f\1onuscrisele nepubJicate nu se restitute. Colobotatorii slnt rugati sa-s! pastreze copie de pe manuscriseIe pe care Je ttimit Redactiei.

*

f\1anusclisele, cdltile, comutiiciuile oiiciale ale BpatIiiilot, tevistele petiotiice, abonamentele si orice lel de cotespondenui ptivitoate la tevistii se ttimit pe adresa:

Editura Institutului Biblic st de f\1isiune Ortodoxd, Intratea Patriarhiei nr. 9, sectotui V, Bucure$ti, cont. 49.8.01.000 - Banca Noiionaia a R. 8. Romania, Fillala seciotului V, cu menjruneo . penitu «8tudii Teoloqice», revista Institutelot TeoJogice dill Patriarhia Romcina.

·P1'::*I. Dumitru'Staniloae 7 "l;.).:~-t~~

:J.if.~y-'"

RUOACIUNILE PENTRU .\L TII~I . SOBORNICIT AT~A BISERICII *

RUGACIUNlLE PENTRU VII

Sobornicitatea e opusul singuratatii ; e unirea interloara a membrilor Bisericii intr-un intreg, ceea ce are ca urmare ca in intreg se reflecta calltatile ~i vlata tuturor si Hecare reflectacalitatlle sl vlata intregului. Sobornicitatea lsl are 0 analogie in raportul dintre organismul in a carul unit ate se armonfzeaza tota!itatea celulelor componente eu viata lor si dlntre celulele care reflects fieeare in parte calitatile spedfice ale organismului ca intreg. Fieeare parte componenta se explica si exists prin~ intreg si intregul se sustine prin legatura tainica ce le uneste pe toate. Leqatura aceasta este mai mult decit un asentiment al partilor , totusl intregul nu e in afara partilor sau fara partt.

Sobornieitatea nu se manifests numai in sustinerea comuns a eredintei, a cultului si a orqaniz.arii Bisericil, ci sus tine si reprezinta insas! viata Bisericii si a flecarul membru al ei. Ea e opera iubirii neintrerupteJ ce domneste in Biserica si al carui izvor ultim este Hristos eu Duhul Stint care iradlaze din El.

Iariubir ea are forme de dialog, de comunicare intre persoane. Sobernicitatea se manifesta deci ca 0 comunicare intre persoane. Chiar cind o persoana e sinqura in aparenta, ea este intr-o comunicare eu altele, prin raspunderea ce-o traieste pentru aeelea, prin preocuperea de ele, prin volnta de a le ajuta intr-un fel sau altul. Iar aeelea se folosese de preocuparea respectivei persoane de ele, chiar dad! nu au 0 cunostinta despre aceasta.

In eomuniearea aeeasta un rol important il are rugadunea fiecarei persoane r>entru celeialte. Persoana care se roaga este in dialog, in comurucare eu cea pentru care se roaqa, este in exercitiul unei raspunderi pentru aeeea. Cind doua persoane se roaqa una pentru alta, arnindoua se aHa in exercitiul raspunderil uneia pentru alta. Iar raspunderea e 0 forma a iubirii intre persoanele care au lipsa una de alta. Cind numai una din persoene se roaqa pentru alt a, ultima nu se aHa in acest exercitiu al raspunderil si nu sesizeaza in mod constient exercitiul raspundedi celeilalte pentru ea. Dar pina la urma are un folos din ruqaciunea celel dintii. In orice caz, nu exist a ruqaciune fara raspundere, iar in raspundere 0 persoana experlaza legatura in care se aHa cu cealalta, legatura care nu depinde nicl _de vointa sa, nlci de volnta celeilalte, ci de-structura dialoqica Imprimata in fieeare persoana, iar in Biseridi

, .-- \

• it· • Cornentariu pe marglnt'3 scrlerii SfintuJui loan Darnaschtn, De Us qui in fide dormier unt, P.O., XCV. 247-278.

-,

Pro Prol.· DVMITJlU STJl.NlLOAE

;;i de. Duhul lui Hristos care • Intareste; aceasta . dialogicl1intre-

persoane 1; -r '. "'; - '", ( .. , '. ., , '''' ."

. . Dar nu .numai in ruqaciune vine la expresie legatura dialogic a tntrepersoalle, sau. raspuuderea uneia' pentru alta, ci sl in fapta unE!ia jn favorul celeilalte, Oamenii in starea lor naturale slmtsl elca prln faptelelor de intrajutorareimplinesc obliga\iile unor 'raspundert ale. unuia pentru altul, raspunderl mai pres us de voia lor. Dar membrii Blserlcii: stiu ca raspunderee aeeasta este pusa. asupre lor de Dumnezeu si elf de. ea se achita nu numai prin tapte, ci ~i prin rugiiciune; ei mai stiu caMra exercitiul acestei raspunderi se prabusesc mtr-un fel de existenta goIitii de contimit $i de putere, Intr-o existenta a cosmarului, a neputlntei. In acest fel de exlstenta de umbra chlnuita xade nu numai eel neajutat de celalalt, dar si eel ce nu ajuta. Caci vcel ee nu ramtne in legatura dialoqului cu celalalt, prin raspunsul la apelul lui, cade el lnsusi in golul sinquratatil, adica al unei existente fantasmagorice, de cosmar.

