Nicolae ZĂRNESCU

PAŞAPORT
PENTRU LUMEA
DE DINCOLO

Ed. SCRIBUL
Slatina 2010
Descrierea C.I.P.
a Bibliotecii Naţionale a României

ZĂRNESCU, NICOLAE
Paşaport pentru lumea de dincolo
Slatina, Ed. SCRIBUL
2010, 48p
ISBN 973-8259-52-5

2
 PAŞAPORT
PENTRU LUMEA
DE DINCOLO
(2010)

3
4
 CUVÂNT ÎNAINTE

Nicolae Zărnescu caută şi îşi găseşte, de-a lungul mileniilor de

existenţă şi cultură, spiritualităţile cosmice pe care, cu intuiţia
poetului şi spiritul de ordine al inginerului, le interpretează în lumina
secolului nostru.

Pe suportul mai multor întrebări fundamentale, autorul ne prezintă

mai multe teme de reflecţie, rezultatul unei evidente pasiuni pentru
cognoscibilitatea Universului în care trăim şi în care trebuie să
redescoperim firul logic al existenţei noastre, aşa cum au făcut-o
strămoşii noştri în toate timpurile, adăugând partea noastră de „vină“
la aceasta.

Aşa se explică faptul că Nicolae Zărnescu descoperă în limbajul

curent „fragmente“ dintr-o operă ştiinţifică populară ce mărturiseşte
existenţa noastră în apropierea lui Dumnezeu, ca temă de meditaţie
şi model de convieţuire umană.

„Paşaport pentru lumea de dincolo“ cultivă gustul pentru experienţa

sacrului, pentru mitologic şi universuri imaginare, invitându-ne
totodată la raţiune. Lumea de dincolo reprezintă puterea de sacrificiu
a omului prin gândirea sa ajunsă la energii şi religii superioare,
menite să construiască, prin geniul lor, forţa legilor de perspectivă.

Obiectivitatea, ca stare a ceea ce există în afară de noi, se

regăseşte ca importanţă operaţională ştiinţifică într-un număr
însemnat de citate aparţinând unor maeştri spirituali din toate
timpurile. Trecute prin filtrul sensibilităţii şi gândirii autorului, acestea
alcătuiesc o remarcabilă selecţie.

Autorul pătrunde astfel într-un câmp ştiinţific valoros, păstrându-şi

sufletul de-a lungul unei tradiţii.

Elena Cruceru

5
6
 „Doctrina nu-mi aparţine, căci eu nu am fost crucificat pentru nimeni.“
(Martin Luther)

RELIGIILE

Există mai multe moduri de abordare a fenomenului religios.

Astfel, materialiştii atei refuză să conceapă existenţa unei Forţe
Superioare ce guvernează întregul Univers, considerând că acesta
este de natură materială, rezultat în urma unui big-bang iniţial, în
care materia, concentrată într-o sferă superdensă, a explodat şi a
început să se răspândească în cosmos. La polul opus se află
sectanţii şi fanaticii religioşi, care cunosc pe dinafară Cărţile Sfinte,
dar au tendinţa de a utiliza aceste informaţii la modul extremist.
Undeva, la mijloc, se află misticii religioşi, care cred sincer în
religia lor şi chiar au parte de anumite experienţe extatice,
manifestând totodată o atitudine de compasiune şi de înţelegere faţă
de celelalte religii. Eroarea pe care o săvârşesc aceşti mistici constă
în tendinţa de umanizare a Forţei Superioare, a lui Dumnezeu,
căruia i se atribuie formă şi atribute.
Există, însă, o categorie restrânsă de persoane, care au
studiat în detaliu religiile lumii, căutând să le priceapă înţelesurile
ascunse. În acelaşi timp, posedă şi o pregătire tehnică adecvată,
care îi împiedică să creadă orbeşte în preceptele religioase. Aceştia
încearcă să pună de acord descoperirile ştiinţelor moderne cu partea
ezoterică a religiilor, care conţine idei deosebit de interesante despre
Dumnezeu şi despre originea universului, încercând să elaboreze o
nouă ştiinţă a religiilor, taofizica (după cum o numeşte Fritjof Capra).
Trebuie făcută precizarea că învăţăturile religioase s-au
răspândit atât prin intermediul textelor exoterice (accesibile maselor
largi), cât şi prin intermediul textelor ezoterice (accesibile numai
iniţiaţilor). Ceea ce nu ştiu cei mai mulţi dintre noi este faptul că
aproape toţi întemeietorii religiilor au urmat diverse şcoli de iniţiere,
fiind supuşi unor probe dure, pe care cei mai mulţi dintre oameni nu
le pot suporta. De fapt, religiile sunt viziunile personale despre
Dumnezeu şi despre univers ale acestor mari iniţiaţi. Astfel, Krishna
a descoperit Legile Universului, Hermes le-a dat un caracter practic,
Pitagora le-a sistematizat, Buddha le-a redezvăluit de pe alte poziţii,
Moise a încercat să le impună, iar Iisus le-a dăruit cu generozitate.
Apariţia fiecărei religii a avut un rol enorm în evoluţia
omenirii, de accea nu avem nici un motiv să o considerăm pe una
din aceasta ca fiind superioară celeilalte. Fiecare a apărut atunci
când o anumită parte a omenirii avea nevoie de ea, a fost acceptată

7
cu greu şi au fost necesare mari sacrificii umane pentru a o impune.
De accea trebuie să respectăm cultele religioase, să le privim cu
înţelegere şi compasiune.
Vrem să acceptăm sau nu, în acest stadiu de evoluţie a
omenirii, avem încă nevoie de religie şi, probabil, vom mai avea
nevoie de ea secole de-a rândul, pentru că nu suntem suficienţi de
dezvoltaţi din punct de vedere al conştiinţei, pentru a accepta o
relaţie liberă cu Dumnezeu, pentru a transforma religia din colectivă
în individuală. Cu timpul, eliminând răul, redescoperindu-ne esenţa
divină şi devenind conştienţi de aceasta, nu vom mai avea nevoie de
intermediari între noi şi Divinitate. Până atunci să-i respectăm pe
preoţi, chiar dacă sunt uneori sub aşteptările noastre, pentru că prin
intermediul lor ne aducem aminte din când în când că suntem de
origine divină, fapt de o importanţă capitală pentru evoluţia spirituală
a omenirii. Fără religii, pe Pământ ar domni haosul şi distrugerea,
pentru că omul, nefiind încă suficient de evoluat, are tendinţa de a fi
mai degrabă de partea Răului, decât de partea Binelui. Marii iniţiatori
ai religiilor au avut rolul de a ridica, de fiecare dată, umanitatea din
degradarea spirituală în care începuse să se afunde.

deformare prin iniţiator

religie comunitate
A…Z religioasă
deformare prin limbaj

…
deformare în timp
Trebuie, de asemenea, să facem o altă precizare, deosebit
de importantă. O religie este o formă subiectivă de percepere a
Legilor Universului de către iniţiatorul acesteia. Cu alte cuvinte, de la
început religia apare deformată, pentru că este filtrată prin
personalitatea celui care o face cunoscută. A doua deformare se
produce prin limbaj. Pentru a se putea face înţeles de cei mulţi, Iisus
a recurs la un limbaj simplu, deşi învăţăturile pe care voia să le
transmită erau deosebit de complicate. Moise a fost mai precaut şi,
odată cu învăţăturile accesibile din Pentateuc, a transmis iniţiaţilor şi
o învăţătură ezoterică (cuprinsă în Kabbala), pentru că era conştient

8
că religia sa va suferi o deformare în timp, adică al treilea mod de
deformare. Adevăraţii ezoterişti nu se lasă atraşi de limbajul simplu
al Bibliei, ci încearcă să descopere în cuvintele comune adevăruri la
care cei mai mulţi nici nu gândesc.
Religia face apel mai mult la simţuri şi mai puţin la
capacităţile intelectuale. Pe măsura trecerii timpului umanitatea va şti
să-şi înfrâneze sentimentele egoiste şi să se „mentalizeze“. Taofizica
vine în întâmpinarea viitoarei religii, încercând să înţeleagă religiile
clasice, să le pună de acord cu descoperirile fizicii cuantice şi a celei
relativiste. Luînd în serios taofizica şi astrologia (considerată ca
ştiinţă a interacţiunilor dintre astre şi psihicul uman şi nu ca fraze fără
fond care umplu ziarele şi revistele), omul modern se va cunoaşte
mai bine pe el însuşi, va descoperi rolul său pe acest pământ, nu se
va mai lăsa manevrat de destin şi, redescoperindu-şi esenţa divină,
îşi va construi propria religie, prin intermediul căreia se va afla în
permanentă legătură cu Dumnezeu, fără a mai fi nevoit să apeleze la
intermediari.
În paginile următoare vom încerca să prezentăm o abordare
modernă a noţiunilor de Divinitate, a fenomenului religios, a
Universului, a energiilor care străbat corpul uman, a karmei şi a
reîncarnării, a vieţii după moarte şi a altor subiecte majore.
Abordarea se va baza pe ideea că Universul este de natură mentală,
reprezentând viziunea personală a autorului vis-a-vis de aceste
fenomene.

„Accept toate religiile trecutului şi-l ador pe Dumnezeu, prin toate

aceste religii. Inima mea este deschisă tuturor religiilor viitorului. Cartea
Revelaţiilor nu este încă terminată.“ (Vivekãnanda)
„A transmite celorlalţi rodul contemplaţiei este un lucru mai măreţ
decât contemplaţia însăşi.“ (Toma din Aquino)
„Toţi oamenii sunt egali (...), nu există deosebiri între omul alb şi cel
negru, între arab şi non-arab, ci doar gradul lor diferit de a se teme de
Dumnezeu.“ (Hadït)
„Nu există decât un Dumnezeu, dar numele Lui sunt nenumărate,
la fel ca şi formele sub care El poate fi înfăţişat. Numiţi-L cum vreţi şi
adoraţi-L sub orice formă doriţi, şi astfel sunteţi sigur că veţi ajunge la el.“
(Rãmakrishna)
„Nu vă lăsaţi influenţaţi nici de autoritatea textelor sacre, nici de
logica simplă, nici de aparenţe sau de păreri, nici chiar de învăţătura
maestrului vostru; când vă veţi da singur seama de ceea ce este nefast,
respingeţi-l, tot aşa cum trebuie să acceptaţi şi să urmaţi ceea ce este
favorabil.“ (Buddha)

9
 „Rolul unui guru este doar să instruiască şi să încurajeze. Discipolul
rămâne, în întregime stăpân pe el însuşi.“ (Nisargadatta Maharaj)
„Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al
sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu.“ (Grigorie de Nazianz)
„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi...“ (Evanghelia lui
Ioan)
„Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să
arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o
cunoscut, trimiţând prin îngerul Său, la robul său Ioan...“ (Apocalipsa lui
Ioan)
„De-aş putea recunoaşte că orice apariţie nu este decât o reflectare
a propriei mele conştiinţe.“ (Cartea tibetană a morţilor)
„În anumite momente, (Revelaţia) îmi apare ca un clinchet de
clopoţel şi asta-i pentru mine cel mai greu. Apoi ea se întrerupe şi doar
atunci ştiu ce mi-a transmis îngerul. Alteori, îngerul mi se înfăţişează sub o
formă umană: el îmi vorbeşte şi eu reţin ceea ce mi-a spus.“ (Mahomed)
„Misticul are acces la lumina supranaturală a tenebreleor divine,
dincolo de tot ceea ce este sensibil şi inteligibil. Dacă, văzându-l pe
Dumnezeu, el înţelege ceea ce vede, nu pe Dumnezeu îl contemplă, ci unul
din lucrurile care provin de la el şi pe care noi nu le putem cunoaşte.“
(Dionisie Areopagitul)
Antroposofia este „o cale a cunoaşterii care încearcă să ne
conducă de la spiritual în om, sau spiritualul în spirit.“ (Rudolf Steiner)

10
 DUMNEZEU

Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel mai

îndrăzneţ gând al minţii umane. Buddha şi Iisus au ezitat să se
lanseze în discuţii despre natura lui Dumnezeu şi a Creaţiei Sale,
deoarece erau conştienţi de puterea limitată a cuvântului. O
eventuală explicare a acestor concepte n-ar fi făcut decât să le
deformeze învăţătura. Ei au arătat doar calea prin care se ajunge la
Dumnezeu. („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“, cu alte cuvinte:
„Dacă vei face ca mine, vei ajunge unde am ajuns şi eu“).
Tentativa noastră poate fi sortită eşecului dublu: mai întâi
unui eşec imediat, deoarece mulţi vor considera rândurile următoare
ca fiind simple aberaţii, apoi, unui eşec în timp, pentru că s-ar putea
să fie foarte departe de Adevărul Suprem. Totuşi, având
circumstanţa atenuantă că Adevărul Suprem nu poate fi exprimat
prin mijloace umane, considerăm că merită efectuată o astfel de
încercare.
Mai întâi ar trebui să acceptăm existenţa unei Forţe
Supreme, care dirijează întregul Univers. De ce natură este această
Forţă şi cum dirijează Universul, vom vedea mai târziu.
Să încercăm să acceptăm faptul că mişcarea atât de exactă
a planetelor în jurul Soarelei nu poate fi pur întâmplătoare. De
asemenea, să nu uităm că situarea Pământului la distanţa actuală
faţă de Soare, este cea mai propice apariţiei şi dezvoltării vieţii. Dacă
Pământul ar fi mai aproape de Soare, s-ar transforma într-un deşert
sau ar fi pur şi simplu incendiat. Dacă ar fi mai departe, ar deveni un
imens gheţar. Dacă n-ar exista mişcare de rotaţie în jurul axei,
partea dinspre Soare ar fi un deşert arid, iar partea opusă, un ţinut
îngheţat. Dacă stratul de ozon protector ar fi străpuns, viaţa ar
deveni imposibilă. Cu alte cuvinte, în fiecare moment, viaţa Terrei
atârnă de un fir de păr, în timp ce noi ne vedem liniştiţi de treburi.
Oare cine face posibilă această armonie pe Pământ, în sistemul
nostru solar, în întregul Univers? Cu siguranţă că numai o Forţă
Supremă poate realiza acest lucru. De aceea, considerăm ca o
maximă infatuare tendinţa de a ne considera cea mai evoluată formă
de viaţă din Univers, ba chiar de a ne considera egalii lui Dumnezeu.
Să nu uităm că omenirea a acceptat secole de-a rândul ca
adevărate concepte care acum ne apar ca fiind copilăreşti. Astfel, în

