Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Thomas Mann - Doctor Faustus

Thomas Mann - Doctor Faustus

Ratings: (0)|Views: 12 |Likes:
Published by sepucra

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: sepucra on Sep 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/19/2010

pdf

text

original

 
Thomas MannDOCTOR FAUSTUS
Viaţa compozitorului german Adrian Leverkiihn povestită de un prietenCUM AM SCRIS DOCTOR FAUSTUS Romanul unui roman
OPERE XX
THOMASMANN
Viaţa compozitorului germanAdrian Leverkuhn povestită de un prietenRomanul unui roman
,
RAO International Publishing Company
RAO International Publishing Company S.A. P.O. Box 37-l98 Bucureşti, ROMÂNIATHOMAS MANN
 Doktor Faustus
Copyright <D Thomas Mann, 1947 Alle Rechte bei S.Fischer Verlag GmbH, Frankfurt am MainTraducere din limba germană
EUGEN BARBU ANDREI ION DELEANU
Copyright © 1995RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea în limba românăCoperta colecţieiDONE STANCRISTIAN BÂDESCUPe copertă
GUSTAVKLIMT, Palas Atena
Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, GermaniaAprilie 1995 ISBN 973-9164-82-x
DOCTOR FAUSTUS
Viaţa compozitorului germanAdrian Leverkuhn povestită de un prieten
 Lo giorno se n 'andava, e l'aer bruno toglieva gli animai che sono in terra dalie fatiche loro, ed io sol uno m'apparecchiava a sostener la guerra si del cammino e si della pietate, che ritrarră la mente che non erra. OMuse, o alto ingegno, or m 'aiutate, o mente che scrivesti cid eh 'io vidi, qui siparră la tua nobilitate. DANTE, Inferno
Ţin să afirm cu toată hotărîrea că nu dorinţa de a scoate în evidenţă propria-mi persoană mă îndeamnăsă spun mai întîi cît'eva cuvinte despre mine însumi şi despre firea mea, pînă a nu începe să aştern pehîrtie viaţa celui care a fost Adrian Leverkuhn — o primă şi fără îndoială provizorie biografie a prietenului iubit, genialul muzician, atît de cumplit încercat, mai întîi înălţat apoi prăvălit de un destin potrivnic. Numai presupunerea că cititorul — mai bine-zis: viitorul cititor; deoarece pentru moment nuexistă nici cea mai modestă perspectivă ca scrierea mea să poată vedea lumina tiparului — dau poate,dacă, printr-o minune, ea ar părăsi această fortăreaţă ameninţată din toate părţile care este Europanoastră şi ar duce oamenilor de afară un zvon din taina solitudinii noastre; — dar rog să mi se îngăduiesă iau fraza de la început: numai gîndul că, probabil, cititorul va dori să ştie cîte ceva despre narator mă determină să pun înaintea acestor mărturii cîteva note referitoare la persoana mea — desigur, pedeplin conştient că tocmai în felul acesta s-ar putea să-i trezesc îndoielile, să-l determin să-şi punăîntrebarea dacă se află pe mîini bune, vreau să spun: dacă eu, prin ceea ce reprezint, sînt omul potrivit pentru o asemenea menire la care mai curînd mă îndeamnă inima decît mă îndreptăţeşte vreo afinitatea firii.Recitesc rînduri'le de mai sus şi mă văd silit să recunosc în ele o anume nelinişte şi o îngreunare arespiraţiei, cît se poate de caracteristică pentru starea de spirit în care mă aflu astăzi, 23 mai 1943, ladoi ani după moartea lui Leverkuhn, la doi ani după ce dintr-o noapte adîncă el a trecut în cea fără desfîrşit, şi cînd eu, în camera de lucru de la Freising-pe-Isar, mică şi intimă, mă apuc să aştern pe hîrtie povestea vieţii nefericitului meu prieten ce se odihneşte întru Domnul — o, de-ar fi aşa ! de s-ar odihniîntru Domnul — caracteristică zic, pentru o stare de spirit în care nevoia plină de emoţie de a mă
 
