Sunt substanţe medicamentoase care administrate

local în preajma formaţiunilor nervoase determină

pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase.

Anestezicele locale acţionează local (după ce ajung în

sânge, concentraţia la locul administrării scade şi
totodată şi efectul lor farmacodinamic).
AL produc:

 calmarea durerii fără pierderea conştienţei;

 acţionează mai repede asupra fibrelor nervoase de
suprafaţă, iar mai apoi asupra celor de profunzime;
anestezia înaintează de la teritoriile proximale →
distale.

Revenirea se face în ordine inversă dispariţiei lor !

Din punct de vedere chimic se clasifică în:
a) AL amidice
 administrarea injectabilă
Sunt anilide: - Xilina
- Mepivacaina
- Prilocaina
- Bupivacaina
- Etidocaina
- Articaina
- Hostacaina
chinoleine: - Centbucridina
- Cincocaina
b) AL esterice
 administrarea topică, locală

Sunt:

 Cocaina - Clorprocaina - Butacaina

 Procaina - Tetracaina - Oxiprocaina
 Propoxicaina - Izobucaina - Benzocaina
FARMACOCINETICA:
A. Absorbţia AL:
 AL - topice - absorbţia diferită
- mucoasa orală → acţiune rapidă de scurtă durată;
- piele intactă → NU se absorb datorită stratului
cheratinizat;
- piele cu leziune → se absorb.
 AL injectabile: absorbţia este în funcţie de 4 factori:
- vascularizaţia zonei injectate;
- concentraţia AL;
- activitatea pe vase a AL (dacă produc vasodilataţie
?);
- adaosul unui vasoconstrictor ?
B. Distribuţia AL:
Din sânge → în toate ţesuturile. Concentraţia ↑ de AL
vor avea organele intens vascularizate (creier, ficat,
rinichi, splină, plămâni).

C. Excreţia AL:
- Rinichii -
!!! Observaţie clinică: bolnavii renali
(glomerulonefrită acută şi cronică) au
contraindicaţie absolută pentru anestezia locală !
ACTIUNE FARMACODINAMICA:
1. Acţiunea anestezică locală
 intensitatea acţiunii anestezice este direct proporţională cu
concentraţia soluţiei
 durata anesteziei locale depinde de:
- de doză;
- de vascularizaţia locală (se asociaza frecvent cu adrenalina
1/200.000-1/20.000)
2. Acţiunea antiaritmică cardiacă
Xilina este AL cu acţiune antiaritmică ventriculară i.v.
3. Acţiunea asupra SNC
 concentratii normale de AL → nu produc efecte pe SNC;
 concentraţii crescute de AL → depresii şi convulsii tonico-
clonice;
 AVANTAJELE ANESTEZIEI LOCALE
 mai sigură decât anestezia generală;

 administrare uşoară;

 se menţine cooperarea cu pacientul;

 asigură un timp operator prelungit (prin repetarea

administrării AL);
 sângerarea redusă în timpul intervenţiilor (dacă se
asociază AL + vasoconstrictor);
 contraindicaţii mai puţine decât ale anesteziei
generale.
 ANESTEZICELE LOCALE AMIDICE
1. XILINA = Xilocaina, Lidocaina, Xylestezin,
Lignocaina, Xylonor
Caracteristici:
 cel mai utilizat AL

 putere anestezică mare ;

 toxicitate mare ;

 eficientă în administrarea injectabilă (foarte puţin

eficientă în administrare topică);
 produce alergii - rar.
Acţiune farmacodinamică:
1. Acţiune anestezică locală (AL de referinţă);
2. Acţiune analgezică modestă:
3. Acţiune pe aparatul respirator:
! Xilina administrată i.v. sau aerosoli =>
bronhodilataţie.
4. Acţiune pe aparatul cardiovascular:
a) inimă
- scade durata PA în miocardul ventricular =>
antiaritmic ventricular f. bun;
- scade forţa de contracţie a miocardului ventricular.
b) vase - vasoconstricţie la doze mici;
- vasodilataţie la doze mari
5. Acţiune pe SNV: creşte excitabilitatea P.S.

6. Acţiune pe SNC:
 anticonvulsivantă la doze mici

 convulsivantă la doze mari:

 comă la doze foarte mari → stop respirator.

