RODICA MATEI

ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ PSIHANALITICĂ
EdiŃia a III-a
 © Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării

prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice
din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MATEI, RODICA
Elemente introductive de teorie şi tehnică
psihanalitică, ediŃia a III-a / Rodica Matei – Bucureşti;
Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-725-939-4
159.964.2 (075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice

mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului

revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Elena-Adriana ZAMFIR

Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN
Laurentiu Cozma TUDOSE
Coperta: Stan BARON
Bun de tipar: 4.10.2007; Coli tipar: 6,75
Format: 16/61 x 86
Editura FundaŃiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara, nr. 58, Bucureşti, Sector 6,
Tel./Fax.: 021/444 20 91; www.spiruharet.ro
E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE

RODICA MATEI

ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ
PSIHANALITICĂ
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2007
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………….. 7
1. Definirea şi istoricul psihanalizei ………………………………. 9
2. FuncŃionarea aparatului psihic în concepŃia psihanalitică …… 14
2.1. Perspectiva dinamică ………………………………………… 16
2.2. Perspectiva economică ……………………………………….. 19
2.3. Punctul de vedere structural ………………………………….. 23
2.4. FuncŃionarea psihică din perspectiva celor trei principii …….. 27
3. EvoluŃia psihoafectivă a individului ……………………………. 29
3.1. Conceptul de pulsiune în psihanaliză ………………………… 29
3.2. Stadiile dezvoltării psihoafective …………………………….. 32
3.2.1. Naşterea ……………………………………………….. 35
3.2.2. Narcisismul ……………………………………………. 36
3.2.3. Stadiul oral …………………………………………….. 38
3.2.4. Stadiul anal ……………………………………………. 40
3.2.5. Stadiul uretral sau falic ………………………………... 42
3.2.6. Complexul Oedip ……………………………………… 43
3.2.7. Perioada de latenŃă …………………………………….. 45
3.2.8. Pubertate şi adolescenŃă ……………………………….. 45
4. Psihopatologie psihanalitică ……………………………………. 48
4.1. Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice ………………. 51
4.2. Scurt istoric …………………………………………………... 52
4.3. Nevrozele …………………………………………………….. 54
4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor ……………………. 54
4.3.2. Etiologia nevrozelor …………………………………... 56
4.3.3. Nevroza isterică ……………………………………….. 57
4.3.4. Nevroza fobică ………………………………………… 59
4.3.5. Nevroza obsesională …………………………………... 60
4.4. Psihozele ……………………………………………………... 63
4.4.1. Etiologia psihozelor …………………………………… 67
5
 4.4.1.1. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei ……..… 67
4.4.1.2. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor ……. 68
4.5. Stările limită ………………………………………………….. 68
4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită ………………… 69
4.5.2. Etiologia stărilor limită ………………………………... 70
4.6. Perversiunile …………………………………………………. 70
4.6.1. Mecanismul producerii perversiunilor ………………… 70
4.6.2. Etiologia perversiunilor ……………………………….. 71
4.7. Tulburările adictive …………………………………………... 72
4.7.1. Etiologia tulburărilor adictive …………………………. 73
4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv …………………... 75
5. Elemente de tehnică psihanalitică ……………………………… 78
5.1. IndicaŃii şi contraindicaŃii la tratamentul psihanalitic ………... 88
5.2. Procesul psihanalitic …………………………………………. 90
5.2.1. Tratamentul nevrozelor ………………………………... 91
5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită ………………. 93
Scurt dicŃionar ……………………………………………………... 98
Bibliografie …………………………………………………………. 107

6
 Introducere

Acest curs îşi propune să prezinte conceptele şi principiile de

bază cu care operează psihanaliza, precum şi să ofere o perspectivă
asupra aspectelor aplicative ale acestei abordări psihopatologice.
Deşi cursul se adresează în principal studenŃilor în psihologie, fiind o
abordare introductivă, el poate fi util oricărui specialist în ştiinŃe
umane interesat să se familiarizeze cu acest domeniu.
Psihanaliza s-a născut din preocuparea lui Freud faŃă de
originile şi mecanismele trăirilor şi comportamentelor ce intră în
domeniul psihopatologiei. Doar ulterior Freud a construit, pe baza
datelor acumulate din experienŃa sa clinică, un model de structurare a
psihismului şi a postulat principiile de funcŃionare a acestuia. Există,
desigur, o serie de alte modele explicative ale tulburărilor
psihopatologice–modelul comportamental, modelul fiziologic, modelul
cognitivist. Specificul modelului psihodinamic este situarea conflic-
tului intrapsihic, inconştient, la baza genezei tulburărilor psihopato-
logice. Acest conflict se naşte din neconcordanŃa, chiar contradicŃia,
care apare între tendinŃele caracteristice diferitelor instanŃe ce intră
în alcătuirea psihismului, el fiind cu atât mai patogen cu cât este mai
greu de conştientizat. Eul, în tentativa de a rezolva conflictul,
mobilizează o serie de mecanisme de apărare, care vor genera un
anumit echilibru în psihism, echilibru ce poate fi însă patogen, dacă
are drept rezultat distorsionarea realităŃii sau inhibarea descărcării
energiei psihice.
Freud, entuziasmat de descoperirile sale, a relevat şi accentuat
rolul forŃelor inconştiente şi al sexualităŃii în dinamica psihică, astfel
că deseori psihanaliza a fost suspectată de pansexualism şi consi-
derată o abordare abisală a psihismului. Noile teorii psihanalitice
relevă însă, pornind de la descoperirile lui Freud, rolul mediului
social în care se dezvoltă individul (teoria relaŃiilor de obiect),
7
precum şi rolul sentimentului de sine (teoria self-ului) în evoluŃia
individului şi în geneza tulburărilor psihice.
Modelul psihanalitic completează celelalte abordări psihopato-
logice şi este indispensabil pentru înŃelegerea acestora din punct de
vedere psihodinamic. Descoperirea rolului pe care îl joacă forŃele
intrapsihice, conflictul dintre acestea şi mecanismele de apărare puse
în funcŃiune în tentativa de rezolvare a acestui conflict au deschis
calea către o abordare psihopatologică complet diferită faŃă de cea
psihiatrică.
Lucrarea de faŃă îşi propune prezentarea structurii şi evoluŃiei
psihice aşa cum le propune teoria psihanalitică, precum şi introdu-
cerea elementelor de bază ale psihopatologiei psihanalitice. Vor fi
abordate, pe lângă acestea, principiile tehnicii psihanalitice cu speci-
ficul aplicării lor în funcŃie de patologia vizată. Astfel, vom încerca să
parcurgem întreaga problematică de care psihanaliza se preocupă
actualmente, trecând în revistă diferite puncte de vedere teoretice, de
la Freud până la autorii contemporani de diferite orientări.
Sper să oferim studenŃilor care se simt atraşi de domeniul
psihoterapeutic o perspectivă cât mai completă asupra abordării
psihanalitice, iar celor interesaŃi de abordarea psihanalitică a
diferitelor aspecte ale vieŃii psihice, unele puncte de reper.
Lucrarea este structurată în patru capitole: definirea şi istoricul
psihanalizei, funcŃionarea aparatului mental în concepŃia psihana-
litică, elemente de psihopatologie psihanalitică, elemente de tehnică
psihanalitică. Având în vedere faptul că este un curs introductiv, am
considerat necesar să reluăm unii dintre termenii din text, definindu-i
într-un scurt dicŃionar în finalul lucrării.

8
 1. DEFINIREA ŞI ISTORICUL PSIHANALIZEI

Concepte cheie: asociere liberă, realitate psihică, teoria seducŃiei

infantile

Rezumat: psihanaliza reprezintă o teorie asupra psihismului, o

tehnică de psihoterapie, precum şi o metodă de investigare a structurii
inconştientului. Ea s-a dezvoltat iniŃial ca o practică terapeutică ce
avea ca scop descoperirea semnificaŃiei inconştiente a cuvintelor,
acŃiunilor, viselor subiectului. Metoda folosită era asocierea liberă,
prin care subiectului i se cerea să relateze tot ce îi venea în minte în
legătură cu un element dat sau în mod spontan. Freud a introdus
pentru prima dată acest termen în 1896 în articolul Ereditatea în
etiologia nevrozelor. IniŃial, Freud a lucrat ca cercetător al fiziologiei
sistemului nervos cu Ernst Brücke, apoi a colaborat cu Josef Breuer
(1876-1882), un mare fiziolog. În 1885 a lucrat cu Charcot la o
cercetare despre cauzele neurologice ale afaziei şi de la el a învăŃat
arta de a deosebi bolile mentale de cele somatice. În 1889 lucrează cu
Bernheim aplicând hipnoza pe care o abandonează ulterior. IniŃial
Freud considera că vindecarea se realizează prin descărcarea reacŃiei
afective pe care subiectul a avut-o faŃă de anumite evenimente trauma-
tice, folosind în acest scop hipnoza. Tehnica asocierii libere a fost
introdusă progresiv între anii 1892-1898, pe măsură ce Freud a
constatat dezavantajele celorlalte metode. Între 1895 - 1897 el a creat
teoria seducŃiei infantile, conform căreia, la baza tulburărilor psihice
ar sta evenimente traumatice de natură sexuală prin care subiectul a
trecut în copilărie. Freud a descoperit ulterior că, de cele mai multe
ori, în tulburările psihice nu avem de-a face cu un eveniment traumatic
prin care subiectul a trecut, relevându-se astfel importanŃa realităŃii
psihice a pacientului, termen care desemnează modul în care subiectul
percepe lumea exterioară, modul în care subiectul corelează eveni-
mentele de viaŃă, semnificaŃia pe care el le-o atribuie.
9
 Specificul psihanalizei, ca teorie asupra psihismului, rezidă în:
descoperirea existenŃei nivelului inconştient al psihismului, descope-
rirea mecanismelor de apărare ale Eului, în special a rezistenŃei şi a
refulării, luarea în considerare a sexualităŃii infantile.

Psihanaliza reprezintă în primul rând o metodă de investigare a

psihismului, creată şi dezvoltată de Sigmund Freud. Pornind de la
constatările rezultate în urma aplicării acestei metode, Freud a
construit o serie de teorii asupra modului de structurare şi asupra prin-
cipiilor de funcŃionare a aparatului psihic, precum şi o metodă psiho-
terapeutică. La teoria psihanalitică, care continuă să se dezvolte, şi-au
adus contribuŃia mari practicieni, urmaşi ai lui Freud, care au perfec-
Ńionat tehnica terapeutică şi au aprofundat conceptele teoretice.
Scopul psihanalizei a fost iniŃial descoperirea semnificaŃiei
inconştiente a cuvintelor, acŃiunilor, viselor, fantasmelor unui subiect
folosind asocierile libere ale acestuia. Subiectului i se cerea să rela-
teze tot ceea ce îi vine în minte în legătură cu un element dat (cuvânt,
imagini dintr-un vis, o reprezentare anume etc..) sau în mod spontan.
Pe acest mod de investigare a psihismului este bazată metoda terapiei
psihanalitice. Pe baza asocierilor libere ale pacientului, precum şi a
comportamentului său manifest, terapeutul ajunge să cunoască struc-
tura psihică a subiectului, principalele conflicte intrapsihice ale aces-
tuia şi modalităŃile de apărare ale eului. Astfel, terapeutul va fi capabil
să ofere interpretări adecvate ale rezistenŃelor, apărărilor, transferului.
În urma experienŃei practice cu această metodă, a fost creat un
ansamblu de teorii psihologice şi psihopatologice care descriu dezvol-
tarea psihismului în ontogeneză şi explică principalele mecanisme
intrapsihice care stau la baza tulburărilor psihopatologice.
Freud a introdus pentru prima dată acest termen în 1896 în
articolul Ereditatea în etiologia nevrozelor. Înainte de această dată,
regăsim în scrierile sale termeni ca analiză, analiză psihică, analiză
hipnotică (Despre psihonevrozele de apărare, 1894). Freud era un
spirit aplecat către analiză, dar care se ferea de speculaŃiile filosofice
sterile. El a studiat medicina, fiind un spirit meticulos, empiric, care
acorda importanŃă rigurozităŃii ştiinŃifice. Cu toate acestea era
preocupat de natura umană mai mult decât de alte aspecte ale naturii.
IniŃial, Freud a lucrat ca cercetător al fiziologiei sistemului nervos cu
10
Ernst Brücke, apoi a colaborat cu Josef Breuer (1876-1882), un mare
fiziolog care spera ca descoperirile şi metodele din ştiinŃele naturii să
poată fi transpuse în studierea gândirii şi acŃiunii umane. În 1885 a
lucrat cu Charcot la o cercetare despre cauzele neurologice ale afaziei
şi de la el a învăŃat arta de a deosebi bolile mentale de cele somatice,
ceea ce era rar pe atunci. Charcot studia de asemenea isteria şi
descoperise faptul că aceasta este o suferinŃă reală şi nu simulare, deşi
nu există cauze organice ale tulburărilor somatice. În 1889 lucrează cu
Bernheim aplicând hipnoza, pe care o abandonează ulterior. Deşi era
medic neurolog şi cercetător în fiziologia sistemului nervos, a con-
statat în lucrul cu pacienŃii cu tulburări psihice că elementul patogen
este legat de un anumit eveniment din viaŃa subiectului, faŃă de care
acesta a reacŃionat printr-un ansamblu de idei şi de emoŃii a căror
exprimare a fost inhibată la momentul respectiv. IniŃial Freud consi-
dera că vindecarea se realizează prin descărcarea reacŃiei afective pe
care subiectul a avut-o faŃă de anumite evenimente traumatice, şi pe
care acesta şi-a inhibat-o în momentul producerii lor. El folosea
hipnoza şi sugestia pentru a-l ajuta pe pacient să îşi reamintească şi să
retrăiască evenimentul respectiv. Ulterior el a renunŃat la aceste pro-
cedee de căutare insistentă şi deseori persuasivă a elementului patogen
şi a recurs exclusiv la tehnica asocierii libere, deci a exprimării
spontane a pacientului, pentru a obŃine materialul refulat. Această
tehnică a fost introdusă progresiv între anii 1892 - 1898, pe măsură ce
Freud a constatat dezavantajele celorlalte metode. Freud considerase
că hipnoza ar fi o modalitate de a descoperi legile psihologice care
guvernează viaŃa mentală a oricărui om sănătos. Lucrând cu Charcot
în clinica Salpetriere din Paris, el începe să caute cauzele psihologice
ale isteriei şi constată că a asculta spusele pacientului este o veritabilă
metodă de cunoaştere şi de terapie. Ajunge la concluzia că istericul
suferă de amintiri (reminiscenŃe) şi că metoda hipnozei nu dă
rezultate durabile, căci simptomele nu dispăreau sau erau înlocuite cu
altele, chiar dacă se descoperea prin regresie hipnotică o traumă. Prin
tehnica asocierii libere evenimentul patogen era adus la nivel
conştient, materialul refulat fiind astfel supus elaborării mentale. În
practica sa clinică, Freud a constatat că o serie de pacienŃi relatau
scene în care erau victime ale seducŃiei adulŃilor sau fraŃilor mai mari
atât de des, încât a considerat că traumatismele sexuale infantile ar fi
cauza principală a tulburărilor nevrotice. Astfel între 1895 - 1897 el a
creat teoria seducŃiei infantile pe care a abandonat-o ulterior deoarece
11
şi-a dat seama că cea mai mare parte dintre aceste scene erau
imaginare, erau produsul construcŃiilor fantasmatice ale subiecŃilor şi
nu trăite. Cu toate acestea, rolul lor patogen este la fel de important.
Mai mult, experienŃa clinică a relevat că nu întotdeauna există
un eveniment marcant care să aibă valoare patogenă, ci este vorba de
semnificaŃia pe care subiectul o conferă evenimentelor, semnificaŃie
care iese la iveală doar prin asocieri libere. Freud a introdus astfel
termenul de realitate psihică care desemnează modul în care subiec-
tul percepe lumea exterioară, modul în care subiectul corelează eveni-
mentele de viaŃă, semnificaŃia pe care el le-o atribuie. Fantasmele au o
realitate psihică diferită de realitatea materială, dar ele joacă rolul
predominant în nevroze.
Freud descrie pe scurt calea pe care psihanaliza o adoptă în
tratamentul tulburărilor psihice în Căile terapiei psihanalitice -1918:
Simptomele şi manifestările patologice ale pacientului au, ca
toate activităŃile sale psihice, o natură foarte complexă; elementele
acestei complexităŃi sunt în ultimă instanŃă motive, mişcări pulsionale.
Dar bolnavul nu ştie nimic despre aceste motive elementare. Noi îl
învăŃăm deci să înŃeleagă alcătuirea acestor formaŃiuni psihice extrem
de complicate şi evidenŃiem legătura dintre simptome şi mişcările
pulsionale care îl motivează; îi arătăm bolnavului, în simptomele sale,
motive pulsionale până în acel moment ignorate … că el nu era decât
în parte conştient de motivaŃia lor, că alte motive pulsionale care i-au
rămas necunoscute au contribuit la producerea lor.
Specificul psihanalizei, ca teorie asupra psihismului, rezidă în:
- descoperirea existenŃei nivelului inconştient al psihismului,
- descoperirea mecanismelor de apărare ale eului, în special a
rezistenŃei şi a refulării,
- luarea în considerare a sexualităŃii infantile.
Modul de investigare specific psihanalizei presupune construirea
unei relaŃii între analist şi analizant, pornind de la care să fie puse în
evidenŃă, prin transfer şi contratransfer, conflictele inconştiente ale
celui din urmă. Originalitatea psihanalizei constă în primul rând în
relevarea faptului că, înainte de a putea sesiza cauzele secrete care
animă o fiinŃă, trebuie să descoperim aceste cauze în noi înşine, să
refacem în noi înşine calea de la acŃiunile noastre la cauzele lor. Să
înŃelegem modul în care funcŃionează inconştientul autoanalizându-ne.
12
 De aici decurg în mod direct obligativitatea formării terapeutului
care urmează să practice psihanaliza. Freud însuşi prin scrisorile către
un amic de-al său, Fliess, şi-a făcut autoanaliza, scriind despre visele
sale, asociind liber. Pentru a practica, orice psihanalist trebuie să aibă
500 de ore de psihanaliză personală şi 200 de ore de supervizare cu
doi analişti.
În România au existat preocupări legate de psihanaliză încă de la
descoperirea ei. George Brătescu în cartea Freud şi psihanaliza în
România analizează în detaliu modul în care a fost preluată în
România psihanaliza teoretică şi clinică. Primul terapeut şi teoretician
psihanalist a fost Constantin Vlad care, ca şi Freud, nu a avut o analiză
personală. A urmat Ion Popescu Sibiu, care în aceeaşi perioadă a prac-
ticat psihanaliza, ulterior renunŃând la această doctrină. Dar în 1970 a
acceptat să îl psihanalizeze pe Eugen Papadima care a pus bazele
psihanalizei contemporane în România. În prezent există Societatea
Română de Psihanaliză din 1990 care are aproximativ 50 de membri şi
este afiliată la IPA (International Psychoanalytical Association).

Teste de autoevaluare
1. DefiniŃi asocierea liberă şi specificaŃi rolul acesteia în trata-
mentul psihanalitic.
2. SpecificaŃi în ce constă teoria seducŃiei infantile.
3. Care sunt motivele pentru care Freud a renunŃat la teoria
seducŃiei infantile?
4. Ce desemnează termenul de realitate psihică?
5. În ce constă specificul psihanalizei?

Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) în Studii
despre sexualitate, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Despre etiologia isteriei, în InhibiŃie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
3. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas,
1994, vezi conceptele cheie
4. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
5. George Brătescu, Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,
1994
13
 2. FUNCłIONAREA APARATULUI PSIHIC
ÎN CONCEPłIA PSIHANALITICĂ

Concepte cheie: perspectivă dinamică, perspectivă economică,

perspectivă structurală, forŃă psihică, conflict
psihic, energie psihică, conştient, preconştient,
inconştient, Sine, Eu, Supraeu

Rezumat: Abordarea psihanalitică a psihismului constă în anali-

zarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică, econo-
mică şi structurală. Perspectiva dinamică se referă la mecanismul
producerii fenomenelor psihice, la modul în care evoluează forŃele
pulsionale şi la adaptarea acestora la exigenŃele realităŃii materiale şi
sociale. Dinamica vieŃii psihice are la bază conflictul dintre pulsiunile
care cer descărcare, realitatea care se împotriveşte descărcării pentru
că nu este permisă de condiŃiile obiective, şi normele culturale. Dina-
mica psihică este guvernată de principiul plăcerii şi de principiul reali-
tăŃii. Perspectiva economică presupune că procesele psihice posedă o
dimensiune cantitativă fiind investite cu o anumită cantitate de energie
psihică. Această energie psihică circulă între diferitele componente
ale aparatului psihic. Între cele trei instanŃe psihice (Sinele, Eul şi
Supraeul) există o anumită distribuŃie de energie psihică, care se poate
modifica pe parcursul dezvoltării psihice a individului. Cantitatea de
energie care aparŃine unei instanŃe depinde de gradul său de dezvol-
tare. Când vorbim de punctul de vedere structural ne referim la nivele
şi la instanŃele aparatului psihic. În prima topică a aparatului psihic,
Freud distingea trei nivele: conştientul, preconştientul, inconştientul.
Principiul după care funcŃionează sistemul preconştient-conştient constă
în descărcarea lentă şi controlată a tensiunii pulsionale, conform cu
cerinŃele realităŃii, având la bază procese de tip secundar. Inconştien-
tul este caracterizat de procesele de tip primar prin care energia
psihică se descarcă direct, trecând în mod liber de la o reprezentare la
alta. Mecanismele principale care acŃionează la nivel inconştient sunt
14
condensarea şi deplasarea. A doua topică se referă la cele trei instan-
Ńe psihice: Sinele, Eul şi Supraeul. Orice fenomen psihic aparŃine
uneia dintre aceste instanŃe.

Teoria psihanalitică este prima care a constatat complexitatea

funcŃionării psihice, postulând existenŃa unui aparat psihic ce dispune
de o organizare pe mai multe nivele şi sisteme. Această organizare
complexă are drept scop principal gestionarea afluxului de excitaŃii cu
care se confruntă psihismul, astfel încât tensiunea psihică să fie
menŃinută la un nivel cât mai scăzut. Analiza acestei structuri, precum
şi a genezei sale în cursul evoluŃiei psihoafective, constituie perspec-
tiva structurală sau topologică asupra psihismului. Viziunea psihana-
litică asupra psihismului presupune că între diferitele componente ale
structurii psihice există o permanentă circulaŃie de energie psihică
conform unor legităŃi specifice. Studiul investirilor afective ce Ńin de
diferite instanŃe psihice constituie perspectiva economică asupra
psihismului. Fiecare proces psihic, reprezentare, instanŃă psihică este
caracterizată de un cuantum de afect, dimensiune cantitativă de care
trebuie să Ńinem cont în înŃelegerea şi explicarea mecanismelor ce stau
la baza tuturor manifestărilor ce intră în sfera psihologiei, fie ele pato-
logice sau nu. DorinŃele, fantasmele, considerentele morale, inhibiŃiile
sau interdicŃiile, vor juca un rol mai mult sau mai puŃin important în
dinamica vieŃii psihice în funcŃie de investirea lor afectivă şi de
instanŃa de care aparŃin. Astfel avem de-a face cu tendinŃe, forŃe
psihice care, la fel ca şi în fizică, se compun sau intră în conflict, iar
rezultanta depinde de intensitatea fiecărei componente şi de sistemul
căruia îi aparŃine.

Exemplu
Eul copilului este în curs de dezvoltare, iar gradul său de
dezvoltare va depinde de modelele pe care copilul le va interioriza. Cu
cât dezvoltarea Eului este mai avansată, cu atât Eul va fi investit cu
mai multă energie psihică. O dorinŃă a copilului care Ńine de Sine, să
luăm de exemplu dorinŃa de a apuca şi duce la gură. Aceasta este la
vârsta de 1 an foarte puternic investită afectiv. Eul este abia schiŃat,
astfel că forŃa inhibitoare ce Ńine de realitate este absentă. Supraeul ce
15
conŃine interdicŃiile parentale încă nu a început să se dezvolte, astfel
că nu vor acŃiona nici forŃele inhibitoare ce Ńin de sentimentele de
vinovăŃie şi de teama de pierdere a iubirii părinŃilor. Acestei dorinŃe
nu i se va opune deci nici o forŃă în acest stadiu de dezvoltare, deci
copilul şi-o va satisface. La o vârstă mai mare, această dorinŃă nu va
mai fi puternic investită afectiv, datorită evoluŃiei psihoafective, dar,
dacă va apărea o regresie la stadiul anterior, ea poate fi reinvestită. În
acest caz însă, Eul şi Supraeul vor fi suficient de dezvoltate încât să
existe forŃe inhibitorii care să se opună acestei dorinŃe, iar copilul să
nu îi dea curs.
Orice fenomen psihic, fie că intră în sfera normalului, fie că intră
în sfera patologicului, va fi descris şi explicat de teoria psihanalitică
prin raportare la sistemul din care face parte, la cantitatea de energie
psihică implicată şi la evoluŃia interacŃiunii diferitelor forŃe psihice
implicate. Astfel, abordarea psihanalitică a psihismului constă în
analizarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică,
economică şi structurală. Acestea vor fi analizate mai detaliat în cele
ce urmează.

2.1. Perspectiva dinamică

Fenomenele psihice sunt descrise de psihanaliză ca fiind rezul-
tatul interacŃiunii dintre forŃe de natură psihică. Aceste forŃe pot fi
orientate în acelaşi sens sau în sensuri opuse. Freud a explicat apariŃia
tulburărilor psihice prin conflictul dintre forŃe psihice ce aparŃin dife-
ritelor instanŃe. El opunea astfel concepŃiei statice a lui Janet despre
psihism, o concepŃie dinamică. De exemplu, în ceea ce priveşte
nevroza obsesională, Janet considera că simptome ca inhibiŃia, abulia,
îndoiala se datorează unei astenii psihice, în timp ce Freud consideră
că sunt rezultatul unui conflict între forŃele psihice. Originea acestor
forŃe este de natură pulsională, dar, o dată cu evoluŃia psihoafectivă,
unele dintre ele vor Ńine de Eu şi de Supraeu.
Atributul „dinamic” se referă şi la faptul că inconştientul nu este
definit doar descriptiv, nu conŃine doar idei latente şi inerte, ci ele sunt
în permanentă mişcare, exercită continuu o presiune pentru a intra în
conştient şi se asociază între ele pentru a reuşi acest lucru. Astfel,
simptomele nevrotice, actele ratate, visele reprezintă produsul unor
asemenea asocieri.
16
 Conform teoriei freudiene, funcŃiile psihice pot fi considerate
expresii ale funcŃiei fundamentale a organismului viu, care este excita-
bilitatea. FuncŃiile psihice trebuie abordate din acelaşi unghi de vedere
ca cel al abordării funcŃiilor sistemului nervos în general. Schema de
bază o reprezintă actul reflex. În actul reflex o excitaŃie externă/internă
provoacă o tensiune în interiorul organismului care este descărcată
prin acŃiuni motrice sau de alt tip. Descărcarea motrice este însă
deseori inhibată, în psihism acŃionând forŃe ce filtrează prin prisma
realităŃii sau moralităŃii oportunitatea descărcării. Studiul forŃelor de
inhibiŃie, al originii lor şi al efectelor lor asupra tendinŃei la descărcare
constituie obiectul psihanalizei. Psihanaliza vede în fenomenele men-
tale un rezultat dinamic al interacŃiunii forŃelor ce tind către scăderea
tensiunii şi forŃelor care se opun acestei descărcări. Perspectiva dina-
mică se referă la mecanismul producerii fenomenelor psihice, la
modul în care evoluează forŃele pulsionale şi la adaptarea acestora la
exigenŃele realităŃii materiale şi sociale. Individul are o serie de nevoi
a căror actualitate se modifică în cursul dezvoltării, dar la care se
poate reveni, proces numit regresie. Pulsiunile specifice unui stadiu de
dezvoltare pot intra în conflict cu cele ce Ńin de stadiul la care
individul a regresat şi genera o serie de manifestări psihice aparent
inexplicabile.
Tensiunea în viaŃa psihică este de natură internă, chiar dacă
sursa ei este externă. Pentru ca un eveniment din realitate să provoace
o reacŃie psihică el trebuie perceput şi prelucrat de psihism.
De exemplu, pentru ca un obiect să ne provoace o reacŃie de
teamă este necesar să asociem imaginea acelui obiect cu ideea de
pericol. Astfel se explică faptul că obiectele fobiei sunt atât de variate
şi că un obiect indiferent pentru un individ poate provoca panică
altuia.
ExcitaŃia externă sau nevoia fiziologică au un corespondent în
psihism, şi anume o reprezentare sau o idee care tinde către descăr-
carea imediată. Unele forŃe inhibă descărcarea, alte forŃe o facilitează.
Dinamica vieŃii psihice are la bază conflictul dintre pulsiunile care cer
descărcare, realitatea care se împotriveşte descărcării pentru că nu este
permisă de condiŃiile obiective, şi normele culturale sau sociale
interiorizate.
Freud diferenŃiază instinctul ca răspuns automat, preformat la
stimulările din mediu, de pulsiune. Comparativ cu animalele, omul nu
17
este ghidat de instincte. El are pulsiuni care sunt reprezentantul psihic
al nevoilor instinctuale primare, cu alte cuvinte, înainte de a determina
un comportament, nevoia primară ajunge în conştient prin imagini.
Tensiunile nu se descarcă imediat şi complet ca la animale, răspunsul
fiind mediat de instanŃele psihice superioare. Dinamica psihică este
guvernată de câteva principii:
principiul plăcerii. Conform acestui principiu, principalul
scop al activităŃii psihice este evitarea neplăcerii şi obŃinerea plăcerii.
Sursa neplăcerii este creşterea tensiunii psihice ca urmare a actuali-
zării unei nevoi, iar scăderea tensiunii este trăită ca o plăcere. Omul
caută mereu să reducă tensiunea provocată de nesatisfacerea nevoilor.
O oarecare creştere a excitaŃiei poate produce însă plăcere până la un
anumit prag, după cum o diminuare a excitaŃiei sub un anumit prag
produce neplăcere (de exemplu deprivarea senzorială).
principiul realităŃii care apare din interacŃiunea cu mediul o
dată cu dezvoltarea Eului. Conform lui, satisfacerea nevoii trebuie
amânată în funcŃie de cerinŃele realităŃii. Există o plăcere şi în
principiul realităŃii şi aceasta este dată de capacitatea de a controla
descărcarea.
Din punct de vedere dinamic există deci forŃe care sunt în con-
flict. Acest fenomen se manifestă atât la omul nevrozat, cât şi la cel
normal fiind mai mult sau mai puŃin conştient. Atunci când forŃele ce
tind spre descărcare şi forŃele ce tind spre inhibiŃie sunt forŃe egale
apare patologia nevrotică. Prin simptome conflictul inconştient este
exprimat simbolic. Dacă forŃele ce tind spre descărcare sunt mai puter-
nice decât forŃele ce tind spre inhibiŃie, se optează inconştient pentru
satisfacere; dacă forŃele ce tind spre descărcare sunt mai slabe decât
forŃele ce tind spre inhibiŃie, atunci se optează inconştient pentru
renunŃarea la satisfacere.

Exemplu
Preocupările exagerate legate de curăŃenie, microbi, grija exce-
sivă faŃă de murdărire sunt specifice stadiului anal de dezvoltare
psihoafectivă, fiind depăşite o dată cu trecerea la stadiul următor, falic.
Ele pot rămâne însă active mai mult sau mai puŃin investite afectiv în
inconştient. Dacă dintr-un motiv sau altul apare regresia la stadiul
anal, comportamentele specifice stadiului anal vor fi activate. Dacă
Eul se va opune acestei regresii, aceste comportamente vor rămâne
18
inconştiente, iar tendinŃele se vor manifesta sub formă de simptome
nevrotice de tip obsesiv-compulsiv, ca fobie de microbi, curăŃenie
compulsivă. Individul va resimŃi aceste tendinŃe ca fiind străine de
personalitatea sa şi va căuta să le elimine, cerând psihoterapie. Dacă
Eul nu se opune regresiei, comportamentele apar manifest, fiind inte-
grate în personalitatea subiectului. Acesta le va găsi întemeiate, fireşti,
oricât de exagerate sau deranjante ar fi pentru cei din jur. În această
categorie intră de exemplu aşa-numita nevroză a gospodinei în care
femeia respectivă impune reguli nefireşti, foarte stricte privind
curăŃenia şi igiena în casă. Dacă însă nu apare regresia, aceste compor-
tamente nu vor fi mai puternic investite decât altele, iar atitudinea
individului faŃă de aceste aspecte va fi echilibrată.

