Influenţa

furtunilor solare
asupra
organismelor
În acest număr al revistei vom prezenta Creierul
următoarele:
1.Despre creier
Inima 2.Ciclul veghe-somn
1.Despre inimã 3.Electroencefalograma - Scurt istoric
2.Ritmul cardiac 4.Electroencefalograma – Definiţie
3.Electrocardiograma - Scurt istoric 5.Cum funcționează EEG?
4.Electrocardiograma-Definiţie 6.Ce poate arăta o electroencefalogramă?
5.Cum functioneazã EKG? 7.Riscuri EEG
6.Ce poate arãta o electrocardiogramã? 8. Tipuri de unde
7.Riscuri EKG 9.Depolarizarea și repolarizarea
8.Unde specifice
Studiu de caz:
9.Depolarizarea şi repolarizarea
 Cum poate influenţa furtuna solară
organismul uman?
Despre inimã
Inima este organul vital al organismului –
motorul vietii. Funcţia sa este de a pompa
musculara cu structură complexă, cu activitate
continuă tot timpul vieţii, ce pune în mişcare
sângele.
Inima este formatã din patru camera:
- douã superioare – atriile
- douã inferioare – ventriculii
Fiecare camera are o valvã de sens unic la
ieşire care previne sângele sã curgã înapoi.
Când fiecare camerã se contractã valva de
ieşire se deshide. Când contracţia se sfârşeşte
valva se închide pentru ca sângele sã nu vinã
înapoi.
Partea stângă colectează apoi sângele oxigenat
din plămâni şi îl pompează în organism pentru
asigurarea ţesuturilor cu oxigenul necesar
Partea dreaptă a inimii are funcţii diferite faţă
de cea stângă. Partea dreaptă colectează
sângele slab oxigenat din corp şi îl pompează
în plămâni unde se oxigeneazã şi se elibereazã
apoi dioxidul de carbon.
Despre creier
Creierul sau encefalul (lat. Cerebrum) este
denumirea părții sistemului nervos central de
la cap, creierul la animalele vertebrate este
protejat de cutia craniană care este căptușit cu
o membrană (meninge).
Creierul funcționează ca un sistem centralizat
complex la un nivel superior ce coordonează
comportarea organismului în funcție de
informațiile primite.
De fapt nu toate informațiile de la nervii
periferici ajung până la scoarța cerebrală, , ci
sunt prin împletiturile de nervilor (plexuri)
reținute la unii centri nervoși externi ca
măduva spinării sau bulbul rahidian, deci la
unele informații reacționăm inconștient prin
reflexe.
Funcțiunea creierului se realizează printr-o
rețea densă de neuroni, această activitate a
creierului se măsoară prin EEG (electro-
encefalo-gramă), ce stabilesc intensitatea
biocurenților produși la acest nivel.
Diferențierea structurală și funcțională a
celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara
evoluției speciilor, ce se manifestă prin
apariția inteligentei și a capacității de a învăța
prin proprietățile plastice neuronale.
Ciclu cardiac
Reprezintă succesiunea contracțiilor și
relaxărilor inimii și are o durată de 0,8 s.
Contracțiile se numesc sistole, iar relaxările se
numesc diastole. Când atriile și ventriculele
sunt relaxate, sângele venos umple atriile.
Presiunea intraatriala crește și determină
deschidera valvelor atrioventriculare, astfel că
sângele trece din atrii iîn ventricule. S-a
estimat că ventriculele se umpu cu sânge în
proporție de 80% înainte ca atriile să se
contracte. Contracțiile atriilor(sistola atrială)
determină evacuarea restului(20%) de sânge
din atrii în ventricule. Contracția
ventriculelor(sistola ventriculară) propulsează
cca. 2/3 din volumul de sânge pe care îl conțin,
restul rămânând în ventricule. La următorul
ciclu, ventriculele se umplu din nou. La o
frecvență cardiacă de 75 bătăi/minut, fiecare
ciclu durează 0,8 s: diastola ventriculară(0,5 s)
iar sistola ventriculară(0,3 s).
Ciclu veghe-somn
Alternanţa veghe – somn este un fenomen
cert şi recunoscut la homeoterme, insuficient
precizat la vertebratele poichiloterme şi
aproape necunoscut la nevertebrate.
Fiind un bioritm fundamental, este foarte
probabil ca el să se manifeste sub forme
diferite şi cu particularităţi specifice la toate
animalele.
Bioritmul veghe – somn are origine endogenă
şi factorii mediului exterior joacă rol de
sincronizator. Este suficient să ne amintim că
există animale diurne, nocturne, monofazice,
polifazice, sau că unele animale manifestă
somn hibernal sau somn estival. Indiferent de
mecanisme şi forme de manifestare,
alternanţa veghe – somn reprezintă o
modalitate de adaptare a organismelor la
condiţiile mediului înconjurător.
Veghea reprezintă fundalul pe care se
proiectează imaginile lumii externe şi ale eului
corporal şi psihic. Ea stă la baza proceselor de
integrare adaptivă a organismelor în mediu şi
constituie premiza fundamentală a actelor
conştiente la om.
Trezirea şi menţinerea stării de veghe sunt
rezultatul cooperării armonioase dintre
diferite sisteme funcţionale şi mecanisme
 v

