Tematica şi bibliografia pentru examenul de licenţă la Facultatea De Stomatologie

Discipline Generale Lito U.M.F.T. 1999

1. Originea reală a nervului trigemen este în:

A) ganglionul trigeminal
B) nucleul motor al nervului trigemen
C) nucelu pontin al nervului trigemen
D) nucleul spinal al nervului trigemen
E) nucleul facialului

2. Nervul maxilar străbate următoarele regiuni:

A) fosa zigomatică
B) fosa pterigopalatină
C) fisura sfenomaxilară
D) şanţul infraorbitar
E) fosa pterigoidiană

3. Din nervul mandibular se desprind următoarele ramuri:

A) nervul pterigoidian medial
B) nervul auriculotemporal
C) nervul lingual
D) nervul alveolar inferior
E) nervul timpanic

4. Nervul mandibular inervează prin intermediul ramurilor sale:

A) muşchiul maseter
B) muşchiul temporal
C) muşchiul buccinator
D) muşchiul milohiloidian
E) muşchiul stiloglos

5. În glandele salivare se găsesc următoarele tipuri de receptori:

A) colinergici de tip nicotinic
B) colinergici de tip muscarinic
C) adrenergici
D) dopaminergici
E) purinergici

6. Saliva primară este:

A) este hipertonă
B) este izotonă
C) conţine ioni de potasiu mai puţin decât ăn plsmă
D) se îmbogăţeşte în ioni de potasiu carew migrază paracelular din interstiţiu
spre lumen
E) conţine amilază şi/sau mucină
7. Hipersalivaţia:
A) însoţeşte erupţia dinţilor
B) apare în reflexul necondiţionat la stimul vizual
C) se întâlneşte fiziologic în sarcină
D) este un simptom de parazitoze intestinale
E) apare în intoxicaţii cu Pb, Hg

8. Hiposalivaţia:
A) însoţeşte intoxicaţia tabagică
B) se întâlneşte la menopauză
C) este un semn de deshidratare severă
D) apare după consumul de opiacee
E) este indusă de atropină

9. pH-ul salivar:
A) este mai acid la copii
B) depinde de concentraţia dioxxidului de carbon sanguin
C) este influenţat de alimentaţie
D) variază dependent de fluxul salivar
E) creşte ăn diabetul zaharat

10. *Odontoblastele conţin cantităţi mari de:

A) amilază
B) lipază
C) fosfatază acidă
D) tripsină
E) elastază

11. Ce tipuri de fibre nervoase conţine pulpa dentară:

A) A alfa
B) A beta
C) A delta
D) C
E) Toate cele 4 tipuri

12. *După maturarea completă a smalţului ameloblastele suferă următoarele

modificări:
A) atrofie
B) degenerare ireversibilă
C) hiperplazie
D) aplatizare
E) degenerare reversibilă

13. În compoziţia matricei dentinei intră:

A) proteoglicani
B) glicogen
 C) colesterol
D) fosfoproteine
E) carboxiglutamat

14. *Smalţul este format din:

A) odontoblaste
B) cementoblaste
C) ameloblaste
D) fibroblaste
E) mastocite

15. *Factorul etiologic primar în etiologia bolii parodontale este reprezentat de:
A) placa bacteriană dentară
B) tartrul dentar
C) trauma ocluzală
D) caria dentarp
E) edentaţia

16. *Formarea plăcii dentare începe la:

A) 24 de ore după periaj
B) 12 ore după periaj
C) 90 de minute după periaj
D) o oră după periaj
E) 30 de minute după periaj

17. Din compoziţia plăcii dentare fac parte:

A) bacterii
B) fungi
C) virusuri
D) protozoare
E) mycoplasme

18. *Matricea interbacteriană este alcătuită din:

A) lipopolizaharide
B) complexe polizaharide-proteine
C) carbohidraţi
D) substanţe minerale
E) exoenzime

19. Factorii de apărare prezenţi la nivelul lichidului din şanţul gingival sunt:
A) complementul seric
B) anticorpi de tip IgG şi IgM
C) anticorpi de tip IgE şi IgD
D) macrofage
E) celule polimorfonucleare
 20. Pătrunderea bacteriilor în ţesuturi poate fi favorizată chiar de unele manopere
terapeutice chirugicale:
A) detartrajul
B) chiuretajul gingival
C) netezirea cimentului
D) chiuretajul radicular
E) extracţii

CHIRURGIE ORALĂ

Bibliografie:
BURLIBAŞA C. şi colab, Chirurgie orală şi maxilo-facială, Editura Medicală 1999.

21. *În pungile parodontale supracrestale inserţia epitelială:

A. nu prezintă modificări
B. este migrată coronar prin creşterea în volum a gingiei
C. este migrată apical însă osul alveolar nu prezintă rezorbţie
D. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie redusă de tip orizontal
E. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie de tip vertical

22. Terapia iniţială în boala parodontală cuprinde:

A. eliminarea pungilor parodontale
B. crearea unei zone de gingie fixă keratinizată de cel puţin 2mm
C. înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali
D. restabilirea raporturilor normale de ocluzie
E. imobilizarea dinţilor

23. Gutiera ocluzală de imobilizare a dinţilor:

A. este un mijloc de imobilizare temporar
B. asigură contacte ocluzale minime în timpul mişcărilor funcţionale
C. este utilizată numai în timpul nopţii
D. se poartă perioade lungi de timp
E. respectă parodonţiul marginal şi spaţiile interproximale

24. Restabilirea raporturilor normale ale ocluziei dentare se realizează prin:

A. înlăturarea obturaţiilor ocluzale înalte
B. înlăturarea obturaţiilor care nu refac punctul de contact interdentar
C. obturarea corectă a cariilor de colet
D. înlăturarea coroanelor de înveliş incorect adaptate cervical
E. tratament ortodontic al malpoziţiilor dentare

25. În boala parodontală, înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali se realizează

prin:
A. detartraj minuţios efectuat cu ultrasunete şi instrumente manuale
B. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care irită parodonţiul marginal
C. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care alterează raporturile de ocluzie şi
suprasolicită parodonţiul
D. corectarea malpoziţiilor dentare
E. obturarea cariilor de colet şi aproximale

26. Chiuretajul parodontal este indicat:

A. în tratamentul pungilor gingivale supraosoase din gingivita tartrică
B. curativ în parodontopatii marginale cu pungi infraosoase de 6-8mm
C. curativ în abcesul parodontal
D. paliativ în formele avansate de boală parodontală
E. în recidive postoperatorii după alte intervenţii

27. Indicaţiile gingivectomiei sunt:

A. pungi gingivale supraosoase în gingivite tartrice
B. parodontopatii hiperplazice hidantoinice
C. parodontopatii hiperplazice ereditare
D. etapă preliminară a gingivoplastiei
E. în scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinţi

28. *După gingivectomie, periajul dentar normal şi utilizarea unui stimulator

interdentar din cauciuc, sunt permise după un interval de:
A. 48 ore postoperator
B. 5-7 zile postoperator
C. 12-14 zile postoperator
D. 30-40 zile postoparator
E. este interzisă utilizarea unui stimulator interdentar

29. În chirurgia parodontală, operaţiile cu lambou permit:

A. obturarea corectă a cariilor, îndeosebi a celor de colet şi aproximale
B. îndepărtarea ţesutului patologic din pungile parodontale
C. repoziţionarea gingiei fixe
D. corectarea defectelor anfractuoase şi a neregularităţilor arhitecturale parodontale
E. mărirea zonei de gingie fixă

30. Aplicaţiile de acid citric 1% sau EDTA pe suprafeţele radiculare au ca obiective:

A. cauterizarea cementului necrotic
B. detoxifierea suprafeţei radiculare
C. decalcifierea suprafeţei radiculare
D. împiedicarea proliferării ţesutului de granulaţie
E. favorizarea acolării mucoasei de suportul dur osteoradicular

31. Chirurgia mucogingivală constă în corectarea conturului gingival prin:

A. gingivectomie
B. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat lateral
C. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat apical
D. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat coronar
E. e gingivoplastie cu grefă de mucoasă liberă

32. Transplantul osos autolog folosit ca material de osteoplastie în boala parodontală,

poate fi recoltat de la nivelul:
A. bolţii palatine
B. alveolelor postextracţionale recente
C. peretelui postero-extern al tuberozităţilor maxilare
D. stern
E. crestei iliace antero-superioare

33. Următoarele afecţiuni generale contraindică orice intervenţie chirurgicală

proprotetică:
A. hipertensiune arterială
B. sindrom Sjögren
C. hemofilie
D. insuficienţă renală cronică
E. alergie la procaină şi antibiotice din grupa penicilinelor

34. Următoarele afecţiuni loco-regionale contraindică orice intervenţie chirurgicală

proprotetică:
A. despicătura labio-maxilo-palatină
B. macroglosia
C. stomatita aftoasă
D. eritroplazia
E. osteopetroza

35. *Următoarele deficienţe de părţi moi ale câmpului protetic necesită intervenţii
chirurgicale proprotetice:
A. prolapsul labial
B. hipertrofia plicilor sublinguale
C. hipertrofia papilelor linguale caliciforme
D. hiperplaziile epitelioconjunctive
E. papilomatoza orală

36. Creasta gingivală balantă poate fi consecinţa:

A. extracţiilor laborioase cu pierdere de substanţă osoasă
B. hiperplaziei glandelor salivare accesorii
C. neprotezării îndelungate a unei edentaţii frontale în prezenţa dinţilor antagonişti
D. presiunilor inegal repartizate exercitate de o proteză incorect adaptată
E. rezorbţiei osoase asociate cu proliferarea epitelioconjunctivă sub acţiunea prelungită a
unei proteze instabile

37. Frenoplastia se practică prin :

A. secţionarea transversală a frenului
B. secţionarea transversală a frenului şi sutura perpendiculară a marginilor plăgii
C. secţionarea transversală până la periost a frenului, excizia ţesutului fibrocicatriceal şi
sutura în formă de “Y”
D. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui şi sutura marginilor plăgii
E. excizia romboidală a frenului, decolarea, afrontarea şi sutura longitudinală a
marginilor plăgii

38. Plastia în Z este o tehnică aplicată în chirurgia proprotetică pentru:

A. alungirea frenurilor labiale
B. alungirea bridelor vestibulare
C. excizia crestelor balante
D. excizia fibromatozelor tuberozitare descendente
E. corectarea cicatricilor retractile cutaneo-mucoase labiale

39. În vederea extinderii suprafeţei osoase acoperite cu mucoasă fixă keratinizată şi

cu rezilienţă normală se folosesc următoarele tehnici chirurgicale proprotetice:
A. plastia şanţurilor periosoase
B. excizia zonelor de mucoasă subţire, necăptuşită cu un strat suficient de ţesut submucos
C. plastia frenurilor şi bridelor cu inserţie pe coama crestei alveolare
D. plastia submucoasă a şanţurilor vestibulare
E. plastia de adiţie a substratului osos al crestei alveolare

40. *Metoda Kazanjian de plastie a şanţurilor periosoase, se realizează prin:

A. dezinserţia fibrelor musculare inserate aproape de coama crestei alveolare
B. aplicarea directă a mucoasei pe periost după decăptuşirea ei prin decolarea părţilor moi
submucoase perimaxilare
C. deplasarea inserţiei mucoasei şi ţesutului celular subiacent spre marginea bazilară, la
mandibulă sau cât mai în sus, la maxilar
D. deplasarea inserţiei mucoasei mobile spre baza crestei alveolare şi acoperirea
periostului denudat cu transplante epidermice Ollier-Tiersch
E. decolarea mucoasei planşeului oral împreună cu muşchii milohioidieni şi geniogloşi

41. Intervenţia chirurgicală proprotetică de plastie a şanţurilor paralinguale se

realizează prin:
A. incizie pe coama crestei alveolare între linia mediană şi trigonul retromolar
B. incizie imediat înăuntrul crestei alveolare laterale
C. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor buccinatori
D. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor milohioidieni
E. extirparea glandelor salivare sublinguale

42. *Plastia şanţurilor paralinguale după metoda Traunner, se realizează prin:

A. înălţarea crestei alveolare prin diverse metode
B. rezecţia torusului mandibular
C. deplasarea planşeului oral spre marginea bazilară a mandibulei
D. decolarea submucoasă a părţilor moi de pe versantul lingual al crestei
E. deplasarea inserţiei mucoasei mobile linguale spre marginea bazilară a mandibulei şi
aplicarea de grefe de mucoasă liberă

43. Metoda Celesnik de plastie a şanţurilor perituberozitare constă din:

A. incizia şi decolarea părţilor moi perituberozitare
B. excizia proliferării fibromatoase tuberozitare
C. regularizarea suprafeţei tuberozităţilor maxilare
D. dezinserţia fibrelor musculare pterigoidiene
E. fracturarea porţiunii inferioare a aripii externe a apofizei pterigoide

44. Intervenţiile chirurgicale proprotetice de plastie a şanţurilor periosoase au ca scop:

A. obţinerea unei lăţimi suficiente a zonei de mucoasă fixă pe creasta alveolara
B. eliminarea zonelor de mucoasă fixă cu circulaţie deficitară, expusă tulburărilor trofice
C. distanţarea structurilor mobile de creasta alveolară
D. adâncirea şanţurilor vestibulare şi linguale
E. reducerea acţiunii de dislocare exercitată de frenuri şi bride

45. Examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu în stabilirea:

A. indicaţiei operatorii de regularizare a crestei alveolare
B. raportului frenului labial superior cu spina nazală anterioară
C. formei şi dimensiunii cârligului apofizei pterigoide
D. formei şi dimensiunii torusului maxilar
E. prezenţei unor procese patologice endoosoase

46. *Proeminenţele osoase ale unei creste alveolare neregulate sunt:

A. urmare a rezorbţiei osoase inegale sub acţiunea unor proteze instabile
B. hiperostoze produse de presiunea prelungită a unor proteze incorect adaptate
C. consecinţa solicitărilor în exces exercitate de inserţiile pe creastă ale bridelor şi
frenurilor
D. urmare a repetatelor complicaţii inflamatorii osteoperiostale
E. consecinţa unor extracţii dentare traumatizante

47. *Alveoloprotruzia frontală maxilară apare datorită:

A. atrofiei centripete a maxilarului superior
B. devierii frontale a crestei maxilare sub acţiunea presiunilor exercitate de limbă
C. presiunii exercitate asupra crestei edentate frontale maxilare neprotezate de grupul
dentar frontal inferior restant
D. edentaţiilor terminale neprotezate
E. extracţiilor traumatizante ale dinţilor frontali superiori

48. *Hiperostozele tuberozităţilor maxilare sunt:

A. proliferări fibromatoase care deformează tuberozitatea în sens transversal şi vertical
B. hiperplazii ale fibromucoasei palatine extinse tuberozitar
C. proliferări epitelioconjunctive cu aspect balant
D. neregularităţi postextracţionale ale tuberozităţii maxilare
E. îngroşare masivă a întregii tuberozităţi prin depunere exagerată de ţesut osos
 49. Regularizarea crestei alveolare edentate constă în:
A. excizia zonelor îngroşate sau balante de mucoasă
B. ameliorarea atrofiilor accentuate ale crestei alveolare
C. eliminarea ciocurilor osoase dureroase la presiune
D. rezecţia proeminenţelor osoase cu dăltiţa sau pensa ciupitoare de os şi netezirea osului
cu chiureta sau freza
E. rezecţia modelantă a torusurilor palatinale

50. Intervenţiile chirurgicale de rezecţie modelantă a torusurilor palatinale:

A. se adresează planului osos al câmpului protetic maxilar
B. urmăresc obţinerea stabilităţii protezei care ar bascula datorită prezenţei torusului
palatin
C. utilizează 2 incizii eliptice supraperiostale
D. implică sutură etanşă pentru a preveni suprainfecţia osoasă
E. recomandă aplicarea postoperatorie a unei plăci palatinale sau a vechii proteze pentru
dirijarea vindecării

51. *Torusurile mandibulare:

A. sunt formaţiuni osoase situate la nivelul trigonului retromolar
B. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în vecinătatea liniei mediane
C. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în dreptul zonei premolar-molare
D. dau inserţie muşchilor geniogloşi
E. dau inserţie muşchiului milohioidian

52. Prezenţa torusurilor mandibulare:

A. crează dificultăţi în extracţia premolarilor şi molarilor inferiori
B. mobilizează proteza datorită inserţiei muşchiului milohioidian
C. crează dificultăţi în fonaţie şi deglutiţie
D. se însoţeşte de jenă dureroasă la masticaţie
E. împiedică extensia protezei până la nivelul mucoasei planşeului oral

53. Pentru a permite protezarea mobilă în conditii optime, câmpul protetic edentat
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. creste alveolare edentate înalte, netede şi acoperite de mucoasă keratinizată
B. spina nazala anterioară apropiată de creasta şi cât mai proeminentă
C. torus palatin bine exprimat
D. fibromucoasa gingivală mobilă şi cu rezilienţă mare
E. găurile mentoniere la distanţă de coama crestei alveolare

54. *Tehnica rezecţiei torusului palatin,presupune următoarele variante de incizii:

A. incizie în"L"pentru crearea unui lambou triunghiular
B. incizie marginală, paralelă cu festonul gingival pentru crearea unui câmp operator larg
C. incizie în baionetă pe bombarea maximă a formaţiunii
D. două incizii eliptice care circumscriu formaţiunea
E. incizie liniară cu câte două incizii orizontale sau divergente de degajare la capete

55. *Rezecţia apofizelor genii hipertrofiate necesită o anestezie:

A. tronculară periferică la gaura mentonieră bilateral
B. tronculară periferică la Spix bilateral
C. tronculară periferică a nervului lingual bilateral
D. locală prin infiltraţie în baraj
E. locală plexală

56. *Autotransplantul cartilaginos are următoarele dezavantaje:

A. nu îşi păstrează vitalitatea
B. suferă modificări structurale
C. poate fi respins datorită structurii antigenice diferite de a organismului receptor
D. se rezoarbe în proporţie de peste 70%
E. se mobilizează de pe creastă, îngreunănd protezarea

57. Ceramohidroxilapatita este un material de adiţie care:

A. se amestecă cu sângele pacientului
B. se amestecă cu ser fiziologic
C. se amestecă cu apa distilată
D. se prezintă sub formă de baghete
E. se prezintă sub formă de granule

58. *Protezarea câmpului protetic, după o plastie de adiţie a crestei alveolare cu

granule de ceramohidroxilapatita, este posibilă:
A. imediat postoperator
B. la 5-7 zile postoperator
C. la 2-3 săptămâni postoperator
D. 4-6 săptămâni postoperator
E. la 2-3 luni postoperator

59. Osteotomia sagitală a ramului orizontal mandibular implică:

A. abord exooral
B. abord endooral printr-o incizie de-a lungul crestei alveolare inferioare
C. secţionarea orizontală a arcului mentonier între cele două găuri mentoniere
D. despicarea verticală a ramului orizontal mandibular şi mobilizarea fragmentului
lingual
E. aplicarea de grefe osoase spongioase în decalajul creat prin ascensionarea versantului
lingual mandibular

60. Pentru augmentarea crestei alveolare maxilare se utilizează următoarele tehnici de

osteoplastie:
A. osteoplastia tip “inlay”
B. osteotomie sagitală
C. osteotomie orizontală, tip LeFort I
D. osteotomie orizontală, tip LeFort II
E. osteotomie orizontală, tip LeFort III

61. *Dintele Turner este:

A. un dinte permanent care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi
rădăcină neformată
B. un dinte temporar care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi
rădăcină neformată
C. un dinte permanent complet format, care erupe precoce
D. un dinte permanent complet format, dar insuficient mineralizat, care erupe precoce
E. caracteristic foliculitei expulzive

62. Pericoronarita congestiva a dintilor temporari,se caracterizeaza prin:

A. gingie roşie edemaţiată
B. adenopatie submandibulară frecventă
C. hiposialie
D. insomnie
E. somnolenţă

63. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la pericoronarita acută congestivă la

nivelul molarului trei inferior sunt adevărate:
A. la inspecţie se remarcă congestie şi edem local ale mucoasei situate distal de molarul 2
B. întotdeauna este însoţită de trismus
C. când edemul este pronunţat se pot vedea amprentele ocluzale ale antagonistului pe
suprafaţa mucoasei
D. bolnavul acuză dureri vii în zona molarului de minte, cu caracter pulsatil
E. starea generală a pacientului poate fi uşor alterată, cu indispoziţie, subfebrilităţi,
fatigabilitate

64. Pericoronarita acută supurată

A. poate urma unei pericoronarite congestive
B. nu determină alterarea stării generale
C. poate determina dificultăţi masticatorii şi disfagie ceea ce semnifică extinderea
procesului inflamator în ţesuturile vecine
D. poate fi însoţită de trismus, care evoluează odată cu procesul inflamator local
E. este constant însoţită de limfadenită subangulomandibulară

65. Erupţia dinţilor temporari are loc:

A. de-a lungul unui interval de doi ani
B. între lunile a 6--a şi a 30-a
C. între 6 şi 12-13 ani
D. între 18 ani şi 25-30 ani sau chiar mai tirziu
E. de la naştere şi pînă la aproximativ 30 ani.

66. *Erupţia dinţilor permanenţi, cu excepţia molarilor de minte, are loc:

A. de-a lungul unui interval de opt ani
B. între lunile a 6-a şi a 30-a
C. între 6 şi 12 ani
D. între 18 ani şi 25-30 ani sau chiar mai tirziu
E. de la naştere şi pînă la aproximativ 18 ani

67. *Erupţia molarilor de minte are loc:

A. de-a lungul unui interval de doi ani
B. intre lunile a 6-a şi a 30-a
C. între 6 şi 12-13 ani
D. după 18 ani
E. de la naştere şi pînă la aproximativ 30 ani

68. Erupţia precoce a dinţilor temporari este:

A. apariţia anticipată pe arcadă a unor dinţi normal conformaţi
B. consecinţa unor carenţe vitaminice
C. apariţia pe arcadă înainte de termen a unor dinţi insuficient formaţi
D. întâlnită în disendocrinii
E. cauzată de extracţia precoce a unui dinte temporar.

69. Accidentele şi incidentele locale ale erupţiei dinţilor temporari sunt:

A. gingivostomatita
B. pericoronarita supurată
C. anorexie, vomă
D. manifestări febrile
E. hematomul de erupţie

70. Foliculita expulzivă Capdepont:

A. apare la nou-născut
B. este o infecţie grefată la nivelul gingiei mugurilor dentari permanenţi
C. se caracterizează prin ulceraţii atone cu tendinţă la supuraţie
D. duce la mobilizarea şi eliminarea dinţilor afectaţi de pe arcadă
E. se însoţeşte de limfadenopatie regională.

71. Chistul de erupţie:

A. se prezintă ca o tumefacţie gingivală de coloraţie albăstruie
B. se însoţeşte de stare febrilă
C. cuprinde un molar temporar
D. se caracterizează prin roşeaţă vie locală
E. este fluctuent la palpare.

72. Accidente generale ale eruptiei dintilor temporari pot fi:

A. manifestări febrile
B. tulburări digestive
C. tulburări respiratorii
D. tulburări urinare
E. tulburări de creştere
 73. Accidentele regionale ale erupţiei dinţilor temporari sunt:
A. incluzia dentară
B. erupţia tardivă
C. sialoree, hipersecreţie conjunctivală
D. fotofobie
E. chistul de erupţie cutanată

74. Complicaţiile septice localizate ale pericoronaritei molarilor de minte inferiori

sunt:
A. abcesul lojii submandibulare
B. abcesul lingual
C. abcesul vestibular
D. abcesul migrator
E. flegmonul difuz al planşeului oral.

75. Accidentele mecanice ale erupţiei molarului de minte inferior sunt:

A. nevralgii dentare
B. ulceraţii jugale sau linguale
C. resorbţii radiculare ale molarului doi
D. tulburări de ocluzie
E. trismus

76. Decapişonarea este indicată la dinţii care îndeplinesc următoarele condiţii:

A. să prezinte o orientare verticală cu rădacini drepte sau curbate spre mezial
B. să prezinte o orientare verticală cu rădacini drepte sau curbate spre distal
C. să fie erupt din structura osoasă cel pţin până la ecuatorul anatomic
D. fibromucoasa care acoperă molarul în erupţie să fie dispusă în cortină
E. să existe spaţiu suficient între molarul doi şi ramul ascendent.

77. Pentru a împiedica formarea ţesutului de granulaţie după decapişonare se

cauterizează cu:
A. apă oxigenată
B. acid tricloracetic
C. clorură de zinc 30%
D. azotat de argint
E. acid citric 30%

78. Pericoronarita acută supurată se manifestă prin:

A. jenă dureroasă
B. durere vie, pulsatilă
C. eliminare de secreţie sero-sanghinolentă de sub capişonul mucos
D. eliminare de secreţie purulentă de sub capişonul mucos
E. trismus

79. Complicaţiile septice ale pericoronaritei supurate a molarului de minte superior

sunt:
A. abcesul vălului palatin
B. sinuzita maxilară
C. sinuzita frontala
D. osteomielita maxilară
E. celulita maseterină.

80. *Anclavarea dentară reprezintă:

A. incluzia parţială a unui dinte
B. incluzia superficială a unui dinte
C. ancorarea unui dinte descoperit chirurgical
D. împiedicarea printr-un obstacol mecanic a erupţiei unui dinte al cărui sac pericoronar
comunică cu cavitatea orală.
E. situaţia în care se află un dinte după decapuşonare

81. Cauzele locale incriminate în patogenia incluziilor dentare sunt:

A. sediul sau forma mugurelui dentar
B. lipsa de spaţiu
C. tumori benigne localizate în zona respectivă
D. tulburări de dezvoltare a maxilarelor
E. radiaţiile ionizante aplicate în scop terapeutic maxilarelor

82. Cauzele generale ale etiopatogeniei incluziei dentare sunt reprezentate de:
A. ereditate
B. hipertiroidism
C. sifilis
D. rahitism
E. hipovitaminoze

83. Incluzia dentară:

A. poate interesa orice dinte temporar, permanent sau supranumerar
B. reprezintă rămânerea unui dinte complet format, intraosos sau submucos,după
perioada sa normală de erupţie,sacul pericoronar fiind integru
C. poate fi completă sau totală, când dintele se află în întregime intraosos
D. poate fi partială, când coroana dintelui, inconjurată parţial de os, este separată de
fibromucoasă numai prin sacul pericoronar inchis
E. se referă la un dinte a cărui coroana, parţial degajată de os, se află sub fibromucoasa
gingivală şi a cărui sac pericoronar comunică cu cavitatea orală,dar care nu-şi poate
continua erupţia datorită unui obstacol mecanic.

84. Tratamentul medicamentos al pericoronaritei acute congestive constă în:

A. vitaminoterapie
B. incizia capişonului
C. cauterizarea chimică a capişonului
D. tratament antibiotic general
E. tratament antialgic
 85. Decapişonarea se contraindică în următoarele cazuri:
A. recidivele infecţiei sunt frecvente
B. mucoasa cade ca o cortină pe suprafaţa ocluzală a molarului de minte
C. mucoasa este subţire şi dispusă ca o faţă de masă pe suprafaţa ocluzală a molarului de
minte
D. erupţia dintelui are loc în afara sau înăuntrul curburii arcadei dentare
E. dintele să fie erupt din os cel puţin pănă la ecuatorul coronar.

86. Accidentele intraoperatorii ce pot surveni în cursul odontectomiei molarului de

minte inferior sunt:
A. fractura rădăcinilor molarului trei inferior,când sunt lungi, efilate, divergente
B. fractura sau luxaţia molarului doi inferior
C. deschiderea canalului mandibular şi lezarea pachetului vasculonervos sau lezarea
nervului lingual prin fractura tablei osoase interne
D. fractura mandibulei
E. împingerea dintelui în spaţiul pterigomaxilar.

87. Accidentele inraoperatorii posibile in odontectomia caninilor superiori sunt:

A. descoperirea sau fracturarea apexului unui dinte vecin
B. luxaţia unui dinte vecin
C. fractura crestei alveolare
D. deschiderea sinusului maxilar
E. perforarea planşeului nazal

88. Conditiile necesare redresării chirurgical-ortodontice a unui canin superior inclus

sunt:
A. existenţa unui spaţiu suficient alinierii caninului pe arcada dentară
B. dintele sa nu prezinte anomalii coronare sau radiculare
C. dintele sa nu fi prezentat complicatii inflamatorii
D. sa fie instituită o antibioterpie riguroasă, atat pre- cat si postoperator
E. axul longitudinal să fie vertical sau puţin oblic

89. Dezinfecţia sacului folicular în pericoronarita congestivă a dinţilor temporari se

realizează cu următoarele soluţii:
A. D’Alibour
B. de cloramină
C. de permanganat de potasiu 1/10000
D. Dakin
E. nici un răspuns nu este corect.

90. *Diagnosticul diferenţial al foliculitei expulzive capdepont se face cu:

A. herpangina
B. erupţia precoce
C. hematomul de erupţie
D. aftoza bucală izolată
E. impetigo
 91. Gingivostomatita ulcero-necrotică se caracterizează prin:
A. hiposialie
B. ulceraţii acoperite de depozite necrotice
C. halenă
D. mobilitate dentară
E. stare generală nealterată

92. Infecţia sacului folicular în pericoronarita molarului 3 inferior se poate realiza

prin următoarele căi:
A. limfatică
B. vascular-sanguină
C. transosoasă
D. de la un proces septic periapical al premolarului 2
E. de la alveolita postextracţională a molarului 2.

93. Ulceraţia mucoasei obrazului provocată de erupţia vestibularizată a molarului de

minte superior:
A. este mai rară decât cea produsă de erupţia molarului de minte inferior
B. are caracter aftoid
C. este însoţită de alterarea stării generale
D. întreţine şi agravează leucoplazia
E. întreţine şi agravează lichenul plan.

94. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează prin:

A. ulceraţii acoperite cu un depozit gălbui sau chiar pseudomembrane
B. ulceraţii extinse la întreaga mucoasă orală
C. limfadenopatie loco-regională
D. dureri spontane sau povocate de masticaţie
E. ulceraţii localizate în jurul molarului de minte,cu intensitate maximă la acest nivel.

95. Complicaţiile erupţiei molarului de minte inferior sunt:

A. mecanice
B. inflamatorii
C. trofice
D. pulmonare
E. tumorale

96. Accidentele şi incidentele de erupţie la edentaţi:

A. au la origine incluziile caninilor şi molarilor
B. nu prezintă simptomatologie subiectivă
C. pot determina algii cu caracter trigeminal simptomatic
D. mucoasa adiacentă se ulcerează şi se infectează
E. pot duce la complicaţii ca osteita, osteomielita sau fractura osului.
 97. Hematomul de erupţie se deosebeşte de chistul de erupţie prin:
A. culoare
B. dimensiune
C. consistenţă
D. evoluţie
E. prezenţa durerii.

98. *In cazul extractiei alveoloplastice cu protezare precoce, aplicarea protezei se

face la:
A. 12 de zile dupa interventie;
B. 20 de zile dupa interventie;
C. doua saptamîni de la interventie;
D. 10 zile dupa interventie;
E. 7 - 8 zile dupa interventie sau mai devreme, daca conditiile permit;

99. Daca in timpul manoperelor de extractie o radacina a fost împinsa în plina

cavitate sinusala se iau urmatoarele masuri :
A. se efectueaza un examen radiografic;
B. se extrage radacina prin tehnica Wassmundt (calea alveolara largita);
C. se temporizeaza extractia radacinii pentru aproximativ 1 saptamîna;
D. se va extrage radacina in maximum 48 de ore de la producerea accidentului;
E. se va folosi metoda Caldwell - Luc;

100. *Hemoragia tardiva postextractionala apare la :

A. 15 - 20 de minute de la extractie;
B. 1 ora dupa extractie;
C. o zi dupa extractie;
D. cateva zile zile postextractional;
E. 2 saptamani dupa extractie;

101. Caracteristicile clinice ale alveolitei umede sînt :

A. gingia este palida, atona;
B. prezinta sechestre mici, lameliforme la nivelul peretilor ososi alveolari;
C. marginile alveolei sînt tumefiate, turgescente;
D. existenta unui cheag mic, brun cenusiu, care se desprinde usor;
E. cheag endoalveolar murdar, acoperit cu depozite purulente;

102. In alveolita uscata tratamentul consta în :

A. irigatia bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice (pentru a favoriza vasodilatatia);
B. aplicarea conurilor cu antibiotice intraalveolar;
C. introducerea unei mese cu Nitrat de argint în alveola;
D. analgezice pe cale generala;
E. chiuretajul alveolar, pentru îndepartarea sechestrelor lameliforme;

103. Indicatiile drenajului transmaxilar:

A.parodontite apicale acute in stadiu periapical si endoosos,cand drenajul endodontic nu
este posibil sau nu este eficient
B.parodontite apicale cronice atunci cand tratamentul endodontic dureaza prea mult sau
expune la complicatii
C.abcesul vestibular
D.se limiteaza cel mai adesea la dintii frontali mai ales superiori
E.la dinti ce prezinta raporturi intime de vecinatate ale apexului respectiv cu sinusul
maxilar canalul alveolar inferior sau gaura mentoniera

104. Chiuretajul periapical este indicat în următoarele cazuri: :

A. când materialul de obturaţie a canalului a depăsit foramenul apical
B. când procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical
C. în cazul chisturilor maxilare
D. în cazul fistulelor oro-antrale
E. în cazul rădăcinilor scurte

105. Contraindicatiile rezectiei apicale:

A. cai false in apropireea apexului sau canal pregatit cu trepte
B. leziuni coronare subgingivale ce nu permit recuperarea radacinii
C. leziuni periapicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere, reducand mult
implantarea radacinii
D. atrofii alveolare intinse,care au redus mult implantarea radacinii
E. pacient cu afectiuni cardiace decompensate

106. Esecurile rezectiei apicale pot apare din cauza urmatoarelor greseli de
tehnica operatorie:
A. rezectia insuficienta a apexului
B. lasarea pe loc a portiunii de radacina rezecata
C. largirea exagerata a canalului radicular
D. chiuretajul incomplet
E. insamantarea osoasa de la un proces septic din vecinatate

107. Indicatiile rezectiei apicale :

A. imposibilitatea realizarii unui tratament endodontic corect
B. cai false in treimea apicala a radacinii
C. dinti cu ace rupte accidental pe canalul radicular
D. dinti cu fracturi radiculare in treimea coronara
E. obturatii radiculare incomplete

108. Osteotomia transmaxilară este indicată atunci când:

A. drenajul endodontic nu este posibil
B. procesul inflamator este in stadiul submucos
C. tratamentul endodontic nu este suficient
D. tabla osoasa vestibulară este subţire şi lizată de procesul periapical
E. dintele are raporturi intime cu sinusul maxilar
 109. Practicam rezectia apicala cu obturatie retrograda,in cazul dintilor care:
A. prezinta un dispozitiv corono-radicular ce nu poate fi indepartat
B. au coroana integra si canalul radicular neobturat
C. prezinta radacini ale caror canale radiculare nu pot fi cateterizate
D. au canale radiculare cu obturatii incomplete, ce nu pot fi dezobturate
E. prezinta pe canalul radicular,ace rupte,ce nu pot fi extrase

110. Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt:

A. hemofilia
B. nefritele cronice severe
C. toxicozele grave
D. osteoporoza senila
E. starile febrile

111. Tehnica replantării dentare terapeutice presupune următoarele manopere:

A. extracţia dentară cat mai putin traumatizantă, atât pentru rădăcină, cât şi pentru
peretele alveolar
B. dintele extras trebuie pastrat într-o soluţie iodoformată
C. chiuretarea alveolei trebuie limitata la nivelul regiunii modificate patologic
D. dintele extras trebuie ţinut în cleşte, învelit cu comprese cu ser fiziologic
E. imobilizarea nu este obligatorie,dar atunci cand se practica,ea nu trebuie sa lezeze
parodontiul marginal al dintelui transplantat

112. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii:

A. paroodontita apicala cronica granulomatoasa
B. chisturi radiculare mici si mijlocii
C. ac rupt in 1/3 apicala a canalului radicular
D. esecuri ale tratamentului endodontic
E. leziuni apicale depasind 1/2 din lungimea radacinii

113. Rezectia apicala cu obturatie anterograda, cuprinde urmatoarele manopere:

A. incizia
B. decolarea lamboului muco-periostic
C. reperarea zonei de trepanare si trepanarea
D. sectionarea apexului,chiuretarea tesutului patologic periapical
E. prepararea cavitatii radiculare

114. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii care tin de starea
patologica locala:
A. parodontita apicala acuta
B. osteita periapicala cronica, trenanta
C. canale obstruate de procese dentinare
D. cai false in treimea apicala
E. procese inflamatorii ale varfului radacinii

115. Dificultati intampinate in cazul rezectiei apicale la nivelul molarilor

 superiori, pot fi date de:
A. anchiloza temporo-mandibulară
B. bridele cicatriceale
C. sindromul algodisfuncţional
D. laxitatea ligamentară
E. sclerodermie

116. Amputaţia radiculară este indicată la urmatorii dinţi:

A. molar 1 superior
B. premolar 1 inferior
C. molar 2 superior
D. molar 3 superior
E. molarii 1 si 2 inferiori

117. Metode de chirurgie endodontica sunt:

A. Chiuretajul periapical
B. Replantarea dentara
C. Rezectia apicala
D. Amputatia radiculara
E. Drenajul transosos juxtaapical

118. Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

A. hemoragia spongioasa
B. perforarea planseului foselor nazale
C. deschiderea sinusului maxilar
D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier
E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

119. *Cea mai buna obturatie a canalului radicular in rezectia apicala este:
A. inainte de operatie
B. intraoperator
C. dupa operatie
D. cu 30 minute inainte de interventie
E. nu are importanta

120. Particularităţile anatomice ale rezectiei apicale la molarii inferiori de care

se tine cont sunt:
A. gaura mentoniera
B. canalul mandibular cu continutul sau
C. corticala vestibulara deosebit de groasa
D. numarul radacinilor
E. corticala linguala subtire

121. Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

A. hemoragia spongioasa
B. perforarea planseului foselor nazale
C. deschiderea sinusului maxilar
D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier
E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

122. Timpii operatori ai amputatiei radiculare la molarii inferiori sunt:

A. sectionarea coroanei
B. rezectia apexului
C. extractia radacinii bolnave
D. chiuretajul alveolei goale ramasa dupa extractia radacinii
E. obturatia retrograda a canalului radicular

123. În cursul amputaţiei rădăcinii vestibulare la molarii superiori, incizia

mucoperiostului va fi:
A. curbă, la 0,5 cm de marginea gingivala
B. circumferenţială
C. in trapez cu baza mica in sus
D. in “L”
E. in “V”

124. *Trepanatia osoasa in drenajul transosos juxtaapical se realizeaza cu:

A. freze sferice nr. 4-6 de piesă dreaptă
B. dispozitivul Brosch-Traunner
C. chiureta alveolară
D. ciupitorul de os
E. elevatorul

125. *Metoda de electie in tratamentul unei fracturi radiculare in treimea

apicala a dintilor frontali este:
A. extractia dentara
B. rezectia apicala
C. chiuretajul periapical
D. drenajul transosos
E. extractia alveoloplastica

126. *Includerea unui dinte rezecat intr-o lucrare protetica este indicat sa se
faca:
A. la 2 saptamani dupa rezectie
B. dupa suprimarea firelor de sutura
C. la 4-6 saptamani
D. dupa 8 saptamani
E. la 3 luni postoperator

127. *Premolarizarea inseamna:

A. rezectia apicala a premolarilor
B. amputatia radiculara a premolarilor superiori
C. amputatia radiculara a molarilor superiori
D. amputatia radiculara a molarilor inferiori
E. amputatia radiculara a premolarilor inferiori

128. Dupa rezectia apicala, “umbra reziduala” Hammer reprezinta:

A. recidiva a procesului periapical
B. osificare incompletă
C. imaginea radiologica post rezectie apicala
D. osteita postoperatorie
E. esec al rezectiei apicale

129. *Alveolita umedă se caracterizează prin:

A. prezenţa unui cheag murdar acoperit de depozite purulente
B. dureri iradiante imediat postextracţional
C. sechestre mici, osoase, lameliforme ce se detasează cu usurinţă
D. sângerare abundentă
E. absenţa completă a cheagului intraalveolar

130. *Cel mai biologic pansament in plaga postextractionala normala este:

A. mesarea iodoformata
B. cheagul sangvin endoalveolar
C. materialele de aditie osoasa
D. conurile cu antibiotice
E. mesarea cu substante antiseptice

131. Extracţia alveoloplastică presupune:

A. sutura plăgii
B. protezarea imediată
C. protezarea tardivă
D. regularizarea osoasă
E. antibioterapie obligatorie

132. Hemoragiile postextractionale se clasifica dupa:

A. momentul producerii
B. felul vasului lezat
C. metoda de tratament
D. cauza care le-a generat
E. afectiunile generale ale pacientului

133. Extracţia dentară poate induce:

A. Bacteriemie tranzitorie.
B. Ascensiuni termice.
C. Leucocitoză .
D. Creşterea VSH.
E. Leucopenie.
 134. Extracţia dinţilor temporari este indicată în următoarele situaţii:
A. Dinţi cu carie dentară.
B. Dinţi cu fracturi coronare.
C. Dinţi cu luxaţii incomplete.
D. Dinţi care produc malpoziţii ale dinţilor permanenţi.
E. Dinţi care împiedică erupţia fiziologică a dinţilor permanenţi.