2.2. Perspectiva economică

Conform perspectivei economice, procesele psihice posedă o
dimensiune cantitativă fiind investite cu o anumită cantitate de energie
psihică. Această energie psihică circulă între diferitele componente ale
aparatului psihic, instanŃe reprezentări, idei. Energia care se ataşează
unei componente a aparatului psihic poate varia cantitativ, poate fi retrasă
(proces numit dezinvestire afectivă) sau atribuită altei componente
(proces numit investire afectivă). De asemenea pot fi investite afectiv
obiectele sau subiectul însuşi. Între cele trei instanŃe psihice (Sinele ,
Eul şi Supraeul) există o anumită distribuŃie de energie psihică, care se
poate modifica pe parcursul dezvoltării psihice a individului. După
Freud, perspectiva economică constă în „tentativa de a urmări desti-
nul cantităŃilor de excitaŃie şi de a ajunge la o estimare relativă a
mărimii lor” (Inconştientul 1915).
Fiecare instanŃă psihică este caracterizată de o anumită cantitate
de energie care se asociază cu ideile şi reprezentările specifice fiecărei
instanŃe. Nici un proces psihic nu poate fi pe deplin înŃeles dacă nu
Ńinem cont de această dimensiune cantitativă. Cum între normal şi
patologic este doar o deosebire cantitativă, putem spune că factorul
energetic este cel decisiv.
Freud a ajuns la perspectiva economică asupra proceselor
psihice pornind de la experienŃa sa clinică. El a făcut mai multe
constatări:
- simptomul nevrotic are un caracter irepresibil, este mai puternic
decât voinŃa pacientului. De aceea este o eroare tehnică să
sugerăm pacientului că vindecarea depinde de el, că depinde
19
 de voinŃa sa să depăşească stările prin care trece. O dată ce un
nevrotic ajunge să ceară ajutor terapeutic, el a luptat deja cu
toate forŃele contra simptomelor sale şi, astfel, nu am face decât
să îl culpabilizăm. În realitate este vorba de faptul că energia
psihică ataşată reprezentării inconştiente care stă la baza
simptomului are o valoare mai mare decât energia cu care Eul
poate lupta contra ei. Calea pe care psihanaliza o propune este
dezinvestirea acestei reprezentări şi eliberarea acestei energii
astfel încât să poată fi investită în comportamente normale;
- există o corelaŃie între simptomele nevrotice şi perturbările vieŃii
sexuale. IniŃial el a considerat că imposibilitatea descărcării
nevoii sexuale duce la descărcarea tensiunii sexuale pe altă căi,
indirecte şi nespecifice (de exemplu atacuri de panică sau
simptome somatice), însă ulterior el a descoperit rolul crucial
al sexualităŃii în geneza nevrozei şi în general în edificarea
personalităŃii. Aceste descoperiri au fost uimitoare pentru
Freud şi scandaloase pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la
a suspecta teoria psihanalitică de pansexualism, la a considera
că ea reduce şi explică totul prin sexualitate. Psihanaliza însă
se referă şi se interesează de sexualitate doar în măsura în care
ea ne defineşte ca fiinŃe ce aparŃin unui sex, care apar pe lume
ca urmare a unui act sexual şi care au nevoi sexuale;
- dacă există blocaje ale descărcării energiei psihice (de exemplu,
blocarea descărcării reacŃiei faŃă de un eveniment traumati-
zant), facilitarea acestei descărcări – catharsis – duce la ame-
liorarea stării psihice. IniŃial scopul terapiei psihanalitice era
catharsis-ul, actualmente acesta constituind doar un element
al său;
- în cursul tratamentului psihanalitic se poate constata că într-un
anumit moment din dezvoltarea individului a avut loc feno-
menul separării afectului de reprezentarea de care era ataşat la
origine. De exemplu, în cazul Micul Hans descris de Freud
(1909), copilul separă în mod inconştient reprezentarea tatălui
de afectele de teamă şi vinovăŃie. Aceste afecte vor fi descăr-
cate iniŃial sub formă de angoasă, fiind ataşate ulterior, într-un
al doilea timp al nevrozei infantile de imaginea cailor. Insightul
constă în legarea în timpul curei analitice a afectului de repre-
zentarea de care era ataşat la origine şi se realizează prin
descoperirea de lanŃuri asociative între o reprezentare neutră,
20
 de care sunt însă ataşate reacŃii afective puternice, şi reprezen-
tarea iniŃială care a devenit inconştientă. Există deci o verita-
bilă încărcătură afectivă care se deplasează de la un element la
altul de-a lungul lanŃului asociativ. Freud face o analogie între
circulaŃia energiei psihice şi excitaŃia ce se deplasează de-a
lungul lanŃului neuronal.

Exemplu
În cartea sa Romanul unei psihanalize - Cuvinte care eliberează,
Marie Cardinal descrie modul în care a ajuns să descifreze, în cursul
tratamentului psihanalitic pe care îl urma, sensul unei halucinaŃii
vizuale – un ochi- care o urmărea de ani de zile. În momentul în care a
vorbit despre această halucinaŃie, a resimŃit iniŃial o angoasă intensă şi
un sentiment de vid. În faŃa ochilor nu avea decât imaginea unui tunel
întunecat cu o slabă lumină îndepărtată. Apoi i-a revenit în minte o
întâmplare din copilărie. Călătorea cu trenul, a avut nevoie să meargă
la toaletă, ceea ce era interzis de mama ei, obsedată de microbi. După
multe insistenŃe şi rugăminŃi, mama acceptă şi o însoŃeşte la toaleta din
tren, unde curăŃă cu atenŃie totul. FetiŃa priveşte însă vasul WC- ului şi
vede prin orificiul vasului cum fug pietrele de sub tren. Este îngrozită
că va fi absorbită prin acel orificiu şi renunŃă să mai facă pipi. Îi revine
apoi în minte o altă amintire, mult mai veche, de când era în jurul
vârstei de 1 an. Era în grădina casei cu bona, şi aceasta o pusese lângă
un copac să facă pipi. La un moment dat aude un zgomot ca un bâzâit
şi ridică capul. Îl vede pe tatăl ei cu un aparat de filmat şi se sperie
îngrozitor. Această amintire o face să îşi dea seama că acel ochi care o
urmărea în halucinaŃia ei era de fapt obiectivul aparatului tatei care a
speriat-o atât de tare.
În acest exemplu putem vedea cum se asociază între ele repre-
zentările psihice şi cum se deplasează afectul de-a lungul lanŃului
asociativ. Asocierea se face prin detalii, în acest caz, imaginea obiecti-
vului aparatului de filmat se leagă de imaginea orificiului vasului
de WC şi de imaginea tunelului. În cursul curei psihanalitice, lanŃul
asociativ este parcurs în ordine inversă.
ImportanŃa factorului economic este evidenŃiată şi în reacŃiile
nevrotice posttraumatice. În acest caz, tulburările sunt provocate de
un aflux de excitaŃii prea puternic faŃă de capacitatea subiectului de
a elabora.
21
 ForŃa psihică este investită deci cu energie. Nu este posibil să
determinăm cu exactitate mărimea acestei energii. Îi putem estima
mărimea relativă şi observa efectele. Sursa acestei energii este energia
vitală, instinctuală. ForŃa pulsională diferă în funcŃie de particulari-
tăŃile individuale, este analoagă „forŃei temperamentale”. Această
energie poate fi deplasată spre alte obiecte, cumulată cu altă energie,
inhibată în descărcare. Această energie poate fi pusă în serviciul
diferitelor instanŃe ale aparatului psihic. IniŃial această energie aparŃine
Sinelui, după vârsta de 1 an o parte din ea începând să treacă în slujba
Eului în formare. În jurul vârstei de 3 ani, pe măsură ce se forează
Supraeul, o parte din energia psihică îi va reveni şi acestei instanŃe.
Cantitatea de energie care aparŃine unei instanŃe depinde de gradul de
dezvoltare a instanŃei respective. În momentele de criză ale dezvol-
tării: adolescenŃă, sarcină şi alăptare, menopauză apare foarte clar
dezechilibrul afectiv datorat acŃiunii acestui factor cantitativ.

Exemplu
În perioada de latenŃă Eul controlează comportamentul destul de
bine. În pubertate se produce o dezvoltare fizică şi psihică fără pre-
cedent. Eul va trebui să facă faŃă unui travaliu enorm. El este pus în
faŃa pulsiunii sexuale care se manifestă cu foarte multă forŃă. Aparatul
psihic nu mai este capabil să facă faŃă acestor forŃe, adică să integreze
toate cerinŃele ce vin de la Sine, realitate, societate într-un echilibru
dinamic. Apar astfel manifestări contradictorii, adolescentul oscilând
între diversele cerinŃe pe care le resimte ca intrând în conflict. Pot să
apară şi manifestări patologice care deseori sunt reversibile, fac parte
din însăşi dezvoltarea psihică a individului respectiv.
Eul poate controla energie psihică debordantă prin elaborarea ei
mentală, prin punerea în cuvinte a conflictului psihic. A comunica
înseamnă a-i oferi Eului instrumente de control prin care energia să
poată găsi o cale spre descărcare. În momentele de criză individul
caută instinctiv să elaboreze această energie. Adolescentul, de exem-
plu, va scrie un jurnal, va purta discuŃii interminabile, va filozofa.
Starea de conştienŃă depinde de capacitatea de elaborare a
energiei psihice, deci de gradul de dezvoltare a Eului. Din acest motiv,
în primele luni de viaŃă, nu putem vorbi despre o stare de conştienŃă
din cauză că Eul nu este încă dezvoltat. Când Eul nu poate prelucra
22
excitaŃia, nu există stare de conştienŃă. Atunci când descărcarea este
automată şi aproape totală, nu există stare de conştienŃă.
Una din condiŃiile pentru indicarea tratamentului psihanalitic
este ca subiectul să fie conştient de simptomul său, ceea ce presupune
că Eul i se opune acestui simptom. O altă condiŃie este ca subiectul să
fie capabil să înŃeleagă că între stările sale sufleteşti şi simptome
există o legătură, ceea ce înseamnă că Eul său este capabil de elabo-
rare psihică. Raportul dintre cantitatea de energie a forŃelor care tind
spre descărcare faŃă de cele ce i se opun poate determina starea de
conştienŃă, de descărcare controlată, de simbolizare sau poate deter-
mina menŃinerea în inconştient a excitaŃiilor nedescărcate prin con-
traforŃe sau contrainvestire (toată energia este investită în activităŃi
complet opuse nevoilor sexuale). Atunci când excitaŃia creşte, pot
avea loc două procese: descărcarea completă sau inhibarea descărcării
şi investirea unui proces secundar (interese intelectuale, preocupări
culturale, artistice), excitaŃia descărcându-se pe căi social acceptate.
Acest din urmă proces este numit sublimare.

2.3. Punctul de vedere structural

În psihanaliză psihismul este conceput ca o structură ce cuprinde
o serie de substructuri care interacŃionează şi care sunt investite cu
anumite cantităŃi de energie pulsională. Astfel, aparatul psihic se dife-
renŃiază în cele trei instanŃe (Sine, Eu, Supraeu), precum şi cele trei
nivele de prelucrare a informaŃiei, inconştient, preconştient şi con-
ştient. Aparatul psihic are capacitatea de a gestiona energia pulsională
specifică fiecăruia dintre elementele sale, astfel încât să fie menŃinut
un anumit echilibru adaptativ.
Există o structură înnăscută care determină cantitatea de energie
disponibilă, iar capacitatea individului de a elabora această energie este
în mare măsură determinată de condiŃiile de dezvoltare psihoafectivă.
Freud defineşte pentru prima dată aparatul psihic în Interpretarea
viselor, (1900) ca pe o organizare complexă de sisteme, fiecare având o
funcŃie specifică şi un mod de operare specific. FuncŃia fundamentală
a aparatului psihic este de a menŃine la cel mai scăzut nivel posibil
tensiunea internă.
Când vorbim de punctul de vedere structural, ne referim la
nivele şi la instanŃele aparatului psihic. În prima topică a aparatului
psihic, Freud distingea trei nivele.
23
 Conştientul cuprinde acele aspecte ale vieŃii psihice de care
putem să ne dăm seama la un moment dat, pe care ni le putem
reprezenta. Acestea pot fi idei, senzaŃii, sentimente, comportamente
care intră în câmpul atenŃiei individului. De exemplu, gesturi pe care
le facem fără să ne dăm seama şi de care devenim brusc conştienŃi
dacă cineva ne atrage atenŃia. Preconştientul cuprinde acele conŃinu-
turi care, deşi nu sunt în centrul conştiinŃei, pot fi accesate oricând,
sunt disponibile. ConŃinutul acestui sistem este constituit din repre-
zentări ale obiectelor asociate cu reprezentări ale cuvintelor care le
desemnează. Principiul după care funcŃionează sistemul preconştient-
conştient constă în descărcarea lentă şi controlată a tensiunii pulsio-
nale, conform cu cerinŃele realităŃii. FuncŃiile psihice ce Ńin de con-
ştient sunt: percepŃia, atenŃia, gândirea, memoria. FuncŃionarea siste-
mului conştient-preconştient are la bază procese numite de tip secun-
dar, prin care energia psihică este mai întâi legată de reprezentări,
adică acestora li se atribuie semnificaŃii, iar apoi descărcată. Reprezen-
tările sunt investite stabil, iar satisfacŃia este amânată. Procesele se-
cundare au o funcŃie reglatoare vizând inhibarea proceselor numite de
tip primar, prin care sunt satisfăcute nevoile bazale.
Inconştientul cuprinde acele conŃinuturi pe care nu le putem
evoca. Psihismul cheltuieşte o cantitate importantă de energie psihică
pentru a menŃine în inconştient aceste conŃinuturi care presează să
intre în conştient. Inconştientul este caracterizat de procesele de tip
primar prin care energia psihică se descarcă direct, trecând în mod
liber de la o reprezentare la alta. Sunt investite cu energie psihică doar
reprezentările legate de satisfacerea dorinŃei. Mecanismele principale
care acŃionează la nivel inconştient sunt condensarea şi deplasarea.
Prin deplasare înŃelegem deplasarea de la o reprezentare la alta a
întregii cantităŃi de afect; legată de deplasare este existenŃa simbo-
lizării. Prin simbolizare înŃelegem procesul prin care un obiect îl poate
reprezenta pe altul pe baza unei singure trăsături. Astfel, reprezentările
se leagă prin lanŃuri asociative. Condensarea reprezintă însumarea mai
multor cantităŃi de afect şi legarea lor de o unică reprezentare. Incon-
ştientul nu este haotic, ci are legi proprii de funcŃionare. Un principiu
de bază este cel al economiei psihice prin care reprezentările nu sunt
separate, ci formează complexe investite cu afect. Astfel se explică
supradeterminarea simptomului nevrotic, adică el este rezultatul mai
multor cauze care acŃionează simultan; elementele inconştiente se
organizează în secvenŃe de semnificaŃie la diferite niveluri pentru
24
înŃelegerea cărora, în tratamentul psihanalitic, sunt necesare mai multe
niveluri de interpretare. În inconştient este posibilă existenŃa simultană
a contrariilor, ambivalenŃa. În inconştient nu există temporalitate,
evenimentele stocate acŃionând ca şi cum ar fi actuale. Descărcarea
tensiunii este imediată, iar satisfacerea poate fi legată fie de un obiect
real, fie de reprezentarea lui (satisfacŃie halucinatorie).
A doua topică se referă la cele trei instanŃe psihice: Sinele, Eul
şi Supraeul. Orice fenomen psihic aparŃine uneia dintre aceste instanŃe.
Sinele este sursa de energie primară furnizată de instincte. Sinele
reprezintă polul pulsional al aparatului psihic. Din punct de vedere
structural, el este instanŃa predominantă la începutul vieŃii copilului,
fiind la originea aparatului psihic. Conform teoriei freudiene, Eul se
dezvoltă ulterior din Sine sub influenŃa interacŃiunii cu mediul extern,
iar apoi, din Eu se dezvoltă Supraeul ca urmare a interiorizării exigen-
Ńelor persoanelor semnificative din punct de vedere afectiv.
Sinele are rădăcini în somatic, dar conŃine nevoile pulsionale ce
se exprimă în plan psihic. El este în întregime inconştient, funcŃio-
nează conform proceselor primare ale gândirii şi este guvernat de prin-
cipiul plăcerii.
Eul este nucleul Conştientului prin funcŃiile lui :
- observare
- alegere
- organizarea excitaŃiilor
- judecata, aprecierea realităŃii
- utilizarea mijloacelor nespecifice pentru a inhiba descărcările
nedorite.
Sinele nu este echivalent cu Conştientul şi nici Eul cu Incon-
ştientul. Deşi Eul este legat de apariŃia stării de conştienŃă, el conŃine
mecanisme de apărare care funcŃionează inconştient. IniŃial Eul este
un tampon între Sine şi realitate, apoi între Sine, realitate şi Supraeu.
Eul se construieşte pe baza Sinelui în urma interacŃiunii cu realitatea
externă. El conŃine mecanismele de apărare şi are diferite funcŃii:
cunoaşterea, memoria, coordonarea stării de conştienŃă, autoconser-
varea. Treptat, o dată cu dezvoltarea psihică a individului, Eul se
impune asupra Sinelui, ajungând să exercite controlul asupra apara-
tului psihic în ansamblu. El se modelează prin identificări şi contrai-
dentificări succesive cu obiectul extern. Acest lucru este posibil pentru
că Eul captează din ce în ce mai multă energie psihică ce iniŃial
25
aparŃinea Sinelui. Eul îndeplineşte o funcŃie de sinteză şi de integrare a
tendinŃelor psihice, pe când Sinele este fragmentat în tendinŃe pulsio-
nale independente unele faŃă de celelalte. Eul funcŃionează conform
proceselor secundare ale gândirii şi este guvernat de principiul
realităŃii. În cadrul Eului, Freud deosebeşte o substructură pe care o
numeşte Eu Ideal, care corespunde unor imagini ideale interiorizate,
fiind în relaŃie directă cu narcisismul primar şi sentimentul de atotpu-
ternicie legat de imagoul matern arhaic.
Supraeul se construieşte, după Freud, în urma conflictelor ce Ńin
de complexul Oedip. Melanie Klein vorbeşte însă de existenŃa unor
stadii preliminarii ale Supraeului, de un Supraeu arhaic ca instanŃă
interdictivă. Supraeul se formează pornind de la Eu prin interiorizarea
interdicŃiilor parentale şi a legilor societăŃii, dar energia psihică afe-
rentă lui îşi are de asemenea originea în Sine. Ca şi Eul, Supraeul se
structurează prin identificarea cu imaginile parentale şi cu limitele pe
care acestea le impun, în principal cu Supraeul părinŃilor, prin inter-
mediul atitudinilor educative ale părinŃilor. Nevoia de iubire creează
Supraeul prin integrarea experienŃelor permise şi nepermise din primii
ani de viaŃă. Este sediul unor forŃe inhibitorii care acŃionează de ase-
menea inconştient. De multe ori aceste forŃe se fac simŃite sub forma
fricii de pedeapsă şi a sentimentelor de vinovăŃie. Supraeul mai include
şi formaŃiunea numită Idealul Eului care este parŃial preconştientă,
parŃial inconştientă şi este legată de fantasmele din copilărie şi de stan-
dardele parentale, precum şi de modelele din adolescenŃă. Supraeul
asigură trei funcŃii:
- de cenzură, în calitate de conştiinŃă morală, ceea ce stă la baza
sentimentului de culpabilitate
- de autoobservare, apreciind continuu distanŃa dintre Eu şi Idealul
Eului, ceea ce stă la baza sentimentelor de ruşine sau de inferioritate
- de ideal, în calitate de Ideal al Eului ce apare din complexul
Oedip şi constă în interiorizarea idealurilor părinŃilor, ale societăŃii,
generând un model căruia subiectul caută să i se conformeze.
În cursul ontogenezei, individul trece progresiv de la o funcŃio-
nare conform cu procesele primare la o funcŃionare conform cu proce-
sele secundare, de la principiul plăcerii la principiul realităŃii. Această
adaptare a funcŃionării psihice la constrângerile impuse de mediu este
realizată de către Eu, care trebuie să stabilească un compromis între
nevoile interne (reprezentate de tendinŃele pulsionale şi exigenŃele
Supraeului) şi cerinŃele externe (legile sociale, ale naturii etc.). Această
26
adaptare nu presupune renunŃarea totală la plăcere, ci capacitatea de a
o amâna, ceea ce generează în general o plăcere mai mare, mai
durabilă.

2.4. FuncŃionarea psihică din perspectiva celor trei principii

În înŃelegerea fenomenelor psihice trebuie să Ńinem cont de cele
trei aspecte: dinamic, economic şi structural. Acestea constituie siste-
mul de referinŃă în funcŃie de care ne orientăm în diagnoză şi terapie.
Simptomul trebuie explicat în termeni de conflict între diferitele
instanŃe, de mecanisme de apărare folosite, de cantităŃi de energie im-
plicate de o parte şi de cealaltă.
ForŃele inhibitorii sunt specializate, Ńin de Eu sau de Supraeu, ele
fac o excitaŃie să nu se descarce pentru că nu este posibil (interdicŃie
dată de Eu) sau nu este voie (interdicŃie dată de Supraeu). În orice
fenomen psihopatologic avem de a face cu un conflict. Conflictul şi
dorinŃa sunt conceptele cheie in abordarea psihanalitică a nevrozei şi
a psihicului uman în general. Structurarea psihismului în cele trei
instanŃe permite o descriere sistematică a diferitelor forŃe şi funcŃii ce
acŃionează concomitent. Aceste forŃe au scopuri contradictorii sau
incompatibile, ceea ce dă naştere conflictului psihic fie între diferite
instanŃe, fie între psihism şi mediu. Mai exact, o pulsiune a Sinelui
caută satisfacerea imediată şi directă, dar intră în conflict cu o
interdicŃie ce Ńine de Supraeu şi cu anticiparea pericolului de către Eu.
Dar pulsiunea trebuie satisfăcută, căci încărcătura sa afectivă nu este
redusă prin simpla interdicŃie. Reprezentarea poate fi refulată şi
obiectul dorinŃei uitat, dar afectul rămâne şi, fie este ataşat altei repre-
zentări, fie se transformă în contrariul lui şi este ataşat aceleiaşi repre-
zentări, fie se transformă în angoasă. Intensitatea afectului depinde de
gradul în care a fost investit obiectul dorinŃei şi de măsura în care
satisfacerea a fost interzisă. Uneori ataşarea afectului de o altă repre-
zentare dă naştere unui simptom. Acest lucru va determina limitarea
angoasei şi descărcarea ei prin simptomul respectiv. Această descăr-
care substitutivă îi procură subiectului o stare imediată de bine (de
exemplu, după un atac de panică subiectul poate resimŃi o senzaŃie de
uşurare, de siguranŃă). Refularea nu afectează deci decât reprezen-
tarea, energia psihică ataşată reprezentării se acumulează şi determină
o stare de tensiune pe care subiectul o trăieşte sub formă de angoasă,
care caută să se descarce sub forma unui simptom. Forma simptomului
va fi rezultatul unui echilibru între Sine, Eu, Supraeu şi realitatea
27
exterioară. FuncŃia principală a Eului este menŃinerea acestui echi-
libru. Deoarece forŃele care acŃionează sunt variabile, echilibrul trebuie
să fie dinamic şi deci depinde de capacităŃile adaptative ale Eului. Simpto-
mul este un compromis între exigenŃele Sinelui, Eului şi Supraeului.
În nevroze, trăirea de bază a pacientului este că ceva straniu,
străin şi incontrolabil se întâmplă cu el, ceva care scapă capacităŃii lui
de control, ceva care este străin de personalitatea sa şi de valorile lui
morale (de exemplu, în nevroza isterică, subiectul este deranjat de
manifestările somatoforme). Există nevroze de caracter care se
manifestă prin aceea că destinul individului în întregime reprezintă
simptomul. În acest caz nu se mai poate delimita simptomul de
personalitate (de exemplu, în personalitatea isterică subiectul nu va
resimŃi simptomul ca fiind străin, ci îl va accepta ca pe un destin
implacabil). Ceea ce îi deosebeşte pe cei cu nevroză simptomatică de
cei cu nevroză de caracter este conflictul interior care dă naştere, în
primul caz, unui simptom străin de Eu sau, în al doilea caz, unui
anumit tip de personalitate conform cu Eul.

Teste de autoevaluare
1. PrecizaŃi în ce constă perspectiva dinamică asupra funcŃionării
psihice.
2. ArgumentaŃi semnificaŃia dimensiunii cantitative în dinamica
vieŃii psihice.
3. CaracterizaŃi Supraeul.
4. SpecificaŃi rolul Eului în viaŃa psihică.

Bibliografie
1. S. Freud, Eul şi Sinele, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
2. S. Freud, Formulări despre cele două principii ale funcŃionării
psihice, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Inconştientul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
4. S. Freud, Psihologia maselor şi analiza Eului, în Studii despre
societate şi religie, Editura Trei, 2000
5. A. Freud, Eul şi mecanismele de apărare, Editura FundaŃiei Gene-
raŃia, 2002
6. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura
Humanitas, 1994
28
 3. EVOLUłIA PSIHOAFECTIVĂ A INDIVIDULUI

3.1. Conceptul de pulsiune în psihanaliză

Concepte cheie: pulsiune, scop pulsional, forŃă pulsională, sursă
pulsională, obiect al pulsiunii, libido, interes
al Eului, destrudo

Rezumat: EvoluŃia psihoafectivă este o evoluŃie a pulsiunilor.

Pulsiunea reprezintă o tensiune resimŃită la nivel psihic, având însă
origine somatică. Spre deosebire de instinct, pulsiunea nu are moda-
lităŃi predeterminate, fixate ereditar, de satisfacere, nu are un obiect
precis, acesta poate fi variabil, nu are un anumit scop, pot exista
scopuri multiple. Energia pulsională poate fi considerată sursa energiei
psihice. Pulsiunea este caracterizată de forŃă motrice, de o anumită
sursă, de un anumit scop şi de un anumit obiect. La nivel psihic,
pulsiunea se compune din: reprezentarea pulsională şi din afectul care
însoŃeşte reprezentarea. Prima teorie elaborată de Freud privind
pulsiunile postulează două tipuri de pulsiuni: pulsiunile sexuale, care
asigură perpetuarea speciei prin procreare, şi pulsiunile de autocon-
servare, care asigură supravieŃuirea individului prin autoprotecŃie. În
1920, Freud introduce un alt dualism pulsional, pulsiunea de viaŃă,
numită de el libido şi pulsiunea de moarte, pe care o numeşte destrudo.

ConcepŃia teoretică a lui Freud despre evoluŃia psihoafectivă a

individului a fost elaborată pe baza experienŃei clinice din curele
psihanalitice ale adulŃilor din care a extras anumite ipoteze. Aceste
ipoteze au fost şi sunt confirmate şi pe baza observării directe a com-
portamentului copilului. M. Klein, D. Winnicott, Margaret Mahler,
J. Bowlby au utilizat cu precădere observaŃia în studiile lor. Autoanaliza
lui Freud l-a făcut să înŃeleagă şi să reconstruiască trăirile proprii şi a
29
contribuit la mai buna înŃelegere a pacienŃilor. Analiza personală ne
face de asemenea să descoperim în propria noastră istorie elemente ce
Ńin de evoluŃia obiectivă a individului. O critică a teoriei psihanalitice
a fost aceea că Freud a reconstituit evoluŃia psihoafectivă normală a
omului pornind de la psihopatologie, dar la fel se întâmplă şi cu
studiile făcute pe creierul cu tumoare sau cu studiile anomaliilor
genetice pe baza cărora se determină structura sănătoasă.
EvoluŃia psihoafectivă este o evoluŃie a pulsiunilor. Pulsiunea
este un termen care desemnează un proces aflat la graniŃa dintre psihic
şi somatic, reprezentând o tensiune resimŃită la nivel psihic, având
însă origine somatică. Freud consideră că pulsiunea ar fi pentru om
corespondentul instinctului animal. Pulsiunea are şi conotaŃia de
presiune, o forŃă de o anumită intensitate care dinamizează procesele
psihice. Omul nu este dotat cu instincte, anume cu răspunsuri prefor-
mate, ereditare pentru satisfacerea nevoilor sau pentru a răspunde la
stimulările din exterior. Pulsiunea, spre deosebire de instinct, nu are
modalităŃi predeterminate, fixate ereditar, de satisfacere, nu are un
obiect precis, acesta poate fi variabil, nu are un anumit scop, pot exista
scopuri multiple. Energia pulsională poate fi considerată sursa energiei
psihice. În Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii (1905), Freud
introduce acest termen, precum şi trăsăturile sale definitorii. Pulsiunea
este caracterizată de forŃă motrice, de o anumită sursă, de un anumit
scop şi de un anumit obiect.
• ForŃa are o anumită valoare şi o direcŃie de acŃiune în sensul că
ea mobilizează fenomenele psihice.
• Sursa indică pe de o parte zona corporală în care ia naştere
pulsiunea, iar pe de altă parte energia psihică investită. Deci ar avea o
dublă natură: somatică şi psihică.
• Scopul este întotdeauna scăderea tensiunii, nu există un scop
specific predeteminat şi unic. Scopurile pot fi multiple.
• Obiectul este cel prin care pulsiunea se satisface. Spre deosebire
de animale care sunt animate de instincte şi care au un obiect precis, la
om obiectul pulsiunii este infinit variabil. De exemplu, în perver-
siunile sexuale, instinctul sexual nu se satisface prin actul sexual
normal, ci printr-un comportament sexual deviant. Alegerea obiectului
depinde de istoria personală, adică de relaŃiile semnificative şi de mo-
durile de satisfacere cele mai timpurii. Aşa se constituie de exemplu
gusturile alimentare.
30
 La nivel psihic, pulsiunea se compune din: reprezentarea pulsio-
nală, adică o urmă senzorială (de obicei vizuală, dar poate fi şi tactilă
sau olfactivă) a trăirii satisfacerii pulsionale şi din afectul care înso-
Ńeşte reprezentarea. Afectul are la rândul lui o dimensiune calitativă
(tonalitatea afectivă: bucurie, ură, tristeŃe etc.) şi una cantitativă care
se referă la intensitatea lui, la cantitatea de afect.
Freud a elaborat două teorii asupra pulsiunii:
1. Prima teorie ia în considerare două tipuri de pulsiuni: pulsiu-
nile sexuale, care asigură perpetuarea speciei prin procreare şi pulsiu-
nile de autoconservare, care asigură supravieŃuirea individului prin
autoprotecŃie. Energia specifică primului tip de pulsiune a fost numită
de Freud libido, iar energia specifică celui de-al doilea tip de pulsiune
interes al Eului. Pulsiunile sexuale îşi au originea, se desprind din
cele de autoconservare. IniŃial, funcŃiile principale ale organismului
vizează supravieŃuirea (alimentare, excreŃie etc.), apoi plăcerea care
însoŃeşte satisfacerea nevoilor devine întrucâtva autonomă, o plăcere
în sine ce este căutată de individ şi în absenŃa nevoii. Freud explică
astfel plăcerea suptului în lipsa hranei, dar şi ataşamentul de mamă ca
obiect care satisface nevoile primare. În această privinŃă, spre deose-
bire de Freud, Bowlby consideră că ataşamentul reprezintă o nevoie
primară, ca şi celelalte nevoi ce vizează autoconservarea. NoŃiunea de
sprijinire presupune că fiecare pulsiune ce vizează autoconservarea
este însoŃită de o pulsiune sexuală parŃială. Modurile de satisfacere
specifice fiecărui stadiu de dezvoltare sunt deci plăceri parŃiale care se
vor subordona la maturitate plăcerii genitale. Plăcerile parŃiale se mai
numesc şi plăceri de organ (oral, anal şi uretral). Freud consideră în
această primă teorie că autoconservarea era în sarcina Eului, iar
plăcerea în sarcina Sinelui.
2. În 1914 Freud introduce noŃiunea de narcisism, ceea ce
introduce o diferenŃiere între autoconservare şi dragoste de sine, adică
Eul conŃine atât pulsiuni ce vizează autoconservarea, cât şi pulsiuni
sexuale, de investire libidinală a Eului.
3. În 1920, în Dincolo de principiul plăcerii, Freud introduce
un alt dualism pulsional, pulsiunea de viaŃă, numită de el libido şi
pulsiunea de moarte, pe care o numeşte destrudo. Ambele îşi au
originea în Sine, dar ulterior Eul devine sursa principală a libidoului,
iar Supraeul a destrudoului. Acest din urmă dualism pulsional
reprezintă dualismul dragoste-ură, unificare-descompunere, schimbare
sau repetiŃie.
31
 Teste de autoevaluare
1. DefiniŃi pulsiunea, menŃionaŃi caracteristicile ei.
2. În ce constă a doua teorie elaborată de Freud asupra pulsiunilor?