Ciclu cardiac
Electroencefalograma-
Electrocardiograma-Scurt
scurt istoric
istoric
În 1924, Hans Berger a făcut prima înregistrare
1893 Willem Einthoven introduce termenul de
EEG în om şi a numit-o Elektroenkephalogram.
“electrocardiogramă” la întrunirea Asociaţiei
Medicale Olandeze De asemenea a studiat și a descries pentru
prima dată natura modificărilor EEG în boli ale
1901 - Einthoven inventează un nou dispozitiv
creierului, cum ar fi epilepsie .
pentru înregistrarea EKG, din electrozi din
argint

1924 - Willem Einthoven câştigă premiul Nobel

pentru inventarea electrocardiografului

Willem Einthoven
Electrocardiograma-Definiție
Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o
înregistrare a activităților electrice a fibrelor
musculare ale inimii. Fiecare încordare a
musculaturii inimii, este urmarea unei excitații
electrice care provine de la nodul sinusoidal și
transmis musculaturii inimii. Aceste schimbări
electrice potențiale ale inimii, se pot măsura la
suprafața organismului, fiind prezentate
printr-o imagine repetată a activității cardiace
electrice. Cu ajutorul electrocardiogramei se
pot enunța o serie de proprietăți și boli ale
inimii.
Hans Berger
Electroencefalograma – Definiţie
Electroencefalograma (EEG) reprezintã
înregistrarea semnalelor electrice ce rezultã
din activitatea creierului. Transmiterea
informaţiei în creier se realizeazã prin semnale
electrice iar EEG permite înregistrarea acestor
semale. Nu se ştie cât de mult din fiecare tip
de activitate neuronalã (potenţiale de acţiune,
potenţiale sinaptice, etc.) contribuie la
realizarea ei.
ECG-ul poate fi înregistrat prin diferite
derivații, însã cele mai cunoscute şi mai
frecvent utilizate sunt derivațiile standard
propuse de Einthoven. Unda P exprimã
depolarizarea atrialã. Ea precede contracţia
atrialã şi are o duratã de aproximativ 0,06-0,11
s (unda de repolarizare a atriilor este mascatã
de complexul ventricular). Amplitudinea undei
dã indicaţii privitor la activitatea funcţionalã a
atriilor. In stenoza mitralã, de exemplu, unda P
este înaltã şi uneori bifidã, iar în fibrilaţia
atrialã, dispare.
Cum funcționeazã EKG?
Activitatea electricã a inimii poate fi detectatã
de la nivelul pielii prin nişte mici discuri
metalice, denumite electrozi. In timpul
electrocardiogramei electrozii sunt ataşaţi de
piele la nivelul toracelui, braţelor şi picioarelor.
Aceştia sunt conectaţi la un aparat ce
transforma impulsurile electrice într-o
reprezentare graficã, pe care o înregistreazã
pe hârtie. Aceastã reprezentare graficã, ce
apare sub forma unei linii, este analizatã de
aparat şi mai apoi de cãtre medic.
 
