Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana-Vasile Dem. ZamfirescuPag 17---41Ce este psihanaliza?
Posibilitatea unui curs de psihanaliza in invatamantul superior este o noutate absoluta pentrucultura romana: nici înainte de 1940, nici după încheierea celui de al doilea război mondial, un astfelde curs nu era , din motive diferite , de conceput. Voi vorbi mai pe larg despre aceste motive in cursuldedicate trecerii in revista a celor mai importante momente ale istoriei psihanalizei in România.Studenţii Facultăţii de psihologie a Universitatii ,,Titu Maiorescu’’ sunt beneficiarii privilegiaţi ai unor cursuri obligatorii de durata de un an: prezentul curs de ,,Introducere in psihanaliza’’ din anul al treileasi cursul de,, Psihopatologie psihanalitica’’ din anul al patrulea. 
 
Având in vedere faptul ca timp de aproape o jumătate de secol ideologia comunista a împiedicatpătrunderea psihanalizei in spaţiul cultural romanesc, ceea ce a condus la absenta informaţiilor despre disciplina întemeiata de Freud, voi încerca sa adaptez conţinutul cursului la aceasta situaţie. Îmi propun deci sa va ofer cunoştinţe despre fundamentele psihanalizei, cunoştinţe care sa va
 
permită orientarea in domeniu si înţelegerea oricărei direcţii noi a psihanalizei. Pentru a atinge acestscop, atitudinea cursului va fi critica si nu dogmatica, prezentând ideea de inconştient in evoluţia saistorica. Astfel, concepţia lui Freud apare ca o teorie vie, capabila de remanieri succesive, remanieri
 
impuse nu de puţine ori de înnoirile aduse de principalii disidenţi : Adler si Jung.Pentru ca , in timp ce in România accesul psihanalizei era , in perioada comunista, interzis de oadevărata cortina de fier culturala, in vestul Europei dezvoltarea ideilor lui Freud se derula continuu siorganic, voi prezenta, ori de cate ori va fi posibil, stadiul atins de psihanaliza contemporana.
Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconstient
Disciplinele psihanalitice — psihoterapia, psihopatologia,psihologia, metapsihologia si psihanalizaaplicata — se afla în interrelatii cronologice si logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fostpsihoterapia psihanalitica. Acest fapt documenteaza factualitatea psihanalizei: ea porneste de la oexperienta clinica absolut noua, ceea ce demonstreaza ca acuzatiile aduse de ideologia comunista,conform carora ideile lui Freud ar fi derivate din filosofia „burgheza“ a lui Schopenhauer si Nietzsche,nu pot fi sustinute. Teoretizarea experientei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologieipsihanalitice, care, la rândul sau, a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-acladit metapsihologia si psihanaliza aplicata.Structura de rezistenta a acetsei cladiri multietajate o formeaza ideea de inconstient. Psihoterapiapsihanalitica a înregistrat inconfundabil faptul ca în spatele simptomelor nevrotice se afla continuturiinconstiente. Altfel spus, ca inconstientul poate deveni în anumite circumstante patogen.Psihopatologia a teoretizat aceasta constatare, iar psihologia afirma ca inconstientul nu este apanajulnevroticilor, ca si oamenii „sanatosi“ au inconstient. De la psihologie, Freud trece la antropologie siontologie, avansând, pe temeiul ideii de inconstient, idei tot mai generale si mai îndepartate depsihoterapia fondatoare. În sfârsit, psihanaliza aplicata studiaza produsele culturii majore dinperspectiva inconstientului, demonstrând ca arta, literatura, religia, filosofia încorporeaza într-o forma încifrata continuturi inconstiente.
Psihoterapia. Caracteristici generale
 
Psihanaliza este prima si cea mai importanta forma de psihoterapie cunoscuta de culturaeuropeana. Ea este „inventata“ de Freud, care se pregatise cu toata seriozitatea pentru a devenineurolog si care obtinuse rezultate notabile în neurologia de laborator, într-o perioada când psihiatriaconsidera ca orice disfunctie psihica, inclusiv nevroza, are un substrat organic, de ordin cerebral. La început împreuna cu Joseph Breuer, prietenul si mentorul sau pentru un timp, apoi singur, Freud a învatat de la pacientele sale isterice ca prin mijloace strict psihice se poate actiona asuprasimptomelor în sensul vindecarii (disparitia simptomelor). Ca „metoda cathartica“, psihanaliza îsipropune, utilizând mai întâi hipnoza si apoi asociatia libera, sa dezgroape evenimentul traumatic si saelibereze afectul blocat împreuna cu acesta, ceea ce nu de putine ori conducea la disparitiasimptomelor.
 
