Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
14Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Literatura japoneza Genuri literare ale perioadei vechi (poezie si proza)

Literatura japoneza Genuri literare ale perioadei vechi (poezie si proza)

Ratings:

4.75

(1)
|Views: 1,861|Likes:
Published by Spititout
Waka, Choka, Hanka, Sedoka, Kayo, Imayo, Renga, Kyoka, Senryu, Nikki, Monogatari, Zuihitsu
Waka, Choka, Hanka, Sedoka, Kayo, Imayo, Renga, Kyoka, Senryu, Nikki, Monogatari, Zuihitsu

More info:

Published by: Spititout on Jul 10, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/17/2013

pdf

text

original

 
GENURI LITERARE ALE PERIOADEI VECHI:POEZIE.
 
Waka
 
和歌
 
(poezie japoneză), sau
uta
(literal "cântec"), sau
 yamato
 
uta
. În cel mai largsens cuvântul
waka
se referă la toată poezia japoneză, spre a o deosebi de cea străină, mai aleschineză. De aceea termenul a fost folosit în titlurile antologiilor imperiale de poezie,
chokusenwaka shū
. Intr-un sens mai restrâns se referă la genurile de poezie japoneză de dinainte de
renga
:
chōka
 , sedōka
 
şi mai ales
tanka
 
. Deoarece
tanka
a ajuns genul predominant, termenul
waka
este deseori folosit ca sinonim cu
tanka
.
Chōka
(citit şi
nagauta
) este poemul lung, în opoziţie cu
tanka,
poemul scurt. Acestea douăsunt principalele genuri de poezie.
 Nagauta
constă în versuri alternative de cinci şi şapte silabe,şi se termină cu două versuri de şapte silabe. Cel mai lung exemplu de
chōka
este în
Manyōshū
,şi are 149 de versuri. După antologia
Manyōshū
s-au mai scris o perioadă
nagauta
, însă nu cuaceeaşi strălucire.
Hanka
, sau
kaeshiuta
, este ca formă o
waka
adaugată la sfârşitul unei
chōka
. În
Manyōshū
se găsesc şi câte două sau mai multe
hanka
ataşate la o
chōka
. Unii cercetători au considerat căhanka derivă, datorită influenţei chineze, din poeziile scurte pe care poeţii chinezi le ataşau unui
 fu,
poem lung în proză. Dar 
han
înseamnă "a repeta" sau "a răspunde" şi literatul medieval NijōYoshimoto explica în cartea sa de poetică de
renga
,
Tsukuba Mondō
("Întrebari şi răspunsuridespre
renga
") că funcţia unei
hanka
este să repete conţinutul unei
chōka
în doar treizeci şi unade silabe. Caracterul narativ al
chōka
este completat şi îmbogăţit de cel liric al
hanka
. Aceastaeste mai personală decât
chōka
şi deschide drumul spre evoluţia
waka
ca şi poezie lirică, non-narativă.
Sedōka
,
însemnând literal "poem cu cap repetat" are şase versuri, cu structura de 5-7-7 5-7-7 silabe, adică o repetare a ultimelor trei versuri ale unei
tanka
.
Tanka
, poezie scurtă de cinci versuri, cu structura silabică de 5-7-5-7-7. După antologia
Manyōshū
 
tanka
a devenit genul principal de poezie japoneză.
 Kayō 
 
歌謡
, literal "cântece". Erau poeme melodice, din cea mai veche perioadă, compusespecial pentru a fi cântate. Un corpus specific de
kayō
, extrase din
 Kojiki
şi
 Nihonshoki
eraucunoscute ca
kiki kayō
.
Imayō 
今様
, literal "cântece din prezent", erau cântece populare de la mijlocul perioadeiHeian, cântate de obicei de artiste dansatoare, numite la început
kugutsushi
, apoi
 shirabyōsh
i. Se poate considera că erau o varietate de
kayō
.In antologiile de poezie din epoca clasică poeziile sunt împărţite pe capitole, sau cărţi, subdiverse tipuri, sau categorii (în japoneză
dai
). Cele mai importante categorii de poezie erau:
aishōka
(elegii sau lamentări; putea să fie titlul unei cărţi din antologiile imperiale),
banka
(poeme de jale; împreună cu
 sōmonka
şi
 zōka
a fost una din cele trei mari categorii de poezii din
Manyōshū),ga no uta
(poezii de felicitare, de bun augur; categorie de poezii căreia ii putea fidedicata o carte în antologii),
mono ni yosete omoi o noburu uta
[(poeme despre lucruri;.In
Manyōshū
, în ile XI şi XII poemele sunt deseori clasificate ca fiind despre anumitefenomene, de exemplu "despre nori" (
kumo ni yosuru
)] 
mono no na
, ("numele lucrurilor", poeme acrostih.) Puteau constitui o carte a unei antologii,aşa cum este cazul antologiei
 Kokinshū
unde cartea cu acrostihuri se numeşte
Mono no na
.
 
