Professional Documents
Culture Documents
Facultatea de Drept
CRIMINOLOGIE
Suport curs
C APIT OLUL I : NOT IUNI INTRODUCTIVE
Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica,
sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una
din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată
de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei
2
Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886
(condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale
principalele preocupări de criminologie ale timpului.
Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în
Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie.
In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării
criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul
penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie
incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei.
Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele
cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această
perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law
Schoo l of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept
Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal
Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este
considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o
mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii.
Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în
domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia,
după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal.
Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de
Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul
criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care,
începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952,
Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale
de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra ,
Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc.
Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale
din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele
Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi
specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare
criminologica.
A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult
pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât
şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile
soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea
pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în
considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă
de criminalitate etc.
Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene,
prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că
aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu
criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în
primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent".
AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi
remediile comportării sale antisociale.
3
Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. Pinatel, după care „criminologia este
studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului...", de unde rezultă că pe primul loc se află
făptuitorul, fapta ocupând un loc secundar.
Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători, precum E. de Greef,
pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale, dar şi omul criminal, şi G.
Henyer, care arată că „criminologia nu studiază crima în sine..., studiul criminalului constituie
obiectul criminologiei".
Una din primele definiŃii şi, în acelaşi timp, una din cele mai des citate, aparŃine
sociologului francez Emile Durkheim, care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei:
„Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior, care le
face ca, o dată comise, să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară, pe care o numim
pedeapsă. Facem din aceste acte o grupă sui generis, căreia îi impunem o rubrică comună:
numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale,
criminologia".
DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care
admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. De asemenea, se
susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem
ştiinŃific de cunoştinŃe, idei, teorii, metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului
si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. Giurgiu).
Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea
practicii procesului penal", contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a
organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale, prin care este stabilită sancŃiunea
care urmează a se aplica, inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului
delincvenŃilor.
O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea
Congres al O.N.U. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor, care a avut loc
la Havana în perioada 27 august - 7 septembrie 1990, ar putea fi astfel formulată: Criminologia
este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea
acestora, elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării
sociale de ansamblu. Totodată, se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se
urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu, pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente,
corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale, aflate în continuă evoluŃie.
O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care
studiază fapta, făptuitorul şi victima, pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care
favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a
infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii.
4
Si în prezent există opinii divergente, preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu
în actualitate. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus,
ca ştiinŃă, criminologia. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut
ca efect utilizarea unor modele etiologice, sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii
acelor ştiinŃe. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în
diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional, cât şi o anumită lipsă de unitate între
teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite.
Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu
privire la obiectul criminologiei, trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe, pe
măsura dezvoltării ştiinŃifice, impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului
şi limitelor acestuia.
Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul
criminologiei, precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei
discipline, considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca
fenomen social, infracŃiunea, infractorul, victima şi reacŃia socială împotriva
criminalităŃii.
Criminalitatea ca fenomen social
ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca feno-
men social, considerăm că, pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care
să permită explicarea fenomenului studiat, este necesară adoptarea unui model sistemic de
analiză. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi
funcŃii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente.
Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată, poziŃie care subliniază doar latura
cantitativă a fenomenului studiat.
Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală, aparentă şi legală.
Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată.
Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei
penale şi înregistrate ca atare.
Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat
hotărâri de condamnare rămase definitive.
DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră
a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute
organelor din sistemul justiŃiei penale.
Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinŃifică încercând să
surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.
InfracŃiunea
Ca element component al sistemului, infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a
fenomenului infracŃional, având identitate, particularităŃi şi funcŃii proprii. Considerăm că
includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază
criteriul normei penale. În dreptul penal românesc, conceptul de infracŃiune nu este
formal, redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale
defavorizate. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. 17 C.pen.) acest concept reflectă
aspectul material, uman, moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii, evidenŃiind factorii de
condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal, fundamentul ontologic al acestuia.
5
Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional, a
proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia îşi
aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice, la realizarea unei mai
bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează.
Infractorul
Strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovăŃie, săvârşeşte o faptă sancŃionată de
legea penală. Din punct de vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificaŃie
complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea.
Întrucât, până în prezent, nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care
să diferenŃieze infractorul de non-infractor, persoana care încalcă legea penală este considerată
ca un eşec al procesului de socializare. Criminologia a analizat şi continuă să studieze
coordonatele biologice, psihologice, sociale, economice, culturale etc. , care au relevanŃă
pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act".
Victima infracŃiunii
Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul
criminologiei, anume victima infracŃiunii. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a
concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijând aproape total
studiul victimologic. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei
relaŃii complexe între făptuitor şi victimă, constatându-se că, în producerea actului infracŃional,
contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex.
Pe de altă parte, se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru
identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.
ReacŃia socială împotriva criminalităŃii
Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi
prevenit şi controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacŃia socială
formală şi informală asupra criminalităŃii. ReacŃia socială intervine atât ante-factum, prin
programe şi măsuri de prevenire, cât şi post-factum, prin înfăptuirea justiŃiei, prin tratamentul,
resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor.
Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de
necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la
tendinŃele sale evolutive. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât
nivelului instituŃionalizat al politicii penale, cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de
prevenire şi combatere a criminalităŃii.
6
abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi modalităŃile prin care acest
fenomen poate fi prevenit.
O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal
aparŃine lui V.V.KudriavŃev. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în
funcŃie de următoarele criterii:
- criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Dreptul penal şi
criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. Astfel, etapa
formării concepŃiilor antisociale ale individului, naşterea situaŃiilor conflictuale, motivaŃia
comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei, în timp
ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional, începând cu faza actelor preparatorii şi până în
faza urmărilor, intră sub imperiul dreptului penal;
- criteriul scopului imediat. Criminologia urmăreşte identificarea, studierea şi explicarea
cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor, pe când dreptul
penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen;
- criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Măsurile de prevenire elaborate de
criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale, pe când dreptul penal
urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator.
KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera
raportului de cauzalitate, care este mult mai largă în domeniul criminologiei.
În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere
între criminologie şi dreptul penal. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale
dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce
"trebuie să fie el în societate", în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în
realitate.
7
realizează politica penală, datele şi concluziile criminologiei, ca şi cele furnizate de ştiinŃele
penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale.
Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar, mai întâi, cu privire la viziunea specifică asupra
fenomenului infracŃional. Astfel, în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen
socio-uman (starea, dinamica, etiologia, legităŃile şi remediile lui), ştiinŃa politicii penale
analizează criminalitatea ca fenomen politic, făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de
acest fenomen.
În al doilea rând, nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în
mod evident superior celui realizat de criminologie. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă, ci
prin excelenŃă practică, ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la
ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare, cât şi pentru
verificarea măsurilor adoptate.
8
de contact este profitabilă ambelor discipline. Numeroase studii au fost efectuate de
criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor, cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară
activitatea în acest domeniu. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit
pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice.
InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal, integrate de criminologie în
teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului
ştiinŃei criminologiei, la realizarea funcŃiei sale practice.
9
C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINOLOGIE
1. Orientarea biologica
EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat, cel mai
adesea, sub semnul unor acerbe lupte de idei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv, pro-
pulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în
care au fost lansate, creând curente noi de gândire ştiinŃifică, dar generând uneori şi controverse
din care criminologia a avut de câştigat.
Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se
întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale
domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu.
În cadrul orientării biologice, sau antropologic - biologice cum mai este ea denumită, sunt
reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei.
Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul
infractorului, încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin
bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor, trăsături care determină
comportamentul antisocial al individului.
10
IniŃial, Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor.
Ulterior, sub efectul criticilor ce i s-au adus, a limitat acest procent la 30-35%. Totodată, el a ex-
pus o tipologie mai complexă, adăugând, alături de criminalul înnăscut, tipurile pasional,
epileptic, ocazional şi din obişnuinŃă. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la
concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat, între ei apărând ca o
categorie intermediară, nebunul moral.
Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei, încerca-
rea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal, opinia cu
privire la stigmatul şi inferioritatea biologică, rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a
elaborat-o.
Teoriile lui Lombroso au determinat, la vremea respectivă, replici severe, în special din
partea lui Lacassagne, Manouvrier, Topinard şi Gabriel Tarde, care au subliniat lipsa de funda-
ment ştiinŃific a conceptelor utilizate, absurditatea unora din principalele teze, ca şi erorile de
ordin metodologic.
La începutul secolului al XX-lea, cercetătorul englez Charles Goring, în lucrarea "The
English Convict" (Condamnatul englez), a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. El a efec-
tuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti, sintetizând 96 de trăsături, a căror
distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat, în
cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. Autorul evidenŃiază erorile
comise de Lombroso, infirmând teoria criminalului înnăscut, dar fără a nega o anumită
inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Goring explică această inferioritate prin ereditate.
11
În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter), Kretschmer şi-a propus să analizeze
relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a
caracterului.
Pornind de la conformaŃia fizică a individului, el a stabilit următoarele tipuri:
a. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură
subdezvoltată; este tipul rece, rezervat, nesociabil;
b. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar
ocazional poate deveni exploziv;
c. picnic, scund şi rotund, cu tendinŃe spre îngrăşare; este prietenos şi sociabil.
Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. Între acestea, el a acordat atenŃie
tipului displastic, particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare.
Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt
următoarele:
- există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate, în câmp infracŃional;
- există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune, astenicul fiind
asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii, atleticul cu infracŃiunile contra persoanei, picnicul cu
fraudele, escrocheriile, displasticul cu infracŃiunile sexuale.
Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W.Sheldon. Ea se
bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman, stabilind un raport între dezvoltarea
corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul:
- endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne);
- mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii);
- ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei).
Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în
cazul tipului mezomorf.
Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald
Cressey, care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. Cu toate acestea, linia de cercetare
tipologică nu a fost abandonată.
12
1.5. Varianta modernă
Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de
început, examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de
cercetare abandonată.
Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor
naturii, în genetică, biochimia sistemului nervos, neurofiziologie, endocrinologie.
Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face, în prezent,
cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut, afirmându-se că nu există nici un tip particular de
comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. În consecinŃă nu se
poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. Tot
ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor
biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale.
Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi
cei care au doar o legătură indirectă.
Din prima categorie fac parte:
- tumorile, atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos, care pot avea
drept consecinŃă tulburări de comportament;
- epilepsia sau diferitele sale forme;
- anomaliile de ordin endocrin.
Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi:
- complicaŃiile prenatale;
- tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar;
- anomaliile cromozomice, insuficient cercetate, care ar putea releva o posibilă compo-
nentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor.
Astfel, una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra
anomaliilor cromozomilor. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom
Y suplimentar. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46,XY la bărbaŃi şi 46,XX la
femei. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46,XYY ar fi predestinaŃi să
comită fapte penale, motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul
crimei".
Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46,XYY este
relativ egal, atât în rândul infractorilor, cât şi al noninfractorilor.
Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu
factori defavorizanŃi de ordin social, neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului
primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii.
13
care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile, care nu pot
fi eludate.
14
este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului, dezvoltată în conformitate cu normele şi
nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte.
Născut din inconştient, ca şi Eul, Supereul constituie un triumf al elementului conştient,
element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur, mai sănătos şi mai elevat sub
aspect social.
Sinele (Id), una din cele trei entităŃi ale personalităŃii, constituie un complex de instincte şi
tendinŃe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. El constituie polul
pulsional al personalităŃii, depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi
agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii), care pune organismul în tensiune. Sinele este
considerat ca o componentă biologică a personalităŃii, reprezentant al influenŃelor ereditare,
rezervorul energiei psihice, exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. Totuşi şi condiŃiile
socio-morale ajung să se integreze sinelui. După cum spune Freud, Sinele este o "realitate psihică
adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective.
Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii
rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri, ostile şi incompatibile: pulsiunile
instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. În mod natural, Eul încearcă să
echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului, dând o formă
acceptabilă dorinŃelor Sinelui, astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu, într-un
proces numit sublimare. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi, realizându-se o conciliere
a celor două forŃe oponente, ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului.
Echilibrul se poate obŃine, temporar, şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor
transmise de Sine, în vederea eliberării energiilor latente (ex.: prin sport), în cadrul unui proces
de compensare.
Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar, Supereul
utilizează represiunea, determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite, unde vor
rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat, înlăturând barierele impuse de
Eu şi Supereu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite, de la cele
benigne (ex.: ticurile verbale, de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase,
violente.
În concepŃia lui Freud, diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul
Supereului. Pulsiunile organice antisociale , tendinŃele infracŃionale, ar fi prezente la toŃi
indivizii, dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora, fiind
controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu, care se
desăvârşeşte în permanenŃă, datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin
structurarea Supereului.
Supereul este cel care dictează Eului, acesta din urmă supunându-se, sau nu, ordinului de a
controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a
conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi, în
final, pot determina trecerea la actul infracŃional.
În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul
care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie.
Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar
atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil, astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o
eliberare. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima, pentru a fi cât
mai repede descoperiŃi.
15
2.1.2. Teorii psihanalitice post-Freudiene
Freud nu a fost un criminolog. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice
care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. În schimb, viziunea
sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare,
rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic.
Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a
comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937), care a devenit cunoscut în
urma inventării conceptului de "complex de inferioritate".
Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului, care declanşează
dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie, în contextul unor relaŃii de compensare sau
supracompensare. Când individul devine conştient de carenŃele sale, încearcă să le compenseze
ajungând uneori la supracompensare.
În cazul în care deficienŃa nu este depăşită, sentimentul de inferioritate poate degenera
în complex de inferioritate. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme
de interpretare a comportamentului uman, mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei
persoane. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în
care un om se va simŃi inferior altuia, fie că e vorba de vârstă, sex, fizic, inteligenŃă, rasă, clasă
socială sau nivel de pregătire.
Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni, deoarece acesta este o
cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice, în felul acesta
compensându-şi psihologic propria inferioritate. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în
societatea industrială, determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. Sunt cunoscute
studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care, pentru a-
şi compensa sentimentele de inferioritate, îşi iau ca aliat automobilul, caii-putere ai motorului
devenind o prelungire a propriei forŃe.
Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune, care sunt principalele caracteristici ale
acestui tip de infractor, Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare
apărute în condiŃiile unei copilării nefericite.
Criticii teoriei lui Adler, după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi
mecanismelor utilizate de autor, apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat
problematica psihologiei infractorului. În contrast cu psihanaliza lui Freud, care apare ca fiind
sofisticată, Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe
care psihanaliza tocmai o câştigase. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea
raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale
ale comportamentului uman.
Criminologii americani F.Alexander şi H.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de
Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. Astfel, în cazul infractorilor din
obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu, întrucât aceştia aparŃin unui mediu
antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu. În cazul
criminalilor ocazionali, Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp,
Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul.
O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze
psihanalitice. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu, în
principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit.
Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine, în special, lui H.Eysenck, care, încercând să
demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului, consideră că principala cauză a
criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta
acceptabil din punct de vedere moral şi social.
16
2.2. Teoria psihomorală
Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef.
El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale
de instincte: de apărare şi de simpatie. În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera,
determinând un sentiment de injustiŃie, o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. În opinia
autorului, personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare
morală a individului, denumit proces criminogen, care îl conduce la comiterea actului
infracŃional.
În evoluŃia acestui proces se disting trei etape. În prima etapă, numită de autor "faza
asentimentului temperat", individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca
urmare a unor frustrări repetate. Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte, el nu mai
găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu.
În cea de-a doua etapă, denumită a "asentimentului formulat", individul acceptă comiterea
crimei, îşi caută justificări, caută un mediu mai tolerant.
În cea de-a treia etapă apare "criza", în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei,
aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". În această ultimă fază, individul trece
printr-o "stare psihică periculoasă", care prefigurează "trecerea la act".
Procesul criminogen este axat de E. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea
crimei. Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul
trece mai uşor la comiterea actului, într-o situaŃie favorabilă, deci o diferenŃă de grad. Trăsătura
psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului.
17
2.4. Evaluare critică
În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă
în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate, diferenŃiată fie ca natură,
fie ca grad, de personalitatea noninfractorului. Pe plan etiologic, limita esenŃială constă în
reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic, relaŃiile şi
determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului.
Pe de altă parte, este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la
dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu, bogatul
material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului, au dezvăluit
aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia.
Cauzele directe, nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului
făptuitor. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului
şi prognosticului criminologic, având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării, cât şi al
resocializării infractorului.
ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat, mai ales datorită curentului clinic, în
influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală, a tratamentului
şi resocializării infractorului.
18
Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice
şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. Unele
din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate:
- vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea
crimei. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu
pasiunea indivizilor". De asemenea, vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise
(fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei, în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu
înaintarea în vârstă);
- sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni, bărbaŃii venind mult mai
frecvent în conflict cu legea, cât şi tipul de delict, femeile preferând infracŃiunile
contra proprietăŃii;
- anotimpul determină, la rândul lui, un impact important asupra criminalităŃii. Vara se
comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei, iar iarna predomină cele
contra proprietăŃii;
- climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei, iar cel nordic
delictele contra proprietăŃii;
- eterogenitatea socială determinată de imigrare, poate conduce la discriminare,
inegalitate socială şi violenŃă;
- profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis, în sensul că persoanele
instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi
pregătire intelectuală;
- sărăcia - omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie, ci ca o consecinŃă a
trecerii rapide de la o stare de relativ confort, la una de mizerie;
- alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă, astfel încât, în perioada
analizată de autor, din 1129 omucideri, 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului.
Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. Cu
toate acestea, el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii, ceea ce ar
conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale.
19
o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de
a le satisface, iar dereglarea socială determină dezechilibrul, poate să apară fenomenul de suicid,
dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor, la baza căruia ar sta determinismul social şi nu
predispoziŃiile psihologice ale individului.
20
socială cât şi biologică, în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei
implicate, ale locului şi timpului comiterii faptei penale.
Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva
(1896), Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni :
a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia
organică a infractorului, cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând
caracteristicile personale (vârstă, sex etc.);
b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul, natura solului, anotimpurile, condiŃiile at-
mosferice etc.), care constituie o primă varietate de factori exogeni;
c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei, familia, educaŃia, opinia publică, pro-
ducŃia industrială, alcoolismul, organizarea economică şi politică etc.
