1 Fenomenologie – Curs

(Cursul I) 11.10.2006

1 Despre magia universitara.

2 Despre ce inseamna a gandi.
3 Progresul stiintei si stagnarea filosofiei.
4 Ce este istoria filosofiei.
5 De ce filosofia necesita un studiu special.
6 De ce este nevoie sa-I citim pe filosofi daca este nevoie sa facem filosofie.
7 Filosofie si Limba.
8 Filosofie si concret.
9 Intalnirea fata catre fata.
10 Ce etse creatia si ce este cultura.

1. Cand iubim traim vrajiti, intr-o ruptura fata de viata obisnuita. Aceasta
ruptura se obtine prin indragostire, fenom pe care culturile lumii au incercat sa-l
explice in mitologiile lor facand apel la legede faimoase. Un asemenea fel de magie
trebuie resimtita si atunci cand intram intr-o universitate.
Raportul dintre profesor si student.
Raportul este unul care se transmite prin traditie
– trado,-ere (traditio) – a transmite si a preda, a da din mana in mana,
– paideia – cuvant grecesc, tradus in germana prin Bildung, de latini prin
humanitas, iar de francezi prin formation.
Toate aceste cuvinte insemana a te forma printr-un individ care iti transmite
tot ceea ce este esential unei comunitati. Aceasta transmitere prin lj se inscrie in
dezvoltarea filogenetica a speciilor.
Phyle – triburi, specii filogeneza = nasterea speciilor
In cazul omului, evolutia speciei umane se face ca evolutie istorica a unei
culturi, care se desfasoara cu viteza de mii de ori mai mari decat acumularile pe
care le aduce un individ in cadrul unei specii si le preda speciei. Lj. Poate depozita
si astfel transmite orice informatie esentiala.
Conservatorismul in istoria culturii este un lucru de importanta viatala pentru
oameni.

Conrad Lorenz – Opt Pacate Capitale ale omenirii civilizate.

 In acelasi timp aceasta transmitere se loveste de neofilie (dragoste de nou). In

viata oricarei specii, la indivizi apare o perioada de neofilie, momentul in care

individul inceteaza sa fie copil, nu este incamatur, tot ce este transmis apare ca fiind
plictisitor, iar tot ce e nou apare dintr-o data fascinant.
Neofilia fiziologica si ascultarea tarzie alcatuiesc un sist ce anihileaza tocmai
elem. Culturii care sunt depasite si le distinge de cele care sunt valabile si deci
pretioase in dezvoltarea individului si a speciei.
Aceasta neofilie fiziologicca poate da nastere la drame enorme in transmiterea
culturii, lucru care a fost simtit mai mult decat oricand in modernitate.
In anii 50-60 a existat o reactie neofilica, de fapt un raport gresit inteles intre
generatii, de o dimensiune incredibile. (In Franta, Germania si mai ales SUA).
Traim intr-oepoca in care datorita tehnicii, transmiterea informatiilor nu se
mai face direct de la parinti la copii, asa cum se intampla in societatile patriarhale,
cand copilul percepea superioritatea parintelui fata de el insusi.
Profesorul autentic este cel care face ceea ce in filogenie se petrece automat
prin felul in care animalul matur isi invata fiul sa vaneze, face de asemenea ceea ce
se face spontan, si care, la un moment dat, in mediul intelectual se petrece at cand
apare rel profesor-elev.
Filogenia speciei u mane se face prin cultura.
Elementul afectiv joaca un rol fundamental. Recunoasterea unei superioritati
stabilite ierarhic nu a reprezentat niciodata un obstacol in calea unei relatii afective.
Influenta maxima in copilaria noastra o are un mai mare decat noi. Daca in noi exista
o nevoie de a ne inalta peste noi insine, ea trebuie sa aiba un suport concret. Numai
at cand iubesti un om din adancul sufletului pentru ca iti da posibilitatea de a te
inalta pe tine iubindu-l pe el, numai at exista posibilitatea de a functiona acea
traditio. Acea cultura a tatalui lipseste in marile medii universitare. Atunci cand se
nasc uri ale generatiilor tinere fata de generatiile varstnice acest lucru se termina cu
o calamitate.
Ce urmareste un profesor in rap cu aceasta filogenie???
Orice prof adevarat, atunci cand isi intalneste studentii, isi propune sa creeze
exemplare umane cat mai reusite. Orice educare inlauntrul unei specii isi propune ca
fiecare individ in parte sa fie reusit.
Frumusetea varstei tinere este posibilul din ea.
Orice profesor adevarat pleaca de la ideea ca cel cu care vorbeste are suflet si
ca el poate sa se adreseze acelei parti din noi unde amprenta este cel mai usor de
lasat, si ca printre lucrurile cele mai frumoase de o lume este posibilitatea de a
influenta un om.
Suntem intr-un mod foarte frumos organizati in jurul nostru. Nu putem
scapa de eul nostru, astfel ca in fiecare clipa ne intrebam ce este cu noi. Toate aceste
intrebari trimit la intrebarea ce este omul.
O educatie culturala (Allan Bloom) este o educatie care iti permite sa gasesti
numeroase raspunsuri la aceeasi intrebare. La intrebarea ce este omul pot raspunde
numai cunoscand cele mai mari rapunsuri care s-au dat.

2. Ce inseamna a gandi?
Hegel : “Dar fiecare dintre noi gandeste de acasa”
E o mare deosebire intre un ganditor autentic si ganditorul care sunte
fiecaredintre noi.
Toti gandim in mas in care gandirea noastra e un instrument pragmatic.
Was heisst Denken?
bedenken – a da de gandit
denken – a gandi
das Denken – gandirea
bedenklich – care da de gandit
das Bedenkliche – ceea ce da de gandit
das Bedenklichste – ceea ce da cel mai mult de gandit