Amplitudinea undelor înregistrate reflectã
numarul neuronilor care funcţioneazã sincron
la un moment dat. In mod normal
amplitudinea undelor este în jur de 100
microV. Electrozii de înregistrare pot fi plasaţi
în anumite cazuri direct pe cortex, iar în acest
caz se înregistreazã o electrocorticogramã,
amplitudinea undelor fiind mai mare în jur de
1-2 mV. Scãderea amplitudinii în cazul EEG se
explicã prin efectul izolator al cutiei craniene.
Cum funcționeazã EEG?
Electroencefalograma este un test efectuat
pentru determinarea si inregistrarea activitatii
electrice a creierului dumneavoastra. Pentru
realizarea acestui test se vor folosi senzori
speciali (electrozi) care vor fi atasati scalpului
dumneavoastra. Acesti electrozi sunt conectati
cu ajutorul unor fire la un computer, care
inrregistreaza informatiile legate de activitatea
electrica a creierului si le imprima pe o foaie
de hartie sub forma unor linii curbe.
Electroencefalograma are capacitatea de a
depista anumite conditii medicale precum
atacurile de apoplexie, prin inregistrarea
activitatii electrice normale ale creierului.
 Realizare EKG
Ce poate arãta o
electrogardiogramã?
-dovezi ale mãririi de volum a inimii
-semne ale unui flux sanguin insuficient la
nivelul inimii
-semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii
(infarcte)
-probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
-modificãri ale activitãtii electrice,
determinate de un dezechilibru electrolitic
-semne de inflamație a sacului ce înconjoarã
inima (pericardite).
O electrocardiogramã nu prevede apariția
unui infarct miocardic.
Realizare EEG
Ce poate arãta o
electrencefalogramã?
- pentru diagnosticarea cazurilor de epilepsie
si pentru depistarea tipului de atac cerebral
- diagnosticarea si descoperirea cauzelor care
duc la pierderi de cunostinta sau dementa;
- evaluarea stadiului in care se afla creierul
unei persoae in coma
- studierea problemelor legate de somn,
precum nacrolepsia;
- monitorizarea activitatii unui pacient cu
anestezie generala, efectuata in timpul unei
interventii chirurgicale pe creier;
- diagnosticarea unei probleme fizice, cum
sunt afectiuni ale creierului, ale coloanei
vertebrale, sau a sistemului nervos, precum si
probleme de sanatate mentala.
Riscuri EKG
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei
electrocardiograme. Acesta este un test foarte
sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista
motive pentru care un pacient sa nu poata
efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile
produse de inima. Prin corp nu trece nici un
curent electric provenit de la aparat, deci nu
exista riscul de electrocutare.
Unde specifice
Electrocardiograma este o reprezentare
grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor
electrice generate de inima. Parţile
componente ale EKG-ului sunt denumite unda
P, complexul QRS, segmentul ST şi unda T:
-unda P reprezintã înregistrarea activitãţii
electrice a camerelor superioare (atriile)
-complexul QRS reprezintã înregistrarea
activitãţii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
Riscuri EEG
Electroencefalograma este unul dintre cele
mai sigure teste, deoarece desi testul masoara
activitatea electrica a creierului, in nici un
moment impulsuri electrice nu sunt transmise
in organism.
Daca suferiti de epilepsie sau atacuri de
apoplexie este posibil ca acestea sa apara in
timpul testului. Daca acest lucru se intampla
nu trebuie sa va ingrijorati deoarece
tehnicianul are pregatirea necesara pentru a
va acorda primul ajutor.
Tipuri de unde
O electroencefalogramã normalã se
caraterizeazã prin existenţa unui ritm
dominant de aproximativ 10 Hz şi o
amplitudine medie de 20-100
micoV.Amplitudinea reflectã numãrul de
neuroni care funcţioneazã sincron şi nu gradul
de activiate al fiecãrui neuron. Când creierul
este activ (starea de veghe) predominã undele
de micã amplitudine; când creierul este inactiv
(în timpul somnului profund) predominâ
undele de amplitudine mare şi frecvenţã micã
deoarece neuronii tind sã funcţioneze sincron.
Au fost identificate mai multe tipuri de unde
(ritmuri) cerebrale.
-segmentul ST apare ca o linie dreaptã între
complexul QRS şi unda T; un segment ST supra
sau subdenivelat corespunde unui muşchi
cardiac lezat sau care nu primeşte suficient
sânge
-unda T corespunde perioadei în care
ventriculii se relaxeazã din punct de vedere
electric şi se pregãtesc pentru o nouã
contracţie.
1.Unde alfa
Sunt oscilaţii de amplitudine micã, aproximativ
50 microV şi frecvenţã medie, 8-13 Hz (cicli pe
secundã). In mod normal, amplitudinea lor
creşte şi descreşte regulat formând fusuri
caracteristice (figura 2). Se presupune cã
aceste unde reflectã activitatea electricã
sincronã a neuronilor din cortexul occipital. De
cele mai multe ori undele alfa indicã o stare de
veghe relaxatã. Sub influenţa activitãţii
senzoriale şi în special a excitaţiilor luminoase
are loc o reacţie de oprire a undelor alfa şi de
creştere a ponderii undelor beta. Acelaşi
fenomen se produce şi în cazul unei activitãţi
corticale, a unei stãri emotive, etc.
2.Unde beta
Se caracterizeazã printr-o frecventã de 13-30
Hz şi o amplitudine de 5-30 microV (figura 3).
Spre deosebire de ritmul alfa, undele beta sunt
foarte neregulate şi semnificã o desincronizare
a activitãţii neuronilor corticali. Undele beta
reflectã activitatea neuronilor din cortexul
frontal şi parietal anterior.
3.Unde teta

Sunt unde cu o frecvenţã de 4-8 Hz şi o

amplitudine maximã de 20 microvolti (figura
4). Deşi sunt normale la copii, prezenţa lor la
adulţii în starea de veghe este consideratã
anormalã.