Acordând prioritate factorilor sociali, Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales
în planul general al fenomenului infracŃional. De altfel, autorul a reformulat "legea saturaŃiei
mediului" aparŃinând lui Quetelet, elaborând "legea suprasaturaŃiei", conform căreia orice
fenomen social anormal, cum ar fi războiul, revoluŃia, foametea etc., produce o creştere bruscă a
criminalităŃii. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză, criminalitatea revine la limitele sale
"normale".
În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii, Ferri reuneşte două elemente care vor
constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză
obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul
analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială.
21
3.3.1. Şcoala ecologică de la Chicago
De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a
şcolii din Chicago, conform căreia, orice element, indiferent de natura sa (animal-vegetal,
biologic-psihologic etc.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de
a fi implicat într-o relaŃie cauzală. În aceeaşi manieră, relaŃia dintre om şi societate este
examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de
la Chicago au fost popularizate de Henry McKay, Clifford R.Shaw şi Frederick Thrasher.
Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia
imigranŃilor era ridicată, C.R.Shaw şi H.D. McKay au făcut o analogie între grupurile de
imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil; în aceeaşi
manieră, imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa
concretă.
Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în
zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie, şomaj, condiŃii de muncă nefavorabile,
învăŃământ dezorganizat etc.). DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere, specific
cartierelor sărace, reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă
specifică (delinquency area).
Introducând o nouă variabilă - ecologia urbană - în studiul criminalităŃii, reprezentanŃii şcolii
ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra
determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. Aceste teorii au determinat
reacŃii pozitive în sfera politicii penale, concretizate în realizarea unor programe speciale de
prevenire a criminalităŃii, programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial.
22
Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R.K.Merton şi este
intitulată teoria anomiei sociale .
Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane,
conferindu-i sensuri noi. Conceptul lui Durkheim, aşa cum am arătat, se referea la o anumită
lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie, revoluŃii, crize
economice) ori de catastrofe naturale. În aceste condiŃii, structura socială devine anomică, tinde
spre dezintegrare, pentru a se restructura pe baze noi. În acest sens, anomia este o proprietate a
structurii sociale şi nu a individului.
Conform teoriei lui Merton, anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale.
Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi
atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge. Când echilibrul se rupe, îşi face apariŃia
dezorganizarea socială. Deci, anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace.
Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile
vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. Pentru a
putea atinge aceste scopuri, individul recurge adesea la mijloace ilicite. Merton arată că, în
societatea nord-americană se ignoră, în majoritatea cazurilor, dacă anumite obiective pot fi atinse
pe căi legitime. Cu atât mai mult, tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului
spre delincvenŃă.
Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de
trăsăturile psihice ori biologice ale individului, Merton, alături de Shaw, McKay, Sellin şi Miller,
a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a
secolului XX.
Deşi este credibilă, teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce, totuşi, numai unii dintre
indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se
conformează normelor în vigoare.
23
C APITOLUL III: C AUZ AL IT AT EA ÎN CRIMINOLOGIE
24
aşteptat ca situaŃia economică a unui stat, ori a unei zone mai restrânse, să determine anumite
comportamente umane, inclusiv comportamentul infracŃional. Fără a se nega un raport de
cauzalitate între starea economică şi criminalitate, studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul
infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură, dar în tipuri
diferite, atât de prosperitate, cât şi de sărăcie.
Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut
criminogen pronunŃat:
1.2.1. Industrializarea.
Prin ea însăşi, industrializarea este un factor de progres economic şi social, oferind locuri
de muncă, posibilităŃi superioare de instruire şi specializare, bunuri de larg consum de calitate
tot mai bună şi implicit, creşterea nivelului de trai al oamenilor.
Statistic, s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost
însoŃit de creşterea criminalităŃii. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că
aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi:
- creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale, care se deplasează
spre zonele industrializate, în speranŃa unui trai mai bun şi, mai ales, a unei îmbogăŃiri rapide.
Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat
la valoarea sa, iar sistemul relaŃional era foarte strâns, cu un mediu impersonal, cel urban, în
care individul a devenit un necunoscut oarecare, este de natură să producă efecte negative
asupra acestei categorii de oameni, provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate,
mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec;
- industrializarea, prin “maşinismul” său, mai ales prin munca “pe bandă”, produce o
specializare cu efecte de înstrăinare, omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul
creator;
- în general, industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate,
cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele
industriale;
- ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii
asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector.
1.2.2. Şomajul.
Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin
scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai, ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o
ocazionează. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului, punându-l în
imposibilitatea de a-şi mai putea realiza, prin mijloace legale, aspiraŃiile sale.
El atinge grav structura familială la baza sa. Autoritatea tatălui se diminuează
considerabil, rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. Inversarea rolurilor familiale
produce stări de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorinŃa de revanşă
împotriva societăŃii. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării, furturi,
înşelăciuni etc. în perioadele de recesiune economică.
1.2.3. Nivelul de trai.
Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă, ci şi o
dimensiune spirituală. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o
societate ori epocă precizată. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală, la
evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic, situaŃiei financiare într-un
mediu social şi în epoca în care trăieşte. În funcŃie de nevoi, aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor
considera nivelul de trai satisfăcător, alŃii de-a dreptul mizer. Acelaşi salariu poate fi considerat
25
foarte bun de unele persoane, în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un
trai onest.
Deci, pe lângă sărăcie, la limitele sale alarmante, care îi poate determina inexorabil pe unii
indivizi la comiterea de infracŃiuni, se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun,
care, la rândul ei, împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane.
Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori, precum:
angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră, şomajul parŃial şi, mai ales, inflaŃia care
bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp, cu multă
greutate.
26
mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii
conflictuale. În consecinŃă, au început să apară inadaptaŃii, alienaŃii, înstrăinaŃii, infractorii.
Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei.
Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de
necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al
recesiunii economice, falimentelor etc.
27
vizibile în planul infracŃionalităŃii. Pe plan calitativ, nivelul de instruire şcolară se reflectă prin
alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive.
Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor, pentru
depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală.
1.4.3. Religia.
Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen, nu s-a ajuns
la puncte de vedere unanim acceptate, întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile,
cum ar fi grupul etnic. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru
obŃinerea unor avantaje materiale, precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi
politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de
lăcaşe de cult, profanări etc.). Religia, în ansamblul său, joacă însă un rol puternic de influenŃă
şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii.
28
- desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce
violenŃa. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot
din real, determinându-l să săvârşească, pe calea imitaŃiei, fapte violente, spontane
şi neplanificate.
Totodată, se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi
interpretează în funcŃie de propriile nevoi, atitudini şi imagini despre lume, astfel încât video-
violenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii, predispoziŃie spre violenŃă,
fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi
formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii.
În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare, mai ales asupra tinerilor, se află pornografia.
1.4.7. Discriminarea.
Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu
prejudecata. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie
obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional.
Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. Ea
se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale, al sexelor, al apartenenŃei religioase, al
grupurilor etnice, al instruirii, al participării la activităŃi sociale, al emigrării etc. Aceste
preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi, atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor
minoritare.
Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor. Astfel, un om care nu admite
prejudecăŃile se va conforma, totuşi, cutumelor discriminatorii. Intensitatea discriminărilor
depinde de criterii economice, sociale şi politice. PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare
care, de regulă, declanşează porniri agresive, precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea
celor care se consideră discriminaŃi. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”.
Uneori rolurile se inversează. Astfel, grupurile care se consideră discriminate, în acŃiunile
lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor.
1.4.8 Toxicomania.
Include consumul de droguri şi alcoolismul. Întrucât, până în prezent, în România nu
există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri, ne vom referi la
alcoolism.
Alcoolismul este un factor criminogen important, producând tulburări mentale cu efecte în
planul comportamentului infracŃional. Starea alcoolică, ca factor criminogen, este influenŃată în
mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. Pot fi descrise două stări fundamentale de
alcoolism :
a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară, cât şi într-o formă gravă:
- beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie,
cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate, comise din imprudenŃă şi
neglijenŃă. Astfel, cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie, dar şi unele accidente de
muncă se datorează alcoolului.
- beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală, exagerează nevoile sexuale şi
conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor
săvârşite cu violenŃă.
b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă
agresivitatea şi impulsivitatea. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei.
29
Determină furtul, abuzul de încredere, abandonul de familie etc. Provoacă gelozia şi săvârşirea
unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază.
1.4.9. Profesia.
Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. Într-un grad
diferit, majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. În acest context nu
ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii, limitându-ne la
criminalitatea “gulerelor albe”.
Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea
gulerelor albe”, apărută în anul 1949. Criminologul american defineşte criminalitatea
“gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile, care
ocupă un statut social elevat. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor
superioare din administraŃie, a personalităŃilor politice, sindicale etc. Din punct de vedere
juridico-penal, criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii
infracŃionale; în schimb, are unele caracteristici speciale:
- beneficiază de o indulgenŃă generalizată, determinată atât de poziŃia socială a
infractorilor din această categorie, cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei
realizează faptele antisociale;
- în aceste condiŃii, reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată;
- factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire, nivel de trai, familie etc.) nu joacă
un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane, determinantă
fiind structura lor de personalitate.
