“Enigma Otiliei”

De G. Calinescu

Costache Giurgiuveanu

Costache Giurgiuveanu este personajul central al

romanului pentru ca, direct sau indirect, el hotaraste
destinele celorlalte personaje care se contureaza in jurul
averii sale in goana dupa mostenire.
Costache are o varsta inaintata, dar spera sa poata trai
mult.Este un insetat de bani, si de viata. Mos Costache este
tatal vitreg al Otilie si unchiul dar si tutorele legal a lui
Felix. Otilia era fata fostei sale sotii, ce a murit pe cand
aceasta era copil.Are multa afectiune pentru Otilia, dar
practic nu intreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si
nici pentru a o infia.
Desi acesta se ocupa de toate cheltuielile si
scolarizarea baiatului, cei doi nu se vedeau.
Costache este detinatorul unei mari averi, desi nimeni
nu stia cu exactitate valoarea acesteia. Desi este foarte
bogat, mos Costache, datorita avaritiei, duce o viata lipsita
de lux.
La indemnul lui Pascalopol, Costache doreste sa o
adopte pe Otilia, dar o scrisoare anonima ii zadarniceste
batranului planurile.
Batranul incepe sa-si vanda proprietatile pentru a-i
lasa din timpul vietii, Otiliei mostenire. Costache il roaga
pe Pascalopol sa deschida un cont in banca, in care ii
vireaza o suma importanta de bani.
Acesta moare in urma unui atac cerebral provocat de
Stanica atunci cand ii fura toata averea.

Elemente de portret fizic:

Mos Costache: “un omulet subtire si putin incovoiat.
Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape
spana, si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse
in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi
dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul , a carui varsta
desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi
dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de
o lumina bruscsa, dar privind intrebator si vadit contrariat”.
“mos Costache, in haine albe de drill si pe cap cu o
pana zgarcita de vechime si multe spalari. Era foarte
vessel , judecand dupa tuguierea groaselor buze” – in acest
fragment este caracterizat de catre narrator.
“Costache iesise si el, in camasa, cu un surtuc
deasupra si cu un fes de lana pe cap.” – in acest fragment
este caracterizat de catre narrator.
Elemente de portret moral:
-Caracterizare directa:
“Daca cineva ar fi palmuit pe mos Costache, el n-ar fi fost
mai zguduit decat de aceasta banala anonima. Se ingalbeni
si fruntea I se acoperi de sudori reci. Incepu sa se plimbe
pierdut prin odaie,bolborosind vorbe fara intales.[…] Facu
gestul de a iesi din odaie, apoi se intoarse iarasi si incepu
sa-si cripeze obarul ca fiind chinuit de o durere mare,
cautand prin simularea plansului sa-si descarce nervii
iritati. O frica nebuna il cuprinse. Temator de opinia altora
si mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnavicioasa pentru
orice contact cu autoritatile publice, se vedea arestat, dus la
politie, aratat cu degetul de lume.[…] Acum, Costache
tresarea la orice scartaitura a portii, la orice uruit de trasura,
ca sic and scrisoarea trebuia sa aiba o urmare teribila
numaidecat.” – in acest citat este caracterizat de catre
narrator.
“multumit ca scapase de insinuatiile lui Stanica,manca
harnic si bea mereu, sugandu-si buzele groase” – in acest
fragment este caracterizat de catre narrator.
“Mos Costache se arata atins de ponegrirea Otiliei, dar el
insusi nu o ajuta cu nimic sa-si clarifice situatia, ba chiar o
impingea, lacom, la combinatii cu Pascalopol” – in acest
citat este caracterizat de catre narrator
“Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele, zise
Pascalopol. Dar te cunosc de atata vreme. Cine nu te-ar sti
cum te stiu eu ar zice ca esti indifferent fata de copii, sit u,
dimpotriva, ii iubesti.” – in acest citat este caracterizat de
catre Pascalopol.
- Caracterizare indirecta:
“El e un om cam slab, cu ciudateniile lui, dar bine
intentionat. Nu-l slabeste cocoana Aglae.” – in acest citat
este caracterizat de Pascalopol.
“mos Costache e carpanos.” – in acest fragment este
caracterizat de catre Stanica.
“Mos Costache nu lasa banul din mana viu, fireste, dar
mort poate sa-l lase prin testament, aci e-aci.” – in acest
fragment este caracterizat de catre Stanica.
“Costache e incapatanat, pana nu se uita in ochii Otiliei nu-
si desclesteaza gura.” – in acest fragment este caracterizat
de catre sora lui, Aglae.
“Poate ca batranul, medita Felix, cand fu in pat – nu e chiar
asa rau cum imi inchipui. Avaritia lui e mai mult o manie,
dar o iubeste pe otilia si se gandeste mereu la ea.” – in acest
citat este caracterizat de catre Frelix.
“ e mai siret decat credeam.” – in acest fragment este
caracterizat de catre Stanica.
“Imprudent batran – isi zise Felix – daca afla Stanica, e un
om mort.” – in acest fragment este caracterizat de catre
Felix.
“ distinse chiar si glasul ragusit al lui mos Costache.” – in
acest fragment este caracterizat de catre Felix.