Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
17221853 Consilierea Familiei Si Terapii de Familie

17221853 Consilierea Familiei Si Terapii de Familie

Ratings: (0)|Views: 110|Likes:
Published by deaconuana

More info:

Published by: deaconuana on Sep 16, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/19/2012

pdf

text

original

 
I. Consilierea familiei şi terapii de familie
Indiferent de formulele pe care le cunoaşte astăzi viaţa de familie , dinamica şi transformările careau loc în sânul acesteia reprezintă izvorul nesecat din care apar şi se dezvoltă bucuria sau suferinţaindivizilor , eficienţa sau ineficienţa lor ori adaptarea sau neadaptarea la cerinţele societăţii moderne .Familia este contextul în care individul evoluează pe tot parcursul vieţii sale, iar consecinţele uneifuncţionări deficitare se reflectă întotdeauna negativ în starea de sănătate psihică şi somatică a acestuia,dar şi în dezechilibrele şi suferinţele sociale. În acest sens, terapiile de familie încearcă să înveţe oameniisă interacţioneze responsabil în cea mai importantă structură a vieţii lor intimitatea şi solidaritateafamilială-astfel încât să îşi menţină sănătatea şi armonia.Terapiile de familie reprezintă modele viabile de asistare şi facilitare a echilibrului sistemuluifamilial aflat în impas , instrumente moderne de acţiune, preventive şi curative în egală măsură, în slujbafamiliilor disfunionale. Terapeutul este cel care oferă cuplului aflat în impas o perspectivăneutră,obiectivă asupra situaţiei existente. El este cel care poate dezvălui celor doi parteneri alternativelereale de rezolvare a problemelor familiale,cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia,fără a impune alegereavreuneia. De asemenea,terapeutul este cel care îi poate ajuta pe cei doi parteneri să se cunoască mai bine,să se poată detaşa de anumite probleme sau chiar să le evite.Cele mai importante disfuncţionalităţi pentru care se apelează la un consilier terapeut sunt (I.Mitrofan şi C. Ciupercă,2002):- o imagine de sine negativă,sentimente şi păreri despre ei înşişi defavorabile;- comunicarea cu ceilalţi membri ai familiei indirectă,vagă şi nesinceră;- regulile folosite în sistemul familial sunt rigide,depăşite sau neacceptate de ceilalţi;- relaţiile extrafamiliale sunt puţine şi formale.Totuşi, trebuie precizat faptul că puţine persoane sunt în măsură să identifice problemele cu carese confruntă, fie din cauza ignoranţei, fie din cauza indiferenţei. Sunt, de asemenea, situaţii în careindivizii reuşesc să dea impresia unei căsnicii fericite, considerând chiar un succes aparenţa exteriorizată.Şi această categorie de indivizi are nevoie de consiliere psihologică. Orice familie poate spera să-şiîmbunătăţească calitatea vieţii dacă fiecare membru al ei este gata să recunoască problemele cu care seconfruntă,doreşte să schimbe ceva şi, mai ales, face ceva pentru ca schimbarea în bine să se producă.
a) Puterea în cuplu
 Reprezintă cauza a numeroase disensiuni, pentru că cei doi parteneri împart puterea în mai multefeluri. Problemele care apar pornesc în special de la ignorarea ideii potrivit căreia relaţia modernă de parteneriat presupune reciprocitatea puterii şi autorităţii pe diferite niveluri. Faptul că orice diferenţă estevăzută ca o sursă de inegalitate creează impresia că toate sarcinile şi toate rolurile pot fi îndeplinite,înegală măsură atât de femei , cât şi de bărbaţi. Este, evident ,o impresie greşită, care nu ţine cont deanumite elemente de specificitate, care diferenţiază cele două sexe. În plus,există diferenţe importante dela un cuplu la altul în ceea ce priveşte rolurile asumate ,în funcţie de particularităţile persoaneloimplicate , dar şi ale relaţiei respective. Egalitatea în cuplu este posibilă , fără ca acest lucru să însemneeliminarea diferenţelor, ci doar echilibrarea domeniilor şi a nivelurilor în care cei doi parteneri îşi exercităautoritatea şi puterea, printr-o complementaritate a rolurilor. Adică,”autoritatea şi puterea între cele douăsexe pot fi relativ egal distribuite, în condiile în care suma activităţilor i a importanţeiacestora)desfăşurate de o femeie este egală cu suma activităţilor(şi a importanţei) desfăşurate de un bărbat” (I. Mitrofan şi C. Ciupercă, 2002,pg.117).Echivalenţa activităţilor desfăşurate în cuplu de către cei doi parteneri duce la o echilibrare araporturilor de autoritate şi putere. Numărul activităţilor desfăşurate de către cele două sexe nu esteidentic, el variind şi în funcţie de importanţa pe care cuplul o acordă fiecărei activităţi în parte .În plus , pot exista,în funcţie de context, anumite negocieri (boală, examene, apariţia unui copil, decesul unui părinte, etc…). Partenerii pot împărţi puterea în mai multe feluri. De exemplu, un soţ poate să ia toatedeciziile privind modul în care se cheltuiesc resursele familiei, în timp ce celălalt poate stabili patternul de
1
 