“Das Bedenklichste in unserer bedenklichen Zeit ist dass wir noch nicht
denken ”.
“Lucrul care da prin excelenta de gandit in epoca noastra care da de gandit ete
ca noi inca nu gandim”.
Ce inseamna a gandi?
A gandi inseamna (in sens filosofic) a lua o pauza de la preocuparile curente
in perimetrul carora se desfasoara viata noastra, inseamna a intra in ceea ce latinii
denumeau otium (negotium, opusul acestui termen in lb rom preocupare ardenta,
activitate inlauntrul preocuparilor celoe mai importante din zi).
Otium inseamna ragaz, pauza prin excelenta, trandaveala.
Ganditorii sunt acele personaje care s-au dedicat inutilului, pentru ca au vrut sa afle
ce este un luru altfel decat prin folosirea lui si decat prin subintelesurile lui
comunitare si pe care toata lumea le asimileaza tocmai in urma folosirii unui lucru.
Gandirea este o posibilitate a fiintei umane de a trai inutilul pana la limita
omeneasca a intelegerii, adica pana ajungi sa intelegi.
Nu tot ceea ce este inutil si cultural este automat si un a intelege.
In 6 nov 1983 Al Dragomir nota: “[...]De gandit cine mai gandeste”.
Otium este retragerea din orice preocupare, este distanta pe care o iei fata de o
infaptuire, este faptul de a sta pur si simplu pe ganduri. Otium-ul care duce la
gandire este mai mult decat caderea pe un scaun dupa o munca epuizanta.
Este foarte important sa te intalnesti cu cei care au gandit inaintea ta ceea ce te
preocupa si pe tine.
 Prima conditie a gandirii pure este conectarea fericita a obiectului gandirii la
istoria gandirii lui.
Wittgenstein citise destul de putin filosofie, nici Nietzscshe nu a excelat in
cultura generala in ale filosofiei. Nu exista deci ganditori populari. Intanirea la sursa
cu predecesorii presupune o multime de tehnici.
Ca sa existe gandire e nevoie dupa intalnirea cu sursele filosofiei, e nevoie de o
tehnica a gandirii, de un mod de a face ca gandul sa progreseze in directia dorita,
adica de o metoda (hodos- drum, cale, met-hodos- cu cale, cu drum, o gandire
insotita de un drum al ei).
Una ditre modurile de a parcurge drumul pentru a atinge telul propus este
vazul fenomenologic. Pana la Husserl si Heidegger care au facut fenomenologia au
existat si alti ganditori care nu au fost in posesia acestei tehnici de gandire. Dragomir
a studiat la freiburg 2 ani cu Heidegger si a introdus in Romania fenomenologia.
Vazul fenomenologic este un tip de gandire care are nevoie de o capacitate
prealabila a mirarii. Dar si mirarea este ceva foarte vechi in filosofie.
Aristotel spunea ca filosofia s-a nascut din cutremurarea omului fata
intrebarilor cutremuratoare ale fiintei umane: ce e timpul, ce e spatiul, universul e
finit sau infinit.
Heidegger pastreaza aceasta conditie a mirarii, dar obiectul mirarii este extrem
de umil, devenid demne de mirare lucrurile cele mai umile ale lumii ale caror fiinta
cade in subintelesul cel mai banal. Lucrurile de care nimeni nu se mai mira sunt
lucrurile care le intalnim lafiecare pas si cele care au decazut din inteles in
subinteles.
Fenomenologul vrea sa inteleaga ceea ce toata lumea subintelegand nu mai
intelege. Vederea fenomenologica isi extrage acuitatea ei dintr-o prealabila orbire. E
nevoie ca mai intai sa nu mia vedem. In acest fel filosofia coboara din sublim si intra
in spatiul umilului: ce inseaman fiinta locuirii, care este fiinta sinelui meu.

Cursul al II-lea 18/10/2006

–pentru gandirea autentica e nevoie ca mintea umana sa ia o pauza de la

negotium si sa traca la otium, sa devina gratuitate pura.
– curiozitatea in fata unor lucruri care trebuie talmacite complineste mpreuna
cu ragazul conditiile pentru nasterea unei gandiri pure.
Aristotel a investit aceasta curiozitate intrebarilor ultime.
Spre deosebire de aceasta curiozitate in modernitate lucrurile au virat catre
ceva neasteptat de la aceasta maretie, de la caracterul sublim al intrebarilor, s-a
trecut la umil, la aspectele umile ale vietii, lucrurile cele mai banale cu privire la
care nimeni nu se mai intreaba tocmai pentru ca sunt subintelese. Nasterea filosofiei
in preajma sub-intelesului, cautarea subintelesului in ceea ce toata lumea subintelege
este punctul de referinta al filosofiei ca fenoenologie.
Fenomenologia carea va ataca pb fiintei porneste de la situatii extrem de
umile. Vazul fenomenologic porneste de la a chestiona lucrurile cele mai umile ale
lumii. Totul poate deveni obiect al uimirii, al vazului fenomenologic, im masura n
care acesta chestioneaza subintelesul.
Noi traim intr-o lume pe care nu mai stim sa o chestionam pentru ca filosofia
nu se practica in chip obisnuit.
Fiosofia nu pune intrebari in genere, ci toata filosofia este o rabatere asupra
vietii fiecaruia.
Al. Dragomir – un mod prietenos de a te familiariza cu un mod al privirii
fenomenologice.
Dragomir distinge 6 ipostaze ale gandirii:
– gandirea ca instrument pragmatic de orientare in lume – o gandire care
angajeaza prezentul
– gandirea ca iesire din prezent — care ne apartine in mod intim fiecaruia
dintre noi este o gandire care iese din prezent
– catre trecut– amintirea – care intemeiaza stiinte ale trecutului,
gandirea lui ceea ce a fost
– sau catre viitor– preparare a ceea ce va fi – prepara ipostaza
viitoare a lui a fi.
3– gandirea ca iesire din real – imaginatie – fiecare dintre noi putem iesi din
real catre imaginativ, gandirea care descopera posibilul
4– gandirea care cumpaneste – gandirea optionala – fiecare dintr noi utilizeaza
acest mod de gandire
5– gandirea care vine pe o banda, care trece de a o generatie la alta, gandirea
prejudecativa
6– gandirea libera sau filosofica, cea care pune in discutie otium si toate
celelalte; nu foloseste la nimic, este libera de orice act, de aia ea poate fi numita
absoluta ca fiind libera de orice utilitate.
La inceputul Scrisorii despre Umanism (1946) Heidegger spune: “gandirea
actioneaza in masura in care ea gandeste”, nu exista nici o alta trimitere catre act.
Gandirea nu apare neaparat inlauntrul unei institutii care cultiva gandirea
filosofica– exista o varianta spontana a acestei gandiri (stratul preontologic) cea care
nu-si pune pb lui a fi dupa un cod filosofic prestabilit, ci aceasta gandire pura ne
apartine intr-o anumta masura si noua in viata noastra obisnuita atunci cand suntem
confruntati cu momente din viata noastra obisnuita. Din mirare, putem trece dincolo
de pragmatic
– aceasta mirare se poate naste din neliniste (angoasa), din deznadejde, din
marile drame ale vietii
 – din aporie in masura in care fiecare fiinta umana se paote pomeni in situatii
fara iesire.
Atunci cand intram pe teritoriul gandirii filosofice ne confruntam cu un sistem
de intrebari si un sistem de raspunsuri. Ne confruntam cu sistemele filosofilor lumii.
– ei isi pun doua tipuri de intrebari – fara un raspuns la indemana
– fara un singur raspuns, avand ca
raspuns un indecidabil