Bibliografie
1. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii asupra
sexualităŃii, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000

3.2. Stadiile dezvoltării psihoafective

Concepte cheie: autoerotism, narcisism, stadiu oral, stadiu anal,
stadiu falic, complex Oedip, latenŃă

Rezumat: Dezvoltarea psihoafectivă a individului constă într-o

succesiune de stadii. Aceste stadii se referă la evoluŃia pulsională.
Freud se referă doar la evoluŃia pulsiunii sexuale, fără a descrie o
evoluŃie a celorlalte tipuri de pulsiuni. Trecerea de la un stadiu la altul
presupune rezolvarea unor conflicte. Fiecare stadiu presupune o zonă
erogenă specifică, un tip de alegere a obiectului şi un anumit tip de
relaŃii cu obiectul. În fiecare stadiu activitatea psihică are caracteristici
specifice, determinate de activitatea pulsională. Primul moment
important din viaŃa individului este considerat a fi naşterea. Freud a
subliniat trăirea de către copil a naşterii ca pe o situaŃie de pericol
datorită separării de mamă şi afluxului brusc de excitaŃii, naşterea
fiind văzută ca o situaŃie de angoasă confirmată de comportamentul
noului născut (Ńipăt, tahicardie, transpiraŃie). Ea va fi modelul somatic
al stărilor de angoasă ulterioare. După naştere, copilul intră în faza
autoerotică, care are drept specific faptul că nu există încă o organi-
zare psihică de ansamblu, iar pulsiunile sexuale se satisfac indepen-
dent unele de altele, prin intermediul propriului corp. Ulterior Freud
va renunŃa la ideea existenŃei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va
fi considerat o caracteristică a dezvoltării pregenitale. Narcisismul
este o etapă din dezvoltarea individului în care subiectul reprezintă, el
însuşi, obiect de investire afectivă. Între energia investită în Eu şi cea
investită în exterior există un echilibru. Cu cât Eul este mai puŃin
investit, cu atât va fi mai puternic investit obiectul. Există însă o
32
energie de bază investită în subiect, care nu va putea fi investită în
obiecte. Narcisismul secundar reprezintă o stare în care energia
psihică investită în obiect este retrasă în Eu. Astfel de stări apar în
melancolie, doliu, episoade depresive. Patologia numită narcisică
(categorie care cuprinde psihozele) are la bază retragerea investirii
afective a obiectului şi idealizarea masivă a Eului.
Stadiul oral se situează în primul an de viaŃă şi are drept
activitate psihică principală asimilarea de informaŃii, interiorizarea.
RelaŃia cu mediul se realizează prin intermediul funcŃiei alimentare.
Abraham divide acest stadiu în stadiul oral primitiv, un stadiu de
absorbŃie pasivă, şi stadiul oral sadic, în care apare plăcerea muşca-
tului, plăcerea orală fiind asociată cu agresivitatea. Conflictul specific
acestui stadiu este legat de înŃărcare, ea fiind pentru copil prototipul
sfârşitului unei relaŃii. RelaŃiile cu mediul familial vor deveni proto-
tipul relaŃiilor ulterioare. Stadiul este caracterizat la început de narci-
sismul primar, ulterior construindu-se relaŃiile de obiect şi diferen-
Ńierea sinelui de lume. La această vârstă există o identitate simbolică
între hrană şi mamă. Din acest motiv dificultăŃile în relaŃionare pot
avea ca efect tulburări de tip alimentar: refuz alimentar, anorexie,
vomismente. Angoasele specifice acestui stadiu sunt teama de a nu fi
înghiŃit în stadiul oral pasiv şi teama de a nu fi devorat în stadiul oral
agresiv.
Stadiul anal se situează între al doilea şi al treilea an de viaŃă.
Activitatea psihică specifică constă în câştigarea autonomiei. Conflic-
tul relaŃional specific este de a controla sau a fi controlat. Abraham
distinge două faze ale acestui stadiu: faza anală sadic-expulzivă şi faza
anală masochist-retentivă. Prima fază se întinde de la 1 an la 1,5 ani.
În această fază expulzarea nestăpânită a obiectelor distruse căpăta
rolul de a-l sfida pe adult. Faza masochist-retentivă se întinde de la 1,5
ani la 2 ani. În această fază este căutată activ plăcerea pasivă de a
reŃine fecalele, ceea ce nu este doar masochist, dar şi sadic, căci e
vorba de a-l frustra pe adult de ceea ce îi pare copilului a fi preŃios
pentru el, şi deci considerat ca un cadou.
Stadiul anal devine astfel stadiul ambivalenŃei maxime. Ca atare,
educaŃia toaletei nu trebuie să fie nici prea precoce, nici prea rigidă,
astfel încât copilul să aibă timp să simtă că are o anumită putere
asupra celuilalt (ceea ce reprezintă o condiŃie a recunoaşterii existenŃei
acestuia, şi de asemenea a confirmării de către celălalt a existenŃei
copilului) şi să nu se identifice cu un Supraeu parental prea tiranic.
33
RelaŃia de obiect de tip anal presupune ambivalenŃa iubire-ură,
sadism-masochism şi este sursa bisexualităŃii psihice fundamentale.
Stadiul falic se situează în jurul vârstei de trei ani. Activitatea
psihică principală este afirmarea de sine. Conflictul relaŃional specific
este legat de absenŃa-prezenŃa penisului. Băiatul va nega castrarea prin
negarea sexului feminin, menŃinându-şi convingerea că cel puŃin mama
are penis. Fata îşi va manifesta invidia de penis, nutrind convingerea
că acesta îi va creşte ulterior, sau adoptând atitudini băieŃeşti (jocuri
cu băieŃii, plăcerea riscului). Prin sublimare, curiozitatea sexuală se
poate transforma în curiozitate intelectuală, dar inhibarea celei dintâi
poate duce la inhibarea celeilalte.
Complexul Oedip este un fenomen psihologic a cărui existenŃă
a fost dedusă de Freud în urma relatărilor pacienŃilor aflaŃi în cura
psihanalitică. El poate fi resimŃit de copil între vârstele de 4-7 ani.
Complexul Oedip joacă un rol crucial în constituirea Supraeului şi a
Idealului Eului. Complexul Oedip cunoaşte două forme: pozitivă şi
negativă. Cea pozitivă se referă la atracŃia faŃă de părintele de sex opus
şi rivalitatea faŃă de părintele de acelaşi sex. Cea negativă se referă la
atracŃia faŃă de părintele de acelaşi sex şi rivalitate faŃă de părintele de
sex opus. Iubirea oedipiană presupune două conflicte: un conflict inte-
rior, căci atracŃia faŃă de unul dintre părinŃi implică oarecum renun-
Ńarea la celălalt, de aici apare regretul faŃă de părintele respins, un con-
flict exterior determinat de teama faŃă de pedeapsa din partea părin-
telui „respins”. În ceea ce priveşte identitatea, complexul Oedip mar-
chează o etapă decisivă, pentru că pune bazele identităŃii sexuale care
nu se referă doar la a avea sau nu penis, ci la întreaga personalitate
feminină sau masculină şi la atitudinile şi relaŃiile interpersonale pe
care această identitate le presupune. Perioada de latenŃă se situează
între 7-12 ani, fiind în general o perioadă lipsită de conflicte inte-
rioare. Persistă însă conflictele din stadiile precedente. Copiii învaŃă să
se supună unor reguli şi să dezvolte formaŃiuni reacŃionale (dezgust,
pudoare, ruşine, timiditate). Copilul va deplasa conflictele oedipiene
asupra unor substitute ale imaginilor parentale datorită lărgirii câmpului
de activitate, a mediului social. Acest fapt contribuie în mod esenŃial
la lichidarea complexului Oedip.
Pubertatea şi adolescenŃa reprezintă o perioadă de criză
narcisică şi de identitate. În paralel cu modificările fizice şi somatice
apar tendinŃe pulsionale masive, ceea ce determină dezechilibrarea
raporturilor dintre instanŃele psihice. Apare, de asemenea, o reactivare
34
a problematicii oedipiene, cu deplasarea pe substitute idealizate ale
părinŃilor (profesori, artişti), dar şi o reactivare a problematicii preoedi-
piene, în special orale (toxicomanie, anorexie, alcoolism). AdolescenŃa
reprezintă o perioadă de renunŃare la imaginile parentale idealizate şi
la iluzia atotputerniciei. La ieşirea din adolescenŃă, alegerea obiectului
sexual va fi definitivă.

Dezvoltarea psihoafectivă a individului constă într-o succesiune

de stadii. Aceste stadii se referă la evoluŃia pulsională. Freud se referă
doar la evoluŃia pulsiunii sexuale, fără a descrie o evoluŃie a celorlalte
tipuri de pulsiuni. În evoluŃia individului, dezvoltarea libidinală joacă
un rol major care va influenŃa întreaga viaŃă psihică, adică şi planurile
cognitive, comportamentale şi psihosociale. Trecerea de la un stadiu la
altul presupune rezolvarea unor conflicte şi poate să aibă ca efect
apariŃia unor puncte de fixaŃie care vor determina stadiul de dezvoltare
la care individul poate regresa, sau stagna în evoluŃia sa, în cazul în
care condiŃiile de mediu sunt nefavorabile. Fiecare stadiu presupune o
zonă erogenă specifică, un tip de alegere a obiectului şi un anumit tip
de relaŃii cu obiectul. În fiecare stadiu activitatea psihică are
caracteristici specifice, determinate de activitatea pulsională.

3.2.1. Naşterea
O. Rank vedea în naştere sursa tuturor traumatismelor ulterioare
şi a angoasei. Freud a subliniat trăirea de către copil a naşterii ca pe o
situaŃie de pericol datorită separării de mamă şi afluxului brusc de
excitaŃii, considerând că ea reprezintă modelul somatic al atacului de
panică. Apoi renunŃă la această teorie pentru a considera că angoasa
este generată de Eu pentru a anticipa o situaŃie de pericol şi a fi gata de
apărare, dar consideră naşterea ca o situaŃie de angoasă confirmată de
comportamentul noului născut (Ńipăt, tahicardie, transpiraŃie), care va
fi modelul somatic al stărilor de angoasă ulterioare.
Imediat după naştere, în primele luni de viaŃă, Freud şi, în
special, Abraham vorbesc de un mod de funcŃionare autoerotic. Faza
autoerotică precede faza narcisismului şi are drept specific faptul că
nu există încă o organizare psihică de ansamblu, pulsiunile sexuale
se satisfac independent unele de altele fără un obiect exterior,
prin intermediul propriului corp (suptul degetului la sugar). În faza
35
autoerotică, spre deosebire de faza narcisică, nu există încă o imagine
unificată a propriului corp, şi nu există un obiect investit libidinal prin
care se obŃine satisfacŃia pulsională. Ulterior Freud va renunŃa la ideea
existenŃei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va fi considerat o
caracteristică a dezvoltării pregenitale, atât în faza narcisismului, cât şi
în celelalte stadii pregenitale, în sensul că satisfacŃia pulsională se
obŃine prin intermediul propriei persoane, nu este legată de investirea
unui obiect exterior.

3.2.2. Narcisismul
În anul 1911, în Cazul preşedintelui Schreber, Freud postu-
lează existenŃa unui stadiu de dezvoltare situat între autoerotism şi
heteroerotism. Înainte de a se orienta către celălalt, subiectul începe
prin a fi el însuşi şi propriul său corp obiect de investire afectivă.
„Subiectul începe prin a se lua pe el însuşi şi propriul său corp
drept obiect de iubire”.
Începând din 1914, în Pentru a introduce narcisismul, el
tratează narcisismul din punct de vedere economic, încercând să
demonstreze că există un echilibru între energia investită în Eu şi cea
investită în exterior. Cu cât Eul este mai puŃin investit, cu atât va fi
mai puternic investit obiectul.
„Eul trebuie considerat ca un mare rezervor de libido, de unde
libidoul este trimis spre obiecte, el fiind întotdeauna gata să absoarbă
libidoul care se întoarce de la obiecte” (Psihanaliza şi teoria
libidoului, Freud 1923).
Însă există o anumită cantitate de energie investită permanent în
Eu, condiŃie absolut necesară vieŃii psihice. Astfel, narcisismul va fi
privit mai degrabă ca o structură decât ca un stadiu de dezvoltare, fiind
vorba despre o energie de bază investită în subiect, care nu va putea fi
investită în obiecte. Această idee va fi evocată şi de Abraham în
abordarea demenŃei precoce (schizofrenia).
„Caracteristica psihosexuală a demenŃei precoce este întoar-
cerea pacientului la autoerotism. Bolnavul mintal transferă asupra
sa… totalitatea libidoului pe care persoana normală îl îndreaptă
asupra obiectelor din jurul ei”
(Les différences psychosexuelles entre l”hystérie et la démence
précoce, Abraham 1908).
36
 Autoerotismul, ca stare în care pulsiunile se satisfac independent
unele de celelalte, precede deci narcisismul, ca stadiu în care Eul se
formează şi pulsiunile se unifică.
În 1921, o dată cu elaborarea celei de-a doua teorii asupra
pulsiunilor, Freud vorbeşte despre un narcisism primar, ca o stare în
care Eul nu este diferenŃiat de Sine şi nici de lumea exterioară, iar
realitatea nu este investită afectiv, prototipul fiind viaŃa intrauterină şi
despre un narcisism secundar, în care libidoul, prin intermediul iden-
tificărilor, este investit în Eu. În narcisismul secundar, energia psihică
investită în obiect este retrasă în Eu, aşa cum se întâmplă în cazul
melancoliei, episoadelor depresive, stării de doliu. Caracteristica prin-
cipală a acestor stări este faptul că nu mai poate fi investit nici un
aspect al realităŃii, individul se întoarce asupra sieşi, făcându-şi repro-
şuri şi pedepsindu-se. Această ultimă poziŃie teoretică a lui Freud este
însă contestată de psihanaliza contemporană, faptele de observaŃie
demonstrând că, la sugar, există încă de la început relaŃii de obiect. În
acest sens, Melanie Klein vorbeşte despre stări narcisice, nu despre un
stadiu narcisic propriu-zis, stări în care libidoul se întoarce asupra
obiectelor interiorizate.
Actualmente există, pornind de la diferitele concepŃii freudiene
asupra narcisismului, o serie de teorii asupra narcisismului. Se consi-
deră că Eul apare ca unitate psihică o dată cu constituirea schemei
corporale, a imaginii despre propriul corp, investirea afectivă a aces-
tuia caracterizând narcisismul. Pe de altă parte, Eul şi schema corpo-
rală se constituie doar în relaŃie cu mediul şi cu celălalt, prin incorpo-
rare şi identificare. Astfel, nu putem privi narcisismul ca pe investire
afectivă absolut independentă de exterior, ci, mai degrabă, ca pe o
interiorizare a unei relaŃii.
Există, în condiŃii de normalitate, un echilibru între investirile
de obiect şi cele ale Eului, însă investirea Eului nu poate fi total
reductibilă.
Patologia numită narcisică (categorie care cuprinde psihozele)
are la bază retragerea investirii afective a obiectului şi idealizarea
masivă a Eului. Trăsăturile narcisice sunt legate de: stima de sine,
atotputernicie, nevoia de a fi confirmat în valoarea proprie, credinŃa
imortalităŃii, sentimentul nemărginirii, amintirea unei stări privilegiate
şi unice. Ele îşi au originea în starea fătului. Naşterea va afecta senti-
mentul de integritate narcisică şi de atotputernicie, iar atitudinea
mamei, priviri, voce, îngrijiri vor atenua această bulversare. Narcisis-
37
mul este deci o stare proprie vieŃii intrauterine care se va menŃine însă
de-a lungul întregii evoluŃii psihice, fiind folosit în scopuri adaptative,
de construire şi dezvoltare a Eului. Kohut consideră că narcisismul
este specific etapei în care diferenŃa dintre Eu şi celălalt nu este încă
stabilită, astfel încât îngrijirile materne sunt trăite ca fiind efectul
atotputerniciei. Atotputernicia şi idealizarea imagoului matern sunt
coordonatele pe care se stabilesc relaŃiile ulterioare cu celălalt. Copilul
mic va investi lumea cu libidoul narcisic, o va percepe conform
modalităŃii narcisice de funcŃionare.
M. Mahler şi R. A. Spitz vorbesc de o unitate narcisică originară
ca stare în care copilul încearcă să prelungească simbioza specifică
vieŃii intrauterine, care ar constitui prototipul acesteia. Conform celei
de-a doua topici a lui Freud, această stare ar fi anterioară constituirii
Eului, iar pulsiunile sexuale şi cele de autoconservare nu ar fi încă
diferenŃiate. Învestirea unităŃii narcisice mamă-copil ar precede inves-
tirile narcisice şi investirile obiectelor ulterioare.

3.2.3. Stadiul oral

Se situează de la naştere până în jurul vârstei de 1 an. Activi-
tatea fiziologică principală o constituie hrănirea, deci absorbŃia de
alimente, dar şi de informaŃii în general. Zona erogenă specifică este
cea a buzelor, a gurii, esofagului şi traheei până la stomac şi plămâni,
dar de asemenea a analizatorului vizual auditiv şi cutanat. Activitatea
psihică principală este aceea de asimilare de informaŃii vizuale,
auditive, cutanate, de a interioriza elemente din afară.
Obiectul pulsiunii este sânul sau substitutul său. RelaŃia cu
mediul, cu mama în principal, se realizează prin intermediul funcŃiei
alimentare. Plăcerea orală, a suptului devine autonomă, nefiind neapă-
rat legată de hrănire.
Scopul pulsiunii este reprezentat de plăcerea autoerotică dată de
stimularea zonei erogene şi incorporarea obiectelor (hrană, informaŃii).
Prin incorporare copilul se simte una cu obiectul şi aceasta reprezintă
baza identificărilor şi introiecŃiilor ulterioare. A avea obiectul
înseamnă, la acest stadiu, a fi una cu obiectul.
Abraham subdivide acest stadiu în stadiul oral primitiv, până la
6 luni, un stadiu de absorbŃie pasivă, în care sânul este perceput ca
fiind gratifiant şi frustrant totodată şi stadiul oral sadic, în care apare
plăcerea muşcatului, o dată cu apariŃia dinŃilor. Plăcerea orală devine
38
agresivă, căci a incorpora înseamnă a distruge, a rupe cu dinŃii.
Copilul va învăŃa să-şi controleze pulsiunea destructivă, prin jocul de-a
muşcatul. Plecând de la teoria lui Abraham, Melanie Klein a descris
un mod de funcŃionare psihică a copilului în stadiul oral care are la
bază clivajul obiectului, separarea lui în obiect bun, care gratifică şi
obiect rău, care frustrează. Copilul va fantasma că atacă obiectul rău,
şi totodată se va teme să nu fie la rândul său atacat de el; pe de altă
parte, fantasmează că incorporează obiectul bun, astfel încât să devină
permanent prezent. La sfârşitul stadiului, obiectul va fi perceput ca
întreg, conŃinând ambele aspecte. Acum va apărea regretul şi senti-
mentul de milă pentru răul produs. Dezvoltarea acestor sentimente
depinde de răspunsul primit din mediu, este de presupus că, în anumite
condiŃii, un copil maltratat nu va dezvolta empatie pentru victimele
sale de mai târziu.
Conflictul relaŃional specific acestei perioade este legat de
înŃărcare. Dacă înŃărcarea are loc prea târziu, copilul o va percepe ca
pe o pedeapsă pentru pulsiunile sale oral agresive. Dacă înŃărcarea
vine prea devreme, copilul poate să se fixeze pe o relaŃie de tip oral
pasiv. ÎnŃărcarea este pentru copil prototipul sfârşitului unei relaŃii.
RelaŃia de obiect specifică acestui stadiu are loc mai degrabă în
registrul fiziologic, prototipul fiind a înghiŃi sau a fi înghiŃit. Interac-
Ńiunile cu mediul familial din acest stadiu vor constitui matricea rela-
Ńiilor de mai târziu în mod analog cu construirea sentimentului
încrederii bazale descris de Erikson. Obiectele sunt percepute ca fiind
parŃiale (sunt identificate cu părŃi din ele, de exemplu, mama repre-
zintă sânul şi invers) şi dificil de localizat spaŃial, copilul nu diferen-
Ńiază clar ce este în el şi ce este în afara lui, unde se termină el şi unde
începe celălalt. Este un stadiu caracterizat de narcisismul primar, sursă
a Eului Ideal omnipotent, în care obiectele care satisfac pot fi per-
cepute ca părŃi din sine sau ca propriile creaŃii, după cum subliniază
Winnicott. Către sfârşitul stadiului, copilul va începe să devină con-
ştient de obiectele exterioare, să le diferenŃieze. Va trăi de asemenea
sentimentul lipsei, va percepe că tensiunea vine din interior, iar grati-
ficarea din exterior. Când gratificarea întârzie, copilul devine conştient
de faptul că este distinct de obiectul care gratifică. Când copilul este
satisfăcut, simte că obiectul ar fi una cu el. Pentru Freud, existenŃa
obiectului poate fi percepută doar dacă este resimŃită absenŃa lui.
La această vârstă există o identitate simbolică între hrană şi
mamă. Din acest motiv dificultăŃile în relaŃionare pot avea ca efect
39
tulburări de tip alimentar: refuz alimentar, anorexie, vomismente.
Angoasele specifice acestui stadiu sunt teama de a nu fi înghiŃit în
stadiul oral pasiv şi teama de a nu fi devorat în stadiul oral agresiv.
Gândirea nu este caracterizată încă de reprezentări, ci constituie
o succesiune de imagini pseudo halucinatorii, de imagini fantasmate.
Acest lucru se observă clar din comportamentul copiilor care par că
sug un sân imaginar sau că întind mâinile sau surâd chiar dacă nu este
nimeni în preajmă. De asemenea, ceea ce apare în curele analitice
legat de acest stadiu atestă o nediferenŃiere între fantasmă şi realitate.
Caracteristicile de personalitate legate de stadiul oral pasiv sunt:
nevoia de dependenŃă, aversiunea faŃă de orice iniŃiativă personală,
aviditate şi supunere ce alternează cu furie neputincioasă. FixaŃia la
stadiu oral activ poate genera tulburări de vorbire (bâlbâială, inhibiŃie
verbală), inhibarea oricărei forme de expresie, atunci când agresivita-
tea specifică stadiului a fost reprimată în mod violent sau, dimpotrivă,
vorbărie excesivă, personalitate revendicativă sau veşnic nemulŃumită.

3.2.4. Stadiul anal

Se situează între al doilea şi al treilea an de viaŃă, iar activitatea
fiziologică principală este dobândirea autocontrolului. În plan psiho-
logic, activitatea principală constă în câştigarea autonomiei. Con-
flictul relaŃional specific al acestui stadiu este a controla sau a fi con-
trolat. Plăcerea anală rezultată din excreŃie devine conflictuală datorită
încercărilor celor din jur de a educa excreŃia. Zona erogenă nu este
doar cea sfincteriană, ci cuprinde şi intestinul gros, precum şi muscu-
latura în ansamblu. La acest stadiu copilul va avea de ales între a
păstra obiectele interiorizate sau a le expulza după ce le-a distrus.
Obiectul pulsiunii ar fi, în sens fiziologic, reprezentat de fecalele
care pot fi expulzate sau reŃinute, dar în sens psihologic este mult mai
complex, se referă la mamă, la persoanele semnificative care funcŃio-
nează ca un obiect parŃial ce trebuie controlat, manipulat, astfel încât
copilul să-şi afirme autonomia. În acest stadiu va apărea plăcerea de a
manipula obiectele şi persoanele din jurul său, precum şi imago-urile
interiorizate.
Scopul pulsiunii este deci dublu: plăcerea autoerotică obŃinută
prin stimularea zonei anale prin eliminarea sau retenŃia fecalelor, pe de
altă parte, plăcerea de a se impune asupra obiectelor şi persoanelor pe
care începe să le diferenŃieze. A expulza sau a Ńine în interior sunt
40
acŃiuni prin care se face diferenŃa interior/exterior, sine şi celălalt şi
prin care se pot face negocieri cu adultul.
Abraham distinge două faze ale acestui stadiu: faza anală sadic-
expulzivă şi faza anală masochist-retentivă. Prima fază se întinde de la
1 an la 1,5 ani. În această fază expulzarea nestăpânită a obiectelor
distruse va căpăta rolul de a-l sfida pe adult. Faza masochist-retentivă
se întinde de la 1,5 ani la 2 ani. În această fază este căutată activ plă-
cerea pasivă de a reŃine fecalele, ceea ce nu este doar masochist, dar şi
sadic, căci e vorba de a-l frustra pe adult de ceea îi pare copilului a fi
preŃios pentru el, şi deci considerat ca un cadou.
Stadiul anal devine astfel stadiul ambivalenŃei maxime, căci acelaşi
obiect poate fi conservat sau eliminat, şi în funcŃie de momentul şi
locul expulziei poate fi obiect gratifiant sau frustrant pentru anturaj.
(De exemplu, copilul care stă pe oală ore în şir şi apoi face în pan-
taloni). Tot în această perioadă, Freud descrie jocul Fort-Da cu mo-
sorul. El a observat cu cât interes un copil aflat la această vârstă
arunca în mod repetat din pătuŃ un mosor, spunând Fort (departe),
după care îl cerea, iar când îl căpăta spunea Da (aici). În acest joc,
copilul caută obiectul dispărut, care nu simbolizează doar prezenŃa şi
absenŃa mamei, ci şi puterea de a controla relaŃia cu altul (plăcerea de
a-l vedea pe adult aducând jucăria dispărută); este vorba şi de comu-
nicarea cu adultul, în care unei acŃiuni a copilului i se răspunde cu o
reacŃie a adultului.
Ca atare, educaŃia toaletei nu trebuie să fie nici prea precoce,
nici prea rigidă, astfel încât copilul să aibă timp să simtă că are o
anumită putere asupra celuilalt (ceea ce reprezintă o condiŃie a recu-
noaşterii existenŃei acestuia, şi de asemenea a confirmării de către
celălalt a existenŃei copilului) şi să nu se identifice cu un Supraeu pa-
rental prea tiranic. CurăŃenia sfincteriană nu se poate realiza decât ca
urmare a unei bune integrări a fazei anale retentive.
RelaŃia de obiect de tip anal presupune ambivalenŃa iubire-ură,
sadism-masochism şi este sursa bisexualităŃii psihice fundamentale.
Sadismul presupune distrugerea obiectului exterior, dar şi
conservarea lui în interiorul subiectului pentru a-l putea controla şi
manipula. Prin sadism copilul îşi descoperă puterea asupra sieşi şi
asupra altora, sentimentul de atotputernicie şi descoperă sentimentul
proprietăŃii, în măsura în care simte că fecalele sau obiectele îi aparŃin.
Masochismul corespunde căutării active a plăcerii date de trăirile
dureroase, plăcerea bătăii la fund fiind rezultatul deplasării plăcerii
41
anale către pielea feselor. O exagerare a unor astfel de pedepse duce la
o erotizare crescută a acestei zone.
Bisexualitatea îşi are sursa în dubla capacitate a rectului de a fi
excitat prin dilatare sau penetrare (tendinŃe pasive feminine) şi de a fi
un organ excretor care să controleze expulzia (tendinŃe active mascu-
line). Ca atare, în acest stadiu îşi au geneza tendinŃele homosexuale,
imaginile de sine masculine şi feminine şi tendinŃele active sau pasive
în comportament.

3.2.5. Stadiul uretral sau falic

Acest stadiu se situează în jurul vârstei de 3 ani. El anunŃă şi
precede conflictul Oedip. În acest stadiu se realizează o relativă unifi-
care a pulsiunilor parŃiale specifice stadiilor anterioare. Din punct de
vedere fiziologic, este o perioadă în care copilul ajunge să controleze
eliminarea. Din punct de vedere psihologic reprezintă o perioadă a
afirmării de sine. Zona erogenă specifică este uretra cu dubla plăcere
a eliminării şi retenŃiei. Există o plăcere autoerotică, precum şi una
obiectală, legată de celălalt (a urina pe altul). Legat de plăcerea elimi-
nării poate apărea plăcerea masturbării. De asemenea poate apărea
enurezis legat de fantasme masturbatorii inconştiente. Plăcerea elimi-
nării are o conotaŃie activă (a controla, amâna eliminarea) şi una pa-
sivă (a lăsa să curgă). Capacitatea de control a sfincterului vezical dă
naştere unui sentiment de mândrie şi încredere în sine. Dacă există
eşec în privinŃa controlului, apar sentimente de ruşine şi ambiŃia de a
reuşi. AmbiŃia este un indiciu al luptei contra sentimentului de ruşine.
Conflictul relaŃional principal este legat de constatarea absen-
Ńei-prezenŃei penisului. În acest stadiu începe să se manifeste curiozi-
tatea sexuală a copilului. El devine conştient de diferenŃa anatomică
vizibilă dintre cele două sexe. De aici apare o reacŃie de negare a
acestei diferenŃe atât la băieŃi, cât şi la fete. Băiatul va nega castrarea
prin negarea sexului feminin, menŃinându-şi convingerea că cel puŃin
mama are penis. Fata îşi va manifesta invidia de penis, nutrind convin-
gerea că acesta îi va creşte ulterior, sau adoptând atitudini băieŃeşti
(jocuri cu băieŃii, plăcerea riscului). Tot acum apar fantasme legate de
relaŃia sexuală dintre bărbat şi femeie şi un anumit exhibiŃionism şi
voyeurism. Prin sublimare, curiozitatea sexuală se poate transforma în
curiozitate intelectuală, dar inhibarea celei dintâi poate duce la inhi-
barea celeilalte.
42
 În Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor (1915), Freud arată că
nevoia de cunoaştere este legată de curiozitatea intelectuală. Această
nevoie are trei destine posibile: poate fi inhibată şi apărea chiar
inhibiŃie intelectuală şi retard; poate fi erotizată ducând la apariŃia de
simptome de tip obsesional: curiozitate exacerbată, ruminare mentală;
de asemenea poate fi sublimată, apărând preocupări artistice, filozo-
fice. Dacă pulsiunea de cunoaştere desexualizată se întoarce asupra
curiozităŃii sexuale, poate determina psihoza paranoică sau dorinŃa de
a deveni psihanalist.
Copilul elaborează în acest stadiu teorii sexuale infantile în
funcŃie de informaŃiile pe care le are şi de capacitatea sa de a înŃelege
realitatea. De exemplu teorii privind fecundarea prin ingestia de
alimente, sărut, micŃiune sau exhibarea reciprocă a organelor genitale;
teorii privind naşterea prin anus sau buric sau extracŃie chirurgicală.
Există şi o concepŃie sadică privind actul sexual, conform căreia
bărbatul o răneşte pe femeie.
Deşi în acest stadiu există imaginea unei relaŃii între doi parte-
neri, stadiul falic este totuşi un stadiu pregenital, căci penisul nu este
perceput ca un organ genital cu rol în reproducere, ci este doar un
simbol al puterii sau integrităŃii corporale. Copilul este centrat pe sine
şi nu pe celălalt cum se întâmplă în sexualitatea matură.
Angoasele specifice acestui stadiu sunt cele de castrare, în sensul
pierderii unor aspecte importante ale propriei persoane. Teama de
moarte sau teama de abandon pot intra în această categorie.