135. În cazul extracţiei dinţilor temporari:

A. Se folosesc elvatoare cu lamă fină.
B. Se aplică depărtătoare de arcade.
C. Se practică chiuretaj alveolar cu pensa sau chiureta.
D. Se aplică tamponament de protecţie menţinut 30 de minute.
E. se recomandă dispozitive menţinătoare de spaţiu.

136. Indicaţiile majore ale extracţiei dentare sunt determinate de:

A. Complicaţiile cariilor dentare.
B. Complicaţiile parodontopatiilor marginale.
C. Riscul unei bacteriemii postextracţionale.
D. Traumatismele dento-parodontale.
E. Afecţiuni generale.

137. *La bolnavii care urmeaza sa li se aplice proteze valvulare sau transplant
de organ, extractia dentara se efectueaza:
A. cu cel putin 15 zile inainte de interventia chirurgicala
B. cu cel putin 45 zile inainte de interventia chirurgicala
C. la 6 saptamani dupa interventia chirurgicala
D. oricand
E. cu 6 luni inainte de interventia chirurgicala

138. *In sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare:

A. în prima si ultima lună
B. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni
C. numai în ultima lună
D. pe toata perioada
E. in primele 3 luni şi ultimele 3 luni

139. Pregătirile pentru extracţia dentară includ:

A. Antibioterapie parenterală
B. Pregătirea instrumentarului.
C. Eventual premedicaţie sedativă.
D. Anestezie loco-regională.
E. Detartraj.

140. Instrumentarul auxiliar pentru extracţia dentară cuprinde:

A. Bisturiu.
B. Depărtător tip Langenbeck.
C. Oglindă dentară.
D. Pense ciupitoare de os.
E. Cleşti şi elevatoare.

141. La extracţia cu cleştele amplitudinea mişcărilor de basculare va fi mai

mare vestibular:
A. în cazul arcadei superioare cu excepţia molarilor unu
B. în cazul dinţilor arcadei superioare
C. în cazul dinţilor arcadei inferioare
D. în cazul molarilor inferiori
E. în cazul dinţilor arcadei inferioare cu excepţia molarilor

142. Pentru extractia caninilor superiori:

A. miscarile de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare palatinal
B. miscarile de basculare vestibulo-orale sunt mai accentuate vestibular
C. miscarile de rotatie sunt contraindicate
D. miscarile de rotatie vor avea amplitudine redusa
E. se practica anestezie plexala sau tronculara periferica

143. Care din urmatoarele afirmatii privind extractia premolarilor superiori sunt
adevarate:
A. miscarile de rotatie in ax sunt permise la primul premolar
B. miscarile vestibulo-palatinale se aplica la ambii premolari
C. miscarile de rotatie sunt permise numai la premolarul doi
D. premolarul doi are de obicei doua radacini
E. in dreptul premolarilor, osul maxilar este compact

144. Extractia molarului de minte inferior cu elevatorul Lecluse se face in

urmatoarele conditii:
A. molar de minte cu coroana integra
B. când lipseşte molarul 2
C. molari 3 cu rădăcini recurbate distal
D. molari 3 rădăcini drepte
E. molari 1 si 2 integri prezenţi

145. In locul elevatorului „in limba de crap” (Lecluse), pentru extractia

molarilor de minte inferiori integri se poate folosi:
A. elevatorul drept mai lat „in jgheab”
B. elevatorul drept „in flacara”
C. elevatoarele cu cioc lateral
D. elevatorul „picior de ciuta”
E. elevatorul „in baioneta”

146. Extractia cu separarea radacinilor este indicata cand:

A. radacinile sunt unite in bloc
B. radacinile sunt inclavate
C. radacinile sunt divergente, cu distanta dintre apexuri mai mare decat deschiderea
alveolei
D. radacinile sunt convergente, mentinand intre ele un sept osos
E. radacinile s-au fracturat

147. *La molarii superiori, sectiunea pentru separarea radacinilor va fi:

A. in forma de V
B. in forma de Y
C. in forma de T
D. mezio-distala
E. vestibulo-orala

148. Alveolotomia este indicata in cazul:

A. radacinilor ramase intraalveolar
B. radacini care nu pot fi extrase cu clestele
C. radacinilor luxate total
D. radacini care nu pot fi luxate cu elevatoarele
E. anchiloze temporo-mandibulare

149. Tehnica extractiei alveoloplastice cuprinde urmatorii timpi operatori:

A. incizia si decolarea mucoperiostului
B. trepanarea osoasa
C. extractia dentara
D. regularizarea osoasa
E. sutura postextractionala

150. Postextractional, bolnavului i se dau urmatoarele indicatii:

A. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 24 de ore
B. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 12 ore
C. va evita alimentele fierbinti timp de 7 zile
D. va evita fumatul cel putin 24 de ore
E. sa nu suga plaga alveolara

151. Accidentele survenite in timpul extractiei dentare pot fi:

A. alveolita umeda
B. fracturarea unor instrumente
C. inghitirea unor corpi straini
D. aspirarea unor fragmente dentare
E. luxatii ale dintilor vecini

152. Leziunile osoase care pot apare in cursul extractiei dentare sunt:
A. fractura crestei zigomato-alveolare
B. fractura mandibulei
C. deschiderea antrumului
D. fractura tuberozitatii maxilare
E. alveolotomia
 153. In cazul inghitirii unor corpi straini in timpul extractiei dentare, se
recomanda:
A. asezarea pacientului in decubit ventral
B. extragerea corpului strain intr-un serviciu de bronhologie
C. examen radiologic
D. dieta bogata in fibre
E. intubatie oro-traheala

154. Extracţia dinţilor temporari cu carii complicate este indicată în

următoarele situaţii:
A. dinţi cu carii profunde
B. dintii care întreţin procese de osteomielită
C. dinti care întreţin procese de osteită
D. dinti cu gangrena care provoaca supuratii perimaxilare
E. dinti cu distructie coronara

155. Extractia dintilor permanenti este indicata in urmatoarele situatii:

A. dinti cu fracturi orizontale in 1/3 apicala
B. dinti cu tulburari severe de eruptie
C. dinti fracturati nerecuperabili
D. dinti cu distructii coronoradiculare intinse
E. dinti cu gangrena

156. *Luxaţia dentară se face prin:

A. miscări de basculare vestibulo-orale, amplitudinea mişcării fiind mai mare palatinal la
dinţii arcadei superioare, cu excepţia molarilor unu
B. miscări de basculare vestibulo-orale combinate cu miscări de rotaţie în ax la dinţii
pluriradiculari
C. miscări de basculare vestibulo-orale, cu amplitudine mărită spre oral, la molarul unu
superior
D. miscări numai de roţatie în ax la caninii superiori
E. miscări de basculare vestibulo-orale şi de rotaţie în ax la premolarii primi superiori.

157. În timpul extracţiei cu cleşele a molarilor de minte superiori:

A. gura pacientului va fi larg deschisă pentru a avea vizibilitate optimă
B. se va utiliza cleştele cu dublă curbură, care se aplică in axul dintelui
C. priza clestelui va fi verificată prin control palpatoriu
D. in cazul rădăcinilor divergente, miscările de basculare vor fi lente, pentru a evita
fracturarea rădăcinilor
E. mişcările de basculare spre înapoi sunt indicate în cazul molarului de minte superior,
pozitia sa pe arcada superioară permitând acest lucru.

158. Extracţia dentară poate induce:

A. ascensiuni termice
B. leucopenie
C. limfocitoză
D. bacteriemie tranzitorie
E. modificari cardio-vasculare

159. Bacteriemia tranzitorie:

A. apare in special in parodontite apicale acute
B. apare in special dupa extractia dintilor cu focare periapicale
C. apare in special in angina pectorala
D. in 75% din cazuri, implica prezenta streptococului
E. apare in special in stomatite aftoase

160. În plaga alveolară postextracţională normală se indică:

A. chiuretajul energic al alveolei
B. chiuretajul marginal al alveolei
C. strângerea marginilor alveolei intre index şi police
D. aplicarea de meşe iodoformate intraalveolar
E. pansament simplu supraalveolar

161. Postextractional, este posibil ca bolnavul sa prezinte:

A. dureri
B. edem
C. trismus
D. anchiloza
E. emfizem subcutanat

162. In cursul extractiei dentare se pot produce leyiuni ale nervilor:

A. alveolar supero-anterior
B. alveolar inferior
C. mentonier
D. lingual
E. nazo-incisiv

163. Complicatiile extractiei dentare sunt:

A. fracturarea mandibulei
B. luxatia mandibulei
C. sinusita postextractionala
D. hemoragia postextractionala
E. alveolita postextractionla

164. Factori locali incriminati in aparitia hemoragiei postextractionale sunt:

A. anevrismele sau angioamele vaselor alveolare
B. vasodilatatia secundara postanestezica
C. hemofilia
D. plagile osoase intinse
E. clatitul puternic
 165. Hemoragia postextractionala imediata apare:
A. la o jumatate de ora de la extractie
B. la 3-4 zile de la extractie
C. de obicei dupa extractii traumatizante
D. la hemofilici
E. la 24 de ore de la extractie

166. Tratamentul preventiv al alveolitei postextracţionale presupune:

A. alegerea momentului potrivit pentru extracţie
B. toaleta ingrijită a plăgii în timpul extracţiilor traumatizante
C. tratament preventiv antibiotic când evoluţia postextracţională ar putea fi nefavorabilă
D. tratament general de stimulare a cicatrizarii
E. tratament antibiotic intraalveolar
 CHIRURGIE MAXILOFACIALĂ

ÎNTREBĂRI DE CHIRUGIE ORALĂ ŞI MAXILO-FACIALĂ

Bibliografie:
BURLIBAŞA, C. şi colab, Chirugie orală şi maxilo-facială, Editura Medicală, 1999.

167. *Seromul este:

A. O acumulare de sânge în ţesuturi
B. Un revărsat limfatic traumatic cu aspect seros, vâscos, gălbui
C. Un revărsat sanguin localizat în strictă vecinătate a unei artere
D. O pată congestivă a pielii
E. O contuzie musculară

168. Plăgile înţepate:

A. Sunt produse de un instrument înţepător
B. Se prezintă sub forma unor mici orificii, cu margini nete, sângerânde
C. Au margini nete, lineare, cu unghiuri ascuţite la capete
D. Se produc prin glonţ, schije
E. Pot fi urmate de reacţii alergice grave

169. Plăgile înţepate:

A. Se prezintă sub forma unor orificii largi, cu marginile anfractoase;
B. Sunt însoţite adesea de retenţia corpului străin care le-a generat;
C. Pot fi produse de insecte;
D. Determina un aspect mutilant, cu desfigurări importante;
E. Pot fi produse de animale sălbatice.

170. *Camera de explozie intratisulară a plăgilor prin glonţ poate întrece

diametrul proiectilului de până la:
A. 2 ori
B. 10 ori
C. 5 ori
D. 27 ori
E. 13 ori

171. Dintre semnele şi simptomele obligatorii ale unei plăgi menţionăm:

A. Durerea
B. Hemoragia
C. Anestezia
D. Paralizia
E. Fistula salivară
 172. Plăgile cu secţionarea următoarelor vase pot determina hemoragii mortale
fără asistenţă de specialitate:
A. Artera carotidă primitivă
B. Artera jugulară internă
C. Artera maxilară internă
D. Artera jugulară externă
E. Artera alveolară supero-posterioară

173. Complicaţiile imediate ale unei plăgi pot fi:

A. Blocarea căilor aeriene cu sânge
B. Turbarea
C. Hemoragiile fudroaiante
D. Zdrobirile majore tisulare
E. Tetanosul

174. Complicaţiile secundare generale ale unei plăgi pot fi:

A. Turbarea
B. Tetanosul
C. Limforeticuloza benignă de inoculare
D. Hemoragia
E. Cicatrizările vicioase

175. Complicaţiile tardive ale unei plăgi pot fi:

A. Constricţia de mandibulă
B. Incontinenţa bucală
C. Fistulele cavităţii orale
D. Fistulele salivare
E. Tetanosul

176. *Cicatricea cheloidă se datoreşte:

A. tratamentului inadecvat al plăgilor canalelor excretoare ale glandelor salivare
mari;
B. secţionării filetelor nervoase senzitive;
C. unei proliferări excesive a ţesutului conjunctiv;
D. pierderilor de substanţă ale părţilor moi;
E. unei suturi care nu a ţinut cont de principiile chirurgiei plastice.

177. După natura agentului traumatizant, plăgile pot fi:

F. plăgi tăiate;
G. plăgi superficiale;
H. plăgi înţepate;
I. plăgi muşcate;
J. plăgi profunde.

178. Care din următoarele situaţii sunt extrem de rar întâlnite în traumatismele
dinţilor temporari:
A. Avulsiile
B. Luxaţii cu intruzie
C. Fracturi coronare
D. Fracturi radiculare
E. Contuzii

179. Examenul clinic al fracturilor radiculare ale dinţilor permanenţi include:

A. Presiune digitală
B. Examen radiografic în două incidenţe
C. Testarea vitalităţii dentare
D. Teste biologice sanguine
E. Tomografie computerizată

180. Tratamentul fracturilor radiculare ale dinţilor permanenţi se impune în

următoarele situaţii:
A. Spaţiu de fractură lărgit
B. Semne de inflamaţie
C. Mobilitate dentară crescută
D. Răspuns la teste de vitalitate
E. Fractura procesului alveolar

181. Printre factorii favorizanţi ai traumatismului dento-parodontal menţionăm:

A. Cariile profunde
B. Dispozitivele corono-radiculare
C. Tulburările de mineralizare
D. Accidentele de circulaţie
E. Afecţiunile dento-parodontale

182. *După Onetto şi Flores, grupa de risc cel mai ridicat în producerea
traumatismului dento-parodontal este:
A. 2-4 ani
B. 4-6 ani
C. 6-8 ani
D. 10-12 ani
E. 12-14 ani

183. După OMS, clasificarea fracturilor coronare cuprinde:

A. Fisura smalţului
B. Contuzia
C. Subluxaţia
D. Fractura coronară fără complicaţii
E. Fractura coronară cu complicaţii

184. După OMS, clasificarea luxaţiilor cuprinde:

A. Contuzia
B. Subluxaţia
C. Luxaţia cu intruzie
D. Luxaţia cu extruzie
E. Fisura smalţului

185. Tabloul clinic al unui abces de lojă submandibulară cuprinde următoarele

simptome:
A. Tumefacţia umple sacul vestibular, bombând, de obicei, în dreptul dintelui cauzal
B. Tumefacţia bombează submandibular, mascând relieful marginii bazilare a mandibulei
C. Congestie şi edem al mucoasei planşeului bucal şi pilierului amigdalian anterior
D. Torticolis
E. Trismus

186. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se face cu:

A. Chistul maxilar suprainfectat
B. Abcesul parodontal marginal
C. Goma luetică
D. Adenomul de glanda salivară
E. Carcinomul adenoid chistic al glandelor salivare

187. Imaginea radiologică în osteomielita maxilarelor prezintă aspecte de:

A. Os marmorat
B. Os ros de şoareci
C. Os ciuruit
D. Os pătat
E. Fagure de miere

188. Tratamentul chirurgical al supuraţiilor de groapă zigomatică constă în

efectuarea de:
A. Incizii endoorale în dreptul dintelui cauzal
B. Incizii endoorale verticale, pe marginea anterioară a ramului mandibular (incizii
pterigomandibulare
C. Incizii cutanate retromandibulare
D. Incizii cutanate submandibulare
E. Incizii zigomatice

189. *Abcesele vestibulare cu punct de plecare caninul superior se

caracterizează prin:
A. “Buza de tapir”
B. Tumefacţia marcată a buzei superioare
C. Tumefacţia marcată a buzei inferioare
D. Tumefacţia pleoapei inferioare şi a regiunii geniene
E. Tumefacţie geniană

190. Mecanismele patogene prin care se constituie procesele supurative ale

ţesuturilor moi urmează anumite căi:
A. Calea transosoasă
B. Calea submucoasă
C. Calea limfatică
D. Calea directă
E. Calea transjugală

191. *Cel mai frecvent abces de origine dento-parodontală este:

A. Abcesul palatinal
B. Abcesul vestibular
C. Abcesul parodontal marginal
D. Abcesul maseterin
E. Abcesul submandibular

192. Loja sublinguală conţine:

A. Glanda sublinguală
B. Canalul Wharton
C. Nervul şi vasele linguale
D. Glanda submandibulară
E. Nervul maseterin

193. În flegmonul difuz al planşeului oral sunt prezente următoarele tulburări

funcţionale:
A. trismus moderat
B. deglutiţie dureroasă
C. tulburări vizuale
D. tulburări de fonaţie
E. respiraţie dificilă

194. Diagnosticul diferenţial al abcesului latero-faringian se va face cu:

A. Flegmonul amigdalian
B. Litiazele submandibulare suprainfectate
C. Abcesul de lojă submandibulară
D. Adenopatiile metastatice submandibulare
E. Tumorile latero-faringiene

195. Pentru adenita acută în faza de "cruditate" se recomandă următorul

tratament:
A. Antibiotice
B. Vitamine
C. Prişniţe
D. Incizie-drenaj
E. Suprimarea factorului cauzal

196. Luxaţiile temporomandibulare anterioare sunt favorizate de:

A. o adâncime redusă a cavităţii glenoide
B. prezenţa unui condil temporal cu o pantă ştearsă
C. laxitatea ligamentelor periarticulare
D. scăderea tonicităţii muşchilor temporali
E. prezenţa fenomenelor inflamatorii la nivelul articulaţiei

197. Simptomele luxaţiei temporomandibulare anterioare bilaterale sunt:

A. imposibilitatea deschiderii gurii
B. incontinenţa salivară
C. devierea mentonului de partea sănătoasă
D. la palpare în conductul auditiv extern nu se percep mişcările condilului
E. obrajii tumefiaţi

198. Tratamentul luxaţiilor temporomandibulare anterioare:

A. este de regulă chirurgical
B. urmăreşte reducerea luxaţiei şi imobilizarea temporară a mandibulei
C. necesită infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicătoare a mandibulei
D. se face prin coborârea condilului temporal şi trecerea sa pe sub condilul mandibular
E. implică antibioterapie aplicată cât mai precoce

199. Luxaţiile temporomandibulare posterioare:

A. se produc foarte rar
B. se însoţesc de obicei de fractura peretelui anterior al conductului auditiv extern
C. se produc prin lovituri pe bărbie cu gura închisă
D. se manifestă clinic prin tulburări de ocluzie, cu protruzia incisivilor inferiori
E. în cazul tratamentelor incorecte pot fi urmate de anchiloze

200. În cadrul simptomatologiei artritelor temporo-mandibulare degenerative

de tip artrozic, întâlnim:
A. semne de inflamaţie (tumefacţie, congestia tegumentelor)
B. dureri locale şi iradiate extrem de variate
C. cracmente
D. dureri la presiune pe articulaţia temporo-mandibulară
E. semne neurologice (cefalee, migrenă)

201. Anchiloza temporomandibulară:

A. este o limitare permanentă a mişcărilor mandibulei
B. se caracterizează prin dispariţia articulaţiei temporo-mandibulare, prin sudura
mandibulei de osul temporal
C. poate apare ca urmare a unor fracturi mandibulare în zona corpului mandibular
D. este mai gravă în cazul instalării în perioada adultă
E. se tratează de preferinţă conservator, prin aplicarea unor dispozitive ortopedice de
redresare

202. Fracturile mandibulei în os patologic se pot produce în următoarele

situaţii:
A. osteodistrofii
B. tumori benigne sau maligne osoase
C. osteocondensări
D. osteomielite
E. displazii osoase

203. Factorii care influenţează deplasarea fragmentelor osoase mandibulare

fracturate sunt:
A. sediul şi direcţia liniei de fractură
B. contracţia muşchilor inseraţi pe mandibulă
C. dinţii implantaţi pe fragmentele fracturate
D. vârsta pacientului
E. dinţii implantaţi pe arcada antagonistă

204. Fracturile mediane mandibulare:

A. sunt cele mai frecvente forme ale fracturilor mandibulare
B. se însoţesc de ocluzie în armonică
C. cel mai frecvent linia de fractură trece chiar prin simfiza mentonieră
D. determină absenţa transmiterii mişcărilor la nivelul condilului mandibular
E. sunt evidenţiate radiologic cel mai bine prin ortopantomografie, care furnizează cel
mai mare număr de informaţii

205. Fracturile unghiului mandibulei:

A. producerea lor este favorizată de curbura osului la nivelul gonionului
B. sunt favorizate de incluzia molarului de minte
C. nu sunt însoţite de deplasări dacă linia de fractură trece înaintea inserţiei musculare
maseterine
D. se observă cel mai bine în radiografiile în incidenţa SAF
E. se manifestă clinic prin tumefacţia regiunii parotideomaseterine

206. Fracturile ramului ascendent mandibular:

A. sunt localizate între canini şi premolari
B. sunt lipsite de deplasări ale fragmentelor fracturate în cazul fracturilor verticale, situate
în plină masă musculară
C. pot fi oblice, linia de fractura mergând de la incizura sigmoidă la menton
D. fracturile orizontale sunt însoţite de scurtări ale ramului ascendent prin tracţionarea în
sus de către maseter şi pterigoidian intern a fragmentului inferior
E. fracturile orizontale sunt caracterizate de "ocluzia în doi timpi"

207. Fracturile apofizei coronoide:

A. se asociază cu fracturile arcadei zigomatice
B. se pot produce excepţional prin mecanismul de smulgere de către muşchiul temporal
C. se produc de regulă prin mecanism indirect
D. în cazurile în care sunt însoţite de deplasarea fragmentelor fracturate se produce
limitarea dureroasă a deschiderii gurii
E. radiografiile indicate sunt cele în incidenţă defilată sau Hirtz

208. Imobilizarea fracturilor mandibulare:

A. este urmată de reducerea fracturii
B. se poate realiza prin mijloace ortopedice, chirurgicale şi chirurgical ortopedice
C. se realizează prin fixare mandibulo-craniană, intermaxilară sau monomaxilară
D. are ca scop punerea în repaus a fragmentelor osoase reduse în poziţie corectă
E. se menţine la adult 8-9 săptămâni

209. Factorii etiologici ai fracturilor de etaj mijlociu sunt:

A. accidentele de circulaţie
B. accidentele de erupţie ale dinţilor permanenţi
C. loviturile produse de animale
D. agresiuni interumane
E. traumatisme de intensitate redusă, repetate

210. *Fractura de tip Le Fort II este :

A. fractura parţială ocluzo-facială
B. fractura mixtă latero-facială
C. fractura transversală centro-facială
D. fractura totală transversală ocluzo-facială
E. fractura parţială transversală ocluzo-facială

211. Fractura de tip Le Fort III interesează următoarele structuri osoase:

A. vomerul
B. apofiza ascendentă a maxilarului
C. planşeul orbitei
D. tuberozitatea maxilară
E. apertura piriformă

212. Semnele clinice ale fracturilor transversale joase sunt:

A. echimoze în şanţurile nazo şi labio-geniene
B. chemozisul
C. emfizemul subcutanat
D. rinolicvoreea
E. tulburări de ocluzie moderate

213. În fracturile transversale înalte, apar următoarele semne clinice:

A. echimoze palpebrale bilaterale
B. deformaţia feţei
C. absenţa tulburărilor de ocluzie
D. edemul etajului mijlociu
E. tulburări funcţionale importante

214. În fracturile anterioare latero-faciale, apar următoarele tulburări

funcţionale:
A. tulburări oculare
B. tulburări ocluzale
C. tulburări nervoase
D. limitarea mobilităţii mandibulare
E. tulburări de masticaţie

215. În cadrul fracturilor cranio-faciale asociate, următoarele semne domină

tabloul clinic:
A. tulburările ocluzale
B. leziunile encefalice
C. leziunile meningeale
D. sindromul de compresiune encefalică post-traumatic
E. leziunile neurologice

216. Dintre complicaţiile imediate ale fracturilor de masiv facial, fac parte:
A. asfixia
B. şocul traumatic
C. infecţia
D. şocul hemoragic
E. edemul cerebral

217. Tratamentul în "Urgenţă imediată" al fracturilor de masiv facial, constă în

reducerea şi imobilizarea prin următoarele metode:
A. mijloace intercraniomaxilare
B. mijloace interdentare intermaxilo-mandibulare
C. mijloace interdentare monomaxilare
D. mijloace ortopedice
E. mijloace chirurgicale

218. Consecinţele consolidării vicioase ale fracturilor de masiv facial sunt:

A. tulburări de ocluzie
B. diplopia
C. sialoreea
D. rinoreea
E. deviaţii de sept nazal

219. Semnele obiective ale sinuzitei acute maxilare de cauză dentară sunt:
A. durere cu caracter pulsatil
B. senzaţie de tensiune în regiunea geniană
C. edem şi hiperemia mucoasei nazale
D. prezenţa puroiului în fosa nazală, unilateral
E. presiune digitală dureroasă pe peretele anterior sinusal

220. *Radiografia în sinuzita cronică maxilară de cauză dentară evidenţiază:

A. opacifiere unilaterală a sinusului maxilar
B. opacifiere bilaterală a sinusurilor maxilare
C. opacifiere parţială cu contur net şi convexitate superioară
D. radiotransparenţa unilaterală a sinusului maxilar
E. întreruperea continuităţii conturului osos sinusal
 221. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei acute de cauză dentară se face cu:
A. sinuzita acută rinogenă
B. osteomielita maxilarului
C. chistul mucos intrasinuzal
D. tumori chistice dentare (chisturile radiculare, foliculare, rezidual)
E. carcinomul de mezostructură al maxilarului

222. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei cronice de cauză dentară se face cu:

A. celulita geniană de cauză dentară
B. osteomielita maxilarului
C. tumorile chistice dentare în faza de complicaţie septică
D. sinuzite maxilare specifice (tuberculoasă,luetică, actinomicotică)
E. mucocelul sinuzal

223. Complicaţiile sinuzitei cronice sunt:

A. extinderea infecţiei la celălalte sinusuri
B. osteita pereţilor sinuzali
C. abcesul fosei zigomatice
D. carcinomul de mezostructură al maxilarului
E. boala de focar

224. Cura radicală Caldwell-Luc a sinusului maxilar constă în:

A. îndepărtarea mucoasei sinusale care prezintă fenomene inflamatorii ireversibile
B. asigurarea unui drenaj eficient al cavităţii sinuzale
C. suprimarea factorului etiologic dentar al sinuzitei maxilare
D. redresarea septului nazal pentru permeabilizarea fosei nazale
E. închiderea orificiului de comunicare oro-antrală

225. Semnele de diagnostic pozitiv ale unei comunicări oro-sinuzale sunt:

A. refluarea lichidelor prin fosa nazală
B. proba Valsalva pozitivă
C. scurgeri de secreţii purulente prin fosa nazală,unilateral
D. deformaţia regiunii geniene
E. opacifierea sinusului maxilar la examenul radiografic

226. Conţinutul chistului radicular poate fi:

A. lichid sero-citrin
B. lichid clar, ca “apa de stâncă”
C. lichid de aspect lăptos
D. lichid şocolatiu
E. lichid purulent

227. *Chistul rezidual ia naştere din:

A. chist radicular restant, după extracţia dintelui
B. sacul folicular al unui dinte rămas în incluzie
C. lama adamantină a unui dinte supranumerar
D. resturi epiteliale ale proceselor embrionare maxilare
E. degenerescenţa chistică a resturilor epiteliale parodontale

228. *Etiopatogenic, chisturile radiculare sunt urmarea:

A. unei infecţii pulpare cronice extinse în ţesutul periapical
B. unei pungi parodontale cu evoluţie spre apexul radicular
C. unui chist folicular care înglobează şi rădăcina dintelui
D. degenerescenţei chistice a resturilor epiteliale din parodonţiu
E. extinderii unui chist rezidual din vecinătate

229. În perioada de exteriorizare a unui chist maxilar, la palpare se constată:

A. deformarea tablei osoase vestibulare
B. bombare osoasă cu senzaţia de “minge de celuloid”
C. zonă de fluctuenţă delimitată de o margine osoasă dură
D. infiltrarea şi aderenţa părţilor moi învecinate
E. creşterea în volum şi consistenţă a ganglionilor regionali

230. Diagnosticul diferenţial al chisturilor de maxilar se face cu:

A. tumora cu mieloplaxe
B. chistul sebaceu
C. lipomul
D. condromul maxilarului
E. carcinomul maxilarului

231. Chisturile de maxilar se pot complica în evoluţia lor cu:

A. osteomielita maxilarului
B. fractura spontană “în os patologic”
C. sinuzita maxilară
D. hemoragie prin erodarea vaselor sanguine
E. degenerescenţă malignă

232. *Prin cura radicală a chistului de maxilar se realizează:

A. evacuarea conţinutului chistic prin puncţie
B. suprimarea unui perete al chistului pentru a-l transforma într-o cavitate anexa orală
C. distrugerea membranei chistice prin introducerea de soluţii antiseptice
D. extirparea chirurgicală a membranei chistice
E. extracţia dinţilor adiacenţi

233. *Discheratozele orale considerate carcinom “in situ” sunt:

A. eritroplaziile
B. leucoplaziile
C. manifestările orale ale lichenului plan
D. manifestările orale ale lupusului eritematos
E. papilomatoza fluoridă a cavităţii orale
 234. Diagnosticul diferenţial al eritroplaziei se face cu:
A. stomatitele infecţioase;
B. enantemele medicamentoase;
C. carcinomul adenoid-chistic;
D. leziunile specifice ale mucoasei orale;
E. lichenul plan forma erozivă.

235. Diagnosticul diferenţial al leucoplaziei se face cu:

A. stomatitele aftoase
B. candidoza orală cronică
C. papilomatoza orală
D. leucedemul
E. lichenul plan

236. Leucoplazia are următoarele caracteristici:

A. apare ca o pată sau placă albă;
B. este mai mică de 5 mm diametru;
C. nu poate fi înlăturată prin ştergere;
D. poate fi îndepărtată prin ştergere;
E. este foarte dureroasă încă de la debut.

237. Leucoplazia beneficiază de următoarele măsuri terapeutice:

A. suprimarea factorilor presupuşi cauzali
B. cauterizarea leziunilor cu substanţe astringente
C. medicaţie de protecţie cu vitamina A
D. administrare de Tetraciclină şi Griseofulvină
E. excizie chirurgicală

238. În tratamentul medicamentos al lichenului plan se utilizează:

A. prednison;
B. oxacilină 1g/6h timp de 4 săptămâni;
C. tetraciclină 1-2 g/zi timp de 3-4 săptămâni;
D. griseofulvină 500 mg/zi timp de 4-5 săptămâni;
E. proteinat de argint.

239. Lichenul plan oral are drept simptome subiective:

A. senzaţia de asprime a mucoasei;
B. senzaţia de prurit;
C. senzaţia de iritaţie;
D. senzaţia de arsură;
E. senzaţia de anestezie mucoasă.

240. *Radiodermitele cronice sunt provocate de:

A. efecte secundare ale razelor X asupra tegumentelor
B. expunerea prelungită la acţiunea razelor solare
C. factori genetici
D. factori neuro-distrofici
E. factori imunitari

241. *Nevii reprezintă:

A. carcinoame “in situ” ale tegumentelor
B. dermatoze precanceroase
C. tumori cutanate de natură virotică
D. displazii cutanate circumscrise,frecvent de culoare brună
E. keratoze senile

242. Leziunile de debut ale cancerului oral la nivelul gingiei şi crestei alveolare
se pot manifesta ca:
A. ulceraţii
B. gingivită hiperplazică
C. epulis
D. nodul interstiţial
E. fisuri în “foaie de carte”

243. Biopsia are ca scop precizarea diagnosticului histologic prin:

A. recoltarea unui fragment de ţesut din leziunea suspectă
B. excizia unei leziuni suspecte cu diametrul sub 2 cm
C. prin raclarea celulelor de pe zona suspectă
D. prin puncţie aspirativă a conţinutului tumoral dintr-o leziunea suspectă
E. determinarea markerilor tumorali

244. *Semnele de exteriorizare ale unor tumori maligne situate în spaţiile

profunde oro-maxilo-faciale pot fi:
A. anestezia unor ramuri nervoase senzitive
B. paralizia unor ramuri nervoase motorii
C. odontalgia şi mobilitatea dentară
D. trismusul
E. tota raspunsurile de mai sus

245. Dupa clasificarea TNM in tumorile de infrastructura a maxilarului:

A. T2 inseamna tumora intre 1 si 5 cm
B. T3 inseamna tumora peste 4 cm
C. in T4 tumora invadeaza obrazul, orbita, fosa infratemporala, celulele etmoidale
D. N1 inseamna limfonoduli homolaterali mobili cu diametru peste 3 cm
E. N3 inseamna limfonoduli homolaterali mobili

246. Care dintre urmatoarele tumori sunt tumori ale tesutului osos
A. reticulosarcomul
B. sarcomul Ewing
C. mixosarcomul
D. tumora cu celule gigante
E. nici un raspuns nu este corect
 247. *Sindromul de planseu al orbitei se caracterizeaza prin
A. anestezie in teritoriul nervului supraorbitar
B. edemul pleoapei superioare
C. edemul unghiului extern al ochiului
D. chemozis superior
E. nici un raspuns nu e corect

248. *Infiltrarea tumoala a nervilor suborbitari precum si a radacinilor nervoase

de la baza craniului poate duce la infiltrarea retrograda a unei fose cerebrale.
Specificati despre care fosa cerebrala este vorba:
A. mica
B. mijlocie
C. mare
D. anterioara
E. posterioara

249. Semnele de extensie a unei tumori de etaj mijlociu in fosa pterigo-

maxilara sunt:
A. dureri in teritoriul nervului oftalmic
B. dureri in teritoriul nervului maxilar
C. trismus
D. torus
E. nici un raspuns

250. Sindromul orbitar posterior se caracterizeaza prin

A. anoftalmie
B. hipermetropie
C. anestezie corneeana
D. astigmatism
E. alterarea acuitatii vizuale

251. Care dintre urmatoarele tumori sunt tumori ale tesutului interstitial:
A. reticulosarcomul
B. sarcomul Ewing
C. mixosarcomul
D. tumora cu celule gigante
E. toate raspunsurile sunt corecte

252. *Sindromul Sjogren apare mai frecvent la:

A. Copii intre 10-14 ani
B. Femei dupa varsta de 40-45 ani
C. Barbati intre 50-55 ani
D. Afecteaza de regula varstnicii, atat femei cat si barbati
E. La gurmanzi sau la marii mancatori de paine
 253. Manifestari oculare in sindromul Sjogren sunt:
A. Keratoconjunctivita umeda
B. Senzatie de arsura oculara
C. Secretie lacrimala abundenta
D. Fotofobie
E. Senzatie de corpi straini intraoculari

254. Manifestari articulare in sindromul Sjogren sunt:

A. Artralgii la nivelul articulatiilor membrelor
B. Anchiloza temporo-mandibulara
C. Constrictia mandibulei
D. Artrite subacute ale articulatiilor mari
E. Pseudoartroza

255. Manifestari asociate care apar in sindromul Sjogren sunt:

A. Anosmie
B. Obstructia trompei lui Eustachio
C. Hipertrofia mucoasei gastrice
D. Hiperclorhidrie gastrica
E. Cacosmie

256. Sindromul Mickulicz se caracterizeaza prin:

A. Evolutie rapida si maligna
B. Leziuni cutanate nodulare
C. Hipertrofia glandelor salivare si lacrimale
D. Evolutie indelungata si benigna
E. Adenopatie cervicala

257. In sindromul Sjogren, tratamentul simptomatic se refera la administrarea

de:
A. Lacrimi artificiale
B. Sucuri gastrice artificiale
C. Saliva artificiala
D. Instilatii endocanaliculare cu carboximetil-celuloza
E. Toate raspunsurile sunt corecte

258. Carcinoamele mandibulare:

A. Se intalnesc mai frecvent la barbati
B. Se intalnesc mai frecvent la persoanele peste 50 de ani
C. Reprezinta 5% din tumorile maligne ale mandibulei
D. Reprezinta 95% din tumorile maligne ale mandibulei
E. Cand apare la copii, malignitatea este foarte scazuta.

