Costul capitalului si structura

financiara a intreprinderii
Eugenia Busmachiu
 Obiective
• Definirea costului capitalului
• Identificarea costului capitalului propriu si
imprumutat
• Analiza structurii financiare a intreprinderii
• Identificarea strategiilor de optimizare a
structurii financiare a intreprinderii
 Costul capitalului
• este rata de recuperare care trebuie utilizata la alocarea
resurselor de capital.

• costul capitalului reprezinta costul necesar pentru

obtinerea tuturor bunurilor firmei (achizitii de teren,
cladiri, echipamente intrebuintate in productia de bunuri
sau prestare de servicii).

Nota!!!
O companie trebuie sa-si organizeze resursele si sa
selecteze proiectele cu scopul de a obtine venituri care
sa acopere cel putin costul capitalului.
 Costul capitalului este alcatuit din
• Costul capitalului propriu (dividende, dobanzi) In general,
CCP>CCI, iar riscul pe care-l implica este si el mai mare.
• Costul capitalului imprumutat
La baza determinarii costului capitalului imprumutat stau
doua metode:
-metoda exogena (prin negocierea cu potentiali finantatori,
in baza ratelor dobinzilor de pe piaţă practicate la credite
cu un risc similar riscului, in baza ratelor dobanzii efectiv
bonificate de catre intreprinderile din ramura data);

-metoda endogena (costul capitalului imprumutat poate fi

estimat prin metoda randamentului la scadenta)
 COSTUL CAPITALULUI PROPRIU

= cu rata de capitalizare pretinsă de acţionari.

Această rată de capitalizare corespunde ratei de
randament minimă, care impulsionează
furnizorul de capital să cumpere acţiuni iar pe
acţionar să renunţe la vânzare.
Rata de randament este influenţată de mărimea
dividendului sperat, care la rândul lui depinde
atât de mărimea profitului anual cât şi de
hotărârea adunării generale a acţionarilor cu
privire la repartizarea profitului net.
 Costul capitalurilor proprii
• Exprima valoarea de piaţă a întreprinderii.
• Costul explicit al CP presupune un flux monetar de ieşire
care, de fapt, îl ocazionează toate aporturile de capital
din afara întreprinderii (acţiunile cu dividende iar
împrumuturile cu dobândă).

• Costul implicit sau costul de oportunitate nu comportă

fluxuri monetare de ieşire (plăţi) ci presupune formarea
unor resurse de finanţare care se folosesc imediat
(profitul, rezervele, diferite fonduri).

• Astfel de capitaluri proprii apar ca fiind ,,gratuite’’ însă, practic, ele au un cost
întrucât aparţin acţionarilor şi dacă ar fi date acestora s-ar putea plasa cu
remuneraţie
 Costul capitalurilor proprii
• Dacă perioada de păstrare a acţiunilor este
lungă, adică acţionarii nu consideră oportun să
le vândă, fluxurile de lichidităţi aferente acţiunilor
sunt formate exclusiv din dividende. În acest
caz, valoarea actualizată a acţiunilor prezintă o
importanţă mai mică, în schimb deţinătorii de
acţiuni au şansa de a beneficia de creşterea
economică a întreprinderii şi, astfel, să obţină
creşteri de dividende de la un an la altul.
 Costul capitalului propriu.
• priveşte şi profitul nedistribuit, precum şi
acţiunile nou emise;
• profitul nedistribuit, componentă a capitalului
propriu, are un cost dimensionat la nivelul ratei
venitului cerut de investiţii pentru acţiunile
comune. Acest cost se bazează pe argumentul
că dacă întreprinderea poate reinvesti profiturile
în cauză la o rată superioară celei cerute de
investitori, atunci averea acţionarilor va creşte.
Concluzie:
costul profitului nedistribuit este acelaşi cu cel al
capitalului obţinut din acţiuni comune.
 Costul capitalului împrumutat
• credite bancare şi împrumuturile
obligatare.
• Ambele forme ale datoriilor trebuiesc
compensate de către întreprindere prin
plata de dobânzi şi acoperirea altor
cheltuieli financiare.
 Costul împrumutului
• este dat de diferenţa dintre sumele primite
cu titlu de împrumut, pe de o parte, şi
vărsămintele făcute pentru rambursările
periodice, plata remuneraţiei şi a altor
cheltuieli financiare aferente capitalului
împrumutat, pe de altă parte.
Costul mediu şi costul marginal al
capitalului
• Costul mediu ponderat al capitalului este
dat de suma costurilor diferitelor surse de
finanţare ponderată cu cota parte aferentă
fiecăreia în finanţarea totală ;

