Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
45Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Consideratii Generale Asupra Diplomatiei

Consideratii Generale Asupra Diplomatiei

Ratings: (0)|Views: 2,305|Likes:
Published by kly2605

More info:

Published by: kly2605 on Sep 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/29/2013

pdf

text

original

 
UNIVERSITATEA ORADEA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE
REFERAT LA DISCIPLINA
Drept Diplomatic şi Consular
,,Consideraţii generale asupra diplomaţiei”
Coordonator ştiinţific:Timofte Claudia
Coritar Francisc Iaroslav, gr. 2Gal Călin, gr. 3Pop Mihai gr. 5Puşcaş Gabriel Sebastian gr. 5
 
Consideraţii generale asupra diplomaţiei
1.Diplomaţia noţiune si caracteristici
De-a lungul timpului, diplomaţia a fost asociată eforturilor statelor de a reglementa litigiile şiconflictele dintre ele, de a-şi apăra şi promova interesele pe calea tratativelor şi de a întreţine şi dezvoltarelaţii paşnice.Cuvântul "diplomaţie" este folosit în mai multe sensuri.Astfel, termenul poate fi întrebuinţat pentru a desemna politica externă, atât poziţia intenţională aunui stat (noţiunea de diplomaţie fiind sinonimă cu cea de politică externă), fie în sens genetic (diplomaţiafranceză, diplomaţia germană), fie într-un sens care este dat de un anumit element specific - cu privire lao regiune geografică (diplomaţia Orientului Mijlociu, diplomaţia europeană), ori o epocă (diplomaţiatradiţională sau diplomaţia modernă) sau cu privire la o metodă (diplomaţia războiului).În unele limbi, inclusiv în limba română, noţiunea de diplomaţie este folosită pentru a desemnaun organ de stat, iar cel de al treilea sens al diplomatiei este cel la care recurgem pentru a denumi funcţiileîndeplinite de un diplomat, activitatea desfăşurată de acesta, etc.
1
Termenul de diplomaţie îşi are originea la grecii antici, etimologic cuvântul "diplomaţie"revenind de la grecescul "diploo" ("dublez") care desemna acţiunea de a redacta actele oficiale saudiplomele în două exemplare, dintre care unul era dat ca scrisoare de imputernicire sau recomandaretrimişilor, iar celălalt se păstra în arhivă.Purtătorul unui asemenea dublet a fost numit diplomat, iar activitatea desfăşurată de el s-a numitdiplomaţie.Deşi practicată ocazional de şcoli şi trimişi plenipotenţiari ai comunităţilor şi conducătorilor acestora înca din vremurile străvechi, o diplomaţie constituită ca activitate instituţionalizată, antrenând unnumăr de persoane consacrate acestei profesiuni, apare odată cu înfiinţarea primelor misiuni diplomaticecu caracter permanent
2
 (în anul 1455, la Geneva).Totuşi, cuvintele care desemnează profesiunea diplomaţilor au apărut mai târziu decât diplomaţiica atare.Republicile italiene nu foloseau cuvintele "ambasadă", "diplomat", "diplomaţie", iar Machiavelli,Kaunitz, Meternich, precum şi alţi diplomaţi de renume mondial au practicat diplomaţia înainte de a senumi diplomaţi
3
.Odată cu dezvoltarea misiunilor permanente a devenit necesară apariţia unei categorii noi dereprezentanţi ai statului pe plan extern, care erau numiţi diplomaţi, însă termenii de "diplomat" şi de"diplomaţie" au intrat în uzul general abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea.La sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru, noţiunea de "diplomat" şi cea de"diplomat de carieră"
4
 a început să fie utilizată pentru a desemna persoanele consacrate în exclusivitatemuncii diplomatice - "diplomatic body" reprezentând corpul de ambasadori trimişi şi funcţionari ataşati lamisiunile străine, iar "diplomatic service" ramura serviciului public care asigură personal pentru misiuniledin străinătate.Diplomatul reprezintă ţara în relaţiile bilaterale şi multilaterale, duce tratative, încheie tratateinternaţionale, studiază problemele vieţii internaţionale şi informează guvernul său asupra constatărilor şiactivităţii sale, în calitate de reprezentant al statului bucurându-se de imunităţi şi privilegii diplomaticecând se află în străinătate.
1
Ion M. Anghel - "Dreptul diplomatic şi consular" Ediţia "Lumina Lex", Bucureşti, 1996, pag. 5
2
Ion M. Anghel - "Dreptul diplomatic şi consular" Ediţia "Lumina Lex", Bucureşti, 1996, pag. 5
3
Ernest Statow - "A Guide to Diplomatic Practice", Londra, 1957, conform M. Maliţa - "Diplomaţia", Ed. Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 1975, pag. 5
4
Lord Strang - "The Diplomatic Career", Londra, conform Ion M. Anghel, op. cit., pag. 6
2
 