11
timpurile străvechi, toată lumea credea că Pământul este plat şi că
Soarele se învârteşte în jurul acestuia. Cine ar fi îndrăznit să facă o
afirmaţie contrară era considerat nebun. Vrem să arătăm prin
aceasta că realitatea înconjurătoare este pur şi simplu produsul
minţii umane. Vom reveni asupra acestei idei, după ce vom încerca
să stabilim natura Forţei Supreme.
În abordarea Universului şi a lui Dumnezeu se fac
următoarele erori. În primul rând se absolutizează simţurile, adică
ne-am obişnuit să credem doar ce ne văd ochii, ce putem pipăi,
mirosi, auzi, etc. În al doilea rând, procedăm la o abordare
antropocentrică, adică vedem lucrurile subiectiv, din interiorul nostru
şi nu obiectiv, din exterior. În al treilea rând, avem tendiţa de
antropomorfizare a Forţei Supreme, căreia îi atribuim formă şi calităţi
umane.
Omul este prizonierul celor cinci simţuri, iar aparatura
ştiinţifică este doar o extensie a simţurilor (aparatele măsoară
efectele, dar nu dezvăluie cauzele). Ştiinţa este utilă pentru
cunoaşterea amănunţită a realităţii înconjurătoare, dar nu este
suficientă pentru a ne releva adevărata Realitate, căci ştiinţei îi este
imposibil de a aduna toate datele despre Realitate, deci ea este şi va
rămâne mereu imperfectă.
Adevărata Realitate o cunoaşte numai Dumnezeu. Noi nu
avem acces decât la o parte infimă a acestei Realităţi şi anume la
realitatea fizică, aşa cum ni se înfăţişează ea simţurilor noastre.
Pentru a înţelege Realitatea în sine trebuie să facem nişte eforturi
mentale, încercând, în primul rând să ne eliberăm de „tirania“ celor
cinci simţuri.
Să recunoaştem că, dacă am fi de dimensiunea atomului şi
am avea acelaşi grad de inteligenţă, lumea ni s-ar înfăţişa cu totul
altfel. De asemenea, dacă am putea vedea în infraroşu, sau am
putea auzi ultrasunetele realitatea ar fi total deosebită de cea
obişnuită. Acestea sunt exemple minore, dar acceptarea lor ne
schimbă fundamental viziunea despre lumea înconjurătoare. Prin
cele cinci simţuri limitate, Dumnezeu nu face decât să ne protejeze
de multitudinea de informaţii care circulă în Univers, pe care, la
nivelul actual de evoluţie, creierul nu le-ar putea procesa.
Ceea ce mai trebuie să acceptăm este faptul că totul în jur
este vibraţie. Fizica ne învaţă că în interiorul corpurilor aparent
statice este o vânzoleală cumplită de particule, pe care simţurile
noastre nu o pot percepe şi, este bine că se întâmplă astfel,

12
deoarece am fi pur şi simplu năuciţi de ceea ce am vedea şi auzi în
jurul nostru.
Vibraţia poate fi sesizată cu aparatele de măsură, dar numai
până la un anumit nivel, dincolo de care ştiinţa capitulează. Cineva a
spus că acolo unde se termină ştiinţa începe Dumnezeu. Afirmaţia ni
se pare a fi parţial corectă şi vom argumenta mai târziu acest lucru.
Deocamdată să încercăm să ne apropiem de esenţa Forţei
Supreme, lansând prima afirmaţie capitală: Forţa Supremă este de
natură mentală, energetică şi informaţională, constituind vibraţia cea
mai subtilă care există în Univers. Cu alte cuvinte, întregul Univers
este de natură mentală, noi, împreună cu realitatea care ne
înconjoară, fiind, de fapt, gândurile lui Dumnezeu. Vom putea
accepta această idee, dacă vom adăuga dimensiunilor cunoscute
(spaţiul şi timpul), o nouă dimensiune, vibraţia. În accepţia noastră
Forţa Supremă este o Inteligenţă Supremă, un Spirit Suprem, care
creează mental întreaga Realitate. Cu alte cuvinte Dumnezeu este
Totul, noi suntem în Dumnezeu, suntem gândurile lui Dumnezeu, iar
Dumnezeu e în noi. Întreaga Realitate este de natură mentală, fiind
alcătuită din energie, materie şi informaţie. Acţionând mental, Spiritul
Suprem (Tatăl, în accepţia creştină), transformă energia subtilă în
stare pură (Sf. Duh sau Vacuitatea la buddhişti), manifestând-o sub
formă de materie (Fiul). Creaţia divină este de natură vibratorie,
Dumnezeu creând universul prin sunet („La început a fost Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu“).
vibraţie
subtilă TATĂL
energie

SF. DUH
informaţie

vibraţie
grosieră materie
FIUL
Abia acum putem să ne dăm seama câtă dreptate au
religiile. Eliberarea, regăsirea spiritului divin care există în noi, este
de fapt întoarcerea la Vacuitate, la Odihna Supremă. Acest deziderat
este realizat de către misticii religioşi în momentul morţii sau poate fi
realizat chiar în timpul vieţii prin tehnici superioare de meditaţie.

13
 În continuare vom încerca să oferim o viziune personală
asupra planurilor subtile ale Realităţii, considerate din perspectiva
structurii mentale a Universului.

„Dumnezeu nu seamănă deloc cu imaginea pe care ne-o facem

despre el, absolut deloc.“ (Nicolai Berdiaev)
„Toţi repetă numele lui Dumnezeu, dar nici unul nu e capabil să
atingă profunzimea misterului său.“ (Guru Nãnak)
„Trebuie să facem apel la gândirea pură, pentru a atinge adevărul
absolut.“(Platon)
„Platon vorbeşte de o puritate care nu este din lumea asta, nici din
afara ei, care nu este nici vremelnică, nici eternă, care nu are nici exterior,
nici interior.“ (Meister Eckhart)
„Sunt eu însumi eternitatea, când nu ţin seamă de timp şi când mă
văd doar pe mine în Dumnezeu şi pe Dumnezeu în mine“ (Angelus
Silesius)
„Fiinţa absolută este necunoscutul, omniprezentul, indispensabilul
pe care conştiinţa umană îl caută necontenit, în cunoaşterea, percepţia şi
acţiunea sa.“ (Sri Aurobindo Ghose)
„Dumnezeu... care este transcendent oricăror lucruri,
incomprehensibil şi indicibil, consimte să devină participant şi vizibil în mod
invizibil.“ (Grigorie Palamas)
„La origine, tenebrele acopereau tenebrele, tot ceea ce se vede nu
era decât un val inform. Închis în vid, Unu accedând la Fiinţă, a luat atunci
naştere prin puterea căldurii. S-a dezvoltat mai întâi dorinţa, primul germen
al gândirii. Căutând, prin meditaţie, în sufletele lor, Înţelepţii au găsit în non-
fiinţă, locul Fiinţei.“ (Rig Veda)
„Cel Prea-Înalt a creat totul, a organizat totul, a determinat totul, a
îndrumat totul.“ (Coran)
„Dao este fundalul secret, comun tuturor fiinţelor. (...) Dao nu
acţionează el însuşi, dar totul se face prin el.“ (Lao Zi, Dao de Jing)
„Unul, care este dincolo de corporal şi existent, nu este nici
existent, nici corporal, ci, mai curând, el acţionează, este el însuşi acţiune
pură, astfel încât este Fiinţa supremă. Fiinţa supremă, care este, înaintea
existentului, ca o idee a existentului.“ (Porphyrios)
„Dumnezeu ne permite să fim faţă în faţă cu el, nu prin enigme. El
se apropie de cei care merită şi se identifică cu ei, ba chiar se întrupează în
ei, astfel că, la rândul lor, ei sălăşluiesc cu trup şi suflet în el.“ (Grigorie
Palamas)
„Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la
un om cum poate omul deveni Dumnezeu.“ (Clement din Alexandria)

14
 LUMILE SPIRITUALE

Prin Lumi Spirituale înţelegem acele planuri subtile care ne

sunt superioare din punct de vedere vibraţional. Aceste lumi există
simultan cu lumea în care trăim, cea a unor vibraţiii grosiere,
percepută de filtrele simţurilor noastre ca fiind materie. Hinduismul
considera că realitatea înconjurătoare este o iluzie (maya). Noi nu
vom fi atât de categorici, ci vom considera că este doar o mică parte
din Adevărata Realitate, pe care o cunoaşte numai Dumnezeu
(Observatorul Unic).
Am mai afirmat anterior că Dumnezeu (Spiritul Suprem,
Inteligenţa Supremă, Vibraţia Supremă) acţionează asupra Vacuităţii
(Energia Pură Nemanifestată, Eterul Primordial şi nu Vidul, cum
înţeleg unii) creând mental Lumile (Lumea fizică, pe care o
percepem cu simţurile şi Lumile Spirituale, accesibile doar prin
deschiderea „celui de-al treilea ochi“, cu care putem sesiza vibraţiile
superioare).
Considerăm că această Creaţie
este reflectată cel mai bine de diagrama
Tai-Qi (Yin - Yang), prezentă în figura
alăturată. Zona neagră reprezintă
Vacuitatea, zona albă simbolizează
Lumile deja formate, cercul mic alb -
lumile care tocmai sunt create, iar cercul
mic negru reprezintă Lumile care tocmai
se resorb în Vacuitate. Dumnezeu
(Spiritul Suprem, Observatorul Unic) este cercul exterior, care
„îmbrăţişează“ Lumile şi Vacuitatea. De fapt, după părerea noastră,
Spiritul Suprem se află în permanenţă în stare duală: o stare de
Creaţie, în care creează şi urmăreşte evoluţia Lumilor şi o stare de
contemplare, în care, cufundat în Vacuitate, elaborează Planul Divin
de creare a unor noi Lumi. Această diagramă trebuie vizualizată în
mişcare, cu cercurile mici în creştere şi cu zonele albă şi neagră în
scădere. De aici putem trage o concluzie deosebit de importantă,
care poate oferi un răspuns la o întrebare care a frământat omenirea
de mii de ani: Deoarece Dumnezeu este veşnic, nu putem afirma că
a existat un moment iniţial în care au fost create Lumile. Acestea
sunt în permanetă transformare, născându-se din Vacuitate şi

15
întorcându-se în Vacuitate. Aşa se întâmplă şi cu gândurile noastre.
Ele există pentru scurte perioade de timp ca Forme-Gânduri, apoi
dispar în Vacuitate. Gândirea în Sine, însă, a existat şi va exista
veşnic (prin acest aspect ne asemănăm cu Spiritul Suprem, de
aceea în Biblie se spune că am fost creaţi „după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu“, acest aspect referindu-se la faptul că
omul este un Gânditor, un Creator şi nu la acela că are înfăţişarea lui
Dumnezeu). Comunicarea între om şi Spiritul Suprem are loc prin
vibraţie înaltă (de exemplu prin rugăciunea creştină).
Dumnezeu

rugăciune, Lumile
mantra Spirituale

Lumea
Om fizică

Ezoterismul creştin consideră că Lumile sunt în număr de

zece şi anume: Lumea Fizică, în care trăiesc oamenii şi Lumiile
Superioare în care-şi desfăşoară activitatea Eroii (cei care
stăpânesc inteligenţa, ştiinţa şi cunoaşterea lucrărilor divine), Îngerii
(îngerii păzitori), Arhanghelii (cei care creează regnul animal),
Principatele (cei care creează regnul vegetal), Virtuţiile (cei care
creează mineralele şi metalele), Forţele (cei care creează
elementele - foc, pământ, aer, apă), Domniile (cei care plăsmuiesc
corpuri şi forme ale materiei), Tronurile (cei care întreţin formele
materiei), Heruvimii (cei care fac ordine în haos) şi Serafimii (cei care
răspândesc Cuvântul Divin). Eroii au vibraţia cea mai scăzută, iar
Serafimii au vibraţia cea mai înaltă. O astfel de clasificare creează
impresia falsă că aceşti ezoterişti stăpânesc secretele Lumilor, dar
de fapt, reducându-le la un număr (10), ei limitează Puterea Spiritului
Suprem, care este infinită. Nimeni în afară de Dumnezeu nu este
conştient de diversitatea Lumilor Spirituale. Chiar omul poate crea în
orice moment astfel de Lumi, prin visele sale, prin călătoriile astrale
(călătorii extracorporale) şi prin actul morţii, care este, de fapt,
începutul existenţei într-o Lume Spirituală, creată exclusiv de
mentalul celui decedat. De fapt Dumnezeu creează Lumile, apoi le
lasă să evolueze liber, entităţile din Lumile respective putând crea, la