 
oriku,
 
tanka
sau
haiku
cu subiect ascuns, ca cele din şarade si acrostihuri. Cititorul trebuiasă ghicească legătura dintre tema declarată a poemului, care îl preceda, şi cea reprezentată de poem. Tehnica aceasta de a ascunde subiectul poeziei se numea
kakushidai
("temă ascunsă”).Cuvântul ascuns putea să să reiasă din silabele iniţiale sau finale ale versurilor, sau din silabelece uneau versuri succesive; alteori silabele de început ale versurilor trebuiau citite de sus în josiar cele finale, în continuare, de jos în sus.
 shakkyōka
 
(poeme despre subiecte budiste, sau titlul unei cărţi dintr-o antologie),
 sōmonka
[(poeme despre relaţii) majoritatea sunt de dragoste, dar există şi poezii despre relaţiide prietenie, sau dintre părinţi şi copii],
 zōka
, sau
kusagusa no uta
(poezie cu teme diverse,amestecate).
Renga
連歌
, versuri legate. Deşi tendinţa de a lega versuri prin progresie tematică existaîncă din
Manyōshū
, şi versuri legate, cu caracter comic se compuneau ca o distracţie în epocaHeian, începând din secolul XIII
renga
devine o artă serioasă. Astfel se ajunge la secvenţe destrofe înlănţuite,
kusarirenga
, de diverse lungimi, de la treizeci şi şase (
kasen
), patruzeci şi patru(
 yoyoshi
), o sută sau chiar o mie de strofe (
 senku
). Structura strofelor în
renga
este următoarea: ostrofă de trei versuri a 5, 7 şi respectiv 5 silabe compusă de un poet, numită
kami no ku
("strofade sus") este legată de o strofă de două versuri a 7 silabe, numită
 shimo no ku
("strofa de jos"),compusă de alt poet., aşa încât fiecare din ele să facă o unitate poetică cu predecesoarea ei, dar fără legătusemantică cu vreo altă unitate de strofe combinate ca 5-7-5 7-7 din întreagasecvenţă de
renga
. O secvenţă de
renga
putea fi compusă de un singur poet (şi atunci se numea
dokugin
), de doi poeţi (
ryōgin
) sau de trei (
 sangin
) şi chiar patru poeţi. Cea mai scurtă formă de
renga
, şi cea mai veche, se numea
tanrenga
şi era de fapt o
tanka
compusă de două persoane, încare cineva adăuga un
 shimo no ku
unui
kami no ku
compus de altcineva. Foarte frecventă erasecvenţa de o sută de strofe, numită
hyakuin
, iar strofele legate ad-hoc, informal şi care nu erauconsiderate demne de a fi înregistrate se numeau
iisute
, "vorbe aruncate".
Haikai 
俳諧
, însemna în epoca medievală ceva comic, ieşit din normă, chiar licenţios.Termenul a ajuns să fie folosit în compuşi ca
haikaika
, o
tanka
obişnuită, sau
haikai no renga
,adică
renga
non-standard, comică.
Kyōka
, literal "poeme nebune", erau
waka
comice, bazate uneori pe un joc decuvinte, alteori pe o înlănţuire de idei umoristice, populare în epoca Edo.
Senryū
川柳
, poeme în formă de trei versuri cu 5 – 7 – 5 silabe, ataşate la început ca
tsukeku
unei strofe de bază,
maeku
,
 
sau unei teme date (
dai
). Putea avea un caracter comic, dar oferea observaţii pertinente asupra existenţei umane. Numele genului provine de la maestrulKarai Senryū (1718-1790), care a creat acest gen literar. În epoca sa era foarte populară odistracţie literară numită
maekuzuke
("adăugarea unui
maeku
, legarea de o strofă precedentă"), încare un maestru (numit şi judecător,
tenja
) compunea o strofă la care una sau mai multe persoanetrebuiau să adauge o continuare. Judecătorul percepea o taxă pentru compunerea strofei temă şi pentru judecarea compoziţiilor. Karai Senryū a fost unul dintre cei mai buni judecători ai vremiisale (în Edo existau cam douăzeci de asemenea
tenja
); el stabilea teme (
maeku
) în formă deversuri de 7 – 7 silabe, la care elevii săi ataşau
tsukeku
de 5 – 7 – 7 silabe. În 1757 el a iniţiatnişte competiţii anuale de
maekuzuke
, la care participau foarte multe persoane, adunându-seastfel peste zece mii de strofe. Acestea se numeau
Senryū Hyō Manku Awase
, iar cele mai bune
 
 poeme selectate de maestru au fost publicate în culegeri numite
 Haifū Yanagidaru
, al căror titlune arată strânsa legătură dintre
haiku
şi
 senryū
.
 
