Professional Documents
Culture Documents
INTRODUCERE
Dacă, până în 1990, auzeam de droguri la ştiri sau prin filme, acum drogurile s-au
transformat dintr-o noţiune oarecum abstractă într-o realitate care ne afectează pe
fiecare.
CE SUNT DROGURILE?
Drogul este o substanţă – solidă, lichidă sau gazoasă – care, introdusă în organism,
modifică imaginea asupra propriei persoane şi asupra realităţii înconjurătoare. Folosirea
abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau tulburări grave ale activităţii mentale
şi ale comportamentului.
Toxicomanul este persoana care consumă, în mod regulat, droguri pentru a obţine o
stare de o anumită intensitate.
Supradoza intervine:
Sevrajul desemnează simptomele fizice şi psihice care apar atunci când un individ
este privat de drogul de care devenise dependent, sau la scăderea accentuată a
dozelor.
Caracteristicile drogurilor
a) dependenţa
1
b) toleranţa
Clasificarea toxicomaniei
a) după gravitatea efectelor:
1) majoră – morfină, cocaină, amfetamine, alcool
2) minoră – tabagismul, cafeismul
b) după numărul drogurilor administrate:
1) monotoxicomanie – administrarea unui singur drog
2) politoxicomanie – folosirea mai multor droguri
Această formă este întâlnită cel mai des.
Când vine vorba de droguri, dominante sunt confuzia şi informaţiile greşite, iată de ce
ar fi bine să aflaţi şi lucrurile care de obicei nu vi se spun.
Nu există droguri puternice sau uşoare, bune sau rele, ci totul depinde de ceea ce
oamenii fac cu ele şi de circumstanţele în care sunt folosite. De exemplu, morfina este
prescrisă bolnavilor de cancer care au dureri mari, fără a-i face dependenţi, pe când o
doză de LSD poate provoca dereglări psihice unei persoane care are o boală mentală
latentă. De aceea nu pot fi arătate decât efectele comune ale diferitelor droguri.
De asemenea, nu există standarde pentru „controlul calităţii”, acestea putând fi
amestecate cu alte substanţe, în scopul creşterii profitului.
2
Se spune că folosirea „recreaţională” a drogurilor nu ar fi dăunătoare, dar realitatea
este că toate drogurile ilegale sunt periculoase şi produc modificări fizice şi psihologice
persoanei care recurge la ele. Folosirea prelungită a drogului măreşte considerabil
aceste efecte dăunătoare şi poate conduce la dependenţă. Se spune, de asemenea, că
marijuana nu ar fi mai rea decât alcoolul sau tutunul. În realitate însă, marijuana este
foarte periculoasă întrucât ea este solubilă în grăsime, ceea ce înseamnă că elementele
sale chimice psihoactive se fixează în părţile grase ale corpului(de obicei creier şi organe
genitale). O ţigaretă de marijuana conţine mai mulţi agenţi producători de cancer decât
cea mai puternică ţigaretă din lume.
Se spune că doar indivizii slabi ajung dependenţi de droguri, însă studiile au dovedit că
toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale şi domeniile de activitate.
Se spune că drogurile îl afectează doar pe cel ce consumă, în realitate cei care suferă
sunt mai mulţi: familia, prietenii, cunoscuţi.
Clasificarea drogurilor
3
b) fizice – ameţeli, greţuri şi chiar vărsături; bronşite; cancer, ulcer; afecţiuni
respiratorii, circulatorii, cardiace; arteroscleroză
3. CAFEINA – este unul din drogurile cu cea mai largă răspândire; se găseşte în cafea,
ceai, cacao, băuturi răcoritoare(cola), ciocolată şi chiar unele medicamente.
Efecte:
a) psihice – stimulează activitatea intelectuală; În cantităţi mari: iratibilitate, anxietate
b) fizice – tremurături ale mâinilor, scăderea apetitului: insomnii; tulburări gastrice;
creşterea tensiunii arteriale; afecţiuni ale inimii; afecţiuni renale.