259. In carcinomul mandibular, grupele de limfonoduli interesate precoce sunt

limfonodulii:
A. Sublinguali
B. Submandibulari
C. Submentonieri
D. Laterocervicali
E. toate raspunsurile sunt corecte

260. *In carcinomul mandibular se descrie aspectul radiologic de:

A. Os "poros"
B. Os "ros de soareci"
C. Os "muscat"
D. Os "ciuruit"
E. Toate raspunsurile sunt corecte

261. *In sindromul Sjogren se administreaza Prednison in doza de:

A. 10 mg/zi
B. 15 mg/zi
C. 20 mg/zi
D. 25 mg/zi
E. 30 mg/zi

262. *Pentru fenomenele articulare din cadrul sindromul Sjogren se pot

administra saruri de:
A. cupru
B. zinc
C. mercur
D. aur
E. argint

263. Pe ce linie se poate maligniza leziunea limfoepiteliala benigna:

A. limfatica
B. sanguina
C. epiteliala
D. conjunctivala
E. leziunea limfoepiteliala benigna nu se malignizeaza

264. In parotidomegalii se face diagnosticul diferential cu:

A. litiaza parotidiana
B. hipertrofiile de muschi maseter
C. adenopatiile intraparotidiene
D. nevralgia esentiala de trigemen
E. toate raspunsurile sunt corecte

265. *In carcinoamele de mandibula, diagnosticul diferential se face cu:

A. ulceratiile banale
B. osteite
C. osteomielite
D. tumori benigne
E. toate raspunsurile sunt corecte

266. *Precursorii sarcoamelor de mandibula se presupun a fi:

A. tumori benigne osoase
B. traumatisme
C. boala Paget
D. dispazia fibroasa
E. toate raspunsurile sunt corecte

267. *Care este raportul femei - barbati in localizarea mandibulara a

limfoamelor maligne?
A. 4 la 5
B. 3 la 2
C. 2 la 3
D. 5 la 4
E. 1 la 1

268. *Aspectul radiologic in sarcoamele de mandibula este de:

A. "os ciupit"
B. "os mancat de soareci"
C. "os compact"
D. "os pieptanat"
E. "rasarit de soare"

269. *Evolutia endobucala a sarcoamelor de mandibula este sub forma de:

A. tumora ulcerovegetanta
B. tumora pediculata
C. tumora ulceroinfiltrativa
D. toate raspunsurile de mai sus
E. nici un raspuns

270. *Hematomul circumscris mai este cunoscut sub numele de:

A. Hematom difuz
B. Hematom inchistat
C. Hematom pulsatil
D. Serom
E. Contuzie

271. *Compresiunea arterei faciale se realizeaza:

A. Pe ramul ascendent al mandibulei
B. Pe fata externa a mandibulei
C. Pe arcada zigomatica
D. Pe scuama temporalului
E. Pe planul traheal
 272. *Care din următoarele forme de luxaţie a dinţilor permanenţi nu necesită
tratament:
A. Subluxatia
B. Luxatia cu intruzie
C. Luxatia cu extruzie
D. Luxatia laterala
E. Contuzia

273. Examenul exooral al unui pacient cu traumatism dento-parodontal

cuprinde:
A. Condilii mandibulari
B. Contururile osoase mandibulare
C. Maxilarul
D. Oasele malare
E. Apofizele pterigoide

274. *Dupa Andreasen, frecventa maxima a traumatismelor dento-parodontale

a dintilor temporari se produce dupa:
A. Caderi pe podea, strada, sau bazin
B. Lovitura a unui coleg de joaca
C. Alte cauze
D. Caderea de pe banca sau pat
E. Lovire de marginile mesei

275. *Tumorile odontogene ale maxilarelor provin din:

A. tesuturile conjunctive
B. tesuturile mugurelui dentar
C. tesutul osos alveolar
D. ligamentele dento-alveolare
E. resturile epiteliale Malassesz

276. Tumorile odontogene mezenchimale cuprind:

A. fibromul odontogen
B. ameloblastomul
C. dentinomul
D. odontomul
E. cementomul

277. Din tumorile odontogene maligne fac parte:

A. carcinomul odontogen
B. ameloblastomul malign
C. sarcomul odontogen
D. fibrosarcomul ameloblastic
E. displazia periapicala a cementului
 278. Macroscopic, adamantinomul se poate prezenta sub forma:
A. ulcerativa
B. proliferativa
C. solida
D. chistica
E. mixta

279. Diagnosticul diferential in adamantinom se face cu:

A. chisturi odontogene
B. keratochisturi
C. tumori benigne maxilare
D. tumora cu mieloplaxe
E. ameloblastomul

280. Tratamentul chirurgical al ameloblastomului cuprinde:

A. chiuretajul
B. rezectia in bloc
C. rezectia segmentara
D. cauterizarea
E. excizia

281. Clinic, odontomul se caracterizeaza prin:

A. crestere rapida
B. este invaziv
C. consistenta dura
D. incapsulat
E. asimptomatic

282. Fibromixomul odontogen este o tumora:

A. de origine epiteliala
B. cu crestere invaziva
C. mai ales la mandibula
D. agresiva
E. cu tendinta la recidiva

283. Semnele clinice ale cementoblastomului in faza de exteriorizare sunt:

A. deformarea tabliei osoase
B. dureri dentare
C. consistenta inegala
D. adenopatie satelita
E. tulburari de sensibilitate

284. Dentinomul este o tumora odontogena, compusa din:

A. tesut osos
B. smalt dentar
C. tesut moale
D. cement
E. dentina

285. Durerea este un semnal de avertizare a organismului, care implica:

A. starea afectiva sau emotionala
B. perceptia senzoriala sau somatica
C. reactia vegetativa si musculara
D. terenul ereditar
E. varsta bolnavului

286. Durerile oro-faciale sunt grupate in:

A. nevralgii
B. mialgii
C. somatice
D. neurogene
E. psihogene

287. Durerea dento-parodontala este::

A. rar intalnita
B. de tip somatic
C. poate fi insotita de adenopatie regionala
D. iradiaza
E. influentata de stimuli termici

288. In nevralgia trigeminala esentiala durerea are urmatoarele caractere:

A. debut insidios
B. intensitate maxima
C. perioade interparoxistice linistite
D. localizare stricta
E. perioda refractara dupa crize

289. Metodele terapeutice ale nevralgiei esentiale de trigemen cuprind:

A. medicatie orala
B. blocaje anestezice
C. terapia tisulara
D. fitoterapia
E. terapia chirurgicala

290. Cele mai eficiente medicamente in nevralgia esentiala de trigemen s-au

dovedit a fi:
A. fenitoina
B. prednison
C. carbamazepina
D. tramal
E. baclofen
 291. Neuroliza trigeminala se realizeaza prin:
A. alcoolizare
B. crioterapie
C. termocoagulare
D. compresiune
E. decompresiune

292. *Nevralgia esentiala de trigemen este cunoscuta si sub numele de:

A. psihalgie
B. durere faciala atipica
C. cefalgie
D. ticul dureros al fetei
E. durerea cronica faciala

293. Semnele clinice in forma catarala a parotiditei acute cuprind:

A. hiposalivatie
B. tumefactie cu bombare sub lobul urechii
C. pareza de facial
D. dureri vii, pulsatile
E. trismus

294. Diagnosticul diferential al parotiditei acute supurate se face cu:

A. parotidita epidemica
B. abcesul lojei parotidiene
C. adenita acuta intraparotidiana
D. litiaza parotidiana
E. parodontitele apicale

295. Tratamentul curativ al parotiditei cronice se face cu:

A. antibiotice
B. incizie si drenaj
C. instilatii endocanaliculare
D. vitamine A, C, PP
E. vaccinoterapie nespecifica

296. Triada salivara caracteristica sialolitiazelor cuprinde:

A. Durerea vie
B. Colica salivara
C. Abcesul salivar
D. Tumora salivara
E. Disfagie

297. Factori favorizanţi ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

A. modificări de tip alergic ale mucoasei sinusale
B. inflamaţia cronică a mucoasei nazosinusale
C. deviaţia de sept nazal
D. pulpitele cronice ale dinţilor laterali maxilari superiori
E. eatrofia marcată a crestelor alveolare maxilare superioare

298. *Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

A. rinita alergică
B. deviaţia de sept nazal
C. osteita procesului alveolar
D. chisturi radiculare suprainfectate
E. cacinomul maxilarului superior

299. *Empiemul sinusal este:

A. faza catarală a sinuzitei acute
B. faza de cronicizare a unei sinuzitei acute
C. retenţionarea secreţiilor în sinus prin închiderea orifiicilor de drenaj
D. durerea pulsatilă din faza purulentă a sinuzitei acute
E. proliferarea de polipi în cavitate sinusală

300. *Chistul nazo-palatin se localizează:

A. în jurul coroanei unui canin superior inclus
B. lateral de rădăcina unui dinte vital, din resturi epiteliale parodontale
C. în locul unui dinte care nu a reuşit să se dezvolte
D. între rădăcinile incisivilor centrali superiori
E. între incisivii laterali şi caninii superiori

301. În perioada de latenţă a unui chist radicular, în zona lui de evoluţie,

examenul clinic evidenţiază:
A. prezenţa unui dinte cu necroză sau gangrenă pulpară
B. absenţa dintelui de pe arcadă
C. persistenţa unui dinte temporar
D. dureri cu caracter de parodontită apicală
E. deformarea reliefului osos

302. *Examenul radiografic al chistului radicular arată:

A. imagine de radiotransparenţă net delimitată în dreptul rădăcinii unuia sau mai multor
dinţi
B. imagine de radioopacitate net delimitată în dreptul rădăcinii unuia sau mai multor dinţi
C. imagine de radiotransparenţă în formă de ”inimă” cu vârful situat între cei doi incisivi
centrali superiori
D. imagine de radiotransparenţă neregulată cu insule calcificare de os
E. imagine de radiotransparenţă net circumscrisă multiloculară

303. *Leucoplazia se manifestă clinic prin:

A. pete catifelate de culoare roşie
B. placă alb-sidefie, translucidă ca fumul alb, lăptoase sau alb-gălbui
C. reţea ramificată cu arborizaţii ca nervurile unei frunze de ferigă
D. zone atrofice eritematoase intricate cu zone hipertrofice
E. vilozităţi fine, albe, cenuşii sau roze

304. *Keratoza actinică este consecinţa:

A. expunerii prelungite la razele solare
B. transformării maligne a unor cicatrici postcombustionale
C. arsurilor provocate de mucul de ţigară la marii fumători
D. acţiunii unor agenţi poluanţi industriali
E. radiochimioterapiei

305. *Dupa clasificarea TNM in tumorile de mezostructura a maxilarului:

A. in T2, tumora este localizata la nivelul intregii mucoase sinusale fara distructia
peretilor ososi
B. in T0, tumora este evidentiabila clinic
C. in T3, tumora invadeaza peretii maxilarului inferior
D. in N0, limfonodulii sunt palpabili
E. toate raspunsurile sunt corecte

306. *Dupa clasificarea TNM a tumorilor de mezostructura ale maxilarului, T1

inseamna:
A. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste un singur perete sinusal (nazal,
orbitar, etc) fara eroziune sau distructie osoasa
B. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste doi pereti sinusali (nazal, orbitar,
etc) fara eroziune sau distructie osoasa
C. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste trei pereti sinusali (nazal, orbitar,
etc) fara eroziune sau distructie osoasa
D. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste un singur perete sinusal (nazal,
orbitar, etc) cu eroziune sau distructie osoasa
E. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste doi pereti sinusali (nazal, orbitar,
etc) cu eroziune sau distructie osoasa

307. *Cat la suta dintre cancerele cavitatii nazale si ale sinusurilor paranazale
sunt reprezentate de melanomul malign:
A. 0%
B. 1%
C. 2%
D. 3%
E. 4%

308. *Sarcomul mandibular pare sa dea cel mai frecvent metastaze:

A. hepatice
B. pulmonare
C. renale
D. cerebrale
E. nu metastazeaza

309. *Limfomul Burkitt poate fi vindecat doar prin:

A. radioterapie
B. chimioterapie
C. tratament chirurgical
D. tratament antibiotic
E. radioterapie combinata cu chimioterapie

310. Infectarea glandelor salivare se poate face pe urmatoarele cai:

A. canalul de excretie
B. limfatica
C. articulara
D. hematogena
E. directa

311. La primele semne de imbolnavire parotidiana se poate administra:

A. pilocarpina
B. alimente uscate
C. bai de gura alcaline
D. masaje ale parotidei
E. atropina

312. Litiaza submandibulara se caracterizeaza prin:

A. Dureri moderate
B. Tumefactie ritmata de mese
C. Canal Stenon ingrosat
D. Tumefierea plicii sublinguale
E. Hipersalivatie

313. Examenul paraclinic in sialolitiaza acuta se face prin:

A. Radiografii simple
B. Rezonanta magnetica nucleara
C. Ecografie glandulara
D. Explorarea cailor salivare
E. Sialografie

314. Tumorile epiteliale ale glandelor salivare includ:

A. Adenomul pleomorf
B. Cilindromul
C. Sialoza
D. Metaplazia oncocitara
E. Limfomul

315. Semnele clinice de malignizare in adenomul pleomorf sunt:

A. Stare generala neinfluentata
 B. Adenopatia regionala
C. Pareza de facial
D. Accelerarea cresterii tumorii
E. Desen vascular cutanat

316. Care dintre următoarele formaţiuni anatomice se regăsesc în conţinutul

lojii sublinguale:
A. Canalul Stenon
B. Nervul şi vasele linguale
C. Glanda sublinguală
D. Glanda submandibulară
E. Nervul dentar inferior
 TESTE PROTEZA TOTALĂ
HUTU EMILIAN – EDENTAŢIA TOTALĂ, ED. A –III-A, ED. DIDACTICĂ ŞI
PEDAGOGICĂ BUCUREŞTI, 1998

297. Ce va cuprinde câmpul protetic edentat total?

A. zona de adeziune a protezei totale
B. zona de sprijin
C. zona periferică celei de sprijin, în care mucoasa vine în contact cu
marginile protezei realizând succiunea
D. zona de menţinere a protezei
E. zona de stabilizare

298. *După Nagle, Sears, suprafaţa de sprijin maxilară poate suporta

următoarele presiuni transmise prin intermediul protezelor totale:
A. 1,820 – 2 kg/ cm²
B. 2 -5 kg/ cm²
C. 1,265 – 1,687 kg/ cm²
D. nu suportă presiuni
E. suportă orice presiune

299. Care din afirmaţiile despre regulile lui JORES, aplicabile la substratul osos
al edentatului total sunt adevărate?
A. evoluţia osului este condiţionată de interacţiunea proteză - câmp
B. presiunea continuă duce la stimularea creşterii osoase
C. presiunea discontinuă cu intervale scurte de repaus favorizează rezorbţia
osoasă
D. presiunea discontinuă cu perioade lungi de repaus favorizează
osteogeneza
E. evoluţia osului este condiţionată de vârsta pacientului

300. *Unde este diminuată rezorbţia osoasă a crestelor edentate la maxilarul superior?
A. la nivelul fundului de sac vestibular
B. la nivelul rugilor palatine
C. la nivelul crestei alveolare frontale
D. la nivelul inserţiei frenurilor median şi laterale, ceea ce determină forma de
pentagon a arcadei superioare
E. nu este nici unde diminuată, ci se păstrează mult timp în condiţii optime

301. *Care din elementele câmpului protetic maxilar edentat total poate contribui la
dispariţia spaţiul protetic:
A. creasta alveolară retentivă din zona frontală
B. bolta palatină ogivală
C. retentivitatea vestibulo – orală a tuberozităţilor maxilare
D. volumul crescut al tuberozităţii în plan sagital
E. procidenţa polului inferior al tuberozităţilor
302. Ce reprezintă tuberozitatea maxilară la edentatul total?
A. zonă biodinamică
B. proeminenţă osoasă ovalară situată la maxilar, distal de crestele alveolare
C. zonă pe care se montează dinţii artificiali în protezarea totală
D. zonă frecvent remodelată chirurgical
E. zonă a câmpului protetic maxilar ce poate fi retentivă sau neutră sau
ştearsă, neretentivă

303. *Torusul palatin are rol negativ asupra protezării totale maxilare atunci când:
A. este mare, de formă ovalară, plasat în 1/3 posterioară a palatului dur şi
intersectează „linia Ah”
B. este de formă rotundă, situat în 1/3 anterioară a palatului dur
C. când trece dincolo de vălul palatin
D. este plasat în 1/3 medie a bolţii palatine
E. împiedică totdeauna o bună protezare mandibulară

304. *Conform clasificării lui LANDA localizarea torusului palatin poate fi

următoarea:
A. În 1/3 anterolaterală sau posterioară a bolţii palatine
B. Paramedian antero - posterior, antero - median; postero - median
C. Doar în cele 2/3 anterioare
D. Doar în 1/3 posterioară
E. În 1/3 posterioară, 2/3 posterioară, 2/3 antero – median, 1/3 anterioară,
antero – posterior

305. *Care este întinderea protezei totale maxilare în funcţie de spina nazală
posterioară?
A. până la această margine, depăşind-o maximum cu 1 - 1,5 mm
B. depăşind –o constant cu 3 - 5 mm
C. depăşind –o uneori cu 5-7 mm
D. oprindu-se cu 1 mm înaintea acestei formaţiuni anatomice
E. nu are importanţă pentru închiderea marginală distală a protezei totale

306. Căror cauze li se atribuie câmpurile protetice (edentate total) deformabile

„moi”?
A. aderenţei la structurile osoase
B. grosimii mari a epiteliului şi corionului determinate genetic
C. purtării îndelungate a unor proteze instabile, cu baze nepotrivite
D. utilizarea inadecvată a unor mijloace excepţionale de menţinere
E. conceperea şi montarea incorectă a arcadelor dentare şi realizarea unor
relaţii ocluzale necorespunzătoare

307. Care este limita distală până la care se întinde proteza totală mandibulară?
A. până la marginea anterioară a tuberculului piriform
B. până în 1/3 anterioară a tuberculului piriform
 C. până în 1/3 posterioară a tuberculului piriform
D. până la baza inserţiei ligamentului pterigo – mandibular
E. se acoperă în totalitate tuberculul piriform

308. Care sunt muşchii, care deţin o inserţie perpendiculară pe periferia distală
a câmpului protetic edentat total de la maxilar ?
A. muşchii canini (stâng şi drept)
B. muşchii orbiculari ai buzelor
C. muşchiul rizorius
D. muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatin
E. muşchii coborâtori ai vălului palatin

309. *Cum se comportă muşchiul buccinator când gura este închisă (la
edentatul total)?
A. ca o perdea bine întinsă
B. ca un muşchi cu fibre perpendiculare pe periferia câmpului protetic
C. ca un muşchi ce formează în vestibul două spaţii ampulare utilizate
pentru obţinerea succiunii totale
D. ca un muşchi rdicător al mandibulei
E. ca un muşchi ce determină mimica facială

310. *Când muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatin contribuie la

modificarea poziţiei palatului moale la edentatul total?
A. când proteza totală maxilară are camere de vid
B. când se pronunţă foneme cu litera “S”
C. când se emit dentale şi siflante
D. când se emite vocala “A”
E. când pacientul înghite

311. Delimitarea marginii posterioare a protezei totale maxilare este legată de

acţiunea:
A. muşchilor coborâtori ai vălului palatin
B. muşchii ridicători ai vălului palatin
C. muşchii tensori ai vălului palatin
D. de manevra Valsalva
E. de stimularea reflexului de greaţă sau vomă

312. *Care sunt limitele spaţiului retrozigomatic la edentatul total ?

A. între bride şi frenul buzei superioare
B. între apofiza zigomatoalveolară şi şanţul pterigoamxilar
C. între şanţul pterigomaxilar şi creasta zigomato- temporală
D. între creasta alveolară şi fundul de sac oral
E. este un spaţiu virtual

313. Zonele funcţionale ale câmpului protetic maxilar edentat total cuprind
următoarele regiuni:
 A. zona vestibulară cu spaţiul vestibular lateral şi labial
B. punga FISH
C. zonele SCHRŐDER
D. spaţiul retrozigomatic, zona distală Ah
E. punga EISENRING şi zona linguală centrală

314. După Landa, la edentatul total poziţiile vălului palatin, în repaus, sunt:
A. orizontală, ca o prelungire a palatului dur
B. oblică, abruptă, ca o demarcaţie liniară
C. perfect plană, paralelă cu formaţiunile grăsoase ale palatului
D. neclară, neprecizabilă
E. cu aspect intermediar

315. Care este caracteristica închiderii marginale a protezei totale din zona Ah?
A. Este zona esenţială de realizare a “posterior damming”-ului
B. Este zona în care etanşeizarea se face pe faţa externă a protezei
C. Este zona în care etaşeizarea se face pe faţa mucozală a protezei
D. Este zona în care etanşeizarea se face doar când pronunţăm vocala “A”
E. Este zona în care nu are importanţă închiderea marginală

316. Care este importanţa zonei tuberculului piriform pentru protezarea totală ?
A. este zona prin care se poate face deglutiţia optimă
B. este zona esenţială pentru sprijin şi închidere marginală
C. este o zonă estetică esenţială
D. este zona care participă la stabilizarea şi menţinerea protezei totale
E. este o zonă care poate fi ocolită în mod frecvent de proteza totală

317. *Delimitarea posterioară a zonei tuberculului piriform la edentatul total se

realizează:
A. printr-o linie imaginară care trece înapoia feţei distale a molarului II
superior
B. la zona de inserţie a muşchiului constrictor superior al faringelui
C. Printr-o linie imaginară care trece înapoia feţei distale a molarului II
inferior
D. standard de cele 2/3 posterioare ale crestelor edentate
E. la nivelul inserţiei ligamentului pterigomandibular

318. *Aripioarele paralinguale ale protezei totale mandibulare sunt plasate:

A. pe faţa orală a corpului mandibular
B. în zona linguală laterală în dreptul zonei canin - premolar
C. sunt prelungite totdeauna şi sublingual
D. între apofizele genii
E. nu se pot realiza decât excepţional de către cei experimentaţi

319. Ce probleme pune muşchiul genioglos în evaluarea zonei linguale centrale, la

edentatul total mandibular?
 A. acest muşchi modifică mărimea fundului de sac în timpul diferitelor mişcări ale
limbii
B. asigură buna menţinere a protezei mandibulare când există un contact sporadic
al protezei cu planşeul bucal
C. pune probleme de menţinere a protezei când fundul de sac oral nu este evaluat în
repaus şi în protracţia limbii
D. nu are implicaţii în dinamica protezei
E. este un muşchi a cărui funcţie nu se poate controla

320. Când se poate obţine o închidere marginală bună la proteza totală mandibulară în
zona linguală centrală?
A. când există un fund de sac suficient de larg, ca să cuprindă confortabil marginea
protezei totale
B. când poziţia limbii în dinamică este posterioară
C. când poziţia limbii în repaus este posterioară
D. când poziţia limbii este în repaus este anterioară
E. când fundul de sac oral prezintă minime modificări în repaus şi protracţia limbii

321. Ce probleme apar în tehnologia protezelor totale când evaluăm conturul

obrajilor?
A. probleme de alegere a dinţilor artificiali
B. probleme de adaptare la proteza totală maxilară
C. probleme de adaptare a lingurii individuale
D. probleme de montare a dinţilor laterali
E. probleme de modelare a versantelor vestibulare ale protezelor

322. Când apreciem ca necesare unele intervenţii chirurgicale preprotetice la

edentatul total?
A. Când creasta alveolară frontală este foarte retentivă frontal şi asociată cu
tuberozitate retentivă distal
B. Când tuberozităţile sunt procidente şi determină lipsa spaţiului protetic
C. Când dorim să relizăm simetria crestelor alveolare
D. Când există torus mandidular este proeminent uni -sau bilateral
E. Când bolta palatină este plată.

323. Închiderea marginală a protezei totale mandibulare se poate modela în funcţie de

poziţia limbii (după tehnica Şcolii de Protetică Dentară Bucureşti):
A. prin protracţia limbii, când inserţia ei este anterioară
B. prin protracţia maximă a limbii când aceasta are o inserţie posterioară
C. prin balansarea laterală a limbii
D. prin umezirea mânerului lingurii când inserţia limbii este posterioară
E. nu are importanţă

324. *Ce este amprentarea câmpului protetic edentat total?

A. fază clinică prin care se reproduce în vitro doar imaginea componentei osteo
periostale a câmpului protetic
 B. fază clinică prin care se reproduce în vitro imaginea suprafeţei ţesuturilor moipe
care se va sprijini proteza
C. fază clinică prin care se reproduce în vitro aspectul suprafeţei ţesuturilor
câmpului protetic cu suprafaţa de sprijin şi zonele marginale ale viitoarei
proteze
D. fază clinică, prin care se reproduce în vitro imaginea reliefului osos şi a
vestibulului bucal
E. fază clinică prin care se reproduce în vivo imaginea componentei osteo
periostale şi fibromucoase a câmpului protetic

325. *Care din principiile formulate de fraţii GREEN, care stau la baza tehnicilor de
amprentare la edentatul total, nu se poate realiza?
A. prin amprentare trebuie să se obţină o suprafaţă protetică întinsă la maximum
B. prin amprentare se determină înălţimea şi forma marginilor protezelor totale
C. prin amprentare se determină grosimea fundurilor de sac necesare conformării
marginilor protezelor totale
D. prin amprentare trebuie să se respecte libertatea de mişcare a muşchilor
periprotetici
E. prin amprentare trebuie să se asigure transmiterea armonioasă a presiunilor
asupra zonei labiale în scopuri estetice

326. *În ce situaţii se utilizează procedeul de amprentă compresivă la edentatul total?

A. când vrem să transmitem uniform presiunile pe întreaga suprafaţă osoasă a zonei
de sprijin
B. când există rezorbţii şi atrofii marcate
C. când avem un câmp protetic cu mucoasă subţire, puţin deformabilă
D. când utilizăm siliconi de condensare de consistenţă medie
E. când amprentăm suprafaţa maximă accesibilă a câmpului protetic cu siliconi de
adiţie

327. Cum putem rezolva prin amprentare unele problemele de stabilitate ale protezelor
totale ?
A. prin relevarea detaliilor retentivităţilor anatomice din zona de sprijin a câmpului
protetic
B. prin plasarea lingurii şi amprentei într-o zonă funcţională neutră a câmpului
protetic
C. prin plasarea amprentei între chingile musculare ce înconjoară câmpul protetic
D. prin extinderea amprentei în scopul măririi suprafeţei de sprijin
E. prin amprentarea cu mai multe materiale de amprentă

328. Problemele de menţinere ale protezei totale, care se pot rezolva odată cu
amprentarea ar fi legate de:
A. Reliefarea retentivităţilor anatomice din spaţiul retrozigomatic şi
conturarea zonei Ah
B. Exactitatea amprentei şi întinderea suprafeţei plane orizontale cu care
vine în contact proteza
 C. Întinderea, grosimea marginilor amprentei, cu respectarea funcţionalităţii
părţilor moi periprotetice
D. Tonicitatea musculară
E. Forţa elastică, capilaritate, adeziune la interfaţa proteză – câmp protetic

329. Care sunt etapele amprentării preliminare, la edentatul total?

A. pregătirea ambientului pentru amprentare
B. pregătirea amprentării, deci a pacientului
C. alegerea şi verificarea lingurii individuale
D. alegerea tehncii de amprentare, a materialului de amprentare şi a lingurilor
universale
E. proiectarea lingurii individuale şi indicaţii pentru laborator

330. Care sunt factorii de care depinde alegerea materialului de amprentare preliminară
la edentatul total?
A. gradul de retentivitate a reliefului câmpului protetic
B. calitatea şi grosime fibromucoasei
C. sistemul de amprentare: cu lingura universală sau cu vechea proteză
D. proceduri mai lente sau mai rapide de amprentare
E. firma producătoare, dacă este de răsunet.

331. Delimitarea lingurii individuale pe amprenta preliminară la edentatul total, se

face:
A. în cabinet, comparând datele de pe amprentă cu cele ale cavităţii bucale
B. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei mobile de la periferia
câmpului protetic
C. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei pasiv mobile de la
periferia câmpului protetic
D. nu se practică o astfel de delimitare în cabinet
E. se face în laborator

332. După Schreinemakers, care sunt etapele de trasare a limitelor câmpului protetic
maxilar edentat total?
A. marcarea punctiformă a foveelor palatine şi a plicilor pterigopalatine
B. limita vestibulară este marcată la 3 mm în interiorul amprentei preliminare
C. limita vestibulară este marcată la 1 mm în interiorul amprentei preliminare
D. linie convexă situată posterior de foveele palatine ce se uneşte cu alte două curbe
convexe spre distal, ce marchează şanţurile pterigopalatine
E. linie continuă a celui mai mare contur al amprentei preliminare

333. După metoda lui Schreinemakers, care sunt reperele de demarcaţie ale zonei
linguale centrale la edentatul total?
A. linia mediană
B. convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală
C. curba cu concavitatea posterioară pe parcursul a 3 cm stânga şi 3 cm dreapta în
fundul de sac lingual
 D. curbă cu concavitatea posterioară la mijlocul versantului oral al crestei alveolare,
pe parcursul a 1,5 cm stânga şi 1,5 cm dreapta
E. linia curbă cu concavitatea posterioară din fundul sac oral de o parte şi alta a
liniei mediene pe parcursul total a 3 cm

334. Care sunt recomandările făcute de HUTU pentru utilizarea alginatelor în

amprentarea preliminară la edentatul total?
A. la pacienţii care au hipersalivaţie
B. la pacienţii cu o salivă redusă cantitativ
C. la pacienţii care deţin câmpuri retentive
D. la pacienţii cu probleme psihice
E. la pacienţii cu reflexe exagerate pentru că materialele au timp de priză redus

335. La verificarea amprentei preliminare din alginat la edentatul total se pot decela
frecvent următoarele defecte:
A. neaderenţa marginilor amprentei de lingura universală
B. reprezentarea parţială a zonei de sprijin a câmpului protetic şi a
conturului marginal
C. neacoperirea tuturor zonelor, margini subţiri şi balante, nesusţinute de
lingura standard
D. centrarea defectuoasă a lingurii şi distribuţia asimetrică de material de
amprentare
E. materialul de amprentă fisurat

336. Care este grosimea marginilor amprentei „prefuncţionale” cu siliconi, la edentatul

total?
A. 2 – 3 mm în medie
B. 1 – 2 mm în punga buccinatoare maxilară şi 3 – 4 mm sublingual
C. 5 - 6 mm în punga buccinatoare maxilară şi 2 -4 mm sublingual
D. 3 – 4 mm în punga buccinatoare maxilară şi 1 – 2 mm sublingual
E. 5 – 6 mm în medie

337. Ce indicaţii poate avea amprenta preliminară la edentatul total cu materiale cu

vâscozitate lent progresivă?
A. la pacienţii foarte sensibili la durere
B. la pacienţii purtători de proteze parţială, imediat după extracţia ultimilor dinţi
C. dacă există o proteză totală veche, care poate fi utilizată ca de rezervă
D. acest gen de amprentă nu se practică
E. materialul este utilizat doar pentru căptuşiri de proteză

338. Obiectivele amprentării finale la edentatul total sunt:

A. adaptarea lingurii individuale
B. respectarea libertăţii de mişcare a musculaturii periorale
C. obţinerea înălţimii corecte şi a extinderi maxime a bazei protezei
D. realizarea doar a dezideratelor estetice ale pacientului
E. repartizarea unor presiuni egale pe structurile câmpului protetic
339. Modelarea marginală executată de medic la amprentarea edentatului total constă
în:
A. masajul obrazului asociat cu presiuni pentru zonele Eisenring şi Fish
B. tracţiuni ale limbii
C. tracţiuni ale buzelor
D. tracţiuni şi rotaţii ale nodului comisural
E. presiuni cu degetul acolo unde trebuie

340. *Testele pentru funcţionalizarea amprentei la mandibula edentată, comandate de

medic vor cuprinde:
A. întredeschiderea fantei labiale, umezirea buzelor, protracţia maximă a limbii,
deglutiţia
B. deschiderea treptată a gurii până la valoare medie, umezirea buzelor, mimatul
râsului, cântatului, protracţia limbii la nas
C. mimarea surâsului forţat, retracţia limbii, sugerea degetului, deglutiţia
D. deschiderea treptată a gurii de la moderat la larg, umezirea buzelor, balansarea
limbii pe mucoasa jugală şi comisuri, protracţia limbii spre vârful nasului,
mimarea fluieratului, suptului şi deglutiţiei
E. deschiderea largă a gurii, surâs forţat, fluierat, supt şi mimarea tusei

341. Modelările automatizate ale marginilor amprentei funcţionale la edentatul total

presupun:
A. utilizarea de linguri individuale din răşini fotopolimerizabile
B. utilizarea de linguri individuale din răşini autopolimerizabile
C. utilizarea de linguri individuale cu borduri de ocluzie
D. modelaje realizate fonetic
E. modelaje realizate prin mişcări efectuate de medic

342. Amprenta finală a câmpului protetic edentat după metoda Schreinemakers va avea
următorii parametrii obligatorii:
A. amprenta maxilară se ia după cea mandibulară
B. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin fonaţie
C. amprenta finală se ia cu linguri cu borduri de ocluzie, deci cu gura închisă
D. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin ţuguierea buzelor
E. pacientul nu va funcţionaliza marginal amprenta

343. După Herbst, unde se va modela marginal amprenta funcţională, la edentatul total,
la deschiderea moderată a gurii ?
A. în zona premolarilor
B. în zona tuberculului piriform
C. în zona vestibulară centrală
D. în zona caninilor
E. în zona molarilor primi

344. Cum se modelează zona linguală centrală a amprentei funcţionale la edentatul

 total, după concepţia Clinicii de Protetică Dentară din Bucureşti?
A. prin mişcările lente ale muşchilor periprotetici
B. prin mişcări de protracţie şi retracţie maximă a limbii
C. prin mişcări de umezire a buzei inferioare şi palpare a mânerului lingurii
D. prin verificarea contactului marginii lingurii cu mucoasa planşeului bucal în
poziţia de repaus a limbii
E. prin mobilizarea lingurii la mişcările comandate de medic

345. Efectuarea închiderii marginale la nivelul tuberculului piriform după şcola

bucureşteană se va face după secvenţa:
A. aplicarea de material bucoplastic pe faţa vestibulară externă a lingurii modelată
prin deschiderea şi închiderea gurii
B. materialul termoplastic aplicat pe faţa mucozală a zonei tuberculului piriform în
grosime de 3 – 4 mm în fază plastică, dinamizat prin compresiune şi deschidere
maximă a gurii
C. materialul termoplastic aplicat şi comprimat pe faţa mucozală a zonei
tuberculului piriform în grosime de 1 – 2 mm în fază plastică, dinamizat prin
deschiderea maximă a gurii, închidere
D. modelarea vestibulară a zonei este reglată de aceleaşi mişcări doar că este
necesară opunerea medicului la mişcări
E. lingual sunt necesare mişcările de protracţie a limbii şi deglutiţie

346. După HUTU, amprenta finală la edentatul total are trei etape ce urmăresc anumite
obiective. Care sunt acestea?
A. timpul I de realizare a închiderii marginale
B. timpul III de obţinere a tonicităţii musculare favorabile
C. timpul III de rezolvare a unor probleme de fizionomie şi fonaţie
D. timpul I de realizare a sprijinului şi adeziunii
E. timpul II de realizare a funcţionalizării marginale

347. Care din următoarele afirmaţii referitoare la şabloanele de ocluzie utilizate în

tehnologia protezelor totale este adevărată ?
A. baza şablonului trebuie să fie rigidă, nedeformabilă la temperatura
cavităţii bucale şi să fie stabilă pe câmpul protetic
B. baza şablonului trebuie să aibă contact intim cu modelul, indiferent de
mărimea retentivităţilor din zonele laterale
C. regiunile laterale ale bordurilor de ocluzie pot fi vestibularizate
D. bordurile de ocluzie trebuie să aibă suprafaţa liberă netedă şi simetrică
tridimensional
E. Şabloanele de ocluzie sunt necesare pentru determinarea propulsiei şi
lateralităţi mişcărilor mandibulare

348. Caracteristicile bordurilor de ocluzie utilizate la determinarea relaţiilor

intermaxilare ale edentatului total sunt:
A. Să imite forma, mărimea şi poziţia aproximativă a arcadelor naturale
B. Să aibă limita posterioară pe tuberculul piriform sau tuberozitate
 C. Să aibă suprafeţe libere plane şi să se oprească înaintea zonelor biostatice
ale maxilarelor la 2,5 cm
D. Să fie montate strict pe creasta alveolară în zonele laterale şi frontal
conform curburii arcadei
E. Să ocolească bridele şi frenurile

349. Stabilirea nivelului şi direcţiei planului de orientare ocluzală la edentatul total ţine
cont de trei curbe caracteristice:
A. curba descrisă de conul lui Villain
B. curba incizală în plan transversal pentru dinţii frontali superiori
C. curbura furcii arcului facial în concordanţă cu planul CAMPER
D. curba lui von Spee – în plan sagital
E. curba lui Wilson în plan transversal perntru dinţii zonei laterale

350. Determinarea curburii vestibulare a şablonului de ocluzie superior, la edentatul

total, este necesară pentru:
A. montarea viitorilor dinţi frontali de către tehnicianul dentar
B. pentru aprecierea dezideratelor estetice de umplere a buzelor şi
poziţionare a viitorilor dinţi artificiali
C. pentru evaluări fonetice
D. pentru a delimita aria de întindere a arcadei dentare în zona de curbură
E. nu este totdeauna necesară

351. Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei la edentatul

total se realizează cu:
A. planul lui ENE
B. cu metode funcţionale sau electromiografice
C. cu tatuări intraorale şi măsurători antropometrice
D. prin tehnica “numărului de aur” APPENRODT sau cu ocluzometrul WILLIS
E. prin evaluarea comparativă a unor repere antropometrice faciale tatuate

352. Evaluarea dimensiunii verticale de ocluzie - DVO a edentatului total se face prin:
A. teste antropometrice
B. metode fizico - chimice
C. teste fizionomice
D. teste fonetice
E. metode proprii ale fiecărui medic

353. În ce constă metoda memoriei tisulare pentru determinarea RC, la un

edentatul total?
A. în memorarea procedurii de poziţionare a mandibulei prin metoda Dawson
B. provocarea de către medic cu oglinda a unei senzaţii uşoare de vomă prin
atingerea vălului palatin sau a luetei
C. dirijarea pacientului să ridice limba spre zona Ah
D. limba plasat cu vârful spre zona posterioară, trage mandibula înapoi
E. prin utilizarea unor şabloane pe care pacientul să poată închide gura confortabil
354. Determinarea relaţiei centrice - RC cu ajutorul şabloanelor de ocluzie la edentatul
total se poate realiza prin următoarele teste funcţionale:
A. homotropia linguo-mandibulară, extensia forţată a extremităţii cefalice
B. degutiţia, reflexul molar, oboseala musculară
C. momentul psihologic
D. masticaţie şi fonaţie
E. teste de inteligenţă

355. Care sunt dificultăţile apărute în poziţionarea şabloanelor pentru

determinarea RC la edentatul total?
A. derapajul anterior al şablonului inferior
B. corespondenţa dintre valurile de ocluzie ale celor două şabloane
C. derapajul antero – lateral al şablonului de ocluzie inferior
D. incorectitudinea montării valurilor de ocluzie
E. arcul maxilar prea mic, faţă de cel mandibular unde bordurile frontal nu
se ating

356. Consecinţele erorilor apărute la înregistrarea grafică intraorală a RC la

edentatul total ar fi:
A. instabilitatea parţială sau permanentă a şabloanelor, recte a protezelor
totale
B. leziunile mucoasei, durerile musculare
C. proba spatulei pozitivă
D. dificultăţi de adaptare la purtarea protezelor
E. modificarea defavorabilă a engramei de masticaţie

357. Ce se specifică în scris în fişa de laborator a edentatului total, cu privire la

alegerea şi montarea dinţilor artificiali, odată cu şabloanele de ocluzie?
A. gradul de supraocluzie în zona frontală
B. forma şi culoarea dinţilor, eventuale artificii de montare
C. aspectul feţelor orale ale dinţilor frontali
D. date despre regulile lui Pound
E. nu se scrie nimic, pentru că tehnicianul ştie să facă montarea dinţilor

358. Verificarea exoorală a machetelor cu dinţi la edentatul total va avea în vedere:

A. verificarea ansamblului de modele în raport cu axa balama a ocluzorului
B. verificarea montării dinţilor artificiali în raport cu reperele înscrise pe
soclurile modelelor
C. verificarea ocluziei în propulsie
D. verificarea contactelor tripodice distale
E. verificarea stabilităţii machetelor pe câmpul protetic

359. În ce constă controlul bazelor de ceară, la verificarea machetelor unui

edentat total ce urmează a fi protezat?
A. papilele interdentare să fie modelate concav şi cu spaţii
 B. versantele vestibulare ale machetelor vor fi plan concave
C. versantele orale ale machetei inferioare vor fi modela te concav
D. versantele vestibulare vor fi modelate convex
E. să se respecte limitele funcţionale ale câmpului protetic

360. Care este procedura de a evita deformarea machetelor cu dinţi în etapa de

verificare intrabucală a acestora?
A. machetele aşezate pe modele sunt păstrate la frigider
B. machetele situate pe modele se răcesc cu cuburi de ghiaţă
C. machetele situate pe modele se răcesc sub jet de apă rece
D. pacientul mănâncă o îngheţată înainte de probă
E. pacientul clăteşte gura cu apă rece şi nu ţine macheta mai mult de 2
minute în gură

361. Controlul estetic al machetelor cu dinţi la edentatul total, va aprecia:

A. asimetria statică şi dinamică a buzelor;
B. invaginarea roşului buzelor
C. treapta de sub pragul narinar realizată de marginea machetei
D. simetria dinţilor frontali în culoarul bucal în funcţie de linia mediană
E. curba vestibulară a frontalilor cu aspect simetric

362. Controlul componentei verticale a relaţiilor intermaxilare, în cazul unei

DVO mărite se referă la:
A. şanţurile periorale ale feţei sunt accentuate
B. buzele nu intră în contact sau fac acest contact cu efort
C. dinţii sunt vizibili
D. facies crispat
E. spaţiul de inocluzie vizibil micşorat

363. Alterările fonetice percepute la verificarea machetei cu dinţi a edentatului

total bimaxilar în cazul fonemei "S"se referă la:
A. montarea unor frontali prea scurţi
B. existenţa unei machete prea extinse la maxilar, sau îngroşate posterior
C. montarea dinţilor frontali cu treme şi diastemă
D. spaţiu între regiunea retroincisivă şi vârful limbii prea mare deci frontali
superiori prea vestibularizaţi şi inferiori prea lingualizaţi
E. frontali superiori şi inferiori prea oralizaţi

364. Ce se transmite obligatoriu tehnicianului dentar după proba machetei în

ceară la edentatul total?
A. zonele pe care nu se face gravajul pentru liniile americane
B. zonele de despovărare
C. zonele retentive care crează probleme de inserţie a protezei
D. forma şi profunzimea zonei de închidere marginală palatinală posterioară
E. materialul din care se face baza protezei
365. Aplicarea protezelor totale în cavitatea bucală este condiţionată de:
A. adaptarea mecanică la proteze
B. adaptarea biologică la proteza totală
C. autoritatea medicului
D. execuţia tehnică ireproşabilă a pieselor protetice
E. eforturile de autoeducare ale pacientului

366. Ce aspecte negative se pot decela în etapa de verificare a polimerizării şi

prelucrării bazei protezei totale ?
A. conturul neregulat al marginilor protezei totale
B. lustruirea perfectă a feţei externe a protezei
C. prezenţa bulelor de aer înglobate în baza protezei
D. schimbarea poziţiei unor dinţi artificiali
E. prezenţa de incluzii de gips interdentar, lipsa prelucrării protezei

367. Care ar fi elementele nocive ce se poate observa la inspecţia şi palparea

feţei mucozale a unei proteze totale noi ?
A. prezenţa unor porozităţi acoperite de tehnician cu acrilat
autopolimerizabil
B. prezenţa unor muchii şi / sau margini ascuţite, care pot provoca soluţii de
continuitate
C. prezenţa unor vinişoare în grosimea acrilatului
D. asperităţi ale suprafeţelor mucozale, chiar cu mici aşchii proeminente
E. nu poate există nimic nociv dacă proteza este polimerizată termic

368. *Cum se va termina limita posterioară a protezei totale maxilare?