3.2.6. Complexul Oedip

Este un fenomen psihologic a cărui existenŃă a fost dedusă de
Freud în urma relatărilor pacienŃilor aflaŃi în cura psihanalitică. El
poate fi resimŃit de copil între vârstele de 4-7 ani.
El reprezintă conflictul de bază care duce la structurarea grupului
familial şi a societăŃii umane prin interzicerea incestului. În viaŃa
psihică a individului, depăşirea lui asigură trecerea de la autoerotism
la orientarea către obiecte, persoane externe. Complexul Oedip joacă
un rol crucial în constituirea Supraeului şi a Idealului Eului. Com-
plexul Oedip ilustrează faptul că omul se constituie în mod normal
prin raportare la două obiecte externe (mama şi tatăl) şi nu prin men-
Ńinerea unei relaŃii duale (mamă-copil).
În această perioadă apare angoasa de castrare, care este diferită
de cea din perioada anterioară pentru că este mai puŃin centrată pe sine
43
şi mai mult centrată pe obiectele externe. Castrarea înseamnă acum nu
doar o pierdere a penisului şi a puterii, ci şi o limitare a relaŃiei cu
celălalt. Angoasa de castrare îşi are originea în constatarea diferenŃei
dintre sexe şi nu în ameninŃările celor mari legate de masturbare. Ele
nu au decât un rol de confirmare sau de exacerbare a acestei angoase.
Complexul Oedip cunoaşte două forme: pozitivă şi negativă.
Cea pozitivă se referă la atracŃia faŃă de părintele de sex opus şi
rivalitatea faŃă de părintele de acelaşi sex. Cea negativă se referă la
atracŃia faŃă de părintele de acelaşi sex şi rivalitate faŃă de părintele de
sex opus. Aceste două forme alternează la unul şi acelaşi individ,
astfel încât ceea ce acesta resimte este ambivalenŃă faŃă de mamă
şi tată.
Există diferenŃe în apariŃia şi evoluŃia complexului Oedip între
fată şi băiat. La băiat complexul Oedip nu presupune o schimbare a
obiectului iniŃial al iubirii (mama), pe când la fată o astfel de schim-
bare trebuie să aibă loc. Astfel se explică faptul că deseori identifi-
cările feminine ale fetei sunt mai puternice decât identificările mascu-
line ale bărbatului. La băiat, angoasa de castrare determină renunŃarea
la dorinŃa de a o avea pe mamă numai pentru el. La fată însă, angoasa
de castrare este cea care iniŃiază problematica oedipiană, căci în mo-
mentul în care constată diferenŃa dintre sexe, ea va dori să se apropie
de tată şi se va îndepărta de mamă. De aceea, rezolvarea problematicii
oedipiene va fi mai lentă la fată, durând câŃiva ani.
Iubirea oedipiană presupune două conflicte:
1. un conflict interior, căci atracŃia faŃă de unul dintre părinŃi
implică oarecum renunŃarea la celălalt, de aici apare regretul faŃă de
părintele respins;
2. un conflict exterior determinat de teama faŃă de pedeapsa din
partea părintelui „respins”.
Acestea explică de ce reacŃiile anxioase şi depresive, ca şi cele
fobice sunt frecvente în cursul fazei oedipiene, fiind legate de teama
de a nu pierde iubirea părintelui de acelaşi sex din cauza rivalităŃii. În
ceea ce priveşte identitatea, complexul Oedip marchează o etapă
decisivă, pentru că pune bazele identităŃii sexuale care nu se referă
doar la a avea sau nu penis, ci la întreaga personalitate feminină sau
masculină şi la atitudinile şi relaŃiile interpersonale pe care această
identitate le presupune. În acest stadiu, prin interiorizarea interdicŃiilor
parentale, se formează Supraeul şi Idealul Eului.
44
 3.2.7. Perioada de latenŃă
Se situează între 7-12 ani fiind în general o perioadă lipsită de
conflicte interioare. Persistă însă conflictele din stadiile precedente,
chiar dacă nu apar în plan manifest. EducaŃia şi învăŃământul induc o
anumită obsesionalitate prin impunerea unor ritmuri şi a unei anumite
discipline. Copiii învaŃă să se supună unor reguli şi să dezvolte
formaŃiuni reacŃionale (dezgust, pudoare, ruşine, timiditate).
În această perioadă apar sentimente de tandreŃe, respect faŃă de
imaginile parentale datorită sublimării tendinŃelor erotice faŃă de
părintele de sex opus şi transformării în contrariu a tendinŃelor agre-
sive faŃă de părintele de acelaşi sex. Gândurile şi comportamentele
sunt treptat desexualizate datorită refulării care acŃionează ca meca-
nism de apărare a Eului, permiŃând sublimarea. Prin sublimare se
renunŃă la scopurile pulsionale în favoarea unor scopuri social accep-
tabile, ceea ce duce la creşterea interesului copilului pentru cunoaş-
tere, învăŃătură în general. Copilul va deplasa conflictele oedipiene
asupra unor substitute ale imaginilor parentale datorită lărgirii câmpu-
lui de activitate, a mediului social. Acest fapt contribuie în mod esen-
Ńial la lichidarea complexului Oedip.

3.2.8. Pubertate şi adolescenŃă

Acestea nu reprezintă stadii, ci mai degrabă o perioadă de criză
care finalizează perioada de latenŃă. AdolescenŃa este caracterizată de
o criză narcisică şi de identitate însoŃită de angoase intense în ceea ce
priveşte autenticitatea şi integritatea proprie, corporală şi sexuală. În
paralel cu modificările fizice şi somatice apar tendinŃe pulsionale
masive, ceea ce determină dezechilibrarea raporturilor dintre instan-
Ńele psihice. Eul este invadat de angoasă în faŃa avalanşei pulsiunilor.
Apare, de asemenea, o reactivare a problematicii oedipiene, cu depla-
sarea pe substitute idealizate ale părinŃilor (profesori, artişti), dar şi o
reactivare a problematicii preoedipiene, în special orale (toxicomanie,
anorexie, alcoolism). Mecanismele de apărare cele mai arhaice (clivaj,
negare, idealizare) sunt din nou activate. Astfel se explică anumite
reacŃii cu alură psihotică, ceea ce nu constituie neapărat un prognostic
negativ din punct de vedere psihopatologic.
Dacă apare, masturbarea este hiperculpabilizată şi poate deter-
mina grave inhibiŃii şi determina cristalizarea unei structuri compul-
sive sau obsesionale. În această perioadă există o puternică tendinŃă
45
către trecerea la act, ceea ce împiedică elaborarea psihică a conflic-
telor interioare. De asemenea există tendinŃa către deplasarea conflic-
telor în plan intelectual prin abstractizare, filosofare. Pot apărea frec-
vent idei depresive.
AdolescenŃa reprezintă o perioadă de renunŃare la imaginile
parentale idealizate şi la iluzia atotputerniciei. Individul trebuie să
accepte decalajul dintre Eu şi Idealul Eului, precum şi imperfecŃiunea
părinŃilor. Dacă există o identificare în sens invers, a părinŃilor cu
copiii, adolescentul va trebui să facă faŃă sentimentelor de ruşine date
de imposibilitatea de a se arăta la înălŃimea idealurilor parentale.
Cu toate aceste probleme, adolescenŃa reprezintă ultima şansă a
individului de a rezolva spontan, de la sine, conflictele interioare din
perioada precedentă. La ieşirea din adolescenŃă, alegerea obiectu-
lui sexual va fi definitivă. După o perioadă de activare a tendinŃelor
homosexuale (căutare a celuilalt identic sau a sinelui care există în
celălalt) asistăm la alegere de obiect heterosexuală. Diferitele pulsiuni
parŃiale se integrează sub forma plăcerilor preliminarii în actul sexual.
Toate aceste procese psihice se realizează în mod haotic, cu faze de
regresie temporară şi faze de evoluŃie.

Teste de autoevaluare
1. CaracterizaŃi narcisismul secundar.
2. CaracterizaŃi stadiul oral.
3. SpecificaŃi conflictul specific stadiului anal.
4. DiferenŃe între cele două sexe în complexul Oedip.
5. Rolul perioadei pubertare.

Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor în Psihologia incon-
ştientului, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia
inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
5. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
46
 6. S. Freud, Despre teoriile sexuale infantile, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Declinul complexului Oedip, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Unele consecinŃe ale diferenŃei anatomice dintre sexe în
Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001
9. S. Freud, Caracter şi erotică anală, în Nevroză, psihoză, perver-
siune, Editura Trei, 2001
10. S. Freud, Un copil este bătut, în Nevroză, psihoză, perversiune,
Editura Trei, 2001

47
 4. PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICĂ

Concepte cheie: realitate psihică, conflict psihic, fixaŃie, me-

canism de apărare, refulare, deplasare, forma-
Ńiune reacŃională, nevroză isterică, nevroză
fobică, nevroză obsesională

Rezumat: EsenŃa psihopatologiei psihanalitice constă în ideea

că fenomenele psihopatologice şi vindecarea lor trebuie înŃelese în
termeni de transformare şi descoperire a semnificaŃiei lor inconştiente.
Cadrul de referinŃă este constituit de: principiul realităŃii şi principiul
plăcerii, pulsiunea de viaŃă şi cea de moarte, nivelele şi instanŃele psi-
hice, deplasarea energiei psihice în cadrul sistemului psihic, mecanis-
mele de apărare şi procesele de restructurare. Simptomul are un sens şi
este strâns legat de viaŃa psihică a pacientului. În cursul tratamentului
se va încerca descoperirea acestui sens şi asocierea lui cu istoria
subiectului.
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl
constituie prezenŃa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinŃele sexuale
ale Sinelui. În geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamen-
tal, dar insuficient pentru a explica declanşarea şi persistenŃa bolii.
Declanşarea presupune frustrare determinată fie de condiŃiile externe,
fie de interdicŃiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport
între forŃele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea
de a renunŃa la satisfacŃie şi incapacitatea de a găsi o satisfacŃie substi-
tutivă. Eul refulează tendinŃele ce nu corespund exigenŃelor sale şi le
barează accesul la conştiinŃă, iar energia pulsională caută alte căi de
descărcare. Una dintre ele, patogenă, este întoarcerea la modalităŃi
anterioare de satisfacere, deci regresia la puncte de fixaŃie din fazele
anterioare de dezvoltare. Va apărea astfel un simptom ca satisfac-
Ńie sexuală substitutivă. Dacă simptomul devine o parte a înseşi
48
personalităŃii subiectului, avem de-a face cu aşa-numitele caractere
nevrotice. În geneza tulburării de tip nevrotic, joacă un rol important şi
factori constituŃionali ce Ńin de caracteristicile pulsionale: plasticitatea
şi mobilitatea libidoului.
Nevroza isterică este caracterizată de simptome de tip somatic
ce pot afecta orice funcŃie corporală. Printre ele se numără: paralizii,
anestezii, hiperestezii, algii, contracŃii şi spasme musculare, tremură-
turi, perturbări ale funcŃiilor senzoriale, în special văzul, tulburări
funcŃionale ale diferitelor aparate: cardio-vascular, digestiv, respirator,
genital. Mecanismul de apărare cu rol central în isterie îl reprezintă
refularea. În isterie regresia priveşte obiectele sexuale din copilărie,
activându-se vinovăŃia faŃă de acestea. Nu este vorba de regresia la un
stadiu anterior de dezvoltare, ci o întoarcere la obiectele anterioare.
Geneza structurii isterice este legată de relaŃia cu o mamă care mai
degrabă a excitat copilul trecând cu vederea nevoile sale fiziologice
bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu celă-
lalt, încercând să o obŃină printr-o dependenŃă excesivă. Subiectul va
erotiza corpul ca urmare a stimulărilor materne, trecând cu vederea
trebuinŃele şi nevoile sale sufleteşti.
Nevroza fobică este numită de Freud isterie de angoasă, ea
are la bază exact aceleaşi mecanisme psihice ca şi isteria, şi anume
refularea, prin care reprezentarea este separată de afect. DiferenŃa
constă în faptul că, în fobie, afectul nu este convertit, adică deturnat de
la exprimarea în plan psihic către o exprimare în plan corporal, ci este
eliberat sub formă de angoasă. Obiectele fobiei pot fi nenumărate:
întuneric, aer liber, spaŃii deschise, spaŃii închise, pisici, păianjeni,
omizi, şerpi, şoareci, furtună, ace, sânge, mulŃimi, singurătate, traver-
sarea podurilor, călătoria cu trenul sau cu vaporul. Legătura obiectului
fobogen cu conflictul inconştient nu poate fi înŃeleasă fără să cunoaş-
tem istoria şi fantasmele subiectului. SemnificaŃia acestui obiect este
de obicei supradeterminată. Stările fobice pot apărea şi pe fondul unor
structuri psihopatologice diverse, cu diverse grade de complexitate şi
gravitate. Fobia este rezultatul unei elaborări psihice a angoasei şi al
unei simbolizări. Există mai multe nivele de elaborare, în funcŃie de
natura angoasei: castrare, separare, persecuŃie, prăbuşire, depersona-
lizare, aneantizare.
Nevroza obsesională întâlnită şi sub numele de nevroză compulsivă
este caracterizată de simptome numite compulsive, adică idei,
acte indezirabile, subiectul simŃindu-se pe de o parte împins să le
49
înfăptuiască dintr-o necesitate internă, iar pe de altă parte, luptând
împotriva acestor acte şi idei. ViaŃa pulsională este caracterizată de
ambivalenŃă, fixaŃie la stadiul anal şi regresie. Din punct de vedere
topic, există o relaŃie sado-masochistă interiorizată sub forma tensiunii
dintre Eu şi un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei obsesio-
nale este, ca şi în isterie, complexul de castrare. Însă procesul prin care
complexul Oedip se rezolvă de obicei, adică constituirea barierelor
etice în cadrul Eului (care stau la baza Supraeului), depăşeşte prin
intensitatea sa normalul. Mecanismul nevrozei obsesionale se referă la
regresia la stadiul sadic-anal, precum şi la obiectele specifice acestui
stadiu. Există un amestec de caracteristici sadic-anale şi oedipale în
sensul că sadismul se combină cu ostilitatea faŃă de părintele de
acelaşi sex, punând în funcŃiune anumite mecanisme de apărare ca:
deplasarea, formaŃiunea reacŃională, anularea retroactivă şi izolarea.
Regresia la stadiul anal face ca scopul sexual să se schimbe, şi ca
urmare şi comportamentul persoanei se va schimba. De aici apare
bisexualitatea şi oscilarea între atitudinea masculină exagerată de
componenta sadic anală şi atitudinea feminină legată de erotismul anal
pasiv. Din punct de vedere topic, există un sentiment de culpabilitate
al Eului, echivalent cu teama de Supraeul prea sever. În cazul nevrozei
obsesionale, barierele etice şi morale care se constituie în cadrul Eului
în urma rezolvării complexului Oedip sunt mult mai rigide şi, ca atare,
subiectul va resimŃi un puternic sentiment de vinovăŃie, din cauza unui
Supraeu extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitală
specifică stadiului falic va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel
reactivate tendinŃele agresive, ca apărare faŃă de tendinŃele erotice, iar
Eul va dezvolta mecanisme de apărare care au ca scop atenuarea
conflictului cu Supraeul. Uneori, nevroza obsesională poate fi o apă-
rare contra psihozei, astfel că prognosticul curei depinde de existenŃa
trăsăturilor psihotice.

Spre deosebire de psihopatologia psihiatrică, care reprezintă o

abordare descriptivă a tulburărilor psihice, încercând să clasifice
simptomele după diferite criterii, psihanaliza oferă un tablou care
integrează ansamblul fenomenelor psihopatologice într-o perspectivă
unificatoare, în care entităŃile clinice sunt determinate de structuri
psihice şi de moduri de funcŃionare psihică specifice. Cadrul de referinŃă
50
este constituit de: principul realităŃii şi principiul plăcerii, pulsiunea de
viaŃă şi cea de moarte, nivelele şi instanŃele psihice, deplasarea ener-
giei psihice în cadrul sistemului psihic, mecanismele de apărare şi
procesele de restructurare.
EsenŃa psihopatologiei psihanalitice constă în ideea că fenome-
nele psihopatologice şi vindecarea lor trebuie înŃelese în termeni de
transformare şi descoperire a semnificaŃiei lor inconştiente. Acest
lucru este posibil pornind de la urmele mnezice şi ajungând la dorin-
Ńele inconştiente ce au rol în geneza simptomelor. Simptomele psihice
se pot descompune în fantasme şi idei ducând la descoperirea conflic-
tului intrapsihic.

4.1. Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice

Contrar psihiatriei, psihanaliza nu descrie simptomele pentru a le
încadra în tablouri diagnostice. Pentru psihanaliză, simptomul are un
sens şi este strâns legat de viaŃa psihică a pacientului. În cursul trata-
mentului se va încerca descoperirea acestui sens şi asocierea lui cu
istoria subiectului. Vindecarea presupune, dincolo de dispariŃia simp-
tomelor, rezolvarea conflictelor inconştiente, astfel încât să dispară
capacitatea de a forma noi simptome. Simptomul este definit ca un
proces patologic care modifică o funcŃie sau creează un nou mod de
funcŃionare psihică. Simptomul este substitutul unei satisfacŃii pulsio-
nale care nu a avut loc pentru că refularea a transformat plăcerea
aşteptată în neplăcere. Simptomul provine deci direct din însăşi miş-
carea pulsională supusă refulării. Din punct de vedere economic el
reprezintă un alt mod de descărcare, substitutiv. Refularea va împie-
dica convertirea pulsiunii în exterior, în acŃiune. Deşi simptomul
reprezintă o soluŃie de compromis găsită inconştient de Eu, el va acŃiona
independent de Eu, care îl va resimŃi ca străin. SemnificaŃia unui
simptom nu poate fi descoperită direct, de asemenea nici structura
psihopatologică subiacentă nu poate fi specificată imediat. Forma
simptomului ne poate da însă indicii asupra acestei structuri.
Există mai multe forme de simptome:
1. somatice, ce pot apărea în: a. isteria de conversie ca urmare a
convertirii tensiunii psihice în plan somatic, energia libidinală
transformându-se în energie somatică; b. afecŃiunile psihoso-
matice. DiferenŃierea dintre aceste categorii nu va fi făcută cu
uşurinŃă, fiind necesară o analiză amănunŃită;
51
 2. obsesionale care simbolizează fie interzicerea dorinŃei, fie
satisfacerea ei, fie ambele succesiv. Tensiunea psihică se descarcă
în plan ideatic sau sub formă de acte compulsive;
3. de tip anxios, ce presupun descărcarea energiei libidinale sub
forma angoasei anticipatorii sau a atacurilor de panică. Într-un
stadiu mai avansat al nevrozei, angoasa este legată de un
anumit obiect, apărând fobia.

4.2. Scurt istoric

În 1890, Freud împărŃea tulburările psihice în două categorii:
1. psihonevroze de apărare – în care simptomele sunt generate de
conflicte psihice de natură sexuală. În această categorie intrau: isteria,
nevroza obsesională, paranoia şi confuzia halucinatorie;
2. nevroze actuale – având drept cauză disfuncŃii somatice ale
proceselor sexuale ce împiedică descărcarea pulsională în actul sexual.
În această categorie intrau: nevroza de angoasă, neurastenia, ipohondria.
În 1915, din cauza dificultăŃilor de care se lovise în tratarea
paranoiei şi confuziei halucinatorii, Freud scindează psihonevrozele în
nevroze de transfer şi psihoze. Astfel apar trei categorii nosografice:
1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasă, nevroza obsesională;
2. psihoze – având ca specific faptul că pacientul nu este capabil
de transfer, vorbeşte despre conflictele sale fără a manifesta rezistenŃă,
inconştientul fiind la suprafaŃă. Obiectul este dezinvestit, având loc
reinvestirea narcisică patologică;
3. nevroze actuale – rămân neschimbate.
În 1924, psihozele vor fi scindate în nevroze narcisice şi psihoze
propriu-zise, apărând astfel o a patra categorie nosografică:
1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasă, nevroza obse-
sională, caracterizate de conflictul dintre Sine şi Eu;
2. nevroze narcisice: psihoză maniaco-depresivă, melancolie (episod
depresiv major), caracterizate de conflictul dintre Eu şi Supraeu şi de
fixaŃia la faza autoerotică;
3. psihoze: paranoia, demenŃa precoce (schizofrenia), caracteri-
zate de conflictul dintre Eu şi lumea externă şi de fixaŃia la un stadiu
anterior autoerotismului, narcisismul primar, în care realitatea externă
nu era percepută ca distinctă de cea internă;
4. nevroze actuale – rămân neschimbate.
Actualmente, psihanaliza descrie următoarele categorii nosografice:
1. nevroze: isterii, fobii, tulburări obsesiv-compulsive
52
 2. psihoze: psihoza maniaco-depresivă, paranoia, schizofrenia
3. afecŃiuni psihosomatice
4. structurile perverse
5. stările limită.
Vom rezuma această evoluŃie a concepŃiei psihopatologice a lui
Freud în următorul tabel:
Nevroze actuale: Psihonevroze:
1895 neurastenie, nevroză isterie, nevroză obsesională, paranoia,
de angoasă, ipohondrie confuzie halucinatorie
Nevroze de
Nevroze actuale:
transfer: Psihoze:
neurastenie, nevroză
1915 isterie, isterie de paranoia, confuzie
de angoasă,
angoasă, nevroză halucinatorie
ipohondrie
obsesională
Nevroze actuale: Nevroze: isterie, Nevroze Psihoze:
neurastenie, nevroză isterie de angoasă, narcisice demenŃa
1924
de angoasă, nevroză mania, precoce,
ipohondrie obsesională melancolia paranoia
Nevroze: isterii, Psihoze: psihoză
În AfecŃiuni
fobii, tulburări maniaco-depresivă,
prezent psihosomatice
obsesiv-compulsive schizofrenie, paranoia
Astfel, psihopatologia psihanalitică se apropie de abordarea
psihiatrică a tulburărilor psihice. Totuşi, această nosografie nu include
două categorii importante: structurile perverse şi stările limită.
Structurile perverse reprezintă negativul nevrozei, fiind carac-
terizate de absenŃa refulării uneia dintre pulsiunile parŃiale şi de inves-
tirea erotică a unei zone erogene pregenitale sau a obiectelor parŃiale
sau homosexuale, Eul fiind în acord cu aceste tendinŃe.
Stările limită se situează între nevroză şi psihoză, între
narcisism şi relaŃiile de obiect. În stările limită putem vorbi despre o
absenŃă a limitelor Eului, o stagnare în construirea identităŃii de sine.
Dacă în generarea nevrozelor rolul esenŃial îl joacă nerezolvarea
complexului Oedip, în generarea psihozelor nu putem nega rolul an-
goaselor arhaice, specifice primelor faze din viaŃa copilului: angoasa
de separare (în depresie) şi angoasa de anihilare (în schizofrenie).
Psihopatologia nu se mai centrează pe complexul Oedip, ci pe
fenomene arhaice, cum ar fi poziŃiile schizo-paranoidă şi depresivă
descrise de Melanie Klein. Organizarea complexului Oedip depinde de
depăşirea conflictelor arhaice. Accentul se pune pe factorii economici,
53
anume forŃa constituŃională a pulsiunilor şi, ca variabilă nouă, mediul,
cu rol determinant, neglijat de Freud.

4.3. Nevrozele
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl
constituie prezenŃa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinŃele sexuale
ale Sinelui. Aceste tendinŃe îi apar Eului ca fiind incompatibile cu inte-
gritatea sa şi exigenŃele sale etice.
Ca simptomatologie, nevrozele prezintă o mare varietate cuprin-
zând tulburări emoŃionale, tulburări de comportament, tulburări ale
funcŃiilor somatice, perturbări în planul gândirii.

4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor

Freud descrie în Psihanaliza şi teoria libidoului modul în care se
constituie nevroza. Factorul declanşator al tulburării de tip nevrotic este
privarea satisfacŃiei libidinale provocată de evenimente din realitate.
Pentru ca această privare să aibă efect patogen ea trebuie să afecteze
unica sursă de satisfacŃie a subiectului. Dacă libidoul este, datorită
factorilor genetici, destul de plastic şi de mobil încât subiectul să poată
găsi satisfacŃii substitutive, privarea nu poate avea efect patogen. În
urma privării, are loc regresia la punctele de fixaŃie ale libidoului, acesta
constituind un factor intern, predispozant. Regresia se poate referi fie la
obiecte din perioade de dezvoltare anterioare, fie la structuri şi moduri
de funcŃionare specifice stadiilor anterioare de dezvoltare. Activarea
acestora ca urmare a regresiei va trezi însă opoziŃia Eului. Această
opoziŃie depinde de gradul de dezvoltare a Eului. În cazul în care
situaŃia de privare intervine în cursul dezvoltării, în copilărie, apar în
mod manifest comportamente de tip regresiv, caracteristice unui stadiu
anterior.

Exemplu
În cazul în care un copil de 5-6 ani trece printr-o situaŃie de
privare afectivă (divorŃ parental, schimbare a mediului de viaŃă, un frate
nou-născut), acest fapt, datorită unor condiŃii obiective sau subiective
(ce Ńin de atitudinea părinŃilor), poate determina modificări esenŃiale în
viaŃa sa. Să luăm situaŃia în care în familie apare un nou copil. Dacă
54
acest fapt va determina privarea copilului de principalele sale surse de
satisfacŃie libidinală, el va încerca să găsească satisfacŃii substitutive.
Dacă, de exemplu, până atunci simŃea că era centrul universului său
familial, iar acum toŃi se centrează asupra noului venit, el va încerca mai
întâi să îşi revendice poziŃia anterioară, apoi să adopte un nou rol, de
frate mai mare, de protector, care să îi ofere o poziŃie privilegiată. Este
posibil însă ca inconştient cei din jur să îi refuze acest rol, iar copilul în
cauză să se găsească în situaŃia de frustrare faŃă de care el, din cauza
insuficientei dezvoltări a Eului, să nu aibă soluŃii de ieşire. Astfel el
poate regresa la stadiul anal manifestând o violenŃă sau încăpăŃânare pe
care le depăşise, sau la stadiul uretral, apărând enurezis nocturn,
coşmaruri etc.
Cu cât Eul este mai evoluat, cu atât mai mult se va opune unor
modalităŃi de satisfacere infantile. În urma conflictului care apare
astfel între Eu şi tendinŃele libidinale anterioare activate, acestea din
urmă vor rămâne la nivel inconştient exprimându-se prin intermediul
simptomelor nevrotice. ExistenŃa acestui conflict la nivelul Eului este
definitorie pentru geneza tulburării de tip nevrotic.
„Pentru ca o privare externă să devină patogenă, trebuie să i se
adauge o privare interioară.”
Freud, Introducere în psihanaliză
În absenŃa conflictului, Eul va fi în acord cu această fixaŃie, iar
simptomul va fi parte integrantă a personalităŃii subiectului. Prin
urmare vom avea de-a face cu o structură de personalitate nevrotică.
Psihanaliza defineşte simptomul nevrotic ca pe o formaŃiune de
compromis între pulsiunile sexuale refulate şi pulsiunile Eului, refulante.
În geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insu-
ficient pentru a explica declanşarea şi persistenŃa bolii. Declanşarea
presupune frustrare determinată fie de condiŃiile externe, fie de inter-
dicŃiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport între
forŃele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea de a
renunŃa la satisfacŃie şi incapacitatea de a găsi o satisfacŃie substitu-
tivă. Individul simte că se întâmplă cu el ceva straniu şi de neînŃeles,
nefiind conştient că, pentru el, simptomul reprezintă singura soluŃie
acceptabilă pentru moment. Astfel, el se va exprima fie prin interme-
diul corpului, la isteric, fie prin intermediul gândirii, la obsesional, fie
prin intermediul realităŃii externe, la fobic.
55
 Eul refulează tendinŃele ce nu corespund exigenŃelor sale şi le
barează accesul la conştiinŃă, deci şi la descărcare motorie. Această
descărcare motorie este calea pe care s-ar obŃine satisfacerea tendin-
Ńelor respective. Din cauza refulării, această satisfacere nu are loc, iar
energia pulsională caută alte căi de descărcare. Una dintre ele,
patogenă, este întoarcerea la modalităŃi anterioare de satisfacere, deci
regresia la puncte de fixaŃie din fazele anterioare de dezvoltare. Va
apărea astfel un simptom ca satisfacŃie sexuală substitutivă, care poate
la rândul său să nu corespundă exigenŃelor Eului şi, din acest motiv, să
sufere deghizări şi transformări (ca în cazul visului). Sursa simpto-
mului va deveni de nerecunoscut.
Dacă simptomul devine o parte a înseşi personalităŃii subiectu-
lui, avem de-a face cu aşa-numitele caractere nevrotice. În acest caz,
personalitatea este alterată, divizată, fără a exista o graniŃă între boală
şi personalitatea individului, fiind greu de stabilit unde începe simpto-
mul şi unde se termină personalitatea.

4.3.2. Etiologia nevrozelor

La începutul teoriei psihanalitice (1890), Freud considera că la
originea tulburărilor de tip nevrotic ar sta evenimente traumatice din
trecutul individului, în special din copilărie. Însă reacŃia faŃă de aceste
evenimente, considera Freud, fusese reprimată, astfel că scopul
tratamentului psihanalitic era descărcarea emoŃională (abreacŃie) şi
elaborarea psihică a traumei. Între 1895 şi 1897 el considera că acest
traumatism este de natură sexuală şi a avut loc în copilărie. Dacă iniŃial
aceste evenimente traumatice erau considerate ca fiind experienŃe con-
crete prin care individul a trecut la un moment dat, pe măsură ce
practica psihanalitică a evoluat, s-a constatat că o pondere foarte mare
o are realitatea psihică a individului. Cu alte cuvinte, rolul determi-
nant nu îl au evenimentele în sine, ci modul în care individul le per-
cepe şi interpretează, care depinde în principal de starea psihică în
care se află subiectul în momentul evenimentului. Această stare de-
pinde de faza de dezvoltare în care se află subiectul, de mediul social,
familial ce poate facilita sau inhiba reacŃia adecvată şi elaborarea.
Factorul cu cea mai mare relevanŃă patogenă este însă refularea
experienŃei respective şi menŃinerea ei în inconştient. De asemenea
este posibil ca efectul traumatic să apară în urma unei serii de
evenimente care, dacă ar fi acŃionat singure, nu ar fi constituit traume.
56
Factorul economic trebuie luat prin urmare în considerare, fiind vorba
de intensitatea reacŃiei afective pe care subiectul o resimte.
În Prelegeri introductive în psihanaliză 1915-1917 Freud pre-
zintă schematic modul în care diferiŃi factori contribuie la apariŃia
tulburărilor de tip nevrotic. Traumatismul îşi pierde aici valoarea de
factor etiologic principal, el având rolul de simplu factor declanşator.
factori
constituŃionali
predispoziŃie
prin fixarea
eveniment din libidoului
copilărie nevroza
eveniment
traumatic
Ulterior, Freud va considera că rolul evenimentului traumatic
este jucat de un alt factor din realitate, privarea de satisfacŃia libidi-
nală, frustrarea. În ceea ce priveşte factorii constituŃionali, Freud vorbeşte
în Introducere în psihanaliză despre plasticitatea libidoului, adică
despre capacitatea libidoului de a se descărca pe diferite căi, fie prin
pulsiunile parŃiale, fie prin sublimare. Mobilitatea libidoului se referă
la capacitatea de a se satisface printr-o serie de obiecte şi de scopuri
variate. Vâscozitatea libidoului este proprietatea opusă mobilităŃii, de
a adera la un anumit obiect sau scop, fără posibilitatea de a accepta
substitute. Cu cât plasticitatea şi mobilitatea sunt mai reduse, cu atât
probabilitatea de a apărea frustrarea este mai mare.
În ceea ce priveşte fixaŃia libidoului, aceasta apare în urma insu-
ficientei rezolvări a conflictului specific unuia din stadiile de dezvol-
tare psihoafectivă. Pentru a apărea însă simptome de tip nevrotic este
necesar să acŃioneze un alt factor, decisiv pentru tipul de tulburare psi-
hică, conflictul dintre Eu şi tendinŃele libidinale activate prin regresie.

