Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.

Language:

Download

Go BackAdd Note

Link

Embed

Save for later

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Apariţia şi dezvoltarea managementului resurselor umane a avut şi are multipleinfluenţe favorabile asupra managementului general, deoarece diversitateametodologiilor aplicate impulsionează progresele cunoaşterii ştiinţifice, ceea ce permitnoi dezvoltări ale teoriei şi practicii manageriale.Managementul resurselor umane presupune o abordare sau o tratare globală,totală, inter-disciplinară şi profesională a problematicii personalului din cadrulorganizaţiei.Dezvăluind mai departe această idee, în concepţia managementului resurselor umane funcţiunea de personal a organizaţiei are o dublă finalitate. În primul caz,realizează integrarea obiectivelor sociale în obiectivele generale ale organizaţiei princorelarea nevoilor dezvoltării umane şi sociale cu restricţiile economice ale acesteia. Înal doilea caz, coordonează diferite sub-domenii ale resurselor umane, denumite de J.M. Peretti în felul următor:

•

administrarea personalului;

•

gestiunea personalului;

•

calculul costurilor cu personalul;

•

formarea profesională;

•

dezvoltarea socială;

•

informarea şi comunicarea;

•

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

•

relaţiile sociale, conducerea funcţiunii de personal la nivelul organizaţiei;

•

relaţiile externe.

Definirea managementului resurselor umane şi determinarea obiectului de studiureprezintă una din problemele de bază, pentru specialiştii în domeniu, în vedereastabilirii statutului acestui nou domeniu specializat.Prin urmare, managementul resurselor umane are ca obiect de studiu activitateaumană, atât din cadrul organizaţiei cât şi din exteriorul acesteia

Managementul resurselor umane reprezintă un ansamblu de activităţi,generale şi specifice, privind atragerea, menţinerea, utilizarea şi motivareacât mai eficientă a resurselor umane din cadrul unei organizaţii în vederearealizării obiectivelor acesteia.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o organizaţie aredouă categorii de obiective:

obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea şi planificarea resurselor umane;

obiective operaţionale, de natură tactică şi administrativă, care au în vedereactivităţile vizând conducerea zilnică a grupurilor de muncă.

Responsabilitatea managementului resurselor umane revine atât managerilor câtşi specialiştilor departamentului de resurse umane.In prezent în faţa managementului resurselor umane au fost puse mult mai multe probleme legate de apariţia si accentuarea diferitelor fenomene şi procese referitoare lastructura şi calitatea forţei de muncă, conţinutul activităţilor de personal, creştereadreptului managerilor superiori ai organizaţiei pentru testarea anti drog, interdicţii alefumatului şi multe altele.Cu toate acestea, activităţile departamentului de resurse umane pot fi împărţite întrei categorii:

activităţi strategice, implică elaborarea politicilor de personal pe termen lung şi inovarea procedurilor de resurse umane;

activităţi de consultanţă, prevăd asistarea managerilor în aspectele cheie alemanagementului de resurse umane;

activităţi operaţionale, prevăd soluţionarea problemelor ce apar zilnic înmaterie de resurse umane.

Activităţile strategice pot fi considerate de orientare şi de concepţie privindresursele umane pe o perioadă îndelungată de timp. Activităţile de consultanţă sunt înesenţă de consiliere şi sunt oferite de specialişti bine pregătiţi sau de psihologi, dacăaceştia există în cadrul organizaţiilor, la solicitarea angajaţilor. Activităţileoperaţionale asigură o funcţie de deservire privind activitatea zilnică a resurselor umane în organizaţie.Majoritatea departamentelor de resurse umane asigură sprijin la niveloperaţional, dar măsura în care se implică şi la nivel strategic sau de consiliere depindede locul departamentului de resurse umane în structura organizatorică a organizaţiei,despre care vom vorbi în paragraful următor.

1.2

ORGANIZAREA PROCESUALĂ ŞI STRUCTURALĂ A DEPARTAMENTULUIDE RESURSE UMANE ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR

Deşi, în paragraful precedent am vorbit despre activităţile din domeniulmanagementului resurselor umane este necesar să vedem care este amplasarea lor înstructura organizatorică a firmei, în general, şi în cadrul departamentului de resurseumane, în special. Pentru aceasta se impune o abordare a organizării procesuale şistructurale a departamentului de resurse umane.

1.2.1 ORGANIZAREA PROCESUALĂ A DEPARTAMENTULUI DE RESURSE UMANE

Activităţile din domeniul managementului resurselor umane, indiferent demărimea organizaţiei, pot fi grupate în patru funcţii:

•

funcţia de asigurare;

•

funcţia de dezvoltare;

•

funcţia de motivare;

•

funcţia de menţinere.

Asigurarea cu resurse umane cuprinde mai multe atribuţii şi sarcini:

•

planifică necesarul de resurse umane, cantitativ şi calitativ, pe posturi,meserii, profesii, nivele de calificare etc.;

•

elaborează strategii de planificare a resurselor umane pe perioadeîndelungate de timp, ţinând seama de evoluţia situaţiei demografice;

•

administrează activitatea de recrutare a resurselor umane;

•

analizează mediile de recrutare a resurselor umane;

•

decide ce metode de recrutare a resurselor umane să aplice pentru fiecare post vacant;

•

coordonează activitatea de selecţie a resurselor umane;

•

elaborează diferite formulare şi teste necesare procesului de selecţie;

Organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii demuncă, a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective aledepartamentului de resurse umane. Rezultatul organizării procesuale îlreprezintă, în principal, funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinileacestuia.Funcţia de asigurare desemnează ansamblul activităţilor desfăşurate încadrul departamentului de resurse umane în scopul asigurării cu resurseumane necesare, atât cantitativ cât şi calitativ, pentru buna desfăşurare aactivităţii organizaţiei şi realizării obiectivelor propuse.