A. grosimea acesteia se va pierde treptat spre capăt
B. grosimea acesteia se îngroaşă substanţial în zona de gravaj
C. grosimea protezei în această zonă va fi mai mare în şanţurile
perituberozitare şi mai mică în dreptul foveelor palatine
D. grosimea protezei totale în zona Ah nu diferă de restul bazei protezei
pentru a realiza o rezistenţă mecanică sporită
E. limita posterioară a protezei maxilare o face tehnicianul după imaginaţie

369. Care sunt cauzele basculării unei proteze totale inferioare noi, care apar
atunci când se verifică stabilitatea acesteia?
A. rezilienţa sporită a fibromucoasei;
B. montarea dinţilor frontali se situează în afara crestei alveolare
C. montarea dinţilor artificiali laterali s-a realizat în afara mijlocului
crestelor
D. marginile protezei sunt greşit conformate, fiind prea subţiri
E. existenţa unei atrofii marcate a crestelor alveolare

370. Lipsa de menţinere a protezei totale mandibulare noi este determinată de:
A. montarea prea oralizată a dinţilor frontali
B. montarea frontalilor prea vestibularizată
 C. existenţa unor margini funcţionalizate
D. lipsa de degajare a bridelor şi frenurilor
E. margini prea lungi şi prea groase ale protezei

371. *Care este metoda recomandată de HUTU pentru atenuarea reflexului de

vomă la inserţia unei proteze noi maxilare?
A. inspiraţii profunde, urmate de expiraţii profunde
B. aplicarea unor anestezice de contact spre zona distală Ah
C. presopunctură în zona mentonieră
D. medicaţie antiemetică
E. lăsarea forţată a umerilor în jos sau tragerea genunchiului flectat cu
amândouă mâinile către piept

372. Când apare lipsa de menţinere a protezei totale maxilare în poziţia de

deschidere uşoară a gurii ?
A. când nu există congruenţă între faţa mucozală a protezei şi relieful
câmpului protetic
B. când apar tensiuni în părţile moi periprotetice
C. când există o lipsă de adeziune cauzată de xerostomie
D. când pacientul cască
E. când pacientul are ticuri nervoase

373. *Cum se verifică succiunea protezei totale maxilare din zona distală Ah ?
A. presând alternativ pe dinţii zonei laterale
B. presând cu degetul aplicat pe treimea incizală a feţei palatinale a
incisivilor
C. împrimând cu degetul aplicat pe treimea incizală a feţei palatinale a
incisivilor o mişcare de împingere oro – vestibulară
D. efectuând tracţiuni vericale ale protezei până se desprinde de pe câmp
E. nu trebuie verificată succiunea totală pentru că există adezivi

374. *În cazul existenţei unui contact prematur în RC (la protezatul total), care
duce la devierea rectilinie, sagitală spre anterior de până la 1mm, şlefuirea
acestuia se face după tehnica:
A. BULL
B. LUBL
C. MUDL
D. IMRC
E. DUML

375. *Dacă devierea protezei este oblică spre limbă, contactul prematur, care
trebuie şlefuit, se va adresa următoarelor reliefuri ale suprafeţelor ocluzale ale
dinţilor artificiali ai protezatului total:
A. versantelor meziale maxilare şi distale mandibulare
B. doar cuspizii de sprijin vestibulari de la mandibulă
C. cuspizilor vestibulari superiori
 D. cuspizilor vestibulari inferiori şi linguali superiori
E. cuspizilor vestibulari superiori şi linguali inferiori

376. *În vederea suprimării contactelor premature în RC (la protezatul total), când se
reduce cuspidul activ?
A. când în diducţie va jena contactul bicuspidian al părţii opuse
B. când în diducţie va jena contactul bicuspidian al părţii active
C. când în propulsie va jena contactul cuspid la cuspid din zonele laterale
D. nu se reduce niciodată cuspidul activ
E. când dintele este în afara crestei

377. *După SILVERMANN, care este pacientul ideal pentru acceptarea

protezei totale ?
A. pacienţii cu vârstă biologică mult mai tânără decât cea cronologică şi cu
vârstă psihologică în jur de 60 de ani
B. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică şi cu vârstă
psihologică în jur de 40 de ani
C. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică şi cu vârstă
psihologică în jur de 70 de ani
D. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică ± 5 ani şi
cu vârstă psihologică cam cu ± 10 ani faţă de cea cronologică
E. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică ± 10 ani şi
cu vârstă psihologică cam cu ± 5 ani faţă de cea cronologică

378. Neadaptarea la protezele totale poate fi cauzată de:

A. anxietatea faţă de medic
B. intoleranţa la durere, ce sporeşte anxietatea pacientului
C. slaba comunicare medic – pacient
D. experienţe negative ale pacientului vis a vis de tratamentele
stomatologice
E. pretenţii nerealiste ale pacientuluişi chiar dorinţa de eşec

379. Ce recomandă VINTON, GRIEDER şi CINOTTI pacienţilor care primesc

proteze totale?
A. să reducă mesele ca volum, dar ele să fie mai dese
B. să mănânce tot ce le place
C. să bea şi câte un pahar de vin roşu, la masă
D. să facă o masticaţie cât mai perfectă pentru a realiza o digestie bună
E. Să se descurce în privinţa consistenţei alimentelor

380. *În ce interval de timp de la inserţia protezelor totale în cavitatea bucală,

reapare gustul?
A. a doua zi
B. după o săptămână, cel mult două
C. după 2 luni
D. după un an
 E. niciodată

381. *Ce recomandă HUTU pentru igienizarea obişnuită, zilnică a protezelor

totale?
A. spălarea cu apă şi detergent
B. fierberea protezelor
C. spălarea cu periuţa de dinţi şi pastă de dinţi
D. spălarea cu peria de unghii cu săpun, sub jet de apă
E. protezele nu se curăţă decât profesional

382. *Pentru curăţirea, cu efort minim a protezelor totale şi chiar dezinfectarea

lor cele mai utilizate produse ar fi din categoria:
A. hipocloriţilor acizi
B. diverse enzime de tipul proteazelor, lipazelor, amilazelor
C. EDTA
D. Acizii diluaţi: acid clorhidric, fosforic, acetic
E. Peroxizii alcalini sub formă de comprimate

383. Care ar fi unele cauze ale fracturării protezelor totale?

A. montarea frontalilor superiori fără diastemă;
B. masticaţia viguroasă dezvoltată de o musculatură foarte puternică;
C. existenţa unor parafuncţii;
D. existenţa unei arcade antagoniste integre sau cu lucrări protetice fixe;
E. planul de ocluzie denivelat.

384. De câte categorii poate fi căptuşirea protezei totale efectuate curent?

A. doar marginală pe zonele cu succiune deficitară
B. doar pe suprafaţa de sprijin a protezei
C. pe faţa externă a protezei
D. pe versantele şeilor, de pe faţa mucozală a protezei
E. totală, interesând faţa internă a protezei şi marginile ei

385. Care ar fi contraindicaţiile căptuşirii protezelor totale ?

A. DV subevaluată;
B. proteze cu reparaţii multiple, vechi, cu acrilatul îmbătrânit;
C. câmpuri protetice cu stomatopatii, până la vindecarea acestora;
D. instabilitatea protezelor cauzată de atrofii şi rezorbţii marcate, unde nu se
poate aduce nici o îmbunătăţire;
E. ocluzie dezechilibrată, cu imposibilitare de reabilitare.

386. Care sunt modalităţile de căptuşire a protezelor totale ?

A. căptuşirile în serie
B. căptuşirile cu un caracter rigid
C. căptuşirile reziliente temporare
D. căptuşirile reziliente definitive
E. căptuşirile retentive
387. Care este metoda HUTU de abolire a reacţiei termice de priză a acrilatului
autopolimerizabil în cazul căptuşirii directe?
A. dacă senzaţia de usturime este foarte puternică, pacientul clăteşte cu ceai
de muşeţel în timp de ce proteza rămâne pe câmp
B. dacă creşterea termică este insuportabilă se practică o analgezie
prealabilă
C. dacă la priza acrilatului senzaţia de usturime este foarte puternică,
pacientul clăteşte cu apă, iar proteza rămâne pe câmp
D. la creşterea termică insuportabilă se detaşează proteza din gură şi se lasă
să facă priză în apă caldă
E. la creşterea termică insuportabilă se detaşează proteza din gură, se
clăteşte cu apă şi se reinseră proteza repede în gură, după care se închide
în ocluzie

388. *Ce este Hydroflask-ul şi la ce este utilizat?

A. un aparat utilizat în cabinete, care permite prelucrarea protezei totale
B. un aparat utilizat pentru termopolimerizarea răşinilor acrilice, utilizabil şi
pentru căptuşirea directă a protezelor
C. un aparat de fotopolimerizare a unor răşini, utilizate pentru căptuşire
D. un aparat pentru polimerizarea relativ rapidă a răşinilor sub presiune, la
40º C, utilizabil în căptuşirile indirecte
E. un aparat performant utilizat la Centrul de Sudură

389. *Ce este duplicatorul BOREL?

A. un model performant de simulator
B. presă mobilă, în care se situează proteza totală ce se căptuşeşte indirect
pentru o polimerizare optimă a răşinii acrilice cu iniţiere chimică
C. un aparat asistat pe calculator, care permite realizarea automatizată a
căptuşirii protezelor totale
D. un aparat de duplicare a protezelor totale
E. un aparat de rebazare a protezelor totale

390. *Care este amprenta funcţională cea mai eficientă în cazul căptuşirilor
temporare la edentatul total protezat, cu materiale reziliente?
A. amprenta funcţională cu gura închisă
B. amprenta funcţională cu gura deschisă
C. amprenta mucostatică
D. amprenta compusă
E. amprenta fonetică

391. Care sunt factorii generali, care pot duce la apariţia stomatitelor protetice
la edentatul total?
A. unele hemopatii
B. lambliaza
C. diabetul zaharat
 D. demenţa senilă
E. insuficienţa renală cronică

392. Care ar fi unii factori locali, care pot duce la apariţia stomatitelor protetice
la edentatul total?
A. creşterea temperaturii atmosferice
B. microporozităţile acrilatului
C. dizarmonii ocluzale, ce crează instabilitatea protezelor
D. igiena deficitară a protezelor
E. scăderea fluxului salivar

393. *Care este teoria etiopatogenică a stomatopatiilor protetice la edentatul

total, fundamentată de IEREMIA?
A. teoria alergică
B. teoria chimicotoxică
C. teoria interdependenţei şi intercondiţionării factorilor
D. teoria mecano – traumatică
E. teoria bacteriotoxică

394. Care este clasificarea de Bucureşti a stomatopatiilor protetice la edentatul

total, după topografia leziunilor?
A. leziuni totale
B. tulburări vasculare sau eroziuni in situ
C. leziuni marginale: eroziuni diverse, ulceraţii, hiperplazii
D. leziuni bazale: eroziuni, eriteme sau congestii, ulceraţii, hipertrofii,
hiperplazii
E. leziuni de iritaţie traumatică

395. Care sunt reacţiile tardive ale protezelor totale asupra ţesuturilor suprafeţei de
sprijin?
A. apariţia de leziuni precanceroase
B. apariţia unor hiperplazii cauzate de aspiraţia ţesuturilor
C. eroziuni ale mucoasei mobile
D. leziuni eritemato – congestive, ulceraţii bazale
E. hipertrofii ale mucoasei

396. Care sunt zonele unde apar cel mai frecvent eroziunile date de marginile
protezelor totale?
A. perituberozitar, datorită gravării;
B. pe linia oblică internă, mai frecvent în zona posterioară;
C. la frenuri şi bride nedegajate;
D. în zona vestibulară frontală la maxilar;
E. în dreptul crestei zigomato – alveolare.
 TESTE PROTEZA PARŢIALĂ MOBILIZABILĂ

ANDREI IONESCU – CLINICA ŞI TEHNICA DE LABORATOR A

PROTEZEI SCHELETATE, ED. CERMA, BUCUREŞTI - 1997

397. Retentivităţile cele mai favorabile la nivelul dinţilor mandibulari sunt distribuite
astfel:
A. la canini pe feţele vestibulare
B. la premolari pe feţele vestibulare
C. la molari pe feţele vestibulare
D. la premolari şi molari pe feţele linguale
E. la molari pe feţele linguale

398. *Zonele biostatice la mandibulă sunt reprezentate de:

A. tuberozităţile maxilare
B. zonele de sarcină primară
C. tuberculii piriformi
D. zonele de sarcină secundară
E. bolta palatină

399. *Bolta palatină cea mai favorabilă protezării parţiale mobilizabile este:
A. plată, cu torus de mărime medie
B. plată, fără torus
C. ogivală, fără torus
D. ogivală, cu torus situat anterior
E. adâncă, fără torus

400. Modelul de studiu şi diagnostic în edentaţia parţială serveşte la:

A. diagnosticul clinic al edentaţiei
B. stabilirea planului de tratament preprotetic
C. analiza dinţilor restanţi şi a crestelor alveolare
D. analiza la paralelograf
E. desenarea proiectului viitorului schelet al protezei

401. *În clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy absenţa tututor molarilor se
încadrează în:
A. clasa I
B. clasa a II-a
C. clasa a III-a
D. clasa a IV-a
E. clasa a II-a cu o modificare

402. *În cadrul clasificării edentaţiei parţiale după Kennedy, edentaţia tuturor
frontalilor se încadrează clasei:
 A. I -a
B. a II-a
C. a III-a
D. a IV-a
E. a VI-a

403. *Edentaţia clasa a III-a după clasificarea Applegate este:

A. edentaţie distală unilaterală
B. edentaţie distală bilaterală
C. edentaţie anterioară
D. edentaţie laterală care se tratează adjunct
E. edentaţie laterală care se tratează conjunct

404. *Componentele paralelografului Ney sunt:

A. soclul, masa, un braţ vertical, braţ orizontal dublu articulat, tijă verticală
accesoriile
B. soclul, suportul de fixare al modelului, braţ vertical, braţ orizontal, tijă
verticală, accesoriile
C. soclul, masa, un braţ vertical articulat, două braţe orizontale, tijă
verticală, accesoriile
D. masa, un braţ vertical articulat, accesoriile şi soclul
E. un braţ vertical, unul orizontal articulat şi accesoriile

405. Accesoriile paralelografului sunt:

A. tija detectoare
B. retenţiometre
C. spatule de ceară sau joje
D. dispozitivul Gysi
E. tija portmină de grafit

406. *Analiza modelului de studiu al edentatului parţial la paralelograf va parcurge, în

ordine, următorii timpi:
A. stabilirea planurilor de ghidare, trasarea ecuatorului protetic, tripodarea
B. stabilirea axei de inserţie şi dezinserţie a protezei, trasarea ecuatorului
protetic, stabilirea locului de amplasare a vârfului braţului retentiv al
croşetului, tripodarea
C. fixarea poziţiei modelului, stabilirea locului de amplasare a vârfului
braţului retentiv al croşetului, stabilirea zonelor de interferenţă muco–
osoase
D. stabilirea planurilor de ghidare, stabilirea zonelor de aplicare a
conectorilor secundari şi a braţelor retentive ale croşetelor, trasarea
ecuatorului protetic, tripodarea
E. specifici fiecărei forme de edentaţie parţială

407. Axa de inserţie a protezei parţiale scheletate este condiţionată de următorii factori:
A. trasarea ecuatorului protetic şi tripodare
 B. planurile de ghidare, zonele retentive ale dinţilor stâlpi
C. zonele de interferenţă dentare şi muco–osoase
D. fizionomie
E. stabilirea locului unde se plasează vârful braţului retentiv al croşetului

408. *Planurile de ghidare la edentatul parţial sunt reprezentate de:

A. zona cervicală a dinţilor stâlpi;
B. suprafele vestibulare şi orale ale tuturor dinţilor
C. suprafeţele proximale ale dinţilor stâlpi, vecine spaţiilor edentate
D. toate suprafeţele axiale ale dinţilor stâlpi
E. suprafele ocluzale ale dinţilor stâlpi

409. Interferenţele muco–osoase mandibulare la edentatul parţial pot apare în:

A. zona linguală laterală
B. zona retromilohioidiană
C. zona retrotemporală
D. zona tuberculului piriform
E. zona torusului maxilar

410. *Pentru menţinerea protezelor scheletate cu ajutorul croşetelor turnate divizate

Roach este necesară o retenţie subecuatorială a dinţilor stâlpi de:
A. 0,25 mm
B. 0,30 mm
C. 0,50 mm
D. 0,75 mm
E. 1 mm

411. *Zonele de interferenţă muco–osoase la maxilar pot apare în următoarele regiuni:

A. zona vestibulară sau distală a unor tuberozităţi foarte retentive
B. zonele vestibulare laterale şi zona Ah
C. punga lui Eisenring şi zonele Schröder
D. la nivelul bolţii palatine
E. în şanţurile pterigopalatine

412. Atitudinea faţă de interferenţele muco–osoase este:

A. se intervine chirurgical când interferenţele sunt exagerate
B. schimbarea axului de inserţia al protezei când interferenţele sunt mici
C. folierea corespunzătoare pentru zonele retentive vestibulare mici ale
crestelor alveolare
D. scurtarea şeilor până la nivelul bombeului maxim al retentivităţilor
pentru zonele retentive vestibulare mici ale crestelor alveolare
E. se intervine chirurgical în toate cazurile

413. Cu ajutorul minei de grafit, la paralelograf, se trasează pe suprafaţa dinţilor stâlpi:

A. linia ghid, linia celui mai mare contur, la un plan orizontal al modelului
B. ecuatorul de malpoziţie secundară
 C. axul de implantare
D. ecuatorul protetic
E. curbura arcadei

414. *Tripodarea mai poartă numele de:

A. fixarea braţului vertical în raport cu modelul de analizat
B. fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf
C. fixarea tijei de reperaj
D. fixarea poziţiei conectorului principal şi secundar
E. B + C

415. Secvenţele preparării dinţilor stâlpi în cadrul tratamentului proprotetic al

edentaţiei parţiale sunt:
A. realizarea planurilor de ghidare
B. remodelarea dinţilor stâlpi
C. echilibrarea ocluzală
D. prepararea lăcaşurilor pentru pinteni externi
E. realizarea lăcaşurilor pentru pinteni interni

416. Lăcaşele supracingulare pentru aplicarea unor pinteni se pot prepara pe următorii
dinţi:
A. canini superiori
B. incisivi centrali superiori
C. premolari superiori
D. canini inferiori
E. molari inferiori

417. Zonele protetice pozitive la mandibulă sunt reprezentate de:

A. dinţii restanţi
B. torusurile mandibulare
C. crestele alveolare
D. tuberozităţi
E. tuberculii piriformi

418. Zonele protetice negative, care trebuie ocolite sau despovărate de proteza parţială
scheletată maxilară sunt:
A. mijlocul crestelor alveolare
B. bridele
C. parodonţiul marginal
D. torusul
E. mucoasa procesului alveolar lingual din dreptul conectorului principal

419. Atitudinea faţă de papila incisivă, ca zonă protetică negativă, este de:
A. despovărare prin foliere 0,50 mm
B. ocolire
C. despovărare prin foliere 0,20-0,30 mm
 D. gravare
E. despovărare prin foliere 2 mm

420. *Grosimea folierii mucoasei procesului alveolar în zona linguală, în dreptul

conectorului principal, este cuprinsă în următorul interval:
A. 0,10-0,20 mm
B. 0,30-0,40 mm
C. 0,30-2 mm
D. 1-2 mm
E. 1-5 mm

421. *Numărul de croşete necesar pentru ancorarea şi stabilizarea unei proteze

scheletate elaborată pentru o edentaţie clasa a IV-a Kennedy, cu lipsa tuturor
frontalilor, este de:
A. două
B. trei
C. patru
D. cinci
E. şase

422. Mijloacele auxiliare de menţinere a protezelor parţiale scheletizate sunt:

A. retentivităţile anatomice
B. croşetele turnate
C. tonicitatea musculară
D. adeziunea dintre mucoasă şi baza protezei
E. B + D

423. *Toate elementele protetice care împiedică deplasările orizontale ale protezelor
parţiale se numesc:
A. elemente de menţinere indirectă
B. elemente de menţinere directă
C. elemente de sprijin
D. elemente de stabilizare
E. elemente contrabasculante

424. Bascularea prin desprinderea extremităţii distale a şeilor protezelor parţiale

scheletate (în edentaţii clasa I şi a II-a Kennedy) este cauzată de:
A. exostozele câmpului protetic
B. topografia şi întinderea edentaţiei
C. supraextinderea şeilor
D. actele reflexe
E. gravitaţie la mandibulă

425. Bascularea prin desprindere a protezelor parţiale scheletizate în edentaţiile clasa I

şi a II-a Kennedy se realizează după:
A. axa de rotaţie primară
 B. linia care uneşte vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai posterior
C. linia care uneşte marginea distală a şeilor
D. linia care uneşte vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai anterior
E. linia fulcrum secundară

426. Menţinerea indirectă a protezelor parţiale scheletizate depinde de:

A. eficacitatea menţinerii directe
B. distanţa elementelor contrabasculante faţă de axa de basculare
C. numărul de elemente contrabasculante
D. rigiditatea conectorului secundar de care este legat
E. existenţa unui lăcaş special preparat

427. Elementele contrabasculante ale unei proteze parţiale scheletate pot fi:
A. pintenii ocluzali
B. pintenii supracingulari
C. croşetul continuu cu pinteni ocluzali sau gheruţe incizale la extremităţi
D. retentivităţile protezei
E. conectorii secundari

428. Elementele contrabasculante au următoarele funcţii auxiliare:

A. imobilizează dinţii frontali, refac punctele de contact
B. transmit forţele masticatorii şi pe dinţii stâlpi indirecţi
C. realizarea fricţiunii între dinţii stâlpi şi proteză în plan sagital
D. stabilizarea protezei;
E. rigidizează componentele croşetelor dentare turnate

429. *Deplasările protezelor parţiale scheletizate care nu pot fi oprite de nici un

element protetic sunt:
A. deplasările laterale
B. bascularea prin desprinderea extremităţii distale a şeilor
C. bascularea prin înfundarea extremităţii distale a şeilor
D. mezializarea protezelor
E. distalizarea protezelor

430. *Axul de rotaţie după care se face bascularea prin înfundare a extremităţii distale
a şeilor protezelor parţiale scheletate trece prin:
A. vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai posterior
B. vârful braţelor opozante ale croşetelor plasate cel mai posterior
C. pintenii cei mai meziali
D. printenii cei mai apropiaţi de edentaţie
E. extremităţile distale ale şeilor

431. Diminuarea basculării prin înfundare a extremităţii distale a şeilor protezelor

scheletate se poate realiza prin următoarele metode:
A. amprente de compresiune, mai ales la mandibulă
B. căptuşirea şi rebazarea şeilor
 C. plasarea unor elemente contrabasculante adiţionale
D. şei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice
E. B + C

432. Rotaţiile transversale ale protezelor parţiale care rezolvă edentaţiile parţiale de
clasa II-a Kennedy sunt cauzate de :
A. plasarea greşită a conectorilor secundari
B. montarea greşită a dinţilor artificiali
C. dinţilor artificiali mai laţi comparativ cu lăţimea crestelor
D. şeile protezei prea scurte
E. şeile protezei prea extinse

433. Deplasările protezelor parţiale produc următoarele efecte asupra dinţilor stâlpi:
A. bruxism
B. afectarea parodonţiului profund al dinţilor stâlpi
C. efecte disortodontice
D. carii
E. inconfort pentru pacient

434. *Elementele de legătură dintre şeile protezei scheletate sunt:

A. capsele
B. conectorii secundari
C. elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare
D. croşetele
E. conectorii principali

435. Caracteristicile comune ale conectorilor principali ai protezelor scheletate sunt

reprezentate de:
A. profilaxia ţesuturilor câmpului protetic
B. rigiditate
C. elasticitate
D. crează condiţii de confort pentru pacient
E. se distanţează de mucoasă

436. *Bara linguală se poate confecţiona când înălţimea procesului alveolar este de cel
puţin:
A. 3 mm
B. 9 mm
C. 16 mm
D. 4 – 5 mm
E. 10 mm

437. *Grosimea barei linguale a protezei scheletate mandibulare este de:

A. 5 mm
B. 1 cm
C. 3 mm la extremitatea superioară şi 7 mm la extremitatea inferioară
 D. 1 mm la extremitatea superioară şi 3 mm la extremitatea inferioară
E. 4 mm la extremitatea superioară şi 6 mm la extremitatea inferioară

438. Zonele de minimă rezistenţă ale barei linguale la proteza scheletată mandibulară
sunt:
A. joncţiunea ei cu conectorul principal
B. mijlocul barei
C. joncţiunea ei cu conectorii secundari
D. unirea ei cu şeile
E. A + B

439. Rolul croşetului continuu al protezei scheletate mandibulare este de:

A. a devia mandibula în poziţie excentrică
B. a rigidiza bara linguală
C. a solidariza dinţii restanţi
D. a avea efecte disortodontice
E. a lega şeile protezelor

440. *Forma conectorilor principali maxilari cea mai confortabilă pentru pacient este
de:
A. Plăcuţa mucozală dependentă de mărimea edentaţiei
B. croşet continuu
C. bare
D. conector principal dentar
E. A + B

441. *Lăţimea minimă a plăcuţei mucozale a protezei scheletate maxilare este:

A. 0,40 mm
B. 0,60 mm
C. egală cu mărimea spaţiului edentat
D. 1 mm
E. 2 mm

442. *Cel mai rigid conector principal maxilar este socotit:

A. plăcuţa mucozală cu lăţime redusă
B. plăcuţa mucozală cu lăţime mare
C. plăcuţa mucozală în formă de “U”
D. plăcuţa mucozală fenestrată
E. plăcuţa dentomucozală

443. *Lăţimea plăcuţei posterioare a conectorului principal maxilar fenestrat este de:
A. 0,4-0,6 mm
B. 2 mm
C. 4-5 mm
D. 6-9 mm
E. 10 mm
444. *Grosimea recomandată a plăcuţei mucozale în formă de „U” a protezei
scheletate maxilare este:
A. 0,20 mm
B. 0,40 mm
C. 0,60 mm
D. 1 mm
E. 2 mm

445. Funcţiile croşetelor dentare turnate utilizate în tratamentul edentaţiei parţiale cu

proteze scheletate sunt:
A. ancorarea
B. pasivitatea;
C. fricţiunea
D. menţinerea indirectă
E. desprinderea voluntară a protezei

446. Retenţia protezei scheletate depinde de următorii factori:

A. sprijinul parodontal
B. mărimea retentivităţii subecuatoriale
C. numărul de croşete utilizate
D. tipul de croşet ales
E. poziţia pintenilor ocluzali

447. *Traiectul liniei ecuatoriale tipice, după IONESCU este:

A. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală dinspre
edentaţie trece în diagonală şi se apropie de suprafaţă ocluzală spre faţa
proximală opusă edentaţiei
B. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală dinspre
edentaţie trece în diagonală şi se apropie de colet spre faţa proximală
opusă edentaţiei
C. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală opusă
edentaţie trece în diagonală şi se apropie de colet spre faţa proximală
dinspre edentaţiei
D. din apropierea coletului pe faţa proximală dinspre edentaţie trece în
diagonală şi se apropie de suprafaţa ocluzală spre faţa proximală opusă
edentaţiei
E. în apropierea feţei ocluzale, atât vestibular, cât şi oral

448. *Elasticitatea braţului retentiv al croşetului turnat, a cărui diametru se subţiază

uniform către vârf, ajungând să fie jumătate din diametrul de la origine, este,
comparativ cu cea a unuia nesubţiat:
A. egală
B. de două ori mai mică
C. de două ori mai mare
D. de patru ori mai mare
 E. de opt ori mai mare

449. Pintenii ocluzali externi principali prezintă următoarele caracteristici:

A. transmit forţele paralel cu axul lung al dinţilor
B. elasticitate
C. sunt plasaţi într-un lăcaş de formă hemisferică
D. sunt plasaţi într-un lăcaş în formă de coadă de rândunică
E. prezintă rigiditate absolută

450. Încercuirea (în protezarea parţială mobilizabilă) intervine cu rol secundar în:
A. Stabilizarea orizontală a protezei
B. sprijin
C. menţinere
D. reciprocitate
E. pasivitate

451. Reciprocitatea corectă a croşetelor se poate realiza prin următoarele metode:

A. utilizarea croşetului Ackers
B. utilizarea croşetului Ney I
C. utilizarea croşetului Ney II
D. utilizarea croşetului „Fehr”
E. utilizarea croşetului de sârmă

452. Plasarea pintenului ocluzal, în edentaţiile terminale, în fosa mezială a dintelui

stâlp determină:
A. ca proteza să acţioneze ca o pârghie de gradul I
B. ca proteza să acţioneze ca o pârghie de gradul al II-lea
C. micşorarea unghiului de înclinaţie sub care se face bascularea prin înfundare a
şeilor
D. mărirea unghiului de înclinaţie sub care se face bascularea prin înfundare a şeilor
E. transmiterea mai uniformă a presiunilor pe crestele alveolare

453. Caracteristicile croşetelor circulare sunt:

A. braţul retentiv ajunge în zona retentivă subecuatorială dinspre ocluzal
B. porţiunea flexibilă a braţului retentiv acţionează prin tracţiune asupra
retentivităţii dintelui stâlp
C. porţiunea flexibilă a braţului retentiv acţionează prin presiune asupra
retentivităţii dintelui stâlp
D. dezinserţia protezelor este mai uşoară decât inserţia
E. inserţia protezelor este mai uşoară decât dezinserţia

454. Croşetul circular Ackers deschis anterior este indicat:

A. dacă zona de retenţie subecuatorială este maxim 0,25 mm
B. dacă zona de retenţie subecuatorială este maxim 0,50 mm
C. dacă retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp este situată vestibulo-distal
D. dacă retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp este situată vestibulo-mezial
 E. în edentaţii clasa a III-a Kennedy

455. *Retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp, pentru plasarea unui croşet circular
Ackers deschis posterior este dispusă:
A. vestibulo-distal
B. oro-mezial
C. mezial
D. distal
E. vestibulo-mezial

456. Retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp, pentru plasarea unui croşet inelar sau cu
4 braţe, trebuie să fie:
A. maxim 0,25 mm pe premolari
B. maxim 0,50 mm pe premolari
C. maxim 0,25 mm pe molari
D. maxim 0,50 mm pe molari
E. maxim 0,50 mm pe premolari şi molari

457. *Croşetul circular „în ac de păr” se aplică cel mai des pe următorii dinţi:
A. molari maxilari înclinaţi mezial
B. molari mandibulari înclinaţi mezial
C. premolari maxilari
D. premolari mandibulari
E. canini

458. Croşetul Bonwill este foarte utilizat în următoarele situaţii:

A. edentaţii clasa I Kennedy
B. edentaţii clasa a II-a Kennedy
C. edentaţii clasa a III-a Kennedy
D. edentaţii clasa a IV-a Kennedy
E. A + B

459. *Braţul retentiv al croşetului turnat în „T” pleacă din:

A. conectorul principal
B. şaua scheletului metalic
C. pintenul ocluzal
D. croşetul continuu
E. corpul croşetului

460. Utilizarea croşetului turnat în „T” este contraindicată în următoarele situaţii:

A. în edentaţii terminale, când zona retentivă a dintelui stâlp se află mezial
B. în edentaţii terminale, când dintele stâlp are un ecuator protetic înalt
C. edentaţii terminale, când zona retentivă a dintelui stâlp se află distal
D. când există o zonă retentivă muco-osoasă în dreptul conectorului secundar al
braţului retentiv
E. când retentivitatea dintelui stâlp este mai mare de 0,50 mm
461. Croşetul Ney Nr.1 se aplică pe dinţii care au linia ecuatorială:
A. cu traiect tipic situat la mijlocul feţei proximale dinspre edentaţei, urcând oblic
vestibular şi oral spre ocluzal pe faţa proximală opusă edentaţiei
B. cu traseu tipic liniar în 1/3 ocluzală a dintelui stâlp
C. traseu tipic liniar în 1/3 cervicală a dintelui stâlp
D. cu traiect tipic situat la mijlocul feţei proximale dinspre edentaţei, coborând
oblic vestibular şi oral spre cervical pe faţa proximală opusă edentaţiei
E. numită „ecuator protetic Nr.1”

462. Din a doua grupă de croşete Ney fac parte următoarele croşete:
A. croşetul mixt biactiv
B. croşetul cu acţiune posterioară
C. croşetul cu acţiune posterioară inversă
D. croşetul unibar
E. croşetul inelar

463. *Croşetul R.P.I. utilizat în terapia edentaţiei parţiale cu proteze scheletate are
următoarele componente:
A. braţ retentiv divizat în formă de “T”, pinten ocluzal şi conector secundar
B. placă proximo–orală, braţ retentiv divizat în “I”, pinten ocluzal
C. braţ retentiv divizat în “I”, pinten ocluzal, placă linguală
D. braţ retentiv din sârmă, pinten ocluzal, placă palatinală
E. placă proximo–orală, braţ retentiv divizat în “I”, pinten ocluzal,conector
principal

464. *Croşetul mixt Ney (biactiv) este indicat pe dinţii care au linia ecuatorială:
A. tipică
B. în diagonală
C. numită „ecuator protetic Nr.2”
D. înaltă, unde retenţia este mare, aproape de ocluzal
E. coborâtă

465. Avantajele croşetelor mixte utilizate în tehnologia protezelor scheletate sunt:

A. reparaţii uşoare
B. pot fi aplicate în zone de retenţie de 0,25 mm
C. contact liniar cu dintele stâlp
D. vizibilitate redusă
E. se dezactivează în timp

466. La sistemul de bare şi călăreţi Gilmore, barele au următoarea formă pe secţiune:

A. rotundă
B. pătrată
C. dreptunghiulară
D. ovală
E. semipiriformă
467. Din sistemele articulate de menţinere, sprijin şi stabilizare fac parte:
A. ruptorii de forţe
B. capsele
C. amortizorii de forţe
D. balamalele
E. culisele

468. Caracteristicile conectorilor secundari utilizaţi în tehnologia protezei scheletate

sunt:
A. rigiditate
B. traiect vertical
C. joncţiune cu pintenii ocluzali într-un unghi de 90 de grade sau mai mic
D. traiect sinuos
E. utilizare rară

469. Tipurile de conectori secundari sunt:

A. monoactivi
B. proximali
C. interdentari
D. ai braţelor elastice ale croşetelor divizate
E. elastici

470. Şaua protezei scheletate (şa metalică şi acrilică) trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:
A. rigiditate
B. elasticitate
C. conductibilitate termică redusă
D. adaptare intimă şi precisă la ţesuturile cu care vine în contact
E. să permită efectuarea căptuşirilor

471. La conceperea protezelor în edentaţia de clasa I Kennedy, unde retentivitatea

subecuatorială este plasată vestibulo-distal, sunt indicate următoarele croşete:
A. divizat în „T”
B. Ackers deschis edental
C. Ackers deschis dental
D. circular cu braţ întors
E. divizat în „semiT”

472. Caracteristicile conceperii protezelor în edentaţia clasa a II-a Kennedy sunt:

A. extinderea bazei protezei şi în zona hemiarcadei integre
B. elementul contrabasculant este unilateral
C. elementul contrabasculant nu este necesar
D. elementul contrabasculant este plasat pe partea opusă edentaţiei
E. elementul contrabasculant este plasat în vecinătatea şeii
473. *Momentul amprentării preliminare în edentaţia parţială tratată cu proteze parţiale
scheletizate este:
A. în prima şedinţă de prezentare a pacientului
B. după realizarea tratamentelor preprotetice
C. după realizarea tratamentelor proprotetice
D. înainte de orice fel de tratament
E. dependent de tipul de edentaţie

474. *Amprenta preliminară în edentaţia parţială serveşte la confecţionarea:

A. modelului documentar
B. modelului funcţional
C. modelului de studiu şi diagnostic
D. modelului de lucru
E. modelului final

475. Caracteristicile amprentei funcţionale în edentaţia parţială protezată mobilizabil

sunt legate de:
A. tratamentele preprotetice
B. amprenta preliminară
C. clasa de edentaţie
D. tipul de sprijin al protezei
E. vechimea edentaţiei

476. Reproducerea anatomică perfectă a suportului dento-parodontal prin amprentele

funcţionale, în edentaţiile clasa I şi a II-a Kennedy are ca scop realizarea:
A. sprijinului parodontal
B. sprijinului muco-osos
C. menţinerii protezei
D. stabilizării protezei
E. protecţia ţesuturilor mucozale

477. Scopul amprentei funcţionale în edentaţiile clasa I şi a II-a Kennedy tratate cu

proteze scheletate sunt:
A. reproducerea anatomică perfectă a dinţilor restanţi şi a ţesuturilor înconjurătoare
B. să redea forma anatomică a mucoasei crestelor alveolare
C. marginile amprentei să fie extinse la maxim, dar în limite fiziologice
D. să asigure modelarea marginală funcţională
E. să redea forma funcţională a mucoasei crestelor alveolare

478. Amprenta funcţională necompresivă pentru realizarea protezelor scheletate este

indicată în următoarele cazuri:
A. clasa I Kennedy la maxilar
B. clasa I Kennedy la mandibulă, când se utilizează ruptori de forţe
C. clasa a II-a Kennedy la maxilar
D. clasa a III-a Kennedy la maxilar, când se utilizează ruptori de forţe
E. clasa a IV-a Kennedy la mandibulă
479. În edentaţiile clasa a III-a Kennedy, în care protezele scheletate au sprijin dento-
parodontal, scopul amprentei funcţionale este:
A. reproducerea anatomică perfectă a dinţilor restanţi
B. redarea formei anatomopatologice a mucoasei crestelor alveolare
C. redarea formei estetice a mucoasei crestelor alveolare
D. marginile amprentei nu trebuie modelate funcţional
E. marginile amprentei să fie modelate funcţional

480. Amprenta funcţională de spălare se utilizează pentru confecţionarea protezelor

scheletate în următoarele tipuri de edentaţii:
A. clasa I Kennedy la mandibulă
B. clasa a II-a Kennedy la mandibulă
C. clasa a III-a Kennedy la maxilar, unde şeile nu au versant vestibular
D. clasa a III-a Kennedy la mandibulă, unde şeile nu au versant vestibular
E. clasa a IV-a Kennedy la maxilar, unde şeile nu au versant vestibular

481. *Momentul turnării modelului într-o amprentă cu alginate este:

A. în maxim 1-2 minute
B. în maxim 15 minute
C. în maxim o oră
D. în maxim 24 de ore
E. dependent de tehnica de amprentare

482. Impreciziile de suprafaţă ale amprentelor cu alginate pot fi:

A. bule de aer
B. lipsuri
C. desprinderea parţială a alginatului din lingură
D. imprecizii la nivelul bolţii palatine
E. imprecizii la nivelul dinţilor restanţi

483. Metodele de determinare şi înregistrare a relaţiei intermaximare în edentaţia

parţială tratată cu proteze scheletate sunt:
A. dependente de situaţia clinică
B. independente de situaţia clinică, obligatoriu cu şabloane de ocluzie
C. poziţionarea manuală a modelelor în imtercuspidare maximă
D. poziţionarea modelelor cu ajutorul materialelor de înregistrare a poziţiei de
intercuspidare maximă
E. cu ajutorul şabloanelor de ocluzie

484. *Poziţionarea manuală a modelelor în intercuspidare maximă, în vederea

confecţionării unor proteze scheletate se face în următoarele situaţii:
A. în orice situaţie
B. în nici o situaţie
C. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral
D. în edentaţii reduse, cu ocluzie stabilă şi cu dimensiunea verticală de ocluzie
 păstrată sau redusă
E. în funcţie de vârsta pacientului

485. Determinarea şi înregistrarea relaţiei intermaxilare în edentaţia parţială tratată cu

proteze scheletate se face cu şabloane de ocluzie în următoarele situaţii:
A. întotdeauna
B. în nici o situaţie
C. în edentaţiile de clasa I şi a II-a Kennedy, când nu mai sunt unităţi de masticaţie
suficiente
D. în edentaţiile de clasa a IV-a Kennedy întinse sau extinse, cînd opus edentaţiei
parţiale se află o edentaţie parţială sau totală
E. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral

486. *Determinarea funcţională a relaţiilor intermaxilare în edentaţia parţială tratată cu

proteze scheletate nu poate fi utilizată în următoarele situaţii:
A. edentaţii clasa I Kennedy
B. edentaţii clasa a II-a Kennedy
C. edentaţii clasa a III-a Kennedy
D. edentaţii clasa a IV-a Kennedy
E. în nici o situaţie

487. După aplicarea protezelor parţiale scheletete în cavitatea bucală se verifică:

A. fizionomia
B. fonaţia
C. menţinerea şi stabilitatea protezelot
D. gradul de finisare al protezelor
E. ocluzia

488. Testul de rotaţie al protezei scheletate se referă la:

A. verificarea dacă proteza basculează prin înfundare
B. verificarea dacă proteza basculează prin desprindere
C. verificarea dacă proteza basculează vestibulo-oral
D. aplicarea de presiuni pe extremitatea distală a şeii şi pe elementele
contrabasculante
E. aplicarea de tracţiuni verticale asupra protezei

489. *Verificarea menţinerii protezei scheletate se efectuează prin:

A. presiuni alternative pe dinţii stâlpi
B. presiuni alternative pe dinţii laterali artificiali şi pinteni
C. existenţa unei adaptări optime a pintenilor ocluzali în lăcaşurile special preparate
D. tracţiuni în axul de dezinserţie al protezei asupra porţiunilor flexibile ale braţelor
retentive ale croşetelor
E. testul de rotaţie al protezei

490. După aplicarea protezelor parţiale scheletizate, durerea localizată numai la nivelul
crestelor poate fi cauzată de:
 A. exostoze
B. conectori principali elastici
C. mucoasă subţire, atrofică lezată de marginile subţiri ale protezei
D. şei supraextinse
E. contacte premature şi interferenţe

491. Cauzele care determină muşcarea obrajilor la pacienţii purtători de proteze

parţiale sunt:
A. tonusul scăzut al muşchiului buccinator
B. tonusul crescut al orbicularului buzelor
C. ocluzie laterală cap la cap
D. comportamentul propulsiv al limbii
E. nu există

492. Cauza ineficienţei masticatorii determinată de o proteză parţială pot fi:

A. lipsa de menţinere a protezei
B. dinţi artificiali abrazaţi
C. dureri
D. introducerea unor cantităţi prea mari de alimente în gură
E. ingestia unor fragmente mari de alimente nemestecate

493. Readaptarea prin căptuşire a protezelor parţiale scheletate se fac atunci când:
A. scheletul metalic este în stare bună şi perfect adaptat la dinţii restanţi
B. dinţii artificiali sunt în stare bună şi montaţi corect
C. croşetele turnate au fost înlocuite cu croşete de sârmă
D. extinderea şeilor este prea mare
E. ocluzia poate fi echilibrată prin mici şlefuiri

494. Necesitatea căptuşirii protezelor parţiale scheletate de clasa I şi a II-a Kennedy se

apreciază prin:
A. inocluzia laterală
B. lipsa eficienţei masticatorii
C. aplicarea de presiuni digitale pe extremitatea distală a şeii şi pe elementele
contrabasculante, la care aceasta se mobilizează
D. testul de rotaţie al protezei este pozitiv
E. abrazia dinţilor artificiali

495. Rebazarea protezelor parţiale scheletate se poate face în următoarele condiţii:

A. dinţi artificiali abrazaţi
B. dinţi artificiali nedeterioraţi
C. schelet integru şi bine adaptat pe dinţi
D. ocluzia poate fi corectată prin mici şlefuiri şi echilibrare
E. scheletul nu se mai adaptează pe dinţii stâlpi

496. Refacerea şeilor protezelor scheletate şi a arcadelor artificiale se va face când:

A. dinţii artificiali sunt nedeterioraţi
 B. proteza scheletată a suferit mai multe căptuşiri
C. scheletul metalic nu se mai adaptează
D. dinţii artificiali s-au deteriorat sau abrazat
E. apar atrofii galopante de creastă alveolară
Întrebări Protetică Fixă

Tema 47. Restaurări unidentare intracoronare şi extracoronare

Bibliografie: Bratu D, Nussbaum R - Bazele clinice şi technice ale protezării fixe, ed.
Signata, Timişoara, 2001

Complement simplu:

497. *Restaurările unidentare intracoronare indirecte:

A. se realizează în laborator în urma amprentării
B. se realizează în cabinet de către medicul dentist
C. se pot realiza şi fără amrentarea prealabilă
D. se realizează doar din aliaje nobile
E. nici un răspuns corect

498. *Incrustaţiile sunt:

A. coroane de înveliş realizate din aliaje nobile
B. restaurări unidentare extracoronare
C. o alternativă la obturaţiile plastice
D. realizate numai din aliaje de Cr-Co
E. nefizionomice

499. *Incrustaţiile metalice:

A. se realizează din aliaje de Cr-Co
B. se realizează din aliaje nobile şi titan
C. din aur se fracturează dacă solicitarea aplicată depăşeşte limita elastică
D. se brunisează înainte de cimentare
E. nu pot reface punctele de contact.