Din viata Sfintulul Pahomie se spune ca odata el a vis at ca membrii uneia din minastirileconduse de el se aflau intr-o pester a, leqati intre ei intr-un sir, prin faptul ca fiecare tinea de mina pe altul si tot sirul, avind in frunte pe stare], inainta spre 0 deschlzatura in care se vedea lumina de afara, Alti oameni alergau continuu de colo pina colo, prin intUJlericul pesterii, ascultind clnd de un qlas, cind de aItul, care striga : «atct e lumina!» Alte siruri mai mici se invirteau continuu in jurul unei coloane, fara sa inainteze spre lumina de afara.

Imaginea se potriveste Ieqaturii sobornicestl dintre membrii Bisericii in general. Ei se sustin unii pe altii, avind in frunte pe preotii si Ierarhii Bisericii, totl irnpreuna inaintind spre lumina irnparatiei vesnice, avind' inca de pe pamint 0 oarecare arvuna a eL Indata ce unul se rupe din lant $i r arnine de unul singur, sau se incadreaza intr-urr grup mic ce se misca in jurul vreunei capetenii de caracter personal, ratacesteintr-un intuneric tara iesire, Intr-o neinteleqere a sensului existentei

si al scopului el. <

Cine sustine pe altii, se sustine pe sine prin cei pe care-i sustine , cine da putere, primeste putere. Sfintul loan Damaschin spune : «Precum eel ce voiesta sa unqa cu mir sau eu alt untdelemn pe un bolnav seimparta$e;;te lntii el de ungere si apoi unge pe eel bolnav, tot asa eel' ce lucreaza pentru mintuirea aprcapelui, intii se foloseste pe sine ~r apoi pe aproapele» 2,

Se poate spune ea fapta prin care cineva ajuta sl sustine pe altii e prilejul sau mijlocul prin care Dumnezeu iI sustine sl-l ajuta pe ef insus! i e efortul care, mobilizind energiiIe cuiva, e semnul prezentet energiei divine, corriunicata spre folosul celui ce face acest efort st spre al celul in favorul caruia il face, Cine vrea sa faca efortul in folosul'

I. Sf, Ciri! din Alexandria. Dialogi de S. Trinilale;'l~ P.G .. LXXV, 696 0-697 A: .Profacerea' neturtt noastr s divizate ~i egoiste in- natur a Blsertctl, adic! reunirea persoanef noastre umane cu Hristos ~i cu semenul noshu in natura cee una a Bisericii devine unul din temeiurIle pentru TU" gaciunea noastr s pentru toti oamenii sl in spectal pentru deccdatt, a credlntel noastre tn valoa ....

tea rugaciunnor s lirttflor ~i a botezufut copitlor pentru credrnta pi!:rintilor spirituaH (a nastlorj s ;

2. Sftntu) loan Darnaschln, De Us qui in fide dormterunt, P.G. XCV, 269; D.

'ENTRU AI-TTf ST SOBORNICTTA7EA BISERIeII

31'

e victima unui scurtcircuit spirltualr eel ee. nu vrea sa. altH, nu se ~Iumineaz~rnici pe sine. Mai precis; cine" nu .• ~renergla lul Duninezeu, casa o transmita mai departe .. . nicl pentru sine, cad acela, opunlndu-se 'pornlril de propagare generoasa' a. lublrll lui Dumnezeu;: se opune ' efectului ei ehiarin per soan a proprfe, Nevrind sa se fadi mediu de propaqereqeneroasa a acestei iublri.fiefncalzindu-se el Insusl de porntrea generoasa a iubiriL divine, nu numai ca: nu 0 transmite mal departe, dar nu-i .da putinta sa-sl produca efectul deplin nici in sine Insusi,

Iar dlspozltia lui de a prlml ~i de a transmite eu generozitate ajuto-

rul divin se erata in ruqaciunea sl fapta lui pentru alti]. De aceea spuneSfintul loan Damasehin: «Caci Domnul eel de oarneni iubitor voieste-

sa i se ceara si sa imparta eele cerute spre mintuirea Hipturilor Sale $i mai ales atunci se indupleca eu totul ; nu clnd cineva lupta numai pentru sUfl.etul sau, ci cind face aceasta pentru aproapele» 3. Sau tot Sfintu.I 1. loan Damaschin spune : «Cine tmparta si da, se bucura sl se inveseleste-

mai mutt dectt eel ee primeste, si-si procure cea mal mare mintuire» 4. ,

Raspundere~ fata de aproapele, hranita deraspunderea fa Vi de DumnezeU;-elllQTIlrUl care da forta ruqaciunii si faptei pentru altii. Cac! ea tine filnta omiTIiir legata dialogic sirnultan de Dumnezeu sl de semenii proprii. Apelul ee-l face un credincios cstre altul : «Roaqa-te pentru mine, frate (sau parinte) !» e manifestarea constiintei lui cil. depinde sirnultan de Dumnezeu si de aproapele. Dar e si un apel la raspunderea aceluia in Iata lui Dumnezeu, tnsa la 0 raspundere in care se include raspunderea pentru semenii lui si in speta pentru eel ce face apel la e1. Prin acest apel trezeste raspunderca tndolta a aceluia : fata de Dumnezeu si fata de eel care face apelul , il trezeste pe acela la constlinta legaturii dialogice in care se ana cu Dumnezeu si cu aproapele care face apelul. In acest sens, chiar cel ee face apelul pentru cineva ii da prilejul aceluia sa se trezeasca. Dialogul consta din apelul unuia si din raspunsul oarecum necesar al eeluiJalt. Apelului trebuie sa-i urmeze raspunsul, Dar apelul: «Roaqa-te pentru mine, frate (sau parinte) 1" porneste din constiinta raspunsului ce trebuie sa-l. dea celalalt, simultan, lui Dumnezeu si celui ce face apelul,

