Professional Documents
Culture Documents
La Medeleni
La Medeleni
Ionel Teodoreanu
(1897-1954)
Ionel Teodoreanu s-a nascut la Iasi,ca fiul unui avocat, avocat el insusi mai
tarziu, frecventatoral cercului vietii romanesti,unde va colabora si va fi sprijinit de
catre Ibraileanu.Printre pricipalele volume pe care Ionel Teodoreanu le-a publicat
se remarca:Ulita Copilariei(1923),trilogia La Medeleni(1.Hotarul
nestatornic,1923;2.Drumuri,1926;3.Intre Vanturi,1927),Turnul Milenei,1928;Bal
Mascat,1929;Arca lui Noe,1936;Pravale Baba,1939;Frunza,1943;Masa
Umbrelor,1946;etc.Ionel Teodoreanu este considerat creatorul unei atmosfere
speciale in literatura romana atmosfera de care critici literari aveau sa o
denumeasca “Medelenism” . Realmente valoroasa creatia sa este una speciala. Iata
cum il caracteriza Garabot Ibrailenu pe Ionel Teodoreanu”Un tolstoist in creatia
vietii umane prin bogatia si minutiozitatea de talii realist si prin puternica evocare a
atmosferei in care circula personajele”.Din cele peste 20 de volume aproape numai
romane se salveaza in posteritate unul in special si anume La Medeleni.Romanul
este valoros prin creatia de atmosfera patriarhala intr-un cadru de opulenta, prin
poezia copilariei si a nelinistilor inerente pierderilor ei, a descoperiri
erosului.Danut,Olguta,Monica sunt copii ce raman in memoria cititorului toata
viata.
Povestire
In volumul intai al operei la medeleni metaforele sunt folosite pentru
asugera intreaga prospetime si naivitate,intrgul mister al sufletului copilaresc prin
atmosfera descrisa atat de idilic de catre autor.De asemenea intaiul volum din ciclul
La Medeleni pare ca se incadreaza in seria de amintiri ale copilariei enocate de catre
Ion Creanga si Barbu delavrancea.cea ce-l deosebeste insa pe Ionel Teodoreanu de
aceastia este faptul ca marele povestitor scrie absolut liber de prejudecati, de
sentimentalisme,numai din simpla delectarea a vorbirii spre copilarie si despre
satele de la poalele muntilor moldoveni.Intr-o ambianta usor idilica,in case vechi ,cu
peretii albi ca laptele,cu sifoniere de nuc masiv si bufeturi pline cu cavanoase de
dulceata cu cerdac spre ograda in care infloresc primavara zarzari unde strajuiesc
dulaul ciobanesc si curcanii ifoiati, nepotii se joaca cu papusile, inalta
zmee,zburatacesc prin ograda,asculta povesti cu Feti-Frumosi, asteapta pe darnicul
Mos Craciun,Merg la denii de Pasti.In acest fundal se dezvolta caracterele
personajelor. Astfel Danut isi da seama ca este o existenta aparte in univers avand
inca din copilarie sentimentul vanitatii:
“-Da-poi nu te doboara boiere namila asta?Intreba unul dintre tarani.
-Pe mine?”
In paralel la cele doua fete se contureaza armele feminitatii.Monica este
languraosa,plina de sentimente lasandu-se trasa de cozi in chipul cel mai ispititor cu
putinta.Olguta,dimpotriva,il distruge pe salbaticul sau frate prin”buna
creastere”.Ea este corecta ostentativ chiar si are in conversatie si in purtare
indrazneala femeii de mai tarziu parand mai inteligenta din cauza posibilitati sale
de adaptare dandu-si seama ca reprezinta ceva pe aceasta lume plini de
personalitate copiii cer sa fie respectati ca atare pentru contributia lor la
realitate.Astfel Olguta nu vine la masa fara invitatii oficiale:”-Fiindca nu m-a poftit
pe mine…”.Pana si blanda Monica protesteaza contra expresilor autoritare in
special ale lui Danut si nu numai care incalca liberul ei arbitru , propria ei
parere,propria ei deczie:
“-Dar tu ce vrei?
-Sa va duc la mos Gheorghe!
-Sa ma duci tu pe mine?”
Se iveste pana si simtul proprietatii si cel al posesiunii:”-Ce cauti la min-n
odaie?..”Copii incep sa disocieze notiunile si sa experimenteze cuvintele spre marele
haz al cititorului.Astfel lui Danut,nedumerit asupra tainerii facerii,ii este teama sa
nu nasca,Olguta crede ca orice om poate sa se marite o sa se insoare in paralel pare
a se dezvolta si viata etica.Astfel Olguta are un simt viu al decentei si il moralizeaza
pe un “pui de taran bataus”:”-Ce-l bati mai,nu ti-I rusine?”De asemenea ea are
instinctul protectiei la fel ca si monica la care sentimentul de afectine ia o nuanta
estetica:”Olguta spune sa-I stearga nasul.Uite ce ochi frumosi are!…”.Viata adulta
este anticipata de toti trei copiii prin mimetism dar in deosebi de catre fete.Astfel
Olguta comanda intr-o buna zi:”…-Mama draga fa-mi si mie o cafea.”Tot ea se
plange de nenumarate ori ca are “insomnii”sau din contra bune dispozitii:”-Azi
sunt bine dispusa mama draga!”.Foarte lingusitoare:”-Ce par frumos ai tu ,papa?…
mama draga,tare te iubesc!”dar si foarte vicleana Olguta bagand de seama ca
mama sa nu citeste niciodata pedepsel scrise pe care I le da numeroteaza propozitile
sperand astfel sa o duca pe aceasta in eroare.Este incredintata ca ea are intotdeauna
dreptate insa ca sa faca un hatar tatalui ei joaca comedia supunerii afirmand din
gura si negand cu gesturi:”-Ei ,acuma fiindca esti o fata cuminte sa ne spui frumos
si drept cine a avut drepta:tu sau Danut?Olguta privi adanc pe d-lul Deleanu.-
Mata,mama draga.”Ei insasi marturisesc ca nu au capatat ideea limpede a limitarii
lor.Ei au spaime surde teroare de fricosi de balauri vise cu aparitii de
ingeri,metamorfoze.Mos gheorghe seamana mai degraba cu Dumnezeu,de nu se
teme ca odata ce isi va inalta zmeul acesta sa nu se-nece in vazduh,Olguta ar dori de
asemenea sa fie musca sa se plimbe cu capul in jos pe plafon.
Volumul 2
Caracterizarea personajelor