relief.Mergea repede în acea dimineaţă de martie. Din când în când,pieptul îi tresălta din cauza efortului.Câteva picături de sudoare se prelingeau de pe fruntea ei şide deasupra gurii. Când acestea din urmă au alunecat la comisurilebuzelor, ea le aspiră brusc.Această fată cu ochii de un cenuşiu deschis se numea Julie şiavea nouăsprezece ani. Mergea prin pădure împreună cu tatăl ei,Gaston, şi cu câinele Ahile, când se opri brusc. In faţă se înălţa, caun deget, o stâncă enormă de gresie, deasupra unei râpe.Se apropie de stâncă.I se păru că distinge jos un drum care ducea la o cuvetă, înafara cărărilor bătătorite.Îşi duse mâinile la gură şi strigă:- Hei, tată! Cred că am descoperit un nou drum. Vino dupămine!
3. ÎNLĂNŢUIRE
Furnica aleargă drept înainte. Coboară panta. Face unadevărat slalom ca să se ferească de mugurii plopului care se înalţăca nişte fuse purpurii în jurul ei.Aplauze de aripioare. Fluturii îşi desfăşoară velele pastelate şibat aerul urmărindu-se unul pe altul.Deodată, o frunză frumoasă îi surprinde privirea. Este genulde frunză delicioasă, care te face să uiţi tot ce aveai de gând să faci.Îşi întrerupe cursa şi se apropie.O frunză grozavă. Va fi de ajuns s-o taie în pătrate, s-ofrământe puţin, apoi s-o acopere cu salivă ca să fermenteze până laformarea unei biluţe albe plină de micelium cu arome suave.Bătrâna furnică roşie secţionează cu tăişul mandibulei baza frunzeişi saltă frunza deasupra capului, ca pe o pânză mare.Numai că insecta nu cunoaşte legile navigaţiei cu pânze.Imediat ce înalţă frunza, vântul se loveşte de ea. În ciuda tuturormuşchilor ei mici, bătrâna furnică e prea uşoară ca să o poată ţinepe loc. Se clatină dezechilibrată. Se agaţă cu toate ghearele decreangă, dar briza e prea puternică. Furnica îşi ia zborul purtată devânt.Abia are timp să dea drumul la frunză ca să nu fie dusă preasus.Frunza coboară domol, planând în zig-zag.Bătrâna furnică o priveşte cum cade şi îşi zice că nu e nici onenorocire. Mai sunt şi alte frunze, mai mici.Frunza coboară la nesfârşit, legănându-se în aer şi, într-untârziu, se aşterne molcom pe pământ.Un limax remarcă această frunză de plop atât de interesantă.O gustare buna!O şopârlă zăreşte limaxul, se pregăteşte să-l înghită apoiremarcă şi ea frunza. Mai bine să aştepte ca limaxul s-o mănânce,