Dar orice credincios nu apeleaza numai la ruqaciunea celuilalt, ci se roaqa el insusi pentru acela. Se angajeaza el insusi sa se roaqe, cind' apeleaza la ruqaclunea celuilalt; sau cella care se face apelul pentruruqaclune adreseaza si el, la-rindul sau, un apel celul dintii sa se roaqe-

pentru el Iui Dumnezeu. ,

Astfel amindoi se simt raspunzatori simultan in fata lui Dumnezeu I unul pentru altul. Amindoi slnt legatL de Dumnezeu si unul de altul prin raspunsul ce trebuie sa-l dea fieeare Iul Dumnezeu pentru celalalt., ApeIuI reciproc la ruqaciune trezeste legatura lor dialogica ell- Dumnezeu sl intreolelta, ca fllnte raspunzatoara lata de Dumnezeu si tntreolalta. l:egatura' intre credinclosl este 0 legatura in Dumnezeu si invers: ' legatura unui credincios eu Dumnezeu este 0 leqatura cu ceilalti, Cine:

3, Jbi~. col. 252 C.

4. Ibidem. col. 26S A.

;', ~,,< .. ,;,:;,: ~.'-:-:

';'.-'.: :2~~~

.~ ,,~'.:,:, ... ,<.~.~, - ",'" ~.

kte iegat de. . ra $i eu Du~ne:Zeu.Cine

> ,ezell p~ntru_ .. a1i.\lt 'nuntimalIn gind, 'cl .'

; Ie.. . .aialogicacu· lIspunsul ce I-I dii implinind apelul

'luLdea se ruga pentruelDuninezeu. Pe dC de J;eaUi~st~leglituraluidlcliogica. cu Dumnezeu in' rugaciune, pe-atit de- reala . este legatu~a lui aJ. semenul pentru care se roaga .. · Aceasta legatura reala a- lui, ell Dumnezeu; in oare este inclus $i semenulpentru care se' roaga,explidi ·puterea divina care curgeatit pentru eel care se roaqa ctt $i peste

. eel pentru care acela se_ roaqa. .. .'-

DiU credindo$ii slnt leqati intre ei si cu Dumnezeu, nu numal ca .nl$te perechi lzolate de aIti credinclost. 0 pereche lzolata este expusa ~i ea unui scurtcircuit al iubirii si al comunlcarii. Doi sau mai multi .. oameni care se iubesc exclusiv intre ei, fiind indlferenti sau dusmanosi fata de altii, nu sl-au sensibilizat in intregime fiinta, pentru a 0 face un bun transmitator al lublril divine sl slmultan un focar de iradiere a iubirii proprii, in toate directiile. Au ram as. in ea zone, aspecte sl realitati de intuneric sl de duritate, care nu pot sa nu se repercuteze si asupra relatiei eu persoanele pe care le iubesc. Ei traiesc intr-un orizont ingust, inconjurat de intunerie. Numai un al treilea deschide lantul comunicarti sl al luminii Ia nesf'lrsit. eel ce beneficiaza de raspunderea altuia pentru sine trebuie sa:$i tr alasca in aee1 moment propria raspundere pentru un al treilea , si eel ce-st traieste propria raspundere pentru cineva e trezit la aeeasta de experienta raspunderil altuia pentru sine.

Pe ling a aceea, fieeare e fericit sa experieze raspunderea cit mai. multora pentru sine si trebuie sa tinda a se simti raspunzator pentru

. cit mal multi oameni si a-sl exereita efectiv aceasta raspundere.

Astfel 0 mare multims de aameni sint prinsi in tesatura dialcqica I intre ei insist si intre ei si Dumnezeu. Fiecare include in legatura sa dlaloqica eu Dumnezeu le-gatura sa dialoqica eu toti pentru care se simte raspunzator in Iata lui Dumnezeu sau intreaga Biserica, In acestea consta 'sobornicitatea Bisericii.