16
rândul lor alte Lumi. Astfel are loc un proces în cascadă, imposibil de
cuprins cu mintea umană.
Dumnezeu transformă Vacuitatea (Energia Pură) în Lume
Fizică (Materie) prin emanaţie de Lumină, fapt surprins în geniala
formulă a lui Einstein E=mc2. Acesta considerăm noi că este sensul
invocaţiei biblice: „Să fie Lumină“. Începutul Lumii Fizice există
numai din punctul de vedere al unui observator terestru, care a
inventat noţiunea de Timp, pentru a putea delimita evenimentele.
Timpul în sine, ca dimensiune, nu există. În conformitate cu teoria
relativităţii a lui Einstein şi bazându-ne pe concepţia noastră despre
Dumnezeu şi Lumile Spirituale, vom mai face câteva afirmaţii care,
probabil, îi vor şoca pe cei mai mulţi dintre noi. Astfel, îndrăznim să
afirmăm că, din punctul de vedere al unui observator terestru, pe
măsură ce pătrundem în Lumile Spirituale (în vibraţii înalte), aceste
Lumi se „mentalizează“, timpurile se dilată sau se suprapun, spaţiile
se curbează sau dispar. Astfel, în anumite Lumi Spirituale, viitorul şi
trecutul pot coexista cu prezentul. Din punctul de vedere al lui
Dumnezeu, credem noi, există numai Prezentul Etern, deoarece
Spiritul Suprem este Veşnic.
Revenind la diagrama Tai-Qi, cercul mic alb este perceput
de observatorul terestru prin supernove (Lumi care tocmai sunt
create), iar cercul mic negru prin găuri negre (Lumi care tocmai
dispar).
Viziunile iniţiaţilor asupra Lumilor Spirituale diferă prin faptul
că ele sunt privite cu mintea şi cu simţurile fiinţei umane, care, după
cum am văzut, sunt limitate, unii dintre ei producând deformări ale
acestor viziuni şi prin faptul că le abordează din punctul de vedere,
subiectiv, al unei anumite religii. Noi considerăm că este mai
important să înţelegem mecanismul de apariţie a Lumilor în general,
a Lumilor Spirituale în special şi că este mai puţin important să ne
pierdem vremea încercând să facem o clasificare a acestora,
încercând să punem de acord viziunile tuturor iniţiaţilor.
După cum am văzut, nu există o graniţă strictă între Lumi.
Ele coexistă, sunt simultane cu Lumea Fizică şi pătrunderea într-una
din aceste Lumi se poate realiza prin creşterea vibraţiilor energetice.
În funcţie de evoluţia mentală şi de personalitatea fiecăruia dintre noi
aceste Lumi pot fi încărcate de beatitudine (Rai) sau de groază (Iad),
după cum pot avea un aspect total diferit de lumea terestră. În
aceste lumi se poate pătrunde prin tehnici de călătorie astrală sau
prin porţi energetice de acces.

17
 „Întreaga lume exterioară vizibilă, cu toate creaturile sale, este o
copie a alcătuirii lumii interioare spirituale.“ (Jakob Böhme)
„Toate puterile divine formează o succesiune de planuri şi sunt
asemenea unui arbore.“ (Kabbala: Sefer ha-Bahir)
„Lumea este plină de minuni, de mistere încântătoare şi
înspăimântătoare. Iar omul îşi acoperă ochii cu palma, pentru a stăvili
lumina fremătătoare.“
„Rugăciunea constituie o înălţare a inteligenţei spre Dumnezeu; ea
este o conversaţie a intelectului cu Dumnezeu“(Evagrie Ponticul)
„Slavă lui Dumnezeu, stăpânul lumilor. Prea milostive Stăpân al
zilei Judecăţii de apoi! Pe Tine te adorăm! Pe tine te implorăm ca să ne
ajuţi; Călăuzeşte-ne pe calea cea dreaptă.“ (Coran)
„Rugăciunea este un sacrificiu de adoraţie, precum şi o comuniune
directă cu Dumnezeu, prin care pătrundem în sanctuarul cerului, şi, odată
admis în prezenţa lui Dumnezeu, noi îl interpelăm asupra promisiunilor sale“
(Jean Calvin)
„Rugăciunea mentală nu este, după părerea mea, decât o relaţie
de prietenie, în cadrul căreia te afli, adesea, faţă în faţă cu Dumnezeu, de
care ştii că eşti iubit.“ (Tereza de Avila)

18
 ENERGIILE UMANE SUBTILE

În afară de existenţa sa fizică, omul mai are şi o existenţă

energetică, inaccesibilă în mod normal celor cinci simţuri, dar
percepută de clarvăzători, cărora realitatea înconjurătoare li se
înfăţişează sub o formă mult mai complexă decât aceea cu care
suntem obişnuiţi. Astfel, întregul Univers este străbătut de o energie
vitală, numită prana în tradiţia indiană, pe care clarvăzătorii o percep
sub forma unor „fluvii“ de lumină. Această energie este absorbită de
corpul uman prin şapte centre energetice numite în sanscrită chakre
(roţi, discuri, vârtejuri). De asemenea, personalitatea individului este
percepută de clarvăzători prin câmpuri de natură energetică (de fapt
vibraţii superioare), care înconjoară corpul fizic, având o formă
aproximativ ovoidală numită aură. Deci, corpul fizic preia energia din
cosmos prin cele şapte chakre, iar modul în care o prelucrează este
reflectat în aură. Corpul fizic este străbătut de anumite meridiane
energetice, cunoscute de anticii orientali, care le-au utilizat în
acupunctură şi presopunctură. Dezechilibrul unui anumit punct, de
pe un anumit meridian, produce o anumită boală. Acupunctura şi
presopunctura nu fac decât să restabilească echilibrul energetic al
acestor puncte.

chakre

meridian
energetic

Aura corpului
uman

19
 Dacă asupra aurei, chakrelor şi a meridianelor energetice,
clarvăzătorii au început să cadă de acord în ceea ce priveşte forma
şi amplasamentul acestora, referitor la energiile subtile care străbat
corpul uman există păreri diverse, controversele dăinuind de mii de
ani.
Astfel, cea mai simplă alcătuire a fiinţei umane este
considerată aceea cuprinzând trei elemente: corpul, sufletul şi
spiritul. Sufletul este cel care întreţine viaţa corpului fizic, iar spiritul
este esenţa divină dăruită de Dumnezeu prin actul Creaţiei. Marii
iniţiaţi susţin diverse amplasamente ale sufletului şi spiritului (de
exemplu în creier, în inimă, în ficat, în glandele endocrine, etc.), pe
această temă ivindu-se nenumărate polemici inutile. De asemnea,
există clasificări mai detaliate ale energiiilor subtile, pe care unii din
ezoterişti le numesc corpuri subtile. Astfel, ei consideră că fiinţa
umană este alcătuită din corp fizic, corp eteric, corp mental, corp
astral, corp cauzal, corp buddhic şi corp atmic. Denumirile ni se par
improprii şi eclectice. Astfel, nouă, denumirea de corp ne sugerează
ceva de natură tridimensională şi nu ceva de natură energetică. De
asemenea, denumirea de corp astral ni se pare improprie pentru a
desemna sentimentele şi trăirile emoţionale (astral vine de la astru şi
sugerează cosmosul). Noţiunile de corp buddhic şi corp atmic provin
din tradiţia indiană şi par anacronice. Considerăm că este mai
important să înţelegem rolul energiilor subtile şi mai puţin important
să le dăm denumiri sofisticate şi să le plasăm în diferite puncte ale
corpului fizic. De aceea vom încerca nişte clasificări care ţin în primul
rând de bunul simţ, căutând să numim energiile subtile într-un mod
accesibil tuturor.
Pornim de la ideea că personalitatea unei entităţi umane este
dată în primul rând de gândurile şi sentimentele sale, acestea
determinând acţiunile ulterioare. Deci personalitea sau Ego-ul poate fi
considerată ca vehiculând două tipuri de energii subtile pe care le vom
numi afect (totalitatea sentimentelor şi a trăirilor emoţionale) şi mental
(totalitatea gândurilor şi a deducţiilor raţionale). Mai considerăm că
omul posedă şi o conştiinţă extinsă, spiritul, adică un mental superior,
în care sunt înmagazinate date importante despre vieţile noastre
anterioare şi cu ajutorul căruia devenim conştienţi de esenţa noastră
divină. Această conştiinţă reprezintă adevărata noastră identitate, de
aceea o vom numi simplu Eu. Esenţa divină, care nu este o
aglomerare energetică (o „sămânţă“ cum spun unii ezoterişti), ci o
vibraţie continuă care străbate viul şi neviul, o vom numi SupraEu.
Obţinem, astfel, o primă clasificare a energiilor umane în Ego (afect +

20
mental), Eu şi SupraEu. Scopul vieţii este eliminarea autorităţii
exagerate a Ego-ului asupra corpului fizic, dezvăluirea conştiinţei
extinse prin care devenim conştienţi de esenţa noastră divină,
sustragerea din ciclul de reîncarnări (samsara) în care ne angrenează
Ego-ul şi obţinerea eliberării finale (nirvana, cufundarea în Vacuitate,
Odihna Supremă).
Să nu uităm, însă, că există un tipar energetic al corpului
fizic, pe care-l vom numi dublu eteric, deoarece este o dublură
energetică a corpului fizic, urmărind fidel conturul acestuia şi având o
grosime de câţiva centimetri. Spermatozoidul care fecundează
ovulul, are înscris în el acest tipar ce determină dezvoltarea
ulterioară a fătului. Corpul energetic este perceput de clarvăzători,
împreună cu efectele reflectate în aură ale afectului, mentalului şi
conştiinţei extinse.
Deci, pentru a fi riguroşi, vom oferi următoare clasificare a
componentelor fiinţei umane: corp fizic, dublu eteric, afect, mental,
Eu şi SupraEu. Vom vedea, mai târziu, că în momentul morţii, dublul
eteric, afectul, mentalul, Eul şi SupraEul continuă să existe
independent de corpul fizic, sub forma unei entităţi energetice
proiectată într-o Lume Spirituală dată de personalitatea celui
decedat. Acelaşi lucru se întâmplă şi în călătoriile astrale sau în
accesul la Lumile Spirituale prin porţi energetice, corpul fizic şi dublul
eteric rămânând imobile.
Îndrăznim să identificăm sufletul cu dublul eteric (vitalitatea),
spiritul cu conştiinţa extinsă (Eul) şi să comentăm câteva expresii
foarte des întâlnite. Astfel, prin exprimarea „şi-a dat sufletul“ oamenii
se referă de fapt la desprinderea energiilor subtile (dublu eteric,
afect, mental, Eu, SupraEu) de corpul fizic şi nu doar la dublul eteric
(aici sufletul are o accepţie mai largă). Când spunem că „şi-a vândut
sufletul diavolului“, de fapt spunem că, prin afectul şi mentalul său
de natură negativă, acel om şi-a asigurat o existenţă chinuitoare
după moarte, într-o Lume dominată de vibraţii grosiere. Când vorbim
despre „nemurirea sufletului“, ne referim, de fapt, la nemurirea
spiritului (a Eului), căci vom vedea mai târziu că dublul eteric,
mentalul şi afectul mor, la rândul lor, după o existenţă de o anumită
durată în Lumile Spirituale. „Un om fără suflet“ desemnează, de fapt,
un om cu afect negativ, iar „a avea suflet bun“ înseamnă a gândi
pozitiv, a avea un mental sănătos.
În final, atragem atenţia că dacă explorarea Lumilor
Spirituale se face prin intermediul Ego-ului (afect + mental) şi nu prin
intermediul conştiinţei extinse, perceperea acestor Lumi va fi

21
deformată, departe de Adevărata Realitate. Acesta este motivul
pentru care, în extazurile religioase, misticii „văd“ zei, Iisuşi sau
Fecioare, pentru că „văd“ ceea ce doreşte Ego-ul lor să vadă, nu
ceea ce există în realitate. Cu alte cuvinte îşi creează propriile lor
Lumi Spirituale iluzorii. De fapt, Dumnezeu, pentru a încuraja
căutările spirituale ale acestora, li se înfăţişează sub forma pe care
ei o doresc. Greşeala în care persistă aceşti mistici este că
absolutizează aceste viziuni, considerându-le drept Adevărata
Realitate. V-aţi întrebat vreodată de ce în viziunile unui buddhist apar
zeităţi şi nu Iisus Hristos? Rãmakrishna, unul dintre puţinii oameni
care au experimentat mai multe religii, şi-a dat seama că aceste
viziuni sunt specifice fiecărui mistic religios.