Progresul stiintei si stagnarea filosofiei

Orice stiinta traieste prin momntul prezent – nici un fizician nu discuta de pe

pozitiile istoriei chimiei; stiinta nu mai utilizeaza trecutul in mod activ; conteza
mereu ceea ce e de ultim moment; istoria stiintei e o disciplina auxiliara a stiintei; un
bun genetician nu trebuie sa fie un bun cunoscator al istoriei
Filosofia este prezenta in permanenta in propriul sau trecut– e se identifica cu
istoria conceptiilor despre lume care nu sunt nici total acceptabila, nici total cu
putinta de respins. Filosofia isi mareste volumul la scara istoriei filosofiei– ea creste
stagnand, creste tragand dupa ea toata povara istoriei. Marea pb atunci cand travrsezi
tot spatiul acesta saturat de materie, de probleme, cand iesi din el catre propria
gandire esti deja inecat.
E foarte greu sa mai gandesti cu mintea ta dupa ce ai gandit cu mintea marilor
ganditori ai omenirii. Filosofia se face cu toate aceste adaosuri succesive si cu cateva
pierderi.
Aristotel acoperea cu numele de filosofie tot ce era cunoastere, si ce a devenit
mai tarziu o stiinta.
Conceptiile despre lume au candoarea si absurdul lor. Fiecare sistem filosofic
este intr-o aceeasi masura mareata si absurda pentru ca vrea sa explice tot. De aia
Nietzsche vorbea despre lipsa de onestitate a celor ce fac filosofie.
Cea mai mare parte a vietii umane s-a pentrecut sub o anumita imago mundi.
Toate epocile lumii stau sub un sistem de gandire.Noi toti stam sub acesti ganditori.
Azi traim in logica aristotelica.
Stiinta te invata cum stau lucrurile si filosofia te provoaca la propriul tau gand.
Exista in marginea stiintei un progres tehnic al omenirii, care influenteaza
existenta acesteia. Progresul tehnic face ca generatiile sa difere intre ele. Acestui
progres tehnic nu ii corespunde si unul moral. Exita o stagnare morala a filosofiei
care reprezinta motivul suprem pentru existenta filosofiei. Nici unul dintre noi nu
este un mm mai presus decat un grec din Atena lui Platon. Omenirea nu a inregistrat
nici un progres in starea ei morala care sa dubleze progresul tehnic. Lucrurile se
petrec in aceleasi finitudi ale naturii umane.
 Felul in care raspunsurile sun trostite, puse in scena la nivelul fiecarui
ganditor in parte ele capata o alta actualitate.

De ce filosofia necesita un studiu special?

De ce filosofia care se scrie cu un limbaj natural si este mai aproape de
literatura, de ce necesita un studiu special? Ce deosebeste filosofia de literatura?
Filosofia nu este descriere si nu mizeaza totulpe stil, ci e gandire si mizeaza
totul pe cod. Filosofia nu are ca miez al ei, ci gandire ei iar in loc de stil ea pune in
joc un cod.
Se invata gandirea sau codul unei gandiri? Cand iesi din fac de fil ai tehnica
gandirii sau tehnica unui cod anumit? Nu poti invata cum se gandeste, ci codul unei
gandiri. A gandi presupune codul unei gandiri in care se gandeste.
Exista limbi al caror orizont filosofic este mai puternic decat al altora. Exista
lb filosofice, exista lb prefilosofice, lb are nu au apucat sa creeze sistem de gandire.
Limbi in care transportul de la limbaj obisnuit la cel fil se face cu o an usurinta: lb
greaca si lb germana.
Cuv problema – cuv grecesc (ta problema) pro– inainte balo– a arunca
o limba in care pb inseama un lucru atat de concret si vizualizarea sensului atat de
evidenta este o limba cu sanse filozofica mai mari decat o limba care imprumuta
cuvantul si nu-l mai simte
entelechea – (en – in; tel– scop; chein– a avea)
aporia – poros – canal
– a – fara de
Acest mod de a gandi in mediul concret, banal al cuvintelor de nastere unei
limbi predispuse spre gandirea filosofica. Aceste cuvinte purtau sensul cu trupul lor
cu tot.
– s Zuhandene – la indemana-ul. (Zu– la; hand – mana)
– e Alltaglichkeit – suma tuturor zilelor
Limba romana — ganditor mare in limba romana – C. Noica – a simtit ca lb
trebuie verificata la nivelul potentialului ei filosofic; trebuie sa faci asta inainte de a
te apuca sa gandesti intr-o limba, sa te asiguri ca lb aceea permite nasterea unui cod.
Noica si-a construit acest cod pe baza unei prealabile ascultari ale limbii.
Noica cauta argumente preontologice pentru a constr o ontologie.
Fisele lingvistice ale lui Sextil Puscariu — citite de Noica
Tragerea unei linii ferme intre un gandittor cu cod si unii fara cod nu se poate
face deloc usor; cei fara cod sunt insa exclusi din univeritati.
Derida a incercat intr-un fel sa ridice limba, sa asculte limba filosofic, si sa
mute cuvintele in cod. Aforism – nume care delimiteaza – Aforism in contratimp
– Derida
toata viata noastra e o suita de contratimpuri.
 Aristotel si-a pus intrebarea despre fiinta unui fenomen care are un contur
definit in timp (o batalie navala).

Cursul al treilea – 25.10.2006

Ce inseamna o istorie a filosofiei?

Cum se naste o istorie a filosofiei?
De ce romanii au sau nu au o istorie a filosofiei?
Ce importanta are experienta fata catre fata?
Raportul dintre performanta celor care au instituit acte originare de intelegere
a lumii şi noi ceilalti care beneficiem de pe urma lor.

