aceste motive, controlul si avizul auditorului
intern nu trebuie in nici un mod sa descarce alte persoane de exercitarea responsabilitatilor care
le-au fost repartizate.

Independenta este esentiala pentru eficacitatea auditului intern. Ea se obtine, in primul rând, prin
statutul sau si prin obiectivitatea sa:
> statutul functiei de audit intern si sustinerea pe care i-o aduce Conducerea sunt determinanti
majori ai actiunii si ai valorii sale. Din acest motiv conducatorul functiei de audit intern, trebuie
sa fie atasat unui compartiment a carui autoritate acopera un domeniu intins si asigura, la
recomandarile sale, o actiune eficace, adecvata actiunii sale eficace vis-à-vis de recomandarile
auditorului;
> obiectivitatea este esentiala functiei de audit. ÿentru acest motiv, un auditor intern nu
trebuie sa defineasca si sa puna in loc proceduri in orice activitate normala supusa la
controlul sau; aceasta ar fi de natura sa compromita independenta sa.
l Controlul 
 este ansamblul de securităţi care contribuie la gestionarea întreprinderii. El are
drept obiectiv, de a asigura protecţia, salvgardarea patrimoniului şi a calităţii patrimoniului,
aplicarea instrucţiunilor conducerii şi de a favoriza ameliorarea performanţelor. El se manifestă
prin organizare, metode şi proceduri ale fiecărei dintre activităţile întreprinderii pentru a menţine
perenitatea acesteia. ͟
Obiective ale controlului 
 Obiectivele controlului 
 vizează aspectele următoare: 1.
lStăpânirea͟ întreprinderii: ͻ Menţinerea perenităţii acesteia ͻ Dirijarea afacerilor întreprinderii
într-un mod ordonat ͻ Asigurarea realizării obiectivelor şi a scopurilor atribuite unei activităţi sau
unui program 2. Salvgardarea activelor ͻ Asigurarea protecţiei, salvgardării patrimoniului ͻ
Protejarea activelor ͻ Asigurarea salvgardării bunurilor 3. Asigurarea calităţii informaţiei ͻ
Garantarea atât cât este posibil a exactităţii şi a stării complete a informaţiilor înregistrate ͻ
Controlarea exactităţii informaţiilor ͻ Asigurarea fiabilităţii şi a integrităţii informaţiei 4. Asigurarea
aplicării instrumentelor conducerii ͻ Asigurarea respectării politicii de gestiune ͻ Asigurarea
respectării politicilor, planurilor, procedurilor, legilor şi reglementărilor 5. Asigurarea utilizării
economice şi eficace a resurselor ͻ Favorizarea ameliorării performanţelor ͻ Dirijarea afacerilor
într-un mod eficace ͻ Creşterea randamentului.