4.3.3. Nevroza isterică

Această tulburare o putem considera de o importanŃă istorică,
dat fiind că de la studiul ei s-a născut psihanaliza.
Simptomele sunt reprezentate de manifestări de tip somatic şi
pot afecta orice funcŃie corporală. Tulburările sunt funcŃionale, fiind
psihogene. Ele se referă însă la un corp fantasmat şi nu la corpul real.
Simptomele sunt de o largă varietate, iar pacientul manifestă faŃă de
57
ele ceea ce Charcot numea „la belle indiference”. Printre ele se numără:
paralizii, anestezii, hiperestezii, algii, contracŃii şi spasme musculare,
tremurături, perturbări ale funcŃiilor senzoriale, în special văzul.
Astăzi aceste manifestări devin din ce în ce mai rare, lăsând loc mani-
festărilor viscerale, tulburărilor funcŃionale ale diferitelor aparate:
cardio-vascular, digestiv, respirator, genital. Apar astfel manifestări
somatice de genul: vomismente, spasme esofagiene, dispnee, cefalee,
vaginism, amenoree. Pot însă apărea şi insomnii, inhibiŃii în plan inte-
lectual, tulburări ale memoriei, stări alterate de conştiinŃă. Marea criză
isterică însoŃită de convulsii şi stările secundare de alterare a perso-
nalităŃii nu se mai întâlnesc, apar doar crize de lacrimi sau râs.
Personalitatea isterică este caracterizată de dorinŃa de a fi în
centrul atenŃiei, de a seduce, de sugestibilitate, teatralism, bogăŃie ima-
ginativă, toate acestea putând merge până la mitomanie şi erotism
exacerbat. Dincolo de aceste manifestări există însă preocuparea con-
stantă pentru părerea celorlalŃi, frigiditate, evitarea relaŃiilor sexuale şi
ostilitate faŃă de sexul opus. Tensiunea psihică este atât de mare, încât
nu poate fi descărcată. Persoana în cauză manifestă o mare dependenŃă
faŃă de obiectul iubit şi o la fel de mare cerere de iubire, într-o relaŃie
de tip fuzional. Isteria masculină, mult timp ignorată, se poate mani-
festa prin tulburări de dinamică sexuală, de la ejaculare precoce până
la impotenŃă totală. Individul caută de asemenea un rol care să îi ateste
valoarea în societate, îşi afişează virilitatea în manieră agresivă, dar îşi
refuză reuşita în competiŃii.
Mecanismul de apărare cu rol central în isterie îl reprezintă
refularea. În isterie regresia priveşte obiectele sexuale din copilărie,
activându-se vinovăŃia faŃă de acestea. Nu este vorba de regresia la un
stadiu anterior de dezvoltare, ci o întoarcere la obiectele anterioare.
Conflictele inconştiente ce stau la baza nevrozei isterice sunt
generate de fixaŃia la un tată care adesea l-a dezamăgit pe subiect, de
ambivalenŃa faŃă de mamă, cu prevalenŃă unei angoase de castrare.
Apare de asemenea revendicarea falică, cu imposibilitatea renunŃării la
iluzia bisexualităŃii, pusă în evidenŃă de fantasmele subiectului şi de
modelele de identificare alese. Conflictul inconştient fundamental este
deci legat de castrare, anume de sentimentul că subiectului îi lipseşte
ceva fundamental.
Astfel, vom descoperi întotdeauna la isteric o depresie latentă de
care subiectul se apără prin conflict: apropierea şi dependenŃa de o altă
persoană diminuează această depresie, însă întreŃine angoasa legată de
58
ruperea relaŃiei. Când această angoasă devine prea mare, subiectul va
rupe relaŃia, realimentând astfel conflictul inconştient. Istericul este
caracterizat mai degrabă de trecerea la act decât de elaborarea mentală
şi de reprezentare. Reprezentarea este refulată, deci rămâne inconştientă,
separată de afectul aferent, exprimându-se prin reprezentări motrice.
EmoŃiile istericului vor fi, din acest motiv, exagerate şi inadec-
vate, exprimând prin treceri la act fantasmele fundamentale ale subiec-
tului într-o tentativă de reparare a sentimentului de lipsă.
Geneza structurii isterice este legată de relaŃia cu o mamă care
mai degrabă a excitat copilul trecând cu vederea nevoile sale fiziolo-
gice bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu
celălalt, încercând să o obŃină printr-o dependenŃă excesivă. Subiectul
va erotiza corpul ca urmare a stimulărilor materne, trecând cu vederea
trebuinŃele şi nevoile sale sufleteşti. Atitudinea tatălui de seducere,
inventată sau provocată de către copil, nu este decât o repetare a
seducerii de către mamă. Copilului îi lipseşte însă căldura de care are
nevoie şi resimte decepŃie în relaŃia cu mama, ceea ce stă la baza
sentimentului de lipsă. Conflictul oedipian nu face decât să mascheze
această dinamică psihică inconştientă. Sexualitatea istericului are rolul
de a-l apropia de celălalt, nu rolul de plăcere în sine. Este o imitaŃie
infantilă a sexualităŃii care îi uneşte pe părinŃi. Bisexualitatea, în sensul
unei identităŃi sexuale confuze, are rolul de a permite o relaŃie fuzio-
nală în care nici unul dintre parteneri nu are nimic în plus sau în minus.

4.3.4. Nevroza fobică

Numită de Freud isterie de angoasă, ea are la bază exact aceleaşi
mecanisme de apărare ca şi isteria, şi anume refularea, prin care
reprezentarea este separată de afect. DiferenŃa constă în faptul că, în
fobie, afectul nu este convertit, adică deturnat de la exprimarea în plan
psihic către o exprimare în plan corporal, ci este eliberat sub formă de
angoasă. În urma unui proces de elaborare psihică, această angoasă
este legată de o anumită reprezentare, într-un al doilea timp al consti-
tuirii bolii. Obiectul fobiei se va substitui astfel obiectului iniŃial, aşa
cum vedem în cazul Micului Hans. Un alt mecanism de apărare im-
plicat în formarea fobiei este proiecŃia. Astfel, propria agresivitate va
fi proiectată asupra celorlalŃi, pe care subiectul îi percepe ca fiind
ostili, apoi este deplasată asupra obiectului fobic. Pericolul intern va fi
astfel proiectat asupra lumii externe.
59
 Obiectele fobiei pot fi nenumărate: întuneric, aer liber, spaŃii
deschise, spaŃii închise, pisici, păianjeni, omizi, şerpi, şoareci, furtună,
ace, sânge, mulŃimi, singurătate, traversarea podurilor, călătoria cu
trenul sau cu vaporul. Legătura obiectului fobogen cu conflictul incon-
ştient nu poate fi înŃeleasă fără să cunoaştem istoria şi fantasmele
subiectului. SemnificaŃia acestui obiect este de obicei supradetermi-
nată. Stările fobice pot apărea şi pe fondul unor structuri psihopatolo-
gice diverse, cu diverse grade de complexitate şi gravitate. Fobia este
rezultatul unei elaborări psihice a angoasei şi al unei simbolizări.
Există mai multe nivele de elaborare, în funcŃie de natura angoasei:
castrare, separare, persecuŃie, prăbuşire, depersonalizare, aneantizare.
Structura personalităŃii fobice este caracterizată de o excesivă
timiditate, evitarea relaŃiilor ce presupun implicare afectivă, fie pozi-
tivă, fie negativă, emotivitate, stare de alertă şi hipervigilenŃă faŃă de
situaŃia fobogenă. Unele fobii se vindecă uşor, şi anume cele în care
prevalează fixaŃiile la situaŃia fobogenă, iar regresia este absentă. În alt
tip de fobie, cel în care este vorba despre fixaŃii arhaice, proiecŃia nu
reuşeşte să limiteze angoasa, care va creşte în paralel cu numărul
situaŃiilor fobogene. În acest caz, evitarea nu duce la descărcarea
tensiunii, ci la extinderea fobiilor. Avem de-a face în acest caz cu o
structură fobică şi nu cu un simptom fobic. Structura fobică stă la baza
nevrozei fobice pentru rezolvarea căreia trebuie să elucidăm mecanis-
mele, punctele de fixaŃie şi de regresie. Simptome fobice pot apărea
însă şi în cadrul unei structuri psihotice, de aceea tratarea lor trebuie
făcută după o evaluare prealabilă a complexităŃii şi gravităŃii lor. Cu
cât o fobie este mai gravă, cu atât este probabil să aibă la bază o
structură psihotică.

4.3.5. Nevroza obsesională

Acest tip de nevroză, întâlnită şi sub numele de nevroză compul-
sivă, este caracterizat de simptome numite compulsive, adică idei acte
indezirabile, subiectul simŃindu-se pe de o parte împins să le înfăp-
tuiască dintr-o necesitate internă, iar pe de altă parte, luptând împo-
triva acestor acte şi idei. Gândirea obsesionalului are drept trăsătură
ruminarea mentală, cu accese de îndoială, scrupule, putând ajunge
până la inhibarea gândirii şi acŃiunii. ViaŃa pulsională este caracteri-
zată de ambivalenŃă, fixaŃie la stadiul anal şi regresie. Din punct de
vedere topic, există o relaŃie sado-masochistă interiorizată sub forma
tensiunii dintre Eu şi un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei
60
obsesionale este, ca şi în isterie, complexul de castrare. Însă procesul
prin care complexul Oedip se rezolvă de obicei, cu alte cuvinte consti-
tuirea barierelor etice în cadrul Eului (care stau la baza Supraeului),
depăşeşte prin intensitatea sa normalul. Aceste bariere nu sunt doar
interdictive, ci şi inhibitorii şi apare astfel culpabilitatea şi regresia la
stadiul sadic anal. Supraeul este foarte sever, iar tendinŃele agresive
sunt reactivate ca apărare faŃă de cele libidinale, aspru reprimate de
către Supraeu.
Personalitatea obsesionalului oscilează între agresivitate şi supu-
nere, cruzime şi amabilitate, murdărie şi curăŃenie, ordine şi dezordine,
abŃinere şi risipă, gândire şi comportament erotic sau negarea lor.
Mecanismul nevrozei obsesionale se referă la regresia la sta-
diul sadic-anal, precum şi la obiectele specifice acestui stadiu. Există
un amestec de caracteristici sadic-anale şi oedipale în sensul că sadis-
mul se combină cu ostilitatea faŃă de părintele de acelaşi sex, punând
în funcŃiune anumite mecanisme de apărare ca: deplasarea, forma-
Ńiunea reacŃională, anularea retroactivă şi izolarea. Regresia la stadiul
anal face ca scopul sexual să se schimbe şi, ca urmare, şi comporta-
mentul persoanei se va schimba. De aici apare bisexualitatea şi oscila-
rea între atitudinea masculină exagerată de componenta sadic anală şi
atitudinea feminină legată de erotismul anal pasiv. PoziŃia oedipiană
este inhibată de ideea că satisfacŃia va atrage după sine pierderea
penisului, deci a puterii. Există o preponderenŃă a unor trăsături de
caracter: o preocupare exagerată pentru ordine, spirit econom, încăpă-
Ńânare, relaŃii de tip sado-masochist, rigiditate în respectarea regulilor.
Mecanismele de apărare ce stau la baza nevrozei obsesionale sunt:
- deplasarea libidoului de pe conflictul inconştient pe detalii
lipsite de importanŃă, care iau astfel o amploare deosebită
- formaŃiunea reacŃională care constă în atitudini, idei, comporta-
mente opuse tendinŃei libidinale active
- anularea retroactivă care constă în acŃiuni opuse unor acŃiuni
anterioare, ceea ce duce la formarea unor compulsii care să anuleze
anumite gânduri, idei, până la un ritual obsesional
- izolarea unor idei, comportamente cu o anumită semnificaŃie,
astfel încât să nu fie posibilă conexiunea cu restul contextului psihic
de care sunt legate. De aici dificultatea pe care o resimte obsesionalul
în respectarea regulii fundamentale în tratamentul psihanalitic, aso-
cierea liberă. Aceasta reprezintă una din principalele rezistenŃe la
61
psihanaliză. Fantasmele, amintirile pot fi evocate fără a fi asociate cu
afecte sau alte trăiri, apărând un vid emoŃional.
Acestea sunt mecanisme de apărare specifice pentru a combate
dorinŃele pregenitale, refularea fiind specifică apărării faŃă de dorinŃele
genitale oedipiene. La obsesional, ambivalenŃa este maximă, coexistă
dragostea şi dorinŃa de a distruge obiectul. Gândirea ia locul acŃiunii la
obsesional, însuşi procesul gândirii este investit libidinal, în loc să fie
investit conŃinutul gândirii, gândirea devenind chiar simptomul obse-
sional. Limbajul şi gândirea devin substitute ale emoŃiilor. Din punct
de vedere topic, există un sentiment de culpabilitate al Eului, echi-
valent cu teama de Supraeul prea sever. Eul se va supune deci
Supraeului şi se va revolta faŃă de el, succesiv sau simultan, va ceda
unor tendinŃe şi apoi se va pedepsi.
Etiologia nevrozei obsesionale are la bază faptul că barierele
etice şi morale care se constituie în cadrul Eului în urma rezolvării
complexului Oedip sunt mult mai rigide şi, ca atare, subiectul va
resimŃi un puternic sentiment de vinovăŃie, din cauza unui Supraeu
extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitală specifică sta-
diului falic va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel reactivate
tendinŃele agresive, ca apărare faŃă de tendinŃele erotice, iar Eul va
dezvolta mecanisme de apărare care au ca scop atenuarea conflictului
cu Supraeul. Atitudinea Eului va alterna între o supunere şi revoltă
faŃă de Supraeu şi orice substitut al acestuia. Winnicott asociază
originea nevrozei obsesionale cu relaŃia cu o mamă care deşi pare a
răspunde nevoilor copilului, nu acceptă şi nu integrează în personalita-
tea sa acest rol. Prin urmare, copilul va primi îngrijiri fie în exces, fie
insuficiente, mama răspunzând dorinŃelor copilului conform dorinŃelor ei.
Uneori, nevroza obsesională poate fi o apărare contra psihozei,
astfel că prognosticul curei depinde de existenŃa trăsăturilor psihotice,
a fenomenelor de depersonalizare, de ponderea masochismului, de
bogăŃia vieŃii mentale, a intereselor, afectelor şi relaŃiilor, de delimita-
rea proceselor nevrotice de ansamblul personalităŃii (ele nu trebuie să
disocieze în personalitate). Pentru indicaŃia unui tratament psihanalitic
sunt esenŃiale existenŃa unui nucleu isteric, cererea pacientului şi
capacitatea sa de transfer.

Teste de autoevaluare
1. Definirea simptomului în psihopatologia psihanalitică.
2. Categoriile nosografice în psihanaliză în anul 1915.
62
 3. DescrieŃi mecanismul producerii nevrozelor.
4. SpecificaŃi etiologia nevrozei isterice.
5. Mecanisme de apărare în nevroza obsesională.

Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Psihanaliza şi teoria libidoului
2. S. Freud, Introducere în psihanaliză, Editura Didactică şi Pedago-
gică, 1991
3. S. Freud, Micul Hans în Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Prelegeri introductive în psihanaliză
5. S. Freud, Nevroză şi psihoză în Psihologia inconştientului, Editura
Trei, 2000
6. S. Freud, Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice în
InhibiŃie, simptom, angoasă, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Despre etiologia isteriei în InhibiŃie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002

4.4. Psihozele
Concepte cheie: refuz al realităŃii, stadiul schizoparanoid, stadiul
depresiv, clivaj, forcluziune, stări limită,
trecere la act, perversiune, adicŃie

Rezumat: În psihoze percepŃia realităŃii este perturbată, iar

subiectul nu este capabil să facă diferenŃa între realitatea psihică şi cea
externă. În această categorie intră: paranoia, schizofrenia, psihoza
maniaco-depresivă. Specifică psihozelor este disocierea funcŃiilor
psihice ce Ńin atât de gândire, cât şi de afectivitate. Mecanismul care
stă la baza psihozei presupune mai mulŃi paşi: mai întâi apariŃia unei
rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul să ajungă sub stăpâ-
nirea Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface legătura cu realitatea,
încercare eşuată ce are drept rezultat construirea unei realităŃi
conform dorinŃelor inconştiente. Mecanismul de apărare specific în
psihoze este respingerea conŃinuturilor psihice în exterior, printr-un
mecanism similar proiecŃiei, mecanism numit de Freud refuz al reali-
tăŃii. Libidoul psihoticului este detaşat de obiecte şi se ataşează Eului,
ceea ce reprezintă o regresie la stadiul narcisismului primar. Teoria
63
freudiană specifică drept etiologie a psihozei o problematică narcisică,
traume pe care subiectul le-a suferit în stadii precoce ale dezvoltării.
Melanie Klein explică psihoza prin regresia la puncte de fixaŃie din
stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid şi
stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului
în obiect bun şi obiect rău şi de mecanisme de apărare foarte primitive.
În stadiul depresiv obiectul este perceput ca fiind total, dispărând sau
atenuându-se clivajul, iar pulsiunile libidinale şi cele agresive se
raportează la acelaşi obiect. Tausk consideră că în psihoză există o
fixaŃie la stadiul narcisic, determinată de conflictul cu lumea exte-
rioară, stadiu în care incapacitatea de a diferenŃia între sine şi exterior
face ca propriul corp să fie perceput ca fiind straniu, fragmentat.
Green consideră că în psihoză dispar reprezentările realităŃii şi cele
ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gândirii şi
deschide calea angoasei de anihilare. Lacan consideră că mecanismul
care stă la baza psihozei este un mecanism numit forcluziune,
termen ce desemnează un proces de respingere din universul simbolic
al subiectului, a unui conŃinut psihic (semnificant în terminologia
lacaniană).
Stările limită reprezintă o patologie aflată la graniŃa dintre
nevroză şi psihoză. Se consideră că apar fie pe fondul unei structuri de
tip nevrotic sau psihotic, fie că ar exista o structură limită. În stările
limită, relaŃia cu realitatea nu este perturbată. Simptomul cel mai des
întâlnit este angoasa de abandon şi de pierdere a obiectului, precum şi
teama de a nu se contopi cu obiectul. Apar şi simptome cu alură
depresivă, sentimentul de vid şi de inutilitate. În stările limită poate
apărea o mare dependenŃă de celălalt, dar şi de drog şi de alcool,
conduite sexuale instabile. Mecanismele de apărare specifice stărilor
limită sunt reprezentate de clivajul obiectului şi al imaginii de sine şi
trecerea la act. Stările limită apar ca urmare a eşecului procesului de
constituire a identităŃii de sine. Există lacune în dezvoltarea Eului,
fiind astfel perturbată relaŃia cu obiectul. Singurul tip de relaŃie de care
subiectul este capabil este cel fuzional. La originea stărilor limită ar
sta carenŃele în relaŃia cu mama, având ca specific faptul că ele apar
din faza cea mai timpurie a dezvoltării psihice şi se întind pe o
perioadă îndelungată.
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin
deviaŃii la nivelul activităŃii sexuale. Personalitatea poate fi normal
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcŃii psihice. Mecanismul
64
producerii perversiunilor are la bază acelaşi conflict ca şi în cazul
nevrozelor, conflictul legat de diferenŃa dintre sexe şi de angoasa de
castrare. În perversiune soluŃia pe care subiectul o găseşte este diferită,
şi anume negarea acestei diferenŃe. Alegerea obiectului este însă, spre
deosebire de nevroză, în concordanŃă cu Eul. Mecanismele de apărare
la care Eul recurge în perversiune sunt de asemenea diferite faŃă de
nevroze: refuzul realităŃii, clivajul Eului. Teoria psihanalitică nu a pus
în evidenŃă factori etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipote-
zele sunt multiple, fără a putea evidenŃia elemente comune. În cazul
homosexualităŃii ipoteza se referă la o seducŃie prea intensă din partea
mamei. În ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de fenomene
mai timpurii, de înŃărcare. Lacan caracterizează perversiunile prin
raportul subiectului cu Legea. El va recunoaşte şi respecta numai ceea
ce constituie Legea pentru părinŃii lui. Perversul este deci cel care
neagă Legea aşa cum este ea acceptată de comunitatea umană din care
face parte.
Tulburările adictive se referă la fenomene clinice şi psihopatolo-
gice foarte diferite, fără o legătură aparentă între ele, cum ar fi: toxico-
manii (droguri, alcool, tutun), dependenŃa de medicamente, adicŃii
obiectale, sexuale, tulburări de comportament repetitive (de exemplu
bulimia). EsenŃa adicŃiilor nu este aportul exogen de substanŃe, ci
utilizarea unor substanŃe sau comportamente pentru a obŃine plăcerea
şi, în special, pentru a diminua angoasa sau a evita un conflict intern.
Atât în adicŃii, cât şi în nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a afec-
telor. Aparatul psihic este depăşit de cantitatea de excitaŃie acumulată
şi nu poate face faŃă situaŃiei decât printr-un comportament repetitiv
care poate genera o dependenŃă similară cu dependenŃa de o substanŃă
toxică. McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o
organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libidi-
nale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare
achiziŃionării limbajului. Geneza comportamentului adictiv se poate
explica printr-o structură psihică generată de conflictele şi insatisfac-
Ńiile trăite în relaŃia cu părinŃii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul
unor investiri abuzive.

Psihoza reprezintă o tulburare psihică al cărei specific îl con-

stituie faptul că percepŃia realităŃii este perturbată, iar subiectul nu este
65
capabil să facă diferenŃa între realitatea psihică şi cea externă. În
această categorie intră: paranoia, schizofrenia, psihoza maniaco-
depresivă. Ca simptomatologie perturbarea testării realităŃii poate fi
manifestă, prin prezenŃa percepŃiilor delirante sau poate exista sub
formă latentă, ca structură mascată de simptome de tip nevrotic. Ceea
ce este însă specific psihozelor este în primul rând ceea ce Bleuer
numea disocierea funcŃiilor psihice ce Ńin atât de gândire, cât şi de
afectivitate. Asistăm la incoerenŃe ce apar la nivelul raŃionamentului,
al investirii afective.
Mecanismul care stă la baza psihozei presupune mai mulŃi paşi:
mai întâi apariŃia unei rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul
să ajungă sub stăpânirea Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface
legătura cu realitatea, încercare eşuată ce are drept rezultat construirea
unei realităŃi conform dorinŃelor inconştiente, care apare sub forma
delirului sau halucinaŃiilor. Freud considera că specificul psihozei
rezidă în perturbarea investirii afective a realităŃii, majoritatea
simptomelor fiind tentative de a restaura relaŃia cu obiectele externe.
Mecanismul de apărare specific în psihoze nu este refularea,
adică împingerea conŃinuturilor psihice în inconştient, ci respingerea
lor în exterior, printr-un mecanism similar proiecŃiei. Acest mecanism
este numit de Freud refuz al realităŃii. Aceste conŃinuturi vor tinde să
revină, dar nu din inconştient în conştient, ca în cazul nevrozei, ci din
exterior către psihism, prin percepŃia delirantă a realităŃii. Deci,
realitatea externă şi cea internă sunt respinse, conflictul este expulzat
în exteriorul psihismului, revenind către subiect sub o formă de nere-
cunoscut. Libidoul psihoticului este detaşat de obiecte şi se ataşează
Eului, ceea ce reprezintă o regresie la stadiul narcisismului primar.
Deci, fixaŃia în cazul psihozei este la un stadiu mult mai timpuriu în
dezvoltarea individului. Din acest punct de vedere schizofrenia
(demenŃa precoce în terminologia lui Freud) nu diferă de paranoia.
DiferenŃa dintre ele constă în gradul de regresie şi în soluŃiile găsite în
încercarea de vindecare. În timp ce în nevroză Eul refulează tendinŃele
pulsionale, în psihoză există o ruptură între Eu şi realitate, ceea ce face
ca Eul să ajungă sub controlul Sinelui. Pentru a rezolva conflictul
dintre Sine şi realitate, Eul reconstruieşte o altă realitate, conformă
dorinŃelor Sinelui. Încercând să regăsească legătura cu obiectul, Eul
eşuează, reuşind să regăsească doar legătura cu reprezentarea verbală
a obiectelor, anume cu cuvintele. Afectele, amintirile traumatice şi
conflictele intrapsihice sunt expulzate în exterior, mai mult sau mai
puŃin deformate şi inversate.
66
 4.4.1. Etiologia psihozelor
Teoria freudiană asupra psihozei nu specifică în mod explicit o
anumită etiologie. În principal psihoza ar avea drept geneză o proble-
matică narcisică, deci traume pe care subiectul le-a suferit în stadii
precoce ale dezvoltării psihice. O serie de teorii ulterioare, din care
vom detalia câteva, au adus noi elemente privind etiologia psihozelor.

4.4.1.1. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei

Melanie Klein explică psihoza prin regresia la puncte de fixaŃie
din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid
şi stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiec-
tului în obiect bun şi obiect rău şi de mecanisme de apărare foarte
primitive: idealizare cu iluzia atotputerniciei, introiecŃie, identificare
proiectivă, care determină diferite grade de confuzie între realitatea
internă şi cea externă. Pulsiunile agresive sunt foarte puternice,
angoasa intensă este de natură persecutorie, anume teama de a nu fi
distrus de obiectul rău. La acest stadiu, există, după Klein, un supraeu
arhaic sadic, care funcŃionează după legea Talionului, atacurile Eului
asupra obiectului generând atacuri ale obiectului asupra Eului. Dacă
predomină introiectarea obiectului bun, se face trecerea către faza
depresivă, în care obiectul este perceput ca fiind total, dispărând sau
atenuându-se clivajul, iar pulsiunile libidinale şi cele agresive se
raportează la acelaşi obiect (intricare pulsională). Angoasa specifică
acestui stadiu, numită angoasă depresivă, este generată de posibilitatea
pierderii obiectului, reprezentat de mamă, ca urmare a sadismului
subiectului. Apărările sunt de tip maniacal, sau de tipul inhibării
agresivităŃii şi reparării obiectului. Această angoasă este surmontată
când obiectul iubit este introiectat în mod stabil şi securizant. FixaŃia
la faza schizo-paranoidă poate da naştere la psihoze ca paranoia sau
schizofrenia. FixaŃia la faza depresivă poate duce la psihoza maniaco-
depresivă. După Klein, orice nevroză are la bază o psihoză anterioară,
mai mult sau mai puŃin depăşită. Klein exclude cu totul dimensiunea
narcisică, care face imposibilă desfăşurarea curei. Ea explică relaŃiile
perturbate ale psihoticului cu obiectele prin aceea că fixaŃia are loc la
un stadiu în care obiectul nu este diferenŃiat de subiect, relaŃiile fiind
simbolice. Ea consideră că încă de la începutul vieŃii există investiri
libidinale ale obiectelor, neluând în considerare o fază de dezvoltare
pur narcisică, aşa cum considera Freud.
67
 4.4.1.2. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor
Tausk consideră că în psihoză există o fixaŃie la stadiul narcisic
în care incapacitatea de a diferenŃia între sine şi exterior face ca
propriul corp să fie perceput ca fiind straniu, fragmentat. FixaŃia la
stadiul narcisic este determinată de conflictul cu lumea exterioară,
psihoza fiind o tentativă de a restabili legătura cu lumea exterioară.
Green consideră că în psihoză dispar reprezentările realităŃii şi
cele ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gândirii
şi deschide calea angoasei de anihilare. Dacă în cazul nevrozei este
vorba despre refularea conflictului, în cazul psihozei este vorba despre
refularea realităŃii.
Lacan abordează psihoza din cu totul altă perspectivă. El
consideră că mecanismul care stă la baza psihozei este un mecanism
pe care el îl numeşte forcluziune, termen ce desemnează un proces de
respingere din universul simbolic al subiectului, a unui conŃinut psihic
(semnificant în terminologia lacaniană). În geneza psihozei are loc
forcluderea Numelui Tatălui (termen ce desemnează în terminologia
lacaniană funcŃia de instituire a regulilor pe care tatăl trebuie să o
îndeplinească). Cu alte cuvinte, mama nu atribuie cuvintelor tatălui
funcŃia de lege. Astfel, copilul nu va putea investi figura paternă ca pe
o autoritate care se situează dincolo de relaŃia duală mamă-copil, ceea
ce este echivalent pentru Lacan cu accesul la ordinea simbolică, în
universul limbajului. Subiectul rămâne deci angrenat în relaŃia duală, iar
procesul de separare din această relaŃie fuzională nu are loc, căci mama
este cea care iniŃiază acest proces. El nu îşi va recunoaşte dreptul la o
existenŃă şi la o identitate proprie. În consecinŃă, tehnica terapeutică nu
poate face apel la utilizarea interpretărilor, căci între simbolic şi imaginar
există o falie. Lacan nu propune în schimb vreo soluŃie terapeutică prin
care să fie restaurată legătura dintre simbolic şi imaginar.

4.5. Stările limită

Stările limită reprezintă o categorie nosografică relativ nou
diferenŃiată în tabloul nosografic, fiind o patologie aflată la graniŃa
dintre nevroză şi psihoză. În psihopatologia psihanalitică există
diferite poziŃii teoretice, unele considerând că la baza stărilor limită ar
fi o structură, altele că la baza lor ar fi stări ce apar pe fondul unui alt
tip de structură, nevrotică sau psihotică. Întotdeauna însă, în stările
limită, relaŃia cu realitatea nu este perturbată. Simptomul cel mai des
68
întâlnit este angoasa. Spre deosebire de nevroză, în care apare angoasa
faŃă de pedeapsă, şi de psihoză, în care apare angoasa de anihilare sau
fragmentare, ceea ce caracterizează stările limită este teama de
abandon şi de pierdere a obiectului, precum şi teama de a nu se con-
topi cu obiectul. Acestea apar ca o apărare faŃă de dorinŃa de fuziune
cu obiectul. De aici derivă simptomele cu alură depresivă, sentimentul
de vid şi de inutilitate. Unele stări limită pot prezenta simptome cu
alură nevrotică, de o intensitate frapantă însă. Dacă tonalitatea este
isterică, frapează conversia isterică şi capacitatea de a pune în act
conflictele psihice în defavoarea fantasmării şi verbalizării lor. Simp-
tomele cu alură fobică frapează prin frecvenŃa şi multitudinea lor, iar
cele obsesionale prin excesiva raŃionalizare.
În stările limită poate apărea o mare dependenŃă de celălalt, dar
şi de drog şi de alcool, conduite sexuale instabile, haotice, impulsive,
uneori cu tentă perversă. Trecerile la act sunt foarte frecvente, ca şi
tentativele de suicid. Mecanismele de apărare specifice stărilor limită
sunt reprezentate de: clivajul obiectului şi al imaginii de sine care
determină sentimente contradictorii, pe de o parte omnipotenŃa proprie
sau a celuilalt, pe de altă parte devalorizarea; trecerea la act ca unică
posibilitate de descărcare a tensiunii afective imense pe care subiectul o
resimte şi imposibil de elaborat pentru el; negarea sentimentelor con-
tradictorii faŃă de obiect. Cazurile limită nu se referă doar la o patologie
de frontieră nevroză-psihoză, ci mai degrabă, la o lipsă a limitelor Eului,
ca urmare a lipsei diferenŃierii dintre subiect şi obiect, deci este vorba de o
perturbare a identităŃii de sine, o confundare cu imagoul matern, deter-
minată de lipsa unui imago patern care stă la baza Supraeului. Apare
frecvent sentimentul de vid intern şi extern, de artificial, de fals Eu, ceea
ce îl face adesea să adopte o atitudine de conformism rigid.

4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită

Stările limită apar ca urmare a eşecului procesului de constituire
a identităŃii de sine. Există lacune în dezvoltarea Eului, fiind astfel
perturbată relaŃia cu obiectul. Singurul tip de relaŃie este cel fuzional,
ceea ce presupune o nediferenŃiere subiect-obiect. Eul va oscila între a
exclude orice relaŃie cu obiectul, pe care îl resimte ca fiind amenin-
Ńător pentru identitatea sa, şi a căuta o asemenea relaŃie, pentru a-şi
putea defini identitatea. De aici, o serie de apărări ce au ca scop ieşirea
din relaŃia de tip fuzional: trecerea la act ca rezultat al insuficientei
capacităŃi de simbolizare şi de elaborare, clivajul, negarea.
69
 4.5.2. Etiologia stărilor limită
La originea stărilor limită ar sta carenŃele în relaŃia cu mama,
având ca specific faptul că ele apar din faza cea mai timpurie a dezvol-
tării psihice şi se întind pe o perioadă îndelungată. Spre deosebire de
psihoză, subiectul posedă capacitatea de a depăşi efectele alienante ale
acestui tip de relaŃie, capacitatea de a se identifica cu obiecte sanogene
şi, într-o oarecare măsură, capacitatea de simbolizare.