confesa se amestecă nespus de apăsător cu o sfială profundă în faţa unei îndatoriri ce mă depăşeşte.Sînt o fire cu totul cumpătată, cred că pot spune sănătoasă, temperată, blîndă, înclinată8 ♦
Thomas Mann
către armonie şi raţiune, un cărturar şi un
conjuratus
1
 
al „armiei latine",' nu lipsit de raporturi cu artelefrumoase (cînt la viola d'amore), un fiu al muzelor în înţelesul academic al cuvîntului, care bucuros seconsideră descendent al umaniştilor germani de pe vremea faimoaselor 
 Epistolae obscurorumvirorunv,
urmaş al unor Reuchlin, Crotus von Dornheim, Mutianus si Eo'ban Hesse. Demonicul, oricîtde puţin mi-aş îngădui să tăgăduiesc influenţa lui asupra vieţii omeneşti, a fost întotdeauna categoricstrăin firii mele, l-am eliminat instinctiv din concepţia mea despre lume, fără a simţi vreodată nici ceamai 'mică înclinare către relaţii necugetate cu forţele întunericului, nici trufia de a le provoca să urce lamine, iar, de-ar încerca s-o facă din propriul lor imbold, fără a contribui la aceasta, întinzîndu-le măcar un deget. Acestei convingeri i-am adus şi jertfe, morale, şi chiar în ce priveşte bunăstarea materială, prin faptul că, fără ezitare, am renunţat înainte de termen la cariera mea în învăţămînt, care mi-era atîtde dragă, atunci cînd s-a dovedit că ea nu se putea împăca nici cu spiritul şi nici cu exigenţele evoluţieinoastre istorice. Din punctul acesta de vedere sînt mulţumit de mine. însă îndoiala mea dacă am într-adevăr sau nu vocaţia necesară pentru misiunea pe care mi-am asumat-o aici nu e decît întărită dehotărîrea de care am dat dovadă sau, dacă vreţi, de caracterul mărginit al persoanei mele morale.Abia luasem condeiul în mînă şi mi-a şi scăpat un cuvînt care m-a pus într-o anumită încurcătură :cuvîntul „genial"; vorbeam despre geniul muzical al răposatului meu prieten. Or cuvîntul acesta,„geniu", chiar dacă este superlativ, conţine, netăgăduit, o sonoritate şi un sens nobil, plin de armonie şiumanitate sănătoasă, şi oameni de felul meu, oricît de departe ar fi de pretenţia'de-a face parte ei înşişidin această înaltă sferă şi de a fi' fost dăruiţi cu
divinis influxibus ex alto ,
n-ar avea* nici un motivîntemeiat de a se simţi intimidaţi în faţa lui şi nici n-ar avea de ce să nu vorbească despre el şi să secomporte în faţa sa cu fruntea sus, voios şi cu o respectuoasă familiaritate. Aşa s-ar părea. Şi totuşi, nuse poate contesta, şi nici nu s-a contestat vreodată, că în această sferă strălucitoare
1 Părtaş credincios, membru fidel
(lat).
2 Celebră satiră anonimă de la începutul secolului al XVI-lea.3 Divine inspiraţii din fnalt
(lat).
 DOCTOR FAUSTUS 
♦ 9exista ceva neliniştitor, ceva iraţional şi demonic, ca şi cum între geniu şi forţele întunericului s-ar ţeselegături malefice, şi tocmai de aceea epitetele liniştitoare: „nobil", „uman", „armonic", pe care amîncercat să i le alătur, nu vor să i se potrivească pe deplin şi nu se potrivesc nici măcar atunci cînd estevorba — şi-mi pare rău că sînt nevoit să fac această deosebire — de un geniu pur, autentic, dăruit dedivinitate, iar nicidecum de o creaţie artificială, funestă, obţinută prin intermediul vreunui elixir diavolesc, întruchipare culpabilă şi morbidă a unor daruri naturale, rod al unor tocmeli abjecte...Aici mă întrerup, cu sentimentul umilitor al unui eşec artistic şi al unei lipse de cumpătare. Adrian n-ar fi introdus, într-o simfonie, de pildă, atît de prematur o asemenea temă — cel mult ar fi lăsat-o să seîntrezărească voalat, abia perceptibil. De altfel, poate că ceea ce am spus fără să vreau îi va păreacititorului doar o aluzie neînţeleasă, obscură, numai eu avînd sentimentul unei indiscreţii şi al uneinepriceperi grosolane. Unui om ca mine ii vine foarte greu, i se pare aproape o frivolitate să adopte,faţă de un lucru care îi e mai scump decît ochii din cap, punctul de vedere al artistului creator şi să-ltrateze cu seninătatea jucăuşă a acestuia. De aci şi intervenţia mea prematură asupra deosebirii dintregeniul pur si cel impur, deosebire a cărei existenţă o recunosc numai pentru ca imediat să mă întrebdacă e drept să existe. într-adevăr, experienţa m-a obligat să reflectez la această problemă cu atîtastăruinţă şi cu atîta intensitate, încît uneori constatam înspăimî'ntat că fusesem împins fără să vreaudincolo de limitele de gîndire ce-mi erau îngăduite, cuvenite, ca şi cum aş fi trăit o exaltare „impură" afacultăţilor mele naturale...Din nou mă întrerup, amintindu-mi că am ajuns să vorbesc de geniu şi de natura sa supusă uneiinfluenţe demonice numai pentru a explica îndoiala mea dacă ara sau nu vocaţia trebuitoare îndatoririiasumate. De-aş putea măcar face să prevaleze asupra scrupulelor mele de conştiinţă argumentele, bunesau rele, de care dispun. Mi-â fost dat să trăiesc mulţi ani din viaţă în intimitatea unui om de geniu, aeroului acestor file,' să-l cunosc din anii copilăriei, să fiu martorul evoluţiei sale, al destinului său şi săaduc modestul meu aport la opera sa creatoare. Libretul exuberantei opere de tinereţe a lui Leverkiihn,10 ♦
Thomas Mann
după comedia lui Shakespeare
 Zadarnicele chinuri ale dragostei,
a fost scris de mine şi mi-a fost
 
