Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
20Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Hassel, Sven - 02 Blindatele mortii

Hassel, Sven - 02 Blindatele mortii

Ratings:

5.0

(3)
|Views: 12,958|Likes:
Published by criss_vio

More info:

Published by: criss_vio on Jul 07, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/28/2013

pdf

text

original

 
Sven Hassel
Blindatele morţii
Wheels of Terror
 Această carte este dedicată celor 
trei persoane care mi-au redat 
curajul de a trăi: soţiei mele,fiului meu şi unui fost ofiţer 
al armatei britanice, domnul Maurice Michael.
Urlă, şuieră, explodează
...
Este focul care se pogoară din cer.Mamele strigă după Dumnezeu şi se aruncă deasupra copiilor  pentru a-i smulge acestui potop ucigaş.Soldaţii uită ura ce le-a fost inoculată pentru a deveni salvatori.Împuşcături, frică şi panică, oamenii îşi ucid proprii conducători.Şi de ce această nebunie? De ce aceste orori?...
Asta-i dictatura, prietene.
Capitolul întâiNOAPTE DE IAD
Cazarma era tăcută, sumbră şi pustie, acoperită de mantia tristă atoamnei. Singuratici, paşii grei şi monotoni ai santinelei răsună pe betonşi se strecoară pe culoare. Adunaţi în camera 27, jucam cărţi.— Douăzeci şi patru, spune Stege.
 — Eu eram la rând, îmi dai voie?
— Douăzeci şi nouă, continuă Müller liniştit.
 — Rahat, spuse Porta.
— Patruzeci, continuă Bătrânul. Asta e, pomanagiule. N-ai să facimai mult.— Trebuia să-mi pută şmecheria voastră de la început, strigă Porta.Nu poţi să joci corect cu bandiţi ca voi! Ascultă bine, borâtură scârboasâ,spun patruzeci şi şase.
Bauer izbucni în râs:
— Micuţul meu Porta, dacă ai îndrăzneala să treci de patruzeci şiopt, te cârpesc peste bot!— Tacă-ţi fleanca, unu!
Secundo,
 încă n-ai văzut nimic, slinosule.Poftim: patruzeci şi nouă!Un strigăt se auzi de afară:— Alarmă!... urlă cineva. Alarmă... Alarmă!...Şuieratul sirenei izbucni, pe rând, mai intens şi mai slab. Porta, înghiţindu-şi ultimele înjurături, aruncă pe jos cărţile.— Ah! gunoierii. Să întrerupă cea mai frumoasă partidă din ultimavreme!...
Îmbrânci un recrut care împietrise:
— Mişcă-te, mămăligă! Vin avioanele. La adăpost, şi în viteză!
 
Cu gura căscată, recruţii îl priveau răcnind.— Este un atac aerian? întrebă timid unul dintre ei.— Crezi poate că-i un bal, sărman idiot! Nu fii trist! Este doar un joc în care crăpi în văzduh! Parşivenie de război... Nu poţi să-ţi duci traiulliniştit...Dezordinea era la apogeu. Toţi se ciocneau mergând de colo-colo, segoleau dulapurile, bocancii grei răpăiau pe scări. Tinerii, care încă nuaveau obişnuinţa alarmelor, se trântiră pe ciment cu roţile-n sus, înnebuniţi de frică din cauza sirenelor şi călcaţi în picioare de camaraziilor care ştiau ce-i aşteaptă. Peste câteva minute ploaia de bombe aveasă brăzdeze noaptea de smoală.
 — Compania a 3-a, înainte! — Plutonul patru, adunarea!
Vocea calmă a Bătrânului răsuna în întunericul pe care puteai să-ltai cu cuţitul. Huruitul escadrilei se apropie. Tunurile bateriilor flak începură să latre. Deodată o lumină albă, orbitoare, sfâşie noaptea. Olumină strălucitoare care rămase suspendată, pe cer ca un brad de Cră-ciun. Era o rachetă luminoasă; în câteva clipe urmară bombele.— Compania a treia, în adăpost! ordonă glasul profund al lui Edels,plutonierul major.Cei două sute de oameni ai companiei se rostogoliră în tranşee-le-adăpost, în spatele valului de pământ. Nici unul nu voia să coboare înbeciuri, toţi preferam cerul deschis unor capcane de şoareci.Brusc, infernul se dezlănţui.Se auzeau urlete printre mugetele monstruoase ale exploziilor. Subcovorul de bombe oraşul devenise sângeriu şi incendiul extraordinarlumina până în tranşeele noastre. Lumea părea să se surpe sub ochiinoştri, în timp ce torpile şi bombe incendiare cădeau ca ploaia asupraoraşului condamnat. Ce cuvinte ar putea descrie această noapte îngrozitoare? Fosforul curgea în valuri, acoperind totul cu flăcări. Pietrele,asfaltul, oamenii, arborii, chiar şi sticla, toate ardeau.Alte bombe explodară, alimentând fluviul de foc. Nu era alb, ca celdin furnale, ci purpuriu ca sângele! Ascultaţi... Auziţi-l pe Diavol cumrâde în acest infern ce-l întrece pe al său... Alţi brazi de Crăciun apărură,orbitori, în noapte. Bombardamentul se înteţi, teroarea înghiţi oraşul,covor pe care dansul unui animal fantastic semănă moartea. Oamenii, caviermii, căutau crăpăturile, cele mai mici fisuri pentru a-şi salva vieţile.Dar sub lumina strălucitoare mai puteau doar să-şi spună ultimarugăciune, căci urmau să moară sfâşiaţi, striviţi, arşi în acest creuzetmonstruos. Se agăţau cu disperare de această viaţă pe care o iubeau înciuda războiului, a foamei, a privaţiunilor, în c
iuda terorii.
Ridicola baterie flak din cazarmă lătră dezordonat sprebombardierele invizibile. Regulamentul ordona să tragi, deci trăgeau,siguri fiind de un singur lucru: nici o fortăreaţă zburătoare n-avea să fiemăcar zgâriată.
Am auzit, nu de prea dep
arte, un strigăt strident, neîntrerupt şi ovoce care plângea, chemând un infirmier. Câteva bombe loviseră unuldintre blocurile cazarmei.— Trebuie să fie morţi acolo, înăuntru! murmură Pluto, care selungise pe fundul tranşeei, cu casca pe ochi. Sper să fie scârboşii denazişti.— Nu-mi vine să cred că un aşa oraş poate să ardă! îl întrerupseMüller, care se ridică şi aruncă o privire oceanului de flăcări. Doamne,ce-o putea să ardă în halul ăsta?— Femei grase şi slabe, bărbaţi costelivi şi butoaie de bere, copii şigolani, fete frumoase, spuse Stege ştergându-şi fruntea asudată. O
 
