Metode de îmbunatatire a procesului de educatie

Urmatoarea lucrare îsi propune ca pe parcursul ei sa puna în discutie problemele pe

care actualul sistem de învatamânt la manifesta si sa ofere câteva idei ori solutii pentru
realizarea unei educatii reale în acest sistem.
În primul rând trebuie facuta precizarea ca lucrarea va aborda nu doar învatamântul
universitar, temele tratate putând fi aplicate începând cu ciclul gimnazial. Este necesar sa
mentionez si ca aceasta lucrare nu are rolul de a critica ci de a pune în discutie metode de
învatamânt ce ar putea fi de mare ajutor pentru elevi si studenti. Chiar daca voi începe
dezbaterea cu probleme actuale, lucrarea nu este în nici un caz o critica, temele dezbatute în
partea a doua fiind o încercare de rezo lvare a problemelor sesizate.
Pentru început sa observam actualul sistem din România. Având în vedere ca scopul
sistemului educational este si de a îi oferi celui ce îl urmeaza un bagaj de cunostiinte trebuie
pusa problema interesului pentru ceea ce învatamântul are de oferit.

Motivatia este printre primii factori ce influenteaza întelegerea si învatarea oricarui

material cu potential informativ, fie ca este vorba de un documentar vizionat fie de un curs
scris. În momentul în care individul este interesat de informatia care i se ofera si doreste sa
afle mai multe despre acea tema el va reusi sa retina materialul în mult mai mare masura fata
de cazul în care îl studiaza dezinteresat. Sistemul de învatamânt ofera drept prima motivatie
calificativele scolare ce ar trebui sa îl determine pe elev ori student sa învete pentru a obtine
note cât mai mari. Atâta timp cât evaluarea cunostintelor este realizata într- un anumit
moment, spre exemplu pe parcursul câtorva ore de examen, învatarea va avea loc în primul
rând pentru obtinerea acelui calificativ si doar apoi, eventual, pentru a memora cu adevarat
acele cunostiinte. Rezultatul este ca din cunostintele retinute pentru examen marea majoritate
se uita în interval de câteva saptamâni lucru ce duce la o lipsa de eficienta a învatarii, mai ales
în cazul disciplinelor ce doresc formarea unui fond de „cultura generala ” ce presupun ca acele
cunostinte sa ramâna la îndemâna omului pentru mare parte din viata. Cauza principala este
lipsa interesului pentru informatia oferita, motivatia elevului fiind mult prea slaba pentru a îl
determina sa retina cunostintele pe termen lung. Aceasta motivatie îi poate fi oferita prin a- l
face sa realizeze ca asimilarea acelor cunostinte îi va fi de folos, fie în urmatorii ani de studii
fie la o viitoare slujba, fie în viata de zi cu zi. Spre exemplu, un student ce învata matematici
speciale poate fi mult mai usor motivat daca îi este oferita si o mica aplicatie reala a
teoremelor, ori un un elev poate chiar dori sa afle mult mai multe despre istoria României
daca îi sunt aratate implicatii actuale ale acelor fapte istorice ori daca i se mentioneaza ca
aceste cunostinte sunt de bun simt si ca nu e nevoie sa le stie doar pentru a trece examenul, ci
pentru a-si le putea aminti când va judeca trecutul tarii sale. Aceste observatii lipsesc aproape
întotdeauna din lectiile de la orele de liceu si rareori sunt mentionate la orele de la facultate,
accentul fiind aproape întotdeauna pus pe nota obtinuta la acea materie.

O alta problema este si preze ntarea unei mari cantitati de informatii, mare parte din ea
fiind aproape întotdeauna inutila ori de detaliu. Numarul problemelor oferite spre rezolvare
unui elev de liceu este mult mai mare decât totalitatea situatiilor în care ar putea sa întâlneasca
o utilizare a acelor metode de rezolvare, rezultatul fiind fie exercitiul dus pâna la extreme în
care toate modelele posibile de exercitii sunt repetate fie o repetare doar a implicatiilor foarte
dezvoltate ale unor modele teoretice, elementele de baza ce ar fi putut fi utile fiind cel mai
usor uitate. Rezultatul va fi un elev de liceu ce poate sa îsi aminteasca, spre exemplu, mijloace
de stil în poeziile moderniste dar ce nu poate recita un singur vers ori recunoaste o poezie
cunoscuta. Volumul total de materie este mai mare decât este necesar iar consolidarea acelor
cunostinte de baza este foarte slaba. Accentul este pus pe chestiuni de detaliu, de cunoastere
aprofundata iar nu pe o stapânire accesibila. Datorita poate tocmai acestei cauze cunostintele
obtinute nu sunt corelate între ele si nu pot fi utilizate cu usurinta. Spre exemplu în cazul
rezolvarii unei probleme de fizica ce ar necesita cunostinte simple de matematica elevului nu
îi sunt usor accesibile metodele ce ar trebui folosite deoarece procedeele matematice au fost
predate complet separat de orice aplicatie reala a lor iar exercitiile facute au fost preponderent
orientate catre situatii speciale, foarte rar întâlnite.

