Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Proiect Cercetare Masterat Antropologie - Cosmin Popan

Proiect Cercetare Masterat Antropologie - Cosmin Popan

Ratings: (0)|Views: 677|Likes:
Published by cosmin_popn

More info:

Published by: cosmin_popn on Sep 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/08/2013

pdf

text

original

 
Cosmin Popan
Bicicleta şi identitatea culturalăCopenhaga, Amsterdam, Paris, Munchen şi Sevilla.Introducere
Strivită în ultimele decenii de cultura consumeristă şi a vitezei, întruchipată de automobil, bicicleta a revenit de câţiva ani în mainstream-ul global. Cele mai multe studii pragmatice punrevigorarea culturii velo pe seama unor cauze cunoscute şi intens mediatizate.
 Stilul de viaţă eco
este unul dintre principalele imperative pentru care mulţi dintre cei care au lăsat bicicleta în balconla vârsta adolescenţei revin la deplasarea pe două roţi. „One more bike, one less car” a devenit osintagmă intrată în vocabularul celor care pledează pentru pedale, iar automobilul a ajuns în ochiimultora inamicul public numărul unu, cel puţin în spaţiul urban. Bicicleta s-a transformat în simbolecologic intrinsec, atât de intrinsec încât producătorii, marea masă de consumatori şi mass-mediaîncă mai caută încăpăţânaţi după biciclete şi mai eco decât banalele triunghiuri pe două roţi pe carele ştim cu toţii. Bicicletele care încarcă iPod-ul, cele care îşi iau energia de la mici panouri solarefixate pe cadru sau bicicletele al căror cadru de bambus înlocuieşte metalul, resursă naturală cu gradsporit de sensibilitate publică. Am primit inclusiv o întrebare de la cineva din presă care spune totuldespre marile utopii verzi pe care le stârneşte bicicleta: „Ai putea să îmi spui care sunt cele mai eco biciclete?”
 Sănătatea
este o altă mantie pe care o îmbracă cei care fac apologia bicicletei. Numeroaselestudii, în frunte cu cele făcute constant de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, adaugă invariabil ani în plus la speranţa de viaţă a celor care folosesc zi de zi bicicleta. Inclusiv calcule economice legate desistemele publice de sănătate (dar şi de buget public, în general) sunt făcute azi pe seama bicicletelor, iar sumele economisite anual la buget de ţări cu tradiţie în cultura velo ating zeci demilioane de dolari sau euro. Poate cea mai eficientă campanie de promovare a sănătăţii pe două roţieste dusă de multiplul câştigător al Turului Franţei, Lance Armstrong. Diagnosticat cu cancer în primii ani ai carierei, americanul a revenit, vindecat, în ciclismul profesionist pentru a câştiga deşapte ori consecutiv cursa amintită. Ulterior, a pus pe picioare o fundaţie, Livestrong, ce adunăanual milioane de dolari în lupta cu boala.
Chicness-ul 
este cel mai recent cal troian pe care bicicleta îl foloseşte pentru a atinge marilemase. Scoasă din contextul subjugator al sportului (ciclismul de performanţă este considerat unuldintre cele mai dure sporturi actuale), bicicleta este un model socialist de succes („Socialism canonly arrive by bicycle” spune, de altfel, un slogan drag iniţiaţilor). O întreagă armată de stilişti
 