= costul capitalurilor proprii; = capitalurile proprii; = capitalurile împrumutate; = costul capitalurilor împrumutate.
Importanţa calculării costului mediu
ponderat al capitalului întreprinderii
• constă în faptul că atunci când se estimează costul capitalului
pentru un anumit proiect de finanţare, întreprinderea trebuie să
abordeze problema în complexitatea sa. Astfel, componentele
capitalului nu se vor aprecia ca o entitate separată întrucât procesul
de finanţare a unei investiţii presupune mai degrabă, folosirea
capitalurilor provenite din mai multe surse decât a celor care au o
provenienţă mică.

• dacă întreprinderea foloseşte numai capitaluri împrumutate la

finanţarea unor investiţii, va scădea capacitatea acesteia de a
contracta datorii în viitor. O perpetuare a finanţării printr-o singură
sursă de finanţare poate conduce la decizii de investiţii care să
reducă valoarea întreprinderii. Toate acestea motivează folosirea
unui cost mediu ponderat al capitalului în luarea unei decizii de
finanţare care să păstreze structura optimă a capitalului în timp.
 Costul marginal al capitalului
• este costul adiţional pentru obţinerea unei unităţi
monetare de capital nou. Acest cost creşte pe măsură ce
capitalul creşte.
• De aceea, costul marginal al capitalului are un punct
critic până la nivelul căruia valoarea întreprinderii creşte,
după care achiziţionarea de capital nou nu mai este
recomandată.
• Această limită este dată de inegalitatea dintre rata
rentabilităţii şi rata dobânzii.
• Când rata rentabilităţii este mai mare decât rata dobânzii
cumpărarea de capital pentru finanţare este benefică, în
timp ce schimbarea raportului între cele două rate, nu
mai recomandă achiziţionarea de capital în condiţiile
respective.
 METODE DE FORMARE A CAPITALURILOR FIRMEI

• metoda aporturilor în bani şi natură

• metoda autofinanţării
• metoda creditării
• metoda finanţării bugetare
 Avantajele autofinanţării

• creşterea cointeresării firmei în obţinerea de rezultate

superioare;
• identificarea şi mobilizarea resurselor interne
• folosirea raţională a resurselor;
• subordonarea dezvoltării întreprinderii faţă de
rezultatele activităţii proprii;
• reprezintă un mijloc sigur de acoperire financiară a
necesităţilor întreprinderii;
• protejează libertatea de acţiune a firmei,asigurându-i
autonomia în gestionarea activităţilor sale
economico-financiare.
 Importanţa structurii financiare
• decurge din faptul că fondurile
împrumutate exercită o influenţă şi
asupra rentabilităţii capitalurilor proprii
(este vorba de „pârghie finaciară”)
precum şi din necesitatea asigurării
autonomiei financiare a firmei şi din
riscul generat de contractarea de
datorii.
 Politica structurii capitalului
• implică echilibrarea gradului de risc cu rata
de rentabilitate. Firma trebuie să analizeze
o serie de factori (costul capitalurilor,
factorii interni şi externi, regulile privind
îndatorare, levierul operaţional şi cel
financiar) şi să stabilească o structură-
obiectiv a capitalului, care constă din
anumite proporţii de capital împrumutat,
acţiuni preferenţiale şi capital propriu
 Structura optimă a capitalului este cea care asigură
maximizarea valorii acţiunilor întreprinderii.
V acţiunii = dividend / Rentabilitatea cerută

• teoria statica a deţinătorilor de interese,

• teoria structurii financiare prin prisma

abordării organizaţionale a firmei,

• teoria dinamica a finanţării ierarhice.

 Miller si Modigliani
• Problematica structurii capitalului a fost
abordata de Miller si Modigliani care au
analizat efectul diferitelor tipuri de impozite
asupra datoriilor si capitalurilor proprii
comparand valoarea unei firme neindatorate
cu valoarea unei firme similare (din aceiasi
clasa de risc, ce obtine acelasi excedent
inainte de plata dobanzilor si plata
impozitelor) care are in componenta
capitalului permanent si datorii.
 Ideea teoriei:
• Datorita deductibilatii dobanzilor se
realizeaza o economie de impozit egala
cu cip*Dob (cip – cota de impozit pe
profit; Dob – dobanda aferenta de plata
pentru datoria financiara).
 Exemplu
• Astfel sa presupunem ca avem 2 firme. O firma are capitalul permanent egal cu capitalul
propriu in valoare de 1,000,000 MDL; si nu are imprumuturi contractate. Si are un excedent
de exploatare (Venituri operationale – Cheltuieli operationale)  de 200,000 MDL. ROE =
ROA = 20%.