Nu poate sa existe o istorie a filosofiei decat acolo unde se naste o cursa de

stafeta, numai acolo unde gandirea aparuta declanseaza un proces in lant şi da
nastere de fiecare data la raspunsuri succesive. Istoria filosofiei incepe cu
presocraticii, unde a aparut pentru prima oara acel tip de otium, unde o mana de
oameni traind intr-o str soc care permitea acea desprindere de traiul de zi cu zi au
putut sa-şi puna intrebari de tipul „exista temeiul ultim al universului?”
Persistenta intrebarilor de la o generatie la alta da nastere unei istorii a
filosofiei. Pentru o ist a fil e nevoie de nasterea a unei ograde a gandului acolo unde
intrebarile persista şi raspunsurile se variaza şi se adancesc.
Grecii ai intrat pe scena fil punandu-şi intrebarile referitoare la αρχη.
Deschiderea se face in modernitate prin Descartes dar problematica isi face
loc prin Hobbes, Locke, Berkeley
Kant – Fichte – Schelling – Hegel este un continuum care aproape poate fi
studiat de la un capat la alta.
Cu Nietzsche se intampla ceva straniu. Activitatea transcendentala se
deplaseaza de la cognitiv la existential. Problema mortii sau pb valorilor ultime
umane existasera mereu, dar nici unul nu se gandise sa construiasca edificiul pe
aeste valori.
Catre ce anume transcende omul? Nietzsche nu raspunde catre Dumnezeu, de
vreme ce epoca lui Nietzsche nu mai poate crede intr-un principiu transcendent, ci
catre o specie umana superioara, catre un semizeu.
Omul transcende catre o ipostaza finita dar superioara a noastra insine. Ce
anume intemeiaza lumea, ce anume etse transcendentalul ei? Structurile a priori sunt
desigur batute in cuie, dar in lumea spiritului o alta sectiune capata o valoare a parte.
Zona valorilor existential morale aparte: ura, invidia, curajul. Lumea omului e
intemeiata transcendental in val morale ale omenirii, astfel ca ea va trebui sa-şi
rastoarne sist de valori pe care e intemeiat univ uman.
 Cu Heidegger, aceasta dimensiune a transcendentalismului exista şi este
amplificata.
Categ kantiene erau structuri ale spiritului care isi propuneau sa explice
structuri diferite de mine. Heidegger va explica in ce mas existentialii se deosebesc
de categorii; existentialii sunt trasaturile constitutive de adancime ale tipului de
fiintare care suntem noi insine. Sunt operatori spirituali a priori şi care intemeiaza
lumea pornind de la val utilitare şi afective, de la ustensile şi raportul nostru cu
ceilalti. Existentialii vor ordona spiritul insusi.
Hegel a fost primul ganditor care a avut principiul miscarii spiritului.
Avem noi o istorie a filosofiei?
Fil romaneasca apare in sec XIX.
 Vasile Conta, un ganditor care isi bazeaza felul de a gandi lumea pe
materialismul german, pozitivism francez şi gandirea lui Reanuvier.
 Radulescu Motru. Gandirea lui ne vorbeste de pozitivismul logic şi
pozitivismul şi de energetismul lui Oswald.
 P. P. Negulescu, un profesor impozant. Era dator pozitivismului lui Compte
şi Spencer
 Blaga, influente kantianiste şi neokantianiste (Casirer), Young cu
psihologia abisala, Spengler şi alti filosofi ai culturii precum Frobenius, cu
totii incercand sa desprindas structuri apriorice in care traieste vreo cultura
sau alta. Aceste imbinari este ceea ce configureaza gandirea lui Blaga.
Fiecare e epigonul unuia sau al altuia dintre filosofii strain fara sa comunice in nici
un fel unul cu altul.
Ei sunt incadrabili in sub-ramuri ale filosofiei europene.
Unde il situam pe Noica? El a fost prima incercare de a pune pe picioare o
filosofie romaneasca. Efortul disperat de a institui o cultura filosofica care sa aiba o
baza intr-un specific al limbii.
Logica nationala – articol ce studiaza daca exista vreun temei in spiritualitatea
romana grauntele unei preontologii, adica unei gandiri care fara sa ia forma
discursului filosofic este capabil sa il faca cu putinta.
In 41 I se comanda o istorie a filosofiei romanesti in 50-60 de pagini. El
incearga sa faca asta şi is da seama ca nu poate face. Spune ca vrea sa faca o istorie a
spiritualitatii romanesti. Şi at se duce la surse de tipul invataturilor lui Neagoe
Basarab, proverbe, etc.
Vezi diferenta dintre noima şi sens.
Concluzia lui era ca atata vreme cat spiritul nu se rupe din ordinea fireasca a
lumii.
Cata vreme exista prelungirea firii in spirit, noi nu putem vorbi de o filosofie
romaneasca. Demersul se schimba complet cand Noica publica Rostirea filosofica...
 Oare nu cumva exista un strat preontologic al limbii? Acum se ppleaca de la
intru şi modulatiilor lui „a fi”, a metamorfozelor sale la diferitele moduri şi timpuri il
indreptateste sa descopere un mod privilegiat de a face filosofie in romana.
In acest fel ontologia lui Noica, ultima ontologie a Europei e nascuta dintr-o
dubla poveste. Un discurs de iubire, orgoliul de a avea un potential filosofic chiar in
limba ta.

Problema contactului, a afectivitatii, problema lui fata catre fata in aceasta

trecere a stafetei.
Toti filosofii lumii au fost personaje care au trait viata din plin, s-au implicat
in proiecte masive, şi-au distrus viata sau şi-au implinit-o.
Gandirea nu se naste din carti. Gandurile nu se nasc desprinse de purtatorii lor
umani. Aristotel n-ar fi existat fara sa existe un fata catre fata cu Platon. IN Grecia
era perioda cand totul se petrecea prin dialog. Acest sos existential era conditia
nasterii ideilor. Heidegger cade din mantia lui Hussel, ii datoreaza fenomenologia, şi
Heidegger insusi marturiseste cum a ajuns la fenomenologie prin intermediul
ntalniriii cu Husserl pe care il intalneste sub forma de scrieri ca spirit pur. Citeste
Cercetari filosofice fara a intelege nimic. Marea lectura filosofica a lui Heidegger
fost lucrarea lui Brentano, lucrare din care s-a nascut şi Husserl.
Pana cand in 1916 il cunoaste pe Husserl la Freiburg, nu intelege mai nimic
din scrierile lui care il fascinau.
Walter Biemel se duce la Freiburg innebunit sa fie studentul lui Heidegger.
IN cap 33 din exod e un moment in care tot negiciaza Moise cu Dumnezeu şi
ii castiga increderea. Moise insusi nu accepta sa aiba din Dumnezeu doar un stalp de
fum. Scena in care Dz il pune intr-o crapatura a stancii, setea de concret al lui Moise
e satisfacuta. Nu se face filosofie din ganduri abstracte, se ajunge la ele
In spatele fiecarei idee abstracta sta o forma a afectivitate.

Ce loc avem noi in societate şi cum functioneaza spiritul uman.

 perechea intim -- vileag, cuplu ce se gaseste in interpretareea actului IV al
Scrisorii pierdute;
o vileag, spatiul public care vrea sa intre in gandurile noastre, vrea sa
confiste tot, vileagul isi cere dreptul de a domni in mod absolut peste
lumea oamenilor. (Zoe vrea sa-şi apere intimul ei pana la capat)
 „Gloria intre patru pereti intrece slava imparatiilor” (Cioran)
Exista o glorie intre patru perreti care tine de intimitatea spiritului , dar care
este omologabila, tranzitiva, toti au practicat un act de intelegere al lumii pe cont
propriu care pe paliere diferite infiinteaza restul omenirii. Modul lor de a fi inteles
intre patru pereti devine modul nostru public de a intelege lumea. Pentru ca trasferul
acesta sa se faca asupra celorlalti este nevoie de cultura. Pentru ca acest mod fabulos
de intelegere a lumii in spatiul intimului, este nevoie de Kulturbetrieb (intreprindere
culturala).
Verstehen – intelegere
Ceea ce mai intai a fost produs intre patru pereti patrund in lume prin canalele
culturii..prin reviste, prin carti, prin muzee, prin conferinte, prin Sali de prelegere.
Acesta e rap dintr intim şi vileag in sfera creatie-cultura.
Exista doua categorii de oameni. Cea care traieste şi exprima intimul ca
ferstehen (ca initelegere originara a lumii); a doua categorie care incapabila sa
experimenteze şi sa exprime pe cont propriu intelegerea lumii beneficiaza de
experienta primei categrii din clipa in care intimul este dat in vileag şi devine public.
Specia avanseaza producand modele premergatoare, care merg intr-o
experienta pana la capat, cei care merg inainte, cei care merg inaintea celorlalti,
deschid drumul unei experiente fabuloase pe care da buluc toata omenirea.
Exista in noi un apriori aristotelic, newtonian, hegelian.
Intimul nu poate fi recreat dar poate fi reprezentat şi ceea ce s-a petrecut o
singura data intre 4 preti poate fi reluata la infinit. Rolul culturii in crearea şi
amplificarea experientei omenirii este fantastic.
Lucru cel mai important este unde ne asezam noi? Suntem consumatorii
mediocrii ai unei experiente senzationale?
s Bildung—formare
Nu exista doar acest traseu catabasic de la sursa intelegerii prime la locul
terminus al fiecaruia dintre noi. Spre deosebire de cei care suporta doar darea in
vileag a intimului, oamenii de cultura isi impun acest ascetism al reintegrarii sursei.