 Xilină 0,5%, 1% f. 2 ml; f. 10 ml
- anestezie prin infiltraţie;
- anestezia plexală şi tronculară sau a unui nerv periferic;
- tulburări de ritm ventriculare: i.v.
 Xilină 2% f. 2 ml cu 1:100.000 adrenalină sau
1:50.000 adrenalină
- stomatologie, chirurgie orală şi maxilo-facială: -
infiltraţie plexală, tronculară periferică şi bazală;
- anestezia spinală;
- anestezia în oftalmologie.
 Xilină 4% f. 2 ml, f. 20 ml
- anestezie topică;
- rahianestezie.
 Contraindicaţiile Xilinei + Adrenalinei

 insuficienţă coronariană;
 tulburări de conducere AV;

 HTA malignă;

 diabet decompensat;

 glaucom.
2. MEPIVACAINA = Scandicaina, Carbocaina,
Mepivastesin
 durata anesteziei crescută
 toxicitate redusă;
 alergie scăzută;
 prezentare - sol 1%, 2%, 3% (fără vasoconstrictor);

3. BUPIVACAINA = Marcaina
 determină o anestezie puternică;
 dă o analgezie postoperatorie de 8 ore pentru
mandibulă şi 5 ore pentru maxilar;
• se utilizează sol. 0,5% cu 1:200.000 adrenalină
4. ARTICAINA =
Ultracaina, Ubistezin

 putere anestezică mare;

 toxicitate redusă;
 sol. 4% cu 1:100.000
adrenalină sau
1:200.000 adrenalină.
 ANESTEZICE LOCALE ESTERICE

1. PROCAINA = Novocaina, Sincaina

 putere anestezică mică ;
 toxicitate mică ;
 produce alergii des - ! necesită testare !
Acţiune farmacodinamică:
 Acţiune anestezică locală;
 Acţiune antiaritmică ventriculară (Procainamida);
 Acţiune vasodilatatoare arteriolară + înlătură
spasmul arterial;
 Acţiune de prevenire a proceselor de îmbătrânire şi
biotrofică;
 Acţiune pe SNC - toxică la doze mari .

Utilizări terapeutice:
 sol. 2%
 sol. 2% cu 1:50.000 adrenalină
2. PROPOXICAINA = Ravocaina
 putere anestezică mare;
 toxicitate foarte mare ↔ în stomatologie nu se
utilizează decât în combinaţie cu procaina;
3. TETRACAINA = Anestezina, Dicaina
 toxicitate foarte mare;
 în stomatologie Tetracaina sol. 0,15%
 pentru anestezie de contact
 pentru rahianestezie sol. 1%, 2%.
ANESTEZICE LOCALE PENTRU APLICAŢII TOPICE
 acţiune rapidă de scurtă durată;
 folosite înainte de anestezia locala şi intervenţii chirurgicale
superficiale.
1. BENZOCAINA = Gingicain
anestezic topic - numai pentru anestezia de suprafaţă;
 gel, spray, pomadă.
2. COCAINA
 anestezic topic, de contact;
 toxicitate mare ↑↑↑;
 vasoconstrictor puternic ! (leziune de sept nazal);
 acţiune pe SNC înlătură oboseala => dependenţă =>
cocainomanie.
3. LIDOCAINA
 anestezic topic !
Alfacaina - unguent
Lidocaina: gel, spray, unguent, soluţie
Xylocaina: unguent, soluţie

4. TETRACAINA

5. KELENUL = Cloretil
Inconveniente:
 răcirea bruscă => dureri
 COMPLICATIILE (RISCURILE) DATE DE
UTILIZAREA AL

Complicaţiile sistemice:
a) Toxicitatea - complicaţia cea mai gravă (uneori
letală)
!!! - parestezii în extremităţi → impune întreruperea
administrării.
b) Reacţii alergice (la procaină);
c) Starea de "rău vagal" (complicaţia cea mai
frecventă):
 Apare la emotivi şi se previne prin anxiolitice
(Diazepam 1/2 comp. cu 2 ore înaintea anesteziei);
 Manifestări: stare de rău, paloare, transpiraţii, vertij,
greaţă, bradicardie, leşin;
 Diagnostic diferenţial cu:
- "şoc anafilactic" - apare la 15 - 20', de la
administrare;
- "rău vagal" - apare în momentul injecţiei.
 ! Dacă în timpul efectuării anesteziei acul intră în contact cu
ţesutul osos => retragem acul rapid - risc de infecţie a
periostului;
 Înainte de injectarea AL se aspira în mod obligator ne
asigurăm că nu suntem i.v. (accidental) ;
• Injectarea AL se face lent, fără presiune;