De regulă, criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea
falsă a legii, făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului, uneori
profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate, parcă în mod voit, în interesul acestei
categorii favorizate.
30
Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane, cu scop de conservare şi dezvoltare în
condiŃii de eficienŃă maximă, depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a
individului şi este operată de sistemul nervos central. Activitatea sistemului cerebro-spinal, de
care depinde viaŃa psihică, se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează
procesele interne de metabolism. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele
personalităŃii, respectiv aptitudinile, temperamentul şi caracterul.
Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate, superior dezvoltate şi de mare
eficienŃă. Aptitudinile de bază sunt moştenite, iar cele superioare sunt dobândite în procesul
învăŃării şi perfecŃionării individuale.
Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice, determinate atât de
secreŃiile endocrine, de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei, precum şi de sistemul de activare
reticulară din diencefal. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în
etiologia crimei, dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu
există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi
negative. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este
reglat şi stăpânit de caracter.
Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în
faptele de conduită ale individului.
Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central
care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce
procesele interne de metabolism. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii,
înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate.
Aceste elemente au fost utilizate, în forme mai complexe şi mai diversificate, de adepŃii
orientării biologice în criminologie, care au considerat datul biologic drept componentă
esenŃială a personalităŃii umane, transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice
în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi, în superiori şi inferiori, în infractori şi non-
infractori. În variantele moderne ale acestei orientări, interacŃiunea dintre componenta
biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au
avut loc în genetică, biochimia sistemului nervos, neurofiziologie, endocrinologie etc.
Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă, afirmându-se că nu
există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de
factorii biologici.
În realitate, personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii, interacŃiunile dintre
individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. În cadrul procesului de
socializare, de maturizare biologică şi socială, omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea
şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. Procesul de
socializare, în ansamblul său, modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi
originalitate şi care exprimă, într-un mod constant, durabil şi predictibil, un amplu repertoriu
de atitudini, opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii
respective. El nu se identifică, însă, cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă
la mediu, reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul
său social, care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. De aceea, personalitatea
este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările
intervenite în mediul social, în sfera relaŃiilor sociale.
Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică, în mod obligatoriu, examinarea
condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se
identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii.
31
Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale, la rândul lor,
ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori. În consecinŃă,
personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul
conştiinŃei, acŃionând, totodată, constructiv sau distructiv, asupra sa. Procesele integrării
sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane.
Astfel, dacă adaptarea pasivă la mediu, cu scop de conservare, este operată de reflexe şi
instincte care sunt precumpănitor ereditare, adaptarea activă, cu scop de conservare şi
dezvoltare, este operată de voinŃa organizată a caracterului, luminată de învăŃare şi
inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente.
Din punct de vedere criminologic, cea mai importantă componentă a personalităŃii umane
rămâne caracterul, a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi
combaterea fenomenului infracŃional, precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor.
Infractorul. Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu
privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor.
În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta
comisă şi făptuitorul acesteia. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor
este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii.
Art.17 C.pen. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. Drept consecinŃă, infractorul este persoana care a
săvârşit, cu vinovăŃie, o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală.
Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă”
aplicată unor indivizi de către grupul social dominant, aşa cum încearcă să demonstreze unele
din teoriile inspirate de interacŃionism, ci desemnează o persoană care comite o faptă
antisocială generatoare de efecte juridice penale.
Totuşi, în criminologie, personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât
cea juridico-penală, cuprinzând ansamblul trăsăturilor, însuşirilor, calităŃilor persoanei care a
comis o infracŃiune, exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa
socială a acesteia. În această viziune sistemică, personalitatea infractorului este definită ca o
sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate, definitorii pentru individul
care a comis o infracŃiune.
32
rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor
împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional.
Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi
predestinate pentru crimă, între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură,
ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală.
Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii
infractorului, vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul
socializării negative. Aceste procese au semnificaŃii diferite, ca rezultat al succesiunii lor
temporale, al vârstei, sexului şi al altor caracteristici ale persoanei.
Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie,
şcoală, microgrupuri, medii de producŃie etc.) ca şi personalitatea non-delincventă. Ceea ce
diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora.
Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează
cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social.
Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de a-
l împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate, de a
ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale, acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor.
Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub
forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale.
EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu
trăsăturile de caracter ale subiectului. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi
deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care, în timp, devin
dominante, determinând orientarea antisocială a personalităŃii. În consecinŃă, impactul
informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. Ele vor
modifica structura de personalitate, mai ales la nivelul caracterului, fapt exteriorizat iniŃial în
acte minore de conduită negativă care, cu timpul, se generalizează, degenerând în acte de
conduită antisocială, infracŃională.
Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte,
conforme cu modelul socio-cultural promovat, este necesar să se analizeze modul în care
mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial.
Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra
formării personalităŃii individului, atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei,
şcolii şi locului de muncă (profesiei).
a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura
socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale:
socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii
adulŃilor.
Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin
intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului, stabilizarea
personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în
cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi.
Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice:
- situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din
interiorul familiei, prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi
viaŃă, despre norme şi valori;
- situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe,
aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale;
33
- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare;
- situaŃiile de comunicare psihologică, care dezvoltă afectivitatea specific umană.
În cadrul unor procese de interacŃiune specifică, între care imitaŃia, învăŃarea şi
identificarea, copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte
persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui, structurându-şi astfel trăsăturile de
personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele
familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor, ori care în mod
intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă.
O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal,
calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii, pe de altă parte. Un cuplu
armonios, o familie unită, o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei
socializări pozitive. Dimpotrivă, un climat conjugal tensionat, certurile, stările conflictuale
între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri, bătăi, vor influenŃa negativ
formarea personalităŃii copilului.
Modelul comportamental al părinŃilor exercită, fără îndoială, o puternică influenŃă
asupra copilului. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste, onestitate, curaj,
respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. ApariŃia unor
trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă, dar aceasta constituie o
excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte
puternică, capabilă să anuleze modelul paternal. În acele familii în care părinŃii nu muncesc,
duc o viaŃă parazitară, consumă frecvent băuturi alcoolice, unde predomină lăcomia, egoismul,
dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale, riscul apariŃiei unor manifestări
antisociale la copii este mult mai ridicat.
Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil, în modelarea personalităŃii copilului îl
are, de asemenea, stilul educativ. Dacă el este echilibrat, inteligent, raŃional, bazat pe
preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului, de a-i transmite
acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară, de a-l face să înŃeleagă
posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile, constituie o premisă majoră
pentru formarea unei personalităŃi armonioase.
Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii
în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă, fie prin despotism. La consecinŃe tot
atât de negative duce şi stilul educativ permisiv, excesiv de tolerant, manifestat prin răsfăŃul
exagerat al copiilor. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o
situaŃie materială foarte bună.
Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată
complexitatea sa. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă
deficitar, ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă, prin
identitatea pe care i-o asigură, prin mobilurile emoŃionale pe care le determină.
b) şcoala deŃine, de asemenea, un loc important în formarea personalităŃii individului. Ea
este menită să dezvolte aptitudinile, să transmită cunoştinŃele profesionale, să formeze, să
dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive, pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără.
CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată.
Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe, cu carenŃe educaŃionale pronunŃate, fără o
reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale, nu discern binele de rău, licitul de
ilicit. Pregătirea şcolară redusă, nivelul precar al cunoştinŃelor, anturajul necorespunzător,
constituie o cale sigură spre delincvenŃă. Desigur că, la rândul său, rolul educativ al şcolii poate
fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate.
34
Preocupată mai ales de rolul său informativ, şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ,
menirea sa educativă. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a
şcolii, educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice,
fragmentare, care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi, care se îndreaptă către
anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere.
c) Profesia, prin ea însăşi, nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin
asigurarea unor venituri oneste. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu
violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar, instabil, cei mai
mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare.
În concluzie, socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor, deprinderilor şi
motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare, ulterior intervenind multiple alte instanŃe,
factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce
mai puternice. Ca rezultat al întregului proces, conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele
rolurilor sociale, în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin
constante şi repere de bază ale personalităŃii.
Fără îndoială că şi mediul social global, în ansamblul său, poate avea un rol semnificativ
în apariŃia conduitelor antisociale, în formarea personalităŃii infractorului. Astfel, procesul de
socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate, între
aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor, duce adesea
la apariŃia unor forme de inadaptare, de formare a unor personalităŃi antisociale. ApariŃia
conduitelor antisociale decurge, astfel, din însăşi esenŃa societăŃii, din criza economică pe care
o străbate. În acest context, anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate
social, zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde, în urma cărora se amplifică tendinŃele
de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze.
ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea
individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate, manifestată prin
individualism, indiferenŃă afectivă, egocentrism şi agresivitate. Într-adevăr, personalitatea
umană, după structurarea sa, nu rămâne un dat imuabil, ci se modifică o dată cu schimbarea
elementelor bio-psiho-sociale care o compun.
35
Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale, victima are un rol
important. Ea poate fi provocatoare, neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii.