roiesc în jurul bicicletei pentru a o dezbrăca de masculinitatea specifică sportului de performanţă şi pentru a o transforma în androginul spaţiului urban. Accesoriile hip (genţi, bijuterii cu temă velo,aplicaţii iPhone) poziţionează biciclistul urban ca specie de sine stătătoare. Vestimentaţia croităspecial pentru bicicliştii urbani de către designeri renumiţi nu are nimic a face cu costumeleultrasofisticate de lycra, însă atinge preţuri la fel de mari ca orice costum de lux. Subculturile sau jocurile sociale specifice lumii velo, precum fixed gear, bmx, bike polo sau alley cat, fac în permanenţă cu ochiul trend setterilor, cei care duc mai departe vestea bicicletei ca extensie imperiosnecesară pentru fiecare individ urban. Blogurile dedicate velo chicness-ului, răspândite în toatemarile capitale ale lumii, luptă pentru a propulsa propriile localităţi spre un loc cât mai fruntaş întopul celor mai „bike friendly” oraşe de pe glob. Bloguri precum Copenhagen Cycle Chic, LondonCycle Chic sau Amsterdamize sunt veritabili ambasadori velo pentru oraşele pe care le reprezintă.Lansează trenduri velo în spaţiul urban şi îşi poziţionează comunităţile pe harta mondială a oraşelor în care bicicletele se pedalează cu conştiinciozitate în masă.Dincolo de aceste raţiuni, enumerate mai sus, pentru care bicicleta redevine populară, existăuna mai cuprinzătoare, a identităţii, individuale sau colective, exprimate prin bicicletă. E suficientsă ne gândim la unul dintre sloganurile cu care Copenhaga îşi întâmpină lumea, „I bike CPH” (underivat al „I love CPH”), sau la o subcultură do-it-yourself tot mai emergentă, cea fixed gear, în caremajoritatea indivizilor îşi fac propriile biciclete, din bucăţi cumpărate de pe ebay sau de peokazii.ro.Identităţile naţionale se cizelează azi atent cu ajutorul bicicletei. Topurile celor mai „bikefriendly” oraşe din lume sunt făcute în ultima vreme nu doar de publicaţii cu vocaţie precum TreeHugger sau National Geographic, ci şi de cele mai prestigioase instituţii media de pe tot globul.Ţările nordice au oraşe cu tradiţie ce ies mereu fruntaşe în aceste topuri. Marile metropoleeuropene, în frunte cu Paris, Barcelona şi, mai recent, Londra, deşi duc lipsa unor infrastructuriadecvate care să dateze de zeci de ani ca în cazul nordicilor, fac eforturi consistente pentru aimplementa sisteme de bike sharing care să reînveţe locuitorii mersul pe bicicletă.De cealaltă parte, biciciştii îşi pun pun constant amprenta asupra propriilor biciclete. SUAsunt celebre pentru demonstraţii extreme de bike pimping, realizate în cadrul celebrelor evenimentede tip Bike Kill. Fenomenul fixed gear, biciclete cu o singură viteză şi pinion fix, adesea considerateilegale în ţări precum Germania, a luat şi ele o amploare fenomenală în mai toate oraşele din SUA şiEuropa de vest. Pe de altă parte, tot mai multe branduri de biciclete, dar şi altele venite din zona delifestyle (Puma, Vans, Paul Frank), crează biciclete personalizate, multe în ediţii limitate, pentru ceicare vor să îşi sublinieze unicitatea pe două roţi. Artişti contemporani, precum Stephen Frey sauDamian Hirst, au fost, la rândul lor, convinşi să îşi lase semnătura unică pe un cadru de bicicletă.
 
Proiectul doreşte să pună în oglindă culturile velo din cinci mari oraşe europene (Paris,Amsterdam, Copenhaga, Munchen şi Sevilla) pentru a observa cum se transformă identitateaculturală a fiecăruia dintre oraşele amintite. Mai mult, cercetarea se va axa şi pe aspecte ce ţin delocuitorii acestor oraşe pentru a examina îndeaproape stilul lor de viaţă în directă legătură cu bicicleta.
Întrebări de cercetare şi ipoteze
Timp de câteva decenii, din anii '60 şi până în anii '90, automobilul a acaparat în spaţiulurban locul bicicletei şi al motocicletei, dar şi al pietonilor. În ultimii 20 de ani, bicicleta a începutsă-şi recupereze locul pierdut, mânată de curente precum cele eco, do it yourself sau chiar şi celconsumerist. Lucrarea de faţă îşi propune să afle cum se modifică geografia transportului odată cuapariţia bicicletei în fiecare dintre oraşele respective şi cum este reintegrată bicicleta în diferitecontexte de transport urban. Totodată, lucrarea doreşte să afle cine sunt actorii care contribuie lacrearea acestor geografii şi care fac ca anumite contexte de folosire a bicicletei să fie diferite de laun oraş la altul. În România, singurele acţiune vizibile de creare a unor spaţii publice prin care bicicleta să poată migra prin oraş sunt pistele ciclabile construite de municipalităţi, precum şisistemele de bike sharing. Cercetarea va compara funcţionalitatea acestor spaţii publice româneştidedicate bicicletelor cu cea a modelelor mai eficiente regăsite în Europa occidentală.O mai bună înţelegere a fenomenului velo global, încă eterogen în exprimare, poate servi înaplicarea de politici globale pe mai multe paliere sociale: comunităţile pot fi antrenate mai uşor şimai eficient să îmbrăţişeze această alternativă de transport; administraţiile locale pot înţelege mai bine potenţialul de imagine, dar mai ales de dezvoltare durabilă pe care le au politicile velo adoptatela nivel micro şi macro social; la rândul lor, companiile pot juca mai eficient cartea CSR-ului(corporate social responsability), a sistemului de „incentive” faţă de angajaţi sau a poziţionării„verzi” prin asocierea mai atentă cu bicicleta.În vara acestui an, Comisia Europeană a editat a doua ediţie a unui lexicon european al bicicletei, o broşură de 80 de pagini în care sunt traduşi, în toate cele 23 de limbi oficiale aleUniunii Europene, mai toţi termenii de specialitate sau banali ce ţin de bicicletă. Voinţa instituţiilor de la Bruxelles de a avea o limbă comună pentru proprii cetăţeni atunci când vine vorba de bicicletăse dovedeşte mai anevoioasă decât o arată lexiconul frumos închegat. Între ţările Europei existădiferenţe nu numai în privinţa calităţii pistelor ciclabile sau a sumelor investite anual per cetăţean pentru biciclete şi accesorii.Tradiţia spune că ţările scandinave şi Olanda au cea mai bună reputaţie în domeniul

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Trică Gabriel liked this
Simôn Mocanù liked this
Happy Funky liked this
cobilanschi liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->