îngăduit să particip într-o oarecare măsură şi' la elaborarea textului suitei lirice groteşti
Gesta Românorum,
cît şi la cel al oratoriului
 Apocalipsa Sfintului Ioan Teologul.
Asta pe de o parte sau, poate, asta-i totul. Dar mă aflu de asemenea în posesia unor hîrtii, însemnări nepreţuite, pe carerăposatul mi le-a încredinţat mie si nimănui altuia, într-un act de ultimă voinţă, în zilele in care eraîncă sănătos la minte si la trup sau — dacă nu-mi este îngăduit să mă exprim în felul acesta — în zileleîn care părea astfel prin comparaţie şi în ochii legii; pe aceste hîrtii mă voi întemeia în relatarea mea, ba îmi propun ca, după o alegere potrivită, să intercalez unele dintre ele chiar în acest text. în fine sau,mai bine zis, înainte de orice — şi această justificare a fost dintotdeauna cea mai întemeiată, dacă nuîn faţa oamenilor, măcar în faţa lui Dumnezeu — l-am iubit — cu groază şi duioşie, cu milă şiadmiraţie, cu dăruire — şi prea puţin m-am întrebat dacă sentimentul acesta era reciproc. Nu era. O, nu ! Faptul că îmi lasă, după moarte, schiţele de compoziţii şi filele cu însemnări zilnicearată mai curînd o încredere' amicală obiectivă, aproape că aş putea spune plină de condescendenţă şi,indiscutabil', măgulitoare pentru conştiinciozitatea, pietatea şi corectitudinea mea. Dar să iubească ?Pe cine să fi iubit omul acesta ? Pe vremuri, o femeie — poate. Spre sfîrşit, un copil — posibil. Pe-untînăr uşuratic, fluture seducător, un intim, pe care mai tîrziu, tocmai pentru că simţea o atracţie pentruel, l-a îndepărtat — împingîndu-l în braţele morţii. Să-şi deschidă el inima cuiva ? Să lase el pe cinevasă pătrundă în viaţa lui ? Nu exista aşa ceva la Adrian. Devotamentul omenesc, îl accepta — aş' jura :fără măcar să bage de seamă. Atît de mare era indiferenţa lui încît abia dacă era conştient de cele ce se petreceau în jur, abia dacă îşi dădea seama în societatea cui se află, iar faptul că numai foarte rar seadresa vreunui interlocutor pe nume mă face să presupun că nici nu ştia cum îl cheamă, deşi celălaltera perfect îndreptăţit să creadă contrariuLVAş compara singurătatea lui cu un abis unde se cufundau',fără zgomot si fără urmă, toate sentimentele cu care era întîmpinat. Exista în jurul lui o răceală — şicum mi se strînge inima cînd folosesc acest cuvînt, pe care şi el l-a aşternut odată pe hîrtie, dar în ceîmprejurări mon-
 DOCTOR FAUSTUS 