Cea mai veche dar şi mai mare culegere de poezie japoneză, compilată spre sfârşitulepocii Nara (794) sau posibil la începutul epocii Heian din diverse surse, poate din nişte antologiiacum pierdute, se numeşte
Manyōshū
(în traducere literală "culegerea celor 10.000 de frunze",frunzele fiind un mod figurat de a se referi la multitudinea poeziilor, 4516 la număr). Dupaopinia multor oameni de cultură este şi cea mai valoroasă antologie de poezie japoneză.Antologia este împărţită în 20 de cărţi. Mai mult de jumătate din poezii sunt anonime,celelalte aparţinând la 530 de autori, majoritatea reprezentaţi cu una sau două poezii. Între autorise află împăraţi, membri ai clanului conducător, curteni de diferite ranguri, funcţionari, soldaţi,călugări şi călugăriţe.Ca tipuri de poezii
Manyōshū
conţine 265 de
chōka
, 4207
tanka
, 62
 sedōka
, 1
tanrenga
, 1
bussokusekika
, 4 poeme în chineză şi 22 de pasaje de proza în chineză.. Poeţii reprezentativi aiantologiei au fost cei cinci mari autori de
tanka,
numiţi şi
Manyō no gotaika
:
Kakinomoto noHitomaro
,
Yamabe no Akahito,
 
,
Yamanoue no Okura
,
Otomo no Tabito
şi
Otomo noYakamochi
.Regulile de bază ce guvernează alcătuirea antologiilor de poezie sunt
 progresia
( poeziilesunt ordonate în progresie temporală, a trecerii anotimpurilor sau a desfăşurării unei poveşti dedragoste, sau spaţială, în cadrul cărţilor despre anotimpuri, dragoste) şi
asocierea
, legătura carese creează între poezii prin imaginile pe care le conţin. Efectul general de unitate şi armonie alunei antologii era sporit şi printr-un procedeu aparent paradoxal: introducerea unor poezii maislabe, "de fond" (
 ji no uta
) alături de cele foarte bune, considerate poeme "model" (
mon no uta
).Această alternanţă aducea o varietate tonală, prevenind monotonia progresiei continue şioboseala auditoriului.Tematica poemelor este foarte variată. Dragostea ocupă un loc important, dar se găsesc şimulte poezii care descriu natura, sau trecerea anotimpurilor, şi multe poeme legate de călătorie.
Chōka
au de multe ori caracter narativ, prezentând legende, evenimente contemporane (cum ar fichiar descoperirea unei mine de aur), război, sau sunt elegii pentru printii si prinţesele decedate,sau au un caracter festiv, comemorând evenimente de importanţă naţională. Această tematicăvariată vorbeşte despre ceea ce uneşte toate fiinţele umane, este de interes public, lucru care nuse va mai întâmpla în antologiile ulterioare. Acestea vor merge de la privat spre public,accentuînd ceea ce îi desparte pe poeţi de restul oamenilor, sau ce îi uneşte în grupuri mici..Figurile de stil din
Manyōshū
,
makura kotoba
mai ales, creează un domeniu comun unde cititorulşi poetul ce a compus se pot întâlni peste timp, depăşind bariere geografice şi omeneşti,împărtăşind aceeaşi umanitate. Aceeaşi funcţie o au şi numele de locuri evocative,
uta makura
.Antologia are neregularităţi (
 ji tarazu
) stilistice netolerate mai tărziu, sau particule evocative (deex.
ka mo
) greu de tradus, ea combină farmecul unei arte la începutul său (
waka
) cu un sentimentromantic de venerabilitate, de epocă veche ale cărei idealuri s-au pierdut pe care îl simte cititorulmodern. Limba veche în care e scrisă poezia contribuie şi ea la această aură.
PROZĂ:

Activity (14)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
urmana liked this
urmana liked this
geo003 liked this
Andrada Boicu liked this
Paula Coroi liked this
raza de soare liked this
lazarjan liked this
vgeoi liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->