socializare al copiilor . Bărbatul poate fi într-o poziţie superioară sau inferioară în raport cu femeia , îndiferite arii de competenţă, sau alternativ, într-un aranjament care fie satisfăcător pentru ambii parteneri.Unul dintre indicatorii principali care definesc raportul de autoritate şi putere îl reprezintăconceptul de “
luare a deciziilor 
”.Luarea deciziilor nu este sinonimă nici cu autoritatea, nici cu puterea, pentru că este posibil ca o decizie să fie luată de un membru al cuplului, fie pentru că partenerul său l-adelegate în acest sens, fie pentru că celălalt nu este interesat. Adică,dacă un membru al cuplului are ocapacitate decizională mai mare decât celălalt, acest lucru nu înseamnă neapărat şi o autoritate sporită faţăde partener. Trebuie amintită aici şi situaţia în care intervin anumite expectaţii greşite privind autoritatea şi puterea pe care trebuie să le aibă un individ dintr-o anumită clasă socială.(exemplu:bărbatul dint-o clasăsocială inferioară, care pretinde autoritate pe baza modelului tradiţional vs. soţia contemporană, caredeţine o autoritate substanţială).Discrepanţa între autoritatea pe care bărbatul crede că ar trebui să o aibă şi puterea pe care o deţine, în mod real reprezintă o sursă importantă de instabilitate maritală. Totuşi, însocietatea contemporană, raporturile de autoritate şi putere tind să devină negociabile şi sunt extreme deschimbătoare, în funcţie de apariţia, dispariţia au modificarea unor factori cu rol important în influenţareacauzelor care generează aceste raporturi. Orice negociere sau redefinire a importanţei unui indicator poateavea ca efect o modificare a autorităţii în cadrul cuplului.
b)Problemele de ordin sexual
 Generează , de asemenea, multă nelinişte în viaţa conjugală. Problemele sunt legate de durata,calitatea şi frecvenţa raporturilor sexuale. Semnificaţiile simbolice pe care le atribuie cei doi parteneriactului sexual sunt foarte diferite:”a face dragoste când vrea ea, poate confirma unui bărbat iubirea soţieilui, pe când , pentru o femeie, a face dragoste când vrea el , poate însemna că soţul se foloseşte de ea saucă o domină. O femeie respinsă crede că nu mai este atractivă, pe când un bărbat se simte jignit dacăobservă o lipsă de entuziasm sau neimplicarea soţiei în actul sexual. (I. Mitrofan şi C. Ciupercă, 2002, pg.121).Aceste diferenţe creează disfuncţii şi nemulţumiri. Specialiştii susţin că problemele sexuale apar în cuplu doar atunci când există o proastă comunicare între parteneri. Mulţi indivizi care declară că îşiiubesc partenerul au aşteptări în viaţa intimă despre care preferă să nu discute cu partenerii lor,ceea cereprezintă un paradox, întrucât exprimarea dorinţelor ar trebui să se desfăşoare mult mai uşor într-orelaţie intimă.Secolul XX a marcat răsturnarea concepţiei potrivit căreia , în actul sexual femeia este elementul pasiv, în timp ce bărbatul este elementul activ. S-a ajuns chiar la concluzia că femeia timpului nostru adevenit activă-pasivă, în timp ce bărbatul a rămas mai mult pasiv-activ. Multe nemulţumiri legate de viaţasexuală pornesc şi de la faptul că,uneori, faptul că şi femeia posedă dorinţă sexuală, poate chiar mai puternică decât a bărbatului este ignorat. Există însă şi situaţii în care, bărbaţii care conştientizează aceastărealitate devin foarte neliniştiţi, stresaţi că, dacă nu îşi vor satisface partenera ,riscă o piardă.Schimbarea de viziune privind poziţia activă a femeii în cadrul actului sexual a generat şi un alt efectnegativ,legat de preocuparea excesivă a bărbaţilor pentru propria performanţă, de multe ori dorinţa sexualăfiind înlocuită cu dorinţa orgasmului. “În esenţă , femeia a devenit şi ea sclava sexului, şi, implicit a bărbatului, chiar dacă feminismul crede că a făcut din bărbat sclavul femeii. Plăcerea este prea mare pentru a refuza căutarea orgasmului, iar stigmatul a devenit din ce în e mai mic. Există o isterie masculinăla fel de apăsătoare ca şi isteria feminină[…]Prin urmare,indivizii tind să nu-şi mai păstreze controlulasupra sentimentelor şi senzaţiilor, asupra felului în care se manifestă în fiecare aspect al relaţiei sexualede cuplu,pentru că nu ar avea decât de pierdut :lipsiţi de spontaneitate şi/sau inhibaţi ,s-ar condamnasinguri la necunoaşterea împlinirii sexuale . De aceea se încearcă ieşirea din normele schematice alesexului tradiţional” (I. Mitrofan şi C. Ciupercă,2002,pg.126).În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică , cei doi parteneri trebuie sfătuiţi să discute sincer unul cu celălalt în legătură cu ceea ce îi satisface ,pe fiecare în parte,dar să nu neglijeze nici aspectulnonverbal al comunicării sexuale, pentru că aceste mesaje vorbesc de multe ori mai bine decât cuvintele.Partenerii trebuie să conştientizeze că preferinţele sexuale ale celuilalt se pot modifica de-a lungultimpului, dar că, dacă celălalt respinge un anumit fel de activitate sexuală, acest lucru nu înseamnă,implicit o respingere a persoanei.
c) Comportamentele reciproc negative
Într-un cuplu disfuncţional, dacă unul dintre parteneri se comportă negativ ,soţul acestuia seconsideră îndreptăţit să răspundă cu aceeaşi monedă,declanşând astfel un lanţ de interacţiuni negative.
2
 