4.Unde delta
Aceste unde au cea mai mare amplitudine şi o
frecvenţã micã de maximum 4 Hz . Sunt
caracteristice fazelor de somn profund sau
stãrilor de anestezie în care sistemul reticular
activator ascendent este inhibat. Prezenţa
undelor delta la adulţi, în stare de veghe
semnificã existenţa unor lezuni cerebrale.
Aceste unde pot sã aparã în orice derivaţie,
neexistând practic zone corticale de maximã
incidenţã.
Depolarizarea şi
repolarizarea
În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate
pozitiv pe versantul extern al membranei şi
negativ la interior.
În timpul depolarizării, potenţialul de
membrană se inversează. Negativitatea de
repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi
interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului
de Na+.
5.Unde gama
Au o frecveţã mare în jur de 30-100 Hz .
Acestea se înregistreazã pe
electroencefalograma în condiţii de activitate
corticalã superioarã, ca de exemplu: percepţia,
rezolvarea unor probleme complicate, teama,
conştiinţa, etc.
Depolarizarea şi
repolarizarea
În condiţii de repaus(când nu acţionează nici
un stimul) neurilema este pozitivă pe faţa
externă şi negativă pe cea internă. Între cele
două feţe există o diferenţă de potenţial de 70
mV numită potenţial de repaus. În timpul
potenţialului de rapaus, membrana este
permeabilă pentru K +¿¿ şi impermeabilă pentru
Na+¿¿. Aplicarea unui stimul cu intensitatea
prag determină depolariyarea membranei
membranei datorită creşterii permeabilităţii ei
pentru Na+¿¿.Membrana devine negativă la
exterior şi pozitivă la interior. Diferenţa de
potenţial devine 35 mV şi se numeşte
potenţial de acţiune.
 Studiu de caz Transmiterea depolarizării de a lungul fibrei
nervoase constituie influx nervos.
Cum poate influenţa furtuna Depolarizarea se propagă pas cu pas de-a
solară organismul uman? lungul axonului, prin intermediul circuitelor
Organismul uman este ca o celulă a Universului. Dacă
locale(fluxuri circulare sau curenții lui
Soarele a avut parte de linişte şi noi vom fi binecuvântaţi, Hermann). În axonii cu teacă de mielină,
dar dacă a fost zbuciumat de furtuni, şi noi îi vom simţi
influxul nervos se propagă saltatoriu de la o
intemperiile în diverse forme. Interacţiunea dintre vântul
solar şi câmpul magnetic terestru se manifestă prin diverse strangulație Ranvier la alta. În axonii fără teacă
perturbări electromagnetice, foarte variate şi complexe, de mielină, influxul nervos se propagă într-o
care se resimt de organismele vii, mai evident în timpul aşa-
numitelor furtuni magnetice, când creşte considerabil singură direcție, punctiform. Viteza de
intensitatea oscilaţiilor herţiene. Electricitatea atmosferică, propagare a influxului nervos în axonii
(concentraţia de ioni mici din aerul de la sol), reprezintă cel
mai important factor ecologic cu efecte morbide, deoarece mielinizați este de 50 ori mai mare decât in cei
condiţionează procesele chimice vitale din celulă, amielinici.
determinând funcţionalitatea întregului organism. Mediul
electrochimic alcalin (cu exces de ioni negativi), induce în Ulterior, are loc repolarizarea
organism un pH mai alcalin, care afectează procesul de neurilemei(scăderea permeabilității pentru
fosforilare oxidativă: (reduce depozitele de ATP),
favorizează procesele de hidroliză intracelulară,
Na) și se restabilește echilibrul ionic inițial.
parasimpaticotonia, hiperfuncţia tiroidei şi a ficatului, a Transportul ionic se realizează pasiv, prin
suprarenalei,  scade nivelul serotoninei. Toate procesele,
sunt într-o dependenţă certă de activitatea solară, cu
intermediul canalelor ionice sau activ, prin
perioade ciclice de 11,2 ani (5, 7). intermediul pompelor ionice. Transmiterea
Intensitatea activitţii solare diferă considerail de la
unidirecțională a influxului nervos de la un
un ciclu la altul, însă caracteristic pentru toate ciclurile este
intensificarea bruscâ a activităţii solare (de la minimum la neuron la altul, de la receptor la neuron și de
maxim) în decurs de numai 3-4 ani, şi reducere lentă , pe la neuron la efector se realizează prin
parcursul a 7-8 ani. In acest interval mai pot avea loc
intensificări bruşte a activitâţii solare, dar de scurtă durată intermediul unor structure specializate numite
(una – la câteva luni). Viaţa pe Pământ, sub toate aspectele sinapse.
sale este influienţată de această periodicitate, care se
manifestă prin evenimente majore sociale şi naturale:
calamităţi, secetă, recolte sărace sau bogate ,  migraţii
neadecvate ale animalelor, insectelor, peştilor; accidente
rutiere, etc ). În perioadele de minimă activitate solară,
în anumite locuri se remarcă  difteria, în perioadele
intermediare ia amploare gripa.