500. *Avantajele incrustaţiilor din aliaje nobile faţă de obturaţiile din amalgam sunt:
A. colorează ţesuturile dentare
B. modelarea extrabucală permite refacerea unei bune morfologii ocluzale
C. pot fi realizate de către medicul dentist
D. sensibilitatea tehnologică privind turnarea şi prelucrarea
E. nici un răspuns corect.

501. *Pinlay-urile sunt:

A. dispozitive corono-radiculare
B. coroane de substituţie
C. incrustaţii cu crampoane, utilzate ca elemente suplimentare de retenţie
D. bonturi mobilizabile
 E. restaurări protetice mobilizabile

502. *Onlay-urile se indică:

A. la molari trataţi endodontic care au pereţi vestibulari şi orali sănătoşi, iar ţesuturile
restante trebuie protejate
B. la molari trataţi endodontic care mai au doar 1 perete restant
C. ca elemente de agregare în edentaţii întinse
D. cel mai frecvent în leziunile mezio-palatinale la frontali
E. variantele A şi C.

503. *Tehnicile directe faţă de cele indirecte de realizare a incrustaţiilor prezintă

următoarele avantaje:
A. adaptare marginală îmbunătăţită
B. realizarea în condiţii optime a ariei de contact
C. realizarea unei suprafeţe optime de contact
D. posibilitatea unei prelucrări şi lustruiri optime
E. nici un răspuns corect

504. *Obturaţiile de bază în cazul incrustaţiilor din răsini compozite:

A. nu sunt necesare
B. asigură protecţia pulpară în cazul cavităţilor profunde
C. se realizează înaintea preparării cavitătii pentru incrustaţie
D. trebuie extinse până la nivelul marginilor cavităţii
E. se realizează din amalgam.

505. *Amprentarea în cazul incrustaţiilor din răşini compozite se realizează cu:

A. acrilate termo-baro polimerizabile
B. alginate
C. ploieteri sau siliconi cu recţie de adiţie
D. gutapercă
E. hidrocoloizi ireversibili

506. *Incrustaţiile ceramice sunt contraindicate în:

A. parafuncţii
B. leziuni carioase mici sau moderate
C. leziuni carioase mari cu margini de smalţ nesusţinute
D. dinţi cu tratament endodontic la care cavitatea de acces a compromis rezistenţa şi
prognosticul dintelui
E. caităţile în care nu se poate obţine o formă retentivă

507. *Grosimea inlay-urilor

A. ceramice creşte rezistenţa
B. metalice scade rezistenţa
C. ceramice oferă rezistenţă acceptabilă când este de 1-2,5 mm
D. nu are relevanţă
E. variantele A şi B sunt corecte
508. *La inlay-urile compozite
A. prepararea cavităţii este mutilantă
B. limita poate fi subgingivală
C. se bizotează marginile
D. fixarea este adezivă cu cimenturi diacrilice
E. amprenta se realizează cu hidrocoloizi ireversibili

509. *Pregătirea dintelui în vederea cimentării prevede:

A. curăţarea cavităţii după gravare
B. gravarea cavităţii cu acid fluorhidric 37%
C. degresarea cu alcool a cavităţii urmată de o uscare cu un jet de aer timp de 10
secunde
D. aplicarea de acid ortofosforic ce se va polimeriza prin lumină (lampă halogen, cu
plasmă, diodă sau laser)
E. izolarea câmpului operator

510. *Restaurările extracoronare:

A. nu implică laboratorul de tehnică dentară
B. necesită sacrificii mai importante de ţesuturi dure
C. sunt dominate de onlay-uri
D. sunt nefizionomice
E. nici o variantă corectă

511. *Prin procedeul de faţetare:

A. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-ceramice
B. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-acrilice
C. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-diacrilice
D. variantele A, B şi C
E. se urmăreşte sacrificiul minim de ţesut dentar sănătos.

512. *Avantajele faţetelor sunt:

A. economie de ţesuturi dentare
B. corectează bruxismul
C. reaslizează stopuri ocluzale stabile
D. retenţia lor pe suprafaţa dintelui se realizează prin efectul de perlă
E. se realizează din aliaje de Cr-Co.

513. *Coroanele parţiale:

A. necesită preparaţii intempestive
B. permit verificarea ulterioară a vitalităţii dintelui
C. ½ acoperă faţa vestibulară şi jumătate din feţele proximale
D. adaptarea pe bont se face mai greu datorită efectului hidraulic
E. au retenţie şi rezistenţă mecanică sporită faţă de coroana totală

514. *Coroanele parţiale ¾:

 A. se folosesc mai ales la dinţii frontali
B. acoperă marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare
C. are marginile preparaţiei la nivelul punctelor de contact
D. permit menţinerea vitalităţii pulpare
E. acoperă toate suprafeţele în afară de jumătatea mezială a suprafeţei vestibulare

515. *Coroanele de înveliş:

A. metalice acoperă toate feţele dintelui cu excepţia celei vestibulare care se
realizează din acrilat (coroane din două bucăţi)
B. nemetalice se realizează prin polimerizare, sinterizare sau frezare (,ecanică sau
computerizată)
C. se agregă la preparaţiile dentare prin cimentarea sau înşurubare
D. metalice cu grosime dirijată au pereţi de grosime inegală
E. se folosesc pe dinţi cu modificări de poziţie de peste 300 faţă de câmpul ocluzal.

516. *Indicaţiile coroanelor de înveliş:

A. ca elemente de agregare în protezarea fixă
B. pe dinţi cu tratamente endodontice şi patologie periapicală
C. pe dinţi cu rezorbţii alveolare care ating treimea apicală
D. pe dinţi foarte scurţi
E. variantele B şi C

517. *Coroanele turnate cu grosime totală:

A. au pereţi laterali de dimensiuni egale
B. contactul cu bontul se realizează doar în zona coletului
C. contactul cu bontul se realizează şi pe faţa vestibulară
D. nu se utilizează foarte frecvent
E. necesită tehnologii şi aliaje speciale.

518. *Coroanele de înveliş nemetalice

A. mai sunt cunoscute şi sub numele de coroane estetice sau fizionomice
B. folosesc aliaje de Cr-Co
C. nu se pot realiza din răşini compozite datorită contracţie la polimerizare
D. sunt nefizionomice
E. nu pot fi utilizate ca elemente de agregare

519. *Contraindicaţiile coroanei Jacket din ceramică sunt:

A. fracturi ale marginilor incizale ce pot fi refăcute cu materiale plastice de
restaurare coronară
B. anomalii de formă şi de poziţie
C. discromiile
D. pacienţi tineri la care camera pulpară fiind voluminoasă există riscul lezării pulpei
E. nici o variantă corectă

520. *Coroanele Jacket din răşini compozite

A. se realizează prin sinterizare
 B. la realizarea preparaţiei trebuie respectate principiile generale valabile pentru
coroanele de acoperire
C. este recomandată terminaţia în lamă de cuţit la nivel cervical
D. variantele B şi C
E. se realizează din răşini cu umplutură anorganică redusă

521. *Coroanele mixte:

A. nu trebuie să satisfacă funcţia de sprijin datorită funcţiei sale mai mult
fizionomice
B. metalo-ceramice utilizează polimetilmetacrilatul ca material de placare
C. trebuie să evite modificarea raporturilor ocluzale
D. coroanele metaloceramice trebuie supuse procesului de termopolimerizare
E. nu trebuie să menţină neschimbate contactele ocluzale din timpul deglutiţiei

522. Incrustaţiile :
A. sunt proteze unidentare care se folosesc în tratamentul leziunilor coronare
B. sunt folosite pentru restaurarea morfologiei dentare
C. acoperă faţa vestibulară a dinţilor frontali
D. au indicaţii protetice
E. metalice se realizează din aliaje nobile şi titan

523. Incrustaţiile se clasifică în:

A. coroane parţiale ¾
B. inlay sau incrustaţie intracoronară
C. pinlay
D. pinlay (sau incrustaţie extracoronară)
E. onlay (numit şi inlay cu crampoane)

524. Pinlay-urile:
A. sunt incrustaţii cu crampoane
B. utilizează elemente suplimentare de retenţie
C. sunt incrustaţii extracoronare
D. se mai numesc şi inlay-uri cu crampoane
E. variantele B şi C

525. Onlay-urile se indică :

A. în leziuni coronare extinse, cu cuspizi vestibulari sau orali intacţi
B. la pacienţi cu igienă deficitară
C. când istmul reprezintă jumătate sau mai mult din dimensiunea coronară vestibulo-
orală
D. la tineri când există pericolul deschiderii camerei pulpare
E. ca element de agreagare în edentaţii întinse

526. Contraindicaţiile incrustaţiilor sunt

A. elemente de agregare în edentaţii reduse
B. igienă deficitară
 C. elemente de agregare în edentaţii extinse
D. leziuni coronare reduse
E. variantele B şi D

527. Incrustaţiile din răşini compozite realizate prin tehnicile indirecte au următoarele
avantaje faţă de tehnicile directe:
A. timpul de lucru mai scurt
B. preţul de cost mai redus
C. adaptare marginală îmbunătăţită
D. realizarea în condiţii optime a ariei de contact
E. posibilitatea unei prelucrări şi lustruiri optime

528. Tehnica semidirectă intraorală de realizare a incrustaţiilor din răşini compozite

prevăd:
A. realizarea de către tehnician
B. fotopolimerizarea in situ
C. brunisarea incrustaţiilor după cimentare
D. aplicarea unui agent de izolare înaintea inserării şi polimerizării compozitului
E. prepararea cavităţii şi aplicarea obturaţiei de bază

529. Dezavantajele inlay-urilor ceramice sunt:

A. timp de lucru îndelungat
B. aspectul estetic lasă de dorit
C. posibilitatea fracturării în timpul fazelor de laborator
D. posibilitatea uzurii arcadei antagoniste
E. corecturile ocluzale după cimentare pot duce la pierderea culorii iniţiale

530. În vederea cimentării incrustaţiilor ceramice se fac următoarele pregătiri:

A. degresarea dintelui cu spirt
B. gravajul cu acid ortofosforic 37% a dintelui timp de 15 secunde
C. izolarea câmpului operator
D. se usucă cu jet de aer timp de 15 secunde
E. variantele A, B şi C

531. Restaurările extracoronare:

A. reclamă sacrificii mai importante de ţesuturi dure
B. se realizează prin tehnici aproape exclusiv indirecte
C. sunt dominate de onlay-uri
D. sunt dominate de inlay-uri
E. sunt dominate de pinlay-uri

532. Faţetele vestibulare

A. ceramice combină cerinţele conservative cu cele de stabilitate cromatică
B. prezintă risc mare de iritaţie pulpară
C. pot fi realizate doar indirect de către medic
D. elimină prepararea circulară de pe faţa orală
 E. se folosesc la dinţi cu anomalii de formă

533. Contraindicaţiile faţetelor sunt:

A. prezenţa de fisuri amelare
B. anomaliile de formă
C. predispoziţii la carii dentare
D. igienă bucală defectuoasă
E. indicaţii de diastemă

534. Concluzia lui Chirstensen după aplicarea a mii de faţete a fost:

A. în discromiile severe tetraciclinice se obţin rezultate mai bune cu ajutorul faţetelor
decât cu ajutorul coroanelor de înveliş
B. atunci când stigmatele distrofice afectează structural coroanele dentare, se obţin
rezultate mai bune cu ajutorul coroanelor de înveliş
C. în discromiile severe tetraciclinice se obţin rezultate mai bune cu ajutorul
coroanelor de înveliş decât cu ajutorul faţetelor
D. în anomaliile dentare de formă faţetele trebuie plasate subgingival pentru a creşte
rezistenţa şi efectul estetic
E. variantele A şi B

535. Coroanele parţiale:

A. sunt reprezentate de faţete
B. păstrează o bună parte din particularităţile estetice ale dintelui natural
C. nu necesită preparaţii intempestive
D. permit verificarea ulterioară a vitalităţii
E. sunt reprezentate de onlay-uri.

536. Coroanele parţiale:

A. 7/8 acoperă toate suprafeţele în afară de jumătatea mezială a suprafeţei
vestibulare.
B. 4/5 acoperă în plus faţă de coroana ¾ marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare
C. 1/2 sunt specifice zonei laterale acoperind faţa ocluzală până la nivelul cuspizilor
vestibulari
D. păstrează “placajul natural” al dintelui
E. permit testarea vitalităţii dintelui

537. Indicaţiile coroanelor parţiale sunt:

A. indice de carie crescut sau igienă necorespunzătoare
B. coroane de dimensiuni cervico-ocluzale reduse
C. elemente de ancorare în cadrul unor punţi extinse
D. realizarea unor sisteme de contenţie pentru imobilizarea dinţilor în boala
parodontală
E. ancoră în protezarea mobilizabilă

538. Referitor la statica ancorării coroanelor parţiale

 A. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin şanţurile de
pe suprafaţa ocluzală
B. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin pereţii axiali
paraleli
C. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin şanţuri şi
puţuri parapulpare
D. retenţia împotriva forţelor de desprindere orale se realizează prin şanţurile de pe
faţa ocluzală
E. retenţia împotriva forţelor de desprindere orale se realizează prin rigidizare
împotriva încovoierii

539. Coroanele de înveliş

A. acoperă în totalitate suprafeţele preparate ale unui bont natural
B. metalice se pot confecţiona prin turnare
C. metalice se pot confecţiona prin polimerizare
D. metalice cu grosime dirijată are contact cu bontul doar la nivelul feţei vestibulare
E. variantele B şi C

540. Coroanele de înveliş

A. se folosesc la dinţi cu parodonţiul afectaţi
B. se folosesc în scop de refacere morfofuncţională
C. se folosesc în scop protetic
D. se folosesc în scop profilactic
E. se folosesc la pacienţi cu afecţiuni generale care nu suportă şedinţe lungi de
preparări.

541. Coroanele metalice turnate:

A. pot fi cu grosime dirijată
B. pot fi cu grosime totală
C. nu se pot confecţiona din titan
D. cu grosime dirijată consumă mai puţin aliaj decât cele totale
E. variantele A şi B

542. Adaptarea axială a coroanei:

A. la preparaţia cu prag nu sunt permise discrepanţe marginale decelabile
macroscopic
B. se verifică prin urmărirea punctelor de contact proximale şi rezistenţa faţetelor
vestibulare
C. se verifică prin urmărirea închiderii marginale în zona cervicală
D. în preparaţiile tangenţiale, coroana nu trebuie să pătrundă excesiv în şanţul
gingival
E. lungimea excesivă a coroanei se evidenţiază prin ischemierea marginii gingivale

543. Deficienţele în adaptarea marginală:

A. pot fi eliminate doar de către medic
B. pot apare şi datorită greşelilor de modelaj în laborator
 C. macheta nu trebuie să prezinte o adaptare marginală perfectă în zona marginală
deoarece în urma prelucrării şi finisării poate rezulta o treaptă pozitivă.
D. se datorează numai greşelilor medicului
E. pot rezulta în urma unei amprentări greşite

544. Coroanele din două bucăţi

A. mai sunt cunoscute şi coroane din inel şi capac
B. mai sunt cunoscute şi coroane cu fenestraţie vestibulară
C. se confecţionează numai din aliaje nobile
D. capacul se modelează în cabinet
E. au fost folosite în trecut pentru precizia de adaptare a inelului la colet şi
exactitatea reliefului ocluzal

545. Coroanele de înveliş nemetalice

A. nu se mai folosesc
B. se folosesc doar pentru restaurări provizorii
C. sunt cunoscute şi sub numele de coroane estetice
D. se realizează şi din polimeri
E. se realizează şi din răşini compozite

546. Defectele coroanelor de înveliş din răşini acrilice sunt:

A. dificultatea de realizare
B. contracţie mare la polimerizare
C. rezistenţă slabă la uzură
D. absorbţie crescută de apă
E. polimerizarea reticulată a acrilatelor

547. Indicaţiile coroanelor Jacket ceramice sunt:

A. pacienţii tineri cu camere pulpare voluminoase
B. discromii ale frontalilor
C. molarii
D. anomalii de formă
E. anomalii de poziţie

548. Coroanele Jacket acrilice:

A. sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări provizorii
B. sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări permanente
C. sunt folosite ca restaurări permanente sau provizorii
D. pot fi utilizate la adolescenţi ca restaurări de temporizare
E. nu se pot realiza în cabinet

549. Tehnica modelajului direct a coroanelor Jacket din RDC prezintă următoarele
avantaje:
A. relieful ocluzal corect realizat de către tehnician
B. scurtarea timpului de lucru
C. evitarea erorilor din cursul machetării
 D. adaptare marginală îmbunătăţită
E. posibilitatea paralelizării dinţilor de către tehnician

550. Coroanele mixte:

A. asigură funcţia de sprijin
B. se realizează din două tipuri de ceramică feldspatică
C. evită modificarea raporturilor ocluzale
D. se realizează din două bucăţi
E. rezistenţa lor este asigurată de componenta metalică

551. Coroanele mixte:

A. pot fi metalo-ceramice
B. pot fi metalo-acrilice
C. componenta metalică se poate realiza prin galvanizare
D. componenta metalică se poate realiza prin termopolimerizare
E. componenta fizionomică poate să adere de componenta metalică şi prin retenţie
mecanică

552. Avantajele coroanelor mixte sunt:

A. sunt identice cu ale coroanelor acrilice
B. combină rezistenţa mecanică cu aspectul fizionomic
C. rezistenţa în timp a placării cu acrilat a întregii suprafeţe coronare
D. aproape toate tipurile de leziuni coronare pot beneficia de astfel de restaurări
E. pot fi utilizate la dinţii oralizaţi

553. Elementele componente ale coroanei mixte sunt:

A. bontul dentar
B. componenta metalică
C. componenta fizionomică
D. inelul ocluzal
E. faţeta linguală

554. Componenta fizionomică a coroanei mixte:

A. conferă un aspect estetic
B. asigură rezistenţa coroanei mixte
C. nu participă întotdeauna la realizarea ariilor de contact proximale
D. se poate realiza din ceramică
E. se ralizează prin turnarea ceramicii

555. Prepararea bontului pentru o coroană mixtă trebuie să respecte:

A. condiţiile biologice
B. condiţiile mecanice
C. condiţiile fizionomice
D. condiţiile financiare
E. dorinţele pacientului
556. Dezavantajele coroanelor mixte sunt:
A. sunt inestetice
B. agregare mai slabă faţă de cororanele de înveliş metalice turnate datorită
sacrificiului mai mare substanţă dură de la nivelul dinţilor
C. apariţia uneori a fenomenului de separare la interfaţa dintre cele două materiale
D. nu pot fi utlizate ca element de agregare în cazul punţilor
E. nu pot fi folosite individual

557. Componenta metalică a coroanei mixte:

A. asigură efectul estetic
B. se realizează din ceramică
C. delimitează componenta fizionomică
D. reconstituie ariile proximale de contact (cu unele excepţii la CMMC)
E. acoperă în totalitate bontul dentar, cu unele excepţii pentru CMMC

558. Etapele clinice de realizare a coroanelor mixte metalo-ceramice includ:

A. confecţionarea modelului
B. realizarea machetei componentei metalice
C. indicaţia de tratament şi stabilirea planului terapeutic
D. prelucrarea finală a CMMC
E. cimentarea provizorie (dacă este cazul)

559. Etapele clinice de realizare a coroanelor mixte metalo-acrilice includ:

A. examenul clinic
B. amprentarea câmpului protetic
C. ambalarea, tiparul şi turnarea componentei metalice
D. verificarea adaptării protezei (în cele 3 sfere) pe câmpul protetic
E. dezambalarea, prelucrarea componentei metalice

560. După procedeul tehnologic de realizarea a componentei metalice, deosebim CM

al căror schelet rezultă prin:
A. termopolimerizare
B. ambutisare
C. fotopolimerizare
D. sinterizare
E. galvanizare

561. După procedeul de realizare a componentei fizionomice, există CM ale căror

componente se obţin prin:
A. termopolimerizare
B. ambutisare
C. fotopolimerizare
D. sinterizare
E. galvanizare
Tema 69. Principiile preparării dinţilor în protezarea fixă
Bibliografie: Bratu D, Nussbaum R - Bazele clinice şi technice ale protezării fixe, ed.
Signata, Timişoara, 2001

562. *Valoarea optimă de înclinare a fiecărui perete a bontului faţă de axa de inserţie
este de:
A) 2º
B) 3º
C) 6º
D) 10º
E) nici un răspuns nu este corect

563. *Forţe perpendiculare pe axa de rotaţie a unui bont vor dezvolta de-a lungul liniei
tangenţiale a bontului:
A) forţe de rotaţie pure
B) forţe de încovoiere pure
C) forţe de forfecare pure
D) forţe de tracţiune pure
E) nici un răspuns nu este corect

564. *O coroană nu va fi dizlocată sub acţiunea solicitărilor funcţionale sau

parafuncţionale dacă:
A) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de translaţie al
restaurării în jurul unui punct care se găseşte în zona terminală a suprafetei opuse
B) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de rotaţie al restaurării
în jurul unui punct care se găseşte în zona terminală a suprafetei opuse
C) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de rotaţie al restaurării
în jurul unui punct care se găseşte în zona ocluzală a suprafetei opuse
D) răspunsurile b şi c sunt corecte
E) nici un răspuns nu este corect

565. *Mărimea dehiscienţei marginale dintre marginile protezei şi bont, considerată

acceptabilă din punct de vedere clinic, este de:
A) 50 µm
B) 0,50 µm
C) 0,5 mm
D) 0,7 mm
E) 75 µm

566. *Grosimea dentinară minimă pentru oprotecţie pulpară satisfăcătoare este de:
A) 0,5 mm
B) 1 mm
C) 1,5 mm
D) 2 mm
E) nici un răspuns nu este corect
567. *Mărimea presiunii exercitate de medic adupra piesei, din punct de vedere
biologic acceptată este de maxim:
A) 100 g
B) 120 g
C) 230 g
D) 250 g
E) 300 g

568. *În cazul dinţilor cu afectarea furcaţiei se recomandă

A) prepararea fără prag
B) prepararea cu prag cu bizou
C) prepararea canelată
D) prepararea cu prag
E) nici un răspuns nu este adevărat

569. *Refacerea unui parodonţiu sănătos în cazul unor leziuni uşoare este completă
după:
A) 2 săptămâni
B) o zi
C) 4-5 zile
D) 8-12 zile
E) nici un răspuns nu este corect

570. *În cazul smear layer-ului se indică:

A) păstrarea integrală
B) păstrarea parţială sub forma unor “microdopuri”
C) îndepărtarea totală
D) indepărtarea sau păsrarea în funcţie de situaţia clinică
E) nici un răspuns nu este corect

571. *Dacă se şlefuieşte cu turbina fără jet de apă apar leziuni de arsură la nivelul
pulpei după:
A) 5 secunde
B) 11 secunde
C) 15 secunde
D) 30 secunde
E) nici un răspuns nu este corect

572. Stabilitatea unei RPF pe un bont depinde de:

A) lungimea bontului
B) proprietăţile fizice ale cimentului
C) divergenţa ocluzală a suprafetelor axiale
D) diametrul bontului
E) toate răspunsurile sunt corecte
573. Pentru ca elementele adiţionale de creştere a stabilitătii RPF (şanţurile,casetele
preparate pe bont) să fie eficiente ele trebuie să prezinte
A) directie paralelă cu axul de inserţie
B) unghiuri bine exprimate
C) unghiuri rotunjite
D) pereţi perpendiculari pe direcţia forţelor ce tind să disloce restaurarea
E) pereţi paraleli pe direcţia forţelor ce tind să disloce restaurarea

574. Reducerea posibilităţilor de dislocare a unei RPF la o singură axă (axa de

dezinserţie) se realizează prin:
A) eliminarea rotaţiei în sens M-D
B) evitarea unui design exclusiv circular
C) eliminarea rotaţiei în sens V-O
D) eliminarea translaţiei în sens V-O
E) eliminarea translaţiei în sens M-D

575. Rezistenţa structurală a unui bont este dată de:

A) preparara anatomică a suprafeţelor ocluzale
B) bizotarea cuspizilor de ghidaj
C) prepararea de şanţuri şi casete
D) prepararea unei grosimi uniforme a suprafeţelor axiale
E) toate răspunsurile sunt corecte

576. Forma ideală a zonei terminale a bontului trebuie să îndeplinească următoarele

criterii:
A) să ofere o limită precisă pe care să se adapteze marginea finisată a machetei
B) să poată fi observată uşor de către practician
C) să permită o adaptare ocluzală intimă a restaurării
D) să asigure o grosime suicientă a materialului din care se confecţionează restaurarea
E) toate raspunsurile sunt corecte

577. Formele de preparare ale zonei terminale ale bonturilor sunt:

A) cu prag
B) prag cu bizou
C) tangenţială
D) chanfrein
E) chanfrein cu bizou

578. Avantajele preparaţiei cu prag sunt:

A) limita de preparare este precisă
B) este eliminat smalţul nesustinut de la muchia marginală a bontului
C) pericolul de supraconturare al suprafetelor cervicale ale restaurării este minim
D) oferă techicianului suficient spaţiu
E) toate răspunsurile sunt corecte

579. Dezavantajele preparaţiei cu prag sunt:

A) crează dificultăţi în modelarea marginilor restaurării
B) cea mai mică inprecizie la adaptarea coroanei pe bont duce la apariţia unui spaţiu
cervical
C) unghiul de 90 duce la concentrarea stresului în tesuturile parodontale
D) sacrificiu mare de tesuturi dure
E) pericol mare de lazare a periodonţiului marginal în timpul preparării

580. Indicaţile preparaţiei cu prag sunt:

A) restaurările integral ceramice
B) evoluţia unei carii în zona cervicală
C) CMMC pe faţa vestibulară şi pe jumătatea vestibulară a feţelor proximale
D) CMMC pe faţa orală şi pe jumătatea orală a feţelor proximale
E) CMMC pe faţa orală şi pe feţele proximale

581. Avantajele pragului cu bizou sunt:

A) limita preparaţiei este bine definită
B) spaţiu suficient pentru technician
C) nu necesita sacrificiu mare de ţesuturi
D) bizotarea elimină smalţul nesusţinut
E) toate răspunsurile sunt corecte

582. Dezavantajele pragului cu bizou sunt:

A) este greu de realizat
B) impune plasarea marinii restaurării în şanţul gingival
C) la coroanele dentare cu dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie
D) crează dificultăţi în modelarea marginilor restaurării
E) marginile subţiri ale machetei de ceară se pot deforma

583. Indicaţile pragului cu bizou sunt:

A) zona vestibulară şi parţial proximală a CMMC
B) în zona orală şi parţial proximală a CMMC
C) la pragul ocluzal a onlayului şi al coroanei ¾ la mandibulă
D) zona vestibulară şi parţial proximală a CMMP
E) în zona terminală gingivală proximală la cavităţile preparate pentru onlay de ceramică

584. Avantajele chanfrein-ului sunt:

A) se elimină smalţul nesusţinut de la muchia marginală a bontului
B) pericolul de a supracontura suprafeţele cervicale ale restaurării este minim
C) nu necesită sacrificiu mare de ţesuturi dentare
D) cimentul are posibilităţi de refluare
E) unghiul intern rotunjit împiedică acumularea de stres

585. Dezavantajele chanfrein-ului sunt:

A) necesită sacrificiu mare de ţesuturi dentare
B) cimentul are posibilităţi de refluare
C) la coroanele dentare cu dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie
D) la o adaptare deficitară a restaurării pe bont apar zone de retenţionare a plăcii
bacteriene
E) toate răspunsurile sunt corecte

586. Indicaţile chanfrein-ului sunt:

A) onlay-urile MOD
B) coroanele metalice turnate
C) coroanele integral ceramice
D) zona linguală a CMMC
E) zonele proximale ale CMMC

587. Avantajele preparării fără prag sunt:

A) limită bine definită a preparaţiei
B) sacrificiu redus de ţesuturi dure dentare
C) preparare clinică simplă
D) în caz de adaptare marginală deficitară spaţiul marginal nu se măreşte
E) toate răspunsuile sunt corecte

588. Dezavantajele preparării fără prag sunt:

A) limită de preparare imprecisă
B) imposibilitatea de refluare a cimentului
C) cea mai mică inprecizie la adaptarea coroanei pe bont duce la apariţia unei dehiscienţe
cervicale
D) margini subţri ale machetei de ceară ce se pot deforma
E) supraconturări din partea technicianului

589. Indicaţile preparării fără prag sunt (ca şi soluţie de compromis):

A) suprafeţele vestibulare ale dinţilor laterali
B) dinţi cu diametre reduse
C) suprafeţele linguale ale dinţilor laterali inferiori
D) dinţi basculaţi
E) dinţi egresati

590. Răspunsul pulpar la prepararea bontului este condiţionat de următorii factori:

A) grosimea dentinei restante
B) traumatismul termic
C) traumatismul psihic
D) vibraţii
E) expunerea pulpei dentare

591. Vitalitatea bontului poate fi ameninţată de:

A) modelarea necorespunzătoare a suprafeţei ocluzale a restaurărilor de durată
B) modelarea necorespunzătoare a suprafeţei linguale a restaurăriloor provizorii
C) amprentare
D) demineralizarea sau gravarea acidă
E) toate răspunsurile sunt corecte
592. Cantitatea de căldură care ia naştere în timpul preparăii bonturilor depinde de:
A) temperatura camerei
B) mărimea presiunii exercitate de medic adupra piesei
C) durata contactului dintre instrumentul diamantat şi suprafaţa dentinară
D) eficienţa răcirii cu apă
E) eficienţa răcirii cu aer

593. Despre desicarea dentinei se poate afirma că:

A) dentina trebuie uscată pentru a curăţa smear layer-ul
B) dentina trebuie să rămână umedă
C) determină mişcarea spre interior a fluiului din canaliculele deninare
D) determină mişcarea spre exterior a fluiului din canaliculele deninare
E) determină stimularea nervilor senzitivi pulpari

594. Pulpectomia în scop protetic se recomandă dacă:

A) preparaţia terminală se realizează în pra cu bizou
B) grosimea dentinei este prea redusă pentru a mai putea garanta vitalitatea organului
pulpar
C) dorim o rezistenţă crescută a bontului
D) anticipăm o eventuală deschidere a camerei pulpare în timpul preparării dintelui
E) toate răspunsurile sunt corecte

595. Agenţii de curăţire a dentinei conţin:

A) acid citric
B) poliacid
C) agent de chelatare (EDTA)
D) acid tartric
E) acid tanic

596. Pentu profilaxia afecţiunilor pulpare în timpul protezării se inică:

A) aplicarea unui liner pentru a închide orificile canaliculelor deninare
B) trebuie indepărtat smear layer-ul
C) evitarea exercitării unor forţe exagerate la cimentare
D) stimularea neodeninogenezei prin aplicarea de idroxid de calciu pe suprafaţa dentinară
proaspătă
E) evitarea desicării suprafeţei dentinare

597. *Pentru a nu leza ţesutul gingival se va pătrunde în şanţul gingival maxim:

A) 1 mm
B) 1.2 mm
C) 0,5 mm
D) 0.25 mm
E) 0,7 mm

598. Raporturile dintre dinţii restauraţi şi parodonţiu depind de:

A) ariile de contact interproximale
B) conturul coronar al suprafeţelor vestibulare în treimea mijlocie şi a suprafeţelor orale
în treimea cervicală
C) conturul de emergenţă
D) zona şanţului gingival
E) toate răspunsurile sunt corecte

599. Ariile de contact sunt poziţionate astfel:

A) în treimea mijlocie faţă de ambele planuri pentru faţa distală a primilor premolari şi
cea mezială a premolarilor secunzi
B) în treimea incizală în plan frontal şi în treimea vestibulară în plan sagital pentru
incisivi şi canini
C) la unirea treimii cervicale cu cea mijlocie în sens ocluzo-cervical şi la unirea treimii
vestibulare cu cea mijlocie în sens vestibulo-oral pentru molari
D) la unirea treimii ocluzale cu cea mijlocie în sens ocluzo-cervical şi la unirea treimii
vestibulare cu cea mijlocie în sens vestibulo-oral pentru premolari
E) în treimea mijlocie faţă de ambele planuri pentru faţa distală a primilor molari şi cea
mezială a molarilor secunzi

600. Impactul alimentar este favorizat de:

A) tablă ocluzală turtită(plană)
B) contacte intraarcadice prea strânse
C) cuspizi plonjanţi
D) înterferenţe ocluzale ce duc la distalizarea dintelui şi deschiderea spaţiului interdentar
E) toate răspunsurile sunt corecte

601. Plasarea marginilor restaurării în şanţul gingival este indicată în următoarele

circumstanţe:
A) înlocuirea sau acoperirea unei restaurări intratisulare întinse (obturaţie)
B) îmbunătăţirea retenţiei bontului coronar
C) pentru un contur coronar favorabil la dinţii cu furcaţile dezvelite
D) când considerentele estetice nu primează
E) când se doreşte o finisare superioară a marginii cervicale a bontului

602. Manifestările clinice ale pătrunderii în spaţiul subsulcular în cazul protezărilor

fixe se manifestă astel:
A) inlamaţie gingivală persistentă
B) formare de pungi, ca retracţie de reconturare în caz de parodonţiu subţire-festonat
C) formare de pungi, ca retracţie de reconturare în caz de parodonţiu gros-turtit
D) retracţie gingivală, retracţie de reconturare în caz de parodonţiu gros-turtit
E) retracţie gingivală, retracţie de reconturare în caz de parodonţiu subţire-festonat

603. Mecanismele de acţiune ale teoriei protecţiei gingivale sunt:

A) protecţia marginilor gingivale
B) suprafaţa restaurării în continuarea suprafeţei gingiei
C) stimularea gingivală
D) contururi de autocurăţire
E) toate răspunsurile sunt corecte

604. Referitor la profilul de emergenţă se poate afirma că:

A) reprezintă acea porţiune din suprafaţa axială a dintelui care se întinde de la baza
şanţului gingival , trece de gingia liberă şi pătrunde în mediul bucal
B) reprezintă acea porţiune din suprafaţa axială a dintelui care se întinde de la gingia liberă şi
pătrunde în mediul bucal
C) profilul de emergenţă drept reprezintă conturul axiogingival normal al dintelui natural
D) restaurările cu profil de emergenţă drept facilitează accesul mijloacelor de igienizare
E) restaurările cu profil de emergenţă ce urmăreşte convexitatea naturală facilitează
accesul mijloacelor de igienizare

605. Avantajele plasării marginilor preparaţiei supragingival sunt:

A) pot fi finisate foarte bine
B) au aspect estetic superior
C) pot fi amprentate mai uşor
D) se indică în leziunile dentare şi fracturi dentare extinse în zona sulculară
E) pot fi preparate uşor şi cu precizie mare

606. Indicaţile plasării marginilor preparaţiei subgingival sunt:

A) când considerentele estetice nu primează
B) acoperirea unor restaurări intratisulare extinse (DCR turnat, obturaţie)
C) în situaţile ce necesita o finisare cervicală superioară
D) îmbunătăţirea retenţiei bontului prin alungirea acestuia
E) toate răspunsurile sunt greşite

607. Particularităţile dinţilor cu suport parodontal redus au următoarele partiularităţi:

A) alungirea coroanei clinice
B) diminuarea diametrului radicular
C) migrarea coletului clinic
D) modificarea anatomiei gingivale
E) mentinerea anatomiei gingivale

608. În cazul dinţilor cu suport parodontal redus se recomandă:

A) plasarea supragingivală a marginilor restaurării
B) adaptare marginală foarte precisă
C) prepararea fără prag a zonei terminale
D) prepararea în chanfrein a zonei terminale
E) plasarea subgingivală a marginilor restaurării

609. Principile biomecanice comune tuturor preparaţiilor sunt:

A) conservarea ţesuturilor dure restante
B) suprafeţe ocluzale din ceramică
C) integritatea mainală
D) vizibilitate minimă a metalului
E) rezistenţa structurală

610. Principile biologice comune tuturor preparaţiilor sunt:

A) protecţia psihicului pacientului
B) asigurarea formei de retenţie şi stabilitate
C) integrarea ocluzală a restaurării
D) protecţia biologiei pulpare
E) margini subgingivale

Tema 70. Planul de tratament în protezarea breşelor edentate

Bibliografie: Bratu D, Nussbaum R - Bazele clinice şi technice ale protezării fixe, ed.
Signata, Timişoara, 2001

611. *Starea de edentaţie trebuie tratată exclusiv:

A. medicamentos
B. protetic
C. endodontic
D. mecanic
E. parodontologic

612. *Restaurările hibride cuprind:

A. restaurare mobilă
B. restaurare fixă
C. restaurare fixă plus mobilizabilă
D. restaurare unidentară
E. restaurare pe implante

613. *Valoarea funcţională a dinţilor stâlpi restanţi depinde de:

A. implantarea dinţilor
B. morfologia radiculară
C. depulparea dintelui
D. profesie,sex,vârstă
E. toate răspunsurile sunt corecte

614. *Următoarele materiale păstrează integritatea stopurilor ocluzale:

A. RDC
B. aliajele
C. polimeri
D. stents
E. FOZ

615. *Breşele edentate se pot localiza:

A. la maxilar
B. la mandibula
C. pe o hemiarcada
 D. în zona frontală
E. toate răspunsurile sunt corecte

616. *Edentaţia subtotală rezultă din :

A. absenţa 1-2 dinţi de pe arcadă
B. absenţa 1-2 dinţi de pe ambele arcade
C. prezenţa a 10-12 dinţi pe arcadă
D. prezenţa a 1-4 dinţi pe arcadă
E. absenţa tuturor dinţiilor

617. *Clasificarea lui Kennedy este:

A. clasificarea morfologiei dentare
B. a morfologiei radiculare
C. a formei arcadelor
D. a formei faciale
E. a edentaţiilor parţiale

618. *Clasele lui Kennedy:

A. nu au modifcări
B. clasa III are doar o modificare
C. toate pot avea o singură modificare
D. clasa IV nu poate avea modificări
E. clasa IV are doua modificări

619. *Configuraţia rădăcinilor si canalelor radiculare se examinează:

A. prin incizie
B. pe ortopantomografie
C. cu ajutorul camerei intraorale
D. radiografic
E. palpatoriu

620. *Molarii primi inferiori:

A. au trei rădăcini robuste
B. au o implantare foarte scăzută
C. sunt fără valoare protetică
D. au rădăcinile foarte convergente
E. au rădăcini robuste divergente

621. *Raportul coroană-rădăcină constă în:

A. L dintelui măsurată de la coroană la apex
B. L coroană-creastă alveolară în raport cu L rădăcinii intraosoase
C. L creastă alveolară-apex în raport cu latimea coronară
D. lăţimea coronara in raport cu lungimea coronară
E. nici un răspuns

622. *Semn radiologic în cazul dinţilor sănătoşi:

 A. spaţiu periodontal mărit
B. cameră pulpară fără radiotransparenţă
C. sept osos interradicular compact
D. sept osos alveolar discontinuu
E. compactă osoasă absentă

623. *Restaurarea breşei edentate în zona laterală se recomandă:

A. pentru prezenţa tuturor dinţilor pe arcadă
B. pentru evitarea basculării dinţilor limitrofi breşei
C. până la vârsta de 17 ani
D. în cazul unei breşe vechi închisă
E. toate

624. *Elementele de agregare:

A. sunt alese de către pacient
B. numarul lor este independent de numărul stâlpilor
C. acoperă dinţii stâlpi
D. sunt nefuncţionale
E. preferate pentru zona laterală sunt coroanele semifabricate

625. *RPF monobloc au câştigat teren datorită:

A. consumului mai mare de materiale
B. preţ de cost scăzut şi eficienţă scăzută a echipei medic-tehnician
C. scurtării numărului de etape clinico-tehnice
D. măririi numărului de etape clinice şi a exactităţii foarte mari
E. se realizează prin sudarea,lipirea părţilor componente

626. *Caracteristicile RPF:

A. sunt proteze elastice
B. sunt realizate direct în cabinetul stomatologic
C. volumul lor este mai mare ca şi cel al dinţilor naturali
D. sunt fixate la dinţii stâlpi prin cimentare, lipire, înşubare
E. nu transmit presiuni masticatorii stâlpilor

627. *Restaurările protetice fixe cu extesie:

A. sunt nedemne de a fi luate în considerare
B. prezintă o rată de eşecuri mai mică cu cât numărul dinţilor stâlpi este mai
mic
C. este recomandată în zona laterală
D. este limitată atât distal cât şi mezial de dinţi
E. se folosesc în zona frontală

628. *RPF totale trebuie sa nu îndeplinească următoarele condiţii:

A. să aibă ambrazuri mari ce pot fi igienizate
B. relieful ocluzal să nu corespundă antagoniştilor
C. să nu irite parodonţiul marginal
 D. să nu acumuleze placă
E. nici un raspuns

629. *Care afirmaţii sunt corecte:

A. RPF totală se va sprijinii pe patru implante dispuse întocmai ca dinţii
naturali
B. amplasarea implantelor în zone neadecvate este favorabilă
C. folosirea mai multor materiale , apărând fenomenul de bimetalism, este
favorabilă
D. numar de implante trebuie să fie mai mic decât numărul dinţilor
intermediari
E. nici un răspuns

630. *Indicaţiile RPF mobilizabile sunt:

A. pierderi mici de substanţă osoasă
B. lipsa de paralelism a dinţilor stâlpi valoroşi
C. foarte rar în protetica implantologică
D. în situaţii când avem spaţiu protetic mare cu igienizare infimă
E. în special în zona frontală la cântăreţi

631. Breşele edentate pot varia în funcţie de:

A. topografie
B. întindere
C. înălţime
D. frecvenţă
E. toate sunt corecte

632. Restaurările protetice fixe au ca suport:

A. dinţii
B. implante
C. mucoasa jugală
D. dinţi şi implante (mixt)
E. dinţii şi palatul dur

633. Condiţiile care trebuie să le îndeplinească modelul:

A. amprenta să fie luată cu un material de bună calitate
B. să redea detalii precise ale reliefului ocluzal
C. depozitare inadecvată
D. gipsuri de turnare inferioare calitativ
E. sa nu reproducă forma arcadelor în totalitate

634. Care din următoarele sunt poziţii mandibulare reale:

A. poziţia de repaus mandibular
B. poziţia de creştere mandibulară
C. poziţia de intercuspidare maximă
 D. ocluzia defectuoasă
E. ocluzia de relaţie centrică

635. Norme care atestă o ocluzie funcţională optimă:

A. nu există faţete de uzură
B. devierea uşoară a mandibulei în timpul deschiderii maxime
C. pacientul nu acuză parafuncţii
D. în timpul PIM nu apar zgomote
E. liniile mediane coincid

636. Breşele sunt intercalate dacă:

A. nu sunt delimitate de dinţi
B. sunt delimitate de dinţi doar mezial
C. este edentat total
D. sunt delimitate de dinţi atât mezial cât şi distal
E. există dinţi restanţi la extremităţile breşei

637. Clasificarea lui Kennedy:

A. a împărţit edentaţiile în patru clase
B. a rezistat in timp până în zilele noastre
C. este foarte complexă
D. nu este practică
E. a împărţit edentaţiile în trei clase

638. Clasa I Kennedy cuprinde:

A. arcade edentate frontal
B. arcade edentate biterminal
C. arcade edentate marginite de dinţi restanţi doar mezial
D. arcade edentate doar pe o hemiarcadă
E. nici un răspuns

639. Clasa III Kennedy cuprinde:

A. arcadele edentate terminal
B. arcade edentate în zona frontală
C. arcade edentate în zona laterală limitate atât mezial cât şi distal de dinţi
D. arcade cu breşe intercalate laterale uni sau bilateral
E. arcade edentate uniterminal, pe o hemiarcadă

640. Clasificarea lui Eicher:

A. are trei clase
B. are patru clase
C. pune accent pe rapoartele ocluzale
D. pune accent pe fizionomie
E. a fost modificată de E.Costa
641. Restaurări protetice mobilizabile:
A. au sprijin muco-osos
B. au sprijin dento-parodontal
C. au retenţie exclusiv muco-osoasă
D. au sprijin mixt
E. nu au sprijin mixt

642. Restaurările protetice mobilizabile:

A. sunt total inestetice
B. sunt contraindicate în toate cazurile
C. sunt soluţii protetice universale
D. se aplică cu mare succes în perioada de creştere
E. pot fi asociate cu restaurări protetice fixe

643. Protezele mobilizabile se pretează când:

A. avem dinţi cu coroane clinice scurte
B. pacienţi în vârstă
C. în special la persoane de sex feminin
D. stare generală nu permite protezarea fixă
E. număr insuficient de dinţi stâlpi pentru o protezare fixă

644. O proteză dentară fixă pe doi dinţi durează mai mult dacă:
A. cei doi stâlpi au un parodonţiu sănătos
B. breşa este de maximum doi dinţi
C. breşa este de minimum 3 dinţi
D. direcţia crestei edentate e rectilinie
E. nici un răspuns

645. Restaurarea protetică fixă se poate realiza dacă:

A. breşa nu este mai mare de doi,trei dinţi
B. breşa este limitată atât mezial cât şi distal de dinţi restanţi
C. este un suport bun al osului alveolar
D. este rezorbţie mare osoasă şi a ţesuturilor moi
E. este o înclinare a dintilor limitrofi mai mare de 25º

646. Restaurare adezivă se poate realiza :

A. dacă este edentatie unidentară frontală
B. dacă este edentaţie pluridentară,mai mare de trei dinţi
C. când este rezorbţie exagerată a crestei
D. cu precădere la pacienţii tineri
E. nu se poate realiza

647. În alegerea dinţilor stâlpi trebuie să respectăm schema ce urmăreşte:

A. statusul general al pacientului
B. gradul rezorbţiei osoase
C. implantarea dinţilor
 D. raportul coroana-rădăcină
E. rasa pacientului

648. Rezistenţa uni dinte este mai mare cu cât:

A. lungimea rădădcinii este mai mare
B. suprafaţa rădădcinii este mai mare
C. rădăcina este mai dreaptă si netedă
D. rădădcinile au implatare mai mică
E. rădăcinile sunt mai divergente

649. Caninul superior:

A. are o poziţie vicioasă pe arcadă
B. este situat la intersecţia celor două planuri
C. are o rădăcina lungă de 11mm
D. este puternic
E. are o valoare protetică foarte mare

650. Primul molar permanent superior:

A. are patru rădăcini robuste
B. are trei rădăcini cu implantare slaba
C. are o valoare protetică foarte bună
D. nu se include în proteze
E. rădăcinile vestibulare sunt divergente una de alta

651. Incisivii laterali superiori :

A. au rădăcini robuste cilindrico-conice
B. au cea mai buna implantare dintre dinţii maxilari
C. au o rădăcină uşor curbă spre distal la apex
D. au o valoare protetică redusă
E. au o valoare protetică foarte mare

652. Cei mai valoroşi stâlpi în protezarea fixă:

A. molarul prim
B. incisivii inferiori
C. caninul
D. incisivii laterali superiori
E. molarul doi

653. Evaluarea pozitivă a unui dinte pentru a fi ales dinte stâlp cuprinde:
A. configuraţia rădăcinilor
B. dimensiunea coronara
C. statusul mucoasei
D. statusul parodontal
E. forma arcadelor

654. Raportul coroană-rădăcină al unui dinte stâlp în condiţii normale este:

 A. optim 2/3
B. minim 3/2
C. maxim 4/3
D. minim acceptat 1/1
E. nici un răspuns

655. Raportul coroană-rădăcină se modifică în caz de:

A. fracturi radiculare extratisulare
B. retracţiei gingivale
C. luxaţiilor dentare
D. în cazul rezecţiilor apicale
E. uzurii coronare exagerate

656. Nu se practică terapie endodontică pe dinţii stâlpi vitali cînd:

A. pacientul este simptomatic într-o mică măsură
B. nu există radiotransparenţe periapicale
C. pacientul e asimptomatic
D. nu s-a expus pulpa la prepararea cavităţii
E. s-a expus un corn pulpar dar s-a efectuat coafaj direct

657. Statusul parodontal se determină prin examinarea

A. culorii gingiei
B. mucoasei jugale
C. tendinţa la hemoragie a gingiei
D. pungilor parodontale
E. ocluziei

658. Pungile parodontale:

A. apar prin creşterea gingiei în sens coronar
B. sunt supraalveolare
C. sunt ocluzale
D. sunt infraalveolare
E. pot fi înguste sau largi

659. Mobilitatea fiziologică poate fi

A. transversală
B. oblică
C. verticală
D. axială
E. nici un răspuns

660. Categoriile de mobilităţi dentare:

A. pasivă
B. tranzitorie
C reversibilă
D. activ-mobilă
 E. ireversibilă

661. Mobilitatea dentară reversibilă poate fi din cauză:

A. protetică
B. inflamatorie
C. ocluzală
D. sinusită
E. fiziologică

662. Mobilitatea dentară se poate determina:

A. exclusiv radiografic
B. folosind o cameră intraorală
C. apart electronic cum ar fi PERIOTEST
D. clinic, manual
E. transluminare

663. Un examen radiografic parodontal complet cuprinde:

A. două radiografii intraorale
B. radiografie panoramică
C. 4 radiografii posterioare muşcate
D. două radiografii de profil
E. patru radiografii intraorale

664. În plan vertical leziunile de furcaţie se clasifică în:

A. subgrupa A între 0-3 mm
B. subgrupa B între 4-7 mm
C. subgrupa C mai mare de 7mm
D. subgrupa D mai mică de 25 mm
E. subgrupa E mai mare de 25 mm

665. Ligamentul parodontal:

A. format din ligamente ce provin din muşchii orbiculari
B. este principalul element al parodonţiului
C. se înlocuieşte odată la şase luni
D. este format din fibre de colagen
E. este format din fibrele Sharpey

666. Ligamentul parodontal:

A. suferă atrofie
B. este adaptabil la solicitările la care este supus
C. susţine dintele în alveolă în timpul funcţiilor
D. este dispensabil dintelui
E. asupra lui acţionează forţele ocluzale

667. RPF din zona laterală trebuie să corespundă cerinţelor:

A. masticaţie
 B. igienă bună
C. menţinerea stopurilor ocluzale
D. ştergerea stopurilor ocluzale
E. menţinerea DVO

668. Edentaţia de premolar secund şi molar prim superior

A. face parte din clasa I Kennedy
B. face parte din clasa III Kennedy
C. se rezolvă exclusiv endodontic
D. poate fi prins şi molarul trei în lucrare
E. nu se inseră implante

669. Edentaţia de premolar prim şi molar secund permanent superior

A. caninul se lasă neatins cât mai mult posibil
B. va cuprinde incisivii laterali, molarul prim şi molarul trei
C. patru stâlpi: canin,premolar doi,molar prim,molar trei
D. un implant în breşa premolarului
E. doar molarul prim şi premolarul cu extensie distală

670. Edentaţia de incisiv lateral superior se rezolvă prin:

A. punte de agregare pe canin cu extensie mezială
B. se cuprind toţi patru incisivii din cosiderente estetice
C. tehnică adezivă pe dinţii limitrofi breşei, pe faţa lor palatinală
D. implant
E. nu se recomandă implant datorită retracţiei gingivale

671. Edentaţie de patru incisivi la mandibulă se rezolvă prin

A. Proteză scheletată
B. face parte din clasa a III a Kennedy cu două modificări
C. patru implante interforaminale
D. agregare pe canini
E. agregare pe canini şi premolarii primi

672. Elementele de agregare ale RPF pot fi:

A. coroane integral ceramice
B. coroane provizorii
C. incrustaţiile
D. coroane de substituţie
E. nici un răspuns

673. După modalitatea de sprijin avem RPF:

A. cu sprijin mixt (dento-implantar)
B. numai cu sprijin mucos
C. cu sprijin mucos şi dentar
D. cu sprijin pe dinţii stâlpi naturali
E. cu sprijin musculo-cutanat
674. Protezele parţiale fixe (RPF):
A. nu refac continuitatea arcadelor
B. împiedică bascularea dinţilor limitrofi breşei
C. refac ariile de contact
D. protejează parodonţiul marginal
E. împiedică extruzia dinţilor antagonişti

675. RPF cu extensie:

A. se folosesc în zona frontală
B. elementele de agregare sunt de ambele parţi ale intermediarului
C. extensia poate fi ’’sărită’’ peste mai mulţi dinţi
D. se indică folosirea protezelor din elemente separate
E. indicat ar fi sprijinul pe mai mult de două elemente de agregare

676. RPF totală:

A. se indică ca fiind ideală în cazul prezenţei caninilor şi molarilor primi sau
secunzi
B. este foarte puţin folosită în practică
C. reface o edentaţie clasa I Kennedy
D. trebuie să aibă ambrazurile cervicale ce permit igienizare corectă
E. sa nu retenţioneze alimente şi placă dentară

677. RPF cu agregare adezivă:

A. dezavantajul lor este distrucţia mare de ţesuturi dentare dure
B. se recomandă în cazurile cu dinţi limitrofi breşei integri
C. se practică pentru zona frontală
D. la pacienţii tineri
E. se recomandă în cazul în care avem o distanţă M-D mult mai mare decât
diametrul MD al coroanei dintelui intermediar

678. În cazul RPF pe implante avem:

A. implante de stadiu I ce se încarcă imediat
B. RPF fixe,mobilizabile,mobile,hibride
C. posibilitatea de a insera oriunde indiferent de rezerva osoasă
D. implante de stadiu II care ramân izolate pentru osteointegrare
E. nici un raspuns corect

679. Atitudinea de expectativă în protetica dentară presupune monitorizarea:

A. statusului pulpar
B. funcţiei masticatorii
C. dezvoltării organismului
D. rapoartelor ocluzale statice fară interesarea rapoartelor dinamice
E. adâncimii pungilor parodontale

680. RPF demontabile:

 A. pot fi îndepărtate de pe câmp doar de pacient
B. sunt uşor de montat
C. sistemul de solidarizare este şurubul
D. domină protetica implantologică
E. pot fi îndepărtate de pe câmp doar de medic

Tema 72. Adaptarea şi fixarea protezelor fixe

Bibliografie: Bratu D, Nussbaum R - Bazele clinice şi technice ale protezării fixe, ed.
Signata, Timişoara, 2001

681. *Etapa finală a terapiei protetice fixe constă în:

A) prepararea bonturilor
B) proba scheletului
C) fixarea restaurării
D) condiţionarea şanţului gingival
E) nici un răspuns nu este correct

682. *Verificarea adaptării corecte a RPF cuprinde:

A) verificarea raporturilor interarcadice
B) verificarea raporturilor intraarcadice
C) verificarea adaptării pe model
D) verificarea adaptării în cavitatea bucală
E) toate răspunsurile sunt corecte

683. *Verificarea adaptării RPF se face în sferele:

A) proximală
B) ocluzală
C) cervicală
D) toate răspunsurile sunt corecte
E) nici un răspuns nu este corect

684. *Adaptarea în sfera proximală se verifică folosind:

A) sonda dentară rigidă
B) acul Miller
C) hârtie de articulaţie cu grosimea de 22,5 mm
D) mătasea dentară
E) toate răspunsurile sunt corecte

685. *Cotactele proximale prea strânse vor genera:

A) senzaţia de tensiune în arcadă
B) bruxism
C) miozită
D) contacte premature
E) interferenţe de partea lucrătoare

686. *Obtinerea unei adăptări marginale bune se face prin:

A) turnarea de către technician de coroane mai lungi
B) brunisarea RPF din aliaje nobile
C) inserarea cooanei la adâncime maximă în sulcus
D) nici un răspuns nu este corect
E) toate răspunsurile sunt corecte

687. *Neadaptarea cervicală a coroanelorpe bonturi poate fi determinată de:

A) minusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice
B) inexistenţa arilor de contact
C) resturi din cimentul provizoriu
D) relaţia dintre cuspizii antagonişti
E) toate răspunsurile sunt corecte

688. *Contactele dintre suprafata internă a protezei şi preparaţie se verifică folosind:

A) amestec de chloroform şi ruj la bonturile vitale
B) material de amprentare cu vâscozitate mică
C) silicon de condensare FIT CHECKER
D) răspunsurile bşi c sunt corecte
E) răspunsurile bşi c sunt incorecte

689. *Verificarea raporturilor ocluzale se face:

A) în PIM
B) în ORC
C) în lateralitate
D) în protruzie
E) toate răspunsurile sunt corecte

690. *Proprioceptorii parodontali sesizează deficienţe ocluzale de:

A) 8 µm
B) 8 nm
C) 8 mm
D) 18 µm
E) 28 µm

691. *Adaptarea ocluzală se verifică folosind

A) hârtie de articulaţie
B) folie de ceară
C) răşină
D) toate răspunsurile sunt corecte
E) răspunsurile a şi b sunt corecte

692. *Corectare în caz de contacte premature şi interferenţe se face prin:

A) şlefuirea zonei care înalţă
B) slefuire selectivă
C) adaptarea sistemului stomatognat la noile condiţii
D) îndepărtarea placajului ceramic şi refacerea lui in polimeri
E) nici un răspuns nu este corect

693. *Lipirea RPF se face cu:

A) FOZ
B) ZOE
C) CSF
D) HV-EBA
E) CIS

694. *Fixarea RPF se face prin:

A) lipire
B) cimentare
C) interpunere unei particule de salivă între preparaţie şi proteză
D) frictiune
E) răspunsurile corecte sunt a şi b

695. *Înainte de cimentarea unei coroane pe bont ea trebuie:

A) să fie strâmta
B) să se adapteze perfect
C) diametrul intern al coroanei să fie mai mare decât diametrul bontului
D) sunt obligatorii şanţurile de refluare pe suprafaţa internă a oroanei
E) sunt corecte răspunsurile c şi d

696. *Pentru ca în timpul cimentării coroana să nu se distanteze de bont trebuie

respectată relaţia, unde:
C=diametrul intern al coroanei
B=iametrul bontului
c=grosimea peliculei de ciment
A) C=B+2c
B) B=C+2c
C) 2c=B+c
D) B+c=C+c
E) nici un răspuns nu este corect

697. *Cimentarea provizoie se indică pentru:

A) proteze cu sprijin implantar
B) proteze metalo-ceramice
C) proteze integral ceramice
D) proteze unitare
E) unele RPF şi aparate de imobilizare

698. *Cimentarea provizorie durează de obicei:

A) câteva luni
B) 2-5 ani
C) 1-2 săptămâni
D) 2 zile
E) nici un răspuns corect

699. *Pentru fixarea povizorie se folosesc preponderent:

A) cimenturi ionomere
B) cimenturi adezive
C) compomeri
D) cimenturi pe bază de ZnO- cu sau fără eugenol
E) cimenturi pe bază de Ca(OH)2 cu uleiuri uterice

700. *Următorul ciment este polielectrolitic:

A) CSF
B) HV-EBA
C) PCZ
D) CA
E) FOZ

701. Asigurarea adaptării coroanei la bont în timpul cimentării se face prin:

A) lăcuirea bontului pe model
B) eroziunea galvanică
C) şlefuirea suprafeţei interne a coroanei
D) subexpansiunea masei de ambalat
E) crearea de şanturi pe suprafaţa internă a coroanei

702. Grosimea filmului de ciment depinde de:

A) capacitatea de curgere a cimentului
B) posibilităţile de refluare
C) orta aplicată
D) menţinerea pasivă a protezei pe câmp în timpul prizei cimentului
E) orificiul efectuat în mijlocul feţei ocluzale

703. Fixarea provizorie se practică din următoarele considerente:

A) adaptarea tesuturilor moi endobucale laRPF
B) reabilitarea oclizală, caz în care se menţine 1-2 săptămâni
C) verificarea adaptării în cele 3 sfere: ocluzală, cericală, proximală
D) vindecarea unor poibile leziuni ginivale
E) verificarea onaţiei şi fizionomiei

704. Următoarele cimenuri se folosesc pentru ixarea provizorie:

A) cimenturi adezive
B) FOZ
C) hidroxid de calciu fără uleiuri eterice
D) ZOE
E) cimenturi pe bază de ZnO şi acizi graşi

705. Materialul pentru fixarea de durată trebuie să:

A) fie toxic pentru pulpă
B) nu favorizeze apariţia cariilor
C) fie solubil
D) fie insolubil
E) nu fie potenţial alergen

706. Obiectivele principale ale cimentării de durată sunt:

A) lagătura cât mai etanşă între bont şi restaurare
B) menţinerea vitalităţii pulpare
C) profilaxia parodontală
D) nici un răspuns corect
E) doar răspunsurile a şi b sunt corecte

707. Cimentarea de durată:

A) este un act de rutină
B) nu ţine cont de situaţia clinică
C) se face in funcţie de situaţia clinică
D) ţine cont de grosimea dentinei restante şistarea pulpei
E) se face doar cu FOZ

708. Fixarea de durată se poate face cu:

A) cimenturi tradiţionale (CIS, CIMR)
B) cimenturi polielectrolitice (PCZ, FOZ)
C) cimenturi răşini (diacrilice, adezive)
D) hibrizi RDC-CIS
E) cimenturi polielectrolitice (PCZ, CIS)

709. Reacţia de priză a FOZ este:

A) endotermă
B) de chelatare
C) acid-bază
D) de polimerizare
E) depinde de conţinutul de apă

710. FOZ este:

A) flexibil
B) rigid
C) elastic
D) fragil
E) poros

711. Grosimea peliculei de FOZ este:

A) 25 µ
B) 100 µ
C) 45 µ
D) depinde de reologia cimentului
E) depinde de conformaţia suprafeţelor ce urmează a fi cimentate
712. Avantajele FOZ sunt:
A) prepararea facilă
B) rezistanţa clinică acceptabilă
C) lipsa nocivităţii pulpare
D) adeziune chimică la TDD
E) activitate antibacteriană prin eliberarea de fluor

713. Dezavantajele ZOE sunt:

A) intoleranţa pulpară
B) descompunere hidrielectrolitică în mediul bucal
C) potenţial alergen
D) posibilitatea de plastifiere a răşinilor compozite
E) ZOE nu au dezavantaje

713. Fosfatul acid de sodiu (Na2HPO4) din componenţa PCZ are rolul de:
A) reducere a vâscozităţii acidului poliacrilic
B) prelungeşte timpul de priză
C) scade timpul de priză
D) agent cariostatic
E) creştere a adezivităţii cimentului la aliaje nobile

714. PCZ proaspăt preparat:

A) are vâscozitate mai mică decât FOZ
B) este mai vâscos decât FOZ
C) are timp de lucru lung
D) adeziunea sa se păstrează chiar dacă plăcuţa pe care se prepară nu este perfect curată
E) timpul de clucru este scurt

715. Avantajele PCZ sunt:

A) biocompatibilitatea excelentă
B) adeziunea la dinte şi aliaje nenobile
C) manipulare facilă
D) posibilitatea nerespectării cu stricteţe a raportului pulbrere/lichid
E) posibilitatea utilizării mai ales în zone cu solicitări masticatorii mari

716. Dezavantajele PCZ sunt:

A) timp de lucru scurt
B) necesitatea folosirii unor suprafeţe curate pentru a exploata la maximum potenţialul
adeziv al cimentului
C) necesitatea respectării stricte a raportului pulbere/lichid
D) rezistenţă mai scăzută la compresiune
E) manipulare dificilă

717. Absenţa nocivităţii tisulare a PCZ se explică prin:

A) PH iniţial crescut (+4,8)
B) creşterea rapidă a Ph spre zona neutrală
C) dimensiunea scăzută a moleculei de acid poliacrilic
D) mărimea dimensiunii de acid poliacrilic ce limitează difuziunea
E) PH iniţial foarte scăzut (1,6)

718. CIS aderă la:

A) smalţ
B) ceramică
C) dentină
D) aur şi aliaje de aur
E) Co-Cr

719. Avantajele CIS sunt:

A) rata scăzută de carie secundară
B) adeziunea la metale nobile
C) adeziunea bună la ceramică aluminoasă
D) toleranţa pulpară bună
E) adeziunea la suprafeeţe polare active

720. Cimenturile diacrilice conţin următorii monomeri de bază:

A) BisGMA
B) TEGDMA
C) BUDMA
D) UDMA
E) CHMA

721. Cimenturile diacrilice conţin:

A) fază continuă (umpltura anorganică)
B) fază discontinuă (umplutura anorganică)
C) fază continuă (matricea de polimer)
D) agenţi de cuplare
E) silani

722. Hibrizii RDC-CIS sunt:

A) COMPOMERII
B) CIMR
C) Dyract Cem Plus
D) PCZ
E) Vitremer

723. Avantajele CIMR faţă de CIS sunt:

A) fragilitatea mai scăzută
B) aciditatea iniţială mai scăzută
C) pH-ul creşte rapid
D) eliberare ionică de ioni de F mai mare la CIMR
E) estetică superioară la CIMR
724. Criteriile de selecţionare a cimenturilor sunt:
A) starea pulpei dinţilor stâlpi
B) retenţia biomecanică a coroanei pe dinţii stâlpi
C) mărimea particulelor de umplutură
D) raportul pulbere/lichid
E) in funcţie de indicaţile şi contrainicaţile acestora

725. Izolarea câmpului operator în vederea cimentării se face cu:

A) rulouri
B) aspirator uzual de salivă
C) aspirator chirurgical
D) automatom
E) diga

726. Curăţirea bontului în vederea cimentării se face cu:

A) freze diamantate
B) pietre Arkansas
C) gume
D) pulbere de piatră ponce
E) alcool

727. Condiţionarea bontului în vederea cimentării se face cu:

A) agenţi de mineralizare
B) acid poliacrilic 10%, pe bonturile vitale
C) Ca3(PO4)2
D) CaF2
E) acid tanic 25%

728. Adaptarea intimă a RPF pe bonturi, în momentul cimentării, se obţine:

A) prin perforarea centrului feţei vestibulare
B) prin efecuarea de şanţuri de refluare pe suprafaţa intrnă a coroanei, până la 2 mm de
marginea cervicală
C) gravarea internă a pereţilor coroanei cu HNO3, HCl
D) electroeroziune
E) aplicarea de lacuri pe modelul de lucru înainte de mahetare

729. Cimentarea DCR presupune:

A) efectuarea şanţului pentru refluarea cimentului
B) consistenţa fluidă a cimentului
C) gravarea cu HF a DCR metalic
D) menţinerea pasivă a DCR
E) conistenţa chitoasă a cimentului

730. După fixarea RPF pot apărea următoarele accidente:

A) fractura intermediarilor
B) fractura placajului
C) perforarea elementelor de agregare
D) decompensare parodonală
E) astfel de accidente sunt oarte rare

731. Dezavantajele RPF sunt:

A) sacrificiul de TDD
B) determinarea uneori de adaptări ulterioare nefavorabile la nivelul sistemului
stomatognat
C) solidarizarea dinţilor cu lărgirea gamei de mişcări funcţionale
D) descimentările
E) caracterul de fixitate

732. Disconfortul ce apare după cimentarea unei RPF este determinat de:
A) contacte premature
B) interferenţe
C) câmp masticator supra sau subdimensionat
D) protecţia tesuturilor gingivale
E) contacte intraarcadice prea strânse

733. Senzaţia de presiune poate apare datorită:

A) resturilor de ciment rămase sub intermediari
B) interfereninterfereţelor în protruzie
C) coroanelor proizorii cu margini prea lungi
D) resturilor de ciment rămase în şanţul gingival
E) răspunurile b şi c sunt incorecte

734. Sensibilitatea termică la nivelul dintelui stâlp după cimentarea unei RPF poate fi
determinată de:
A) o implicaţie pulpară
B) un contact prematur
C) necroza pulpei
D) respectarea cu stricteţe a tratamentelor preprotetice şi protetice
E) toate răspunsurile sunt greşite

735. În etapa finală a terapiei protetice fixe au loc:

A) adaptarea
B) amprentarea
C) inserarea
D) fixarea
E) prepararea bonturilor

736. Controlul adaptării cericale a unei RPF se face:

A) tactil
B) cu vârful sondei dentare
C) doar pe model, nu şi in cavitatea bucală
D) vizual
E) cu amestec de roşu de Paris şi cloroform la bonturi vitale

737. Pentru lipirea RPF se folosesc:

A) HV-EBA
B) PCZ
C) CIS
D) CSF
E) FOZ

738. detectarea zonei de frecare cu bontul, ocluzal sau axial, a unei RPF se face cu:
A) răşină compozită
B) spray ocluzal
C) Fit Checker
D) ruj+cloroform
E) silion cu reacţie de condensare cu vâscozitate redusă

739. Neadaptarea in sfera cervicală a unei RPF este dată de:

A) plusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice
B) gingia marginală integră
C) resuri de ciment provizoriu
D) brunisarea RPF din aliaje nobile
E) arii de contact prea strânse

740. Următoarele afirmaţii referitoare la cimenturile diacrilice sunt adevărate:

A) cele autopolimerizabile au timp de lucru foarte scurt
B) cele strict fotopolimerizabile nu pot fi utilizate clinic
C) pentru cimenturile “dual cure” polimerizarea în profunzime este asigurată de
mecanismul foto
D) pentru cimenturile “dual cure” polimerizarea în profunzime este asigurată de
mecanismul auto
E) majoritatea cimenturilor diacrilice sunt fotobaropolimerizabile

741. Un contact proximal prea slab:

A) Poate împiedica inserţia restaurării
B) Favorizează impactul alimentar cu gingia
C) Dă senzaţia de tensiune în arcadă
D) Dă senzaţia de presiune în ax la nivel cervical
E) Favorizează retenţia alimentară

742. Un contact proximal prea strâns:

A) Creează senzaţia de tensiune în arcadă
B) Favorizează impactul alimentar cu gingia
C) Se verifică folosind mătasea dentară
D) Poate împiedica inserţia restaurării
E) Este de dorit un contact proximal cât mai strâns
743. Proteza se inseră pe bont:
A) În axul de inserţie
B) Într-un unghi de 20° faţă de axul de inserţie
C) Iniţial cu presiuni ferme, apoi dozate
D) Iniţial cu presiuni dozate, apoi ferme
E) Până la adaptarea completă pe bont

744. Fixarea provizorie se practică din următoarele considerente:

A) verificarea esteticii
B) verificarea foneticii
C) verificarea funcţiei ocluzale
D) verificarea funcţiei masticatorii
E) nici un răspuns nu este corect
 ODONTOTERAPIE-ENDODONŢIE
Tema nr. 3
Semiologie dentară
Bibliografie asociata temei:
A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi ododontoterapie restauratoare, Ed.medicală,
Bucureşti, 2001.

745. *Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele

elemente:
A. Prezenta petelor cretoase si marmoratiilor
B. Teste de vitalitate negative
C. Durere la agenti termici (cald) care persista cateva minute
D. Imagine radiologica cu aspect caracterictic
E. Sensibilitate la percutia transversala

746. *La palpare sonda dentara poate agata din urmatoarele motive:
A. Forma fisurilor
B. Sonda foarte ascutita
C. Forta de aplicare asupra sondei
D. Prezenta cariei dentare
E. Toate de mai sus

747. *Leziunile incipiente de la nivelul smaltului pot fi:

A. Detectate usor prin palpare cu sonda
B. Regresate la stadiile histologice anterioare in prezenta fluorului
C. insotite de dureri acute
D. insotite de dentina alterata
E. Depistate prin aplicarea testelor de vitalitate

748. *Radiografia bite-wing este eficienta pentru evaluarea:

A. Suprafetelor ocluzale
B. Suprafetelor vestibulare
C. Suprafetelor netede aproximale
D. Muchiilor incizale
E. Zonei cervicale

749. *Caria acuta:

A. durerile intense ce o caracterizeaza duc la mortificarea pulpei
B. apar izolat, la un numar mic de dinti
C. contrar denumirii, au o evolutie lenta insa afecteaza intreaga coroana
D. este mai frecventa la copii si tineri
E. se mai numeste si carie "imploziva"sau "fondanta"

750. *Caria incipienta pe suprafetele dentare netede:

A. daca este oprita in evolutie se prezinta sub forma unei pete albe cretoase
B. daca este colorata in brun sau negru insemneaza ca este oprita in evolutie
 C. poate fi detectata cu sonda deoarece suprafata nu este intacta
D. se prezinta ca o pata cu transparenţa crescuta datorita reprecipitarii sarurilor
minerale
E. poate fi evidentiata mai usor daca umezim smaltul

751. *Caria radiculara:

A. lipsa smaltului (susceptibil la atacul acid) ii confera o evolutie mai lenta
B. este usor de reconstituit
C. este la distanta mare de pulpa de aceea este, de obicei, asimptomatica
D. in faza iniţiala se prezinta ca o pata cretoasa pe suprafaţa smalţului
E. nu intereseaza cementul, acesta ramanand intact deasupra dentinei cariate

752. *Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei:

A. abfractia este o lipsa de substanta produsa prin frictiunea smaltului cu diferite
obiecte externe
B. atritia este o linie de fractura fara dentina alterata
C. eroziunea este o pierdere de substanta ca rezultat al miscarilor functionale
mandibulare
D. abrazia este o atriţie mai erodata
E. miloliza este o lipsa de substanta aparuta prin microfracturi cervicale ca
urmare a flectarii dintilor sub actiunea unor forte excentrice intense

753. *Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei:

A. amelosinteza perfecta este caracterizata prin geneza deficitara a dentinei
B. ameloforeza indirecta este o afectiune ereditara a smaltului
C. dentinogeneza imperfecta este ereditara si se caracterizeaza prin smalt
deficitar ca forma sau calcefiere
D. hipotrofia amelara cronica dentinara apare cand ameloblastele sunt afectate in
timpul formarii smalţului, rezultand un smalţ deficitar
E. displazia cronica primara se prezinta sub forma de eroziune, gropite in santuri,
lipsa de substanta cu aspect de fagure de miere

754. *In ce constă testul Fosdick de activitate a cariei :

A. Măsurarea vitezei de formare a acidului
B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ
C. Numărarea lactobacililor
D. Screeningul streptococului mutans
E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei

755. *In ce constă testul Rickles de activitate a cariei :

A. Măsurarea vitezei de formare a acidului
B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ
C. Numărarea lactobacililor
D. Screeningul streptococului mutans
E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei
756. *Radiografia bite-wing este cea mai eficienta metoda de evaluare a cariilor
de pe:
A. suprafetele ocluzale
B. suprafetele radiculare
C. suprafetele proximale
D. la nivelul coletului
E. pe suprafetele orale si vestibulare

757. *Nivelurile de reactie dentinara la procesul carios sunt:

A. reactia la un atac de intensitate medie
B. reactia pe termen scurt, cu demineralizarea acida crescuta
C. reactia la un atac de intensitate scazuta
D. reactia la un atac de intensitate crescuta
E. reactia la carii oprite în evolutie, caracterizata prin niveluri acide scazute

758. *Semnele subiective ale cariei dentinare sunt:

A. consistenta smaltului si dentinei
B. sonda agata
C. aspectul rugos al suprafetei canvitatii carioase
D. sensibilitate la agenti fizici (rece) si chimici (dulce, acru)
E. coloratia brun-cenusie

759. *Caria radiculara are urmatoarele caracteristici:

A. începe la distanta de jonctiunea smalt-cement
B. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare, apoi pe cele proximale
C. de obicei afecteaza smaltul
D. cel mai frecvent afectati sunt molarii maxilari, caninii mandibulari, incisivii
maxilari
E. este mai putin frecventa odata cu înaintarea în vârsta

760. *Virusurile se izoleaza:

A. în perioada de convalescenta
B. pe culturi celulare
C. pe medii de cultura
D. cel mai frecvent pe oul de gaina embrionat, pe animale de laborator
E. numai pe celule embrionare

761. *Metodele de diagnostic molecular care au la baza hibridarea acizilor

nucleici:
A. prezinta sensibilitate scazuta
B. necesita un substrat apt de a sustine replicarea virala în afara organismului
C. identifica genomul viral prin folosirea unor sonde moleculare
D. sunt accesibile oricarui laborator
E. pot identifica genomul viral numai dupa o amplificare prealabila
762. *Factorii favorizanti in producerea cariilor dentare la nivelul suprafetelor
netede din zona coletului sunt:
A. Orientarea radiala a prismelor de smalt
B. Deficitul de mineralizare de la acest nivel
C. Grosimea redusa a smaltului de la acest nivel
D. Convexitatiile exagerate care duc la retentia resturilor alimentare
E. Accesul dificil al salivei la acest nivel

763. *Diafanoscopia este un examen complementar indicat pentru:

A. Evidentierea cariilor incipiente
B. Evidentierea cariilor secundare marginale
C. Evidentierea cariilor radiculare
D. Evidentierea cariilor de pe fetele proximale ale dintilor frontali in faza
incipienta
E. Evidentierea cariilor complicate

764. Caria primara poate fi localizata la nivelul:

A. fisurilor
B. fosetelor
C. fetelor proximale
D. fetelor vestibulara si orala
E. marginii gingivale

765. Cariile radiculare prezinta urmatoarele caracteristici:

A. afecteaza smaltul
B. incepe la distanta de jonctiunea smalt-cement
C. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare
D. afecteaza frecvent molarii mandibulari
E. afecteaza frecvent caninii maxilari

766. Caria in santuri si fosete se caracterizeaza prin:

A. deschidere mica la suprafata
B. progresie in suprafata
C. forma de triunghi cu varful spre suprafata dentara
D. forma de 2 triunghiuri unul cu varful spre suprafata dentara si altul in
profunzime cu varful spre camera pulpara
E. evolutia cariei este asimptomatica clinic

767. Caria suprafetelor netede se caracterizeaza prin:

A. sunt extinse in suprafata
B. au forma de U
C. sunt extinse in profunzime
D. evolueaza paralel cu lamele smaltului din zona
E. au evolutie rapida in dentina
768. Cariile cu manifestare clinica"necavitara"se caracterizeaza prin:
A. prezenta de gropite adanci
B. smalt cretos la nivelul gropitelor
C. coloratie brun-cenusie a smaltului subiacent
D. sonda poate agata
E. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal

769. Cariile radiculare pot fi localizate:

A. pe fetele proximale in 1/3 cervicala
B. vestibular
C. oral
D. pe fetele proximale in 1/3 mijlocie
E. circular

770. Cariile radiculare se caracterizeaza prin:

A. au margini bine conturate
B. tind sa aiba forma de U
C. evolueaza rapid
D. sunt asimptomatice
E. nu sunt aproape de pulpa

771. Descrierea leziunilor carioase se face dupa urmatoarele criterii:

A. localizarea cariei
B. extinderea cariei
C. afectarea pulpei
D. rata de evolutie a cariei
E. viteza de evolutie

772. Diagnosticul diferential al carie dentare simple se face cu:

A. gingivita marginala cronica
B. papilita
C. displaziile dentare
D. leziunile cuneiforme
E. caria complicata

773. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:

A. fracturile
B. atritia
C. abrazia
D. parodontita marginala cronica
E. amelogeneza imperfecta

774. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe urmatoarele elemente:

A. sensibilitate la agenti chimici si termici, care inceteaza odata cu indepartarea
excitantului
B. prezenta petelor cretoase si marmoratiilor smaltului
 C. prezenta dentinei alterate
D. integritatea camerei pulpare
E. teste de vitalitate negative

775. Microorganismele implicate in caria de radacina sunt:

A. Actinomyces viscosus
B. Streptococus mutans
C. Streptococus viridans
D. Microorganisme difteroide aerobe
E. Lactobacili

776. Caria acuta (exploziva), se caracterizeaza clinic:

A. Aspect decolorat al smaltului, dentinei sau cementului cu dedurizare
progresiva a tesuturilor afectate
B. Aspect inchis maroniu al cementului
C. Dureri atenuate sau absente
D. Dureri intense cu perioade de remisiune
E. Umiditate scazuta

777. Caria secundara si recidiva de carie apar:

A. La nivelul cuspizilor vestibulari
B. La nivelul fetelor palatinale ale frontalilor
C. La marginea unei obturatii
D. La obturaţiile din compozite
E. La baza obturatiei

778. Cariile de pe suprafetele dentare proximale sunt mai frecvente la:

A. Molari
B. Premolari
C. Frontali
D. Premolari temporari
E. Frontali mandibulari

779. Criteriile suplimentare stabilite de Serviciul de Sanatate Publica din SUA

pentru diagnosticul cariilor din santuri si gropite sunt:
A. Prezenta de tesut moale la baza fisurii si gropitei
B. Prezenta smaltului de consistenta redusa care poate fi indepartat cu sonda
C. Prezenta de dentina moale si smalt de consistenta dura
D. Prezenţa unei opacitaţi ce indica demineralizarea
E. Sensibilitate la palpare cu sonda

780. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:

A. Leziuni dentare necarioase
B. Displaziile si distrofiile dentare
C. Necroza pulpara
D. Hiperestezia dentinara
 E. Complicatiile cariei dentare

781. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele

elemente:
A. Sensibilitate la agenti mecanici si la percutia cu sonda
B. Pierderea de substanta dura dentinara sau prezenta petelor cretoase si
marmoratiilor smaltului
C. Sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda si integritatea camerei pulpare
D. Teste de vitalitate negative
E. Teste de vitalitate pozitive

782. In cazul existentei unei cavitati palparea cu sonda da o prima orientare

asupra:
A. Vitalitatii dentare
B. Inflamatiei pulpare
C. Formei, adancimii si continutului cavitatii
D. Extinderii in suprafaţa a cariei
E. Zonelor retentive

783. Leziunile cavitare de pe suprafetele netede sunt caracterizate prin:

A. Zona opaca in dentina vizibila prin transiluminare
B. Suprafata smaltului intrerupta
C. Separarea temporara a dintelui nu usureaza diagnosticul
D. Separarea temporara a dintelui poate usura diagnosticul
E. Exista radiotransparenta

784. Semnele subiective in diagnosticul cariei dentare sunt:

A. Tulburari fizionomice si fonetice
B. Sensibilitate dureroasa la cald cu modificari de culoare a papilelor interdentare
C. Tulburari masticatorii si de deglutitie
D. Sensibilitate mai mult sau mai puţin dureroasa la agenţi fizici (rece) si chimici
(dulce, acru)
E. Modificari de volum si culoare a papilelor interdentare si retentionarea de
resturi alimentare

785. Simptomatologia subiectiva si obiectiva a cariei dentare este determinata de

unele aspecte morfoclinice ce sunt in functie numai de:
A. Localizarea cariei
B. Extinderea cariei
C. Contactul strans intre dinti
D. Rata si viteza de evolutie a cariei
E. Marimea cariei

786. Caria profunda este:

A. carie reversibila
B. carie ireversibila
 C. carie care se intinde pana la jonctiunea smalt-dentina
D. carie ce intenseaza smaltul si dentina aproape in totalitate, ramanand doar un
strat de dentina deasupra camerei pulpare
E. carie in care se realizeaza comunicarea cu camera pulpara

787. Caracteristicile cariei radiculare sunt urmatoarele:

A. Progresie foarte rapida
B. Deschidere limitata
C. Extindere in suprafata
D. Extindere paralela cu lamelele smaltului
E. Sunt asimtomatice

788. Care din urmatorii termeni defineste caria radiculara:

A. Carie serpiginoasa
B. Carie in croset
C. Carie senila
D. Atritie
E. Caria de biberon

789. Caria in dentina prezinta urmatoarele caracteristici:

A. Este asimptomatica
B. Debuteaza cu dureri acute
C. Evolutie mai rapida
D. Produce raspunsuri care includ durerea, demineralizarea si remineralizarea
dentinei
E. Are forma de V, cu baza larga la nivelul JAD si varful spre pulpa

790. Caria in santuri si fosete se caracterizeaza prin:

A. Evolutie in adancime
B. Extindere in suprafata
C. Deschidere mare la suprafata
D. Deschidere mica la suprafata
E. Manifestari minime in smalt

791. Caria primara este situata la nivelul:

A. Fetelor dentare netede
B. Fisurilor si fosetelor
C. Suprafetelor radiculare
D. Cementului
E. Marginilor incizale

792. Leziunile carioase de pe suprafetele netede se caracterizeaza prin:

A. Extindere in suprafata
B. Extindere in adancime
C. Extindere paralela cu lamelele smaltului
D. Evolutie rapida
 E. Deschidere mica la suprafata

793. Caria radiculara:

A. are o incidenta crescuta in ultimii ani
B. daca placa este prezenta, caria apare chiar daca radacina nu este expusa
mediului bucal
C. au progresie atat de lenta incat ridica probleme de diagnostic diferential
D. poate avea ca punct de plecare suprafaţa proximala in 1/3 cervicala, de unde
se extinde spre gingie
E. uneori poate evolua circular

794. Localizarea cariei:

A. din punct de vedere morfologic exista trei localizari: santuri/fosete, suprafete
netede si suprafete radiculare
B. caria din santuri si fosete prezinta de obicei o deschidere mica in suprafata
C. caria din santuri si fosete se caracterizeaza prin progresia in suprafata
D. caria din sanţuri si fosete are aspectul a doua triunghiuri suprapuse
E. caria din santuri si fosete are o evolutie asimptomatica

795. Localizarea cariei:

A. la nivelul dintilor frontali, cariile proximale sunt situate in centrul si nu la
marginea fetei proximale
B. pe suprafata dintelui, caria din santuri si fosete duce la o modificare de culoare
galben-bruna sau albicioasa
C. caria suprafetelor netede nu apare in defecte de smalt ci acolo unde conturul
dintilor impiedica autocuratirea sau curatirea artificiala
D. cariile de pe suprafeţele proximale situate deasupra punctului de contact nu
intrerup niciodata creasta marginala
E. evolutia cariei pe suprafetele netede este, in mare, paralela cu lamele smaltului
din zona

796. Localizarea cariei:

A. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei M
B. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei V, cu o zona larga de
deschidere si cu apexul in forma de U
C. dupa depasirea jonctiunii amelo-dentinare, cariei de pe suprafetele netede
evolueaza rapid in dentina, extinzandu-se lateral si pulpar
D. cariile vestibulare sau linguale tradeaza o carioactivitate mare
E. cariile proximale apar la molari si premolari, mai rar la frontali

797. Riscul crescut la carie se pune in evidenta, printre altele, prin:

A. identificarea demineralizarii
B. testari psihologice
C. testul ADN comparat cu al parintilor
D. testari serologice
E. testari bacteriologice
798. Testele de activitate a cariei pot fi utile pentru:
A. anticiparea aproximativa a dintilor ce vor fi extrasi in cadrul tratamentului
ortodontic
B. anticiparea necesitatii masurilor profilactice
C. stabilirea sedintelor de control
D. stabilirea prognosticului
E. stabilirea tipului materialelor si procedeelor folosite

799. Care este etiologia atriţiei :

A. Mişcarea fiziologică a dinţilor
B. Uzura funcţională masticatorie
C. Uzura parafuncţională
D. Idiopatică
E. Acţiune chimico-mecanică

800. Care este simptomatologia displaziei cronice primare :

A. Leziuni asimetrice
B. Leziuni simetrice
C. Lipsă de ţesut dur sub formă de “fagure de miere”
D. Leziune posteruptivă
E. Leziune preeruptivă

801. Care este simptomatologia hipoplaziei amelare neereditare :

A. Pete albe cretoase care dispar prin hidratare
B. Pete albe cretoase care nu dispar prin hidratare
C. Localizare preferenţială la frontali
D. Localizare preferenţială la molarul de 6 ani
E. Localizare preferenţială la molarii de minte

802. Cariile în santuri si fosete pot fi ca doua triunghiuri:

A. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare si vârful spre camera
pulpara
B. unul cu vârful spre suprafata dentara si baza spre camera pulpara
C. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare si vârful spre camera
pulpara
D. unul cu vârful spre jonctiunea amelo-dentinara si baza spre camera pulpara
E. suprapuse, unul cu vârful spre suprafata dintelui celalalt cu vârful spre camera
pulpara

803. Caria radiculara se caracterizeaza prin:

A. margini bine conturate
B. forma de U
C. evolutie lenta datorita prezentei smaltului protector
D. forma de V
E. evolutie rapida datorita absentei smaltului protector
804. Cariile de pe suprafetele aproximale sunt frecvente la nivelul:
A. caninilor
B. frontalilor
C. molari de minte
D. premolarilor
E. molarilor

805. Leziunea carioasa de pe suprafetele netede se caractezeaza prin:

A. extinsa în suprafata
B. apexul în forma de V
C. perpendiculara pe lamelele smaltului
D. cu zona larga de deschidere
E. cu forma de U

806. Caria radiculara afecteaza cel mai frecvent:

A. caninii mandibulari
B. caninii maxilari
C. molarii mandibulari
D. incisivii maxilari
E. incisivii mandibulari

807. Microorganismele implicate în caria radiculara sunt:

A. Actinomyces viscosus
B. Actinomyces odontolylicus
C. Streptococcus sanguis
D. Nocardia
E. Streptococcus mutans

808. Echilibrul ecologic din santul gingival sau de pe suprafetele dentare depinde
de:
A. furnizarea locala de hrana
B. cantitatea fluidului gingival
C. calitatea salivei
D. continutul salivei în agenti microbieini
E. adezivitatea bacteriilor în placi sau la celule epiteliale

809. Caria reversibila poate fi:

A. caria superficiala
B. carie nepenetranta
C. carie medie
D. carie profunda
E. carie penetranta

810. Semnele subiective ale cariei dentare sunt:

A. sensibilitatea la agenti fizici sau chimici
 B. aspectul rugos al suprafetei cavitatii carioase
C. modificari de volum si culoare a papilelor interdentare
D. retentionarea de resturi alimentare
E. coloratie brun-maronie

811. Caria din santuri si gropite, forma, "cavitara" se manifesta prin:

A. prezenta de gropite adânci
B. smalt cretos pe pereti si la baza gropitelor
C. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal
D. substata dentinara moale la baza gropitelor
E. coloratie brun-cenusie sub smaltul subiacent

812. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:

A. lacune cuneiforme
B. abrazia
C. hiperplazia
D. eroziunea
E. fracturile

813. Activitatea carioasa în stadiul incipient se poate detecta prin:

A. testari bacteriologice
B. identificarea demineralizarii
C. capacitatea de tamponare salivara
D. examen radiografic
E. examen citologic

814. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe:

A. integritatea camerei pulpare
B. teste de vitalitate negative
C. pierderea de substanta dura dentinara
D. dentina dura la palpare
E. prezenta petelor cretoase si marmoratiilor

815. Leziunile dentare necarioase sunt:

A. Displaziile dentare
B. Distrofiile dentare
C. Abrazia dentară
D. Lacunele cuneiforme
E. Atriţia

816. Caracteristocile cariilor radiculare sunt:

A. Debuteaza in cementul radicular
B. Afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare si apoi pe cele proximale
C. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii mandibulari urmati de caninii
maxilari si incisivi mandibulari
 D. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii maxilari, premolari maxilari si
incisivi mandibulari
E. Sunt o consecinta a boli parodontale

817. Caria cronica stationara se caracterizeaza prin:

A. Localizare pe suprafetele libere ale dintilor expuse autocuratiri si curatirii
artificiale
B. Se evidentiaza ca si o pata alba opaca atunci cand dintele este uscat
C. Demineralizarea s- a extins pana la jonctiunea amelodentinara
D. Este o carie incipienta oprita in evolutie prin suprimarea zonei de retentie
E. Este specifica persoanelor in varsta

818. Semnele clinice ale cariei incipiente se prezinta astfel:

A. Ca si o pata alba cretoasa pe suprafata neteda a smaltului
B. Ca si o zona de smalt care si-a pierdut transluciditatea din cauza
demineralizari
C. Ca si o cavitate cu o cantitate redusa de dentina ramolita
D. Ca si o cavitate cu dentina dura pigmentata
E. Nu poate fi detectata prin palparea cu sonda

819. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe:

A. Durere provocata care dispare odata cu indepartarea excitantului
B. Durere provocata la rece
C. Durere provocata la cald
D. Durere provocata la dulce
E. Durere provocata la percutie in axul dintelui

820. Diagnosticul diferential in caria simpla se face cu:

A. Displaziile dentare
B. Distrifiile dentare
C. Abrazia dentara
D. Hiperemia preinflamatorie
E. Pulpite cronice dschise

821. Programul de evaluare a riscului la carie precunizat de Krasse prevede:

A. Testarea microbiologica a prezentei streptococului mutans si al lactobacilului
B. Analiza dietei
C. Analiza salivei
D. Evidentierea placi mucobacteriene
E. Intocmirea bilantului fluorului

822. Procesele carioase simple cavitare se caracterizeaza prin:

A. Lipsa de continuitate a smaltului detectata vizual sau tactil
B. Dureri provocate care dispar in cateva minute dupa indepartarea excitantului
C. Substanta dentinara moale la palparea cu sonda
D. Radiotransparenta sub smaltul ocluzal
 E. Dentina colorata brun cenusiu

823. Santurile si gropitele care nu prezinta carii se caracterizeaza prin:

A. Prezenta unor santuri si gropite adanci
B. Radiotransparenta sub smaltul ocluzal
C. Lipsa radiotransparentei sub smaltol ocluzal
D. La palpare cu sonda aceast poate agata
E. Necesita un tratament profilactic

824. Caria incipienta reprezinta

A. prima manifestare evidenta a activitatii carioase in smalt
B. caria superficiala care afecteaza smaltul, cu modificari structurale minime
C. pata alba cretoasa
D. leziunea carioasa care se intinde pana la jonctiunea smalt-dentina
E. leziunea care se poate remineraliza daca sunt luate masuri profilactice
immediate

825. Caria cronica cu evolutie lenta este

A. mai frecventa la copii si tineri
B. cu dentina alterata, de consistenta crescuta si de culoare bruna
C. mai frecventa la adulti si varstnici
D. carie incipienta oprita din evolutie
E. cu dentina alterata, deschisa la culoare si umiditate crescuta

826. Diafanoscopia evidentiaza:

A. procese carioase situate pe fetele proximale ale dintilor frontali
B. procese carioase situate pe oricare dintre fetele dintilor frontali sau laterali
C. nu ajuta la diagnosticarea unei leziuni carioase
D. este utila in fazele incipiente ale procesului carios
E. reprezinta un examen complementar in diagnosticul cariei dentare

827. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele

elemente:
A. prezenta petelor cretoase si a marmoratiilor smaltului
B. teste de vitalitate negative
C. teste de vitalitate pozitive
D. deschiderea camerei pulpare
E. prezenta dentinei alterate

828. Pe ce suprafeţe ale dintelui apare mai des caria dentara?

A.meziale
B.distale
C. ocluzale
D. vestibulare
E. apicale
829. . Caria profundă este:
A. carie reversibilă
B. carie ireversibilă
C. carie care se intinde pana la joncţiunea smalt-dentină
D. carie ce intereseaza smalţul si dentina aproape in totalitate, rămânând doar un strat de
dentina deasupra camerei pulpare
E. carie în care se realizează comunicarea cu camera pulpară

830. Care sunt tipurile morfologice de carie primară ?

A. cariile recidivante
B. cariile de pe suprafeţele radiculare
C. cariile de la nivelul feţelor netede
D. cariile secundare marginale
E. cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor

831. * În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la joncţiunea
smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului?
A. caria radiculară
B. caria suprafeţelor netede
C. caria în şanţuri
D. caria pe vârful cuspizilor
E. caria de cement

832. Leziunea ce se formează pe suprafaţa radiculară denudată cu punct de plecare la

joncţiunea smalţ-cement, colorând dentina în brun, mărginită de smalţ colorat, cu margini
neregulate se numeşte:
A.carie senilă
B. eroziune
C. dentinogeneză imperfectă
D. carie serpiginoasă
E. tartru

833. Caracteristicile cariei acute sunt:

A. frecventă la adulţi şi vârstnici
B. evoluţie rapidă
C. umiditate crescută
D. deschisa la culoare
E. dentina alterată de consistenţă dură

834. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt:
A. capacitatea de tamponare a salivei
B. palparea
C. inspecţie
D. radiografie
E. testări bacteriologice
835. Mucoasele roşii, uscate, lucioase indica:
A. flux salivar redus
B. inflamaţie
C. sunt asociate riscului crescut de carie
D. igiena orala necorespunzatoare
E. pacient febril

836. *Care din următoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al cariei:
A. sensibilitatea la agenţii chimici
B. durere spontană
C. prezenta petelor cretoase şi a marmoraţiilor
D. sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda
E. teste de vitalitate positive

837. Colorarea cariilor radiculare este:

A. datorata expunerii suprafeţelor radiculare la mediul oral
B. asociată cu remineralizarea
C. coloraţie mai intensă, remineralizare mai puternică
D. coloraţie mai intensă, carie evolutivă
E. indică prezenţa de dentină alterata

838. Inspecţia evidenţiază:

A. modificările de culoare
B. marmoraţia şanţurilor
C. aspectul rugos al suprafeţei cavităţii carioase
D. consistenţa smalţului şi a dentinei
E. gradul de sensibilitate

839. Pe feţele ascunse în spaţiile interdentare palparea se face cu sondele:

A. 9
B. 10
C. 17
D. 21
E. 25

840. *Palparea suprafeţelor dentare:

A. se efectuează cu sonda dentară rigidă
B. se efectuează cu ace Miller
C. evidenţiază marmoraţia şanţurilor
D. se efectuează cu sonda dentară flexibilă
E. toate răspunsurile sunt corecte

841. Examenele complementare cuprind:

A. palparea
B. percuţia
C. examenul radiologic
 D. diafanoscopia
E. inspecţia

842. Forma „cavitară” a cariei dentinare:

A. se referă la faptul că există demineralizare masivă a smalţului
B. presupune invazie bacteriană
C. se manifestă prin substanţă dentinară moale la baza gropiţelor
D. se manifestă prin radiotransparenţă sub smalţul ocluzal
E. nu se manifestă prin smalţ cretos pe pereţi şi la baza gropiţelor

843. Abrazia se poate produce prin:

A. tehnică de periaj impropiu
B. ţinerea pipei între dinţi
C. masticaţie de tutun
D. utilizarea prea riguroasă a scobitorilor
E. invazie bacteriană

844. Lacuna cunieformă:

A. este o eroziune idiopatică
B. este generată prin microfracturi cervicale
C. apare ca urmare a flectării dinţilor
D. apare prin acţiunea unor forţe ocluzale excentrice şi intense
E. nu se diferenţiază de caria de colet

845. Lacuna cuneiformă se diferenţiază de caria de colet prin:

A. aspect săpat
B. forma de prismă triunghiulară
C. pereţii netezi
D. pereţii rugoşi
E. sensibilitatea la palparea cu sonda

846. Lacuna cuneiformă se diferenţiază de caria de colet prin:

A. apare după vârsta de 40 de ani
B. forma de prismă triunghiulară
C. pereţii netezi
D. pereţii maţi
E. aspect săpat

847. Elementele de diagnostic pentru fractură sunt:

A. antecedente traumatice
B. suprafaţa netedă
C. suprafaţa lucioasă
D. nu este sensibilă
E. sensibilitatea scade cu timpul
Tema nr. 5
Tratamentul cariei dentare
Bibliografie asociata temei:
A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi otodontoterapie restauratoare, Ed.medicală, Bucureşti,
2001.

848. *Dimensiunea particulelor pulberii cimentului fosfat de zinc de tip I este:

A. de 40µ
B. mai mare de 30µ
C. mai mica de 40µ
D. mai mica de 25µ
E. intre 25-35µ

849. *Lacul de copal poate reduce permeabilitatea canaliculelor dentinare cu

pana:
A. 30%
B. 35%
C. 72%
D. 69%
E. 40%

850. *Linerii din eugenolat de zinc se caracterizeaza prin:

A. PH alcalin si efecte de iritatie pulpara
B. PH aproape neutru si efecte de stimulare pulpara
C. PH aproape neutru si efect sedativ pulpar
D. PH acid si efecte de iritaţie pulpara
E. PH cu valori cuprinse intre 6-9

851. *Cavitatile compuse implica afectarea a:

A. Trei suprafete dentare
B. Mai multe suprafete dentare
C. Doua suprafete dentare
D. singura suprafeta dentara
E. Patru suprafete dentare

852. *Conform datelor actuale care este dimensiunea peretelui de denttina care
asigura protectia pulpara chimica si termica?
A. 1.5-2 mm
B. 2 mm
C. 2-3 mm
D. 0.5-1 mm
E. 2.5-3 mm

853. Primerii autogravanti ai compomerilor demineralizeaza dentina pe o

adancime de:
 A. 0.5 micrometri
B. 0.2 micrometri
C. 0.7 micrometri
D. 0.8 micrometri
E. 0.3 micrometri

854. *Stabilirea conturului marginal pentru cavitatile preparate pe fetele

proximale trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
A. Plasarea marginilor cavitatii pana in tesuturi sanatoase
B. Extinderea marginilor pentru un acces suficient manoperelor terapeutice
C. Extinderea marginii gingivale apical fata de punctul de contact
D. Extinderea marginilor vestibulare si orale in interiorul ambrazurilor respective
E. Toate de mai sus

855. *Tratamentul profilactic al cariei dentare se refera la:

A. Remineralizarea leziunilor incipiente
B. Sigilarea santurilor, fisurilor si fosetelor
C. Modificarea dietei
D. Folosirea fluorurilor
E. Toate de mai sus

856. *Peretii unei cavitati:

A. peretele despartitor este situat intre pulpa si cavitate
B. peretele dublu se intalneste in cazul cavitatilor MOD
C. peretele de rezistenta asigura rezistenta cavitatii
D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decat de
catre gingie
E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui

857. *Planul de tratament in caria simpla:

A. nu este nevoie de un plan de tratament, pur si simplu se prepara cavitatile si se
obtureaza
B. exista doua tipuri de planuri de tratament: idealist si realist
C. un plan solid de tratament depinde de parerea apartinatorilor pacientului
D. secvenţa planului de tratament: faza de cunoastere, faza de diagnosticare, faza
de obturare, faza de intreţinere si faza de recuperare
E. tratamentele complexe vor fi esalonate pe faze

858. *Care este principiul după care se stabileşte conturul marginal al unei
cavităţi :
A. Indepărtarea completă a smalţului subminat
B. Indepărtarea completă a dentinei ramolite
C. Indepărtarea completă a smalţului cariat
D. Respectarea regulilor de rezistenţă
E. Respectarea regulilor de retenţie
859. *Conturul marginal al unei cavităţi ocluzale la primul premolar superior
seamănă cu un:
A. Patrat
B. Cerc
C. Fluture
D. Coadă de rândunică
E. Romb

860. *Linerii din eugenolat de zinc prezinta urmatoarele caracteristici:

A. PH cu valori cuprinse între 6-9.
B. PH acid şi efecte de iritaţie pulpară
C. PH aproape neutru şi efect sedativ pulpar
D. PH aproape neutru şi efecte de stimulare pulpară
E. PH alcalin şi efecte de iritaţie pulpară

861. *Deteriorarea adeziunii provoaca consecinte clinice grave atunci când

adeziunea se compromite:
A. Intre detritusul remanent hibridizat şi dentina sănătoasă subiacentă
B. Intre baza stratului hibrid şi dentina sănătoasă subiacentă
C. In masa stratului hibrid
D. Intre adeziv şi porţiunea superficială a stratului hibrid
E. Intre compozit şi adeziv

862. *Legatura adeziva poate ceda prin compromiterea:

A. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/strat hibrid
B. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/rasina compozita
C. coeziunii la jonctiunea smalt/rasina compozita
D. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/canalicule dentinare
E. coeziunii la jonctiunea strat hibrid/canalicule dentinare

863. *Zonele de minima rezistenta mecanica sunt situate:

A. intre adeziv si limita superficiala a stratului hibrid
B. intre adeziv si limita profunda a stratului hibrid
C. intre adeziv si rasina compozita
D. intre stratul hibrid si canaliculele dentinare
E. intre rasina compozita si stratul hibrid

864. *Profunzimea impregnarii dentinei demineralizate cu monomer adeziv

depinde de:
A. afinitatea pentru substratul tisular
B. gradul de deshidratare dentinara
C. tipul de monomer adeziv
D. tipul leziunii carioase
E. localizarea leziunii carioase
865. Cavităţile de clasa a II-a se pregătesc la nivelul cariilor care evoluează pe
suprafeţele:
A. Proximale ale premolarilor
B. Proximale ale caninilor
C. Proximale ale incisivilor laterali
D. Proximale ale incisivilor centrali
E. Vestibulare ale molarilor

866. *Obtinerea formei de rezistenta reprezinta:

A. ameloplastia
B. o sculptare si plasare a peretilor cavitatii care sa permita ca restauratia si
dintele sa reziste fortelor ocluzale
C. accesibilitate si operare usoara in prepararea si restaurarea cavitatii
D. rezistenta restauratiei la fortele de dislocare
E. nici un raspuns corect

867. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de primerii autogravanti sunt

adevarate:
A. au aceeasi putere de penetratie in smalt ca si agentii conventionali
B. nu au aceeasi putere de penetrare in smalt ca si agentii conventionali
C. utilizarea lor realizeaza o economie de timp
D. folosesc ca si agent de conditionare sol.37% de acid fosforic
E. patrund in plaga dentinara pe o adancime de 1µm in 30"

868. Avantajele lacurilor dentare sunt:

A. izoleaza termic
B. incetinesc patrunderea in canaliculele dentinare ai produsilor de coroziune ai
amalgamului
C. rezista in mediul oral
D. adera fizic si chimic de tesuturile dentare
E. reduc penetrarea acidului din cimentul fosfat de zinc in plaga dentinara

869. Care dintre urmatoarele preparate comerciale sunt sisteme adezive

monocomponente:
A. Opti Bond
B. One Coat Bond
C. Clearfil Liner Bond2
D. Syntac Sprint
E. Tenure

870. Dintre dezavantajele linerilor fac parte urmatoarele:

A. izolare termica necorespunzatoare
B. protectie chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare
C. lipsa rezistentei mecanice semnificative
D. desprinderea de pe suprafata plagii dentinare in timpul contractiei de priza a
compozitelor
 E. alcalinitatea crescuta

871. Lacurile dentare (varnish-urile) contin rasini naturale de tipul:

A. benzen
B. sandarac
C. copal
D. clorbutanol
E. colofoniu

872. Primerii au rolul de:

A. inlaturare a stratului de detritus dentinar remanent
B. umectare intima a fibrelor de colagen
C. colabare a fibrelor de colagen, blocand permeabilitatea dentinei
D. inlocuirea mansonului de apa din jurul fibrelor de colagen
E. amortizare a solicitarilor ocluzale masticatorii

873. Rezistenta la compresiune a cimentului fosfat de zinc poate fi compromisa

prin:
A. incorporarea initiala a unei cantitati prea mari de pulbere
B. raport marit pulbere/lichid
C. raport scazut pulbere/lichid
D. incalzirea placutei de sticla pe care se spatuleaza
E. contact prematur cu lichidele bucale

874. Avantajele linerilor din cimenturi cu ionomeri de sticla:

A. Biocompatibilitatea
B. Adezivitatea la dentina
C. Rezistenta la compresiune masticatorie superioara rasinilor compozite
D. Reducerea microinfiltraţiei marginale
E. Rezistenta la compresiune masticatorie superioara celorlalti lineri

875. Conceptia terapeutica contemporana privind atitudinea fata de plaga

dentinara recomanda:
A. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare doar in scopul izolarii
mecanice a pulpei dentare
B. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare doar in scopul izolarii
chimice a pulpei dentare
C. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare in scopul izolarii termice
a pulpei dentare
D. Obturaţia de baza pentru protejarea plagii dentinare in scopul izolarii electrice
a pulpei dentare
E. Izolarea termica fata de obturatiile metalice atunci cand grosimea plagii
dentinare care acopera pulpa scade sub 1mm

876. Etapele in prepararea unui liner din ciment ionomere de sticla includ:
 A. Spatularea unei jumatati din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde pana la
obtinerea unei consistente vascoase omogene
B. Spatularea unei jumatati din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde pana la
obtinerea unei consistente cremoase omogene
C. Incorporarea celeilalte jumatati de pulbere si spatularea timp de inca 10-15
secunde
D. La linerii fotopolimerizabili spatularea dureaza doar 5 secunde
E. La linerii fotopolimerizabili spatularea dureaza doar 15 secunde

877. Indicarea adezivilor dentinari in protectia plagii dentinare se datoreaza:

A. Capacitatii de sigilare a canaliculelor dentinare superioara lacurilor
B. Biocompatibilitatii pulpare
C. Efectului antibacterian
D. Obligativitatii condiţionarii plagii dentinare
E. Capacitatii de izolare termica

878. Indicatiile hibridizarii plagii dentinare sunt urmatoarele:

A. Obturatii coronare adezive cu compozit
B. Obturatii coronare adezive cu amalgam
C. Obturatii cu cimenturi cu ionomeri de sticla
D. Sigilarea preventiva a plagii dentinare
E. Sigilarea curativa a plagii dentinare

879. Lacurile dentare au urmatoarele indicatii:

A. Protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat, necesara
daca grosimea dentinei restante este mai mica de 2 mm
B. Protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat, necesara
daca grosimea dentine restante este mai mica de 0,5-1 mm
C. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturatiile din amalgam de argint,
atunci cand sunt aplicate pe plaga dentinara
D. Reducerea microinfiltraţiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint,
atunci cand sunt aplicate pe plaga dentinara si pe pereţii de smalţ ai cavitaţii
E. Reducerea hipersensibilitatii dentinare

880. Utilizarea compozitelor fluide ca obturatii de baza este indicata deoarece:

A. Au modul de elasticitate mai scazut fata de compozitele hibride ceea ce
confera rezistenta mai mare la fracturare
B. Au modul de elasticitate mai mare fata de compozitele hibride ceea ce confera
rezistenta mai mare la fracturare
C. Au rezistenta mai mare la compresiune fata de compozitele hibride
D. Au rezistenţa mai mare la compresiune faţa de valorile altor materiale de
obturaţie de baza
E. Au contractie mare de priza
881. In ce situatii indepartarea tesutului cariat este indicata prima in prepararea
cavitatii?
A. in cavitati profunde
B. in cavitati orale cu numeroase si extinse procese carioase
C. cand se doreste realizarea controlului cariei
D. la dinţi cu leziune carioasa minima
E. in cavitati punctiforme

882. Accesul rasinii adezive in profunzimea dentinei este influentata de urmatorii

factori:
A. Porozitatea matricei dentare
B. Umiditatea endogena
C. Umiditatea accidentala
D. Umiditatea exogena
E. Tipul rasinii adezive

883. Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu sunt:

A. Alcalinitate crescuta
B. Alcalinitate scazuta
C. Efect bacteriostatic
D. Stimuleaza indirect neodentinogeneza
E. Reduce hipersensibilitatea dentinara dupa obturatii coronare recente

884. Care este dimensiunea admisa a puntii de smalt existenta intre doua fose sau
fisuri pentru a putea fi pastrata:
A. 0.5 mm
B. Mai mare de 0.5 mm
C. Mai mica de 0.5 mm
D. 1 mm
E. 1-2 mm

885. Cavitatile de clasa a VI-a rezulta in urma tratamentului leziunilor situate la:
A. Nivelul marginilor incizale ale dintilor anteriori
B. Varfului cuspizilor dintilor laterali
C. Nivelul treimii cervicale orale a caninilor superiori
D. Nivelul fetelor vestibulare
E. Nivelul suprafetelor mezio-ocluzo-distale

886. Colabarea fibrelor de colagen si pierderea retentiei oferite de acestea se

produce dupa:
A. Demineralizare insuficienta a dentinei
B. Demineralizare excesiva a dentinei
C. Uscarea cavitatii dupa spalarea acidului
D. Utilizarea de acizi cu concentratie mai mare
E. Cresterea timpului de utilizare al acizilor peste cel indicat de producator
887. Contraindicatiile lacurilor dentare sunt urmatoarele:
A. Sub coafajele indirecte
B. Sub bazele de ciment cu ionemer de sticla
C. Sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturatiilor cu amalgam
D. Protectia temporara a uzurii masticatorii a obturatiilor coronare
E. Sub obturatii de rasini acrilice sau compozite

888. In conceptia actuala a tratamentului cariei dentare simple extensia

preventiva se utilizeaza in functie de urmatorii factori:
A. Extinderea cariei
B. Materialul de restaurare folosit
C. Pozitia dintelui antagonist
D. Forma dintilor
E. Tipul dietei

889. Particularitatile hibridizarii dentinei uscate sunt urmatoarele:

A. Permite verificarea eficientei prin aspectul alb-cretos al smaltului
demineralizat uscat
B. Necesita o uscare moderata
C. Nu exista riscul de supraumectare
D. Marja foarte mica de toleranta tehnica
E. Larga utilizare

890. Clasificarea cavitatilor in functie de numarul suprafetelor implicate:

A. cavitati multiple: implica trei sau mai multe suprafete ale dintelui
B. cavitati imbricate: implica trei sau mai multe suprafete ale dintelui, mai putin
suprafata ocluzala
C. cavitati simple: implica o singura suprafata
D. cavitaţi compuse: implica doua suprafeţe
E. cavitati complicate: implica suprafete care au suferit atacuri de carie
complicata

891. Compomerii:
A. se obtin prin adausul de grupari acide carboxilice la lantul principal al
monomerului rasinilor conventionale
B. au constituit prilejul folosirii pentru prima data a linerilor autoagravanti
C. sunt rasini compozite modificate prin adaosul de poliacizi
D. primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acida slaba
E. eficienta primerilor autogravanti ai compomerilor poate fi crescuta printr o
gravare acida conventionala prealabila aplicarii primerului

892. Lacurile dentare (varnish-urile):

A. sunt indicate in special sub obturatii de compozit pentru a proteja pulpa de efectul
nociv al agentului adeziv
B. sunt indicate sub obturatii de amalgam pentru sigilarea canaliculelor dentinare
C. unghiul de contact al lacului cu placa dentara microbiana este de 53-106s
 D. incetinesc patrunderea produsilor de coroziune ai amalgamului in canaliculele
dentinare
E. se prefera aplicarea a 2-3 straturi subtiri decat a unui strat gros

893. Linerii:
A. in cazul in care contin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct si indirect
B. nu realizeaza o buna izolare termica
C. dupa cum le spune si numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul
cavitatilor
D. sunt un fel de lacuri mai subţiri
E. contin rasini naturale sau sintetice dizolvate in solventi organici

894. Obiectivele prepararii cavitatilor:

A. refacerea starii de sanatate a odontoblastilor si neuronilor pulpari
B. refacerea increderii in sine si a confortului psihologic al pacientului
C. indepartarea tuturor tesuturilor alterate
D. oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore
E. crearea conditiilor pentru aplicarea estetica si functionala a materialului de
obturatie

895. Obturatia de baza:

A. in cavitatile de adancime medie, daca dentina are un aspect normal, obturatia de
baza se poate face, printre altele cu ciment policarboxilat
B. cimenturile antiseptice realizeaza baza propriu-zisa dar si dezinfecteaza plaga
dentinara
C. substituie dentina alterata
D. economiseste din timpul necesar aplicarii materialului de obturaţie coronara
E. elimina zonele proeminente de pe fundul cavitatilor si inchide deschiderile
accidentale ale camerei pulpare

896. Prepararea cavitatilor:

A. cavitatea de clasa III C rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafetele palatinale
ale frontalilor mandibulari
B. cavitatea de clasa a II-a rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafetele
proximale ale molarilor si premolarilor
C. cavitatea de clasa I A rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafata ocluzala a
molarilor si premolarilor
D. cavitatea de clasa a V-a rezulta din tratarea cariilor situate la coletul dinţilor, pe
suprafaţa vestibulara si orala
E. cavitatea de clasa a VI-a rezulta din tratarea cariilor care afecteaza unghiul incizal
al dintilor frontali

897. Primeri autogravanti:

A. permit pastrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plagii dentinare
B. gratie aciditatii reduse, demineralizeaza partial doar partial DDR si dentina
subiacenta
 C. lungesc timpul de lucru prin faptul ca trebuie lasati sa actioneze un minut
D. elimina consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin produsi
reziduali de demineralizare
E. cresc riscul colabarii fibrelor de colagen prin umectarea prea intensa

898. Principii in prepararea cavitatilor nomenclatura:

A. coltul este dat de jonctiunea a trei suprafete intr un punct
B. unghiul format de peretele lingual cu fundul cavitatii se va numi linguo-fund
C. jonctiunea smalt-dentina este linia de a lungul careia se intalneste smaltul cu
dentina
D. prin marginile cavitaţilor inţelegem joncţiunea pereţilor cu suprafaţa externa a
dintelui
E. prin colt se intelege un canin, in special la caini (vezi "Colt-Alb")

899. Ce instrumentar este indicat pentru finisare :

A. Bizotatoare de prag gingival
B. Toporişti de smalţ
C. Freze fisură fără vârf şi tăietură transversală
D. Freze diamantate
E. Freze fisură cu tăietură transversală

900. La ce materiale de obturaţie se indică bizotarea cavităţii :

A. Porţelan
B. Acrilat
C. Compozite
D. Silicat
E. Incrustaţii

901. Unde converg prismele de smalţ :

A. In fosete
B. In şanţuri
C. La cuspizi
D. La crestele marginale
E. In fisuri

902. Indicatiile lacurilor dentare:

A. Reducerea hipersensibilitatii dentinare
B. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturatiile din amalgam de argint, atunci
când sunt aplicate pe plaga dentinara si pe pereţii de smalt ai cavitaţii
C. Reducerea microinfiltraţiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci
când sunt aplicate pe plaga dentinară
D. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă
grosimea dentinei restante este mai mică de 0,5-1 mm
E. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă
grosimea dentinei restante este mai mică de 2 mm
903. Linerii cu hidroxid de calciu au următoarele proprietati:
A. Efect bacteriostatic
B. Efect de alcalinizare a mediului prin eliberarea ionilor hidroxil
C. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectului uşor iritant asupra
pulpei
D. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectelor sedative asupra
pulpei
E. Alcalinitate crescută care se păstrează şi după priză prin eliberarea ionilor de
hidrogen

904. Linerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă prezinta urmatoarele avantaje:

A. rezistenţa la compresiune masticatorie superioară celorlalţi lineri
B. Reducerea microinfiltraţiei marginale
C. Rezistenţa la compresiune masticatorie superioară răşinilor compozite
D. Adezivitatea la dentină
E. Biocompatibilitatea

905. Prepararea unui liner din ciment ionomer de sticla prezinta urmatoarele
etape:
A. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la
obţinerea unei consistenţe vâscoase omogene
B. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la
obţinerea unei consistenţe cremoase omogene
C. Incorporarea celeilalte jumătăţi de pulbere şi spatularea timp de încă 10-15
secunde
D. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 5 secunde
E. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 15 secunde

906. Atitudinea faţă de plaga dentinară in conceptia terapeutica contemporana:

A. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării termice a
pulpei dentare
B. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dnetinare doar în scopul izolării
chimice a pulpei dentare
C. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării electrice a
pulpei dentare
D. zolarea termică faţă de obturaţiile metalice atunci când grosimea plăgii dentinare
care acoperă pulpa scade sub 1mm
E. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare doar în scopul izolării
mecanice a pulpei dentare

907. Bazele trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati fundamentale:

A. Difuzivitatea termică
B. Conductivitatea termică
C. Biocompatibilitatea
D. Modulul de elasticitate
 E. Rezistenţa mecanică

908. Cimentul fosfat de zinc prezinta urmatoarele proprietati:

A. Aderenţă la plaga dentinară prin adeziune chimică
B. Aderenţă la plaga dentinară prin retenţie micromecanică
C. PH 6 după 48 de ore
D. Modul de elasticitate crescut
E. Rezistenţă mecanică mare

909. Proprietăţile cimentului policarboxilic sunt următoarele:

A. Activitate antibacteriană similară eugenatului de zinc
B. Adeziune chimică la smalţ şi dentină
C. Rezistenţa mecanică cea mai mare dintre materialele utilizate ca obturaţie de bază
D. Biocompatibil prin disocierea redusă a acidului poliacrilic
E. Biocompatibil prin creşterea PH-ului la 5 după ½ oră de la spatulare

910. Cimenturile cu ionomeri de sticlă prezinta urmatoarele proprietati:

A. Adeziunea chimică şi coeficientul de dilatare termică previn microinfiltraţia
marginală
B. Ameliorarea adeziunii se realizează prin condiţionarea plăgii dentinare cu acizi
poliacrilici sau cristalizarea unor soluţii de fosfat de calciu
C. Adeziunea chimică la dentină este superioară bazelor din ciment policarboxilat
D. Spatularea pe o plăcuţă de sticlă răcită măreşte rezistenţa la compresiune
permiţând includerea unei cantităţi mai mari de pulbere
E. Rezistenţa la compresiune creşte cu până la 75% în interval de 1 an

911. Compozitele fluide pot fi aplicate ca obturaţii de bază este deoarece:

A. Au contracţie mare de priză
B. Au rezistenţă mai mare la compresiune faţă de valorile altor materiale de obturaţie
de bază
C. Au rezistenţă mai mare la compresiune faţă de compozitele hibride
D. Au modul de elasticitate mai mare faţă de compozitele hibride ceea ce conferă
rezistenţă mai mare la fracturare
E. Au modul de elasticitate mai scăzut faţă de compozitele hibride ceea ce conferă
rezistenţă mai mare la fracturare

912. Adezivii dentinari sunt indicati în protecţia plagii dentinare datorita:

A. Capacităţii de izolare termică
B. Obligativitatii condiţionării plăgii dentinare
C. Efectului antibacterian
D. Biocompatibilităţii pulpare
E. Capacităţii de sigilare a canaliculelor dentinare superioară lacurilor

913. Indicaţiile hibridizării plagii dentinare sunt urmatoarele:

A. Sigilarea curativă a plăgii dentinare
B. Sigilarea preventivă a plăgii dentinare
 C. Obturaţii cu cimenturi cu ionomeri de sticlă
D. Obturaţii coronare adezive cu amalgam
E. Obturaţii coronare adezive cu compozit

914. Pentru o hibridizare optima sunt necesare:

A. Polimerizarea separată a răşinii adezive înaintea obturaţiei coronare cu compozit
B. Indepărtarea detritusului remanent dentinar în 3 etape distincte
C. Indepărtarea detritusului remanent dentinar într-o singură etapă
D. Gravarea dentinară cu acid ortofosforic 37% timp de 15 secunde
E. Gravarea dentinară cu acid ortofosforic 37% timp de 15-30 secunde

915. Tehnicile de hibridizare includ:

A. Hibridizarea pe smalt
B. Hibridizarea fără păstrarea detritusului dentinar remanent
C. Hibridizarea cu păstrarea detritusului dentinar remanent
D. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi simultan
E. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi succesiv

916. Fenomenele care apar in deteriorarea grava a adeziunii sunt generate de:
A. microinfiltratie
B. percolare
C. nanoinfiltratie
D. infiltratii marginale extinse
E. niciunul din raspunsurile de mai sus

917. Cavităţile de clasa a VI-a rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase

de la nivelul:
A. Marginilor incizale
B. Vârfului cuspizilor
C. Suprafeţelor mezio-ocluzo-distale
D. Suprafeţelor vestibulare
E. Suprafeţelor orale

918. Stabilirea conturului marginal reprezinta:

A. plasarea marginilor cavitatii intr-o pozitie ce va ocupa in final reparatia
B. presupune inlaturarea smaltului subminat in totalitate
C. se realizeaza cu freze cilindrice la turatie conventionala
D. se realizeaza cu instrumente de mana
E. marginile cavitatii vor fi plasate astfel incat sa permita o buna finisare a
marginilor viitoarei restauratii

919. Metoda ideala pentru indepartarea materialului carios presupune:

A. presiune minima
B. rapiditate
C. caldura frictionala aproape zero
D. control complet al instrumentului folosit
 E. nici un raspuns corect

920. Lacurile dentare au urmatoarele contraindicatii:

A. sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturarii cu amalgam
B. sub coafajele indirecte
C. sub bazele cu CIS
D. protectia bonturilor coronare la dinti vitali in vederea cimentarii cu ciment fosfat
de ZN
E. sub obturatiile din rasini acrilice sau compozite

921. *Cavităţiile complexe:

A. implică doua suprafeţe ale dintelui
B. implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui
C. implica o suprafaţă a dintelui
D. se referă la adâncimea cavităţilor
E. se referă la ariile anatomice implicate

922. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase care evoluează:
A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si
premolarilor
B. în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor
C. suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari
D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului
incizal
E. in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor

923. *În ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD?