În principiu, adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze
în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o
compensare sub raportul eficienŃei contributive.
36
Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. Femeia, având o constituŃie
fizică mai puŃin robustă, precum şi o fire mai timidă, are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate
pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă, energie fizică. Spiritul mai altruist al femeii
este şi el un frâu în contra criminalităŃii. De asemenea, şi sentimentul religios, fiind mai
dezvoltat la femeie decât la bărbat, este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate
decât pe acesta.
Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite, sau multe crime, la care participă şi
femeia, contează numai ca crime ale bărbaŃilor. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin
expusă controlului public decât pe bărbat şi, astfel, îşi poate ascunde mai uşor faptele. Pe de
altă parte, în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a
instigat la crimă , fără a se trăda. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o
dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească, sau pentru a masca
situaŃii, împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea, dacă le-ar cunoaşte femeile.
Şi, nu în puŃine cazuri, femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului, pentru a-1
împinge în criminalitate.
Nu în puŃine cazuri, femeia participă la infracŃiune în calitate de complice, fără să o
trădeze bărbatul, acesta luând asupra sa întreaga răspundere.
Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie, fiindcă în
aceasta se canalizează, în mare parte, înclinaŃiile rele ale femeii.
2. ProstituŃia
Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea
viciată, ajutată, alimentată de condiŃiile sociale. O parte a prostituatelor se recrutează dintre
individele cu anomalii patologice, isterice sau psihopate. Cele mai multe, după cum relevă
Forel, sunt din naştere anormale, imbecile, stupide, leneşe, mincinoase, sau au devenit vicioase
sub influenŃa mediului, ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile, cedând la orice
seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară, „Acestea din urmă formează, după Forel, poate cel
mai mare contingent al prostituŃiei, fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă
pentru proxeneŃi". Exemplele rele, mediul vicios, uşuratic, lipsa unei ocupaŃii serioase şi
sistematice, educaŃia prea liberă, luxul, vanitatea, alcoolul, scenele obscene prezente peste tot,
contactul cu lumea depravată, mizeria, contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia
economică, sunt, de asemenea, unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei.
Csizmadia Alajos, ocupându-se şi de prostituŃie, consideră că aceasta se datorează nu
monogamiei, cum cred unii, ci sărăciei, leneviei, lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi,
adeseori, degenerării fizice ereditare sau dobândite, care există la un mare număr de prostituate.
ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării.
RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale,
slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile.
Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. El afirmă că, dacă din
cauza crizei căsătoriei, în clasa mai bogată, femeile apucă calea feminismului, a revendicărilor
conştiente, pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor, în clasa muncitorească, femeia necăsătorită
va apuca altă cale. HărŃuiala sexuala la locul de muncă, salariul mic, şomajul, mizeria,
reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă.
Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii.
Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o
strânsă legătură, încât putem spune, fără exagerare, că prostituŃia este feminismul claselor de
jos.
După Decembrie 1989, prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă
circulaŃie a cetăŃenilor români, s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a
legilor, atât de către cetăŃenii români, cât şi de către cei străini.
In prezent, s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată
sursă de câştiguri, putând fi catalogată drept o „industrie", din care se obŃin venituri fabuloase.
37
Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai, al instabilităŃii economice şi sociale, fenomene
care determină puternice frustrări la nivel personal, prostituŃia şi proxenetismul au luat o
amploare îngrijorătoare.
Sub acoperire aparent legală, pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de
societăŃi cu profil „cultural", de „impresariat artistic", de turism, matrimoniale, de alimentaŃie
publică, care, profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa
aplicării legii de către organele de urmărire penală, racolează şi determină la practicarea
prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii, sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de
realizare pe plan profesional. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane, patronii
acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate, obŃinând profituri uriaşe.
In acest context, „traficul de carne vie" este interferat, nu de puŃine ori, de comiterea
altor infracŃiuni, cum ar fi traficul şi consumul de droguri, fals privind identitatea, sechestrări
de persoane, şantaj, violuri şi chiar omoruri, ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să
fie deosebit de ridicat. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de com-
batere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă, din păcate, decât
suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori,
situaŃie datorată, în bună măsură, atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte, cât
şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate),
ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei, dar, mai ales, a temerii de represalii din partea proxe-
neŃilor.
Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de
recrutare a victimelor, modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează
să practice prostituŃia, situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei.
Astfel, activitatea de recrutare a victimelor, pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu
astfel de ocupaŃii, se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante, hoteluri, ca
ajutor în gospodărie, ca educatoare de copil, ca îngrijitoare etc., prin publicarea de anunŃuri în
ziare, recrutarea prin oficii matrimoniale, prin contactarea directă (în discoteci, baruri) şi prin
prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig.
Femeile sunt expuse unor situaŃii limită, cum ar fi: luarea documentelor de călătorie;
profitarea de dificultăŃile de limbă; frica de organele de urmărire penală; folosirea violenŃei -
bătăi, loviri, răniri cu cuŃitul, violuri, şocuri electrice; ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru
străini, cu arme albe sau de foc, cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret, cu camere
video, cu represalii împotriva familiilor, cu omoruri şi şantaj; lipsire de hrană; drogarea.
3. Agresarea soŃilor
38
Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva
femeilor de către soŃi, fosti soŃi, nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi
agresează soŃii. Este dovedit faptul că, atunci când femeile lovesc bărbaŃii, ele procedează
astfel din răzbunare.
Gelles a descoperit că, deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac
bărbaŃii, motivele sunt foarte diferite. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile
să comită acest act violent în autoapărare, pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în
scop de viol.
Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow, expertă în violenŃe conjugală, a dus
la concluzia că bărbatul, care trăieşte cu o femeie, caracterizată prin violenŃă, nu este legat din
punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta, spre deosebire de femeile care trăiesc
cu asemenea bărbaŃi. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate, din
punct de vedere economic, de bărbatul care abuzează de ele. Datele prezentate în acest studiu
arată că, o dată ce o femeie este agresată de soŃ, este foarte probabil să fie agresată din nou şi,
în final, să riposteze şi ea. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută
„istoria" relaŃiei interpersonale, în primul rând, frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale.
Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. De un
mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia
conjugală şi familială. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor
acte victimizante.
39
Potrivit articolului 177 din Cod penal, pruncuciderea constă în uciderea copilului nou-
nascut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită
de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.In această concepŃie, sub denumirea de
pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia
imediat după naştere, ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate
diminuată .
In cazul pruncuciderii, mama, aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere,
nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa
sa, astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut.
40
Lee H. Bowker, în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică, de asemenea,
această problemă. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că .rolurile delincvente jucate de
femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al
femeii, decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. în majoritatea cazurilor, femeile erau
partenere mai degrabă, decât autori individuali ai faptelor şi au existat, de asemenea, un număr
de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori
(care nu au participat deloc la actul crirninal). Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un
furt sau un jaf de una singură.
41
6. Elemente de psihologie penitenciară
42
C APIT OLU L V: DELIN CVENT A JUVEN IL A
1.ConsideraŃii introductive
Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui
interesant profil psihologic al acestuia, şi anume:
1. înclinaŃia către agresivitate;
2. instabilitatea emoŃională;
3. inadaptarea socială;
4. duplicitatea conduitei, manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al
comportamentului tainic, intim, în care se pregăteşte infracŃiunea, şi celălalt al comportamentalul
de relaŃie cu societatea, prin care îşi trădează, de cele mai multe ori, infracŃiunea;
5. dezechilibrul esenŃial, exprimat prin vicii, patimi, irosiri absurde ale banilor.
43
AdolescenŃa, vârstă considerată adesea ingrată, caracterizată printr-un ansamblu de
trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe
dificultăŃi în procesul educativ, din cauza frecventelor perturbări fiziologice, afective, devieri
caracteriale şi de comportament.
AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză, bogată în conflicte interne şi externe,
exprimate, de multe ori, prin ostilitate faŃă de părinŃi, faŃă de educatori (adulŃi, în general), prin
respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale. Prin opoziŃie, adolescenŃii îşi
exprimă, de fapt, dorinŃa de autonomie, dreptul la identitate personală, contestând un univers
valorico-normativ impregnat de prejudecăti. şi rigid.
Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant, ca un atentat
la drepturile lor fireşti.
Imaturitatea, refuzul afectiv, egocentrismul, nonconformismul, indisciplina, agresivitatea,
abdicarea de la sarcinile impuse, ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de
criză la această vârstă. De asemenea, sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor, gustul pentru
risc, spiritul aventurier, anturaj ele nefaste (găştiie), particularizate prin Ńinuta vestimentară
sfidătoare (rapperi, punckeri etc), folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne
proprii.
DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. Incapabili să se organizeze sau să
persevereze, ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală, în comunitate, în raporturile lor cu
ceilalŃi.
Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de
prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. Aceştia
din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor, iar drept răspuns,
manifestările deviante, ocazionale şi relativ normale vârstei, sunt tot mai persistente, tinzând spre
permanentizare, riscând să intre în conflict şi cu norma penală.
Atunci când intră în conflict cu legea, devianŃa capătă o formă distinctă, cea a delincventei
juvenile, fenomen cu implicaŃii atât pentru societate, cât şi pentru destinul ulterior al tânărului.
A. Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant. In cadrul grupului familial, părinŃii
exercită, direct sau indirect, influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. Cuplul
conjugal se constituie într-un model social, primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale, care
va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă, comportament, modul
de relaŃionale la norme şi valori sociale).
Calitatea raporturilor părinte copil, gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită
asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de
delincventă şi consumul de droguri.
Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a
peste 80% din totalul devianplor. Studii mai recente au arătat că, în cazul familiilor dezorganizate,
nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile, ci marile lipsuri cu
care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică, pedagogică şi morală).
Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii, a caracterului ei nuclear, ca
urmare a separării părinŃilor, din diferite motive.
45
Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea
minorului o frustrare emoŃională, care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de
singurătate.
Există numeroase familii care, deşi organizate, traversează accentuate şi îndelungate stări
conflictuale, a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare, respectiv ceartă, neînŃelegeri,
refuzul unor obligaŃii conjugale, la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică, alungarea
de la domiciliu, existente unor relaŃii adulterine etc. Atunci când conŃinutul, forma de manifest tare
şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial, devin sursa de dezorganizare a microgrupului
familial.
RelaŃiile dificile cu mama, care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului, îl vor
situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate.
DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate, despotism,
pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină, incapacitate de acomodare, iritabilitate.
Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre
părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi, uneori, a ambilor părinŃi.
Severitatea excesivă, cu multe interdicŃii, cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări, îşi lasă
puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. Aceşti părinŃi impun un
regim de muncă pentru copiii lor, regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psiho-
fiziologică. Drept urmare, discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să
apară. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină, treptat, modificări serioase în
componentele personalităŃii acestuia şi, in special, atitudinal-relaŃionale, cu modificări traduse în
fenomene de apatie, indiferenŃă, atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe, faŃă de
relaŃionare cu cei din jur. Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate
în timp, tensiuni care se vor descărca brusc, prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă
împotriva altora.
Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează, în mod exagerat,
condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară,
determinând atitudini de îngâmfare, de exacerbare a eului, de supraevaluare a propriilor posibilităŃi,
cu tendinŃa de a-şi impune, în mod dominator, punctul de vedere în faŃa celorlalŃi, fără a avea
dreptate. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi, copiii astfel trataŃi
educaŃional pot ajunge devianŃi, fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare.
46
empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se
vor angaja, la rândul lor, în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri.
D. Urbanizarea
Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă, diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională, care se mai
întâlneşte la sate, şi cea dezrădăcinată, a orăşenilor, constituie o preocupare importantă a
cercetărilor criminologice.
E. Religia
Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen, nu s-a ajuns la
puncte de vedere unanim acceptate, întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile, cum ar
fi grupul etnic. Religia, în ansamblul său, are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea
criminalităpi.
Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra
cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară, care să presupună analiza pe
mai multe nivele, în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului
complex al delincventei juvenile.
In procesul complex de socializare, conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin
învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor, cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale,
într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a
îndeplini anumite responsabilităŃi sociale, intervin şi anumite micromedii sociale, care reprezintă
surse de socializare negativă, cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului
delincventei juvenile.
Astfel, cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în
sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile, în declanşarea
mecanismului infracŃional, îa un număr considerabil de minori şi tineri.
Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care
au provenit minori şi tineri infractori, reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de
afectivitate, lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii, conflicte grave intrafamiliale, situaŃii
conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber,
care se reflectă, în cele din urmă, în lipsă de autoritate părintească, incompetenŃă educativă a unor
părinŃi, prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare, care, în multe cazuri, agravează
tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. Pe aceeaşi linie se înscriu:
inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată, inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul
sporadic) controlului lecturilor, al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor
audio-vizuale, al controlului asupra grupului de prieteni, al controlului asupra activităŃilor
extraşcolare, al controlului timpului liber, al controlului folosirii banilor de buzunar ş.a. Dintre
situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri
delincvenŃi, sus-menŃionate, o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar
în cadrul cuplului familial.
DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită, aşadar, şi ca o consecinŃă a violenŃei
intrafamiliale, fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice.
Au fost expuşi predominant copii din familii viciate, din familii cu mobilitate mare după divorŃ, sau
copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. Alteori, devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor
abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului. De aceea,
47
devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său
afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare
etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii).
în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se
consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai
acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri
infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singu-
rătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la
predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte
situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între
altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii
de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi
din aval de şcoală.
Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru
înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor
componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea
minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor
delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc.,
pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi
minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de
prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al
delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale.
ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe
câteva coordonate principale:
1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în
postura de delincvent :
- carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei;
- deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia
atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar;
- probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării
sociale;
- socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu).
49
C APIT OLUL VI: ELEMENT E DE VICT IMOLOGIE
`
1.ConsideraŃii generale
Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos.
Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de
victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul
foarte larg.
Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi
agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori.
In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent
victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi
factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană.
In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane,
grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află
persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai
multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime.
Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de
pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu
poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii
declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă.
De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei
nedrepte organizări sociale.
Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează
posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât
agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel
provocat ripostează şi îl ucide pe agresor.
Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi
protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii)
consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie
simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la
victimizare.
Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului.
Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul
despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura
despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea.
La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici,
sociologi ete., între care şi mulŃi români.
Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are
cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului
nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii.
Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în
Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul
victimei în săvârşirea unei infracŃiuni.
Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui
Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der
Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă
50
cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime. Astfel, în volumul 3 (Der Beratung -
înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii.
ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. Un loc
important îl ocupă profesorul Mina Minovici, care, împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus
bazele medicinei legale româneşti, având, în acelaşi timp, şi merite în dezvoltarea criminalisticii,
precum şi a criminologiei. Astfel, în urma unor cercetări de ordin statistic, într-un alt domeniu al
victimologiei - sinuciderea - a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul
sinuciderilor, iar în situaŃiile limită - ca, de exemplu, în lagărele naziste - sinuciderea este o raritate.
Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V. V.
Stanciu. După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de
diplomat. Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada
română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. Stabilit în
FranŃa, şi-a consacrat viate activităŃii didactice, având şi preocupări pentru studiul victimei.
O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt
superiori sau inferiori, ci complementari, şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna
vinovaŃi. De asemenea, V.V. Stanciu susŃine că cuplul victimă - agresor nu este antagonist, ci
complementar, de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna
inocentă, partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică, ci şi una judiciară.
V. V. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală, unde tratarea numai
a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului. Inegalitatea reală a
bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă, în criminologie, la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi
victimei în faŃa pedepsei, orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi
integrarea contrariilor.
51
Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă
victimei - priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora, exprimată în gradul redus de discernământ şi
slaba capacitate de apărare, datorate vârstei extreme ori unor boli. Tot printre condiŃiile
favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane, de regulă mai în vârstă, care locuiesc
singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură, întotdeauna, un grad minim de securitate
personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată, ferestrele deschise, au încuietori defecte etc.).
Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un
mod de viaŃă parazitar, nu au o locuinŃă statornică, nici surse permanente şi sigure de câştig şi care,
prin forŃa lucrurilor, realizează mereu contacte ocazionale, frecventează locuri şi medii rău famate
şi au un comportament neloial, irascibil, recalcitrant sau chiar provocator, determinat, uneori, de
condiŃiile limită în care vieŃuiesc.
Unele dintre condiŃiile menŃionate, singure sau în conexiunea lor firească, au un rol
favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă, grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi
înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale, ca justiŃia, familia,
proprietatea, viaŃa, demnitatea, sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. Aşa, de pildă, unele
victime potenŃiale, aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane, în loc să acŃioneze pe căi legale
pentru soluŃionarea problemelor, preferă să-şi facă singure dreptate, invocând ca motivare intimă
un obicei al locului, fără implicarea organelor de justiŃie, ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o
promoveze personal este cea mai potrivită, punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră, încât
să-l Ńină minte toată viaŃa. Alte victime se comportă brutal în familie, cu soŃia şi copiii, pe care-i
maltratează şi-i alungă din locuinŃă, provocând stări de tensiune deosebite care, de multe ori, se pot
întoarce împotriva lor.
Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor, în general, şi a celor prin
violenŃă, în special, consumul excesiv de alcool are un rol important, atât sub aspectul frecventei
actelor antisociale comise sub influente lui, cât şi al gradului de periculozitate socială, ajungându-
se, deseori, până la crime. Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică
semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului, apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare
faŃă de valorile sociale
In numeroase cazuri, persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit
diverse vătămări corporale, acte de dezordine şi scandal, încăierări, violuri, tâlhării sau chiar
omoruri, unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. Dar nu numai autorii
acestor fapte sunt sub impactul alcoolului, ci şi - de foarte multe ori - victimele, care, din această
cauză, nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale.
In practica organelor judiciare se cunoaşte, de exemplu, frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în
care victimele unor violuri şi, mai ales, ale unor tâlhării, sunt recrutate din rândul persoanelor aflate
sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice. Acestea sunt acostate, de multe ori, chiar din
localurile de consum sau din imediata vecinătate.