„Prin propria mea forţă, sunt la fel de orb ca oricare altul şi nu sunt
în stare de nimic, dar prin Spiritul divin, spiritul meu înnăscut poate pătrunde
orice.“ (Jakob Böhme)
„Temelia tuturor lucrurilor, ceea ce veghează la ordinea cosmică,
ceea ce predomină în toate, este spiritul.“ (Dhammapada)
„Fiţi mica reflexie a unei mari lumini.“ (Grigorie de Nazianz)
„Adam, în egală măsură Dumnezeu şi creaţie (...) este Sufletul
unic, din care a fost creată specia umană.“ (Ibn 'Arabi)
„Ceea ce se află în mine este mai mare decât lumea; dacă
Divinitatea nu este acolo, însemană că nu se află nicăieri.“ (Lavater)
„Cel pe care voiam să-l caut a venit în întâmpinarea mea. Şi acela
a devenit ego-ul meu, pe care-l numeam Altul.“ (Kabir)
„Noi înşine, prin etalarea naturii noastre prezente (...), merităm să
fim numiţi un joc al lui Dumnezeu.“ (Maxim Mărturisitorul)
„În orice suflet se regăseşte sensul spiritual şi imaginea lui
Dumnezeu.“ (Origene)
„Natura noastră spirituală este după chipul Creatorului, ea
seamănă cu ceea ce este deasupra ei; fiind incapabilă să se cunoască pe
ea însăşi, ea reflectă caracterul inaccesibil al lui Dumnezeu.“ (Grigorie de
Nyssa)
„Omul a fost creat din nimic. De aceea el urmăreşte acest nimic,
care nu se află nicăieri şi, în timpul acestei urmăriri, el se îndepărtează atât
de mult de el însuşi, încât îşi pierde propria urmă: cufundat în simpla esenţă
a Divinităţii, ca în propria sa interioritate, el se duce să moară în
Dumnezeu.“ (Jan Van Ruybroeck)
„Trebuie să explici lucrurile prin intermediul omului, nu omul prin
intermediul lucrurilor.“ (Saint-Martin)

22
 KARMA INDIVIDUALĂ

Prin karma înţelegem totalitatea gândurilor, dorinţelor şi

acţiunilor, pozitive sau negative, din vieţile anterioare (karma veche)
şi din această viaţă (karma nouă). Deducem, de aici, o clasificare a
karmei, în primul rînd, în karma pozitivă (aptitudini, talente) şi karma
negativă (boli, traume) şi, în al doilea rînd, în karma veche şi karma
nouă. Aceasta înseamnă că, în orice moment, karma noastră
depinde, mai întâi, de gândurile, dorinţele şi acţiunile noastre din
vieţile anterioare, apoi, de cele din această viaţă şi chiar de cele din
momentul morţii (ne putem mântui în ultima clipă, pozitivându-ne
karma).
După moarte, aşa cum am văzut anterior, dublul eteric,
afectul, mentalul, Eu şi SupraEul îşi continuă existenţa într-o Lume
Spirituală, ca o entitate de sine stătătoare, care devine conştientă de
faptele bune şi rele săvârşite în viaţa terestră. Pe parcursul acelei
existenţe, mentalul şi afectul sunt reevaluate de către conştiinţa
extinsă (Eu), alcătuind karma veche. Această karma constituie ceea
ce noi numim în mod obişnuit destin. Nu suntem de acord cu ideea
că omul este supus destinului. Dumnezeu ne-a înzestrat şi cu liberul
arbitru, aşa că putem lupta împotriva karmei vechi, negative,
formându-ne o karma nouă, pozitivă.
Karma veche poate fi evidenţiată astrologic prin astrogramă,
care studiază poziţia planetelor în momentul naşterii, adică a acelui
moment foarte important, în care entitatea dintr-o Lume Spirituală se
reîncarnează într-un corp fizic. Astrologia karmică porneşte de la
ideea că există trei tipuri fundamentale de karma negativă: de
agresivitate (specifică oamenilor violenţi, care caută să se impună
prin orice mijloace, criminalilor, etc.), de ataşament posesiv
(specifică geloşilor, celor care doresc să acapareze bunuri materiale,
hoţilor, etc.) şi de ignoranţă (cei care refuză să se instruiască sau îşi
utilizează cunoştinţele pentru a-i manevra pe ceilalţi). Dacă această
karma este utilizată pozitiv şi este sublimată (dharma), atunci cea de
agresivitate devine utilă sportivilor, cea de posesivitate poate fi
exploatată de către mistici, iar cea de ignoranţă de către savanţi.
Iată, deci, că liberul arbitru ne permite să ne transformăm
complet karma, să ne mântuim. O karma bună ne asigură o
existentă liniştită şi în viaţa de după moarte (ne ducem în Rai,

23
conform concepţiei creştine) şi în următoarea reîncarnare.
Diferenţele intelectuale şi sociale dintre oameni, suferinţele sau
bunăstarea acestora se datorează, în primul rând, acţiunilor pe care
le-au săvârşit în vieţile lor anterioare. Raiul şi Iadul există nu numai
în Cer, ci şi pe Pământ. Depinde de fiecare dintre noi în care din ele
vrem să ne ducem existenţa. Un individ cu mentalul dezvoltat îşi
asigură o existenţă rezonabilă în această viaţă şi în cele viitoare.
Karmele de agresivitate şi de ataşament posesiv sunt date în
mod predominant de către energiile afective (afect - am împrumutat
acest termen din psihologie), iar karma de ignoranţă este dată de
energiile mentale (mental). În consecinţă, putem face o clasificare a
karmei în karma afectivă şi karma mentală. Părerea noastră este că,
în stadiul actual de evoluţie a omenirii, karma, atât individuală, cât şi
colectivă, este predominant afectivă (de aceea se face afirmaţia că
omul este robul simţurilor). Pe măsură ce omenirea va evolua, karma
se va mentaliza şi se va pozitiva. Îndrăznim să afirmăm că este
posibilă, în viitorul îndepărtat, o existenţă pur energetică a entităţilor
umane, aşa cum este, probabil, aceea a vizitatorilor din O.Z.N.-uri.

Karma
pozitivă
agresivitate
veche afectivă
negativă ataşament posesiv
mentală ignoranţă
pozitivă
agresivitate
nouă afectivă
negativă ataşament posesiv
mentală ignoranţă

Considerăm că, în momentul creării Omului de către

Dumnezeu (Spiritul Suprem), acesta a fost înzestrat cu un mental şi
un afect inferioare, i s-a impus o karma pozitivă iniţială minimală, pe
care trebuia cel puţin s-o realizeze, dacă nu chiar s-o depăşească şi
a fost lăsat să evolueze liber. Prin Adam şi Eva noi înţelegem Omul
(Bărbatul şi Femeia) în general şi nu două persoane anume. În
momentul în care omul a interacţionat cu mediul şi cu ceilalţi oameni,
el a început să acumuleze karma, pozitivă sau negativă, în funcţie de
gândurile, dorinţele şi acţiunile sale. Aceasta este, în accepţia
noastră, căderea în păcat de care ne vorbeşte Biblia. Ispitit de
propriile sale gânduri (şarpele biblic, urcarea şarpelui kundalini prin
chakre), omul a acces la cunoaştere (a muşcat din fructul oprit), a
început să se creadă din ce în ce mai deştept (karma de ignoranţă),

24
mai puternic (karma de agresivitate) şi a început să adune bogăţii
(karma de de ataşament posesiv), karma lui generală devenind, în
mare măsură, negativă. Izgonirea din Rai ne sugerează ideea că,
după moartea fizică, omul urma să ducă o existenţă chinuitoare, care
se reflecta şi în următoarea viaţă terestră, după reîncarnare.
Astfel, pe Pământ a început să se manifeste Răul, care nu
este o creaţie a lui Dumnezeu, sau a vreunui înger decăzut (Satana),
ci este chiar creaţia omului, este manifestarea legii universale a
karmei surprinsă în mod excepţional, în câteva cuvinte, de
înţelepciunea populară: „Bine faci, bine găseşti; rău faci, rău
găseşti“. Răul este o provocare a Binelui, fără de care acesta nu se
poate manifesta. Un concept este perceput, în primul rând, prin
dualul său (de exemplu caldul ca opus frigului). Dacă ar exista numai
Bine, credem că pe Pământ ar fi o plictiseală imensă, pentru că n-am
mai putea, în actualul stadiu de evoluţie, să mai percepem Binele la
valoarea sa. Binele Absolut există numai în Dumnezeu, Răul există
numai în entităţile inferioare.
La reîncarnarea într-o nouă existenţă, karma iniţială pozitivă
creşte, deoarece indiferent de acţiunile anterioare, bune sau rele, ale
unui individ, el a evoluat într-un anume fel, deoarece a trăit o
experienţă de viaţă conştientă. Nu suntem de acord cu anumite
concepţii orientale, conform cărora entităţile umane negative se pot
reîncarna în plante sau animale. Părerea noastră este că regnul
animal şi vegetal au fost create de Dumnezeu pentru a susţine
evoluţia Omului, pentru a-i îmbogăţi experienţa şi nu pentru a-l
pedepsi printr-o reîncarnare într-un regn inferior.
În varianta unui scenariu negativ al viitorului, datorită
perpetuării Răului pe Pâmânt, omenirea se poate autodistruge,
ducând la dispariţia tuturor regnurilor. Oamenii cu o karma pozitivă,
chiar dacă vor muri, vor duce o existenţă liniştită în Lumile
Superioare (vor ajunge în Rai), sau chiar vor fi promovaţi în planurile
înalte ale acestora (vor găsi Împărăţia lui Dumnezeu), iar cei cu o
karma negativă vor suferi cumplit, deoarece nu va mai exista
posibilitatea reîncarnării pentru a-şi satisface poftele (vor ajunge în
Iad), devenind un fel de animale puse la dispoziţia entităţilor
superioare. În varianta unui scenariu pozitiv, aşa cum am afirmat mai
sus, este posibilă o transformare radicală a corpului fizic, care va
deveni, din ce în ce mai evident, un corp energetic. Acest lucru va fi
posibil numai atunci când mentalul uman va atinge trepte superioare
de dezvoltare.

25
„Dobândeşte cunoştinţe despre tine însuţi şi-l vei cunoaşte astfel pe Autorul
tău.“ (Avicenna)
„Cu toată fiinţa ta găseşte-ţi refugiul în Domnul, care sălăşluieşte în inima ta;
prin mila lui, tu vei dobândi pacea supremă şi starea de eternitate.“
(Bhagavad-Gitã)
„A vrea este propriu omului. A vrea răul este propriu naturii corupte. A vrea
binele este dovada graţiei divine.“ (Jean Calvin)
„Nu căutaţi calea prea departe, la ceilalţi; calea este sub paşii voştri.“ (Tung-
chan)
„Dharma este suveranitatea suveranităţii. De aceea nu există nimic care să
fie superior Dharmei.“ (Brihadãranyaha upanishad)
„Nu s-a obţinut nimic, atâta vreme cât individul nu s-a transformat, în forul
său interior.“ (Carl Gustav Jung)
„De aceea trebuie neapărat să cunoaştem existenţa unui alt principiu, cel al
Răului, care devine dăunător adevăratului Dumnezeu şi creaturii sale, căci
acest principiu pare a-l incita pe Dumnezeu împotriva creaturii sale şi pe cel
creat împotriva lui Dumnezeu.“ (Z. Oldenbourg, Cartea celor două
principii)
„Dumnezeul meu mă mână, Dumnezeul meu mă obligă, dar asta nu
înseamnă că mă conduce. Eu nu sunt însă liber să fac ce vreau.“ (Martin
Luther)
„De fapt, orice om are posibilitatea de a fi bun... sau rău, înţelept sau prost...
Nu există nimeni care să-l constrângă sau să-i determine, aprioric, purtarea,
nimeni care să-l împingă pe calea binelui sau răului. El însuşi, de bună voie
şi pe deplin conştient, apucă pe calea pe care o doreşte.“ (Maimonide)
„Este de-ajuns ca să iubeşti ceva cu pasiune, muzica, soarele sau un prunc,
pentru a auzi chemarea divină, pentru ca harul să se coboare asupra ta.“
(Rãmakrishna)
„Un om ar trebui să fie într-o revoltă continuă contra lui însuşi, căci ego-ul se
micşorează şi se deformează, ca o oglindă concavă. Acesta este cel mai
cumplit tiran, căci el vă domină complet.“ (Nisargadatta Maharaj)
„Două iubiri au zidit două cetăţi. Iubirea de sine, mergând până la dispreţul
faţă de Dumnezeu, cetatea terestră. Iubirea de Dumnezeu, mergând până la
dispreţul de sine, cetatea celestă. Una este glorificată în sine însuşi, cealaltă
în Domnul Dumnezeu.“ (Sfântul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu)