Acest şir de comportamente negative se poate declanşa şi dacă acest lucru nu s-a urmărit, pentru că celcare se aşteaptă la o critică , răspunde cu o altă critică, cei doi parteneri fiind mereu gata de atac şi decontra-atac. Această perpetuare a stării de dizarmonie duce la acumularea conflictelor nerezolvate şi laconsolidarea unui context negativ , în care este puţin probabil ca problemele să fie rezolvate constructivDe multe ori partenerii cuplului conflictual au tendinţa de a interpreta evenimentele dintr-o perspectivăsubiectivă, care îi plasează, pe fiecare în parte, în poziţia cea mai favorabilă. Această supralicitare a propriului rol este numită de psihologi
 prejudecata egoistă 
. Terapeutul trebuie încerce îiconştientizeze pe ce doi parteneri că această prejudecată egoistă nu face altceva decât să adâncească praştia dintre ei şi să transforme intimitatea într-un permanent câmp de luptă.
II. PRINCIPALELE TIPURI DE TERAPII DE FAMILIE1) Terapia centrată pe problemă
Această variantă de terapie începe prin a prezenta terapeutului problema cu care se confruntăcuplul,problemă pe care soţii pretind că vor încerca să o depăşească pentru a putea să rămână împreună.Există însă şi situaţii în care unul dintre soţi este foarte hotărât să divorţeze, fără a-i dezvălui celuilaltintenţiile sale. El se prezintă la terapeut doar pentru a putea spune ulterior că a încercat să îşi salvezecăsnicia, dar că această încercare a eşuat. Această duplicitate face ,de fapt, ca lucrurile să rămânădisfuncţionale. Multe dintre disensiunile unui cuplu îşi au originea în absenţa flexibilităţii, terapeuţiiconstatând adeseori că motivele neînţelegerilor pornesc de la regulile dintre cei doi parteneri. Sunt situaţiiîn care problemele apar o singură dată, dar şi căsnicii în care crizele se succed ciclic. Terapeutul trebuie săîntrerupă acest ciclu şi să îi aducă pe cei doi membri ai cuplului într-o direcţie armonioasă continuă. Se poate întâmpla însă ca terapeutul să simtă că unul dintre membri cuplului îl depăşeşte pe celălalt îndezvoltare, iar calea cea mai indicată este divorţul. De asemenea , terapeutul poate sesiza şi situaţiile încare unul dintre parteneri doreşte să soluţioneze probleme, în timp ce celălalt evită soluţionarea lor şi secentrează pe altele. Sunt şi cazuri în care membrii unui cuplu vor să trăiască separate în timp ce facterapie, dar acest lucru este nerecomandat .Majoritatea terapeuţilor consideră că a face terapie pe un cupluseparat reprezintă o pierdere de timp, iar şedinţele de terapie se transformă în acest fel doar în conversaţiidespre probleme, în loc să fie încercări de rezolvare a problemelor.