Sistemul de predare ce ofera informatia este aproape întotdeauna cel clasic, în care
elevului ori studentului îi este dictat un material deseori fara explicatii reale ori fara o
problematizare a cadrului în care acele informatii s-ar fi putut integra. Practic se presupune ca
interesul pentru materia respectiva si pentru lectia ori cursul ce se preda este deja ridicat,
întrebari cu privire la subiect asteptând raspunsul din partea profesorului, situatie ce nu este
adevarata pentru marea majoritate a elevilor. Numarul orelor în care pe lânga simpla dictare a
materialului este însotita de o prezentare oarecum atractiva, fie prin integrarea într-un anumit
context fie prin materiale audio-vizuale este foarte redus. Modul în care învatarea materialului
ar putea fi mai usoara ori mai eficienta este neglijat iar ore ce ar putea sa îi ofere
participantului cunostinte cu privire la metode de citire rapida, de memorare ori de
îmbunatatire a atentiei si a puterii de concentrare sunt complet omise. Elevii si studentii sunt
lasati în completa nestire cu privire la modul în care si-ar putea face stud iul mai eficient.

Principala cauza a problemelor tinerilor este lipsa unor obiective reale structurate.
Marea majoritate nu sunt cu adevarat convinsi ca unitatea de învatamânt ale carei ore le
frecventeaza le este de un real folos, dar si aceasta problema este cauzata de una mai
îndepartata. Dorintele, visurile si motivatiile interioare au putine în comun cu planuri de viitor
atent gândite, în general ele fiind mai degraba orientate catre obtinerea aprecierii colectivului
de prieteni ori a parintilor. Aceasta abordare nu ar fi o problema daca comportamentul
mimetic ar fi dirijat de catre modele de viata sanatoase, dar în general nu este cazul. Modelul
de viata al majoritatii tinerilor este luat din viata mondena a actorilor, cântaretilor, sportivilor,
prezentatorilor TV ori din elita financiara a societatii, modele ce nu pot sa ofere o educatie
sanatoasa ori un fundament de idealuri si motivatii pentru o viata înteleapta. Aceasta
concluzie nu este greu de urmarit în planul vietii cotidiene, mare parte din tineri abandonând
idealuri si legi morale crestine în favoarea imaginii de sine mult îmbunatatita oferita de
conformarea la comportamentul mimetic disponibil aproape în orice mediu. Relatia dintre
aceste observatii si tema initiala pusa în discutie este oferita de rolul pe care educatia l- ar
putea juca din acest punct de vedere, ea fiind capabila sa ofere în cadrul institutiilor climatul
sanatos în care omul sa se poata dezvolta în mod rational.

Toate observatiile anterioare sunt critici aduse la adresa actualului sistem, dar pentru a
nu realiza prin acest material decât o observatie negativa voi încerca în cele ce urmeaza sa
formulez si câteva opinii în legatura cu modul în care educatia ar putea fi realizata eficient.

Pentru a porni pe un fundament sanatos trebuie mai întâi sa abordam ultima problema
din paragraful anterior. Sistemul educational are drept scop fundamental formarea unor
oameni capabili de a trai o viata sanatoasa în cadrul unei societati, ei însisi folosind
cunostintele acumulate în mod direct pentru a-si modela comportamentul si idealurile si
indirect pentru a putea munci în vederea sustinerii unui nivel de trai. Deci sistemul
educational trebuie sa permita si chiar sa faciliteze individului cunoasterea nu numai a unor
mijloace capabile sa- i întretina viata ci mai ales a unor cunostiinte ce sa-i formeze spiritul si
chiar sufletul, sa- i ofere un ghidaj de viata. Bine- înteles ca acel model nu trebuie fortat,
lectiile si orele de curs nu trebuiesc transformate în ore de îndoctrinare, fie ea si crestina, dar
asa cum în viata cotidiana accesul omului la informatii ce nu au nici cea mai mica pretentie de
a forma idealuri de viata este încurajat prin toate posibilitatile media, asa si mediul
educational trebuie sa prezinte tânarului o varianta sanatoasa de viata. Acest lucru poate fi
realizat prin ore de consiliere cu cadre psihologice competente ce sa încerce în primul rând
problematizarea existentei tinerilor si declansarea în mintea lor a unei dorinte de a afla
raspunsur i cu privire la modul în care îsi pot trai viata. Aceste raspunsuri pot veni din partea
unor profesori teologi ce ar putea oferi tinerilor fundamentele moralei si meditatiei crestine,
acestea urmând a fi acceptate de catre ei în masura în care considera corect sau nu. Doar
simpla prezenta în viata lor ar putea duce la rezultate extraordinare având în vedere ca pentru
marea majoritate idealurile crestine sunt complet straine. Chiar daca aceste informatii nu ar fi
acceptate imediat, având în vedere asaltul permanent al modelelor contrare, rolul lor s-ar
dovedi foarte important în momentele în care tânarul ar realiza deficientele pe care modul sau
de viata le are.
Doar plecând de la aceasta baza consider ca sistemul de învatamânt poate oferi ceea ce
este cu adevarat necesar omului.