26
 KARMA COLECTIVĂ

Am făcut, anterior, o clasificare a karmei în karma veche

(mentală şi afectivă, pozitivă şi negativă) şi karma nouă (mentală şi
afectivă, pozitivă şi negativă). De asemenea, am afirmat că omul îşi
poate pozitiva karma, îndeplininindu-şi misiunea lui în această viaţă
(dharma).
Fiecare viaţă constituie o lecţie ce trebuie învăţată. Dacă
această lecţie nu este bine însuşită, persoana este obligată să
repete experienţele respective, într-o viaţă viitoare, prin reevaluarea
karmei după moarte.
Faptul că nu ne mai amintim evenimente din vieţile
anterioare se explică prin ideea că Eul (conştiinţa extinsă), cea care
memorează toate evenimentele, împiedică accesul mentalului la
acestea, tocmai pentru a ne proteja psihic. Imaginaţi-vă ce ar
însemna să ne putem aduce aminte toate vieţile în care am fost, de
exemplu, maltrataţi, schingiuiţi sau ucişi.
Karma pozitivă iniţială pe care ne-o impune Dumnezeu
(Spiritul Suprem) poate fi realizată fie prin iubire (maximizarea
karmei afective pozitive, sublimarea afectului, mântuirea prin iubire -
cazul creştinismului), fie prin gândire (maximizarea karmei mentale
pozitive, sublimarea mentalului, mântuirea prin înţelepciune -
tehnicile de meditaţie), fie prin ambele căi (maeştrii spirituali, marii
iniţiaţi).
Savanţii, de exemplu, maximizează karma pozitivă mentală,
dar neglijează karma afectivă, eroii procedează exact invers,
maximizând karma afectivă pozitivă, dar dând mai puţină importanţă
karmei mentale. Fanaticii maximizează karma mentală, iar criminalii
pe cea afectivă, ambele karme fiind, însă, negative.
Posedarea poate fi explicată ca fiind amestecul a două
karme negative, care se atrag între ele, o entitate fiind prezentă în
lumea terestră, iar cealaltă într-una din Lumile Spirituale (reamintim
că prin Lumi Spirituale înţelegem planuri ale existenţei inaccesibile
simţurilor noastre, care sunt simultane cu lumea în care trăim).
Revelaţia este, în accepţia noastră, atragerea unei entităţi superioare
de către un individ cu o karma predominant pozitivă (ambele entităţi
au un grad înalt de vibraţie interioară)

27
 Persoanele care reuşesc să-şi pozitiveze karma şi să
depăşească valoarea karmei iniţiale impuse de Dumnezeu, se
sustrag ciclului de reîncarnări (samsara), continuându-şi existenţa,
după moarte, într-unul din planurile Lumilor Spirituale, unde primesc
o nouă misiune. Cei care au atins nirvana (cufundarea în Vacuitatea
primordială) în timpul vieţii, pot renunţa la o nouă existenţă în Lumile
Spirituale, regăsindu-şi Odihna Supremă. Adevăratul scop al vieţii
este obţinerea unei misiuni într-o Lume Spirituală sau contopirea cu
Vacuitatea şi nu satisfacerea poftelor propriului Ego.
Pentru a ne pozitiva karma, trebuie mai întâi să
conştientizăm karma negativă şi să încercăm diminuarea ei. Acest
deziderat poate fi realizat cu ajutorul astrologiei (studierea aspectelor
negative din astrogramă), al clarviziunii (accesul la viitorul determinat
de karma actuală), prin citirea aurei (evidenţierea gândurilor
negative, a dezechilibrelor energetice şi a bolilor) sau prin regresii
hipnotice în care se pot identifica acţiuni negative din vieţile
anterioare, care se repercutează în prezent. Pozitivarea karmei este
înlesnită de o viaţă morală şi spirituală de excepţie, printr-o
alimentaţie raţională şi o gândire pozitivă. De asemenea, orice
tehnică specială de meditaţie (yoga, zen, rugăciune) este binevenită,
înbunătăţindu-ne substanţial karma.
Nu există, însă, numai karme individuale, ci şi karme
colective, deoarece indivizii interacţionează între ei. Astfel, putem
afirma că există o karma a fiecărei naţiuni, după cum există o karma
globală, a Terrei.
În cazul României, karma pozitivă se manifestă prin
inteligenţă, elitism spiritual, imaginaţie, fantezie, ospitalitate,
comunicare interumană, credinţă, tradiţii, sacralitate, incantaţii şi
ritualuri magice. Karma negativă este reprezentată de mediocritate,
lipsa valorilor profunde, ignoranţă, gândire negativă şi superficială,
căutarea permanentă a unui ţap ispăşitor, mitocănie, lene, hoţie, etc.
Karma colectivă este o consecinţă a karmelor individuale, a
urii între popoare şi rase, a lăcomiei, agresivităţii sau ignoranţei. NU
REVOLUŢIILE SOCIALE CONSTITUIE CHEIA SCHIMBĂRII LUMII,
CI REVOLUŢIILE INTERIOARE. Nu de Revoluţie este nevoie, ci de
Evoluţie. Degeaba schimbăm conducătorii, dacă nu ne schimbăm ca
Oameni.
Evoluţia colectivă, ca şi evoluţia individuală, este sinuoasă,
oscilând în permanenţă între Bine şi Rău. Nu există progres în linie
dreaptă, ci doar o reevaluare a istoriei de pe poziţii superioare.
Atunci când karma negativă a omenirii (Răul) ia cote alarmante este

28
trimis un spirit superior, care se încarnează într-un mare iniţiat,
pentru a salva lumea terestră. Astfel apare o nouă religie.
Dacă Răul este la limita admisibilă, Dumnezeu formează
energetic un om cu o karma pozitivă iniţială foarte mare (un avatar,
cazul lui Iisus Hristos), căruia nu i se permite să-şi altereze karma,
indiferent de suferinţele îndurate (de aceea se spune că el a preluat
păcatele întregii omeniri). Lui Moise, care era un mare iniţiat, dar nu
era un avatar, i s-a permis, prin liberul său arbitru, să-şi altereze
karma (a ucis un egiptean).
Prin extensie, putem afirma că întregul Univers este o
acumulare de karme, care trebuie „arse“. Legea cauzalităţii, Legea
universală a karmei este aplicabilă numai Lumilor inferioare lui
Dumnezeu. Spiritul Suprem, având o karma pozitivă infinită, este
singurul neafectat de acestă Lege. Sistemul karmic este un sistem
autoactiv, forţele karmice intrând în acţiune în mod spontan.
Dumnezeu, care acţionează în Eternitate, creează Lumile, apoi le
lasă să evolueze liber, în Timp, guvernate de Legea inexorabilă a
karmei.

„Iubirea ca principiu şi Ordinea ca bază: Progresul ca scop.“

(Auguste Comte)
„Sper într-o purificare completă a sufletelor.“ (Mohandas
Karamchad Gandhi)
„Ei (oamenii) nu numai că şi-au limitat ambiţiile intelectuale (...) la a
inventa şi a construi maşini, dar au sfârşit prin a deveni ei înşişi adevărate
maşini.“ (René Guénon)
„Să nutriţi iubire faţă de toţi, fiecare nefiind altul decât voi înşivă.“
(Rãmakrishna)
„Vrei o lume mai bună, mai fraternă, mai dreaptă? Ei, bine, apucă-
te s-o faci tu însuţi: cine te împiedică? Fă-o în tine, fă-o împreună cu cei
care o doresc. Fă-o la dimensiuni mici, şi ea se va mări.“ (Lanza del Vasto)
„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu
pentru mine.“ (Moise, Numeri)
„Găseşte pacea interioară şi mulţimile îşi vor găsi salvarea alături
de tine.“ (Serafim de Sarov)
„A-i acuza pe ceilalţi de propriile tale nenorociri, denotă ignoranţă;
a-ţi asuma răspunderea lor, este propriu omului care începe să se
instruiască; a nu acuza nici pe alţii, nici pe tine, este dovada unui om perfect
instruit.“ (Epictet)

29
 VIAŢA DUPĂ MOARTE

Dacă vom încerca să le vorbim celor din jurul nostru despre

viaţa de după moarte, de cele mai multe ori ni se va răspunde în
mod autoritar: „Nimeni nu s-a-ntors din lumea cealaltă, ca să ne
spună cum e acolo“. Ignoranţa maximă în care trăim ne împiedică să
luăm în considerare o anchetă efectuată în mai multe clinici din
S.U.A. asupra cazurilor a peste şase milioane de persoane, care s-
au aflat în stadiul de moarte clinică, la graniţa dintre viaţă şi moarte.
Relatările acestor oameni, care nu sunt unicele, constituie tocmai
dovezile că există viaţa după moarte.
Credinţa în viaţa după moarte constituia un adevărat cult la
vechii egipteni şi la tibetani. „Cartea egipteană a morţilor“ era un
adevărat ghid pentru lumea cealaltă, fiind menită să-l ajute pe
defunct în încercările care-l aşteptau, pentru a putea „să iasă la
lumină“. Concepută ca o culegere de incantaţii şi formule magice,
cartea era depusă în morminte sau era strecurată printre bandajele
mumiei.
„Bardo Thodol“ (Marea eliberare prin audiere în timpul
Bardo-ului), cunoscută occidentalilor sub titlul „Cartea tibetană a
morţilor“, nu mai este doar o descriere a itinerarului pe care-l vor
parcurge defuncţii, ci un ghid al eliberării dincolo de moarte. În acest
caz, sufletul rătăcitor este asistat de către un preot, care citeşte în
permanenţă textul la căpătâiul mortului.
În zilele noastre, primele dovezi ale vieţii după moarte au fost
puse în evidenţă de cercurile spiritiste în care, anumite persoane
înzestrate cu capacităţi paranormale (mediumi) puteau să ia legătura
cu cei decedaţi. Spiritele acestora puteau să răspundă la întrebările
celor adunaţi prin bătăi în mobilier sau puteau „împrumuta“ corzile
vocale ale mediumului, adresând mesaje celor dragi. Au fost
realizate şi performanţe extraordinare cum ar fi materializarea
temporară a unei fiinţe decedate. În acest fel, credem noi, că s-a
produs şi învierea lui Iisus Hristos, dovada supremă a existenţei vieţii
după moarte, care a făcut să triumfe creştinismul în întreaga lume.
Unele spirite decedate pot indica anumite litere, care, puse
cap la cap, alcătuiesc cuvinte sau fraze. Altele „împrumută“ braţul
unei persoane şi-l forţează să scrie (scriere automată). Există, de
asemenea o bogată literatură despre persoanele care au comunicat
telepatic cu foşti membri ai familiei sau cu prieteni, descriindu-le în
detaliu lumea de dincolo.

30
 În numeroase fotografii au apărut dâre luminoase sau entităţi
energetice globulare, care parcă doreau cu tot dinadinsul să fie
fotografiate împreună cu persoanele aflate de faţă. În condiţiile unor
măsuri extreme de depistare a înregistrărilor frauduloase, au fost
imprimate pe banda de magnetofon voci venite din cealaltă lume, ba
chiar a fost inventat un receptor TV, prezentat în direct la TF1, cu
ajutorul căruia puteau fi vizualizate imagini de pe tărâmul celălalt.
Un loc aparte între dovezile existenţei vieţii după moarte o
constituie fenomenele NDE (Near Death Experience - experienţe în
apropierea morţii), prezentate la începutul acestui capitol. Astfel,
persoanele aflate în moarte clinică au relatat evenimente incredibile
la care fuseră martore în acel răstimp. Ele au declarat că, la început,
s-au aflat într-o imposibilitate de comunicare senzorială, părând că
au rupt pur şi simplu contactul cu lumea terestră, după care au intrat
într-o stare de calm, în care orice durere a dispărut. Apoi şi-au zărit
corpul fizic şi pe cei care-l vegheau, după care percepeau un fel de
vâjâit sau de şuierat. Unii asociau acestui şuierat o deplasare rapidă
printr-un fel de tunel la capătul căruia se zărea o lumină. După un
timp de rătăcire, apăreau nişte fiinţe de lumină, care doreau să
călăuzească spiritul celui în cauză. Unii au declarat că simţeau
prezenţa unei fiinţe superioare de lumină şi iubire, pe care, însă, n-o
puteau vedea. Alţii au afirmat că li s-a înfăţişat însuşi Iisus Hristos.