Cursul al Iv-lea 1.11.2006

Filosofia şi cultura generala

Nu se poate face filosofie facand abstractie de celelalte aspecte ale spiritului.
Filosofie nu se poate face doar in ea insasi. Ai nevoie de o specializare pe care ti-o
da o stiinta sau alta, sau cultura in genere.
Intre 20 şi 30 de ani – varsta celor mai bune acumulari
„scurtaturi ale vietii”
Importanta componentei de constructie, de ordonare din orice creatie.
Carti esentiale
1. Walter Otto – Zeii Greciei – ed. Humanitas carte de fenomenologie a religiilor.
2. Dodds – Grecii şi irationalul –
3. Erwin Rhode – Psyche – Meridiane 1985
4. Pascal Quignard -- Sexul şi spaima, Toate diminetile lumii
5. Henri Irenee Marrou – Sfantul Augustin şi sfarsitul culturii antice
6. Huizinga – Amurgul Evului Mediu
7. Burckhardt – Renasterea, ed. BPT
8. Paul Hazard – Criza constiintei europene
9. Ricarda Huch – Romantismul
10. Allan Janik şi St. Toulmin – Viena lui Wittgenstein
11. Nietzsche – Nasterea tragediei

12. Tolstoi – Razboi şi Pace, Moartea lui Ivan Ilici (manualul de utilizare a vietii)
13. Dostoievski – Fratii Karamazov, Demonii, Idiotul, Crima şi pedeapsa
14. Bulgakov – Maestrul şi marareta
15. Herman Hesse – Narzi şi Goldmund
16. Heinrich Zimmer – Regele şi cadavrul
17. Yung – Amintiri, vise, reflexii

18. Alexis de Toqueville – Despre democratie in America

19. Francois Furet – Reflectii asupra Revolutiei Franceze, Trecutul unei Iluzii
20. Julien Benda – Tradarea intelectualilor
21. Ortega y Gasset – Revolta maselor
22. Pierre Manent – Istoria intelectuala a liberalismului
23. John Stuart Mill – Despre libertate
24. Hayek – Drumul spre servitute
25. Besancon – Originile intelectuale ale leninismului
26. J. Fr. Revel – Cunoasterea inutila, Obsesia antiamericana
27. Marchizul de Custine – Scrisori din Rusia
28. Richard Pipes – Scurta istorie a Revolutiei Ruse
29. Boris Suvalin – Stalin
30. R. Conquest – Marea teroare
31. V. Grossman – Phanta rei
32. Ion Ioanid -- Inchisoarea noastra cea de toate zilele
33. V. Ierunca – Fenomenul Pitesti
34. N. Steinhard – Jurnalul Fericirii

Sein und Zeit

Cea mai riguroasa carte despre fiinta umane; stiinta fiintei umane.
Carte cu trei personaje
Sein (fiinta), Seiendes (fiintarea), Dasein (omul ca fiintare anume);
Fiinta – faptul de a fi ca atare
Fiintarea – de fiecare data e nevoie de un support pentru este, lucrul despre
care predict ca ceva este are o mutra, sunt tot felul de lucruri pe lume
 Dasein – una dintre aceste fiintari, una singura dintre toate are privilegiul de a
putea sa rosteasca este şi sa spuna despre toate celelalte fiintari ale lumii ca este.
Da + sein
Da= aici – locul privilegiat din cadrul fiintarii unde se rosteste este fata de toate
fiintarile
Ce inseamna este pe lumea asta? Cel mai greu lucru pe lume este sa te intrebi
despre cel mai subinteles dintre subintelesuri.
Debutul cartii este unul platonician.
Intrebandu-se cu privire la ce este este, intra sub lupa mai intai fiintarea care pune
intrebarea cu privire la sensul de a fi. Ca sa pot raspunde la intrebarea fiinta, trebuie
sa raspund la intrebarea ce este fiinta dasein-ului, fiinta fiintarii care intreaba.

Cursul al V-lea .............................15. 11. 2006

În demersul ei, cartea care se deshide cu citatul din Platon, este similara
modului de gandire al ganditorului antic insusi: „Nu este aşa ca stii ce e fiinta?”
Întrebarea ce este este a devenit „intre timp” mai grea!
- Wieder-holung – a relua, a puca din nou
Intrebarea referitoare la sensul fiintei trebuie prinsa din nou, trebuie reluata.
„Nu exista decat ceea ce va fi!”
r Vorrang – fiintarea care a facut un pas in fata. (# 3,4 se discuta preeminenta acestei
fiintari)
Dasein-ul este ontic (prin felul lui de a fi) distinct de celelalte fiintari, el fiind
preontologic, şi posibil ontologic (Heidegger).
Doua nume privilegiate ale omului: Dasein şi Existenz (care scoate in
evidenta faptul ca omul este singura care poate sta in afara lui insusi, se poate ridica
deasupra).
Cum se va face accesul la aceasta fiintare? Abordarea omului aşa cum este el.