POMENlREA CELOR MaRTI

Dar credinciosil continua sa. se simta raspunzatori si pentru credin-

.ciosii trecuti din vlata aeeasta. Ei nu-l pot sterqe nici pe aceia din inima I si din pomelnicul lor, ci Ii tree numai din r indul celor vii in rindul ; celor decedati, Jar in aceasta raspunders a lor pentm aceia se reflect a

I voia lui Dumnezeu care ingenerozitatea Sa voieste sa-sl reverse iubirea

I . Sa si peste cei decedati in credinta, In general, Dumnezeu voieste .aa

\- mintuiasca pe totl. «Dumnezeu,. Mintuitorul nostru ... voleste ca toti

oameni sa se mintulasca sl sa vlna la cunostlnta adevarului ... Cad s-a .,

dat pe Sine rascumparara pentru toti» {I Tim. II, 4, 6). «Precum a patimit

'El toate pentru om, asa le-a sl gatit toate pentru el, spune Sfintul loan -c

Damaschin. Cad cine, preqatind.ospat sl chemind pe prieteni, nu voieste -c

- ca sa vina toti $i sa se sature toti din- bunatatile lui ~ Oid de ce a mal -s

::p'regatit ospatul, daca:nu ca sa prlmeasca la el pe prietenii sai?> s. . '1,

5. Ibide'!'-

)OlfC[UNfLE PENTR,U ALTil s: _

in scopul acesta Dumnezeu. voleste sa-i .asocieze pe. toti in nlrea Sa. genNoasd catre totl, pentru ca totl sa se' bucure simultan gerierozitatea divina'~i de. generozitatea citmai.tDultor. oamenl, sau ,prln generozitatea cit mai .1IlUltoroameni. De aceea Dumnezeu nu uita nicl. pe eel adormlti ~r-i face ~i pe eel vii sa nu-l uite pe aceta. .

Desigur in acestl «toti~ nu se .pot cuprinde real decit eel ce au raspuns,: macar intr-o masura cit de mica la apelul lui Dumnezeu, cit au fosttn vlata, Sfintul loan Damaschin zice cd pentru toti eel ce sl-au agonisit putin aluat al vlrtutilor, dar. n-au apucat sa fadi cu ajutorul lor din toata fiinta lor pilne, «Dornnul va trezi dupa moarte pe apropiati! sl pe orietentl lor, carora Ie tndreapta gindurile si Ie mlsca sufletele spre folosul sl ajutorul acelora. lar acestia miscati de sus ~i prin

atingerea Stapinului de inimile lor vor complete lipsurile celor decedatl-. Dar celul care a pleeat din viata aeeasta eu un cuget intru totul trupese nu-l va intinde dupa moarte nimeni 0 mina de ajutor, «pentru ea nici Dumnezeu nu-l are pe acesta in am intire» 6.

. Lucrul trebuie inteles astfel : Cei ee au decedat in credinta au aeeeptat sa intre in dialogul viu si de viata faeator cu Dumnezeu inainte -de moarte, chiar daca nu s-au anqajat deplin in el, chier daca n-au raspuns eu toata fiinta apelului lui Dumnezeu. Ca atare ei au deeedat in legiHura dialoqica cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu-l mal lasa pe acestia din legatura cu EI, dupa ce ei nu mal pot face nimic pentru a progresa 1n aceasta leqatura. Ei rarnin «in amintirea lui Dumnezeu». Dar cine .ramine in amintirea lui Dumnezeu ramine in preocuparea Lui. Iar eel ee ramlne in preocuparea lui Dumnezeu ramine in legatura cu Dumnezeu. Si acela nu moare sufleteste de tot 1 ramine $i el viu sufleteste 1n oarecare masura, prln preocuparea lui Dumnezeu de el. Caci preocuparea lui Dumnezeu de el tnseamna indreptarea qinduluf lui Dumnezeu spre el, ceea ce e totuna cu indreptarea cuvintului de viata datator al lui Dumnezeu spre el. Iar cuvintul lui Dumnezeu il tine pe eel carula i se adreseaza viu, prin rasunetul apelului lui Dumnezeu in constlinta lui, prln necesitatea de a raspundo traita de acela in filnta lui.

Dar daca credlnciosul care se roaga lui Dumnezeu pentru un semen al sau realizeaza un dialog atit cu Dumnezeu cit si eu aeel semen al -sau, Dumnezeu realizind un dialog eu un ins in vlata, sau mentintndu-l cu unul decedat, Include, de asemenea, in dialoqul acesta sl pe anumiti semeni ai insulul respectiv. Dumnezeu nu se .adreseaza niciodata unui om in izolare, pentru ca nu-l vede izolat. Dumnezeu vede pe fiecare om 'in Iegaturile lui flintiale cu semenii sai sl tndreapta preocuparea sa spre-el pentru ca cuvintul Sau sa se rasptndeasca prin acela ~i la altil, pentru

~.·a trezi ~f pe aceia la un raspuns, fie pentru ca aceia au lipsa sa fie· 'ajutati. prln eel carula Dumnezeu ii vorbeste, fie pentru di are lips~cel ·de care Dumnezeu se ocupa direct de ajutorul celorlaltt, Astfel,· daca -credinciosul in ruqaciunea sa pentru altii realizeazii un dialog ~ndrepta.t

-si spre Dumnezeu sl spre om, aceasta se datoreste faptuluica Dumnezeu

~nsu~i il suscita 1a acest dialog ;se. d~tore~te \ faptului cd Dumnezeu

'. ' -_ , . ,

6. Ibidem. col. Be .. Crn text din P.G .• dv 'tiil (Lhpcp cxv.-o~,. Dar cred oi. e 0 transcriere w"'Iitl • hll «tv (Lv1jILn· cx{,-roil,..

'a u a e

S.T. -3'

34.