După ce entitatea devenea conştientă, în faţa ochilor i se

derula în sens invers „filmul vieţii“, cuprinzând cele mai importante
evenimente, plăcute sau neplăcute, pe care le trăise persoana fizică,
după care simţea un fel de uşurare sufletească şi plutea într-o lume

31
plină de beatitudine, din care nu mai dorea să se întoarcă. Acestea
sunt, credem noi principalele etape prin care trece sufletul după
moarte, cu precizarea că etapele diferă de la individ la individ în
funcţie de mentalul şi de afectul fiecăruia şi, mai ales, de
apartenenţa la o anumită religie.
O dovadă incontestabilă a existenţei vieţii după moarte o
constituie corespondenţa încrucişată a savantului F. W. H. Myers,
fost preşedinte al Societăţii de Cercetări Parapsihologice, cu foştii săi
colaboratori. După cum stabiliseră în timpul vieţii, în condiţii de strictă
observaţie, Myers a trimis de pe lumea cealaltă fiecărui colaborator
câte un mesaj, care putea fi decodificat numai dacă se puneau cap
la cap toate mesajele primite.
Am afirmat într-unul din capitolele anterioare că, după
moartea corpului fizic, dublul eteric păstrează în interiorul său
celelalte componente energetice umane (mentalul, afectul, Eul şi
SupraEul), entitatea rezultată fiind proiectată în mod automat într-o
Lume Spirituală pozitivă sau negativă, în funcţie de conştiinţa
dezvoltată în timpul vieţii şi de credinţa căreia i-a aparţinut. Astfel,
destinaţia după moarte o stabileşte omul în timpul vieţii terestre, prin
gândurile şi faptele sale. Persoanele care au dorit tot timpul să
acumuleze bunuri, care au avut ca principal scop satisfacerea
simţurilor (băutori, fumători, gurmanzi, etc.), precum şi cei care au
săvârşit acte reprobabile, vor avea parte de o existenţă cumplită,
deoarece vor fi privaţi de corpul fizic, care le permitea să-şi
potolească poftele (Iadul în concepţia creştină). Persoanele
evlavioase şi cumpătate vor avea parte de o experienţă liniştită
(Raiul), în care se vor afla sub ocrotirea permanentă a unor spirite
superioare, care le vor comunica informaţii utile pentru reîncarnarea
viitoare. Iniţiaţii care au realizat eliberarea în timpul vieţii, pot alege
între a se întoarce la Dumnezeu (cufundarea în Vacuitate) sau în a-
şi asuma o misiune în Lumile Spirituale, consacrată eliberării tuturor
oamenilor (budiştii îi numesc pe aceştia din urmă bodhisattva).
Desigur, problematica existenţei vieţii după moartea corpului
fizic nu poate fi epuizată în câteva fraze. Cercetările favorabile
continuă cu asiduitate, după cum nici cei care sunt împotrivă nu se
lasă mai prejos, aducând tot felul de contraargumente, mai mult sau
mai puţin întemeiate. Credinţa noastră este că dacă omenirea va
accepta până la urmă această idee, existenţa cotidiană a fiecăruia
dintre noi se va modifica în mod fundamental.

32
 „După moarte, sufletul rămâne nemuritor în sânul inteligenţei
universale. Dimpotrivă, celelalte facultăţi ale sale, animală sau vegetativă,
care nu pot acţiona fără ajutorul corpului, mor odată cu el.“ (Avicenna)
„Cât timp trăim, moartea nu există şi, când vine moartea, atunci noi
nu mai existăm.“ (Epicur)
„Moartea mea înseamnă a trăi, viaţa mea înseamnă a muri.“
(Hallãj)
„Eliberarea nu se obţine, de fapt, decât prin cunoaştere: doar ea
rupe legăturile spiritului, doar ea duce la adevărata fericire.“ (Shankara)
„Sufletul eliberat de materia karmică se înalţă ca o săgeată spre
culmile universului; acolo, într-un fel de empireu, el se întâlneşte şi
comunică cu semenii săi, formând o comunitate pur spirituală, divină chiar.“
(Mircea Eliade)
„Lucrul cel mai important nu este ceea ce se întâmplă după moarte,
ci eliberarea conştiinţei, care înseamnă nemurirea“ (Krishnamurti)
„Eu ştiu că nu voi muri, pentru că sunt în interiorul vieţii, pe care am
simţit-o cum ţâşnea, în străfundurile mele.“ (Noul Teolog Simeon)
„Trebuie să fie încrezător în soarta sufletului său, omul care, în
timpul întregii sale vieţi, a renunţat la toate plăcerile, care au ca obiect
corpul.“ (Socrate)
„Moartea înseamnă încetarea reprezentărilor care provin din
simţurile noastre, din impulsurile care, asemenea unor sfori, ne pun în
mişcare, din agitaţia gândirii şi a servituţii cărnii.“ (Marcus Aurelius)
„Fii cu lumea aceasta, ca şi cum n-ai fi fost niciodată aici, şi cu
cealaltă, ca şi cum n-ar trebui s-o părăseşti.“ (al-Basri)

33
 REÎNCARNAREA

Termenul reîncarnare este de provenienţă relativ recentă, el

fiind inventat în secolul al XIX-lea de către Allan Kardec. Cei care
ştiu să citească printre rânduri, pot descoperi, însă, în învăţăturile lui
Iisus, gânduri şi convingeri despre reîncarnare. Episodul schimbării
la faţă de pe munte constituie un act de iniţiere a discipolilor în
doctrina respectivă.
Cu mii de ani înainte de naşterea lui Iisus, vechii hinduşi
vorbeau despre antrenarea sufletului în ciclul infernal al naşterilor şi
al morţilor (samsara), sub acţiunea inexorabilei legi a karmei
(concept împrumutat şi de literatura ezoterică din zilele noastre).
Ce nu cunosc cei mai mulţi dintre noi este evenimentul, am
spune penibil, prin care doctrina reîncarnării a fost eliminată din
religia creştină. Împăratul Iustinian dorea să diminueze importanţa
şcolii creştine din Alexandria, favorabilă reîncarnării, iar soţia sa,
Teodora, implicată în numeroase asasinate, se împotrivea acestei
idei conform căreia, potrivit legilor karmei, într-o viaţă ulterioară
trebuia să ispăşească toate crimele săvârşite. Cei doi au convocat în
anul 553 un conciliu la Constantinopol, forţându-l să elimine din
textele religioase creştine orice referire la încarnare.
Manuscrisele de la Marea Moartă aparţinând sectei
esenienilor, descoperite după cel de-al doilea război mondial, datând
din secolul I după Hristos, dovedesc că, la acea vreme, ideea
reîncarnării era încă prezentă. De asemenea, textele paleocreştine
de la Nag Hamedi (Egiptul Mijlociu), scoase la iveală relativ recent
(1945), conţin texte din Evanghelii în forma originală, în care aluziile
la reîncarnare sunt foarte clare. Chiar papa Ioan Paul al II-lea a
instituit, în 1985, o comisie care să studieze reîncarnarea.
Există persoane care şi-au dedicat întreaga viaţă acestei
idei. Astfel doctorul Ian Stevenson, împreună cu colaboratorii săi, au
studiat peste 2600 de cazuri legate de fenomenul reîncarnării. Un
exemplu edificator îl constituie o fetiţă indiană de 5 ani, care susţinea
că fusese soţia unui bărbat aflat la 100 km depărtare, cu care
avusese copii, de care începuse să i se facă dor. După ce a fost
examinată şi declarată normală din punct de vedere psihic, părinţii
fetiţei au acceptat să se deplaseze împreună cu ea în localitatea
respectivă. Acolo a găsit locuinţa, iar pe văduv şi pe copii i-a strigat
pe nume. A umblat în lada cu scrisori primite în tinereţe de la fostul
soţ, apoi a identificat mormântul în care fusese înhumată. Bărbatul

34
văduv a confirmat că soţia îi murise de tânără din cauza unei boli
grave.
Vizualizarea unor fragmente din vieţile anterioare se poate
face prin regresie hipnotică (retrocogniţie), având ca intermediar un
medium. Aşa cum am arătat anterior, după moartea fizică supra-
vieţuieşte în planurile Lumilor Spirituale o entitate energetică formată
din dublul eteric (corpul vital), mentalul, afectul, Eul (conştiinţa
extinsă, care memorează karma) şi SupraEul (esenţa divină). După
un număr de zile învelişurile energetice vitale, mentale şi afective se
descompun (au loc încă trei „morţi“), rămânând doar conştiinţa
extinsă care păstrează în ea esenţa divină. În anul 1907, doctorul
Duncan Mac Dougal de la Massachusetts General Hospital a pus în
evidenţă această entitate energetică, măsurând greutatea unei
persoane, înainte şi după momentul morţii, constatând o diferenţă de
21 grame, fără corespondent medico-legal.
Dumnezeu

mântuire

moarte 3 morţi SupraEu misiune

fizică SupraEu Eu
energe-
Eu
tice
mental reîncarnare
afect
SupraEu
Eu mental naştere SupraEu
mental Eu
afect mental
afect d.eteric afect
corp fizic c.fizic
dublu eteric
Durata stagiului în Lumile Spirituale diferă de la un individ la
altul. În cazul fetiţei indiene de 5 ani, reîncarnarea s-a produs foarte
rapid, datorită grijii faţă de copiii rămaşi fără mamă. În general,
indivizii puternic legaţi de activităţile terestre se reîncarnează mai
repede, dar şi spiritele evoluate pot forţa reîncarnarea pentru a
scurta durata samsarei. Reîncarnarea poate avea loc nu numai în
planul terestru, ci şi în planuri aferente altor planete sau sisteme
solare.
Maeştrii spirituali care au atins eliberarea (mântuirea) în
cursul vieţii pot alege între a reveni la esenţa divină (contopirea cu
Vacuitatea) sau a-şi continua, într-un plan al Lumilor Spirituale,
misiunea legată de mântuirea întregii populaţii terestre (idealul de
bodhisattva).

35
 Reîncarnarea se produce pentru a corecta greşelile din
vieţile anterioare (karma negativă), fiecare viaţă terestră constituind
o lecţie pe care individul trebuie să şi-o însuşească. Dacă nu
înţelege acestă lecţie, va fi nevoit s-o repete într-o reîncarnare
viitoare. Nu suntem de acord cu reîncarnarea în animale sau plante
(metempsihoză), considerând că orice tip de existenţă constituie un
progres.
Spiritul se reîncarnează în familia, societatea şi epoca în
care i se oferă condiţiile optime pentru o nouă evoluţie. Mecanismul
prin care ia naştere o nouă fiinţă este, credem noi, următorul.
Spermatozoidul care fecundează ovulul are înscris în el tiparul
energetic după care se va dezvolta ulterior corpul fizic. Dublul eteric
(corpul vital), care se dezvoltă în paralel cu fătul, constituie ceea ce
noi numim suflet. Primele mişcări ale viitorul copil sunt semnele care
însoţesc începutul dezvoltării afectului (apar primele sentimente). În
momentul naşterii, spiritul (Eul) care conţine esenţa divină
(SupraEul) „coboară“ din Lumile Spirituale şi „ocupă“ corpul fizic al
copilului. Concomitent, prin contactul cu realitatea exterioară, începe
dezvoltarea mentalului, care continuă în strânsă dependenţă de
părinţi până la vârsta de aproximativ 7 ani (cei 7 ani de-acasă), după
care începe să se manifeste liberul arbitru. Calităţile fizice sunt
transmise astfel ereditar, prin tiparul energetic, dar aptitudinile şi
talentele depind de evoluţiile din vieţile anterioare (karma conţinută
în conştiinţa extinsă sau Eu)
Scopul oricărei vieţi este eliberarea de ciclul infernal al
reîncarnărilor (samsara), prin redescoperirea esenţei divine
(SupraEul), ceea ce duce la starea pe care budiştii o numesc
nirvana, iar creştinii mântuire (unirea cu Dumnezeu). Această stare
poate fi atinsă în oricare din sistemele solare, sau în oricare din
planurile Lumilor Spirituale.
Iisus este, după părerea noastră, printre puţinii oameni care
nu s-au reîncarnat, ei fiind creaţi energetic de către Dumnezeu sau
de spirite evoluate din Lumile Spirituale (concepţia imaculată a
Fecioarei Maria), cu scopul de a salva omenirea. El a fost un avatar,
spre deosebire de ceilalţi întemeietori de religii, născuţi din trup de
femeie, care au fost profeţi. Este posibil ca Iisus Hristos să fie un
avatar al lui Krishna, considerat de hinduşi ca fiind de origine divină.
Cei care au studiat în paralel vieţile celor doi mari iniţiaţi, au
descoperit asemănări uluitoare. De altfel, religia indiană, mult mai
tolerantă decât alte religii, îl recunoaşte pe Iisus ca avatar al lui
Dumnezeu.

