Professional Documents
Culture Documents
POVESTIRI MEDIEVALE
DESPRE
VLAD ŢEPEŞ-DRACULEA
EDITURA UNIVERS
BUCUREŞTI, 1993
NARAŢIUNILE GERMANE
DESPRE VLAD ŢEPEŞ-
DRACULA
Ediţia de faţã prezintã textul ultimului incunabul al naraţiunilor germane despre Ţepeş-Dracula,
tipãrit în bro-şurã la Strassburg în 1500 de Matthias Hupfuff. Ceea ce ne-a determinat sã ne oprim la
acesta — din multele versiuni care au circulat în secolele XV şi XVI — este faptul cã ne aflãm în faţa
celei mai complete ediţii care îmbogãţeşte şi cizeleazã textul, fãrã a se îndepãrta mult de primele
versiuni manu-scrise. Pentru a oferi lectorului posibilitatea de a face o comparaţie între acest text şi
acela din manuscrisul proto-graf de la cuventul St. Gall, reprodus sau discutat cu pre-cãdere pînã
acum de specialişti (I. Bogdan, I. S. Luria, R. McNally - Radu Florescu şi alţii), a trebuit sã
procedãm, mai întîi, la numerotarea naraţiunilor (inexistentã în ori-ginal), iar apoi sã marcãm, în
notele de la subsol, asemãnã-rile şi deosebirile între cele douã variante germane.
Textul îl reproducem din studiul lui Constantin I. Ka-radja Incunabulele povestind despre cruzimile lui
Vlad Ţepeş, apãrut în Închinare lui Nicolae Iorga... (Cluj, Editura Institutului de istorie universalã,
1931, pp. 202 — 207). În urma confruntãrii cu fotocopia tipãriturii de la Strassburg - 1500, aflatã la
Biblioteca Centralã de Stat din Bucureşti (Fondul Karadja, 101), au fost corectate greşelile de tran-
scriere ale textului reprodus de C. I. Karadja.
Traducerea româneascã aparţine specialistei Adela Perju, bibliotecar principal la secţia de manuscrise
şi carte rarã a Bibliotecii Academiei.
123
5
În mss. St. Gall (nar. V) textul e mult redus: „Dracula prinse
negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei în zi de odihnã şi în aceeaşi zi de
sãrbãtoare îi trase în ţeapã.
6
Acest text (de fapt o reluare a nar. II) lipseşte din mss. St.
Gall.
7
Textul se aflã în nar. IX a mss. St. Gall. Acesta insereazã la
VII urmãtoarea naraţiune, inexistentã în varianta Strassburg — 1500:
„El luã de acasã o întreagã familie (de neam), şi de la cel mai
mic pînã la cel mai mare — copii, prieteni, fraţi, surori — îi trase în
ţeapã pe toţi". Dupã unii, în aceastã naraţiune s-ar identifica
execuţia fa-miliei boierului Albu, duşman al lui Ţepeş.
8
Textul, cu o redactare puţin diferitã, îl aflãm în nar. X a mss.
St. Gall.
31 32 33 34
, , , Aceste naraţiuni lipsesc din mss. St. Gall.
35
Naraţiunea propriu-zisã lipseşte din mss. St. Gall. Parţial ea
este rezumatã în fraza finalã a naraţiunii XXV (vezi, mai înainte n o ta 2 5 ).
131
ANEXA II
POVESTIRE DESPRE
POVESTIRI SLAVE VOIEVODUL DRACULEA
DESPRE
VOIEVODUL-DRACULEA
135
A chemat apoi şi pe al doilea (cãlugãr) şi l-a întrebat
la fel. Acela a rãspuns: „Tu eşti pus de Dumnezeu ca stãpîn IX. Odatã el mergea pe drum şi a vãzut pe un sãrac
ca sã pedepseşti pe cei care fac rãu şi sã milostiveşti pe cei oarecare o cãmaşã ruptã, murdarã. Şi l-a întrebat: „Oare
care fac bine. Iar aceştia au fãcut rãu şi au primit dupã fap- ai nevastã?" Iar el a rãspuns: „Am stãpîne". El însã i-
tele lor". a
Draculea a chemat atunci pe primul cãlugãr şi i-a spus: spus: „Du-mã la casa ta sã o vãd".