»r. Prof. DUM/TRU. STANILOA£

1nsu~i. cerindu-i ruqaclunea pellt~u altul, se arat1i; preocupat ~i de acela, ba mal mult, asl tnceput sa lucreze Ia ajutorarea spirituala a acelora, Incluztnd in dial6gul !;iau cucel :carUia ii' ,cererugaciunea'. ~~ pe eel pentru care 0 cere, sau in preocuparea Sa indreptata: spre eel care areIipsa de rugaciune~Ipe cel caruia ti cere rugaciupe. . - ..' .

Dac~· ne ruqam sl noi ' ca Dumnezeu «sa pomeneasca- pe cetadormiti, aceasta nuinseamna ca noi avem initlative in pomenirea acelora, ci ea Dumnezeu are lipsa ~i de raspunsul nostru !?i de raspunsul celor decedatf; tnvtorat de raspunsul nostru, la preocuparea lui Dumnezeu de ei, pentruca - aceasta preocupare a Lui sa dureze vesnic sl sa' fie, cit mel eficienta. Iar raspunsul nostru e dat prin ruqaclunea noastra catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-l pomeneasca pe cei de care EI sepreocupa. Numai asa pomenirea 'Iul Dumnezeu Ii tine pe aceia vii in' veci, pentru ca numat asa se rnentine dialoqul adevarat intre EI si ei, raspunzind si aceia 0 data cu noi, sau In urma raspunsului nostru, Ia preocuparea lui Dumnezeu de ei. Dumnezeu ii ulta daca ei n uita, ceea ce tnseamna ca ultam noi insine sa ne ruqam pentru ei si sa mvloram prin aceasta raspunsul lor la preocuparea lui Dumnezeu de ei, .

In orice caz, pomenirea lui Dumnezeu are puterea sa tina vii spiritual in vecii vecilor pe cei ce raspund acestei pomeniri. Noi nu avein put ere a aceasta, pentru ca cu cit clip a dcspartirii celor decedati de noi luneca mai mult in trecut, amintirea lor slabeste in: noi sl cu aceasta si puterea noastra de a-I tine in legatura cu noi si deci vii. Numai pentru ~i prin Dumnezeu ei ramin mereu prezenti si deci vii, pentru ca pentru EI nu exista trecut. Amintirea noastra n-are puterea sa invlnqa trecutul si deci sa mentina leqatura cu cei adormiti, cum are Dumnezeu, Noi numai raminind in leqatura dialoqica cu Dumnezeu raminem si in legatura dialoqica neslabita eu ei. Numai constiinta raspunderli noastre pentru ei in fat a lui Dumnezeu ne tine treazaamintirea lor. Numai daca Dumnezeu ne trimite in suflet preoeuparea Sa de ei, adica numai daca El nu uita sa-si aminteasca de ei, Hicindu-ne sa 0 simtim aeeasta si noi in constiinta noastra, putem pastra si noi vie amintirea lor. Rugindu-ne lui Dumnezeu ca sa-si aminteasca de cei adormiti, ne ajutam si noua ca sa pastram cit mai mult si mai nestearsa amintirea lor.

- Cine isl aminteste de cineva 11 ajuta sa ramina viu. Cu atit mai muIt ll ajuta amintirea lui Dumnezeu. Pentru eel lovit de amnezie total a sau partiala, to ate persoanele sau anumite persoane se scutunda lnneant. Aceasta inseamna ca persoana Tovita de amnezie nu le mai da nici un ajutor sa existe , persoanele uitate pierd un sprijin, pierd un rost al existentel lor, 0 semniflcatie a acestei existente. Si daca toatepersoanele umane ar fi lovite de amnezie in legatura cu 0 anum ita per- I soana, aceea si-ar pierde orice rost, orice semnificatle, orice interes al' existentef'el. Ea soar scufunda spiritual intr-un fel de pustiu chinuitor. Iar odata moarta frupeste, ar intra definitiv in aceasta pustietate chinuitoare ~i fara sens. Acest efect il are cu at it mal muIt uitarea lui Dumnezeu pentru un am care nu raspunde preocuparli lui Dumnezeu de el, La aceasta . voluntara amnezie divina se adaugii.amnezia voluntara a' persoanelor umane care. n-an primit niclodata un raspuns pozltlv de-

RUGACIUNlLE P£NTRU ALT!I. $1' SOBORNICIT~r.ijA \ BISERICij~:~f-i7";_

• _:, • "_:; .. J~.'~ ',-:~ - _ .• ;{

, . ' respectlva, Pers0a.na:respectiva, cazlnd dlndlaloqul eu Dum'cu semenii\ a cazut din ria~itate illgolul {antasmagoric, fara,