Dasein -- s Zuhandene
 die Anderen
 Selbst

Cursul al V-lea..........................22.11.2006

Intrebarea ce este omul ia locul intrebarii ce este este, cartea ia o turnura

importanta. Intrebarea ce este a fi trebuie sa poarte marca clara a omului. Dasein
poarta in el trimiterea la marea intrebarea privitoare la Sein.
  analitica existentiala este justificata tocmai in acest fel, ontologia trebuid sa
devina o analitica existentiala. Cata vreme ma ocup de fiinta Dasein-ului
ma ocup de fiinta acelei fiintari care are ca esenta existenta.
Existo – a sta in afara – doar omul este o fiintare ontologica pentru ca doar ea
poate sa se instaleze in existenta, chiar daca se instaleaza sau nu in otium-ul
reflectiei filosofice.(conditia preontologica).
Vorhandenheit— simpla prezenta, ceva exista in fata noastra in pura lui
inertialitate (existentia a fost evacuat);
Structurile de fiinta ale omului vor fi numit existentiali (talmaceste o bucata
din constitutia existentiala a Dasein-ului).
SuZ—o trecere in revista a existentialiilor.
Heidegger desparte structurile de fiinte ale realului de care se ocupa stiintele,
de structurile de fiinta ale existentei.
Astazi vom incepe cu primul existential, al faptului de a fi in lume.
Jemeinigkeit – faptul de a fi de fiecare data al meu (suprema categorie a
individualului, existentialul prin excelelnta)
Dasein-ul nu poate niciodata scapa de sine. Cum poti crea un discurs despre
un obiect care esti tu de fiecare data.
Felul de a fi al Dasein-ului consta in capacitatea sa de a se ek-stasia.
Raportul care ma trimite pe mine la mine ale doua imlicatii distincte:
 de a trai apartinandu-şi -- autenticitate
 de a trai in pierdere de sine – neautenticitatii
Acest Jemeinigkeit se poate realiza sub forma pierderii mele sau sub forma
apartinerii mele la mine insumi.
Noi traim in cotidianitate şi intr-un caracter mediu, unde faptul de a fi de
fiecare data al meu se suprapune cu faptul de a fi de fiecare data cineva fara chip.
Modul obisnuit fenomenal, aşa cum aparem noi in mod curent in viata de zi cu
zi, este neautentic. Jemeinigkeit in neautenticitatea sa se manifesta in alltaglichkeit.
(in cotidianitate noi facem aceleasi gesturi). Aceasta uniformitate este numita de
Heidegger. Durchschnittlichkeit (caracter mediu).
Locul unde faptul nostru de a fi de fiecare data acelasi se intalneste cu faptul
de a fi de fiecare data acelasi al celorlalti este locul unde zunachst und zumeist se
afla Dasein-ul.
Ca sa arate ceea ce ascunde un lucru prin manifestarea sa trebuie sa plece de
la manifestarea sa. Nu inseamna ca ceea ce arat a fi nu face parte din fiinta mea. In
prima instanta şi cel mai adesea noi suntem la noi ca pierdere de noi.
Eigen – propriu
Eigentlichkeit – autenticitate.
Uneigentlichkeit – zunachst und zumeist wir sind nich in Eigentlichkeit.
 Felul de a fi al Dasein-ului este evitarea de fiecare data a intalnirii cu sine. Noi
traim ca un peste in gramada de pesti.

Primul existential – faptul in care este Dasein-ul intr-o lume

Omul este in intr-un mod existantial

in – în

s In-Sein – faptul de a salaslui in (se raporteaza numai la constitutia de fiinta

a Dasein-ului şi este un existential, in nu mai semnifica o relatie spatiala). Nu
inseamna a te afla continut, ci faptul de a fi in preajma şi inauntrul obiectelor
familiare. Eu sunt intr-o lume cu care intretin o relatie de familiaritate spirituala

s Sein-in – faptul de a fi continut in (pune in joc o relatie de incluziune, de

interioritate, este o categorie spatiala)
-- in provine din innan – a locui, a avea salasul
-- bin – a aparut legat de prepozitia bei – langa, in preajma
-- Ich bin – salasluiesc in propriul meu ocol, la care ma raportez existential, care nu
sunt o poarta, o scara, o carte, ci acea carte, acea scara, acea poarta
S In-der-Welt-sein – primul lucru pe care il intalneste analitica Dasein-ului –
Dasein-ul are o lume, numai el poate sta in preajma altor fiintari. Numai doua fiintari
umane se pot intalni la nivelul lumilor lor.
Heidegger muta prepozitiile intr-un spatiu existential. Lumea este un loc
spatiu marcat existential. Aceasta lume poate fi biroul meu, satul din care am plecat.
Cu a fi in lume e in joc capacitatea noastra de a avea lucruri care ne sunt apropiate şi
in privinta carora ne ingrijoram. La capatul acestei analize va aparea existentialul
grija.
Omul este singurul care nu poate fi non-indiferent, singurul care presupune o
implicare afectiva.
Noi simtim negativ faptul-de-a-fi-in-lume, atunci cand sunt strain in raport cu
un loc, dar asta numai pentru ca tu ai o lume a ta. Cand iti pierzi lumea, plecand in
alta lume. Simt ce inseamna faptul-de-a-fi-la-mine (etre chez soi) atunci cand il
pierd, aşa cum s-a intamplat in comunism.

Intra in scena raportul Dasein-ului cu lucrurile

In prima instanta şi cel mai adesea dau cu nasul de lucruri. Adica noi suntem
raportul nostru cu lucrurile care ne inconjoara.
Ce sunt eu in raportul meu cu lucrurile?
S Vorhandene – a fi in prezent (vorhanden – e aici)
S Zuhandene – a fi la indemana (zuhanden – a fi la indemana)
 S Vorhandene – priveste totalitatea fiintarilor pe care le intelegem ca simpla
prezenta, dar neconotat ustensilic.
Raportul pe care Dasein-ul il are cu fiintarile diferite de el e raportul de
ustensilitate. Nimic in lume nu exista ca simpla prezenta inertiala, nimic nu este
neutru in raport cu ustensilitatea (s Zeug), totul capata fiinta lui la indemana. Tot
universul lucrurilor din lumea oamenilor este un univers de ustensile, totul este
fiintare la indemana.
Oamenii nu se intalnesc cu lucrurile in forma de obiecte, ci de ustensile.
Lucrurile au o functionalitate.
Pragma – mai pastra in cuvant dimensiunea praxiologica a obiectelor.