♦ 11struoase! Viaţa şi experienţa pot da unor cuvinte, luate izolat, un accent ce le înstrăinează cu totul desemnificaţia lor obişnuită şi le conferă un nimb de spaimă, de neînţefes pentru cel nedeprins să ledescifreze sensul cel mai monstruos.IIMă numesc Serenus Zeitblom şi sînt doctor în filozofie, îmi reproşez că am întîrziat în chip atît deneobişnuit această prezentare, dar desfăşurarea literară a însemnărilor de faţă nu mi-a dat pînă acumrăgazul s-o fac. Am şaizeci de ani, adică m-am născut — primul din patru copii — în anul 1883 de laCristos, la Kaisersaschern-pe-Saale, în districtul Merseburg, unde şi-a petrecut şi Lever-kiihn anii luide şcoală, ceea ce îmi îngăduie să pot amîna descrierea mai amănunţită a acestei perioade, pînă ce voiajunge, cronologic, la ea. Cum viaţa mea s-a împletit adesea cu aceea a maestrului, va fi mai potrivit săvorbesc despre amîndouă o dată pentru a nu mai cădea în păcatul anticipării, către care, de altfel, eştitotdeauna împins cînd ţi-e inima plină.Fie spus aici doar atît, că familia în care am venit pe lume aparţinea burgheziei mijlocii, pe jumătateînvăţată, căci tatăl meu, Wolgemut Zeitblom, era farmacist — de altfel cel mai de frunte din partealocului; mai exista o farmacie în Kaisersaschern, dar ea nu s-a bucurat niciodată de aceeaşi încrederedin partea cumpărătorilor ca spiţeria „La Sfîntul Arhanghel" a lui Zeitblom, şi în permanenţă a avut osituaţie grea. Familia noastră făcea parte din restrînsa comunitate catolică a unui oraş în caremajoritatea populaţiei, fireşte, era de confesiune luterană; mai ales mama —' o credincioasă fiică a bisericii — îşi îndeplinea cu scrupulozitate îndatoririle religioase, pe cînd tatăl meu, probabil şi dinlipsă de timp, se dovedea mai lăsător în treburile astea, fără să-şi tăgăduiască însă cîtuşi de puţinsolidaritatea cu coreligionarii săi, solidaritate ce-şi avea, de altfel, însemnătatea ei politică. Demn deremarcat e faptul că saloanele de primire de la etaj, deasupra laboratorului şi farmaciei, eraufrecventate, în afară de parohul nostru, consilierul ecleziastic Zwilling, şi de rabinul oraşului, pe numedoctor Carlebach, ceea ce cu greu ar fi fost cu putinţă în cercurile protestante. Ca12 ♦
Thomas Mann
înfăţişare, reprezentantul bisericii romane arăta mai bine. Dar eu am rămas cu impresia, întemeiată, poate, îndeosebi pe vorbe de-ale tatălui meu, că talmudistul mărunţel, cu barbă lungă şi cu calotă pecap, îl întrecea cu mult în erudiţie şi perspicacitate religioasă pe confratele său de altă credinţă.Datorez poate acestei experienţe din tinereţe, dar şi receptivităţii luminate a cercurilor evreieşti pentrucreaţia lui Leve'rkuhn, faptul că tocmai în problema evreiască n-am putut fi niciodată întru totul de

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
Dan liked this
mariget liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->