4.6. Perversiunile
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin de-
viaŃii la nivelul activităŃii sexuale. Personalitatea poate fi normal
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcŃii psihice şi alte nivele ale psi-
hismului. În această categorie intră: activităŃi sexuale în care deviaŃia
de la normal se referă la obiectul sexual: homosexualitatea, pedofilia,
zoofilia etc.; activităŃi sexuale în care deviaŃia priveşte condiŃiile în care
are loc satisfacerea sexuală: fetişismul, travestismul, voyeurismul,
exhibiŃionismul, sado-masochismul.

4.6.1. Mecanismul producerii perversiunilor

Perversiunile sunt rezultatul stagnării dezvoltării sexuale a
individului la nivelul sexualităŃii pregenitale. Ele sunt caracterizate de
conflictul legat de diferenŃa dintre sexe şi de angoasa de castrare.
Conflictul este specific şi nevrozelor, însă în perversiune soluŃia este
diferită, şi anume negarea acestei diferenŃe. Această negare stă la baza
obŃinerii plăcerii sexuale prin alte modalităŃi decât relaŃia genitală
heterosexuală. Alegerea obiectului este însă, spre deosebire de nevroză,
în concordanŃă cu Eul. Mecanismele de apărare la care Eul recurge
în perversiune sunt de asemenea diferite faŃă de nevroze: refuzul
realităŃii, clivajul Eului. În acest tip de tulburare psihică nu există
conflict psihic conştient şi nici cerere de terapie privind conduita per-
versă. Perversiunile sunt rezultatul unei fixaŃii la stadiile pregenitale
fireşti în dezvoltarea individului şi care presupun pulsiuni parŃiale.
Aceste pulsiuni parŃiale sunt refulate la individul normal când atinge
maturitatea. La perverşi, una din aceste pulsiuni nu suferă procesul
de refulare.

70
 4.6.2. Etiologia perversiunilor
Problematica perversă este o problematică ce Ńine de neaccepta-
rea propriei identităŃi sexuale. Subiectul nu reuşeşte să depăşească
conflictul oedipian şi să se identifice cu imagini ale persoanelor de
acelaşi sex. Totuşi, teoria psihanalitică nu a pus în evidenŃă factori
etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple,
fără a putea evidenŃia elemente comune. În cazul homosexualităŃii
ipoteza se referă la o seducŃie prea intensă din partea mamei, asociată
cu o negare a sentimentelor agresive şi ostile, fireşti în cadrul com-
plexului Oedip. În ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de
fenomene mai timpurii, de înŃărcare, obiectul fetiş având rolul de
apărare contra angoaselor arhaice, de anihilare.
Lacan caracterizează perversiunile prin raportul subiectului cu
Legea. Legea este, pentru Lacan, aceea impusă de Tată, ea organizând
viaŃa psihică încă de la începuturile sale. InterdicŃiile instituite de Tată,
în principal aceea a incestului, în măsura în care părinŃii le respectă ca
pe nişte principii dincolo de ei, sunt structurante pentru psihism şi
pentru personalitatea subiectului. Dacă părinŃii nu se supun acestor
reguli, conştient sau inconştient, nici copilul nu le va recunoaşte. El va
recunoaşte şi respecta numai ceea ce constituie Legea pentru părinŃii
lui. Perversul este deci cel care neagă Legea aşa cum este ea acceptată
de comunitatea umană din care face parte.
În acest tip de tulburare psihică nu există conflict psihic con-
ştient şi nici cerere de terapie privind conduita perversă. Însă con-
flictul psihic inconştient se va manifesta în alte planuri decât cel al
sexualităŃii, ducând la cerere de terapie.
Vom caracteriza succint în continuare unele dintre tulburările ce
intră în categoria perversiunilor.

Homosexualitatea
Orice individ trece, în dezvoltarea sa, printr-un stadiu de homose-
xualitate latentă, în sensul că obiectul este o persoană de acelaşi sex.
Această tendinŃă este depăşită în adolescenŃă, când se renunŃă la iluzia
bisexualităŃii. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul
negării existenŃei sexului opus şi a valorii acestuia. Valorizând per-
soanele de acelaşi sex, individul se valorizează pe sine, refuzând
totodată să adopte poziŃia pe care o presupune sexul său. În cazul ho-
mosexualităŃii masculine, bărbatul se identifică cu mama, căutând
71
obiecte în care să se regăsească pe sine, iubindu-le aşa cum mama l-a
iubit pe el. Homosexualitatea feminină ar avea la bază faptul că
femeia se identifică cu tatăl, căutând un substitut al mamei în obiectele
iubirii.

Sado-masochismul
Desemnează acea perversiune în care suferinŃa şi umilirea sunt
mijloace prin care se obŃine satisfacŃia sexuală. Freud consideră că
subiectul este fixat la stadiul sadic-anal, punându-se în poziŃia unui
copil rău ce merită pedepsit, dar leagă geneza acestei perversiuni şi de
acŃiunea pulsiunii de moarte, care vizează distrugerea, precum şi de
prezenŃa unui Supraeu sadic.

4.7. Tulburările adictive

Termenul de adicŃie a apărut ca traducere a termenului Sucht din
germană, folosit de Freud. Pentru prima dată el a folosit acest termen
în articolul Sexualitatea în etiologia nevrozelor. Glover a folosit ter-
menul din engleză addiction în articolul său Despre etiologia depen-
denŃei de droguri. Tulburările adictive se referă la fenomene clinice
şi psihopatologice foarte diferite, fără o legătură aparentă între ele,
cum ar fi: toxicomani (droguri, alcool, tutun), dependenŃa de medica-
mente, adicŃii obiectale, sexuale, tulburări de comportament repetitive
(de exemplu, bulimia).
Aceste patologii sunt deci transnosografice şi transstructurale.
DSM 3 defineşte adicŃiile prin următoarele caracteristici:
- se manifestă în comportament
- apare dependenŃa subiectului faŃă de comportamentele adictive
- apare pierderea controlului, asociată cu caracterul compulsiv
irepresibil al comportamentului adictiv
- persistenŃa comportamentului adictiv în ciuda consecinŃelor negative
- preocupări obsesionale legate de obiectul adicŃiei
Ceea ce constituie esenŃa adicŃiilor nu este aportul exogen de
substanŃe, ci utilizarea unor substanŃe sau comportamente pentru a
obŃine plăcerea şi, în special, pentru a diminua angoasa sau a evita un
conflict intern.
Freud a tratat problema tulburărilor adictive tangenŃial. Pe scurt,
el considera că mecanismele ce stau la baza lor ar fi similare cu cele
ale nevrozei actuale, deci ar fi efectul unei stări toxice a organismului.
72
Unele tipuri de adicŃii ar fi determinate de o oralitate constituŃională,
adică ar avea la bază o fixaŃie la stadiul oral. Astfel, adicŃiile ar intra în
categoria perversiunilor. Freud relevă însă că există adicŃii fără drog,
fiind vorba de o dependenŃă faŃă de obiectul primordial, nu de o
substanŃă anume. Freud compară accesele de foame subită cu accesele
de angoasă, iar plăcerea dată de obiectul adicŃiei cu plăcerea sexuală.
El consideră că organismul se află, în cazul tulburărilor adictive, într-o
stare de intoxicaŃie similară stării specifice nevrozelor actuale. În
nevrozele actuale, se acumulează tensiune de natură somatică din
cauză că excitaŃia sexuală nu este descărcată complet. Această ten-
siune, după Freud, devenea toxică, iar descărcarea ei era compulsivă şi
incontrolabilă.

4.7.1. Etiologia tulburărilor adictive

Atât în adicŃii, cât şi în nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a
afectelor, din cauza lipsei de satisfacŃie sexuală. Aparatul psihic este
depăşit de cantitatea de excitaŃie acumulată şi nu poate face faŃă
situaŃiei decât printr-un comportament repetitiv care poate genera o
dependenŃă similară cu dependenŃa de o substanŃă toxică. Din cauza
incapacităŃii psihismului de a regla excitaŃia, apare o stază libidinală (o
acumulare masivă de afecte) care va cere o descărcare masivă. Această
descărcare va avea însă loc în domeniul somatic sau comportamental.
În concepŃia lui Freud, nevrozele actuale reprezentau modalităŃi
de a diminua angoasa. Putem încerca să înŃelegem şi tulburările
adictive tot ca pe nişte tentative de diminuare a angoasei. Însă satis-
facŃia nu se poate obŃine pe această cale, deci va apărea o tendinŃă
compulsivă de a repeta actul adictiv. Freud a comparat comporta-
mentele adictive cu nevrozele actuale, pornind de la factorul cantitativ
şi de la incapacitatea psihismului de a regla excitaŃia. El consideră că
în comportamentele adictive este vorba de o stare de intoxicaŃie endo-
genă, sursa de excitaŃie declanşând secreŃii endogene, echivalente
toxicului extern.
Cităm din Disconfort în cultură (1929):
… trebuie să se formeze în corpul nostru, în chimismul intern,
substanŃe capabile de efecte similare, căci cunoaştem cel puŃin o stare
morbidă, mania, în care apare un comportament analog cu cel al
beŃiei, fără intervenŃia vreunui drog…

73
 Cercetările actuale din biochimie au confirmat această ipoteză
prin descoperirea secreŃiei de endomorfine. Constrângerea ar fi deci
internă şi ar viza un comportament care ar genera această secreŃie.
La Freud apare ideea adicŃiei fără aportul unor substanŃe
exogene, care produce însă efecte psihopatologice similare cu cele ale
adicŃiei clasice. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv,
caracterizat de trecerea la act, căutarea unei satisfacŃii intense şi
imediate, atribute specifice proceselor primare. Astfel, subiectul are un
mod de funcŃionare psihică ce nu se încadrează în procesele secun-
dare, care Ńin de temporalitate, realitate, istoricitate. Subiectul recurge
la satisfacerea imediată, fără a avea conştiinŃa trecutului, a experienŃei.
McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o
organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libi-
dinale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare
achiziŃionării limbajului. Din acest motiv, ele sunt greu de verbalizat,
deci de elaborat. Acest fenomen se poate explica printr-o structură
psihică generată de conflictele şi insatisfacŃiile trăite în relaŃia cu pă-
rinŃii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.
Originea tulburării adictive ar fi deci foarte timpurie, fiind legată
de dependenŃa absolută a nou-născutului, în starea de Hilfslosigkeit
(neajutorare).
Freud descrie în Interpretarea viselor două fenomene ce fac
parte din dezvoltarea timpurie a individului şi care pot sta la baza
genezei comportamentelor de tip adictiv. Acestea sunt:
- capacitatea de a amâna satisfacerea nevoii, adică de a suporta
tensiunea psihică dată de nesatisfacerea imediată
- naşterea dorinŃei din nevoie
Vom examina mai pe larg aceste două fenomene.
În dezvoltarea normală a individului, satisfacerea nevoilor se
asociază cu imaginea obiectului care a dus la satisfacŃie şi cu imaginea
motrice a actului reflex al descărcării. La sugar, o dată ce apare starea
de tensiune generată de actualizarea nevoii, energia psihică se trans-
mite către aceste două urme mnezice şi apare fantasma satisfacerii,
care nu produce însă satisfacerea nevoii. Va persista astfel senzaŃia de
neplăcere. Pentru a evita neplăcerea legată de nesatisfacerea nevoii
este necesară o inhibare a feed-backului nesatisfacerii, a traseului
răspunsului senzorial către cortex. După Freud, această inhibare este
reprezentată de ceea ce el numeşte germenele activităŃii de gândire.
El stă la baza capacităŃii de a elabora tensiunea, prin fracŃionarea
74
descărcării motorii a tensiunii. Aceasta este calea instaurării princi-
piului realităŃii şi a mecanismelor secundare de funcŃionare a psihismului.
În al doilea rând, pe baza nevoii fiziologice, se construieşte,
pornind de la experienŃa satisfacerii, dorinŃa, care este reprezentantul
afectiv al nevoii. Satisfacerea nevoii va determina o imagine per-
ceptivă ce se va întipări în memoria individului. Această imagine va fi
investită afectiv şi treptat va deveni independentă de procesul fizio-
logic, la fel cum se întâmplă în cazul dezvoltării pulsionale. DorinŃa va
apărea ca o investire a imaginii obiectului care satisface, şi nu a
obiectului în sine. Aici intervin şi mecanismele gândirii, cum arată
Freud în Negarea (1925). Prin intermediul gândirii, putem face ca
obiectul să fie din nou prezent, sub forma reprezentării, chiar în
absenŃa lui. Este nevoie de capacitatea de testare a realităŃii pentru a ne
asigura că obiectul este prezent cu adevărat şi deci nevoia poate fi
satisfăcută. La baza capacităŃii de testare a realităŃii stă însă capa-
citatea de a recunoaşte că obiectul este uneori absent şi de a tolera
frustrarea dată de absenŃa lui.
În concluzie putem considera starea de totală dependenŃă a
sugarului ca o adicŃie normală, naturală, ea fiind sursa potenŃialului
adictiv. În mod normal, această stare este depăşită, există însă situaŃii
în care apare o fixaŃie la această etapă.

4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv

Astfel, în cazul tulburării de tip adictiv, gândirea, reprezentarea
nu reuşesc să amâne descărcarea tensiunii. AbsenŃa obiectului este de
netolerat, ca atare ea este acceptată, iar pierderea nu este trăită, pentru
ca subiectul să se apere de afectele neplăcute. Descărcarea nu va avea
loc, iar procesul va fi reluat repetitiv. Comportamentul adictiv are la
bază reluarea traseului excitaŃiei către sursa ei, pe calea care duce la
satisfacerea nevoii. Obiectul dorinŃei devine obiect al nevoii, apărând
dependenŃa de el. DorinŃa va fi trezită şi satisfăcută după mecanismul
nevoii, având caracterul irepresibil al acesteia. De exemplu, în cazul
bulimiei, nevoia alimentară este pusă în slujba dorinŃei, devine
suportul ei, calea ei de satisfacere.
Activitatea de gândire este scurtcircuitată, în locul ei apare satis-
facerea afectivă, în act, prin comportamente ce tind să se automatizeze.
Această fixaŃie poate apărea în condiŃiile în care există fie
carenŃe, fie excese în modul în care mama îngrijeşte nou-născutul,
astfel, nu va fi posibilă o separare şi o individuaŃie. Braunschweig şi
75
Fain vorbesc de crearea unor neo-dependenŃe, germeni ai depen-
denŃei de tip adictiv. Este vorba deci despre traumatisme precoce,
dificil de elaborat psihic, care perturbă capacitatea de reprezentare şi
de interiorizare a obiectului şi, prin urmare, duc la incapacitatea de a
metaboliza surplusul de excitaŃie. Astfel, adicŃia poate fi interpretată
ca fiind o formă de apărare faŃă de depresia anaclitică, în lipsa capa-
cităŃii de a transforma obiectul primar în obiect pierdut. Obiectul
adicŃiei este un substitut al obiectului nevoii. Obiectul dorinŃei nu a
putut fi perceput ca obiect pierdut, deci nu poate fi reprezentat, nici
regăsit în real. În lipsa interiorizării lui, obiectul primar va fi căutat în
real, în exterior. În lipsa unei prezenŃe materne adecvate, obiectul
extern primar este insuficient pierdut, insuficient regăsit, deci obiectul
intern primar va fi insuficient creat. Investirea prea puternică a obiec-
tului primar, datorită nostalgiei prea intense, va determina o slabă
investire narcisică secundară. Aspectul compulsiv al tulburării de tip
adictiv poate fi explicat de latura economică a acestor procese. Lipsa
ce nu poate fi compensată de nimic din exterior generează nevoia de
nestăpânit. Pot apărea discontinuităŃi ale sentimentului de a fi, de a
exista, iar comportamentul adictiv devine calea prin care individul se
simte viu.

Teste de autoevaluare
1. DescrieŃi mecanismul care stă la baza psihozei.
2. Ipoteze etiologice asupra psihozei.
3. CaracterizaŃi stările limită din punctul de vedere al simpto-
matologiei.
4. Mecanismul specific producerii perversiunii.
5. Tulburările de tip adictiv din punctul de vedere al teoriei freudiene.

Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Disconfort în cultură, în Studii despre societate şi religie, Editura
Trei, 2000
3. S. Freud, Negarea, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştientului,
Editura Trei, 2000

76
5. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
6. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
7. S. Freud, ObservaŃii despre un caz de paranoia descris autobiografic, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
8. S. Freud, Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi
homosexualitate, în Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
9. S. Freud, Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate, în Ne-
vroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002

77
 5. ELEMENTE DE TEHNICĂ PSIHANALITICĂ

Concepte cheie: cadrul, asocierea liberă, interpretarea, rezis-

tenŃele, transferul, contratransferul, neutra-
litate, atenŃie liber flotantă, psihoterapie
psihanalitică

Rezumat: Psihanaliza consideră că simptomele nu reprezintă

decât expresia manifestă a unui conflict inconştient şi doar aducerea
acestuia în plan conştient şi soluŃionarea sa va asigura o vindecare de
durată. Coordonatele principale ale tehnicii psihanalitice sunt: cadrul,
asocierea liberă, interpretarea, rezistenŃele, transferul, contratransferul.
Cadrul se referă la ambianŃa în care trebuie să se desfăşoare şe-
dinŃele de psihanaliză. Există anumite cerinŃe ce sunt respectate pentru
a favoriza evidenŃierea conŃinuturilor inconştiente ale subiectului. Este
vorba despre durata strictă a şedinŃelor (45 de minute), frecvenŃa lor,
ora fixă de începere şi terminare a lor, atitudinea de neutralitate
binevoitoare a terapeutului. Din cadru face parte şi modalitatea de
plată a terapiei, care trebuie să se facă în mod regulat, pentru a evita
orice sentiment de datorie şi orice altă modalitate de exprimare faŃă de
terapeut, în afară de cea verbală. Neutralitatea are rolul de a reduce cât
mai mult posibil influenŃa personalităŃii şi valorilor terapeutului asupra
sentimentelor, trăirilor şi atitudinilor pacientului în scopul de a pune în
evidenŃă elementele psihice inconştiente ale celui din urmă, realitatea
sa psihică.
Asocierea liberă se referă la exprimarea de către pacient a
tuturor gândurilor care îi vin în minte, fără o analiză critică. Asocierea
liberă poate porni şi de la un element dat, o anumită reprezentare, un
anumit cuvânt. Pe baza acestei metode, se descoperă lanŃurile asocia-
tive care duc la complexele inconştiente ale pacientului. Tehnica
asocierii libere are la origine faptul că la baza simptomelor nu este
acea cauză pe care el le-ar putea-o atribui conştient şi raŃional, ci este
vorba de o serie de evenimente şi trăiri inconştiente.
78
 Interpretarea reprezintă răspunsul pe care terapeutul îl dă pacien-
tului la asocierile libere ale acestuia. Ea are rolul de a-l ajuta pe
pacient să se înŃeleagă. Există o anumită ierarhie în conŃinutul inter-
pretărilor. Astfel, sunt abordate mai întâi apărările, apoi conŃinuturile
inconştiente. Apărările se pot manifesta sub formă de rezistenŃe dacă
terapeutul face interpretări inadecvate. Tratamentul psihanalitic are ca
scop înlăturarea blocajelor din dezvoltarea subiectului prin ridicarea
apărărilor şi producerea de schimbări la nivelul Eului şi Supraeului.
Interpretarea în aici şi acum a fantasmelor, afectelor, conflictelor din
prezent, care se referă la psihanalist şi la cadrul psihanalitic reprezintă
un aspect important al curei analitice. Deseori, conflictele din trecut se
manifestă în acest mod, mai degrabă decât prin amintiri din trecut.
RezistenŃele sunt atitudini de opoziŃie ale pacientului faŃă de
interpretările oferite de terapeut. Aceste atitudini pot deveni un obsta-
col dacă nu sunt, la rândul lor, înŃelese şi interpretate. Ele reprezintă o
parte esenŃială a procesului psihanalitic, care nu trebuie trecută cu
vederea, ci supusă interpretării. RezistenŃa este rezultatul punerii în
funcŃiune a mecanismelor de apărare ale subiectului şi este de natură
inconştientă. Eul este cel care pune în funcŃiune rezistenŃele pentru a
reuşi să menŃină refularea conŃinuturilor inconştiente. Orice manifes-
tare poate fi indiciul unei rezistenŃe: cantonarea în prezent, refugierea
în trecut, lipsa oricărei investiri afective a terapeutului, ca şi o
suprainvestire a acestuia, plictiseala, trecerea la act.
Transferul reprezintă întreaga gamă de idei şi sentimente pe care
subiectul le are faŃă de terapeut. Prin transfer se actualizează dorinŃele
inconştiente, precum şi legăturile afective infantile ale pacientului,
fiind asociate cu cadrul psihanalitic şi cu persoana psihanalistului.
Cadrul psihanalitic este astfel conceput, încât pacientul să aibă cât mai
puŃine informaŃii privitoare la personalitatea terapeutului, la valorile
sale, astfel încât ceea ce resimte faŃă de acesta să furnizeze indicii
despre conŃinuturile şi conflictele inconştiente ale pacientului. Pe mă-
sură ce procesul terapeutic avansează, aceste conŃinuturi se vor
organiza în ceea ce Freud numea nevroză de transfer. Mai precis,
simptomele vor dispărea din viaŃa pacientului, fiind legate doar de
persoana terapeutului şi apărând doar în cadrul terapiei. Psihanaliza
ajunge să reprezinte câmpul de luptă împotriva simptomelor, locul
unde ele pot fi învinse definitiv. Este esenŃial însă ca pe baza acestei
nevroze de transfer să se ajungă la nevroza infantilă, iar subiectul să
găsească alte soluŃii, mai mature, de a rezolva conflictele inconştiente.
79
 Contratransferul se referă la reacŃiile terapeutului faŃă de pacient,
la tendinŃa de identificare cu acesta. Este vorba în principal de reacŃiile
inconştiente ale terapeutului. Analistul încearcă să instituie un cadru
analitic cât mai neutru, cât mai lipsit de accente personale. Însă neutra-
litatea nu se referă şi la ceea ce resimte analistul în situaŃia analitică.
El reacŃionează afectiv la ceea ce pacientul tinde inconştient să
actualizeze în analiza sa, fantasme şi trăiri. Prin urmare, unul din
instrumentele de cunoaştere a pacientului este şi ceea ce resimte
analistul. Identificarea empatică cu pacientul este utilă pentru a-l înŃe-
lege, dar pentru a cunoaşte ceea ce Ńine de conŃinuturile inconştiente
ale acestuia, este necesară din partea terapeutului o atitudine obiectivă
de observare şi analizare a propriilor trăiri legate de pacient. AtenŃia
liber flotantă a analistului presupune ca acesta să tolereze gândurile şi
sentimentele ce apar în timpul şedinŃei. El trebuie însă să analizeze mo-
tivele pentru care acestea au apărut într-un moment anume al şedinŃei.
IndicaŃia de terapie psihanalitică depinde în principal de doi fac-
tori: gravitatea simptomelor şi urgenŃa rezolvării lor; analizabilitatea
pacientului. Din punctul de vedere al tulburărilor psihice ce se pre-
tează tratamentului psihanalitic, indicaŃia se referă la nevroze: obse-
sională, isterică, fobică, atacuri de panică, depresie nevrotică, nevroze
de caracter si tulburări psihosomatice. În ceea ce priveşte psihozele se
poate utiliza terapia psihanalitică cu o tehnică adaptată acestui gen de
tulburări.
Elementele specifice tehnicii psihanalitice permit o anumită
evoluŃie a procesului terapeutic. În procesul terapeutic, pacientul va
avea tendinŃa să repete moduri de comportament şi trăiri ce au la bază
conflictul patogen, iar psihanalistul este cel care, prin interpretare,
poate determina conştientizarea acestui conflict. În tratamentul nevro-
zelor tehnica nu presupune o anumită schemă impusă a procesului
terapeutic. Este abandonat orice determinism în favoarea dimensiunii
aleatorii, a spontaneităŃii. Această dimensiune aleatorie este esenŃială
pentru că permite respectarea ritmului propriu subiectului, astfel încât
el să se acomodeze cu cadrul terapeutic şi să aibă la dispoziŃie timpul
necesar elaborării unui adevăr descoperit şi înŃeles. Este esenŃial
modul în care se constituie relaŃia terapeutică şi identificarea de către
terapeut a ceea ce se „joacă” în această relaŃie. Procesul psihanalitic
cuprinde mai multe etape: crearea alianŃei terapeutice şi favorizarea
transferului pozitiv, apariŃia transferului negativ şi a nevrozei de
transfer şi, în fine, rezolvarea definitivă a nevrozei prin rezolvarea
80
nevrozei de transfer. În terapia nevrozelor, subiectul a acceptat sepa-
rarea obiectului primar, pierderea, a depăşit nostalgia, iar accentul se
pune în intervenŃia terapeutică pe capacităŃile cognitive ale sale, pe
elaborarea interpretărilor propuse de terapeut.
În tratarea psihozelor şi stărilor limită este esenŃial contratrans-
ferul terapeutului care indică răspunsul pe care ar fi trebuit să îl
primească pacientul din partea persoanelor semnificative din jurul său,
răspuns care a lipsit însă la vremea respectivă. Astfel, analistul va fi
cel care înscrie în psihismul subiectului experienŃa care nu a putut
avea loc, ceea ce a determinat lacune în structurarea Eului. În acest
mod, terapia va restabili continuitatea psihică, pacientul intrând în
relaŃie şi având experienŃa unui celălalt capabil să conŃină, adică să
facă faŃă trăirilor sale. Kernberg recomandă, în cura cu psihoticii,
analiza transferului negativ încă de la început, pentru a putea crea o
bună alianŃă terapeutică şi pentru a utiliza transferul pentru menŃinerea
relaŃiei terapeutice şi a extinde analiza asupra relaŃiilor externe.
M. Klein consideră că procesul psihanalitic trebuie să diminueze
clivajul şi proiecŃia care ar produce distorsiuni în relaŃiile de obiect. Pe
măsură ce se reduce această distorsiune, obiectele vor fi percepute mai
adecvat şi mai aproape de realitate şi pot fi astfel introiectate în Eu şi
Supraeu cu aspectele lor bune şi rele. Va rezulta un Supraeu mai puŃin
sever, mai puŃin rigid sau mai puŃin persecutor şi mai puŃin marcat de
idealizare. IndicaŃia de terapie psihanalitică se dă fie în cazul psiho-
zelor sau tulburărilor de tip borderline, fie în cazul în care cererea
pacientului este legată de evenimente de viaŃă dificil de surmontat, de
tulburări de tip reactiv.