Cursul al VII-lea ........29.11.2006

s In-der-Welt-sein – (in în) – primul existential – structura de adancime a

fiintei fiintarii numite Dasein.
Se produce glisarea lui -in spatial intr-un -in existential.
Lumea – suma raporturilor de familiaritate cu fiintarile din jurul nostru şi cu
noi insine.
Analiza incepe cu felul in care Dasein se raporteaza la fiintarile care nu sunt
Dasein. (primul lucru pe care el il intalneste in lume).
 aceata analiza pune in joc prima destructie de proportii, in speta destructia
imaginii carteziene a lumii ca o colectie de obiecte omogene.
Heidegger subliniaza trecerea de la πραγµατα la res extensa.
s Zuhandene – s Zeug
-- noi intalnim lucrurile sub forma unei preocupări mânuitoare (aceasta
fiintare pune in joc un alt tip de cunoastere decat cea stiintifica).
Intalnirea (Begegnen) cu obiectele se produce printr-o preocupare
(Besorgen); inauntrul acestei indeletniciri (Umgang) noi descoperim fiinta
fiintarilor diferite de noi ca ustensile (s Zeug).
care este fiinta ustensilului? care este fiinta fiintarii diferite de noi.
1. Care este fiinta ustensilului.
Das Zeug steht nicht allein. Este vorba de un ansamblu ustensilic, un ustensil
nu este nu este decat in masura in care apartine unui (e) Zeugganze. = ansamblu
ustensilic.
E Verweisung – trimitere
Toate obiectele din camera mea trimit unele la altele. Un ateliere e un
ansamblu ustensilic in care fiecare ustensil trimite la un altul. Fiecare ustensil isi
descopera (ent-decken) felul de a fi. Felul de a fi in care lucrurile se afla pe lume
este cel al acoperirii lor.
 Cunoasterea acestor ustensile nu se face stiintific. Fenomenologic eu scot din
acoperire lucrurile utilizandu-le.
Um-sicht -- privire ambientala – tipul de cunoastere non-teoretica care este
pus in joc de Dasein pe carcursul indeletnicirii sale
Noi cunoastem avand in minte a priori structurile ansamblului ustensilic.
Toate aceste ustensile prinse in ansamblurie ustensilice, toate pun in joc
calitatea de a fi la indemana.
Ustensilele sunt la indemana – le descoperim aproape inconstient.
Um-gang Um-welt Um-sicht
Natura eset des-coperita (ent-decken) de Dasein in masura in care ea devine
obiectul unei preocupari, natura insasi nu se revela decat in lumea ustensilicului ca
materie a acestuia.
Chiar şi in peisaj, natura este atrasa in domeniul ustensilului, totul sta sub das
Zuhandene şi nimic sub das Vorhandene.
Pana şi s Vorhandne este descoperita numai in cadrul analizei ustensilice. Cum
se petrece acest lucru? Atunci cand in lumea ustensilelor ceva nu mai functioneaza,
şi numai atunci eu ajung sa-i cunosc şi natura de ustensil şi natura de simpla
prezenta inertiala (s Vorhandene).
Ustensilul are drept caracteristica discretia – el devine vizibil abia atunci cand
nu mai functioneaza, şi atunci descoperi şi natura sa de ustensil şi natura de simpla
prezenta inertiala.
Auffaligkeit – calitatea de a sari in ochi, ostenssibilitatea, calitatea care
determina modul de simpla prezenta al ustensilului.
Lumea ni se anunta prin aceasta forma privativa, şi atunci descoperim ca
lumea este dintotdeauna prezenta, anterioara preocuparii noastre, anterioara oricarei
preocupari teoretice.
Heidegger analizeaza ustensilul care nu ne mai este la indemana; modurile in
care ustensilul isi pierde discretia de a fi la indemana:
1. iesirea in evidenta (Auffahligkeit) – atunci cand se strica
2. caracter iritant –
3. existentei sale care incurca. (ceva imi sta in cale).
Toate aceste trei moduri vireaza ustensilul catre calitatea de simpla prezenta,
nedesprinzandu-se totusi de calitatea de a fi la indemana. O dialectica fina implicata
aici intre s Zuhandene şi s Forhandene prin calre lumea obiectlor devine vizibila.
Ustensilul care nu mai este la indemana devine un soclu al caracterului
mundan al ustensilului, care fusese pana atunci cufundat in firescul lui a fi la
inemana.
Intregul mi se reveleaza prin partea care este absenta.
Ceea ce se perturba in feul asta este şi sistemul de trimiteri.
 Cand lumea se anunta, atunci cand ea devine ontic tematica (tema un obiect
dat preocuparii explicite.)
Ce inseamna ustensilul numit semn şi cum traim noi in lumea obiectelor ca
semnificativitate globala. (noi traim in mod transcendental semnificatia ansamblului
ustensilic al unei epoci).
e Verweisung – trimiterea – fiinta ustensilului este faptul de a trimite la ceva:
1. la un alt ustensil
2. la lucrare (um zu etwas)
3. la utilizatorul final -- Dasein
Caracteristica suprema a fiintei ustensilului este trimiterea.
e Verweisung – e axa acestui univers.

In aceasta lume al ustensilelor se afla unul singur care are ca functionalitate,

ca trimitere, insasi trimiterea – acest ustensil se numeste semn – semnul este acel
ustensil a carui functie este trimiterea.
Ontic, acest ustensil are ca functie insasi ontologia ustensilului – s Zeigen –
caracteristica acestui ustensil este tocmai de a semnifica. Spre deosebire de celelalte
ustensile care trimiteau la aceste trei lucruri, semnul este acel ustensil care trimite la
trimiterea insasi, operatia la care trimite semnul este indicarea, trimierea.
Trimiterea oricarui ustensil slujirea x (orice unealta)
semn trimiterea (indicarea insasi)
Caracterul de fiinta al oricarui ustensil este de a trimite la alt ustensil, la ce e
bun el şi la lucrarea finala, este deosebit de trimiterea indicare ca o concretizare
ontica a capacitatii de trimitere.
Semnul este un ustensil aparte a carui trimitere (caracteristica de fiinta) ca
slujire etse chiar trimiterea insasi, indicarea.
Ce anume indica un semn? In nici un caz un obiect anume, ci la orientare.
Semnul orienteaza privirea ambientala, aceasta privire de ansamblu, care nu
surprinde un alt ustensil, ci pur şi simplu orientarea in lumea inconjuatoare. Prin
sageata noi nu intalnim un obiect ci un ambient.
Semnele acestea nu cad din cer, ele sunt instituite de noi, şi instituirea lor se
face fie prin luarea drept semn a unui lucru deja existent fie prin desemnarea unuia.
Aceasta analiza se termina cu mundaneitatea lumii, caracterul de lume al
lumii.
Heidegger numeste aceasta totalitate predescoperita, stiuta de noi din capul
locului, pe baza careia are loc intalnirea noastra cu fiintarea la indemana, caracterul
mundan al fiintarii la indemana, iar acest caracter mundan e dat de totalitatea
menirilor functionale predescoperite predescoperite.
Noi operam cu un concept totalizator preliminar atunci cand operam cu
ustensilele din jurul nostru. Orice ustensil trimite la totalitatea ustensilelor. Toate
aceste meniri functionale elibereaza fiintarea la indemana in vederea unei fiintari
care nu poate fi descoperita in acelasi fel. Dasein-ul este in chip esential
nedescoperibil. (Dasein-ul poate numai sa se deschida, sau sa deschida o lume,
Dasein nu poate fi descoperit pe parcursul utilizarii sale)
Entdeckenheit – e folosit de Heidegger numai pentru a exprima posibilitatea
de fiinta a fiintarilor care nu sunt de ordinul Dasein-ului. Dasein-ul nu este utilizabil,
cand este utilizat, el cade la nivelul de ustensil. Dasein-ul este singura fiintare care
nu etse in vederea a altceva decat a lui insusi.
Exista un lung lant de semnificatii care leaga intre ele ustensilele atelierul
lumii şi Dasein-ul ca beneficiar final al acestui atelier. Ansamblul acestor raporturi
complexe de la ustensil la operatia sa, apoi la lucrare, apoi, in final la scopul slujirii
la Dasein-ul insusi, Heidegger il numeste semnificativitate.
Noi traim raportul cu obiectele la nivelul acestei semnificativitati. In mod
fundamental omul se raporteaza la obiecte in mod utilizatoric.

