TOMA ALIMOS

Opera "Toma Alimoş" este o creaţie epică în versuri, o baladă populară

in care se prezintă momente importante din viaţa unui personaj înzestrat
cu calităţi deosebite, elementele reale împletindu-se cu cele fabuloase.
Este o opera epica deoarece sentimentele sunt exprimate in mod
indirect prin intermediul actiunii si al personajelor Titlul reproduce
numele haiduclui deoarece el este personajul principal.Autorul anonim
nareaza cateva aspecte importante din viata lui Toma acestea
constituindu-se pe momentele subiectului.Balada este structurata in trei
parti .Ele sunt delimitate prin expresii specifice poporului ”foicica fagului”
“foicica de rogoz” “foicica micsunea”
Aflat singur in mijlocul nature doar in tovarasia calului, a armelor si a
codrului Toma traieste sentimental singuratati si isi esprima dorinta de a
inchia acestora. ”Inchina-ma-si si n-am cui”
In INTRIGA actiuni facem cunostinta cu ce-l de-al doilea personaj cu
boierul Manea ”stapanul mosiilor si domnul campiilor”.Acesta este
prezentat tot printr-un scurt porteret fizic si moral,in antiteza cu
haiducul :slut,urat, grosolansi artagos.
Boierul ii aduce haiducului invinuiri nedrepte si ii cere murgul drept
vama.Toma invoca pacea si ii ofera frateste vin din plosca.Manea se
preface ca accepta propunerea dar il raneste si fuge miseleste. Ca
procedee artistice remarcăm: repetiţia, anafora, simetria (Ia să-mi dai tu
mie seamă Ia să-mi dai pe murgul vamă), epitetul, comparaţia, enumeraţia.
Odata cu partea a II a baladei,marcata prin versul “foicica de rogoz”
incepe DESFASURAREA ACTIUNII.Desi ranit grav,haiduclul nu isi pierde
cumpatul, isi aduna matele si ii cere ajutor murgului sa-l pedepseasca pe
Manea.Calul intelege dorinta stapanului si il incurajeaza.Toma il urmareste
pe Manea,il ajunge,il mustra exprimandu-si dispretul si ura si-l anunta ca a
sosit ceasul dreptati.
Punctul culminant este marcat in momentul in care Toma il loveste cu
sete pe lasul asasin.Manea este decapitat iar calul sau fuge in lume
ducandu-I in sa trupul.
Cea dea IIIa parte a baladei care incepe prin expresia “foicica
micsunea” prezinta deznodamantul si cuprinde dorintele testamentare ale
haiducului,si moartea lui prezentata pe un ton grav,solemn chiar
dramatic.Simtind apropeierea morti Toma ii transimite murgului ultimele
sale dorinte.Astfel ii cere sa-l ingroape in mijlocul codrului si sa-I puna la
cap si la picioare flori de busuioc si bujori.Ii cere tot odata sa mearga in
tabara haiduceasca si sa-l serveasca cu credinta pe unu dintre tovarasi sai
”un tanar sparancenat…”.
 Murgul ii duce la sfarsit dorintele iar Toma moare jelit de nedespartit
si credinciosul lui preten pleaca in tabara haiduceasca.
O caracteristică importantă a acestei opere epice este faptul că eroul
exprimă sentimente de dragoste faţă de natură, în mijlocul căreia
trăieşte, creându-se astfel între el şi natură o comuniune perfectă.
Natura participă la trăsăturile sufleteşti ale haiducului: încearcă să-i aline
suferinţa, şi-l plânge atunci când trece în lumea umbrelor: "codrul se
cutremura, \ ulmi şi brazi \ se cletina, fagi şi paltini se pleca,
Un alt element important în această operă este faptul că realul se
îmbină cu fabulosul, fabulosul ocupând cea mai mare parte în operă. Faptul
real de la care se pleacă este lupta eroică a haiducului despre dreptate şi
libertate, reprezentată de Toma Alimoş. Fantasticul este creat
intenţionat de autorul anonim, cu scopul de a evidenţia vitejia şi haiducia
acestui haiduc: când este rănit îşi adună măruntaiele, se urcă pe cal şi
reuşeşte să-l răpună pe duşman. Scena aceasta este realizată cu ajutorul
hiperbolei. Finalul acestei opere ţine tot de fabulos, în care este
evidenţiată comunicarea haiducului cu mediul în care trăieşte: murgul şi
codrul.
Modurile de expunere din această operă se îmbină armonios: modul
principal de expunere este naraţiunea, îmbinată pe alocuri cu descrierea şi
dialogul, şi în final cu monologul interior.
Reliefand aceste aspecte putem face afirmatia ca Toma Alimos este o
balada haiduceasca.