• Nu începem intervenţia chirurgicală fără să ne asigurăm că

anestezia a reuşit
• Inintea de efectuarea anesteziei – anamneza amanuntita
ANTISEPTICE SI
DEZINFECTANTE
 Au acţiune distructivă pe bacterii, spori,
fungi, virusuri şi protozoare.

 antiseptice = SM cu acţiune
antimicrobiană pe ţesuturile vii;
 dezinfectante = SM cu acţiune
antimicrobiană pe obiecte.
1. HALOGENII ŞI AGENŢII OXIDANŢI
A. CLORUL ŞI DERIVAŢII SAI
a) Clorhexidina = Hibiscub, Lurexid, Vitacontact,
Plackout, Peridex
- acţiune bactericidă pe Gram pozitivi şi Gram negativi cu
toxicitate redusă.
Acţiune farmacodinamică:
 împiedică aderarea bacteriilor pe dinţi astfel: ↓ formarea
placii bacteriene
Efecte adverse:
 coloraţie galben brună pe dinţii naturali, artificiali,
pe restaurările protetice şi pe compozite;
 descuamări şi leziuni ;
 alterarea gustului ;
 depuneri de tartru dentar;
Utilizări terapeutice:

 antimicrobian cu rol în reducerea plăcii

bacteriene;
 tratamentul profilactic şi curativ al gingivitei
(mai ales la gravide);
 după chirurgie parodontală;
 stomatite;
 candidoze;
 ulceraţii aftoase.
b) Hipocloritul de sodiu
 bactericid ;
 utilizat în stomatologie ca irigant canalar;
 utilizat ca soluţii 0,02%; 0,5%; 5,25% soluţie
DAKOM;
B. IODUL ŞI DERIVAŢII SĂI
 acţiune bactericidă, fungicidă, virulicidă şi
amoebicidă;
a) Soluţia alcoolică iodo-iodurată - Tinctura de iod
 antiseptic pe tegumentele integre uscate

b) Iodoformul – component al pastelor iodoformate

 antiseptic prelungit;
c) Iodoforii
 rezulta din combinarea iodului + agentul oxidant;
- BETADINE;
- SEPTOSOL 10% - antiseptice pentru tegumente şi
mucoase.
C. AGENTI OXIDANTI DIRECTI
Peroxidul de oxigen = apa oxigenată
 antiseptic şi dezinfectant;
 hemostatic local;
 utilizat în gingivita ulceronecrotică
2. FENOLUL ŞI COMPUŞII FENOLICI
A. Fenolul
 efect bactericid iritant pentru tesuturi !
Utilizări terapeutice:
 controlul plăcii bacteriene – intra in componenta apelor de
gura
 pulpita, gangrena – sol. Clumschi, sol. Walkoff;
 dezinfectant pentru obiecte şi încăperi ; NU pentru
instrumentarul stomatologic.

B. Crezolul şi monoparaclorfenolul
 antiseptic mai puternic ca fenolul;
 antibacterian cu spectru larg;
 mai puţin iritant.
C. Formocrezolul
• utilizat în pulpotomia devitală;
• medicaţie intracanalară.
D. Eugenolul
 antiseptic;
 antiinflamator;
 analgezic;
 anestezic local;
 stimulant al dentinogenezei.
Utilizări terapeutice:
 cimenturi - zinc - oxid - eugenol;
• component al cimenturilor radiculare definitive
E. Hexaclorfenolul - CRESOFENE
F. Timolul - LISTERINE
G. Resorcina
3. AGENŢII TENSIOACTIVI
• acţiune antiseptică şi dezinfectantă pentru că sunt
bactericide, fungicide, virulicide
a) Agenţii tensioactivi cationici
Bromura de acetilpiridium - Bromocet;
- Cepacol;

b) Agenţii tensioactivi anionici

Laurilsulfatul sodic - Lauryle
 acţiune bactericidă slabă (Gram pozitivi);
 agent de emulsionare în pastele de dinţi
4. ALDEHIDELE
- formaldehida
- glutaraldehida
 acţiune dezinfectantă
După sterilizare instrumentarului - clătire ! – iritant