În limba română, "diplomaţie" ca termen de drept internaţional şi de politică externă, îl intâlnimspre sfârşitul secolului al XIX - lea, împrumutat din limba franceză, iar în sensul de document, înaccepţiune veche, îl întâlnim în "Hronicul româno-moldovlahilor" al lui Dimitrie Cantemir, la începutulsecolului al XVIII -lea.Termenul "diplomat" în acceiunea pe care i-o m aszi apare pentru prima daîn"Vocabularul francezo-românesc" din 1840, în sensul de "persoană care cunoaşte diplomaţia, se întâlneştecu diplomaţia, se află în diplomaţie"
5
.Diplomaţia este o categorie politico-juridică al cărei obiect îl constituie relaţiile pe care un stat leare cu un alt stat, relaţiile existente între un anumit număr de state, precum şi relaţiile statelor făcând partedin asemenea alianţe cu alte puteri sau grupuri de puteri.Conceptul de diplomaţie este echivalent cu acela de dialog, diplomaţia fiind opusă ca metodărăzboiului şi politicii de forţa în general şi îndreptată spre găsirea acordului, realizându-se prin mijloace paşnice - spre deosebire de război şi alte activităţi care presupun recursul la forţă şi care sunt excluse dinsfera de activitate a agenţilor diplomatici.Esenţa diplomaţiei este flexibilitatea, adaptarea continla condiţiile care sunt mereu înschimbare.Diplomaţia constituie o tehnică de acomodare a conflictelor de interese care se desfăşoară în douăstadii: constatarea faptelor în conflict şi formularea termenilor de rezolvare.În literatura de specialitate din ţara noastră, diplomaţia este definită ca o "activitate oficială aorganelor de stat pentru relaţiile externe şi în primul rând a diplomaţilor, desfăşurată prin tratative,corespondenţă şi alte mijloace paşnice pentru înfăptuirea scopurilor şi sarcinilor de politică externă astatului, pentru apărarea drepturilor şi intereselor statului respectiv în străinătate. Este cel mai importantmijloc de realizare a politicii externe a statelor"
6
.
2.Dreptul diplomaiei; caracteristici şi codificare
ț
Organizarea şi desfăşurarea activităţii diplomatice au trebuit fie, de-a lungul timpului,reglementate: unele dintre aceste reguli au rămas în studiul de uzanţe diplomatice, aplicarea lor făcându-se pe baza curtoaziei internaţionale (comitas gentium), iar altele au căpătat caracter de norme juridice:"Acest ansamblu de reguli care s-au format şi se aplică cu privire la desfăşurarea activităţii diplomaticeconstituie acea ramură a dreptului internaţional care se numeste dreptul diplomatic"
7
.Obiectul dreptului diplomatic îl constituie diferitele aspecte ale activităţii diplomatice desfăşuratede organe interne ale statelor, ca şi de organe externe ale acestora, misiunile diplomatice permanente şimisiunile diplomatice ad-hoc, precum şi anumite laturi ale activităţii conferinţelor şi organizaţiilor internaţionale.Deci, dreptul diplomatic reprezintă ansamblul de reguli aplicabile relaţiilor diplomatice, astfel căavem în vedere numai relaţiile dintre state, adică ceea ce numim diplomaţia bilaterală, deşi dreptuldiplomatic s-ar putea extinde şi asupra relaţiilor stabilite între state cu ocazia trimiterii sau primirii uneimisiuni speciale sau în cadrul unei conferine sau organizaţii internaţionale, care sunt relaţii diplomatice
ț
 cu un element de specificitate.În comparaţie cu celelalte norme ale dreptului internaţional, normele dreptului diplomatic joacăun rol instrumental, la fel ca diplomaţia faţă de politica externă, în sensul că el ajută la atingereaobiectivelor de politică externă şi oferă modalităţile de stabilire şi ducere a relaţiilor dintre state şicontribuie direct la asigurarea aplicării celorlalte norme ale dreptului internaţional.Rolul dreptului diplomatic nu este identic cu cel al diplomaţiei; în vreme ce diplomaţia constituieun instrument de realizare a politicii externe, dreptul diplomatic reprezintă voinţa statelor şi cuprindenormele de conduită aplicabile; el serveste scopului general al comunităţii internaţionale, neavând
5
Ion M. Anghel, op. cit., pag. 6
6
"Mic dicţionar diplomatic român", Ed. Politică, Bucureşti, 1967, pag. 126
7
Ion M. Anghel, op. cit., pag. 8
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->