Treptat, psihanaliza se desprinde de aceasta optica medicala, centrata pe simptom, transformându-se dintr-o hermeneutica a simptomului într-o hermeneutica a fundamentelor personalitatii, ceea ceechivaleaza cu o deplasare a interesului de la terapie la profilaxie. Nu atât disparitia simptomelor preocupa psihanaliza matura, ci conflictele psihice structurale generatoare de diverse simptomepunctuale. Daca dizolvarea unui simptom prin dezvaluirea cauzelor sale inconstiente directe nuexclude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baza ale nevrozei, cum ar fi conflictuloedipian, face putin probabila aparitia altor simptome de tip nevrotic.
Exemplu
: Daca pacienta despre care vorbeste Freud în studiul „Predispozitia la nevrozaobsesionala“ ar fi beneficiat, dupa prima manifestare a nevrozei sale (isterie de angoasa),de un tratament psihanalitic adecvat, ea nu ar fi schimbat aceasta forma pe o alta mai grava (nevrozaobsesionala). Analiza initiala nu s-ar fi limitat la fixatia oedipianacare a produs nevroza de angoasa, ci ar fi cuprins si fixatia mai veche din faza pregenitala (sadic-anala) cauzatoare a nevrozei obsesionale.
 
Psihanaliza este o psihoterapie cauzala, fie ca abordeaza simptomul, ca în faza începuturilor („Studii asupra isteriei“), fie ca abordeaza fundamentele personalitatii ca în faza matura.
Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la început, nu se realiza prin actiunea psihicaasupra simptomelor, ca în cazul abordarii prin sugestie hipnotica, ci prin constientizarea „traumeiinfantile“, care se afla la baza simptomului. „Vindecarea“ ca maturizare psihica, presupunândinteresul pentru conflictele fundamentale ale personalitatii, caracteristica pentru psihanaliza matura,se realizeaza prin constientizarea si depasirea respectivelor conflicte, care se manifesta ca disfunctiipsihice (trecute, prezente si viitoare).Ca o consecinta directa a orientarii cauzale a psihanalizei ca psihoterapie, trebuie mentionatcaracterul nondirectiv. Psihanalistul nu urmareste sa modifice comportamentulanalizandului sau orientându-l într-o anumita directie prin sugestie sau recomandari directe, utilizândascendentul psihic pe care-l are fata de acesta. O asemenea modificare de comportament produsaprin influenta psihoterapeutului risca sa fie pasagera, adica sa dureze doar atâta timp cât aceastainfluenta se exercita, ceea ce presupune instituirea unei relatii de dependenta fata de terapeut. Dinpunct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul lamotivatia sa profunda (inconstienta), prin constientizarea sa, motivatie care se dovedeste de cele maimulte ori anacronica (neadaptata) personalitatii adulte. Doar extinderea Eului constient prinincluderea motivatiilor inconstiente datând din perioadele timpurii ale formarii personalitatii asigura, într-o prima faza a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca în fazaterminala si în cea care urmeaza încheierii terapiei sa se instaleze modificari durabile alecomportamentului.
Psihanaliza este o psihoterapie nondirectiva
Deoarece accesul direct al unui tert la desfasurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanuldoritor de informatii are la dispozitie doar surse indirecte, cum ar fi: prezentari de caz realizate depsihanalisti, printre care si cele cinci cazuri celebre analizate de însusi întemeietorul psihanalizei,descrierile literare de tipul romanului, realizate de pacienti sau de analisti, dintre care, în România,este cunoscut Cuvinte care elibereaza. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei),precum si Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei), filmelecare prezinta prin intermediul imaginilor secvente din psihanalize fictive. Desi în momentul de fatasunt tari (Germania) în care se practica sistematic, bineînteles cu acordul pacientilor, înregistrareasonora a dialogului psihanalitic sau filme în care pot fi vizionate simulari ale unor faze alepsihoterapiei analitice (de exemplu, interviul preliminar), profanul, situatie în care se afla studentul lapsihologie audient al prezentului curs de introducere în psihanaliza, dispune doar de informatii dinprima categorie. Caracterul indirect al acestora poate induce idei false despre natura psihoterapieipsihanalitice. Printre cele mai raspândite idei de acest tip este aceea ca psihanaliza ca psihoterapieeste un demers exclusivintelectual în care dialogul dintre terapeut si pacient urmareste interpretareamaterialului furnizat de cel din urma: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri etc.Hermeneutica aceasta de tip intelectual ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si,implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde. De fapt, asa cum comunica o
 