Locul şi rolul terapeutului
Terapeutul joacă în tot acest demers un rol asemănător rolului unui negociator sindical a căruiimplicare de partea uneia dintre părţi complică rezolvarea problemei. Totuşi, în timpul demersuluiterapeutic se poate întâmpla ca propriile lui prejudecăţi legate de viaţă , de relaţiile dintre bărbaţi şi femeisă iasă la suprafaţă în timp ce încearcă să rezolve problemele celorlalţi. Ca reacţie la experienţa acumulatăîn consilierea altora, de multe ori chiar mariajul terapeutului suferă schimbări importante. Depinde însă dematuritatea, experienţa şi profesionalismul lui să depăşească aceste capcane şi să-i ajute pe cei care-isolicită ajutorul să iasă din impas. Pentru a reuşi să îi motiveze pe membrii cuplului disfuncţional să îiurmeze indicaţiile, el poate alege două căi diferite:
1)abordarea indirectă
, când îi determină pe parteneri să vorbească despre tot ceea ce au încercat să facă pentru a rezolva problema cuplului. Conştientizându-şi nereuşitele ,partenerii cuplului consiliat sunt maidispuşi să urmeze indicaţiile terapeutului.
2)abordarea directă
,când îi determină pe cei doi să povestească despre cât de gravă este situaţia lor.Astfel, terapeutul foloseşte disperarea celor doi drept motivaţie în acceptarea sfaturilor lui.Terapeutul trebuie perceput ca o persoană autoritară şi credibilă. El are la dispoziţie una dinurmătoarele două variante: de a spune oamenilor ce pot să facă, atunci când doreşte ca ei să facă cevaanume, sau ce să nu facă, atunci când nu doreşte ca ei să facă ceva anume. Dacă arată că îşi cunoaştemeseria, există mari şanse ca oamenii să facă ceea ce li se cere. De asemenea, felul în care descrie sarcinaeste deosebit de relevant. El se poate exprima la modul”Vă voi cere să faceţi ceva ce vi se va părea, poate,stupid sau ciudat…”În felul acesta,cei care vin la terapie acceptă altfel sarcina. La următoarea întrevedereterapeutul trebuie să verifice tema pentru acasă .Se poate întâmpla ca sarcina să fi fost îndeplinită, să fifost îndeplinită doar parţial, sau să nu fi fost îndeplinit deloc .Evident, dacă familia a îndeplinit sarcina, eatrebuie felicitată, dar dacă sarcina a fost îndeplinită doar parţial, este necesară o explicaţie legată de ce nus-a îndeplinit în întregime. Terapeutul trebuie să fie ferm şi să nu accepte cauze care ar putea generarecidive în acest sens în viitor. Dacă se întâmplă ca membrii familiei să nu îşi îndeplinească sarcina, cea
3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Ivan Cozonac liked this
psihologulbv liked this
rosalia liked this
ivacicovscaia liked this
floraur liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->