„De ce ai plecat din mînãstirea şi din chilia ta ca sã umbli Şi a vãzut cã soţia lui era tînãrã şi sãnãtoasã. Şi a spus
pe la stãpînitorii cei mari, neştiind nimic ? Iatã acum tu bãrbatului ei: „În primãvarã, ai semãnat in?". Iar el rãs-
însuţi ai spus cã aceştia sînt nişte mucenici. Eu vreau sã te punse: „Doamne, am in mult". Şi i-a arãtat o mulţime de
fac si pe tine mucenic, ca şi tu sã fii împreunã cu ei muce- in. Iar Draculea zise cãtre femeia lui: „De ce eşti leneşã faţã
nic". Şi porunci sã-l punã în ţeapã cu şezutul. Iar celuilalt de bãrbatul tãu ? El este dator sã semene şi sã are şi sã te
a poruncit sã-i dea 50 de ducaţi de aur spunînd: „Tu eşti hrãneascã, iar tu eşti datoare sã-i faci bãrbatului tãu îmbrã-
un bãrbat înţelept". Şi a poruncit sã-l ducã cu trãsura cu cãminte curatã şi frumoasã, iar tu nici cãmaşã nu vrei sã-i
cinste pînã în Ţara Ungureascã. faci, sãnãtoasã fiind la trup. Tu eşti vinovatã şi nu bãrbatul
tãu. Dacã bãrbatul tãu nu ar fi semãnat in, atunci bãrbatul
VII. Odatã a venit la dînsul în cetate un negustor, un tãu ar fi fost vinovat". Şi a poruncit sã-i taie amîndouã
strãin oarecare din Ţara Ungureascã. Şi dupã porunca lui mîinile şi trupul ei sã-l puie în ţeapã.
şi-a lãsat carul în uliţa oraşului, înaintea casei. Şi marfa şi-a X. Odatã se ospãta sub trupurile oamenilor morţi care
lãsat-o în cãruţã, iar el însuşi dormea în casã. Şi venind cineva erau puşi în ţeapã, mulţime mare, împrejurul mesei lui. Iar
i-a furat din cãruţã 160 de ducaţi de aur. Negustorul s-a dus el mînca în mijlocul lor şi cu aceasta se desfãta. Dar o
la Draculea şi i-a spus de pierderea aurului. Draculea i-a spus: slugã
„Du-te! În noaptea aceasta îţi vei gãsi aurul". Şi porunci sã a lui pe care o aşeza în faţa lui ca sã mãnînce, nu a mai putut
caute pe hoţ prin tot oraşul, spunînd: „Dacã nu se va gãsi sã îndure mirosul acela şi şi-a astupat nasul şi a plecat capul
hoţul, atunci voi nimici tot oraşul". Şi a poruncit ca sã într-o parte. El a întrebat-o: „De ce faci aşa?" Sluga i-
aducã aurul sãu şi sã-l aşeze în cãruţã în timpul nopţii. Dar a
a pus cu un galben mai mult. Negustorul s-a sculat şi a gãsit rãspuns: „Stãpîne nu pot sã sufãr putoarea asta". Draculea
aurul. Şi a numãrat o datã şi de douã ori şi gãsea un galben a poruncit îndatã ca sã-l punã în ţeapã, zicînd: „Tu trebuie
mai mult. Şi ducîndu-se la Draculea îi spuse: „Stãpîne, am sã trãieşti acolo sus, pentru cã putoarea nu poate sã ajungã
gãsit aurul, dar uite acest galben este în plus, nu este al pînã la tine".
meu". XI. Altã datã a venit la dînsul un sol de la Mateiaş,
Atunci aduserã şi pe hoţul acela cu tot aurul la el. Şi craiul unguresc. Solul era boier mare şi de neam din Polonia.