Tehnica psihanalitică a evoluat pe măsura acumulării experienŃei

clinice şi dezvoltării bazelor teoretice. IniŃial, Freud considera că la
baza tulburărilor psihice ar sta o stare similară unei „intoxicări” a psi-
hismului, datorită nedescărcării tensiunilor, şi prin urmare, a acumu-
lării acestora. Obiectivul principal al terapiei era deci favorizarea
descărcării acestor tensiuni, prin exprimarea verbală a conflictelor
psihice, facilitată de starea de transă hipnotică şi de sugestiile date de
medic. ExperienŃa terapeutică i-a dovedit însă lui Freud că dispariŃia
simptomelor era temporară. El ajunge la concluzia că este mai eficient
ca pacientul să se exprime în stare de veghe, spunând ceea ce îi vine în
81
minte, prin asociaŃie liberă. Se renunŃă astfel la hipnoză şi sugestie în
favoarea unei noi tehnici pe care Freud o numeşte iniŃial psihoanaliză.
Prin tratamentul psihanalitic se vizează nu doar dispariŃia simpto-
melor, ci o transformare a întregii personalităŃi a subiectului. Simpla
dispariŃie a simptomelor nu este sinonimă cu vindecarea. Se consideră
că simptomele nu reprezintă decât expresia manifestă a unui conflict
inconştient şi doar aducerea acestuia în plan conştient şi soluŃionarea
sa va asigura o vindecare de durată. Dacă acest obiectiv nu este atins,
deşi simptomele pot dispărea, va persista capacitatea de a genera noi
simptome. Prin tehnica asocierii libere, se asigură restabilirea legăturii
dintre elementele psihice separate prin punerea în funcŃiune a meca-
nismelor de apărare şi, în final, descoperirea unui lanŃ cauzal incon-
ştient. Schimbările determinate de o cură psihanalitică nu se rezumă la
vindecarea în sensul dispariŃiei simptomelor, ci la a-l apropia pe
subiect de el însuşi, de a-l face să acŃioneze mai liber, să îşi descopere
sau redescopere potenŃialul creativ. Coordonatele principale ale teh-
nicii psihanalitice sunt:
1. Cadrul
2. Asocierea liberă
3. Interpretarea
4. RezistenŃele
5. Transferul
6. Contratransferul
1. Cadrul se referă la ambianŃa în care trebuie să se desfăşoare
şedinŃele de psihanaliză. Există anumite cerinŃe ce sunt respectate
pentru a favoriza evidenŃierea conŃinuturilor inconştiente ale subiec-
tului. Este vorba despre durata strictă a şedinŃelor (45 de minute), frec-
venŃa lor, ora fixă de începere şi terminare a lor, atitudinea de neutra-
litate binevoitoare a terapeutului. Psihanaliza presupune iniŃial un
proces de cunoaştere a nevoilor interne ale pacientului, a tentativelor
acestuia de a le satisface, de cunoaştere a conflictelor emoŃionale ale
pacientului şi modalităŃile pe care subiectul le-a găsit pentru a le
rezolva. Este important ca Eul să fie suficient de autonom, adică de
diferenŃiat faŃă de Sine şi de Supraeu, astfel încât să poată îndeplini
funcŃiile de detaşare şi observare a propriilor trăiri. Tehnica psihana-
litică este astfel concepută încât să permită obŃinerea acestor informa-
Ńii. De aici, decurge frecvenŃa şedinŃelor, de 3 sau 4 ori pe săptămână
timp de 45 de minute. La Freud durata unei şedinŃe era de 50 de
minute, iar experienŃa a demonstrat că durata necesară pentru ca
82
procesul psihanalitic să fie eficient este în jur de 45 de minute.
ŞedinŃele au deci o durată şi o frecvenŃă strictă, odată stabilit cadrul.
Este nevoie de un anumit timp ca gândurile pacientului să apară şi să
poată fi exprimate, cu pauze şi divagări, este nevoie de un anumit timp
pentru a înŃelege ce este dincolo de cuvinte şi a formula interpretări.
Durata fixă, cu alte cuvinte încheierea şedinŃei după un interval strict,
îi dovedeşte pacientului că nu este privilegiat nici un conŃinut psihic în
mod special. ŞedinŃa se opreşte fie că el tace sau păstrează tăcerea,
astfel încât acest final nu este legat de plăcerea sau nemulŃumirea
terapeutului faŃă de ceea ce pacientul exprimă. Acest fapt atestă şi
confirmă neutralitatea terapeutului. Modificările vor fi evitate, pentru
a nu da prilej pacientului să se exprime altfel decât prin cuvinte. Din
cadru face parte şi modalitatea de plată a terapiei, care trebuie să se
facă în mod regulat, pentru a evita orice sentiment de datorie şi orice
altă modalitate de exprimare faŃă de terapeut, în afară de cea verbală.
Terapeutul poate astfel observa modul în care pacientul funcŃionează,
poate ajunge să îl cunoască şi să îl înŃeleagă pe pacient şi, de
asemenea, favorizează dezvoltarea unei reacŃii emoŃionale optime faŃă
de terapeut. O bună cunoaştere a pacientului se referă la modul în care
pacientul reacŃionează şi a reacŃionat faŃă de evenimentele esenŃiale
din viaŃa sa, la relaŃiile semnificative pe care le-a dezvoltat. În cadru
intră şi atitudinea terapeutului, de „neutralitate binevoitoare” faŃă de
pacient. Neutralitatea are rolul de a reduce cât mai mult posibil
influenŃa personalităŃii şi valorilor terapeutului asupra sentimentelor,
trăirilor şi atitudinilor pacientului în scopul de a pune în evidenŃă
elementele psihice inconştiente ale celui din urmă, realitatea sa
psihică. Psihanaliza propriu-zisă presupune ca pacientul să fie alungit
pe divan, astfel încât psihanalistul să nu intre în câmpul său vizual.
Avantajele acestei poziŃii sunt că el va avea o mai mare libertate în
gândire şi exprimare şi, totodată, vor fi favorizate proiecŃiile
conŃinuturilor inconştiente asupra terapeutului şi cadrului, regresia şi
transferul.
2. Asocierea liberă se referă la exprimarea de către pacient a
tuturor gândurilor care îi vin în minte, fără o analiză critică. Asocierea
liberă poate porni şi de la un element dat, o anumită reprezentare, un
anumit cuvânt. Pe baza acestei metode, se descoperă lanŃurile
asociative care duc la complexele inconştiente ale pacientului. Este
esenŃial să nu existe o selecŃie voluntară a gândurilor, care ar fi
expresia apărărilor subiectului. Prin asociere liberă psihanalistul are
83
acces la scopurile şi fantasmele inconştiente ale pacientului şi i le
relevă acestuia prin interpretările pe care i le oferă. Tehnica asocierii
libere are la origine faptul că la baza simptomelor nu este acea cauză
pe care el le-ar putea-o atribui conştient şi raŃional, ci este vorba de o
serie de evenimente şi trăiri complexe, în mare parte inconştiente, de
modul în care personalitatea în ansamblul ei s-a adaptat la diferite
situaŃii de viaŃă şi de dificultăŃile apărute în relaŃionare.
3. Interpretarea reprezintă răspunsul pe care terapeutul îl dă
pacientului la asocierile libere ale acestuia. Ea are rolul de a-l ajuta pe
pacient să se înŃeleagă. Există o anumită ierarhie în conŃinutul inter-
pretărilor. Astfel, sunt abordate mai întâi apărările, apoi conŃinuturile
inconştiente. Ceea ce este la suprafaŃă trebuie interpretat înainte de a
interpreta conŃinuturile mai profunde. Apărările se pot manifesta sub
formă de rezistenŃe dacă terapeutul face interpretări inadecvate. Freud
a considerat iniŃial rezistenŃele drept obstacole în calea procesului
terapeutic. Ulterior a recunoscut însă în ele modalităŃi de cunoaştere a
personalităŃii subiectului, ele dându-ne indicii asupra apărărilor puse
în funcŃiune de către subiect. Dacă apărările sunt rezolvate, se poate
trece la interpretări mai profunde. Însă, o interpretare profundă dată
prea devreme poate avea drept efect creşterea rezistenŃelor şi blocarea
travaliului analitic sau îl poate face pe pacient să simtă că este presat
de analist. Interpretarea mai profundă se referă la conflictele necon-
ştientizate ale pacientului, oferindu-i astfel o imagine mai clară asupra
personalităŃii sale. Psihanaliza nu mai vizează actualmente doar trece-
rea conŃinuturilor inconştiente în conştiinŃă, ci are ca scop înlăturarea
blocajelor din dezvoltarea subiectului prin ridicarea apărărilor şi
producerea de schimbări la nivelul Eului şi Supraeului. În interpretare
se abordează mai întâi diferitele afecte implicate, ajutând pacientul să
conştientizeze mai întâi conflictul intrapsihic, abia apoi fantasmele sau
tendinŃele de care acesta se apără. Interpretarea în aici şi acum a fan-
tasmelor, afectelor, conflictelor din prezent, care se referă la psiha-
nalist şi la cadrul psihanalitic reprezintă un aspect important al curei
analitice. Deseori, conflictele din trecut se manifestă în acest mod, mai
degrabă decât prin amintiri din trecut. Terapeutul trebuie să sesizeze
acest fapt, să înŃeleagă sentimentele actuale ale pacientului şi, prin
interpretări adecvate, să îl ajute să şi le exprime. Abia apoi pacientul
poate face o legătură cu evenimentele trecute. Dacă interpretările se
axează preponderent pe trecut, făcând abstracŃie de trăirile prezente şi
84
de rezistenŃele pacientului, există riscul ca pacientul să evite tot ceea
ce este dureros în viaŃa sa actuală, precum şi ceea ce este transferen-
Ńial, refugiindu-se în trecut. Nu orice resimte pacientul faŃă de analist
şi psihanaliză este o repetare a trecutului. Conflictele actualizate în
timpul curei analitice pot reprezenta exprimarea unor nevoi interne
legate de evoluŃia sa actuală. Interpretările legate de trecut pot avea
rolul de a reconstrui evoluŃia sa din acea perioadă, de a-l face să
înŃeleagă din perspectiva unui adult evenimentele pe care le-a trăit.
4. Freud a descris rezistenŃele ca pe atitudini de opoziŃie ale
pacientului faŃă de interpretările oferite de terapeut. Aceste atitudini
pot deveni un obstacol dacă nu sunt, la rândul lor, înŃelese şi inter-
pretate. Ele reprezintă o parte esenŃială a procesului psihanalitic, care
nu trebuie trecută cu vederea, ci supusă interpretării. RezistenŃa este
rezultatul punerii în funcŃiune a mecanismelor de apărare ale subiec-
tului şi este de natură inconştientă. Din acest motiv, ea nu trebuie
considerată ca o opoziŃie voită şi conştientă din partea pacientului, iar
abordarea ei directă, fără interpretare, este ineficientă, putând avea ca
efect un blocaj în procesul terapeutic. IniŃial Freud a încercat să-l facă
pe pacient să depăşească rezistenŃele prin insistenŃă şi sugestie sau a
considerat că ele sunt doar un obstacol în calea terapiei, obstacol ce
trebuie evitat. Ulterior el a descoperit semnificaŃia rezistenŃei ca meca-
nism de apărare şi cale de cunoaştere a mecanismelor inconştiente ce
au dus la formarea simptomelor. Ea şi-a căpătat astfel un rol în evolu-
Ńia procesului terapeutic. Înainte de a aborda conŃinuturile incon-
ştiente, trebuie supuse interpretării rezistenŃele. RezistenŃele reprezintă
un material esenŃial ce trebuie supus interpretării, descoperind astfel
cauzele pentru care au apărut. Eul este cel care pune în funcŃiune
rezistenŃele pentru a reuşi să menŃină refularea conŃinuturilor incon-
ştiente. Orice manifestare poate fi indiciul unei rezistenŃe: cantonarea
în prezent, refugierea în trecut, lipsa oricărei investiri afective a
terapeutului, ca şi o suprainvestire a acestuia, plictiseala, trecerea la
act. Analiza rezistenŃelor este unul din aspectele esenŃiale ale pro-
cesului psihanalitic pentru că de lichidarea acestora depinde evoluŃia şi
continuarea tratamentului. O rezistenŃă nedetectată la timp şi neinter-
pretată poate duce la întreruperea sau blocarea procesului psihanalitic.
5. Transferul reprezintă întreaga gamă de idei şi sentimente pe
care subiectul le are faŃă de terapeut. Prin transfer se actualizează
dorinŃele inconştiente, precum şi legăturile afective infantile ale
85
pacientului, fiind asociate cu cadrul psihanalitic şi cu persoana psiha-
nalistului. TendinŃa de a transfera nu apare doar în situaŃia psihana-
litică, ci ea se poate manifesta în orice situaŃie de viaŃă şi relaŃie.
Cadrul psihanalitic este astfel conceput, încât pacientul să aibă cât mai
puŃine informaŃii privitoare la personalitatea terapeutului, la valorile
sale, astfel încât ceea ce resimte faŃă de acesta să furnizeze indicii
despre conŃinuturile şi conflictele inconştiente ale pacientului. Prin
urmare, în tehnica psihanalitică transferul este unul din principalele
instrumente prin care avem acces la inconştient. Ca atare, este esenŃial
ca transferul să fie cât mai net pus în evidenŃă şi utilizat sistematic.
Transferul poate deveni unul din obstacolele procesului terapeutic,
însă este totodată calea spre vindecare, fiind, după Freud, „terenul pe
care trebuie obŃinută victoria”, pentru că prin el se manifestă
conflictele inconştiente din trecut. Pe măsură ce procesul terapeutic
avansează, aceste conŃinuturi se vor organiza în ceea ce Freud numea
nevroză de transfer. Mai precis, simptomele vor dispărea din viaŃa
pacientului, fiind legate doar de persoana terapeutului şi apărând doar
în cadrul terapiei. Acesta reprezintă motivul pentru care dispariŃia
simptomelor nu constituie un indiciu al încheierii terapiei. Psihanaliza
ajunge să reprezinte câmpul de luptă împotriva simptomelor, locul
unde ele pot fi învinse definitiv. IniŃial psihanalistul este văzut şi
resimŃit ca fiind, pe de o parte, asemenea persoanelor semnificative
din trecutul pacientului, pe de altă parte, este văzut ca o persoană reală
cu care se poate crea o alianŃă terapeutică. În finalul curei, când
pacientul are o altă imagine de sine, îl vede pe terapeut cu alŃi ochi, ca
fiind o persoană cu propria personalitate. Freud consideră transferul şi
în special organizarea manifestărilor transferenŃiale în nevroză de
transfer, ca fiind punctul nodal al tratamentului psihanalitic. Nevroza
de transfer va concentra simptomele în cadrul psihanalizei, înlocuind
nevroza iniŃială, vindecarea realizându-se prin rezolvarea nevrozei de
transfer. Este esenŃial însă ca pe baza acestei nevroze de transfer să se
ajungă la nevroza infantilă, iar subiectul să găsească alte soluŃii, mai
mature de a rezolva conflictele inconştiente. Sarcina procesului
psihanalitic este de a realiza dezinvestirea realităŃii psihice cu efecte
patogene, prin intermediul actualizării şi exteriorizării conflictelor
legate de cerinŃele pulsionale în cadrul fenomenelor transferenŃiale.
6. Contratransferul se referă la reacŃiile terapeutului faŃă de
pacient, la tendinŃa de identificare cu acesta. Este vorba în principal de
86
reacŃiile inconştiente ale terapeutului. Analistul încearcă să instituie un
cadru analitic cât mai neutru, cât mai lipsit de accente personale, pe
care pacientul îl poate popula cu propria sa lume internă, conferindu-i
un rol şi analistului în această lume. Însă neutralitatea nu se referă şi la
ceea ce resimte analistul în situaŃia analitică. El reacŃionează afectiv la
ceea ce pacientul tinde inconştient să actualizeze în analiza sa,
fantasme şi trăiri. Prin urmare, unul din instrumentele de cunoaştere a
pacientului este şi ceea ce resimte analistul, propriile sale trăiri,
emoŃii, vise suscitate de acesta. Identificarea empatică cu pacientul
este utilă pentru a-l înŃelege, dar pentru a cunoaşte ceea ce Ńine de
conŃinuturile inconştiente ale acestuia, este necesară din partea tera-
peutului o atitudine obiectivă de observare şi analizare a propriilor
trăiri legate de pacient. AtenŃia liber flotantă a analistului presupune
ca acesta să tolereze gândurile şi sentimentele ce apar în timpul
şedinŃei. El trebuie însă să analizeze motivele pentru care acestea au
apărut într-un moment anume al şedinŃei. IniŃial, Freud a considerat,
ca şi în cazul rezistenŃelor, că trăirile analistului sunt motiv de blocaj
în procesul terapeutic. El considera că unul dintre scopurile analizei
personale a terapeutului ar fi dezvoltarea capacităŃii acestuia de a fi cât
mai neutru, ca o oglindă faŃă de trăirile pacientului. Pentru o cură
psihanalitică cât mai eficientă, care viza „purificarea psihanalitică” a
terapeutului, manifestările contratransferenŃiale ar fi trebuit să lip-
sească complet. Freud relevă totuşi că inconştientul analistului repre-
zintă un instrument cu ajutorul căruia acesta ar putea interpreta
manifestările inconştientului celorlalŃi. Acesta devine în tehnica
psihanalitică contemporană un principal instrument de cunoaştere şi o
bază în interpretările oferite pacientului. Atitudinea negativă faŃă de
contratransfer ar avea ca efect o atitudine rigidă a terapeutului, o lipsă
de naturaleŃe şi autenticitate a relaŃiei. O serie de psihanalişti (Fenichel,
Heimann, Balint) au relevat laturile pozitive şi rolul semnificativ al
contratransferului în cura analitică.
Toate aceste elemente tehnice au drept finalitate o bună
înŃelegere a dinamicii, topicii şi economiei psihice a pacientului, astfel
încât acesta să se simtă înŃeles din punct de vedere emoŃional.
Psihanalistul trebuie să dea dovadă de flexibilitate, Ńinând cont de
structura psihică a pacientului, de caracteristicile şi limitele sale. El nu
va lucra identic cu toŃi pacienŃii săi, ci trebuie să adapteze elementele
tehnice astfel încât să se realizeze o alianŃă terapeutică. Procesul
87
psihanalitic evoluează prin trecerea de la un insight la altul având ca
rezultat o mai mare conştientizare a propriilor dorinŃe şi temeri. Va
apărea astfel o schimbare în economia psihică a pacientului, în
raportul de forŃe dintre diferitele instanŃe, el devenind mai tolerant faŃă
de dorinŃele sale. Simultan se produc şi schimbări în structura sa
psihică prin scăderea rigidităŃii Supraeului şi a interdicŃiilor impuse de
acesta. Se va debloca în acest fel o anumită cantitate de energie care
va putea fi folosită în activităŃi adaptative. FixaŃiile vor fi depăşite,
trecându-se la stadii de dezvoltare afectivă mai avansate.

5.1. IndicaŃii şi contraindicaŃii la tratamentul psihanalitic

IndicaŃia de terapie psihanalitică depinde în principal de doi factori:
- gravitatea simptomelor şi urgenŃa rezolvării lor; terapeutul
trebuie să decidă dacă tratamentul psihanalitic este cel care răspunde
cel mai bine nevoilor pacientului, Ńinând cont că este un tratament de
lungă durată care necesită între 3 şi 5 ani
- analizabilitatea pacientului, ceea ce depinde de trăsăturile pa-
cientului şi de modul în care acestea se pot adapta la cerinŃele pe care
psihanaliza i le impune.
Sunt necesare mai multe întrevederi pentru a decide dacă aceste
două condiŃii pot fi îndeplinite şi dacă vom aplica o terapie psihana-
litică sau psihanaliza propriu-zisă, sau vom indica o terapie scurtă,
centrată pe simptom.
Din punctul de vedere al tulburărilor psihice ce se pretează trata-
mentului psihanalitic, indicaŃia se referă la nevroze: obsesională,
isterică, fobică, atacuri de panică, depresie nevrotică, nevroze de
caracter si tulburări psihosomatice. Tulburările de personalitate cum ar
fi cea impulsivă, perversiunile, tulburările de comportament, cazurile
limită, se pretează mai greu tehnicii psihanalitice şi indicaŃia depinde
de specificul fiecărui caz în parte, mai exact de structura de perso-
nalitate a subiectului mai degrabă decât de simptomatologie. În ceea
ce priveşte psihozele, se poate utiliza terapia psihanalitică cu o
tehnică adaptată acestui gen de tulburări.
Punerea unui diagnostic definitiv poate necesita o perioadă mai
îndelungată. Astfel, o simptomatologie isterică poate disimula o pato-
logie latentă de tip psihotic la fel cum un comportament bizar poate
masca o structură isteroidă. Diagnosticul nu este însă decisiv în
indicaŃia de terapie. Trebuie Ńinut cont şi de resursele sanogene ale
pacientului şi de personalitatea pacientului.
88
 În ceea ce priveşte capacitatea subiectului de a fi analizat,
aceasta depinde de trăsăturile de caracter ale pacientului. El trebuie să
poată tolera regulile tratamentului şi să fie destul de motivat pentru a
accepta durata îndelungată a tratamentului şi tehnica propriu-zisă care
nu presupune abordarea directă a simptomelor. Din această cauză,
problemele superficiale, dorinŃa familiei, recomandarea medicului,
curiozitatea ştiinŃifică sau dorinŃa de a avansa pe linie profesională nu
constituie motive temeinice pentru o terapie. Subiectul trebuie să fie în
măsură să asocieze liber, să accepte că problemele sale pot fi rezolvate
printr-o mai bună cunoaştere de sine. Capacitatea de a fi analizat
depinde de capacitatea Eului de a elabora tensiunea psihică, de calita-
tea mecanismelor de apărare, de capacitatea de testare a realităŃii, de
gradul de constituire a identităŃii Eului. Sunt necesare, de asemenea, o
anumită capacitate de introspecŃie, o anumită cooperare cu terapeutul.
Pacientul trebuie să fie capabil să-şi exprime trăirile, să verifice
interpretările date de terapeut înainte de a le interioriza.
Răspunsul pozitiv al subiectului la terapia psihanalitică depinde
de modul în care acesta percepe, gândeşte, comunică şi răspunde la
interpretări. Analistul îl ajută pe pacient să se înŃeleagă, pornind de la
ceea ce acesta relatează, iar o mai bună cunoaştere de sine are drept
efect schimbări în personalitatea subiectului şi rezolvarea simptomelor.
Cura analitică este indicată în principal când, în urma anamnezei, se
constată eşecul în atingerea nivelului de dezvoltare specific vârstei, de
exemplu, la adulŃi, stadiul genital. Simptomele pot avea o cauză mai
profundă sau conflictul care le generează poate fi de suprafaŃă. Există
simptome care sunt expresia normală a dezvoltării şi care se pot
rezolva prin consiliere terapeutică sau printr-o intervenŃie terapeutică
de scurtă durată. Simptomele nevrotice care necesită psihanaliza au o
cauză inconştientă mai profundă şi sunt rezultatul unei întârzieri în
dezvoltare sau al unei regresii la stadiile anterioare de dezvoltare.
Categoriile diagnostice trebuie raportate la stadiile de dezvoltare
psihoafectivă. Astfel, nevrozele sunt rezultatul stagnării la stadiul anal
sau falic, existând însă obiecte oedipale stabile. Psihozele şi cazurile
limită sunt generate de stagnări la stadii precoce din dezvoltarea Eului,
care au drept efect dificultăŃi la nivelul funcŃiilor afective şi cognitive
ale sale. Dacă apar doar simptome singulare, cum ar fi dificultăŃi în
învăŃare sau în relaŃionare, acestea pot presupune doar stagnări parŃiale
ce determină anumite inhibiŃii ale anumitor funcŃii psihice.
89
 În funcŃie de categoria diagnostică şi de rezultatul evaluării
cauzei sale, se va stabili ce gen de terapie este indicat. Psihanaliza este
recomandată în cazul în care există obiecte oedipiene stabile şi
pulsiunile implicate în conflict sunt exprimate prin simptome destul de
invalidante. Pacientul trebuie să aibă o bună testare a realităŃii şi o
bună funcŃionare a Eului. În cazul psihozelor şi cazurilor limită, pre-
domină conflictele preoedipale, testarea realităŃii este deficitară şi
funcŃionarea Eului este afectată, astfel că o psihanaliză nu ar fi
potrivită, ci o terapie psihanalitică care are ca scop întărirea Eului şi
reconstruirea funcŃiilor deficitare ale acestuia. În analiza adulŃilor des-
coperim moduri de gândire infantile ce sunt înlăturate, comporta-
mentul devenind mai adaptat, subiectul reuşind să găsească soluŃii mai
puŃin patologice şi invalidante la conflictele sale intrapsihice. Eul
devine mai autonom, iar apărările sunt mai puŃin rigide. Subiectul va
deveni mai tolerant cu propriile dorinŃe şi tendinŃe.
Rolul analistului este de a stabili şi menŃine cadrul psihanalitic,
de a asculta asociaŃiile pacientului, de a observa comportamentul
acestuia, precum şi propriile sale reacŃii, în special pe cele emoŃionale,
faŃă de pacient.
Simptomele nu sunt abordate în mod direct, nu sunt supuse
analizei şi interpretărilor din partea terapeutului. Sensul lor va apărea
în momentul în care conflictul care le generează se manifestă în relaŃia
cu analistul şi abia în acest moment pot fi abordate.
În cele ce urmează vom studia caracteristicile demersului psiha-
nalitic în funcŃie de patologia abordată.

5.2. Procesul psihanalitic

Elementele specifice tehnicii psihanalitice permit o anumită evo-
luŃie a procesului terapeutic. Modalitatea principală de intervenŃie a
psihanalistului o reprezintă interpretarea. Pentru ca acŃiunea acesteia
să fie de maximă eficienŃă este necesar să fie respectate toate elemen-
tele ce Ńin de cadru. Rolul interpretării este complex, ea permiŃând atât
stabilirea conexiunii între elemente psihice până atunci separate de
refulare, cât şi dezvoltarea unor aspecte psihice blocate de procesul
patogen. În procesul terapeutic, pacientul va avea tendinŃa să repete
moduri de comportament şi trăiri ce au la bază conflictul patogen, iar
psihanalistul este cel care, prin interpretare, poate determina conştien-
tizarea acestui conflict de către pacient. Acesta va putea să decidă
90
dacă conflictul mai este de actualitate şi să găsească o soluŃionare mai
matură a sa. Prin urmare, scopul curei se referă la un proces de
transformare a modului de gândire al pacientului. Acesta va învăŃa să
înŃeleagă că tot ceea ce se întâmplă în exterior este mediat de propriul
psihism, aici aflându-se sursa trăirilor sale. Psihanaliza nu vizează deci
suprimarea directă a simptomului sau a conflictului prin atitudini
autoritare, compătimitoare sau moralizatoare, ci îl solicită pe pacient
să coopereze pentru a înŃelege propria funcŃionare psihică.

5.2.1. Tratamentul nevrozelor

Nevrozele sunt generate de regresia la punctele de fixaŃie ale
libidoului, ceea ce are drept consecinŃă un blocaj al unei părŃi a ener-
giei psihice. Această regresie apare în momentele în care realitatea
externă nu mai permite un anumit grad de satisfacŃie libidinală. În
tratamentul psihanalitic se încearcă aducerea în conştient a acestor
pulsiuni refulate, însă forŃele care au determinat refularea se fac
simŃite ca rezistenŃe. Tehnica nu presupune o anumită schemă impusă
a procesului terapeutic. Este abandonat orice determinism în favoarea
dimensiunii aleatorii. Această dimensiune aleatorie este esenŃială pentru
că permite respectarea ritmului propriu subiectului, astfel încât el să se
acomodeze cu cadrul terapeutic şi să aibă la dispoziŃie timpul necesar
elaborării unui adevăr descoperit şi înŃeles. Acest timp depinde de
personalitatea fiecăruia, de apărările active şi de profunzimea conflic-
tului de care este legat. Este esenŃial modul în care se constituie relaŃia
terapeutică şi identificarea de către terapeut a ceea ce se „joacă” în
această relaŃie. Dincolo de cererea manifestă de terapie, există o cerere
inconştientă care se leagă de conflictele intrapsihice nerezolvate ale
subiectului şi care au efect inhibitor asupra dezvoltării psihice a
acestuia.
De exemplu, o persoană poate cere o terapie pentru simptome
ce intră în sfera agorafobiei, însă inconştient, poate fi vorba despre
nevoia sa de aprobare din partea celuilalt pentru a-şi trăi libertatea şi
de nevoia de a învăŃa cum să trăiască această libertate.
Odată identificată de către terapeut, această cerere va fi pusă în
cuvinte la momentul oportun, verbalizată, ceea ce are multiple
semnificaŃii în procesul terapeutic. În primul rând, rostirea de către
terapeut a dorinŃei inconştiente a pacientului semnifică faptul că acesta
este capabil să înŃeleagă nevoile acestuia şi că îi recunoaşte acestuia
91
dreptul la satisfacere. În al doilea rând, subiectul primeşte pentru
prima dată un alt tip de răspuns la dorinŃa sa inconştientă, răspuns
bazat pe autenticitate, dat fiind că terapeutul îşi menŃine neutralitatea,
fapt de natură să favorizeze schimbarea. În al treilea rând, psihana-
listul are în vedere faptul că este vorba de un conflict între forŃele
psihice ale pacientului, astfel că nu are sens să propună soluŃii, ci să
aducă în plan conştient forŃele ce intră în conflict.
De exemplu, la un anumit nivel al procesului terapeutic
pacientul poate ajunge să exprime sentimentele de teamă faŃă de o
posibilă reuşită, de altfel dorită cu tărie. Atitudinea terapeutului va fi
neutră, fără a-l încuraja sau descuraja, punând în evidenŃă existenŃa
simultană a dorinŃei şi a anxietăŃii în faŃa satisfacerii acesteia şi
căutând sursa acestei atitudinii ambivalente patogene a pacientului.
Se vizează crearea condiŃiilor favorabile pentru ca pacientul să
dezvolte transferul asupra psihanalistului.
La obsesional, izolarea unor idei comportamente cu o anumită
semnificaŃie, astfel încât să nu fie posibilă conexiunea cu restul
contextului psihic de care sunt legate. De aici dificultatea pe care o
resimte obsesionalul în respectarea regulii fundamentale în tratamentul
psihanalitic, asocierea liberă. Aceasta reprezintă una din principalele
rezistenŃe la psihanaliză. Fantasmele, amintirile, pot fi evocate fără a fi
asociate cu afecte sau alte trăiri, apărând vidul emoŃional, unul din
principalele obstacole în tratarea nevrozei obsesionale.
Există un model teoretic ideal al procesului psihanalitic, care va
fi atins mai mult sau mai puŃin în funcŃie de caracteristicile Eului,
prezenŃa nucleului psihotic, contratransferul terapeutului şi relaŃia
pacient terapeut care se stabileşte.
Modelul curei, pus la punct de Freud, se referă la tratarea tulbu-
rărilor nevrotice, a inhibiŃiilor, a nevrozelor reactive sau a caracterelor
nevrotice. Tratamentul cuprinde mai multe etape: crearea alianŃei
terapeutice şi favorizarea transferului pozitiv, apariŃia transferului
negativ şi a nevrozei de transfer şi, în fine, rezolvarea definitivă a
nevrozei prin rezolvarea nevrozei de transfer. În terapia nevrozelor,
subiectul a acceptat separarea obiectului primar, pierderea, a depăşit
nostalgia, iar accentul se pune în intervenŃia terapeutică pe capacităŃile
cognitive ale sale, pe elaborarea de către subiect a interpretărilor pro-
puse de terapeut. Identificarea primară face ca pacientul să se
identifice cu analistul, aşa cum îl percepe la un moment dat.
Interpretarea poate fi asimilată, existând un schimb cu analistul.
92
 5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită
Ideea de a explora nucleul psihotic al personalităŃii apare la
Ferenczi, fiind preluată de Melanie Klein şi aplicată în tratarea
psihozelor şi stărilor limită. În cura psihotică, după cum descrie Green,
este esenŃial contratransferul terapeutului care indică răspunsul pe care
ar fi trebuit să-l primească pacientul din partea persoanelor semnifica-
tive din jurul său, răspuns care a lipsit însă la vremea respectivă.
Astfel, analistul va fi cel care înscrie în psihismul subiectului expe-
rienŃa care nu a putut avea loc, ceea ce a determinat lacune în structu-
rarea Eului. În acest mod, terapia va restabili continuitatea psihică,
pacientul intrând în relaŃie şi având experienŃa unui celălalt capabil să
conŃină, adică să facă faŃă trăirilor sale. Psihoticul este incapabil să
diferenŃieze între sine şi obiect, între realitate şi identificare proiectivă,
iar analistul trebuie să-i redea Eului această capacitate. Contratrans-
ferul va fi folosit în această relaŃie pentru a detecta reprezentările
capabile să dea formă la ceea ce până atunci nu a fost gândit pentru că
aparŃinea unei perioade arhaice. Pornind de aici, se va realiza o
construcŃie interpretativă ce pune în formă şi articulează la situaŃia
actuală această perioadă arhaică în care obiectul primar investit, dar
care încă nu este reprezentat ca atare, a antrenat, prin dispariŃia sa,
dezinvestirea funcŃiilor senzorio-motorii ale subiectului. După Kohut,
empatia analistului îi va permite subiectului să înlocuiască experienŃa
de fuziune cu obiectul selfului primar, cu o experienŃă de rezonanŃă
empatică cu obiectul selfului reprezentat de analist. Kernberg reco-
mandă, în cura cu psihoticii, analiza transferului negativ încă de la
început, pentru a putea crea o bună alianŃă terapeutică şi pentru a
utiliza transferul pentru menŃinerea relaŃiei terapeutice şi a extinde
analiza asupra relaŃiilor externe. M. Klein consideră că procesul psiha-
nalitic trebuie să diminueze clivajul şi proiecŃia care ar produce
distorsiuni în relaŃiile de obiect. Pe măsură ce se reduce această
distorsiune, obiectele vor fi percepute mai adecvat şi mai aproape de
realitate şi pot fi astfel introiectate în Eu şi Supraeu cu aspectele lor
bune şi rele. Va rezulta un Supraeu mai puŃin sever, mai puŃin rigid
sau mai puŃin persecutor şi mai puŃin marcat de idealizare.
În terapia psihozelor, obiectul este resimŃit ca fiind fie intruziv,
fie absent, în ambele cazuri frustrant. Subiectul este incapabil să ela-
boreze pierderea, iar afectul invadează relaŃia terapeutică împiedicând
elaborarea. Pacientul îl percepe pe celălalt ca fiind asemănător lui, în
93
funcŃie de tipul de investire la care a fost supus individul în momentul
în care a avut acces la reprezentare. De aici rezultă organizarea sa
psihică, adică tipul de obiect intern, permanenŃa acestuia şi tipul
relaŃiilor de obiect. Procesul de gândire este perturbat, analistul va fi
perceput ca absent, ostil, enigmatic sau intruziv. Pacientul nu se mani-
festă prin gândire, ci prin afecte sau comportament, trezind în analist
sentimente de neputinŃă, furie, culpabilitate. Ceea ce resimte analistul
în contratransfer este ceea ce trebuie să fi simŃit pacientul din partea
obiectului primar. Procesul terapeutic presupune aceleaşi elemente ca
în terapia nevrozelor: recunoaşterea fenomenelor ce repetă trecutul
pentru a putea trece apoi la aici şi acum, la ceea ce se întâmplă între
analist şi pacient. Abordarea freudiană a psihozelor are la bază proble-
matica narcisică şi anume lipsa de investire a Eului în relaŃia cu lumea
şi cu sine însuşi. Abordarea kleiniană se referă la regresia la faza
schizo-paranoidă sau depresivă. Actualmente se pune accentul în cura
psihanalitică a psihoticilor pe rolul pe care îl joacă celălalt, succesul
depinzând, după Bion, de capacitatea de a conŃine a terapeutului şi de
capacitatea sa de a se elibera de identificările proiective ale pacien-
tului. Winnicott subliniază faptul că terapeutul trebuie să fie perceput
ca obiect în finalul curei, deci să-l facă pe pacient să se desprindă din
relaŃia fuzională cu obiectul primar.
Cura psihanalitică cu psihoticii se recomandă în următoarele
condiŃii:
• subiectul să fie capabil de o anumită relaŃie cu celălalt, dincolo
de faptul că el îşi refuză relaŃia pentru că se simte terifiat
• subiectul să fie capabil să tolereze şi să comunice un minim de
trăiri
• să existe cerere din partea pacientului.
Cadrul tratamentului psihanalitic al psihoticilor presupune o
serie de condiŃii specifice:
• fermitate în durata şi ritmul şedinŃelor
• întreruperea terapiei dacă starea pacientului se agravează
• evitarea oricărei gratificări, chiar dacă pacientul va trăi acest
fapt ca fiind foarte violent şi intruziv
• menŃinerea continuităŃii cadrului, ceea ce va reprezenta pentru
pacient o experienŃă nouă.
Scopul tratamentului este de a stabili un minim de coerenŃă în re-
laŃia cu ceilalŃi şi cu realitatea, relaŃie trăită de pacient ca fiind terifiantă
şi indescifrabilă. Terapeutul va conferi semnificaŃii evenimentelor şi
94
reacŃiilor celorlalŃi, va confirma normalitatea anumitor reacŃii şi
senzaŃii ale subiectului, ceea ce va constitui o referinŃă pentru a
diferenŃia trecutul de prezent, fantasma de realitate. Se va stabili astfel
un raport al subiectului cu obiectul care nu este de supunere, pe baza
căruia vor fi reconstituite relaŃiile cauzale care stau la baza realităŃii.
Regresând la faza schizo-paranoidă, pacientul va trăi relaŃia cu
terapeutul ca pe o relaŃie cu un obiect fascinant şi terifiant. Terapeutul
va trebui să analizeze ceea ce pacientul proiectează asupra sa, propriile
pulsiuni, părŃile clivate ale Eului. Analiza se va face prin alianŃă cu
partea sănătoasă a Eului fără de care înŃelegerea mecanismului şi
detaşarea de simptom nu va fi posibilă. Astfel, această parte sănătoasă
devine cu timpul capabilă să integreze în sine aspectul perturbat al
funcŃionării mentale ce apare în cură hic et nunc. Kernberg susŃine
însă că interpretarea mecanismelor primitive de apărare, deşi în cazul
cazurilor limită tinde să întărească funcŃionarea Eului, în cazul
psihozelor va avea ca efect o mai mare dezorganizare şi regresie. Bion
pune accentul pe comunicarea nonverbală, pe schimbul simbolic
inconştient dintre pacient şi terapeut. Klein consideră că sunt esenŃiale
interpretarea sistematică a fenomenelor de trecere la act, proiecŃie,
introiecŃie, fuzionare, depăşind neutralitatea specifică precum şi pozi-
Ńia interpretativă. Pacientul trebuie să primească confirmarea că reac-
Ńiile celuilalt sunt previzibile şi comprehensibile, astfel încât să poată
depăşi angoasa şi agresivitatea. Tăcerea terapeutului va fi trăită ca
dispreŃuitoare, sau îi poate da pacientului sentimentul că acesta este
depăşit. Searles pune accentul pe contratransferul terapeutului, el având
rolul de a-l ajuta să identifice mesajele cu dublu sens, sentimentele de
ură, iubire, respingere şi teamă. De asemenea pacientul trebuie să
regăsească capacitatea de a se juca, de a simboliza.
În ambele modele de tratament esenŃial este însă travaliul asupra
economiei psihice, anume modificarea investiŃiei psihice pe care
pacientul a făcut-o dincolo de orice reprezentare şi comunicare cu
celălalt. Atât în cura nevrozelor, cât şi în cea a psihozelor predomină
relaŃia cu obiectul, ambele fiind fondate pe relaŃia cu obiectul primar
în faza preobiectală, atât în planul identificării, cât şi în cel al investirii
obiectului.
Psihoterapia psihanalitică nu permite structurarea nevrozei de
transfer, analiza susŃinută a rezistenŃelor şi reducerea completă a con-
flictului. Regresia şi fantasmarea nu sunt favorizate de cadrul psihana-
litic. RelaŃia terapeutică se menŃine la un nivel de suprafaŃă, fiind
95
centrată pe prezent şi pe relaŃiile exterioare analizei. Nu se pune
accent pe asocierea liberă, iar terapeutul îşi asumă rolul de figură pozi-
tivă care asigură, de reparare narcisică, existând nevoia pacientului de
contact vizual cu analistul.
IndicaŃia de terapie psihanalitică se dă fie în cazul psihozelor sau
tulburărilor de tip borderline, fie în cazul în care cererea pacientului
este legată de evenimente de viaŃă dificil de surmontat, de tulburări de
tip reactiv. În primul caz, pacientul nu face diferenŃa între sine şi
celălalt, afectul implicat în conflictul psihic este debordant, iar pacien-
tul are capacitatea de simbolizare insuficient dezvoltată. Psihanalistul
va trebui să utilizeze trăirile sale contratransferenŃiale pentru a înŃelege
conflictul şi a răspunde adecvat. Aspectele cele mai arhaice ale relaŃiei
cu celălalt vor fi actualizate în cursul procesului terapeutic, în scopul
de a se realiza o organizare psihică în care să nu predomine pulsiunea
de moarte şi dezorganizarea. Terapeutul va detecta şi interpreta nega-
rea şi proiecŃia ajutându-l astfel pe pacient să surmonteze sentimentul
de abandon. Se va construi astfel un sentiment de încredere reciprocă
determinat de atitudinea terapeutului, bazată pe transgresarea ambiva-
lenŃei, pe permanenŃa obiectului bun, crearea spaŃiului tranziŃional.
Pornind de aici, va apărea sentimentul de sine, dimensiunea ludică,
restructurarea narcisismului şi reorganizarea investirilor şi contrain-
vestirilor. Ulterior va avea loc asumarea autonomiei şi identităŃii
sexuale şi renunŃarea la poziŃia de obiect sexual al părinŃilor. Aceste
transformări în personalitatea subiectului pot să apară după un timp
mai lung sau mai scurt de fetişizare a terapeutului, idealizat şi consi-
derat garant narcisic al său.
Actualmente, manifestările psihoticilor au devenit comprehen-
sibile şi li se găseşte un sens şi o logică proprie. Dincolo de aparenŃa
de discordanŃă se poate stabili o relaŃie autentică. În afară de psiho-
terapia de tip psihanalitic, se poate aplica terapia de familie, psiho-
drama, ceea ce duce la o mai bună înŃelegere a tulburării. Apărările
specifice psihozelor sunt: clivajul, dezinvestirea, negarea, proiecŃia,
percepŃia delirantă a realităŃii. Acestea reprezintă rezultatul apărării
faŃă de angoasa de aneantizare, în condiŃiile absenŃei capacităŃii de
simbolizare şi a eşecului refulării.
În terapiile scurte de alt tip, este folosit transferul pozitiv, fiind
ocolite afectele negative prin sugestie şi prin întărirea apărărilor şi
reasigurarea Eului, astfel încât să fie înăbuşit conflictul psihic prin favo-
rizarea fie a forŃelor inhibitoare, fie a celor ce favorizează satisfacerea.
96
 În cazul caracterelor nevrotice, cererea de terapie depinde de
suferinŃa resimŃită de subiect în relaŃie, de cererea pacientului şi
posibilitatea sa de a dezvolta transfer în relaŃia terapeutică.