'f' contin~t~i !arif sens,care, constitule:p.n chip:negr4iL ".' '., '

f:i';- Cind ceremIui Dumnezeu ~ve~niea pomenire» pentru cineva, cerem

sa fie pomenlt de Dumnezeu ~t in prezent,. cum .va fi pomenit in eternitate, deci tsa-l- tina nelncetat viii. Daca am cere ca Dumnezeu sa-I pomeneasca nurnai de Ia judecata din urma mal departe, ar-fnsemne ca Dumnezeu n are uitat pentru 0 vreme, Iaridupa aceea iaras! i~i va aduce aminte de el. Noi nu cerem ' lui Dumnezeu nici sa:~i adudia: minte citeodata de acele, ci sa-l aibe neintrerupt in' amintire, in vecii veciIor ("twvt(l 1) p.~Y;p.7i}' ~ " -. ~ Dar dialoqul nostru eu Dumnezeu pentru semenul nostru deeedat, deei ~ieu el, se sustine nu nurnai prin pomenirea in ruqaciuni, ci sl prin pomenirea eu faptele, in special, cu faptele de inilostenie. Prin aeestea intercalam sl pe alti oameni in aeest dialog. Adica il pomenim in relatie ell alt;i si-i facem si pe aceia sa-l pomeneasca. Iar aceasta pomenire a eelui decedat de catre noi, care sav irstm fapte de milostenie in numele lui, si de eei care benefidaza de aceste fapte, e un diabg nu numai intre noi si aceia, ci si un r aspuns dat apelului celui deeedat si lui Dumnezeu pentru e1. Ace esta largire a dialogului se realizeazii de altfel si prin ruqaciuni, Caluqarii in minastire se scoala eu ore inainte de ineeperea sfintei liturghii si pomenese zed de mil de -credinciosi adormiti, pentru care li s-a eerut sa fad! aeeasta, «pentru ca fiecare din cei adormitl asteapta 0 usurare prin aceasta pomenlre». Tar rudele celul adormit dau cite ° haina pentru eel adormit, pentru ca aeela e qol si asteapta haina aceaste. Nu numal rudele pomenesc pe eel adormit, ci eer aceasta si preotilor si eelor carora Ie dau pentru e1 vreun lucru, pentru ca sa fie atrasr cit mal multi in acest dialoq cu eel adormit sl eu Dumnezeu pentru el. Toti acestia vorbesc intre ei despre eel adormit si eli e1 si eu Dumnezeu. Sobornieitatea Bisericii nu se Ilmi teaza numai la relatille Intre eel vii, ci si Ia eele Intre ei sl eei adorrnltl.

Av indu-i pe cei adormiti in legatura dialogic a cu noi, cind eerem altora sa-l porneneasca si cind savirslm fapte de milostenie pentru ei, ei insisi eer prin noi intr-un anumit fel aceasta pomenire si ne preseaza la savirsirea aeestor fapte. Nu numai noi savlrsim 'fapte pe care n-au avut ei timp, sau n-au fost in dispozitia de a le implini cit au trait pe pamint. ci oarecum ei insis! participa Ia savirsirea lor prin noi, prln presiunea ce-o. exercita asteptarea sap apelul lor asupra noastra. Sfint~l loan Damaschin spune ca Dumnezeu «Ie socoteste ca fapte ale lor» ". Iar 'intrucit to ate Iaptele bune se savirsesc din indemnul lui Dumnezeu, carule Ii raspundem prin ele, faptele pentru eel adorzniti sint savtrsite

sl ele si de D, um, nezeu, intru, cit ,lilOi le _savtr;;im, ,raspun,Zind., apelului, lUi~,' ' Dumnezeu de a le sl!.vlr$i. Iar prin aceste fapte ii atragem .si pe eei '

. catre care le savlrsim sa Intre pentru cei adormiti in dialogul ruga"", , dunii eu Dumnezeu, pentru a completa .ce n-au Hicut aceia cit au trait., "t

, , 7. Ibidem, col. 253 C. \

36

r-. Prol, DUMlfRU STANILOA£

8

De, aceea Sfintul loan Gurade AJr vorbeste de un testament pe care-lTasa eel ce moare nu numai rudelor, ci sl saracilor si lui Dum-: nezeu tnsust.i ca sit raca acestia ceea ce n-a apucat el, sa Iaca : «Serle in testamentul tau cit mostenitor, pe linga copii sl rudenil, :;;1 pe Staptnul.' Sa ,aiba' deci hirtia nurnele Stapinulul, sa nu fie Iipsita de pomenirea

saracului» 8., , ' _ ,';, " , "" ,

Dumnezeu astaapta de la toti oamenil sa faca bine, peritru ca toti sa devina buni, implinlndu-si aceasta datorie fata de Dumnezeu :;;i toti sa se fac,a buni prin binele ee li se face. Daca unii au lipsit de Ia aceasta datorie, binele ;pe care nu l-eu faeut ei trebuie sa-l taca pentru

- ei altil, pentru ca sa nu ram ina nici un bine voit de Dumnezeu netacut in lume si pentru ca omenirea in general sa prbgreseze spre stadlul de bunatate urmarit de El. Daca multi oameni n-au putut deveni buni, pentruca n-au fost miscati la aceasta de eei ce trebuiau sa le Iaca bine, ei trebuie sa fie miscati spre bunatate de altii si in numele eel or ce auneglijat aceasta datorie a lor.

Dialogul desavirsitor trebuie sa cuprinda deplin pe toti cei credinciosi, pe toti membrii Blserlcli, pe toti cei ce sint lntr-o oareeare masura in Hristos, deci si pe eei decedati.