Cursul.....................................................................6.12.2006
E Um-welt --
R Um-gang –
E Um-sicht –

S Um – pentru-ul
E Nahe – caracterul apropierii – nu este o distanta masurabila.
-- un ustensil nu este pur şi simplu in spatiu, ci el este asezat, pentru a fi la
indemana.
R Platz – aflat in preajma, diferit de simpla survenire intr-o pozitie spatiala die
Raumstelle.
Locul care instituie satialitatea ustensilelor este preajma ustensilului aflat la
indemana. Acest loc trimite la altul. Locul fiecarui ustensil se revendica de la
totalitatea tuturor locurilor orientate reciproc care corespune complexului ustensilic.
E Hingehorigkeit – apartenenta acolo, in directia locului lor. – apartenenta pe
care Dasein-ul o confera unui complex ustensilic.
Gehoren – a apartine
Hin-de aici in colo
S Wohin –
Suma tuturor acestor locuri, acest loc de convergenta global, care face cu
putinta apartenenta ustensilului la un loc anume al lui, cu ajutorul privirii ambientale
e numit de Heidegger regiune de ustensile (e Gegend= cartier). Aceasta regiune are
un spatiu ritmat de insesi lucrurile care il ocupa. Sppre deosebire de pozitia in spatiu,
aici e vorba de amplasari, de intervenia a celui ce utilizeaza.
Regiunea ustensilica—caracterizata printr-o familiaritate care nu iese in evidenta, el
iese in evidenta cand nu este acolo , sau atunci cand apare maxima dezordine.
Lumea ambianta nu se alcatuieste inauntrul unui spatiu dat dinainte, ci
utilizabilitatea ei organizeaza aceasta spatialitate.
Cum arata spatialitatea Dasein-ului ca fapt e a fi in lume; Heidegger
focalizeaza mai bine povestea cu In-sein.
Aceeasi caracteristica a aproapelui va functiona şi aici. Care este deci
spatialitatea Dasein-ului ca fapt de a fi in lume. E devine spatiul pentru cel ce
salasluieste in el, Dasein-ul nu este o simpla survenire.
(Spatialitatea din Sein un Zeit).
Ultima mare spatialitate a Dasein-ului, este spatialitatea care nu se vede şi
care e deschisa de fiecare hotarare pe care o luam in viata şi care ne aseaza in propria
noastra viata in diferite feluri.
Aici nu avem de a face cu distante fizice, ci cu totul altceva.
E Entfernung – indepartare, departare
Die Ferne – departarea
E Ent-fernung—dez-departare – abolirea departarii. (semnificatie activa)
Ent-dez-
Orice act de dez-departare e unul de aducere in apropiere (spatialitatea Dasein-ului
este in chip esential ent-fernend)
Felul in care dez-departeaza Dasein-ul (existential) prin privire ambientala
functioneaza ca agent al apropierii. In Dasein – rezida o tendinta esentiala catre
aproape.
 dez-departarea nu apreciaza in chip explicit departarea. – ea este o functie
a privirii ambientale, ea descopera fiinta fiintarii in preajma careia Dasein-
ul e aproape.
 Orientarea (existential) __ salasluind in dezdepartare Dasein are caracterul
orientarii.
Aducerea in apropiere indica directia catre o regiune de ustensile. Aceasta
orientare se produce prin ajutorul semnelor care orienteaza. Ustensilele semne
mentin deschise regiunile de ustensile şi indica apartenenta fiecarui ustensil şi
incotro-ul orientarii lui.
Je schon – de fiecare data deja.
Dasein este spatial in modul dezdepartarii şi al orientarii.

Curs .........................................13/12/2006

Ana Matova – poeta

s. Mitsein – faptul de a fi la o laltă (existenţial)

 Orice utilizare ustensilica deschide relatia cu celalalt
Heidegger realizeaza plinul de fiinţa prin golul de fiinţă.
Actul cel mai pur de individualism sau nerespectul fata de dreptul altuia, nu e
deloc o contrazicere a lui Mitsein, ci e revelarea pe o cale negativa a faptului de
laolalta.
Robinson e o atestare a Mitsein-ului.
S Um-zu – cu totii il impartasim.
Mitdasein – faptul de a fi laolata cu alti Dasein (intreteserea noastra inlauntrul
faptului de a fi in lume incat apare Miteinandersein –a fi unul cu altul la o lalta).
Dasein=Mitsein=Mitdasein=Miteinandersein toate acestea imi creioneaza
altagliches Dasein.
-- fiinţa noastră cotidiană ia chipul lui Das Man, a unui Dasein unic care face
şi spune acelasi lucru, este cel care domina planeta.
In acest moment Dasein-ul trece in stapanirea lui die Anderen (ceilalti care
sunt identici cu noi);
-- acesti die Anderen nu sunt determinati, ci chiar ei au fiinta lor retrasa in
ceilalti; nu au niciodata chip, pot fi inlocuiti unul cu altul, ei stapanesc eul fiecaruia
dintre noi;
Aceasta stapanire se ascunde in fibrele invizibile ale Dasein-ului in faptul de a
fi unul laolalta cu altul. In acest Das Man, primii care apar, mascand propria lor
apartenenta la ei insisi.
S Wer – cinele Dasein-ului este un personaj fara chip, care nu poate fi aratat;

Caracteristicile lui Das Man – el are propriile sale feluri de a fi

1. distantarea – atunci cand suntem prinsi intr-o preocupare care inseamna a
fce ceva impreuna şi este obsesia care trimite la grija pentru felul in care ne
distantam de ceilalti, ne deosebim de ei; aici e ceva paradoxal, obsesia de a te
diferentia, care fiind aceeasi la toti devine caracteristica comuna. Chiar aceasta
incercare in zbaterea ei se sfarseste in caracterul mediu al Dasein-ului:
durchschnittlichkeit – asezarea noastra pe aceeasi axa mediana. Toti creeaza di
offentliche Umwelt – spatiul public (s Man, faptul de a fi in lume public, aici unde
se vadeste caracterul nostru mediu).
2. caracterul mediu („mediocritatea”) Acest caracter mediu dizolva
caracterul propriu al Dasein-ului, orice diferenta este suprimata; unauffaligkeit
– discretia fundamentala; in spatiul public suntem cu totii unauffalig, nu sarim
in ochi, nu suntem perfectibili; aici isi desfasoara s Man, teribila lui dictatura;
3. nivelarea (einebnung) toate posibilitatile de fiinte ale noastre sunt nivelate;
nivelarea se refera la unificarea posibilitatilor noastre de a fi.
Toate acestea constituie spatiul public, iar caracteristica spatiului public e de a
nu merge pana la fondul lucrurilor tocmai pentru ca el e insensibil la orice diferenta,
spatiul public ascunde totul, el este foarte simplu, iar s Man se grabeste sa apara şi
cand e vorba de a lua o decizie; deciziile noastre insele sunt afectate, el il sustrage pe
Dasein de la propria lui responsabilitate.