Teste de autoevaluare
1. DefiniŃi cadrul psihanalitic.
2. ArgumentaŃi importanŃa contratransferului.
3. IndicaŃii pentru tratamentul psihanalitic.
4. Rolul psihoterapiei psihanalitice în tratamentul psihozelor.

Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, InhibiŃie, simptom, angoasă, în InhibiŃie, simptom, an-
goasă, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Transferul în Introducere în psihanaliză, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1990
4. S. Freud, Terapia psihanalitică, în Introducere în psihanaliză, Edi-
tura Didactică şi Pedagogică, 1990
5. Marie Cardinal, Cuvinte care eliberează, Editura Trei, 2003
6. H. Thomä, H. Kächele, Mijloace, căi, obiective, în Tratat de psiha-
naliză contemporană, vol II, Editura Trei, 1999

97
 Scurt dicŃionar

Act ratat – acŃiune a subiectului al cărei scop urmărit conştient

nu este atins, aparent din cauza neatenŃiei sau întâmplării. Actul ratat
reprezintă, ca şi visele şi simptomul nevrotic o formaŃiune de com-
promis între dorinŃele inconştiente ale subiectului şi instanŃele care le
interzic
AmbivalenŃă – manifestarea de către subiect a unor sentimente
şi atitudini opuse, pozitive şi negative, faŃă de acelaşi obiect
Angoasă – termen ce desemnează o stare de anxietate, de panică
generată de faptul că subiectul este invadat de un aflux de excitaŃii ce
depăşesc capacitatea sa de elaborare. Această stare poate fi însoŃită şi
de reacŃii somatice ca tahicardie, transpiraŃii, senzaŃie de sufocare etc.
Asociere liberă – metodă specifică tratamentului psihanalitic
care constă în exprimarea de către subiect a oricăror gânduri care îi
vin în minte spontan sau legate de o anumită reprezentare, un anumit
cuvânt, vis, simptom etc.
AtenŃie liber flotantă – element ce Ńine de tehnica psihanalitică
şi care se referă la modul în care analistul se raportează la discursul
pacientului. Acest mod de ascultare presupune ca analistul să lase
deoparte orice elemente ce Ńin atât de propria subiectivitate: valori
proprii, alegeri personale, prejudecăŃi, cât şi de experienŃa practică şi
cunoştinŃele teoretice acumulate. Nu trebuie acordată o atenŃie spe-
cială nici unui element din discursul pacientului, elementele încărcate
de afect, care Ńin de conflictele inconştiente ale acestuia, relevându-se
pe baza asocierilor sale libere. Astfel, va fi favorizată comunicarea de
la inconştient la inconştient
Autoerotism – faza precoce din dezvoltarea psihoafectivă a
copilului în care subiectul obŃine satisfacerea prin propriul său corp,
fără raportarea la o altă persoană. Din punct de vedere pulsional,
satisfacerea se obŃine prin activarea unei pulsiuni parŃiale specifice
zonei erogene active în funcŃie de stadiul de dezvoltare în care se află
subiectul
98
 Bisexualitate – prezenŃa simultan, atât a tendinŃelor sexuale
masculine, cât şi a celor feminine la nivel inconştient. Ea reprezintă o
etapă în dezvoltarea oricărui individ normal, generează conflicte
legate de diferenŃa dintre sexe ce trebuie depăşite pentru ca subiectul
să fie capabil să-şi asume propriul sex
Clivaj – se referă la separarea obiectului în două entităŃi opuse
care coexistă la nivelul psihismului, obiect bun şi obiect rău. Obiectul
va fi perceput fie ca fiind exclusiv bun, fie ca fiind exclusiv rău.
Individul nu poate percepe coexistenŃa ambelor aspecte simultan la
nivelul obiectului. Clivajul este caracteristic unui mod de funcŃionare
psihică specific poziŃiei paranoid-schizoide, reprezentând un mod de
apărare faŃă de angoasa din acest stadiu
Compulsie – tendinŃa, imposibil de reprimat, de a efectua un
anumit act sau o succesiune de acte sau de a rula în minte o succesiune
de idei. Actele sau ideile compulsive apar ca o încercare de a diminua
angoasa, subiectul simŃindu-se însă constrâns de o forŃă interioară să
acŃioneze sau să gândească astfel. Ca simptom, compulsia este
caracteristică nevrozei obsesionale
Condensare – proces primar, specific funcŃionării nivelului
inconştient al psihismului prin care o anumită reprezentare exprimă
mai multe lanŃuri asociative de reprezentări, fiind astfel investită cu
energiile specifice reprezentărilor respective. Energiile acestea vor fi
condensate în această unică reprezentare
Conflict psihic – interacŃiunea dintre tendinŃe interne opuse ca
scop. Conflicte pot apărea între diferitele instanŃe psihice, între
pulsiuni, între dorinŃe şi interdicŃii şi pot fi conştiente sau inconştiente
Contrainvestire – investirea cu energie psihică a anumitor
reprezentări care se opun conştientizării dorinŃelor inconştiente. Acest
proces este legat de procesul refulării în sensul că menŃinerea în incon-
ştient a unei reprezentări refulate se realizează prin deplasarea energiei
psihice specifice reprezentării respective asupra unei reprezentări care
să se opună trecerii în conştiinŃă a reprezentării refulate
Contratransfer – sentimentele, atitudinile pe care analistul le
manifestă faŃă de pacient şi faŃă de transferul acestuia şi care au la
bază reacŃii de natură inconştientă. IniŃial, tehnica psihanalitică
presupunea reducerea până la anulare a manifestărilor contratransfe-
renŃiale, actualmente însă se consideră că ele sunt un instrument
esenŃial în sondarea inconştientului pacientului, comunicarea de la
inconştient la inconştient fiind de fapt singura comunicare autentică
99
 ConŃinut latent – semnificaŃiile inconştiente ale viselor, simpto-
melor, la care se ajunge prin interpretarea pe baza asocierilor libere ale
subiectului. ConŃinutul latent se referă la dorinŃe, tendinŃe refulate
Conversie – exprimarea unui conflict ce aparŃine psihismului în
plan somatic, prin simptome motorii sau senzoriale. Acest proces are
loc prin transformarea energiei psihice în energie a proceselor soma-
tice. Conversia reprezintă mecanismul specific formării simptomelor
în isterie
Deplasare – proces primar, specific funcŃionării nivelului
inconştient, prin care energia psihică ataşată unei reprezentări este
transferată unei alte reprezentări. Pentru a avea loc acest proces este
necesar ca cele două reprezentări să fie legate printr-un lanŃ asociativ
Dezinvestire – mecanism prin care energia psihică ataşată unei
reprezentări este separată de aceasta. Acest mecanism Ńine de latura
economică a funcŃionării psihice. Este prezent în special în cadrul
refulării, proces prin care reprezentarea este împinsă în inconştient, iar
energia psihică este detaşată de aceasta
Dinamic – mod de descriere a funcŃionării psihismului, specific
psihanalizei, conform căruia fenomenele psihice presupun o anumită
evoluŃie temporală, fiind rezultatul interacŃiunilor dintre forŃe psihice
de diferite intensităŃi şi orientări, forŃe ce pot intra in conflict sau se
pot compune având acelaşi sens. Aceste forŃe, precum şi interacŃiunea
dintre ele pot fi conştiente sau inconştiente
Economic - mod de descriere a funcŃionării psihismului, specific
psihanalizei, conform căruia orice fenomen psihic presupune o dimen-
siune energetică, mai exact o deplasare de energie psihică şi o creştere
sau diminuare a acesteia. ForŃele psihice, ce stau la baza fenomenelor
psihice conform perspectivei dinamice, sunt caracterizate de o anumită
cantitate de energie psihică, care poate creşte sau se poate diminua
Elaborare psihică – proces prin care aparatul psihic integrează
excitaŃiile ce apar din surse interne sau externe, prin conectarea lor la
lanŃurile asociative existente. Acest proces are ca scop menŃinerea
tensiunii psihice la un nivel constant, pentru a preveni acumularea de
excitaŃii ce poate avea un efect patogen
Energie legată – stare în care se află energia psihică în pro-
cesele secundare, care caracterizează funcŃionarea psihică la nivel
conştient. Energia nu se poate descărca liber, ci doar legându-se de
o anumită reprezentare, astfel încât satisfacerea este amânată şi
controlată
100
 Energie liberă – stare în care se află energia psihică în pro-
cesele primare, care caracterizează funcŃionarea psihică la nivel incon-
ştient. Energia este numită liberă, deoarece ea circulă fără a se ataşa
vreunei reprezentări anume, folosindu-se de orice reprezentare pentru
a se descărca
Eu ideal – structură psihică ce intră în componenŃa Supraeului,
care conŃine exigenŃe ce Ńin de idealul de atotputernicie narcisică. Este
în mare parte inconştient şi îşi are originile în narcisismul infantil
Fantasmă – reprezentare care simbolizează satisfacerea unei
dorinŃe mai mult sau mai puŃin conştiente, sub o formă mai mult sau
mai puŃin deformată de mecanismele de apărare
FixaŃie – reprezintă atât ataşarea libidoului de anumite persoane
sau imagouri, precum şi persistenŃa la nivel psihic a unui mod de
funcŃionare specific unuia dintre stadiile de dezvoltare psihoafectivă.
FixaŃia poate fi manifestă sau latentă, ca potenŃial ce poate fi activat
Forcludere – mecanism de apărare care constă în respingerea
conŃinuturilor psihice inacceptabile pentru Eu în afara psihismului şi
proiectarea lor asupra realităŃii externe. Acest mecanism stă la baza
genezei tulburărilor de tip psihotic, a fenomenelor halucinatorii. Ter-
menul este introdus de Jacques Lacan pornind de la mecanismul de
respingere a realităŃii pe care Freud îl descrie în legătură cu psihozele.
Este un mecanism opus refulării, în sensul că reprezentările inaccep-
tabile pentru Eu nu sunt împinse în inconştient ca în cazul refulării, ci
sunt suprimate din psihism, subiectul având certitudinea că vin din
exterior. Realitatea va fi astfel percepută delirant, iar conŃinutul psihic
va fi perceput ca venind din realitate
Formare de simptom – proces prin care, în urma unei succe-
siuni de fenomene ce Ńin de dinamica şi economia psihică, apar mani-
festări psihice de tipul simptomului nevrotic ce pot duce la instituirea
nevrozei. Există o serie de factori care joacă un rol în forma simpto-
mului: factori economici constituŃionali, factori ce Ńin de realitate,
cu frustrările pe care aceasta le impune, factori ce Ńin de apărările
specifice fiecărui individ şi de punctele de fixaŃie în dezvoltarea
psihoafectivă
Frustrare – refuzul satisfacerii pulsionale din motive obiective
sau subiective. Frustrarea apare în absenŃa gratificării pulsionale, mai
exact în absenŃa descărcării tensiunii generate de actualizarea unei
nevoi. Cauzele frustrării pot fi externe şi, anume, absenŃa obiectului
care corespunde nevoii actualizate, sau interne, interzicerea de către
101
exigenŃele interne a satisfacerii respective. Frustrarea reprezintă unul
din factorii care contribuie la instalarea tulburărilor nevrotice
Idealul Eului – structură psihică ce intră în componenŃa
Supraeului, care se referă la modele interiorizate, preluate din idea-
lurile colective la care subiectul se raportează permanent, mai mult sau
mai puŃin conştient
InstanŃă – termen ce defineşte elemente ce intră în structura
aparatului psihic. Freud consideră că aparatul psihic este constituit din
trei instanŃe: Sinele, Eul şi Supraeul. Termenul este introdus de Freud
în Interpretarea visului în comparaŃie cu tribunalele care judecă ceea
ce este sau nu acceptabil
IntroiecŃie – transferarea simbolică, la nivel psihic, a informa-
Ńiilor (obiecte, calităŃi şi comportamente specifice obiectelor) din
exterior în interiorul psihismului
Investire – ataşarea unei anumite cantităŃi de energie psihică de
un element din cadrul psihismului, reprezentare sau structură psihică.
Este un termen ce Ńine de economia psihică, dinamica investirilor şi
dezinvestirilor, precum şi circulaŃia energiei psihice între reprezentări
stând la baza fenomenelor psihice
Libido, energie libidinală – energie psihică generată de puls-
iunile sexuale, corespondentul în psihism al energiei sexuale soma-
tice. IniŃial, Freud diferenŃia libidoul de energia specifică pulsiunilor
ce vizează autoconservarea. Ulterior, el a considerat că şi pulsiunile de
autoconservare ar fi de natură libidinală. Libidoul devine astfel ener-
gia psihică specifică pulsiunii de viaŃă, opunându-se destrudoului,
energia psihică specifică pulsiunii de moarte
Limită, caz limită, structură limită – tulburare psihică caracte-
rizată de simptome cu aspect nevrotic, care însă maschează structuri
de tip psihotic. Tulburarea se situează la limita dintre nevroză şi psihoză
şi poate cuprinde şi manifestări de tip psihopat, pervers, delincvent
Masochism – stare în care subiectul îşi obŃine satisfacŃia prin
intermediul suferinŃei. Această stare poate fi regăsită fie în cadrul
perversiunilor sexuale, fie într-o formă desexualizată în care subiectul
caută inconştient să se pedepsească. Freud vorbeşte de asemenea
despre masochism primar, o stare iniŃială în care pulsiunea de viaŃă
este legată de pulsiunea de moarte, ele fiind dirijate asupra subiectului
Mecanisme de apărare – diferite tipuri de procese psihice
care au ca scop menŃinerea unui echilibru în economia psihică a
individului. Aceste procese psihice acŃionează inconştient şi sunt
102
utilizate de Eu pentru a înlătura starea de tensiune psihică. Tipul de
apărare utilizat la un moment dat de un subiect depinde de stadiul de
dezvoltare psihoafectivă la care există fixaŃie. Principalele tipuri de
apărare sunt: refularea, regresia, formaŃiunea reacŃională, izolarea,
anularea retroactivă, proiecŃia, introiecŃia, întoarcerea asupra propriei
persoane, transformarea în contrar, sublimarea
Metoda cathartică – metodă folosită de Freud la începutul
practicii sale terapeutice, care avea ca scop ca subiectul să-şi reamin-
tească şi să retrăiască afecte provocate de evenimente traumatice prin
care a trecut, afecte care nu au fost descărcate la momentul respectiv,
devenind astfel patogen. Freud considera că se realizează astfel o
curăŃire a psihicului (catharsis)
Narcisism – etapă precoce din dezvoltarea psihoafectivă a copi-
lului, în care întreaga energie libidinală este investită asupra propriei
persoane. În această etapă, copilul nu poate lega libidoul de realitatea
externă şi de obiecte, deoarece el nu poate face diferenŃa între sine şi
lumea externă. Freud vorbeşte şi despre o stare de narcisism secundar,
stare în care subiectul regresează la narcisismul secundar prin
retragerea asupra Eului a libidoului investit în obiecte
Neutralitate – atitudine specifică analistului prin care acesta nu
trebuie, în ascultarea discursului pacientului, să se lase influenŃat de
valorile personale, de consideraŃiile teoretice sau de experienŃa sa
clinică. Astfel, descifrarea semnificaŃiei inconştiente a celor relatate de
pacient va fi autentică şi va duce la dezvăluirea conflictului ce stă la
baza nevrozei. Neutralitatea se referă şi la atitudinea psihanalistului
faŃă de reacŃiile transferenŃiale ale pacientului cărora nu trebuie să le
răspundă în plan conştient, ci să favorizeze integrarea lor în nevroza
de transfer pentru a putea fi rezolvate
Nevroză – tulburare psihică al cărei specific îl constituie faptul
că subiectul este conştient că are o serie de simptome mai mult sau
mai puŃin invalidante şi încearcă să depăşească starea în care se află.
Geneza acestui tip de tulburare constă în conflictele psihice din
copilărie care au dus la apariŃia unui compromis patogen între dorinŃă
şi interzicerea ei. Nevrozele sunt de mai multe tipuri: nevroză isterică,
nevroză fobică, nevroză obsesională
Nevroză actuală – tip de nevroză de care Freud vorbeşte în
prima parte a teoriei sale asupra tulburărilor psihice. Pentru prima dată
acest termen apare în 1898 în Sexualitatea în etiologia nevrozelor, ca opus
psihonevrozelor. Freud considera că, spre deosebire de psihonevroze,
103
nevroza actuală nu-şi are originea în conflictele infantile, ci în
acumularea de excitaŃii de origine sexuală în urma frustrărilor la care
individul este supus în prezent în ceea ce priveşte satisfacŃia sexuală.
Aceste excitaŃii se vor descărca direct pe cale somatică, fără mediere
psihică. Manifestările simptomatice sunt de ordin somatic: fatigabi-
litate, diferite algii, insomnie. În această categorie Freud includea ne-
vroza de angoasă, neurastenia şi ipohondria. În perioada contem-
porană această categorie nosografică nu mai este luată în considerare,
fiind înlocuită de tulburările psihosomatice
Nevroză de angoasă – tulburare nevrotică, pe care Freud a
descris-o în categoria nevrozelor actuale, al cărei specific consta în
predominarea angoasei, fie sub forma a ceea ce numim astăzi anxie-
tate generalizată, fie sub forma atacurilor de panică
Nevroză de caracter – tulburare de tip nevrotic al cărei specific
constă în trăsături de caracter sau organizare de tip patologic a
personalităŃii. Această nevroză nu se manifestă prin simptome faŃă de
care subiectul se detaşează resimŃindu-le ca străine de personalitatea
sa, Eul fiind în acord cu comportamentele patologice. Apărarea faŃă de
conflictul inconştient nu se va manifesta în simptome nevrotice, ci
prin trăsături de caracter, mecanismul de apărare predilect fiind
formaŃiunea reacŃională
Obiect – acest termen desemnează în psihanaliză tot ceea ce diferă
de subiectul care simte, percepe, se raportează la exterior. El poate
desemna atât o persoană, cât şi un obiect material, real sau fantasmat
Perlaborare – travaliu psihic prin care subiectul integrează o
anumită interpretare, interpretare care se referă în special la o rezis-
tenŃă. Acest travaliu presupune nu doar o acceptare pur intelectuală a
interpretării, ci trăirea şi rezonanŃa afectivă a acesteia. În urma
perlaborării, rezistenŃa este surmontată
Perversiune – categorie nosografică prin care se desemnează un
comportament sexual deviant prin care se poate obŃine plăcerea
sexuală: fetişism, travestism
Proces primar – tip de proces psihic caracteristic nivelului
inconştient de funcŃionare psihică. Specific acestui tip de proces este
faptul că energia psihică circulă liber, nefiind legată de o reprezentare
anume. Procesele primare sunt: deplasarea şi condensarea
Proces secundar – tip de proces psihic specific nivelului
preconştient-conştient de funcŃionare psihică. Specific acestui tip de
proces este faptul că energia psihică circulă doar ataşată (legată) unei
104
anumite reprezentări. Procesele secundare sunt: atenŃia, gândirea,
memoria voluntară, voinŃa
Psihoză – tulburare psihică al cărei specific îl constituie faptul că
percepŃia realităŃii este perturbată, subiectul nefăcând diferenŃa între
realitatea psihică şi cea externă. Ca simptomatologie acest lucru poate fi
manifest, prin prezenŃa percepŃiilor delirante sau poate exista sub formă
latentă, ca structură mascată de simptome de tip nevrotic. Mecanismul
care stă la baza psihozei presupune mai multe etape: mai întâi apariŃia
unei rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul să ajungă sub
stăpânirea Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface legătura cu realitatea,
încercare eşuată ce are drept rezultat construirea unei realităŃii conformă
cu dorinŃele inconştiente, care apare sub forma delirului sau halucinaŃiilor.
Mecanismul de respingere sau refuz al realităŃii este reluat de Lacan în
explicarea psihozei prin termenul de forcludere. În categoria psihozelor
intră actualmente: schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresivă
Pulsiune – termen care desemnează un proces aflat la graniŃa
dintre psihic şi somatic, reprezentând o tensiune resimŃită la nivel
psihic, având însă origine somatică. Freud face diferenŃa dintre
pulsiune, specifică omului şi instinct, specific animalelor. Pulsiunea,
spre deosebire de instinct, nu are modalităŃi predeterminate, fixate
ereditar, de satisfacere, nu are un obiect precis, acesta poate fi variabil
sau un anumit scop, pot exista scopuri multiple. Energia pulsională
poate fi considerată sursa energiei psihice
Pulsiune parŃială – formă pe care o ia pulsiunea sexuală în
dezvoltarea afectivă a individului. În fiecare stadiu de dezvoltare
psihoafectivă este activat un anumit tip de pulsiune parŃială, ce devine
apoi element component al organizării sexuale mature. În fiecare
stadiu, pulsiunea parŃială are o sursă specifică, un scop specific, un
anumit obiect prin care se obŃine satisfacŃia pulsională. Pulsiunile
parŃiale sunt: orală, anală, uretrală
Realitate psihică – termen ce desemnează modul în care
subiectul resimte şi interpretează evenimentele din exterior sau trăirile
proprii. Acest mod de interpretare are pentru subiect valoare de
realitate obiectivă, deşi el are la bază conflicte şi dorinŃe inconştiente.
Geneza tulburărilor psihice, nevrotice, psihotice sau de alt tip are la
bază realitatea psihică a individului. Iar vindecarea constă în elabo-
rarea conflictelor ce au generat realitatea psihică şi corelarea lor cu
realitatea obiectivă
Refulare – mecanism de apărare a Eului prin care anumite
conŃinuturi psihice (reprezentări, amintiri, imagini, idei) sunt împinse
105
în inconştient. Refularea reprezintă mecanismul care stă la baza con-
stituirii tulburărilor nevrotice. Refularea afectează doar reprezentările,
nu şi afectele aferente lor, adică energia psihică cu care ele sunt
investite. Astfel, o consecinŃă a refulării este faptul că această energie
psihică rămâne liberă şi trebuie să găsească o cale de a se descărca
Regresie – proces ce desemnează întoarcerea subiectului la o
etapă anterioară din dezvoltarea sa. Regresia poate avea drept conse-
cinŃă activarea unor moduri de organizare psihoafectivă, relaŃii de
obiect, moduri de exprimare şi de comportament specifice unui stadiu
de dezvoltare psihoafectivă anterior, în principal acolo unde există
puncte de fixaŃie
RelaŃie de obiect – modul în care subiectul se raportează la
realitatea exterioară şi la persoanele cu care interacŃionează. Termenul
obiect se referă la faptul că persoana sau realitatea cu care subiectul
interacŃionează constituie obiect al pulsiunii, iar subiectul o va percepe
diferit, în funcŃie de etapa de evoluŃie în care se află
RezistenŃă – termen ce desemnează acŃiuni, gânduri sau trăiri
ale subiectului prin care acesta respinge interpretările ce pot duce la
conştientizarea fantasmelor şi dorinŃelor inconştiente. RezistenŃa are la
bază punerea în funcŃiune a mecanismelor de apărare a Eului. În trata-
mentul psihanalitic, rezistenŃa are un rol esenŃial. Prin analizarea apă-
rărilor, rezistenŃa este depăşită şi se poate trece la un nou nivel al analizei
Stadiul oglinzii – faza de dezvoltare descrisă de Jacques Lacan,
prin care trece copilul între 6-18 luni. În această fază se formează o
primă imagine a propriului corp prin identificare cu celălalt. În acest
stadiu se pun bazele Eului potrivit lui Lacan
Sublimare – proces psihic inconştient prin care scopul pulsional
este înlocuit cu un scop desexualizat, social dezirabil
Transfer – proces prin care dorinŃele, fantasmele şi conflictele
inconştiente se actualizează în relaŃie cu anumite obiecte, investite
afectiv. Tratamentul psihanalitic favorizează acest proces în scopul
evidenŃierii tendinŃei la repetiŃie a unor scenarii inconştiente şi
conştientizării acestora
Traumă – reacŃie afectivă a subiectului faŃă de un eveniment,
care depăşeşte capacitatea de elaborare psihică a subiectului. Trauma
este rezultatul faptului că subiectul se află în incapacitate de a găsi un
răspuns adecvat şi că apare perturbarea echilibrului psihoafectiv
Zonă erogenă – regiune somatică care devine, în funcŃie de
etapa de dezvoltare psihoafectivă a individului, sursă pulsională
106
Bibliografie
1. Anzieu D., Le corps de l’oeuvre, Gallimard, 1981
2. Brătescu G., Freud şi psihanaliza în România, Humanitas,
Bucureşti, 1994
3. Bydlowski M., Psihanaliza maternităŃii, Editura Trei, 1998
4. Dewald P., The supportive and active psychotherapies, Jason
Aronson inc New Jersey, 1994
5. Freud A., Normal şi patologic la copil, Editura FundaŃiei
GeneraŃia, 2002
6. Freud A., Eul şi mecanismele de apărare, Editura FundaŃiei
GeneraŃia, 2002
7. Freud S., Eseuri de psihanaliză aplicată, Editura Trei, 1999
8. Freud S., Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
9. Freud S., Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
10. Freud S., Studii despre societate şi religie, Editura Trei, 2000
11. Freud S., InhibiŃie, simptom, angoasă, Editura Trei, 2001
12. Freud S., Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001
13. Freud S., Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
14. Freud S., Comicul şi umorul, Editura Trei, 2002
15. Freud S., Introducere în psihanaliză, EDP, 1990
16. Kafka J. S., RealităŃi multiple în psihanaliză, Editura Trei, 1999
17. Kogan I., Strigătul copiilor muŃi, Editura Trei, 2001
18. Kottler J., Brown R., Introduction to therapeutic counseling,
Brooks Cole Publishing Company, 1996
19. Laplanche J., Pontalis J.B., Vocabularul psihanalizei, Humanitas,
Bucureşti, 1994
20. Lebovici S., McDougall J., Dialog cu Sammy – Un caz de psihoză
infantilă, Editura FundaŃiei GeneraŃia, 2002
21. Manzano J., Palacio Espasa F., Zilkha N., Scenariile narcisice ale
parentalităŃii, Editura FundaŃiei GeneraŃia, 2002
22. McDougall J., Theatres du corps, Gallimard, 1989
23. De Mijolla A., Psychanalyse, PUF Paris, 1996
24. De Mijolla A., Shentoub S.A., Pour une psychanalyse de
l’alcoolisme, Payot, 1981
25. Papadima E., Psihanaliză şi psihoterapie psihanalitică, Editura
Jurnalul Literar, 2003
26. Rosenberg B., Masochismul mortifer şi masochismul gardian al
vieŃii, Editura Trei, 1999
107
 27. Searles H., Le contre-transfert, Gallimard, 1981
28. Thomä H., Kächele H., Tratat de psihanaliză contemporană, vol
I, Editura Trei Bucureşti, 1999
29. Thomä H., Kächele H., Tratat de psihanaliză contemporană, vol
II, Editura Trei, Bucureşti, 2000
30. *** Case studies in psychotherapy FE Peacock Publishers Inc,
1995
31. Willerman Lee, Cohen David B, Psychopathology, McGraw-Hill
Inc, 1900
32. Winnicott D. W., ConsultaŃia terapeutică a copilului, Editura
FundaŃiei GeneraŃia, 2002

108