Draculea zise negustorului: „Mergi în pace! Dacã nu mi-ai Draculea i-a poruncit sã stea cu el la masã în mijlocul leşu-
fi spus despre galbenul adãugat, aş fi fost gata sã te pun şi rilor acelora. Şi în faţa lui era o ţeapã foarte groasã şi înaltã,
pe tine în ţeapã, împreunã cu acest hoţ". auritã toatã. Şi Draculea a întrebat pe sol: „Spune-mi de
VIII. Dacã vreo femeie oarecare sãvîrşea dragoste deo- ce am fãcut ţeapã aceasta aşa?" Iar solul acela s-a temut
sebit de bãrbatul ei, el poruncea sã-i taie ruşinea şi sã o foarte tare şi a zis: „Stãpîne, pare-mi-se cã vreun boier
jupoaie de piele şi sã o lege goalã. Şi pielea aceea poruncea mare
sã o spînzure de un stîlp în mijlocul cetãţii şi al tîrgului. Tot a greşit înaintea ta şi vrei sã-i faci o moarte mai cu cinste
aşa fãcea fetelor, care nu-şi pãstrau fecioria, precum şi vãdu- decît altora". Draculea zise: „Drept ai grãit. Tu eşti sol
velor; unora le tãia gurguii sînilor, alteia îi jupuia pielea de crãiesc al unui mare stãpînitor. Ţie ţi-am fãcut aceastã
pe ruşinea ei şi bãga în ruşinea ei un drug de fier înroşit în ţeapã." Solul rãspunse: „Stãpîne, dacã voi fi sãvîrşit ceva
foc şi ieşea pe gurã. Şi şedea aşa goalã, legatã de stîlp, pînã vrednic de moarte, fã ceea ce vrei, pentru cã tu eşti un jude-
ce carnea şi oasele ei se risipeau sau era spre hrana pãsãrilor. cãtor drept şi nu eşti tu vinovat de moartea mea, ci eu sin-
gur". Draculea a izbucnit în rîs şi a zis: „Dacã nu mi-ai fi
rãspuns aşa, cu adevãrat ai fi fost în ţeapa aceasta". Şi l-a
136 cinstit foarte mult şi, umplîndu-l de daruri, i-a dat drumul,
zicînd: „Tu într-adevãr poţi sã umbli în solie de la stãpîni-
torii cei mari, la alţi stãpînitori mari, pentru cã eşti învãţat
137
de stãpînitorul tãu cum sã vorbeşti cu stãpînitorii cei mari.
Alţii însã sã nu îndrãzneascã, ci mai întîi vor fi învãţaţi
cum sã stea de vorbã cu stãpînitorii cei mari". doi fii. A mai trãit puţin, ca la 10 ani şi astfel s-a sfîrşit
XII. Astfel de obicei avea Draculea: Ori de unde venea eresul acela.
la el un sol, de la împãrat, sau de la rege şi nu era îmbrãcat
în chip ales şi nu ştia ce sã rãspundã la întrebãrile lui sucite, XVI. Spun despre dînsul cã nici cînd şedea în
îl punea în ţeapã, zicîndu-i: „Nu sînt eu vinovat de moartea temniţã nu şi-a lãsat obiceiul sãu rãu, ci vîna şoareci şi
cumpãra pãsãri la tîrg şi le chinuia astfel: pe una o punea în
ta, ci sau stãpînul tãu, sau tu însuţi. Mie sã nu-mi spui nimic ţeapã alteia îi tãia capul, iar altora le smulgea penele şi le
rãu. Dacã stãpînul tãu, ştiindu-te cu minte puţinã şi neîn- dãdea drumul. Şi s-a învãţat sã coasã şi cu aceasta se
vãţat, te-a trimis la mine, la un stãpînitor înţelept, atunci hrãnea în temniţã.
stãpînul tãu te-a omorît; iar dacã cumva ai îndrãznit, tu
însuţi sã vii, nefiind învãţat, atunci tu însuţi te-ai omorît. XVII. Cînd regele l-a scos din temniţã şi l-a dus la Budin
Unui astfel de sol îi fãcea o ţeapã înaltã şi auritã toatã şi-l şi i-a dat o casã în Pesta în faţa Budinului şi pe cînd încã nu
punea în ea. Iar stãpînului lui îi scria aceste cuvinte prin fusese la rege, s-a întîmplat unui rãufãcãtor sã fugã în curtea
alţi oameni: „Sã nu mai trimitã la un stãpîn preaînţelept în lui şi sã se salveze.
solie pe un om puţin la minte şi neînvãţat". Dar au venit urmãritorii şi au început sã-l caute şi l-au gãsit.
XIII. Meşterii i-au fãcut nişte butoiaşe de fier. El le-a Draculea însã s-a sculat şi a luat sabia sa şi a sãrit din
umplut şi le-a pus într-un rîu, iar pe meşterii aceia a poruncit casã şi a tãiat capul pristavului aceluia, care ţinea pe
sã-i taie ca nimeni sã nu afle de nelegiuirea sãvîrşitã de el, rãufãcãtor şi a dat drumul rãufãcãtorului. Ceilalţi însã au
decît numai diavolul al cãrui nume îl purta şi el. fugit şi s-au dus la birãu şi i-au spus cele întîmplate. Iar
birãul cu toţi posadnicii s-a dus la rege ca sã se plîngã împo-
XIV. Odatã craiul unguresc, Mateiaş, a pornit cu oaste triva lui Draculea. Regele a trimis la el sã-l întrebe: „De ce ai
asupra lui. El a poruncit împotriva craiului şi s-a întîlnit fãcut un astfel de rãu?". Dar Draculea a rãspuns astfel: „Nu
cu dînsul şi s-au ciocnit amîndoi şi au prins pe Draculea viu, am fãcut nici un fel de rãu, ci el singur s-a omorît. Ori-cine va
pentru cã a fost predat de ai sãi, din cauza rãscoalei. Şi a pieri aşa, dacã va nãvãli tîlhãreşte în casa unui mare stãpînitor.