adunătură, ce mai!— Da, copii, o să mergem să-i râcâim de pe ziduri, spuse gravBătrânul, aprinzându-şi vechea pipă cu capac. Muncă scârboasă! Nu-miplace că văd puşti pe jumătate arşi.— Nu te-ntreabă nimeni dacă-ţi place. Nici pe noi, spuse Stege. O săfacem pe măcelarii, asta-i tot.— Asta şi suntem! rânji Pluto. Un abator afurisit, târfa asta dearmată. Şi la ce bun? La naiba, ca să înveţi meseria. O ucenicie caoricare al
ta.
Se ridică, îşi scoase boneta şi se înclină în faţa camarazilor întinşi petaluz.— Joseph Porta, soldat de rangul întâi, din mila Domnului măcelar înarmata lui Hitler, casap de profesie, incendiator şi aducător de moarte.În aceeaşi clipă un nou brad luminos se înălţă strălucitor nu departede noi.— O nouă serie pentru infern! strigă Porta, lăsându-se să cadă întranşee. În numele lui Isus,
amin! 
Pe durata a fix trei ore, fără nici un minut de pauză, bombele lovirăpământul, căzând din cerul de catifea. Încărcăturile de fosfor explodau, împroşcând străzile şi casele cu un clipocit sinistru, ploaie infernală, dansmacabru al morţii şi al suferinţei.Bateria flak tăcuse de mult. Fără îndoială, vânătorii noştri erau şi ei în aer, dar uriaşele bombardiere nu păreau jenate. Imensul val de focacoperise oraşul de la nord la sud şi de la est la vest. Gara ardea într-o încâlcitură de vagoane, şi de şine răsucite de mâna unui uriaş. Spitale şiazile se surpau într-un uragan de flăcări şi sfărâmături, fosforul devora înpaturile lor bolnavi urlând, care nu putuseră fugi. Cei amputaţi încercausă se ridice pentru a scăpa de văpaia care înghiţea avidă ferestrele şiuşile. Culoarele lungi deveniseră coşuri cu tirajul foarte bun.
Zidurile ignifuge, în spatel
e cărora oamenii gâfâiau înainte de a murisufocaţi, crăpau ca sticla sub tonele de exploziv. O miasmă de carne arsăajunsese până în tranşeea noastră şi, între explozii, auzeam ţipetelemuribunzilor.— Este mai îngrozitor decât tot ceea ce am văzut! spuse Bătrânul.Dacă scăpăm, o să rămânem într-o ureche. O să cer să plec din nou înlinia întâi. Acolo, cel puţin nu sunt femei şi copii de pus la frigare. Ledoresc porcilor care au inventat astea să moară într-o baie de fosfor.— Aşteaptă ziua cea mare, şuieră Porta. O să-i poţi pârli atuncişoriciul lui Hermann! El a suflat englezilor şmecheria pe care ne-otrântesc acum!
Î
ntr-un târziu, se auzi încetarea alarmei. Fluierele şi ordinelerăsunară în cazarma luminată de incendiu. Ne înghesuirăm sprecamioane. Porta se căţără ca o pisică, motorul hârâi, şi, fără a maiaştepta ordine, vehiculul greu demară în trombă. Agăţaţi de platformă,ne înghesuiam spre cabina şoferului; un locotenent de 19 ani strigăceva, renunţă şi se aruncă spre camion de unde zece braţe îl ridicară.Gâfâind, întrebă dacă diavolul în persoană se află la volan, dar nu-irăspunse nimeni. Reuşeam cu greu să ne menţinem în camionul carehurducăia nebuneşte şi pe care Porta îl mâna cu viteză maximă printrecraterele care găuriseră şoseaua.
Am
străbătut primele străzi în flăcări, pe care tramvaie şi maşinizăceau zdrobite sub surpături. Am cotit scurt pe un trotuar rămas întreg,printre copacii, rupţi ca nişte chibrituri. Aproape de Erichstrasse a trebuitsă oprim, căci locuinţele distruse de torpile blocau drumul ca un zid înfaţa căruia chiar şi un tanc ar fi ezitat.Am sărit din camion încercând să ne croim drum printre ruine cu

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
A Inna Nikol liked this
mona_oana liked this
andrei_gyan liked this
Costel Suciu liked this
Codarcea Tatiana liked this
Codarcea Tatiana liked this
Burcica Cosmin liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->