analizanda, „niciodata înainte de a începe analiza nu m-am gândit ca urmeaza sa simt ceva pentrupsihanalist“ — factorul afectiv este foarte important în psihanaliza.
Transferul, fenomenul psihic pe care se bazeaza psihanaliza, este de natura preponderent afectiva.
Descoperit pe parcursul dezvoltarii psihanalizei si teoretizat pentru prima data sistematic în 1912 înarticolul lui Freud „Despre dinamica transferului“, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice,iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic. Freud a folosit termenul german„Übertragung“ pentru a desemna fenomenul central al psihanalizei, deoarece el descrie foarte bineceea ce se întâmpla: în conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaza asupraanalistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, în prima sacopilarie, le-a dezvoltat fata de figurile parentale, precum si fata de alte figuri familiale apropiate.Transferul este în mod esential o repetitie, o retraire a trecutului în legatura cu persoana analistului.Daca una dintre cele mai vechi, mai puternice si mai constante dorinte ale umanitatii este miscarealibera în timp, atât înspre viitor, cât si înspre trecut, atunci psihanaliza poate satisface aceasta dorintacel putin sub aspectul întoarcerii în trecut. Senzatia de realitate a trairii transferentiale este suficientde puternica pentru a sustine aceasta afirmatie. De aceea, psihanaliza mai poate fi definita si ca oretraire prescurtata a vietii.Interventia psihanalistului în raport cu transferul consta în esenta în a pune în evidenta caracterulinadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecvare care se manifesta sub treiaspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului.Motivatia sicomportamentul persoanei presupun, alaturi de aspectele constiente, si aspecte inconstiente, care tinde anii primei copilarii, anacronice fata de prezent, adresate, în fond, nu analistului, ci parintilor si,prin urmare, egodistone (neacceptabile pentru partile mature ale Eului).Prin interpretareatransferului, care constientizeaza aceste inadecvari, analizandul este pus în situatia de a realiza o re-traire corectiva. Modificarea schemelor de gândire, afective si de comportament, este rezultatul înregistrarii inconfundabile si repetate pe parcursul analizei, a caracterului inadaptat al acestora, ceeace deschide posibilitatea depasirii blocajelor de dezvoltare si adoptarii de modalitati noi, mature(adaptate) de relationare.Desi transferul este un fenomen care se produce în toate situatiile de viata, cadrul analiticurmareste, prin particularitatile sale, sa-l favorizeze. Daca în orice situatie de viata, dar în special înrelatiile de autoritate (profesor – elev sau student, medic – pacient, supraordonat ierarhic –subordonat ierarhic), precum si în relatiile de iubire, trecutul nostru este prezent în proportii diferite,uneori îngrijorator de mari, fara ca aceasta prezenta sa poata fi controlata, psihanaliza, prin cadrul încare se desfasoara, îsi propune sa stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla.Particularitatile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt: constanta si neutralitateaambiantei. Atât constanta, cât si neutralitatea permit realizarea a ceea ce în etologie se numeste„experiment de izolare“. Subiectul este ferit de stimulii mediului sau obisnuit, întotdeaunapersonalizati, si pus în situatia de a proiecta continuturile psihicului sau.Din punctul de vedere al neutralitatii, cabinetul ideal ar trebui sa fie o încapere cu peretii albi, încare sa nu se afle decât mobilierul strict necesar procesului analitic, adica divanul pentru analizand sifotoliul analistului, precum si o masa cu doua scaune de cealalta parte a camerei pentru întrevederilepreliminare, asa cum am vazut la presedintele Societatii Germane de Psihanaliza, domnul Boehleber. În ultimele numere ale revistei Asociatiei Psihanalitice Internationale sunt prezentate fotografii alecabinetelor diferitilor psihanalisti din tarile Europei, ceea ce permite înregistrarea gradelor de abaterede la neutralitatea absoluta. Astfel, putem vedea pe pereti fie diplome care atesta competenteleprofesionale ale psihanalistului, fie tablouri. De asemenea, divanul prezinta diferite grade deausteritate, deci de neutralitate, fapt care relativizeaza cerinta neutralitatii cadrului.Mai importanta, poate, decât neutralitatea cadrului, neutralitatea analistului nu se reduce laaspectele exterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuie sa fie discreta si constanta) saucomportamentul, exprimat paradigmatic prin zâmbetul binevoitor, ci se exprima esential prindimensiunea interioara: psihanalistul nu trebuie sa introduca în relatia terapeutica problemelepersonale, fapt care ar îngreuna sau chiar ar face imposibila analiza transferului.
Cadrul psihanalitic nu creeaza, ci doar stimuleaza transferul. 
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more