• Tricrezolformalina - 35%
- dezinfectant foarte eficient;
- efect citotoxic foarte puternic.
5. ALCOOLII

6. METALELE GRELE
Mercurul şi argintul
 compuşii anorganici de mercur

 compuşi organici de mercur

 azotatul de argint
 MEDICAMENTE
ASTRINGENTE SI
CAUSTICE
Astringentele coagulează sau precipită proteinele de
la nivelul mucoasei orale => peliculă protectoare a
mucoasei bucale.

În concentraţii mari => acţiune caustică.

 acţiune antiinflamatorie;
 acţiune uşor analgezică;
 acţiune hemostatică;
 acţiune uşor bacteriostatică.
Sunt:
 clorura de zinc 3% şi 30% în ulceraţii gingivale;
 azotatul de argint 1% în cauterizarea polipilor
gingivali şi a ulceraţiilor, aftelor gingivale;
 acidul tricloracetic.
 MEDICATIA INTRACANALARA
Endodonţia recomandă:
• tratament mecanic corect + irigaţii antiseptice canalare
1. Iodura iodurată de potasiu
2. Hidroxidul de calciu
 acţiune antimicrobiană în canalul radicular - cu acţiune 1 - 4
săptămâni;
 acţiune dizolvantă asupra ţesuturilor necrotice pulpare.
Utilizări:
 tratamentul canalelor infectate şi a leziunilor periapicale;
 perforaţii interradiculare;
 fracturi orizontale radiculare.
 SUBSTANŢELE ANTICARIE
Fluorul
 Farmacocinetică:
Absorbtie: - rapida (stoma, intestin)
- scazuta in prezenta Ca, Mg, Fe
- se depune in oase, dinti
- se elimina renal
- traverseaza placenta
! În ţesuturile dentare → în perioada mineralizării
fluorul poate fi captat în mod util, în rest încorporarea
fluorului este rezultatul schimbărilor ionice dintre
hidroxiapatită şi fluorul adus pe cale topică
Acţiune farmacodinamică:
a) rol antiplacă bacteriană – inhiba sinteza PZ →
deprima metabolismul bacterian
b) rol anticarie

În smalţ F substituie grupările hidroxil (OH) din

hidroxiapatită => fluoroapatita - cu rezistenţă
crescută la atacul acid cariogen
! Aplicaţiile topice cu fluor - rol important în
acţiunea anticarie
 Lacuri cu fluor: - Durafat – elibereaza lent F
- aderă la smalţ timp îndelungat (→ 12 ore);
 Geluri cu fluor: - Elmex - gellée, Flucal, Omnigel
 Fluide cu fluor - Elmex
 Dentifrice cu fluor
- paste de dinţi fluorurate ce conţin componente
abrazive şi care NU conţin Ca sau fosfaţi
• Ape de gură cu fluor - Fluorigard, Fluorinse
- clătire zilnică
- clătire săptămânală
• Gume de mestecat cu fluor

 Fluorizarea apei potabile

- doza ~ 1 mg F/1 l apă.
 Fluorizarea sării de bucătărie
 Tablete cu fluor - Zymafluor, Fluoretten

3 ani - 0,25 mg
3-6 ani - 0,50 mg
6-8 ani - 0,75 mg
8-12 ani – 1 mg
Toxicitatea fluorului
A. Acută: - după ingestie masivă de F
- doza toxică la copil 15 mg/kgc şi la adult 25
mg/kgc
Simptome: hipersalivaţie, vărsături, dureri abdominale,
poliurie, parestezii, convulsii, tulburări grave ale aparatului
circulator.
B. Cronică - după ingestia zilnică de cantităţi mari de F - ani
de zile (20 - 80 mg timp de 1 - 15 ani).
Manifestările clinice:
 fluorază dentară ;
 osteofluoroză ;
 tulburări nervoase ;
 alterări ale funcţiilor renale.