36
 „Dar dacă vei învăţa să cunoşti că eşti alcătuit din viaţă şi din
lumină (...) te vei întoarce la viaţă.“ (Hermes Trismegistul)
„Atinge suprema vacuitate şi păstrează-ţi liniştea sufletească. În
faţa agitaţiei nenumăratelor fiinţe, nu contempla decât întoarcerea lor.“ (Lao
Zi, Dao de Jing)
„Viaţa mea, cu toate renaşterile mele, cu toate posesiunile mele,
întregul merit pe care l-am dobândit sau îl voi dobândi, dacă părăsesc toate
acestea fără speranţa unui câştig în folosul meu, o fac pentru a favoriza
mântuirea tuturor fiinţelor.“ (Santideva)
„Asemenea unui pictor, îngrozit de monstrul cumplit pe care l-a
pictat, omul simplu este înspăimântat de samsãra (ciclul fără sfârşit al
naşterilor şi al morţilor).“ (Mãhãyanavinsikã)
„Dacă eşti eliberat, eliberează-i şi pe alţii: dacă ai ajuns pe celălalt
mal, ajută-i şi pe ceilalţi să ajungă: dacă ai fost consolat, consolează-i şi pe
alţii; dacă ai ajuns în nirvãna, ajută-i şi pe semenii tăi să ajungă acolo.“
(Vinaya)
„Într-adevăr, toate lucrurile sunt inexprimabile, vide, liniştite şi pure.
Cei care le văd astfel sunt demni a fi numiţi buddha şi bodhisattva.“
(Nãgãrjuna)
„Precum moartea întreţinuse, prin intermediul oamenilor, puterea
sa împotriva oamenilor, Întruchiparea Cuvântului lui Dumnezeu a reintrodus
ruina morţii şi reînvierea corpurilor.“ (Atanasie de Alexandria)
„Şi dacă tu ajungi, după ce ţi-ai părăsit corpul, în liberul eter, tu vei
fi un zeu nemuritor, incoruptibil şi, pentru totdeauna, eliberat de moarte
(Pitagora)
„Asta arată cât efort se impune: să evadezi, de-aici, de jos, cât poţi
de repede, spre înălţimi. A evada, înseamnă a te asimila lui Dumnezeu, în
măsura posibilului; or, te poţi asimila devenind drept şi sfânt, în claritatea
spiritului.“ (Platon, Teetet)
„Sinele trebuie să fie cunoscut chiar aici, în această viaţă. (...) Dacă
sinele este cunoscut aici, există atunci un adevăr suprem şi scopul
existenţei va fi atins (...) Dacă Sinele nu este cunoscut, viaţa este inutilă...“
(Shankara)

37
 ŞTIINŢELE OCULTE

Diversitatea ştiinţelor oculte face imposibilă tratarea lor într-

un singur capitol, de aceea ne vom rezuma la a sublinia doar
caracteristicile esenţiale ale acestora. Considerăm că cele mai
cunoscute ştiinţe oculte sunt magia şi alchimia.
Oprindu-ne mai întâi asupra magiei, trebuie să facem
distincţia dintre vrăjitor, şaman şi mag. Magia se produce prin
apelarea unor spirite simple ale Lumilor Spirituale, numite elementali,
corespunzătoare elementelor foc, pământ, aer şi apă. Dacă
elementalii sunt dirijaţi spre acţiuni negative, avem de-a face cu
magia neagră, iar dacă sunt implicaţi în acţiuni pozitive, atunci este
vorba de magie albă. Vrăjitorul apelează elementalii în mod
inconştient, prin diferite incantaţii şi mişcări ale corpului, „vânzându-
şi“ sufletul spiritelor inferioare pentru serviciile pe care i le fac
elementalii. Şamanul intră într-un fel de transă, în care poate
comunica cu elementalii, pe care-i dirijează după bunul său plac,
fără a-şi vinde sufletul. Magul controlează elementalii în mod
conştient, această capacitate fiind obţinută în urma unor studii de
specialitate şi a călătoriilor astrale. Trebuie să facem distincţia dintre
mag (cel care stăpâneşte magia) şi magician, care prin anumite
trucuri, creează iluzii ce par a fi magie. Unul dintre magicienii care se
apropie cel mai mult de magie şi de paranormal este David
Copperfield, ale cărui performanţe sunt departe de fi simple trucuri.
Cele trei mari obiective ale alchimiei erau: 1) obţinerea
Pietrei Filozofale, capabilă să producă transmutarea metalelor în aur
(Marea Lucrare) sau în argint (Mica Lucrare); 2) Palingeneza, prin
care alchimiştii pretindeau că pot reconstitui o fiinţă vie din orice regn
(vegetal, animal, uman): 3) Panaceul (remediul universal) care avea
ca scop vindecarea prin acţiune asupra planului astral (Lumile
Superioare), adică asupra cauzei iniţiale a răului, acest panaceu
fiind, de fapt, mult discutatul elixir al tinereţii. În afară de legende în
care anumite persoane transformau în aur tot ce atingeau (regele
Midas), nu cunoaştem altă finalizare a primului deziderat. Mistica
orientală vorbeşte despre maeştri spirituali care pot materializa
diverse obiecte, construindu-şi, prin acţiuni pur mentale, un adevărat
oraş (Shambala), accesibil numai iniţiaţilor, situat undeva în zona
Tibetului. Nu avem la cunoştinţă că cineva a putut materializa fiinţe
vii (animale, oameni). Realizarea acestui obiectiv ne-ar transforma în
nişte mici Dumnezei. În ceea ce priveşte elixirul tinereţii, rezultatele
cele mai promiţătoare le-au obţinut tot orientalii, care, prin yoga (în

38
special prin kundalini-yoga şi tantra yoga), prin sublimarea energiei
sexuale aplicând retenţia seminală, prin exerciţii de Qi-Gong care
îmbunătăţesc circulaţia fluxului energetic în corp, prin presopunctură
şi acupunctură au reuşit să stăpânească energiile umane şi să
prelungească în mod substanţial durata vieţii (o persoană moartă la
120 de ani era considerată tânără, pentru că mulţi bărbaţi întreţineau
la această vârstă relaţii sexuale normale).
Kabala (kblh - tradiţie, în transcripţie ebraică) este o altă
ştiinţă ocultă despre care am auzit vorbindu-se, dar despre care nu
cunoaştem multe amănunte. Unii o consideră ca fiind cheia tuturor
sistemelor religioase. Deşi există o kabala iudaică, adevărata origine
este necunoscută, leagănul ei fiind considerat de diverşi kabalişti în
Egipt, India, Persia, China, etc. Poporul evreu a păstrat, se pare,
amintirea cea mai precisă şi, într-un fel, ideală. Se presupune că
Moise, temându-se că învăţăturile exoterice expuse în Pentateuc vor
fi interpretate greşit după mai multe secole, a transmis oral, unui cerc
restrâns de iniţiaţi, o învăţătură esoterică, aflată la originea kabalei,
care a început să circule în scris abia la începutul secolului al XII-lea.
Kabala consideră că cele 10 numere şi cele 22 de litere ale
alfabetului ebraic rezumă în ele secretele întregului univers,
numerele dezvăluind principalele structuri arhetipale (sefiroturile), iar
literele reprezentând intercondiţionările dintre sefiroturi (căile).
Vom trata în continuare acele ştiinţe oculte care se ocupă de
divinaţie (ghicit). Din cel 10 numere ale Kabalei a derivat
numerologia. Numerologii pretind că numele unei persoane ascunde
în el destinul acesteia, justificându-şi afirmaţia prin vibraţia sonoră
asociată numelui. Ei consideră chiar că pentru a schimba destinul
unei persoane este suficient ca ea să-şi schimbe numele (bineînţeles
după ce a consultat un numerolog). Fiecărei litere a alfabetului i se
asociază o cifră. Aceste cifre sunt adunate succesiv modulo 10 până
se obţine o cifră de la 0 la 9. Este luată în calcule şi data naşterii (an,
lună, ziuă). Chiar dacă uneori coincidenţele sunt uimitoare,
constatăm că acelaşi nume se pronunţă diferit în limbi diferite, iar
sistemul nu poate fi aplicat în ţările care utilizează ideogramele.
Tot din kabala a derivat şi Tarotul, set de 78 cărţi de joc
alcătuit din 22 Arcane Majore şi 56 Arcane Minore. Arcanele Majore
reprezintă transpunerea în imagini cu o puternică încărcătură
simbolistică a celor 22 de litere ebraice ale kabalei. De fapt Tarotul
este anterior kabalei iudaice, Moise preluând cele 22 de hieroglife
inscripţionate pe pereţii interiori ai Marii Piramide şi adaptându-le
alfabetului ebraic (să nu uităm că iudeul a fost un mare iniţiat,

39
principalul său punct de iniţiere constituindu-l Egiptul). Preoţii
egipteni considerau Tarotul ca fiind sacru şi-l utilizau pentru
interogarea spiritelor superioare. Din Tarot, prin eliminarea Arcanelor
Majore au derivat mai târziu cărţile obişnuite de joc şi ghicitul în cărţi
(cartomanţia).
Oracolul chinezesc prezentat în Cartea Schimbărilor (Yi-jing)
de către Confucius (numele latinizat al lui Kong-Fu-Zi) are la bază
taoismul, care consideră că secretul universului constă în
transformarea reciprocă a contrariilor Yang (masculin, pozitiv,
luminos, etc.) şi Yin (feminin, negativ, întunecat, etc.). Yang este
reprezentat printr-un segment mai mare, iar Yin prin două segmente
mai mici, din combinaţiile lor luate câte trei rezultând 8 trigrame
(23=8), care au primit diverse denumiri şi care cuprind toate
posibilităţile de transformare din Yang în Yin şi invers. Prin
combinarea a câte două trigrame rezultă, în final, 64 de hexagrame,
dispuse în cerc sau în pătrat, care constituie oracolul. Interogarea
acestuia este realizată prin aruncarea de şase ori a trei monede,
cărora li s-au atribuit valori de la unu la trei, numerele rezultate fiind
transformate în segmente Yang şi Yin şi, în final, într-o hexagramă.
Semnificaţia hexagramei constituie răspunsul oracolului.
Originile chiromanţiei (ghicitul în palmă) datează din vremea
egiptenilor, caldeenilor, sumerienilor sau babilonienilor. S-au
descoperit amprente palmare chiar în picturile rupestre datând din
Epoca Pietrei. Explicaţia interesului pentru chiromanţie rezidă în
faptul că în palmele noastre există mii de terminaţii nervoase, care
se găsesc în contact cu creierul. Medicina chinezească ne învaţă că
multe din meridianele energetice ale corpului, utilizate în
presopunctură şi acupunctură, se termină în vârfurile degetelor. Este
foarte probabil ca liniile şi semnele din palme să reflecte starea
energetică, fizică şi emoţională a unei persoane. Chiromanţia este o
ştiinţă destul de complicată, ea constituind, în secolul al XVII-lea,
obiect de studiu în universităţile din Leipzig. Adevăraţii ghicitori în
palmă îşi formează mai întâi o privire de ansamblu, evitând să facă
afirmaţii tranşante, aşa cum fac ţigăncile, care cunosc doar
semnificaţia câtorva linii. Nu trebuie uitat că destinul ilustrat de palmă
nu este imuabil, configuraţia liniilor şi a semnelor suferind schimbări
importante pe parcursul vieţii.
Încă din antichitate chinezii analizau caligrafia şi
caracteristicile ei. Romanii şi călugării din Evul Mediu studiau
caracterul după scris. Primul tratat de grafologie (interpretarea
scrisului) datează din 1622. Psihologul Carl Jung a acordat o

40
importanţă deosebită scrisului în studiul caracterului şi al
personalităţii. Deşi mâna este cea care efectuează acţiunea, creierul
este cel care o dirijează şi este răspunzător de formarea literelor. În
lumea comercială grafologia este utilizată în evaluarea celor care
doresc să fie angajaţi sau a angajaţilor existenţi. Atunci când primim
o scrisoare de la o persoană cu care tocmai am iniţiat o relaţie de
durată, analizându-i scrisul ne putem face o idee despre caracterul
acesteia. Marele dezavantaj al grafologiei constă în faptul că reflectă
o stare de moment, scrisul diferind în perioadele de stres faţă de cel
din perioadele de calm. În plus, după cum am observat cu toţii,
scrisul unei persoane mature diferă în mod substanţial de cel din
copilărie.
Cea mai completă şi mai profundă dintre ştiinţele oculte este
astrologia. Ea studiază efectele Soarelui, Lunii şi ale celorlalte opt
planete asupra unui individ născut pe Pământ. Fizica modernă a pus
în evidenţă câmpurile electromagnetice emise de fiecare din cele 10
corpuri cereşti (pe care le vom numi în continuare planete) şi modul
în care influenţează comportamentul uman. Noi credem că, dincolo
de influenţele pur fizice, poziţia planetelor la un moment dat
reprezintă o codificare realizată de Spiritul Suprem, pe care, dacă o
putem descifra, putem acţiona asupra destinului nostru,
îmbunătăţindu-ne karma.
Elementele cu care lucrează astrologia sunt cele zece
planete (Soare, Lună, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun, Pluton), aspectele (unghiurile) formate între ele,
cele 12 case astrologice, date de coordonatele geografice ale locului
de naştere, cele 12 semne zodiacale, corespunzând celor 12
constelaţii (configuraţii de stele considerate fixe), anul, ziua, ora şi
minutul în care s-a născut o anumită persoană. Prin calcule
astrologice rezultă o diagramă circulară numită astrogramă, care
evidenţiază poziţiile în case şi zodii ale celor 10 planete, precum şi
aspectele dintre ele.
La fel ca şi amprentele digitale, astrograma este unică pentru
fiecare individ. Doar fraţii siamezi (surorile siameze) au aceeaşi
astrogramă, deci acelaşi destin. S-a constat că două persoane,
născute în acelaşi loc şi în acelaşi timp, au avut destine apropiate,
deşi au făcut parte din categorii sociale complet diferite. Gemenii au
astrograme diferite, deoarece se nasc la anumite intervale de timp.
Suntem de principiul că astrogramele reprezintă cea mai
obiectivă descriere a personalităţii unui individ şi a tendinţelor lui de
a acţiona în viaţă. De aceea ele trebuie utilizate pentru a pune în