O altă condiŃe favorizatoare, frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă, se referă
la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan, cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului
infracŃional. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care, pe
fondul unei culturi şi educaŃii deficitare, conduc, frecvent, la comportamente neraŃionale, la
declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute, trecătoare sau de durată, ambele cuprinzând o stare de
pericol potenŃai, care interesează, deopotrivă, atât pe cei implicaŃi, cât şi societatea. Multe dintre
acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp, mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul
de băuturi alcoolice, fmalizându-se, de regulă, în acŃuni spontane de răzbunare, comise prin
mijloace violente.
Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor, practica organelor judiciare semnalează drept
condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor, care, de
multe ori, manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor, iar alteori ambele atitudini, sau, prin
vestimentaŃia lor, tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă.
52
2 . Victimizarea femeii
In lumea contemporană, în cele mai multe Ńări civilizate, este recunoscută egalitatea femeii
cu bărbatul. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii, în
drepturi politice etc; totul însă numai până la căsnicie, când se formează o strictă dependenŃă faŃă
de bărbat.
Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării, deoarece, încă
de copil, divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete, ca şi dependenŃa economică şi
social-morală faŃă de bărbat, o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. In
multe părŃi ale lumii, nu numai în păturile marginalizate, înşelarea femeii, înjurăturile şi bătăile
sunt la ordinea zilei.
în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă, fără a cere
intervenŃia autorităŃilor, brutalizările cele mai respingătoare, adesea săvârşite nu numai asupra lor,
ci şi asupra copiilor, cu predilecŃie asupra fetelor. Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa
autorităŃilor, dar şi în faŃa vecinilor, dacă e posibil, este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ
(concubin), dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public.
Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost, în parte,
sintetizate de americanul Stephen Schafer. El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă
între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei, deoarece femeile sunt mai angajate în
raporturile sociale. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc
majoritatea criminalilor, dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. Pe de altă
parte, gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. Grupa de vârstă de peste 61 de ani
este cea mai expusă victimizării. După părerea aceluiaşi Schafer, acest joc statistic nu este altceva
decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi, în
consecinŃă, posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare.
Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine - cel mai adesea - acŃiuni de
jaf ori de vătămare, diverse stări conflictuale sau, mai rar, motive de ordin sexual. FrecvenŃa peste
medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea
victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic, care nu pot opune
infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată, facilitând, astfel, săvârşirea
faptei.
Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor. Se pare că această străveche
îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat. Obligarea lor la
„lucru" de către proxeneŃi, totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere"
sunt forme de victimizare obişnuite, cotidiene, întâlnite în cazul prostituatelor, care pot ajunge până
la suicid sau omucidere. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă, care populează marile
centre urbane din mai toate Ńările.
Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme - de către
proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" - victimizarea tipică afemeilor este violul. După definiŃia
criminoiogului Gustav Nass, putem vorbi de viol atunci când o persoană, prin aplicarea forŃei fizice
sau a unei presiuni psihice, paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe,
făcând posibilă, astfel, agresarea sexuală a victimei.
In cazul violului, spre deosebire de alte infracŃiuni, actul antisocial este subiect de
interpretare în primul rând de către victimă şi violator, apoi de către organele judiciare. Violul
poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu
victima.
Violul propriu-zis, ca şi alte forme de brutalizare a femeii, departe de a fi numai agresiune
fizică, este, în aceeaşi măsură, şi o agresiune psihică. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor
prin existenŃa heraatoamelor, a unor fracturi, urme musculare, urme de tăieturi sau împunsături,
semne de sugrumare ori leziuni, traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt, adesea,
foarte greu depistabile. Violarea psihică se manifestă, frecvent, prin înjurături constante, ameninŃări
53
de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii, în general, crearea unei stări
de frică de mare intensitate.
De cele mai multe ori, aceste stări, forme de victimizare a femeii, sunt exercitate de soŃ sau
concubin.
Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker, nedenunŃarea propriei victimizări
autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil
de femeie măritată şi, totodată, ruşinii faŃă de cunoştinŃe, vecini, rude etc, toate acestea contribuind
la pasivitâr tea ei, la răbdarea brutalităŃii bărbatului. Este interesant de remarcat că, după statistici
demne de crezare, prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de
concubinaj.
O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de
către soŃ. Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale, infidelitatea sopei sau suspiciuni ale
soŃului privind fidelitatea conjugală, gelozia, soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat, psihotic). în
unele cazuri, ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice, soŃiile pot comite ele însele
infracŃiuni, inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor.
Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate
(ucise) de către soŃi, deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. Şi în ceea ce
priveşte soŃiile, motivele sunt diverse. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile
victimizate (maltratate) ajung, la rândul lor, să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). Asemenea cazuri par
paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). Stabilirea gradului de vinovăŃie
a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. Până la comiterea crimei, soŃul şi-a
victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu, prin diferite acte
comportamentale), iar după un timp, soŃia, nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ,
răspunde prin violenŃă şi-1 ucide.
In 1975, „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional.
Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit.
După datele poliŃiei diferitelor Ńări, prezintă o frecvenŃă de 75%. Sindromul a fost
individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată, provenită de la un partener şi
demonstrabilă clinic. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu
(femeia în refugiu) din motive similare.
Realitatea sindromului atestă că, în familie, femeia este victimă prin excelenŃă şi că, alături
de ea, frecvent, sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). Deşi pierdut în negura
timpurilor, sindromul persistă şi astăzi.
In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei
interpersonal, intramaritale, în primul rând, frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor
conjugale.Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului,
dar, totodată, poate provoca direct sau indirect, prin răspunsurile sale comportamentale, actele
victimizante ale soŃului său.
3 . Victimizarea co p i l u l u i
Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută, din cauza
particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a
posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare, capacitatea redusă de anticipare a unor acte
comportamentale proprii sau ale altora, în special ale adulŃlor, capacitatea empatică redusă,
imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane, nivelul înalt de su-
gestibilitate şi credulitate, sinceritatea şi puritatea sentimentelor, gândurilor şi intenŃiilor lor etc.
Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante, pot fi
manevraŃi, minŃiŃi, determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă.
54
Copilul victimizat, ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare, este extrem de greu
de tratat. In general, aşa cum arată Silvia Schapher, mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca
veridice decât în limite foarte restrânse. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul
vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine), distorsionează sau,
din dorinŃa de răzbunare, agravează şi amplifică faptele, pentru a primi ocrotire într-un mediu mai
prielnic decât cel de provenienŃă. Totuşi, la o anumită pătură socială marginalizată, frica de
autorităŃi, de medici etc. este atât de adânc implantată în copii, încât faptele rămân ascunse. Doar
echimozele, rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate, iar victimizatorii prinşi şi
pedepsiŃi.
Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi, schingiuiri, privare de hrană sau
îmbrăcăminte etc), ele nu au numai efecte fizice previzibile, ci şi efecte traumatizante psihice,
acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile. Copilul este o victimă ideală, iar prin
forŃele sale reduse şi prin teama lui - conştientă sau inconştientă - de adulŃii care pot vătăma devine
anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră, încât nu
încearcă să se apere de agresor.
Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică, psihoemoŃională sau sexuală îi
deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei, astfel încât, în cele din
urmă, el devine pervertit moral, individ asociat sau disociat, cu toate consecinŃele ce decurg din
aceste caracteristici.
Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc, din nefericire, în cadrul
familiei, bătaia şi incestul, cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi
maturizare psihocomportamentelă a acestuia.
în ceea ce priveşte bătaia, cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă
valoare - durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită, adică inhibarea pentru viitor a
unor asemenea acte comportamentale.
Din nefericire, în viaŃa de zi cu zi, pe multe meridiane ale globului, bătaia este frecvent
folosită, luând uneori forme deosebit de grave, producând leziuni corporale şi chiar decesul.
Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care,
la rândul lor, au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii,
mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită, consecinŃele
imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea
tratament.
In ceea ce priveşte nivelul de vârstă, unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile
folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului
copiilor mai mari, decât ai celor din perioada preşcolară. Cu cât gradul de control creşte şi
sancŃiunile sunt mai severe, cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara fami-
liei.
Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată, care este perceput ca
având o mai mare autoritate şi putere socială, consecinŃele asupra comportamentului şi
personalităŃii copiilor sunt mai accentuate, ca, de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice,
retragerea socială, certuri frecvente cu colegii, agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi).
In asemenea cazuri, conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil, care,
apoi, este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane, în special cu colegii sau cu cei
de-o vârstă cu el.
Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul, acesta fiind,
după afirmaŃia unor cercetători, mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. Profesoarea Elisabeth
Trube-Becker, în urma unei practici îndelungate, susŃine că unele fetiŃe, asupra cărora tatăl a comis
o agresiune sexuală, rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa
mamei) şi că, în cele "din urmă, victima devine o parteneră complezantă. Este uşor de imaginat
care va fi cariera unei astfel de fete, după ce va părăsi „casa părintească".
De altfel, abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai
largă a molestării sexuale a copilului, care poate fi considerată ca o formă a violului, deoarece
victimele sunt foarte tinere şi, legal, nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul.
55
ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se
manifestă în tăceri încăpăŃânate, reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur), fenomene
depresive, inhibiŃii aparent nemotivate, frică de viaŃă, capacitate de activitate productivă redusă,
sentimentul de a fi respins de cei din jur, încercări suicidale etc. Sunt fenomene care ar putea să
apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi, numai după o analiză minuŃioasă, se
pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau
adolescenŃei precoce.