5. OPIUL – se extrage direct dintr-o anumită specie de mac; opiul brut se fumează în
pipe; din el putându-se extrage o serie de derivaţi, unii cu întrebuinţare medicală
( codeina, papaverina şi morfina)
6. MORFINA – este un derivat al opiului, care se prezintă sub forma de pudră albă,
solubil în apă, cu gust amar; se poate administra în scop terapeutic( oral, intramusculos,
intravenos)
8. CANNABIS – Sau cânepa indiană este cel mai răspândit drog după alcool, cafea şi
tutun
Efecte:
- în doze mici, efectele sunt asemănătoare celor produse de alcool, pe când dozele
mari au efecte halucinogene; nu induce dependenţă fizică; după administrare,
toxicomanul trece prin trei faze:
a) excitaţie: logoree, lărgirea spaţiului, slăbirea memoriei, dilatarea pupilelor,
încălzirea pielii, accelerarea pulsului, creşterea apetitului (în special pentru dulciuri),
4
comportament imprevizibil (uneori devine psihotic, agresiv, delirant), lipsa
coordonării motorii şi lipsa simţului pericolului
b) extaz: repaus, beatitudine
c) somn
d) consumul cronic favorizează apariţia bronşitelor, a infecţiilor pulmonare, a
cancerului laringian şi pulmonar
11. ECSTASY – se sub formă de capsule sau tablete diferit colorate şi uneori sub
formă de pulbere sau lichid
Efecte:
a) psihice – efect calmant; înaltă percepţie a sunetelor şi culorilor; stare de beatitudine;
oboseală; depresie, anxietate; panică, confuzie; paranoia;
b) fizice – greaţă, diaree; dureri musculare; tulburări de vedere; maxilarul se contractă;
gura foarte uscată, sete puternică – unii consumatori au murit datorită consumului
excesiv de lichide, întrucât Ecstasy reţine apa în organism, ducând la „umflarea”
celulelor; creierul este afectat în mod special; creşterea puternică a temperaturii
corpului; blocaj renal.
5
care provoacă viziuni înfricoşătoare; urmarea este o stare de teamă, anxietate şi
depresie.
b) fizice – hipertermie; tahicardie; tremurături; greţuri.
13. SOLVENŢII – sunt substanţe care produc efecte similare alcoolului sau
anestezicelor, cel mai răspândit mod de utilizare este inhalarea din pungi de plastic,
flacoane sau alte recipiente; ex: vopsele, lacuri, acetonă, gaz de brichetă, cleiuri etc.
Efecte:
a) psihice – confuzie; pierderea autocontrolului; dorinţa de a face lucruri „trăznite”;
uneori pot apărea halucinaţii vizuale sau auditive;
b) fizice – senzaţie de căldură, înroşirea feţei; tuse, strănuturi; sângerări ale mucoasei
nazale; greţuri, vărsături; ameţeli, somnolenţă puternică; lipsa de coordonare a
mişcărilor; scăderi în greutate; decese prin stop cardiac sau sufocare.
LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE
Extras din legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
Art.3(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul drogurilor
de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin.(1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este de
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
6
Art.4 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art.5 Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu a unui local, a unei locuinţe sau a
oricărui loc amenajat, în care are acces publicul prin consumul ilicit de droguri ori
tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5
ani şi interzicerea unor drepturi.
Art.11(1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri prin orice mijloace, dacă este urmat de
executare, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau
amendă.
Cel mai important lucru pe ca+re îl poate face un părinte este să fie un model pentru
copilul său.
Discuţiile sincere şi deschise pot da o mare lovitură drogurilor: acestea îşi vor pierde
atracţia de lucru secret şi misterios.
O imagine „catastrofală” a consumului de droguri nu ajută la nimic; e mai bine să arăţi
copiilor atât părţile bune (calmarea durerilor. bună dispoziţie etc) cât şi pe cele negative
ale utilizării unor astfel de substanţe; dacă li se spune că sunt deosebit de nocive ei
observă că totuşi unele persoane le folosesc (ex: medicul prescrie morfină unui bolnav,
părinţii sau alţi cunoscuţi fumează sau beau alcool) ei vor considera că au fost păcăliţi şi
că interdicţia este doar un exces de severitate din partea dumneavoastră.
7
Dacă vă confruntaţi cu problema consumului de droguri de către copii dumneavoastră
nu treceţi direct la concluzii; e mai bine să ascultaţi, mai întâi explicaţiile copiilor pentru a
cunoaşte cauzele care i-au determinat la acest gest şi apoi încercaţi să le înlăturaţi sau
să-i ajutaţi pe copii să le înlăture ei înşişi.
Încercaţi să cunoaşteţi, pe cât posibil, întregul cerc de prieteni al copiilor
dumneavoastră şi familiile acestora; discutaţi atât cu copiii, cât şi cu părinţii lor asupra
problemelor comune.
Atrageţi atenţia copiilor asupra eventualelor persoane dubioase din anturajul lor, evitaţi
interdicţia brutală şi fără explicaţii de a mai vorbi cu cineva.