41
evidenţă potenţialul acestuia, pentru a-l avertiza de posibile influenţe
negative şi mai puţin pentru a-i ghici viitorul. Indivizii evoluaţi
încearcă să schimbe ceva în viaţa lor, atunci când devin conştienţi
de propria astrogramă. Cei mai mulţi, însă, deşi îşi recunosc
defectele evidenţiate, nu întreprind nimic pentru a le remedia. Astfel,
s-a format falsa idee că omul este supus destinului şi că destinul
poate fi previzionat astrologic. Maeştrii spirituali, prin liberul arbitru,
îşi înţeleg şi îşi depăşesc limitările impuse de astrograme.
Am văzut câte elemente sunt luate în calculul astrologic, aşa
că ar fi absurd să admitem că a douăsprezecea parte a populaţiei
globului (de exemplu Berbecii) se vor comporta la fel într-o anumită
zi (vezi horoscoapele zilnice din publicaţii). Caracteristicile unei zodii
nu reprezintă decât interpretarea poziţiei Soarelui în zodia
respectivă, fără a considera aspectele sale pozitive sau negative,
deci nişte informaţii esenţiale, dar insuficiente. Aşadar, nu înseamnă
că dacă vă cunoaşteţi zodia ştiţi totul despre dumneavoastră. Modul
în care ne comportăm în relaţiile cu ceilalţi este relevat de ascendent
(poziţia casei I), acesta evidenţiind, de fapt, adevărata noastră
personalitate. O aglomerare de planete într-o anumită zodie o poate
transforma într-una mai puternică decât aceea în care se află
Soarele. Iată de ce doi Berbeci nu pot semăna între ei, decât dacă s-
au născut în acelaşi timp şi în acelaşi loc.
Prin studiul în paralel a două astrograme putem să tragem
anumite concluzii asupra evoluţiei ulterioare a unui cuplu de tineri
căsătoriţi, putem afla care au fost cauzele unui divorţ sau putem
evita un divorţ iminent. Astrologul trebuie să prezinte situaţia aşa
cum este, fără a da sfaturi, cei doi solicitanţi hotărând singuri soarta
viitoare a cuplului. Unele căsătorii sunt de natură karmică şi această
karma nu poate fi „arsă“ decât după ce soţii au trecut prin toate
experienţele pe care le implică viaţa în doi.
Astrologia serioasă se fereşte de previziuni. Se cunoaşte
faptul că Nostradamus se ocupa şi cu astrologia. Previziunile sale
sunt ascunse în dosul cuvintelor meşteşugite, tocmai pentru a lăsa
cât mai multe posibilităţi de interpretare. Cei care fac previziuni de
genul „la data X va cădea guvernul lui Y“ riscă enorm, putând să-şi
piardă credibilitatea. Există şi cazuri în care previziunile se
adeveresc, iar astrologii respectivi sunt ridicaţi în slăvi.
Considerăm că astrologia trebuie utilizată mai mult în scop
formativ şi mai puţin în scop previzional. Celui care solicită
astrograma trebuie să i se prezinte atât calităţile căt şi defectele,

42
asigurându-l că viitorul său depinde de propria voinţă şi nu de poziţia
astrelor.
Ne simţim datori să atragem atenţia că interpretarile
astrogramelor obţinute prin intermediul Internet-ului sau prin
utilizarea unor programe de astrologie sunt realizate la modul
mecanic, prin tipărirea unor definiţii corespunzătoare poziţiilor
planetelor în case şi zodii. Numai un astrolog calificat poate realiza o
interpretare holistică (de ansamblu), singura în măsură să
evidenţieze adevărata personalitate a solicitantului.
În final, să amintim că mai există şi alte tehnici de divinaţie,
mai mult sau mai puţin cunoscute: fizionomia (ghicitul după expresia
facială), metoscopia (ghicitul după liniile frunţii), frenologia (ghicitul
după forma capului), oniromanţia (interpretarea viselor), necromanţia
(spiritismul), piromanţia (ghicitul în foc), geomanţia (ghicitul în nisip),
taseografia (ghicitul în cafea), tragerea la sorţi, runele, zarurile,
piesele de domino, etc.

„Ocultismul merită să reţină atenţia (...) în măsura în care el a făcut

evidentă existenţa (...) unei subalimentaţii spirituale, în sânul confortului
intelectual şi material al civilizaţiei occidentale.“ (R. Alleau)
„Noi toţi, câtă vreme trăim, pândim această oglindă uzată, în care
defilează figurile unui mister obscur, încercând să surprindem adevărul
invizibil.“ (Carl Gustav Jung)
„Scopul iniţierilor este să permită sufletului să revină din nou spre
acest final, acolo unde ele au făcut prima lor coborâre sau început.“
(Olympiodor)
„De trei ori fericiţi sunt acei muritori care, după ce au contemplat
aceste mistere, vor pleca spre Hades; doar ei vor putea trăi acolo; pentru
ceilalţi nu va fi decât suferinţă.“ (Sofocle)
„Finalmente, problema din Yi-jing nu este alta decât cea a unei
interdependenţe universale (...) Ideea unei structuri invariante subiacente la
o superstructură mobilă este clasică în filosofia chineză.“ (Charles Hirsch)

43
 CAPACITĂŢILE PARANORMALE

În ultimii ani interesul pentru fenomenele paranormale a

crescut în mod deosebit, mai ales datorită sfârşitului de mileniu, care
anunţa, prin unii exponenţi ai religiilor, sfârşitul lumii sau/şi venirea
unui nou Mesia. Posturile de televiziune acordă spaţii numeroase
dezbaterii subiectelor cu tematică paranormală, au apărut multe
reviste de specialitate, iar numărul cărţilor care tratează aceste
fenomene este enorm.
Apar din ce în ce mai mulţi energoterapeuţi, exorcizatori,
chiromanţi, astrologi, ghicitori, iar lumea se înghesuie pentru a fi
vindecată sau pentru a i se prezice viitorul. Apectul neplăcut al
situaţiei îl constituie existenţa unor şarlatani, care pretind că au
anumite capacităţi paranormale, unii cerând pentru acţiunile lor
„binefăcătoare“ onorarii exorbitante.
Şarlatanii spirituali pot fi recunoscuţi uşor pentru că fac caz
în orice moment de puterile lor paranormale, se plasează alături de
Iisus sau chiar consideră că îi sunt superiori, se cred noii Mesia şi
afirmă că sunt în contact permanent cu Dumnezeu, au o cultură
superficială, fumeză, beau, consumă droguri sau înjură ori de câte
ori au prilejul. Scopurile lor principale sunt formarea de prozeliţi şi
obţinerea avantajelor materiale.
Persoanele care posedă într-adevăr capacităţi paranormale
sunt înzestrate de la naştere sau au obţinut aceste calităţi prin
cursuri de iniţiere. Cultura lor este solidă, sunt toleranţi faţă de alte
culte religioase, au o viaţă morală impecabilă, evită alimentele
toxice, axându-se în principal pe o alimentaţie naturistă. Ele ajută cu
plăcere pe cel care le solicită ajutorul, fără a urmări beneficii
materiale.
Publicaţiile, emisiunile de televiziune şi destul de multe cărţi
aduc uneori mari deservicii cercetării fenomenelor paranormale,
deoarece le conferă un caracter senzaţional şi permit aducerea în
prim plan a multor şarlatani spirituali. Filmele cu subiect paranormal
tind să se transforme în filme de groază, aşa cum cele cu arte
marţiale s-au transformat în scene de luptă bestiale.
Puţini sunt cei care încearcă să dea o explicaţie raţională
abundenţei unor astfel de fenomene, unele persoane religioase
considerându-le chiar manifestări ale diavolului. Alţii cred,

44
dimpotrivă, că numai spiritele religioase pot dezvolta cu adevărat
capacităţi paranormale, că acestea sunt consecinţe ale unei vieţi
anterioare sau că apar în urma unor traume puternice.
Credem că obţinerea puterilor paranormale nu constituie un
obiectiv inaccesibil, ele fiind înnăscute în fiecare dintre noi. Scopul în
care sunt dezvoltate şi utilizate astfel de capacităţi le definesc ca
fiind bune (în folosul celorlalţi) sau rele (în interese meschine).
Am afirmat anterior că Lumea Fizică, aşa cum o percepem
prin cele cinci simţuri, există în paralel cu alte Lumi ce au o Vibraţie
superioară, pe care le-am numit Lumi Spirituale („lumea de dincolo“).
În aceste Lumi, Legile care acţionează sunt total diferite de cele din
Lumea Fizică. Ştiinţa, care nu face decât să extindă capacităţile
celor cinci simţuri, limitându-se la adevăruri parţiale, nu poate
explora imensitatea Lumilor Spirituale.
Singurul contact cu Lumile respective îl putem avea tocmai
prin intermediul capacităţilor paranormale. Dezvoltarea lor ne asigură
cunoaşterea şi înţelegerea Lumilor Spirituale, ne dovedeşte
existenţa acestora şi modul cum interferează cu Lumea Fizică.
Capacităţile paranormale asigură extensia celor cinci simţuri
într-o direcţie pe care ştiinţa n-o poate realiza. Când am făcut
afirmaţia că Universul este de natură mentală, am vrut să arătăm că
Lumea Fizică poate fi stăpânită şi prin intermediul minţii, nu numai
prin acţiune directă asupra ei. În esenţă, fenomenele paranormale
sunt de natură mentală, în desfăşurarea lor implicîndu-se entităţi
aparţinând atât Lumii Fizice, cât şi Lumilor Spirituale.
Pentru obţinerea, dezvoltarea şi menţinerea capacităţilor
paranormale esenţiale sunt dieta, exerciţiile fizice şi aerul curat.
Sedentarismul, abuzurile de alimente, alcool, medicamente, tutun,
precum şi poluarea aerului uzează şi distrug energiile, existând chiar
posibilitatea de a fi afectaţi de influenţe exterioare nefaste.
Marii iniţiaţi (Moise, Iisus) posedau puteri paranormale pe
care le-au utilizat în favoarea celor mulţi, ei constituind adevărate
modele de viaţă morală şi spirituală. Yoghinii pot căpăta, la rândul
lor, puteri fantastice pe care le numesc siddhi, dar aceştia le
consideră că reprezintă doar aptitudini suplimentare, constituind o
etapă normală a evoluţiei spirituale şi nu fac din obţinerea lor un
scop în sine.
Pentru marii maeştri spirituali adevăratul scop al vieţii îl
constituie redescoperirea esenţei divine, părăsirea ciclului infernal al
reîncarnărilor (prin învingerea karmei) şi contopirea cu Dumnezeu.

45
 „Fiinţa nu este defel absorbită o dată cu obţinerea Eliberării (...),
dimpotrivă, ea este dilatată peste măsură (...), căci a realizat, în mod efectiv,
plenitudinea posibilităţilor sale.“ (René Guénon)
„Eliberat, sufletul urcă spre Lumina supremă, care este Brahman, şi
se identifică cu el. (Shankara)
„În simpla nuditate care învăluie toate lucrurile, contemplativul se
simte identic cu această lumină, graţie căreia el vede.“ (Jan Van
Ruysbroeck)
„În ceea ce priveşte căutarea originii, manifestarea sufletului în
afara corpului fizic, prin meditaţie, viziune extatică sau prin moarte (...)
constă în faptul că acestuia i se revelă Lumea Sufletelor, care este atunci
Orientul său.“ (Sohrawardi)
„Yoghinul îşi retrage simţurile din obiectele senzoriale, aşa cum o
broască ţestoasă îşi ascunde capul şi labele sub carapacea sa.“
(Baghavad-Gitã)

46
 FIŞĂ DE AUTOR
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII:
• 2 mai 1960, Lădeşti ─ Vâlcea

STUDII:
• Liceul de Informatică ─ Bucureşti (1979)
• Facultatea de Automatică şi Calculatoare ─ Bucureşti (1985)

VOLUME PUBLICATE:
 DRUMUL SPRE SEMN, versuri, Ed. Anotimp, Slatina, 1995
 TREI, versuri, Ed. Fundaţiei „Universitea pentru toţi“, Slatina, 1997
 IDEOGRAME LASCIVE, epigrame, Ed. Fundaţiei „Universitatea
pentru toţi“, Slatina, 2001
 CLIPA REGALĂ, versuri, Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“,
Slatina, 2004
 CU TOPORUL PRINTRE EPIGRAMIŞTI, epigrame (în colaborare cu
Nicolae Topor), Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“, Slatina, 2004
 MUZE, DIVE ŞI NEVESTE, epigrame, Ed. Fundaţiei
„Universitatea pentru toţi“, Slatina, 2005

ANTOLOGII ÎN CARE A FOST INCLUS:

 8 antologii de versuri şi peste 30 de antologii de epigramă

COLABORĂRI REVISTE:
Ramuri (1988, 1989), Convorbiri literare (1989), Luceafărul (1989),
Familia (1989), Bucovina literară (1990), Agora literar-artistică
(1990), Meteor (1992, 1993, 2002), Contemporanul – Ideea
Europeană (1992), Semne (1995, 1996, 1997, 1998), Coloana
infinitului (2002), Meandre (2002), Ochean (2002), Oltul cultural
(2002), Caietele Agora (2002), Singur (2002, 2003), Epigrama
(2002-2007)

PREMII OBŢINUTE:
 Poezie: 19 de premii naţionale şi 6 internaţionale, proză: 1 premiu
naţional, eseu: 3 premii naţionale, epigramă: 15 premii naţionale

PAGINI WEB PERSONALE:

www.zarnescu.go.ro www.poezie.ro www.proza.ro
www.agonia.ro www.citatepedia.ro
http://epigrama.ning.com http://dozadeiubire.ning.com

47
CUPRINS

Cuvânt înainte ─ 5
Religiile ─ 7
Dumnezeu ─ 11
Lumile spirituale ─ 15
Energiile umane subtile ─ 19
Karma individuală ─ 23
Karma colectivă ─ 27
Viaţa după moarte ─ 30
Reîncarnarea ─ 34
Ştiinţele oculte ─ 38
Capacităţile paranormale ─ 44
Fişă de autor ─ 47

48