• A doua firma are un capital permanent tot de 1,000,000 insa acesta este format din
capitaluri proprii de 500,000 si imprumuturi pe TL de 500,000 MDL; (ROE = 40% iar ROA =
20%) si a doua firma obtine ca si prima un excedent de  explotare in valoare de 200.000
MDL.

• Astfel prima firma va plati un impozit pe profit de 200,000*0.16 = 32,000 MDL.

• A doua firma va plati un impozit pe profit de (200,000-50,000)*0.16  =  24,000 (50,000 –

dobanda platita, aferenta imprumutului de 500,000).

• A doua firma va obtine o economie de impozit pe profit in valoare de 32,000 – 24,000 =

8,000MDL, adica cip*Dob = 0.16*50,000 = 8,000 MDL. Insa prima firma va avea un profit net
mai mare decat a doua cu 200,000*0,84 – (200,000 – 50,000)*0,84 = 168,000 – 126,000 =
42,000 MDL .

• Ecartul de 42,000 MDL dintre profitul net al firmei neindatorate si  cel al firmei indatorate
ramane constant in conditiile in care cele doua firme au un ROA egal, mai mic sau mare de
20% si in care dobanda si cip raman nemodificate.
Exemplu
 Exemplu
• A firm has an existing capital structure
made up of long-term debt (50%),
preferred stock (10%) and
• common equity (40%). The firm desires to
keep its capital structure at this target mix.
The firm will have
• $360 million of new retained earnings, and
the tax rate (T) is 40%.
 Exemplu
• rd = 6% pentru o datorie de 300 mii
• rd = 7% pentru o noua datorie > 300 mii insa <
600 mii
• rd = 10% pentru o noua datorie > 600 mii
• rp = 12%
• rs = 14% (costul noilor profituri nerepartizate)
• re = 16% pentru noile actiuni simple 400 mii
• re = 18% for new common stock above 400 mii
• W = .50; W = .40 W = .10;
D CE P
Rezolvare
Rezolvare
Exemplu
Rezolvare
Exemplu
Ilustrarea grafica
 Efectul de levier
• "Efectul de maciuca" se determina prin
intermediul indicatorului "efectul de levier".
Efectul de levier devine negativ daca rata
dobanzii devine prea ridicata sau daca
rata rentabilitatii economice se
diminueaza, indatorarea avand un "efect
de maciuca".
 EFECTUL DE LEVIER (ELF)

• Efectul de levier exprima cresterea ratei de remunerare a capitalurilor proprii

determinata de cresterea gradului de indatorare. Efectul de levier este cu atat
mai mare cu cat rentabilitate economica este superioara ratei dobanzii
capitalurilor imprumutate.
Formula de calcul:
EFL = (REPB - RDEF) x LF
REPB = (PB / AT) x 100
RDEF = (CHD / DATFIN) x 100
REPB = rentabilitatea economica (a profitului brut)
PB = profit brut
AT = activ total
RDEF = rata dobanzii efective
DATFIN = datorii financiare
CHD = cheltuiala cu dobanda
LF = DT / CPR
LF = levierul financiar (rata generala a indatorarii)
DT = datorii totale
CPR = capitaluri proprii
 RATA DOBANZII EFECTIVE (RDF)

• Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate

creditele si imprumuturile realizate.
Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu
rata obtinuta in perioada de comparatie iar daca este calculata
la volumul creditelor utilizate intr-o anumita perioada trebuie
comparata cu rata medii a dobanzii de pe piata.
Formula de calcul:
RDEF = (CHD / DATFIN) x 100
DATFIN = datorii financiare pentru care s-au platit dobanzi in
perioada analizata
CHD = cheltuiala cu dobanda
 RATA GENERALA A INDATORARII (LEVIERUL
FINANCIAR) (LF)

• Mai este cunoscuta si sub denumirea de "rata de levier" si

exprima indatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) a
intreprinderii in raport cu capitalul propriu. Rezultatul trebuie
sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de
indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33 exprima un grad
foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in
stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste de cateva
ori pragul de 2,33.
Formula de calcul:
LF = DT / CPR
DT = datorii totale
CPR = capitaluri proprii