La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism, manifestând
instabilitate în muncă, în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc., copiii sunt, de
regulă, brutalizaŃi în mod sistematic, zi de zi. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează
copilul în speranŃa de a scăpa de el, spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". Alteori, victimizarea
începe încă din timpul sarcinii, viitoarea mamă consumând alcool, fumând nesăbuit şi întreŃinând
relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi
refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea
celui victimi-zat.
Inainte de a schimba, prin forŃa legii, mediul educativ, ar trebui redresată starea afectivă şi
somatică a copilului victimizat, după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice
educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine, căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă.
In general, abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la
nivelul psihicului copilului abuzat. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul
organizării psihice, ducând până la şocuri emoŃionale. De cele mai multe ori, copilul victimă nu are
capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub
formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări, alături de afectarea integrităŃii
corporale şi emoŃionale, o serie de prejudicii pe plan social, care afectează nu numai persoane, ci şi
colectivitatea din care fac parte, societatea, în general.
57
Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional, faptul că persoana, în
mod conştient, îşi suprimă propria viaŃă. Astfel, Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune
voluntară, îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". Această definite evidenŃiază
elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului, starea sau nivelul de conştientizare
a scopului, orientarea acŃiunii de distrugere către sine, către propria persoană, în vederea suprimării
vieŃi), care îl pot diferenŃa de alte situaŃii, precum accidentul sau crima mascată.
Din punct de vedere istoric, prima lucrare de mari proporŃii, consacrată în întregime
problemei sinuciderii, a fost elaborată de Emil Durkheim. în monografia devenită clasică Le
suicide. El consideră că suicidul este un fapt social, ignorând, cu bună ştiinŃă, factorii psihologici
care îl determină. în concepŃia lui Durkheim, un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social,
gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social.
Sintetizând cercetările sale, Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu
integrarea socială în comunitatea religioasă, maritală şi politică”.
In concluziile sale, Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste, atunci când legăturile sociale
ale suicidantului nu sunt prea strânse, şi de sinuciderile altruiste, atunci când suicidantul este
perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. Acestor două forme
opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă, întâlnită în situaŃii de anomie, adică atunci când
societatea nu funcŃionează normal, când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze
obişnuit. Când apare starea, numită de Durkheim, anomie, creşte rata sinuciderilor, deoarece starea
anomică provoacă lipsa de norme, alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ, creându-se, astfel,
ambianŃa socială prielnică suicidului.
Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări, multe cercetări au fost
organizate în direcŃia susŃinerii ei. Pe de altă parte, plecând de la conceptele durkheimiene, au fost
elaborate noi teorii moderne, precum:
1. teoria trifactorială, legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short;
2. teoria integrării statutului, dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin.
Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece, în concepŃa autorilor ei, suicidul este
determinat de trei categorii de factori:
a. sociologici;
b. psihologici;
c. economici.
Factorul sociologic presupune două subcomponente:
- sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii);
- restrângerea externă slabă.
Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim, şi anume integrarea socială slabă şi
reglarea socială inadecvată.
In privinŃa factorului psihologic al suicidului, Henry şi Short consideră că un superego
puternic, care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale, produce o înaltă
probabilitate psihologică a suicidului. RaŃionamentul implicat este acela că, dacă unii indivizi au
fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică, ei vor fi înclinaŃi într-o mai
mare măsură să se blameze pe ei însăşi, decât pe alŃii,pentru problemele şi frustrările lor. Şi,
întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii, probabil se vor sinucide în loc să
ucidă.
Privitor la factorul economic, autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor
economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. Deci, perioada de criză sau
descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii.
Teoria integrării statutului pleacă, de asemenea, de la Durkheim. Alăturându-se celor ce
obiectează acestei teorii, precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short, că folosesc concepte ce nu
pot fi măsurate empiric, Gibhs şi Martin reformulează, de fapt, teoria durkcheimiană, numind-o
teoria integrării statutului.
58
Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm
drept surprinzătoare. Astfel, Enrico Ferri a observat că, acolo unde numărul sinuciderilor creşte,
scade numărul infracŃiunilor de omor.
Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea
nivelului de civilizaŃie, concluzia fiind aceea că, de regulă, oraşele, mai ales cele mari
(megalopolisuriîe), dau o rată mai mare de sinucigaşi, decât aşezările cu caracter tipic rural.
ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă, un act
datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni), un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare
a familiei.
ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării
excesive, iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic, fiind cunoscute bolile psihice cu rol
favorizam, cum este psihoza maniaco-de-presivă, numită şi boală a sinuciderii.
ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute,
refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi.
In realitate, suicidul este o conduită deviantă, ce exprimă ruperea legăturilor individului cu
grupul social subsecvent, avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. Cu cât
disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată, cu atât această
criză este mai acută şi chiar patologică.
Lucrurile nu pot fi simplificate astfel, încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a
unora psihologici constituie situaŃii suicidogene, la care o seamă de indivizi răspund cu actul
autoagresiv al sinuciderii.
Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii), stările depresive şi unele
situaŃii relaŃionale (stresul acut, şomajul, influenŃa massmediei, nedreptatea, frica de lege etc.) şi
factori psihorelaŃionali {disperarea, sarcina nedorită etc.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere
la act, cum ar fi, atitudinea inadecvată a anturajului, alcoolismul acut etc. Coeficientul personal de
participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării, momentul ales, modalităŃile utilizate
etc.
Printre motivele de suicid - cu rezultate fatale sau nu - se enumera, obişnuit, în statistici:
boli cronice, invalidităŃi, boli psihice, dezagregare familială, conflictele de la şcoală sau de la locul
de muncă, dezamăgire în dragoste, frica de pedeapsă etc. Toate acestea pot fi considerate ca
emanând din mediul ambiant, deci având o esenŃă sociologică, esenŃă care are însă un impact greu
asupra psihicului, adică,. în cele din urmă, trecerea la act este determinată de factorul psihic, deşi în
spatele lui se ascunde şi un element social. Din aceste motive, la tentativele de sinucidere există
posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea, dar, în egală măsură, putem
ajunge la concluzia că el, prin comportamentul suicidar, a urmărit fie manipularea propriei
persoane, fie manipularea altora. Astfel, în analizarea cazurilor ivite, trebuie clarificat faptul dacă
respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc.
In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii
modelelor de satisfacere a necesităŃilor, fie ele primare sau secundare. DisproporŃia dintre modurile
de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major, cu efecte
frustrante. Or, studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu
capacitatea de a rezista la frustrări. O concurenŃă de factori negativi, atât pe plan social, cât şi pe
plan psihic, poate genera o stare de frustrare majoră, ceea ce duce spre acte agresive sau - la cei
puŃin rezistenŃi la frustrare - la acte de autodistrugere sau sinucidere.
Ca modalităŃi de suicid, bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare), iar
femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice), cu scopul de a avea o moarte uşoară.
Suicidul apare ca un act agresiv specific uman, doar omul având conştiinŃa morŃii. Din
punct de vedere legal, la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral, nimeni
nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere.
Astăzi, suicidul, ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional, are
o frecvenŃă, pe glob, de 2000 de cazuri zilnic. S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor
pe glob va creşte, ajungând la 100 de cazuri pe oră.
59
Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor, un lucru este cert, şi anume,
că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie, pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari.
60
CUPRINS
2. DefiniŃia criminologiei 3
2.Orientarea psihologica 14
2.1. Perspectiva psihanalitică 14
2.1.1. Teoria freudiană 14
2.1.2. Teorii psihanalitice post-Freudiene 16
2.2. Teoria psihomorală 17
2.3. Teoria personalităŃii criminale 17
2.4. Evaluare critică 18
3. Perspectiva sociologica 18
3.1. Bazele istorice ale criminologiei sociologice 18
3.1.1. Şcoala cartografică (geografică 18
3.1.2. Şcoala sociologică. Teoria lui Durkheim 19
3.1.3. Şcoala mediului social 20
3.1.4. Şcoala interpsihologică 20
3.2. Enrico Ferri. Teoria sociologică multifactorială 20
3.3. Teorii sociologice moderne. Modelul consensual 21
3.3.1. Şcoala ecologică de la Chicago 22
3.3.2. Curentul culturalist 22
3.3.3. Curentul "funcŃionalist" 22
61
1.2.2. Şomajul 25
1.2.3. Nivelul de trai 25
1.3. Factori demografici 26
1.3.1. Rata natalităŃii 26
1.3.2. Mobilitatea socială şi urbanizarea. 26
1.4. Factori socio-culturali 27
1.4.1. Familia 27
1.4.2. Nivelul de instruire şcolară. 27
1.4.3. Religia. 28
1.4.4. Starea civilă. 28
1.4.5. Impactul activităŃilor din timpul liber. 28
1.4.6. Impactul mijloacelor de informare în masă. 28
1.4.7. Discriminarea. 29
1.4.8 Toxicomania. 29
1.4.9. Profesia. 30
2. ProstituŃia 37
3. Agresarea soŃilor 38
62
2. Victimizarea femeii 53
3. Victimizarea copilului 54
63