Odata intrat în contact cu problematica existentei sale, individul ar asculta cu mai mare
atentie motivatiile oferite de catre profesori si ar putea considera ca fiind conform propriilor
sale convingeri ori nevoi studiul unei anumite materii, fie ea de cultura generala, de interes
personal ori profesional. Profesorul ar putea sa exemplifice situatii în care informatiile oferite
de catre el le vor fi utile ori modul în care ele sunt fundamentale pentru o gândire sanatoasa.
Aceasta marturie nu este suficienta doar la începutul studiului respectivei discipline ci trebuie
repetata deseori pentru a mentine interesul viu în ciuda dificultatilor de întelegere a
materialului predat. O ora de româna în care profesorul le ofera pe lânga particularitatile de
limbaj din romanul studiat si ideile pe care acesta le propune, situatiile reale din viata ce l- au
inspirat pe autor si modul de a rezolva diferite probleme propus de catre respectiva opera va fi
un prilej nu doar de studiu literar ci si de introspectie si analiza a modului personal de viata,
lucru cu siguranta mai provocator decât tratarea abstracta a unor situatii imaginare. Aceste
situatii sunt în momentul de fata tratate doar în mod facultativ de catre diferiti profesori ce le-
au observat si considerat necesare si în nici un caz un fundament metodic de predare pe care
sa se poata structura cunostintele.

Rolul educational este atât de a forma un bagaj de cunostinte cât si de a construi un

intelect puternic. În locul unor probleme de detaliu oferite probabil cu scopul de a exersa
intelectul doar pe un anumit tip de probleme pot fi introduse situatii de sinteza ce ar necesita
un mod mult mai amplu de abordare, folosind cunostinte oferite la mai multe materii din
aceeasi tematica stimulând astfel dezvoltarea inteligentei nu pentru rezolvarea unor situatii ce
vor fi întâlnite doar în anii de studiu ci si ulterior în mediul profesional.

Pentru a stimula întelegerea materialului si retinerea lui materiile oferite ar trebui sa

includa si ore dedicate metodelor eficiente de studiu si unor tehnici folositoare pentru
gestionarea timpului si a energiei oferind astfel atât „ceea ce trebuie învatat” cât si modul
eficient în care poate fi învatat. Materiile în care este posibila introducerea unor metode active
de predare ar putea sa beneficieze de pe urma acestora. Aici nu este vorba doar de a înlocui
dictatul materialului cu întrebari ale profesorului, ci de a gasi un mod adaptat fiecarei
discipline în care informatiile ce urmeaza a fi predate sa fie asteptate cu interes de catre
studenti si elevi iar predarea lor efectiva sa nu îi dezamageasca. De asemenea rezultatele
studiilor ce afirma ca asocierea unor imagini mentale cu informatia predata ar trebui luate
serios în considerare în elaborarea materialului predat. Spre exemplu o ora în care ar urma sa
se studieze undele electro- magnetice poate începe prin prezentarea sumara a modului în care a
fost realizat primul aparat radio si modul elementar în care functiona, urmând ca în restul
cursului sa fie oferite informatiile teoretice necesare studierii fenomenului cu scurte referiri la
modelul de la începutul studiului.

Realizarea unui cadru adecvat ar îmbunatati si ea mult rezultatele. Studiile efectuate

asupra culorilor si muzicii ce induc stari de atentie si receptivitate ar trebui sa fie suficient de
puternice având în vedere rezultatele impresionante obtinute. Investitiile necesare în dotarea
claselor cu un minim de echipament audio sunt suficient de mici pentru a putea fi luate în
considerare, fie pent ru început si doar în liceele cu dotari mai bune. Este interesant de
observat ca unele licee deja detin instalatii audio dar le folosesc pentru a difuza în timpul
pauzelor diferite posturi de radio.

Aceste scurte observatii dar mai ales dorinta de a îmbunatati nu atât materialul predat,
cât modul în care predarea este realizata ar putea schimba foarte multe în eficienta sistemului
educational. Toate aceste modificari nu vor putea fi realizate fara interesul captat al
beneficiarului educatiei, elevul ori studentul, ori tocmai captarea acestui interes este problema
esentiala. Pentru a putea realiza acest lucru este nevoie ca fondul motivational personal al
fiecarui individ integrat într-o forma de educatie sa nu mai fie lasat doar pe seama mediului
exterior sistemului educational ci în primul rând sa se încerce realizarea unui caracter sanatos
ce sa considere necesara urmarea cu interes a studiilor.

Referinte:

„Tehnici de superînvatare” – Oana Panagoret, C.M. Armeanu

Catalin Puiu
Facultatea de Inginerie Electrica
Grupa 122B