fost adus Draculea la crai, care a poruncit sã-l arunce în
temniţã. Dacã acel birãu ar fi venit la mine şi mi s-ar fi înfãţişat
Şi a stat închis la Vişegrad pe Dunãre, mai sus de Budin, şi eu aş fi gãsit în casa mea pe acel rãufãcãtor, sau l-aş fi
12 ani, Iar în Ţara Munteneascã a pus un alt voievod. predat, sau l-aş fi iertat de la moarte".
XV. Dupã ce a murit acel voievod, craiul a şi trimis la I-au spus aceasta regelui. Regele a început sã rîdã şi sã
el în temniţã sã-l întrebe dacã va vrea sã fie voievod în Ţara
Munteneascã, cum a fost şi mai înainte, atunci sã primeascã se mire din inimã de dînsul.
credinţa latinã. Iar dacã nu va vrea, atunci va muri în tem- XVIII. Sfîrşitul lui a fost astfel: Trãia în Ţara Munte-
niţã. neascã şi au venit asupra ţãrii lui turcii şi au început sã
jefuiascã. El i-a atacat şi turcii au început sã fugã. Oastea
Draculea însã a iubit mai mult dulceaţa lumii vremelnice, lui Draculea a început sã-i taie fãrã milã şi i-a gonit. Iar
decît pe aceea a lumii veşnice şi fãrã de sfîrşit şi s-a lepãdat Draculea de bucurie s-a suit pe un deal sã vadã cum taie
de ortodoxie şi s-a abãtut de la adevãr, a pãrãsit lumina şi pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui, s-a
a primit întunericul. Vai, nu a putut sã îndure greutãţile travestit <travestindu-se> ca turc <sau: ...„Apropiaţii lui
vremelnice ale temniţei şi s-a pregãtit pentru chinurile cele socotindu-l drept turc") şi l-a lovit unul cu lancea. El, vãzînd cã
fãrã de sfîrşit şi a pãrãsit credinţa noastrã ortodoxã, şi a pri- este omorît de cãtre ai sãi îndatã a ucis cu sabia sa pe cinci
mit înşelãciunea latinã. dintre ucigaşii sãi. Pe el însã l-au strãpuns cu multe suliţe şi
Regele nu i-a dat numai domnia în Ţara Munteneascã, astfel a fost omorît.
ci şi pe sora sa bunã i-a dat-o de soţie. De la dînsa a avut
XIX. Regele a luat pe sora sa şi cu cei doi fii în Ţara
138 Ungureascã la Budin: unul trãieşte pe lîngã fiul regelui, iar
celãlalt a fost la episcopul de Oradea şi a murit în vremea
139
noastrã. Pe al treilea fiu, pe cel mai în vîrstã, pe Mihail,
l-am vãzut aici la Budin. De la împãratul turcesc a fugit la
rege. Draculea îl fãcuse cu o fatã oarecare, pe cînd încã nu
se însurase. Ştefan al Moldovei, din voia regelui, a aşezat în
Ţara Munteneascã, pe un oarecare fiu de voievod cu numele
de Vlad. Iar acest Vlad a fost din tinereţe cãlugãr, dupã
aceea a fost preot şi egumen într-o mînãstire. Dupã aceea
s-a tuns şi s-a aşezat ca voievod şi s-a însurat. A luat pe soţia
voievodului, care a fost la puţinã vreme dupã Draculea şi
pe care l-a omorît Ştefan Valahul. Pe soţia aceluia a luat-o
şi acum este voievod în Ţara Munteneascã Vlad, cel care a
fost cãlugãr şi egumen.
In anul 6994 <1486>, februarie 13 s-a scris <am
scris> mai întîi ; apoi, în anul 6998 <1490> ianuarie 28, am
transcris a doua oarã, eu pãcãtosul Efrosin.
140