Prin faptele de milostenie cistiqa nu numai cei adormiti, ci si cei ce le fac pentru ei si cei carora li se fae. Ele se fae «pentru ea si eei decedati 'sa se Ioloseasca de bunatatea lui Dumnezeu si iubirea de fratl sa creasca si nadejdca in inviere sa sporeasca si ruqaciunea catre Dumnezeu sa se intareasca s i contrlbutiile pentru locasurile lui Dumnezeu sa se inmulteasca printr-o mai mare caldura si Iacerea de bine catre cei saracl sa se extlnda- 9.

De aeeea Dumnezeu nu uita de nici 0 Iapta buna faeuta celorlalti, "Cad Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite lucrul vostru sl drag os tea 'I voastra pe care ati aratat-o pentru numele Lui, slujind altadata si slujind st astaz i sfintilor» (Evr. VI, 10). Dumnezeu nu uiUi nici 0 fapta bun a facuta altora pentru ca toate se inscriu intr-o llnie de proqres al omenirii

.. spre un stadiu superior de bunatate. Nu uita, pentru ca prin toate credinciosif raspund lui Dumnezeu pentru darurile ce le-au primlt, raspunzindu-I in primul rind Lui prin insusirea si inmultirea bunatatii Lui aratata lor prin darurile ce Ii le-a dat. Iar neuitind, intoarce darurile Sale Iarasi insutit inrnultite celor ee-l intorc darurile acordate prin transmiterea lor catre altii. Cine', facind eeva pentru altii nu se simte prins lntr-un avint intraripat al intrecerii in daruire si bunatate cu aceia l

Dumnezeu e insetat sa vada darurile Sale transmise de la om 1a om, spune Sfintul loan Damaschin, adica sa vada bunatatea Sa inmultindu-se 'intre oameni prin aderenta lor la ea si prin straduinta lor: «Cacl dupa aceasta inseteaza, aeeasta 0 voieste si 0 ceresi 0 doreste

-Domnul, eel mal presus de bunatate, ea nu eumva sa ram ina cineva

lipsit de darurile sale dumnezeiesti» 10. Sau: «Caci aceasta multumeste -si bucura pe milostivul Dumnezeu, ca sa se qrabeasca fiecare spre ajutorerea aproapelui. Aceasta 0 voieste sl 0 doreste Milostivul, ca toti sa , ,'" ,

8, Ibidem. col. 269 - (Citat de Slin\ul loan Darnaschln);

9. Ibidem, cot. 269. 10. Ibidem, cot. 263 D.

I RUGAelUNILE, PENTR'U ALTli' ~'r SOBORNICITATEA BISE~)

11~~em bine unii alt.ora,dt st dupa moarte» 11. Voieste sa Urn intr-un uialog. al Iaptelor intre noi .~i prin aceasta sa, rlispundem Lui unul pentru altul, NLi' e. yorba decl' de 0 Inmultire a birielui intr-un mod'abstra'ct, " ci deo inmultlre a: dragostei intrepersoanele.concrete. Ceicefacbine

In-vlata aceasta nu vor vedea.binele facut de, ei ca '0 entitate abstrecta; ci in' recunostinta cu care ei vor fi tnttrriptnetl de eel carora Ie-au

. facut binele. Cu recunostinta aceasta ei vor intimpina sl pe cei decedati cei carMa li s-a facut bine in numele lor. De asemenea, cei ee au facut fapte rele nu le vor vedea printr-o contemplare abstracts, ci in mnstrarea cu care Ii vor intimpina cei carora ei Ie-au fa cut. Cad pe toti

/ Ii YOm vedea si-I vom recunoaste la judecata din urma, cu urmele faptelornoastre in ei iii cu raspunsul lor de recunostinta sau de mustrare la faptele noastre. Faptele noastre ni se vor face vadite din ei. n vom vedea ~i Ii vom recunoaste chiar pe cei asupra carora s-eu repercutat indirect faptele noastre bune sau rele, «Sa nu socoteasca cineva ca nu va recunoaste niciunul pe niciunul la acea intrtcosata [udecata iii adunare. Fiecare va recunoaste pe aproapele lui, nu dupa chipul trupului, ci dupa privirea patrunzatoare a sufletului» 12. Iar Sfintul loan Cura de Aur zice: «Nu vom cunoaste numai pe cunoscutl acolo, ci vom privi ~i pe cei care n-au ajuns nlciodata Ja vederea ncastr a» 13. Sfintul Vasile eel Mare zice si el: «Stind de jur imprejurul tau, cei nedreptatiti de tine vor striga catre tine, caci oriunde ti-ai intoarce ochii vei vedea chipurile faptelor tale rele. Aici orfanii, dincolo vaduvele, acolo saracii doboriti de tine, slujitoriipe care l-at -azvfrlit, vecinii pe care I-a! .suparab> 14.

Din toate partile toti Ii vor scoate celui ce a tacut rele la supraIata constiintei to ate relele fa cute, toate refuzurile de dialoguri frate~ti si motivele pentru care de acum va fi lasat intr-o insingurare inspaimlntatoere si definitive. Apoi va urma Insasi aceasta parasire total a iii definitive de catre totl , tacerea si sinquratatee eterna il vor tnconjura; va urma iesirea lui din orice dialog pentru totdeauna. Nu va mai putea apela la nimeni, nu va mai avea ocazie sa raspunda nirnanui. Nici o urrna de comuniune nu va mai fi posibila cu nirneni. Se va cufunda «in intunericul cel mai dlnatara».

Pin a s-a miscat intre oamenii care !1}l-1 cunoasteau, a mai putut injgheba cite un dialog cu cine va, pentru ca nu i se cunostea de totl mtrsavia, Acum cade in slnquratatea parasirii sl uitarit de catre toti, in extrema opusa a sobornicitatii. In aceas\a consta iadul. Pina sint oamenii pe pamlnt e un tlrg unde i~i poate procure Iiecare mintulrea, unul dind,altul primind in vederea ei, ruqaciunl sl fapte bune, deci prin apeluri iii raspunsurl, intr-un vast si multiplu dialog purtat intre multi oament si intre ei sl Dumnezeu, dind st primind nu numai oamenil intre ei, ci sl Dujnnezeu.ve'I'ermlnjndu-sa tirgul, nu mal este negustorie de bunuri. Cad unde mal sint atunci saracii ? Unde liturghisitorii ? Unde psalmodiile? Unde facerile de bine? Pentru ca inainte de ceasul acela

. ne putem ajuta unul pe altul sl putemoferl iubitorului de'suflet Dum-

u. Ibidem. col. 361 C.1 14. l'lide~. col. 276 C.

12, lbidfm:·~ol. 276 A . ...:·

J3. Ibidem, col, 276 B. "

38

Pro Prof. DUMITRU'ST,{NILOAE

(

10

nezeu manifestarlle Iublrli. de. Irati .. Cad' primeste completarlle- Jipsuri ~ lor facute celor ee au plecat pa heasteptate sl nepreqatiti ~I Ie socoteste ea fapiele Ior,.15., '., '" " , ' . ' , <,

Lumea ne e data in, faza de constructie moraJa si spirituala, cit sintem pe pamfnt, pentru ca sa partlclpam totl laaceastaeonstruire. Cine a plecat 'de aidnu mai poate participa la eonstruireaei dedt prin mesteril ~i Iucratorii de pe pamlnt. Iar dupa judecata din urma, nu mai poate partlcipa nici unul. Cad totul e terminat.Nu mai avem ineqalltati -de nivelat, nedreptati de indreptat, fratletate de realizat. Acolo ne bucu{"am de feridrea perfectei comuniuni. Dar se oucufa numai cei ce au ,participat direct sau indirect in Iucrarile depe santier,

Cel mal mare ajutor Ie vine insa celor adorrnlti de la pomenirea lor in legatura cu jertfa lui Hristos la Sfinta Liturghie. «Talmacltorii ~i .martorti oculari ai Cuvintulul, ucenicii sl Apostolii Mintuitorului care au cucerit pamintul de jur imprejur au rinduit sa se Iaca in Ieqatura cu infricosatele, preacuratele st de viata Iacatoarele Taine, pomenirea -credinciosilor adormitb 16.

Sfintul Chiril al Alexandriei a evldentiat pe larg faptul ca noi nu putern intra la Tatal decit in stare de [ertfa curata, dar noi nu ne putem transform a in starea de [ertfa, curata decit avind in noi pe Hristos, .sinqura jertfa curata sau asumindu-ne Hristos eel jertfit in Sine. Pe linga aceea, la liturghie toata comunitatea sau toata Biserica se aduce pe sine in Hristos jertta curate Tatalui, toata se preda Tatalui, raspunzind desavirsit la ape lul Lui la iubire si implinind scopul dialogului eu Tatal.

Caci ea isi insuseste raspunsul lui Hristos, adica predarea Lui, sau Hristos uneste raspunsul, adica predarea ei cu raspunsul sau predarea Sa. Dar comunitatea unlta cu Hristos are legati de ea in dialogul amintir'ii si pe cei adormiti ai ei i si-L roaqa si prin cuvinte pe Hristos, in -dialoqul ei cu EI, sa-l prtmeasca si pe ei, prin amintire, in leqatura eu El $i sa-l of ere Tatalui sau sa-I uneasca cu Tatal prin dialogul predarli Sale Tatalui.

Daca tot dialoqul nostru cu Tatal, sau tot raspunsul nostru bine primit la apelul Tatalui, in dialogul cu Tatal, sau toata predarea noastra Tatalui, prin ruqaciune sl fapte de autodepasire, primeste puterea numai din puterea jertfei sau a predarii desavtrsite a lui Hristos, evident ca st atragerea celor adormiti al nostrl in acest act de predare Tatalui se datoreste tot lui Hristos. Cad daca El. s-a adus [ertfa pentru toti, ca toti sa poata fi adusi [ertfa in E1, puterea jertfei Lui nu se opreste 1a eei aflatorl inca in viata terestra, ci se tntinde Ia totl cei ce au stirsit viata prin credinta, in dialog cu El sl cu cei credinciosi i se intinde atit prln ea Insasi cit sl prin cellalti credinclosl. Hristos cu jertfa Lui, ce se of era neincetat pentru toti.r tinindu-i pe toti in legatura cu Sine indialoqul aducerll la Tatal eu Sine, e izvorul sobornicitatii Bisericii,

IS ". lbiJ~m, col. 254 C.

·'6. Ibidem: col. 219 C.