A. clasa l
B. clasa a ll-a
C. clasa a V-a
D. clasa a Vl-a
E. clasa a lll-a

924. Ameloplastia este indicată în:

A. în toate fosele şi fisurile
B. fisura ce nu depăşeşte 1/3 din grosimea smalţului
C. fisura superficială ce se apropie sau interceptează o creastă (vestibulară sau orală)
D. la dinţii la care nu este anticipată o preparare
E. în zonele de contact centric

925. Care este scopul şi indicaţia procedurii terapeutice numită „controlul cariei”?
A. în cavităţi profunde
B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase
C. stopatea progresiei cariei cu împiedicarea afectării tuturor dinţilor
D. la dinţi cu leziune carioasă minimă
E. în cavităţi punctiforme
926. Avantajele preparărilor multiple sunt:
A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog
B. conduce la câştigare de timp
C. necesită un număr redus de instrumente
D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte
E. scad preţul de cost al tratamentului

927. Coafajul indirect este indicat in cavităţi cu dentină dură si mici zone de
dentină alterata, dacă:
A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasata strict în dreptul coarnelor
pulpare
B. dinţi ce au şi alte restaurări corecte
C. accesibilitate directă
D. pacient tânăr, sănătos
E. dentină alterată ocupă o suprafaţă de până la 2mm diametru

928. * Gravarea acidă a dentinei se face maxim timp de:

A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde

929. *Gravarea acida a smalţului se face timp de :

A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde

930. * Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte:

A. de la 1% la 13,4%
B. de la 1% la 1,9%
C. de la 1% la 28,6%
D. de la 1% la 6,8%
E. de la 2% la 13,4%

Tema nr. 9
Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dinţilor permanenţi
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti,
2002
931. Diagnosticul pozitiv in hiperemia preinflamatorie se pune pe baza următoarelor
elemente:
A. Proces carios fără deschiderea camerei pulpare
 B. Teste de vitalitate pozitive
C. Durerea persista câteva minute după indepartarea excitantului
D. Semnalarea unor tratamente anterioare pe dintele in cauza
E. Percuţie in ax negativa

932. Indicaţii de tratament in hiperemia preinflamatorie:

A. Tratamentul cariei simple si coafajul indirect
B. Tratamentul cariei simple si cofajul direct in dublu timp
C. Amputatia devitala
D. Extirparea vitala
E. Extracţia dintelui

933. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta seroasa parţiala:

A. Caracterul localizat al durerii
B. Durere vie, spontana sau provocata ce durează de la câteva minute la câteva ore
C. Teste de vitalitate pozitive mai ales la rece
D. Carie profunda fără deschiderea camerei pulpare
E. Percuţie in ax dureroasa

934. Indicaţii de tratament in pulpita acuta seroasa parţiala:

A. Coafaj direct in dublu timp
B. Amputatie vitala
C. Amputatie devitala
D. Extirpare vitala
E. Extracţia dintelui

935. Pulpita acuta seroasa totala - diagnostic pozitiv:

A. Durere cu caracter continuu
B. Intensitate mare a durerii
C. Percuţie in ax dureroasa
D. Hipersensibilitate la testele de vitalitate termice
E. Carie profunda cu camera pulpara deschisa

936. Indicaţii de tratament în pulpita acuta seroasa totala:

A. Amputaţia vitală
B. Amputaţia devitală
C. Extirparea vitală
D. Extirpare devitală (in mod excepţional)
E. Extracţia dintelui

937. Pulpita acuta purulenta parţiala - Diagnostic pozitiv

A. Durere pulsatila
B. Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece
C. Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare
D. Percuţie in ax dureroasa
E. Durere iradianata
938. Pulpita cronica deschisa granulomatoasa - diagnostic pozitiv:
A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare
B. Formaţiune polipoasa in continuarea pulpei dentare
C. Sangerare si sensibilitate la inteparea in profunzime
D. Durere spontana nocturna
E. Percuţie in ax dureroasa

939. Pulpita cronica deschisa ulceroasa - Diagnostic pozitiv:

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare
B. Lipsa durerii si apariţia ei in anumite circumstanţe
C. Sangerare la inteparea pulpei cu sonda
D. Teste de vitalitate negative
E. Percuţia in ax dureroasa

940. Pulpita cronica inchisa hiperplazica - granulomul intern Palazzi - diagnostic

pozitiv
A. Testele de vitalitate releva sensibilitate scăzuta a pulpei
B. Examenul diafanoscopic releva modificarea centrului camerei pulpare
C. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic
D. Durere provocata la rece
E. Percuţia in ax dureroasa

Tema nr. 10
Necroza şi gangrena pulpară
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002
941. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama:
A. Modificărilor de culoare a dintelui
B. Testelor de vitalitate negative
C. Percuţiei in ax negative
D. Mirosului fetid
E. Insamantarii bacteriene negative

942. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu:

A. Gangrena pulpară simpla
B. Granulonul intern Palazzi
C. Paradontita apicala cronica
D. Pulpita cronica deschisa
E. Pulpita cronica închisa propriu-zisa

943. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin:

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare
B. Fetiditate
C. Dureri la masticaţie
D. Teste de vitalitate negative
 E. Examen bacteriologic pozitiv

944. Evoluţia si complicaţiile necrozei pulpare sunt:

A. Necroza poate rămâne o perioada in acest stadiu
B. Se produce infectarea pulpei necrozate
C. Provoacă rizaliza
D. Duce la fractura dentara
E. Apariţia chistului radicular

945. Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din:

A. Cavitatea bucala
B. Chiste de vecinătate
C. Canal radicular lateral
D. Circulaţia generala prin anacoreza
E. Osul alveolar

Tema nr. 4
Instrumente necesare preparării cavităţilor şi obturaţiei coronare
Bibliografie asociata temei:
A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi odontoterapie restauratoare, Ed. medicala,
Bucureşti, 2001.

946. *Freza cilindrica nr.58 are diametrul de:

A. 0,8 mm
B. 1,2 mm
C. 1 mm
D. 1,5 mm
E. 1,7 mm

947. *Lungimea rulourilor foloste pentru izolarea vestibulului si a spatiilor

paralinguale este de:
A. 5-6 cm
B. 2-3 cm
C. 3-5 cm
D. 1,5 cm
E. 2,8 cm

948. *Freza cilindrica nr.259 are diametrul de:

A. 1,0 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 0,8 mm
E. 1,7 mm

949. *Freza cilindroconica nr.1169 este folosita la:

 A. accentuarea unghiurilor dintre peretii laterali in cavitatile de clasa a I-a
B. paralelizarea peretilor laterali ai cavitatilor de clasa a I-a
C. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate pe dintii laterali
D. bizotarea smaltului
E. finisarea amalgamului

950. Freza cilindroconica nr.1169 la nivelul varfului are diametrul de:

A. 0,8 mm
B. 0,5 mm
C. 0,3 mm
D. 0,7 mm
E. 1,0 mm

951. *Freza cilindroconica nr.169 L are o inaltime a capului de:

A. 4,3 mm
B. 5,2 mm
C. 5,6 mm
D. 5,8 mm
E. 6,1 mm

952. *Freza sferica nr.1/2 are un diametru al capului de:

A. 0,3 mm
B. 0,05 mm
C. 0,5 mm
D. 0,6 mm
E. 0,8 mm

953. *Ce tip de instrument de manǎ se foloseste pentru clivarea smaltului si a

dentinei:
A. dalta
B. bizotatorul de prag gingival
C. lingura Black
D. sapaliga
E. excavatorul

954. *Care este distanta minima admisa a stratului de dentina care separa un
proces carios de pulpa dentara cu procese inflamatorii cronice?
A. 2 mm
B. 1.5 mm
C. 2.5 mm
D. 1 mm
E. 0.5 mm
 955. *Freza para nr. 330 are diametrul capului de:
A. 0.80 mm
B. 0.70 mm
C. 1.0 mm
D. 1.20 mm
E. 3 mm

956. *Lungimea rulorilor de vata variaza intre:

A. 1-2 cm
B. 2-3 cm
C. 3-5 cm
D. 3-4 cm
E. 5-6 cm

957. *Pozitia Trendelenburg a pacientului se utilizeaza in:

A. Prepararea cavitatilor
B. in caz de urgenta
C. in manoperele sangerande
D. in manevrele executate la maxilar
E. in manevrele executate la mandibula

958. *Factori de risc pentru sanatatea operatorului in timpul prepararii

cavitatilor:
A. supraincalzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care tin
piesa cot
B. din cauza concentrarii intense in cazul unor cavitati dificile, operatorul poate
scrasni din dinti provocandu si fisuri sau chiar fracturi ale smaltului
C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie
D. vibraţia produsa de piesa cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul
"crampa scriitorului" sau sindromul Raynaud
E. aerosolul creat in timpul lucrului este un risc permanent pentru sanatate

959. *Mandrenul instrumentelor rotative:

A. poate fi incadrat in trei clase dupa OMS articolul nr.23 (piesa dreapta, cot si
turbina)
B. este partea activa a instrumentului
C. este partea pe care se infileteaza capul frezei
D. este mansonul de plastic ce protejeaza capul frezei
E. se adapteaza si fixeaza la piesa de mana

960. *Contaminarea operatorului in timpul prepararii cavitatilor:

A. desi aparent reduce riscul contaminarii, masca chirurgicala este de fapt un
focar de infectie prin faptul ca se incarca cu microorganisme
 B. prin clatirea gurii inaintea examinarii patogenitatea florei bucale este agravata
deoarece sunt mobilizate siaduse la suprafata microorganismele ascunse in
locurile retentive ale cavitatii bucale
C. bacteriile de pe incaltamintea operatorului se gasesc in gura pacientului chiar
si dupa mai multe ore de la tratament
D. in cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boala vacii
nebune, migrena, spondiloza
E. la stomatologii care folosesc turbina s-a constatat o crestere a incidentei si
gravitatii urmatoarelor afectiuni: sinuzita, angina streptococica, bronsite etc.

961. *Contaminarea operatorului in timpul prepararii cavitatilor:

A. contrar unor opinii mai vechi, in cabinetul stomatologic, riscul transmiterii
unor infectii este scazut
B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare
C. bacteriile patogene din gura pacientului nu ajung decat pe incaltamintea
operatorului deci nu-i pericliteaza sanatatea
D. contaminarea nu este posibila decat daca pacientul stranuta sau tuseste pe
medic
E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul
inconjurator

962. *In prepararea modernă a cavităţilor nu se mai foloseşte :

A. Freza sferică
B. Freza cilindrică
C. Freza cilindro-conică
D. Freza roată
E. Freza pară

963. *Pentru clivarea smaltului si a dentinei se utilizeaza:

A. bizotatorul de prag gingival
B. lingura Black
C. dalta
D. sapaliga
E. excavatorul

964. *Freza para este utilizata in:

A. prepararea cavitatilor de clasa I in vederea obturarii cu amalgam
B. prepararea cavitatilor de clasa I in vederea obturarii cu compozit
C. prepararea cavitatilor de clasa V in vederea obturarii cu amalgam
D. prepararea cavitatilor de clasa V in vederea obturarii cu compozit
E. indepartarea dentinei infectate

965. *Lungimea capului frezei nr.245 este de:

A. 2,45 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
 D. 1 mm
E. 4 mm

966. *Freza cilindroconica nr.1169 se foloseste pentru:

A. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa IV
B. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa V
C. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate la nivelul grupului
lateral
D. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa I
E. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate la nivelul grupului
frontal

967. *La turatii reduse presiunea efectuata pe instrument trebuie sa fie:

A. mare
B. continua
C. intermitenta
D. inconstanta
E. nici unul din raspunsurile de mai sus

968. *Care dintre următoarele avantaje nu caracterizează diga dentară:

A. Asigură vizibilitatea
B. Asigură câmp operator curat
C. Asigură câmp operator uscat
D. Nu se poate steriliza
E. Protejează împotriva instrumentelor tăioase

969. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de presiunea exercitata asupra

instrumentarului rotativ sunt adevarate:
A. presiunea mare poate sa fie continua, atunci cand lamele taietoare ale frezei
sunt ascutite
B. presiunea mare este necesar a fi intermitenta pentru a scadea caldura
frictionala
C. presiunea produce caldura in mod uniform, la nivelul tuturor peretilor cavitatii
D. actiunea presiunii frezei nu are efecte asupra pulpei dentare
E. presiunea aplicata pe peretele pulpar produce mai multa caldura decat daca se
directioneaza pe peretii laterali ai cavitatii

970. Dentina de reparatie:

A. se formeaza ca raspuns la un proces carios de intensitate mare
B. se formeaza uniform pe toti peretii camerei pulpare
C. se formeaza pe peretele cavitatii pulpare adiacent stimulului
D. se formeaza uniform pe toti peretii camerei pulpare mai accentuat adiacent
peretelui pulpar
E. se formeaza ca raspuns la un stimul de intensitate medie
971. Frezele globulare sunt utilizate pentru:
A. pregatirea retentiei
B. bizotarea marginilor in cavitatile de clasa a III-a si a IV-a
C. indepartarea tesuturilor dure alterate
D. atacul primar al dintelui
E. accentuarea unghiurilor dintre peretii laterali ai cavitatilor de clasa a I-a

972. Grosimea cauciucului (rubber) digai poate fi:

A. medium 0,23 mm
B. gros 0,25 mm
C. subtire 0,18 mm
D. medium 0,20 mm
E. subtire 0,12 mm

973. Odontoblastii nou formati:

A. nu au capacitate secretorie
B. formeaza dentina de reparatie
C. nu exista ca si notiune, deoarece odontoblastii nu se regenereaza dupa moartea
celulara
D. se formeaza in cazul actiunii unui stimul iritant de intensitate medie
E. se formeaza indiferent de intensitatea stimulului

974. Orificiul cu diametru 1,5 creat de clestele perforator al digai este pentru:
A. premolari voluminosi
B. molari de dimensiuni mari
C. molari de dimensiuni medii
D. premolari de dimensiuni reduse
E. incisivi superiori

975. Rama digai de tip Young este:

A. are forma de"U"
B. un cadru de metal
C. radiotransparent
D. un cadru de plastic
E. radioopac

976. Bolile infectioase cu risc de transmitere din cabinetul stomatologic sunt:

A. pneumonia
B. SIDA
C. TBC
D. hepatita
E. herpesul

977. Bratele clamelor cu care se fixeazǎ piesa de cauciuc a digǎi au urmǎtoarele

forme:
 A. clame circumferentiale
B. clame cu aripioare
C. clame fǎrǎ aripioare
D. clame de fixare si retracţie
E. clame cu 5 puncte de fixare

978. Care din urmǎtoarele enunturi reprezintǎ avantajele digǎi:

A. oferǎ o bunǎ vizibilitate
B. protejeazǎ impotriva medicamentelor iritante
C. protejeazǎ pacientul impotriva aspiratiei sau inghitirii de debriuri sau
instrumentar
D. asigurǎ evacuarea lichidelor
E. izoleazǎ pe termen scurt campul operator

979. Care din urmǎtoarele sisteme de rǎcire sunt indicate:

A. aerul
B. aerosolul
C. apa
D. spray-ul
E. parǎ de cauciuc

980. Cauciucul din componenta digǎi are grosimi diferite in functie de manopera
unde se utilizeazǎ:
A. 0,10 mm
B. 0,12 mm
C. 0,14 mm
D. 0,20 mm
E. 0,21 mm

981. Diga prezintǎ unele dezavantaje:

A. neacceptatǎ de pacient din motive psihologice
B. consumǎ mult timp
C. nu se poate aplica pe dintii tineri insufficient erupti
D. asigurǎ retracţia pǎrţilor moi
E. pǎstreazǎ concentratia optimǎ a medicamentelor

982. Din ce este format un instrument de manǎ:

A. manerul
B. gatul
C. lama
D. mandren
E. tija

983. Reactia pulpei dupǎ indepǎrtarea structurii dentare este in functie de:
A. mecanismele de protectie ale pulpei
B. varsta pacientului
 C. nu depinde de tipul de instrument rotativ
D. modalitatea de activare
E. sisteme de racire

984. Aspirarea tesuturilor moi in orificiile canulei ejectorului de saliva provoaca:

A. durere
B. obliterarea ejectorului
C. singerare
D. aspiratie ineficienta
E. leziuni ale mucoasei planseului bucal

985. Cand se ia in consideratie reactia pulpara la actiunea instrumentelor rotative

se va avea in vedere:
A. Mecanismul de protectie al pulpei
B. Varsta pacientului
C. Sistemele de racire
D. Tipul de structuri dentare expuse
E. Compozitia tesuturilor dentare

986. Cauciucul (rubber-ul) digai poate avea urmatoarele dimensiuni:

A. 12.5x12.5 cm
B. 14.5x14.5 cm
C. 15x15 cm
D. 13x13 cm
E. 10x10 cm

987. Pentru molarii mandibulari se utilizeaza urmatoarele cllame de diga:

A. Ivory 12
B. Ivory 13
C. Ivory 14
D. Ivory 3
E. Ivory 4

988. Pozitia de lucru in fata pacientului se utilizeaza in urmatoarele situatii:

A. La examinarea dintilor mandibulari anteriori
B. La examinarea dintilor maxilari anteriori
C. La examinarea dintilor mandibulari posteriori
D. La examinarea fetelor ocluzale ale dintilor posteriori drepti mandibulari
E. La examinarea fetelor linguale ale dintilor mandibulari anteriori

989. Utilizarea discurilor dentare trebuie insotita de:

A. Lumina eficienta
B. Aplicatie intermitenta
C. Precautie extrema
D. Buna izolare a campului operator
E. Separatoare cu Ivory
990. Diga:
A. elimina conversatia inutila si lavajele bucale frecvente
B. asigura o buna vizibilitate
C. este bine tolerata de catre pacientii astmatici
D. asigura retracţia parţilor moi
E. protejeaza impotriva aspirarii si inghitirii instrumentelor

991. Diga (rubber-dam):

A. nu este bine acceptata de catre pacienti
B. nu se poate aplica pe dintii tineri, insuficient erupti
C. se aplica pe rame metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown
D. cauciucul este de culoare alba pentru a nu produce un contrast prea mare cu
dinţii
E. cauciucul poate avea mai multe grosimi

992. Frezele sferice:

A. cu cat numarul de identificare atribuit de producator frezei este mai mic, cu
atat freza are o dimensiune mai redusa
B. se folosesc la indepartarea tesuturilor dure alterate
C. sunt active numai la miscari laterale si de penetrare
D. se folosesc la bizotarea marginilor cavitaţilor
E. se folosesc la pregatirea c

993. Gatul sau colul instrumentelor rotative:

A. trebuie sa fie suficient de gros pentru a fi rezistent si suficient de subtire
pentru a asigura acces si vizibilitate
B. din punct de vedere al operatorului este bine sa fie cat mai subtire pentru a
asigura vizibilitate asupra partii active a instrumentului si manipulare usoara
C. transmite fortele ce se exercita asupra capului in sens rotational si translational
D. are forma conica, cu baza mare la nivelul capului si baza mica spre mandren
E. este partea intermediara ce leaga mandrenul de capul activ

994. Instrumente rotative:

A. instrumentele rotative al caror cap prezinta lame se numesc freze dentare
B. termenul de "forma", aplicat unei freze dentare se refera la conturul si silueta
capului instrumentului
C. frezele sunt actionate cu ajutorul pieselor de mana dar pot fi actionate si
manual
D. inainte ca freza sa acţioneze in dentina, capul sau activ trebuie lubrefiat cu
vaselina
E. dupa natura partii active instrumentele pentru prepararea cavitatilor pot fi
taietoare sau abrazive

995. Instrumentele de mana pentru prepararea cavitatilor:

A. beneficiaza de o nomenclatura stabilita de Miller
 B. nomenclatura instrumentelor de mana se aseamana unei clasificari biologice si
cuprinde trei clase
C. in cadrul nomenclaturii, ordinul reprezinta scopul instrumentului, subordinul
reprezinta maniera de folosire iar clasa reprezinta forma partii active
D. sunt compuse din doua parţi esenţiale: manerul si gatul activ
E. au un maner cu diametru mic, mediu sau mare, octogonal, prevazut sau nu cu
retentivitati

996. Instrumentele de mana pentru prepararea cavitatilor:

A. toporisca deriva din dalta si este un instrument pereche dreapta-stanga
B. dalta se foloseste pentru indepartarea pulpei coronare in cadrul pulpectomiei si
pulpotomiei
C. sunt caracterizate printr o formula formata din trei cifre
D. bizotatorul de prag gingival se deosebeste de o toporisca doar prin laţimea si
lungimea lamei taietoare
E. in cazul in care marginea taietoare este in alt unghi decat 90s fata de lungimea
lamei apare o a patra cifra in cadrul formulei instrumentului

997. Izolarea campului operator:

A. rulourile de vata pot fi mentinute pe maxilarul superior cu ajutorul
automatomului
B. paralingual, daca exista suficient spatiu, se aplica 2-3 rulouri unul peste altul
C. la maxilar in zona frontala se aplica doua rulouri, de o parte si de alta a
frenului
D. ejectorul de saliva elimina atat lichidele cat si fragmente solide
E. aspiratorul chirurgical se automentine sau este mentinut de catre pacient

998. Parti componente ale instrumentelor rotative:

A. gatul (colul)
B. bratul
C. capul (partea activa)
D. piciorul (tija)
E. mandrenul

999. Reactia pulpei la instrumentele taietoare rotative:

A. pulpa dintilor tineri este sensibila la injuriile provocate de prepararea cavitatii
insa are o putere de recuperare mai mare decat pulpa imbatranita
B. frezele din otel produc mai multa caldura decat cele din carbid
C. frezele care sunt tocite produc mai putina caldura deoarece nu au o actiune
atat de agresiva
D. in cazul folosirii turaţiilor inalte temperatura este controlata prin scaderea
presiunii, taierea intermitenta si folosirea racirii
E. daca grosimea dentinei ramase este sub 2 mm, raspunsul pulpar este prompt si
intens
1000. Sisteme de racire a frezelor:
A. spray-ul (apa + aer) este mai avantajos decat racirea cu apa
B. racirea cu aer este eficienta chiar si in cazul cavitatilor in care grosimea
stratului de dentina este mai mica decat 2 mm
C. racirea cu aer produce aerosol nociv prin incarcatura microbiana
D. racirea cu apa este eficienta insa este necesar un sistem eficient de evacuare
E. in cazul racirii cu spray, este bine ca apa sa fie incalzita la cca 54°C

1001. Un instrument de mana este format din:

A. tija
B. mandren
C. manerul
D. gatul
E. lama

1002. Care din instrumentele de mana sunt pereche?

A. toporisca
B. bizotatorul de prag gingival
C. sapaliga
D. dalta
E. sonda dentara

1003. Reactia pulpara la instrumentele rotative depinde de:

A. varsta pacientului
B. tipul de instrument activ
C. sistemele de racire
D. evolutia leziunii carioase
E. adancimea leziunii carioase

1004. In cabinetul stomatologic sunt acceptate urmatoarele pozitii operatorii:

A. cu antebraţul sprijinit pe umerii pacientului
B. în faţa pacientului (ora 6)
C. în dreapta (ora 9)
D. în stanga (ora 9)
E. în spatele pacientului (ora 12)

1005. In cabinetul stomatologic se pot transmite urmatoarele boli infectioase:

A. herpesul
B. hepatita
C. SIDA
D. TBC
E. pneumonia

1006. Freza para are urmatoarele caracteristici:

A. unghi de intalnire cu partea laterala rotunjit
B. partea frontala plata
 C. lungimea capului de doua ori mai mare decat latimea
D. lungimea capului de trei ori mai mare decat latimea
E. partea frontala convexa

1007. La turatii inalte temperatura este controlata prin:

A. cresterea presiunii si utilizarea spray-ului
B. scaderea presiunii
C. taierea intermitenta
D. folosirea optionala a sistemului de racire
E. folosirea obligatorie a sistemului de racire

1008. Bizotatoarele de prag gingival au urmatoarele caracteristici:

A. sunt toporisti modificate
B. lama bizotatorului este dreapta
C. lama bizotatorului este curba
D. sunt perechi
E. sunt necesare doua pentru cavitatea meziala si doua pentru cavitatea distala

1009. Dupa designul capului instrumentele sunt impartite in:

A. instrumente sferice
B. instrumente cilindrice
C. instrumente cilindro-conice
D. instrumente taietoare
E. instrumente abrazive

1010. Forma partii active se refera la:

A. conturul capului instrumentului
B. silueta capului instrumentului
C. gatul instrumentului
D. colul instrumentului
E. manerul instrumentului

1011. Caracteristicile daltii sunt urmatoarele:

A. bizou pe o singura parte
B. bizou dublu
C. miscare de actiune prin apasare
D. miscare de actiune prin presiune
E. marginea taietoare si lama formeaza un unghi de 90 grade

1012. Diga are următoarele dezavantaje:

A. Neacceptarea de către pacient pe motiv psihic
B. Consumator de timp la aplicare
C. Nu se poate folosi pe dinţi cu erupţie imcompletă
D. Nu asigură câmp operator curat
E. Nu asigură o bună vizibilitate
1013. Fiecare instrument rotativ este format din:
A. mandrenul
B. colul
C. partea activa
D. trei componente
E. nici un raspuns corect

1014. Ce fel de instrumente taietoare cunoasteti:

A. sapita
B. dalta
C. bizotatorul de prag gingival
D. fuloarul de ciment
E. toporisca

1015. Frezele sferice sunt utilizate pentru:

A. planarea peretilor axiali
B. atacul primar al dintelui
C. extensia prepararii
D. finisarea marginilor cavitatii
E. pregatirea retentiei

1016. Sapita se foloseste:

A. printr-o miscare de tragere
B. prin apasare
C. pentru planarea smaltului si dentinei
D. toate raspunsurile corecte
E. nici un raspuns corect

1017. Bizotatorul de prag gingival are urmatoarele caracteristici:

A. este o toporisca
B. este o toporisca modificata
C. intre marginea taietoare si axul lamei este un unghi altul decat 90 de grade
D. intre marginea taietoare si axul lamei este un unghi de 90 de grade
E. nici un raspuns corect

1018. *Care este numărul minim de lame tăietoare ale unei freze sferice?
A. 4
B. 6
C. 8
D. 10
E. 5

1019. * Freze cilindro-conice sunt frezele:

A. nr. 171
B. nr. 4
C. nr.57
 D. nr.258
E. nr. 256

1020. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm?

A. nr. ¼
B. nr. ½
C. nr. 1
D. nr. 2
E.. nr. 5

1021.Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm ?

A. nr. 4
B. nr. 3
C. nr. 1
D. nr.2
E. nr. 5

1022.Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm ?

A. nr. 56
B. nr. 257
C. nr. 258
D. nr. 259
E. nr. 256

1023. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm?

A. nr. 56
B. nr. 256
C. nr. 57
D. nr. 257
E.. nr. 258

1024. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?

A. sferica nr. 1
B. sferica nr. 2
C. cilindrica nr. 57
D. cilindrica nr. 58
E. cilindro-conica nr. 170

1025. In formula instrumentelor de mana:

A. prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm
B. a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm
C. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de
arc de cerc
D. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in
centigrade (cg)
 E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat in
grade

1026. Dalta:
A. se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei
B. se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei
C. marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte
D. acţionează printr-o mişcare de apăsare
E. acţionează printr-o mişcare de raclare

1027. *Frezele sferice se întrebuinţează la:

A. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
B. pregătirea retentiei
C. extensia preparatiei
D. atacul primar al dintelui
E. toate cele de mai sus

1028. * Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata care adera?
A. utilizarea pensei dentare
B. lubrefierea mucoasei cu vaselina
C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina
D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc
E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa

1029.Care freze generează comparativ mai multa căldura?

A. frezele de otel
B. frezele de carbid
C. frezele cu cuţite helicoidale
D. frezele cu cuţite drepte
E. frezele diamantate

1030.In ce situaţii răcirea cu aer este ineficienta?

A. turaţii de 5 000 rot/min
B. turaţii de 100 000 rot/min
C. turaţii de 50 000 rot/min
D. podeaua cavităţii groasa de 3 mm
E. podeaua cavităţii groasa mai puţin de 2 mm

1031. In ce condiţii răcirea cu apa funcţionează corect:

A. presiune continua
B. presiune intermitenta
C. debit 100 cmc/min
D. debit 150 cmc/min
E. debit 200 cmc/min

1032. *Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de:

 A. 0.5 mm
B. 1 mm
C. 2 mm
D. 3 mm
E. 10 mm

1033. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea bucală sunt:

A. ejectorul de salivă
B. aspiratorul chirurgical
C. rulourile
D. diga
E. matricile circulare

1034. * Rulourile de vata au grosimea de:

A. 0,1 cm
B. 0,9 cm
C. 1 cm
D.. 2 cm
E. 5 cm

1035. Rulourile de vata pot fi menţinute in poziţie la maxilar cu:

A. automatomul
B. mătase dentara
C. clame
Harvard
D. pene de lemn
E. clame Haller

1036. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru examinarea:

A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta
B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga
C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta
D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga
E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga

1037. *Dezavantajele folosirii digai sunt:

A. produce retractia pârtilor moi
B. împiedica vizibilitatea
C. consuma
timp
D. impiedica conversaţia cu pacientul
E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea
bucala
Tema nr. 6
Tehnica preparării cavităţilor
Bibliografie asociata temei:
A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi otodontoterapie restauratoare, Ed.medicală, Bucureşti,
2001.

1038. Adincimea ideala dentinara axiala a cavitatii proximale la nivelul molarilor

si premolarilor este de:
A. 1mm
B. 2mm
C. 0,6mm
D. 0,8mm
E. 3mm

1039. *Cea mai comuna zona pentru restaurarea cu amalgam a cavitatii de clasa a
IIIa este reprezentata de:
A. fosele palatinale ale incisivilor laterali
B. fetele distale ale incisivilor laterali
C. fetele meziale ale caninilor superiori
D. fetele meziale ale caninilor inferiori
E. fetele distale ale caninilor superiori si inferiori

1040. *Utilizarea ameloplastiei in zonele vecine unei cavitati de clasa I ce va fi

restaurata cu amalgam va intilni peretii cavitatii preparate intr-un unghi:
A. nu mai mare de 110°
B. mai mare de 110°
C. mai mic de 80°
D. mai mic de 90°
E. mai mare de 120°

1041. *In cazul prepararii cavitatii de clasa I pentru amalgam pe molari,care este
dimensiunea minima ce trebuie pastrata intre marginea cavitatii si proiectia
marginala a fetei aproximale?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm

1042. *In cazul prepararii cavitatii de clasa I pentru amalgam pe premolarii

superiori,pe ce adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
 C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1043. *Dens in dente poate sa apara la nivelul:

A. Incisivilor centrali maxilari
B. Incisivilor laterali maxilari
C. Molarilor temporari
D. Premolarilor inferiori
E. Molarilor permanenti

1044. *Grosimea ideala a hidroxidului de calciu aplicat in cazul cavitatilor

avansate si extinse este de:
A. 1 mm
B. 1,5-2 mm
C. 0,5-0,75 mm
D. 2 mm
E. peste 2 mm

1045. *Pentru molari, distanta de la marginea cavitatii la suprafata proximala va

trebui sa fie de minim:
A. 1,6mm
B. 2mm
C. 2,5mm
D. 1,5mm
E. 3mm

1046. *Prepararea cavitatii de clasa I pe premolari in vederea restaurarii cu

amalgam incepe cu utilizarea frezelor:
A. Sferice (globulare)
B. Cilindrice
C. Cilindroconica
D. Para
E. Con invers

1047. *Toaleta cavitatilor superficiale se face cu:

A. Apa oxigenata
B. Alcool
C. Substante anti-microbiene
D. Spray-ul de apa
E. Perhidrol

1048. Ameloplastia:
A. este arta resculptarii unei suprafete de smalt care realizeaza un contact prematur
B. trebuie sa fie foarte bine acoperita cu amalgam pentru a evita cariile secundare
 C. se obtureaza cu compozit fluid realizandu-se sigilarea santului
D. nu este indicata daca implica un contact centric
E. este arta tesirii in unghi de 30s a marginii de smalt a cavitatilor mari de clasa a I-a

1049. *Prepararea cavitatilor de clasa a II-a ce implica ambele suprafete

proximale:
A. premolarul 1 mandibular: suportul micului cuspid vestibular poate fi conservat
prin extinderea fazei ocluzale mai mult spre lingual
B. molarul 1 maxilar: creasta oblica nu se desfiinteaza ci se tunelizeaza
C. molarul 2 maxilar: nu se preteaza la cavitati MOD din cauza dimensiunii reduse a
coroanei
D. dupa indepartarea dentinei cariate se aplica baza, se finiseaza marginile de smalţ
si se asigura forma de retenţie
E. dupa indepartarea dentinei cariate se finiseaza marginile de smalt, se asigura
forma de retentie si se aplica baza

1050. *Prepararea cavitatilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:

A. singura indicatie o constituie gropita orala a caninilor superiori
B. restaurarea cu amalgam este mai durabila decat cele fizionomice, mai ales cand
exista tendinta de a pierde conturul si contactul cu dintele adiacent
C. coada de randunica este obligatorie deoarece amalgamul nu adera de dinte si
necesita o buna retentie
D. peretele oral se intalneste cu peretele axial in unghi ascuţit sau drept
E. daca marginea gingivala este in cement, se indica o bizotare usoara

1051. *Prepararea cavitatilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:

A. pentru o retentie mai buna se va prepara un sant circular pe peretele axial
B. pentru o retentie mai buna se realizeaza un sant de a lungul unghiului diedru axio-
vestibulo-gingival
C. santul de retentie submineaza smaltul dar, cum aici nu actioneaza forte puternice,
aceasta nu constituie o problema
D. daca este necesara o coada de randunica, aceasta se va prepara stilizat, in forma de
coada de soarece
E. cand cavitatea este pe suprafata meziala se extinde mai mult spre vestibular

1052. *In cazul preparării cavităţii de clasa I-a pentru amalgam pe suprafaţa
ocluzală a molarilor inferiori, pe ce adâncime va intra freza nr.245 :
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1053. *Utilizarea ameloplastiei in zonele vecine unei cavitati de clasa I ce va fi

restaurata cu amalgam va intilni peretii cavitatii preparate intr-un unghi:
A. mai mare de 120°
 B. mai mic de 90°
C. mai mic de 80°
D. mai mic de 90°
E. nu mai mare de 110°

1054. *Adincimea ideala dentinara axiala a cavitatii proximale la nivelul molarilor

si premolarilor:
A. 0,6mm
B. 1mm
C. 2mm
D. 0,8mm
E. 3mm

1055. *Restaurarea cu amalgam a cavitatii de clasa a III se realizeaza in special la:

A. fetele distale ale caninilor superiori si inferiori
B. fetele meziale ale caninilor inferiori
C. fetele meziale ale caninilor superiori
D. fetele distale ale incisivilor laterali
E. fosele palatinale ale incisivilor laterali

1056. *In cazul unei carii extinse reducerea cuspizilor pentru restaurarea cu
amalgam este de minim:
A. 2 mm
B. 0,5 mm
C. 1 mm
D. 1,5 mm
E. 3 mm

1057. *Pentru prepararea cavitatii de clasa V se intra cu:

A. freza cilindro-conica
B. freza para
C. freza cilindrica
D. freza roata
E. freze diamantate

1058. *Pregătirea cavităţilor de clasa a V-a pe caninul mandibular necesită o

intrare cu freza, în leziunea carioasă, la o adâncime de :
A. 0,25 mm
B. 0,50 mm
C. 0,75 mm
D. 1 mm
E. 1,5 mm

1059. *Amilaza salivară şi cea pancreatică acţionează asupra legăturilor:

A. 1,4-glucozidice
B. 1,6-glucozidice
 C. 2,4-glucozidice
D. 1,4 –glucozidice din vecinătatea ramificaţiilor
E. asupra tuturor tipurilor de legături din structura amidonului

1060. *Indepartarea dentinei alterate este indicat sa se realizeze cu:

A. un escavator discoidal sau o freza globulara la turatie conventionala
B. freza fisura activata de turbina
C. freze diamantate cilindrice activate de turbina
D. numai cu instrumente de mana
E. raspuns corect a,c

1061. *In cazul restaurarilor cu amalgam prepararea cavitatii de clasa I pe

premolari si molari se incepe cu:
A. freza con invers activata de turbina
B. freza fisura 245 sau 330 activata de turbina
C. instrumente de mana
D. freze globulare activate de turbina
E. nici un raspuns corect

1062. Retentia in cazul cavitatilor de clasa a V-a pe caninul mandibular este data
de:
A. peretii MDIG perpendiculari pe suprafata dintelui
B. peretii MDIG divergenti pe suprafata dintelui
C. efectuarea unui sant de retentie de-a lungul unghiului diedru axio-incizal
D. efectuarea unui sant de retentie de-a lungul unghiului diedru axio-gingival
E. realizarea a doua santuri de retentie angulare

1063. Cavitatea de clasa a I-a se imparte in urmatoarele subclase:

A. cavitatea de clasa I A
B. cavitatea de clasa I B
C. cavitatea de clasa I C
D. cavitatea de clasa I D
E. cavitatea de clasa I E

1064. Etapele prepararii cavitatilor MOD pentru amalgam implica urmatorii

timpi:
A. indepartarea dentinei cariate restante
B. degresarea cavitatii
C. aplicarea bazei
D. finisarea marginilor de smalt
E. asigurarea formei de retentie

1065. Etapele prepararii cavitatilor MOD pentru amalgam implica urmatorii

timpi:
A. aplicarea digai
B. stabilirea conturului marginal al portiunii ocluzale
 C. izolarea smaltului proximal bilateral
D. tratamentul plagii dentinare
E. finisarea cavitatilor proximale si ale peretilor de smalt

1066. Forma de retentie in cazul cavitatilor de clasa a III-a ce urmeaza a fi

restaurate cu amalgam poate fi:
A. sant de-a lungul unghiului diedru axio-vestibulo-gingival
B. sant in peretele gingival cand acesta este in intregime in dentina
C. gropita in unghiul axio-incizal
D. coada de randunica orala in cavitatile medii
E. coada de randunica orala in cavitatile extinse

1067. In ceea ce priveste prepararea cavitatilor ocluzo-palatinale pe molarii

maxilari se va tine cont de urmatoarele:
A. cavitatea pregatita va avea latimea de minim 1 mm
B. cavitatea pregatita va avea latimea de maxim 1 mm
C. cavitatea este indicat sa se sculpteze in fosa
D. cavitatea este indicat sa se sculpteze pe cuspidul disto-palatinal
E. portiunea ocluzala sa aiba o mica panta distala

1068. Restaurarea din amalgam ce va reface una sau ambele fete proximale ale
dintelui in cazul cavitatilor de clasa II-a este de durata daca:
A. cavitatea este corect preparata
B. este folosita diga
C. toaleta cavitatii este specifica
D. matricea este aplicata adecvat
E. materialul este manipulat corespunzator

1069. Selectarea amalgamului ca material de electie in reconstituirea cavitatilor de

clasa a V-a se face tinand cont de urmatoarele conditii:
A. existenta unei rate crescute a cariei
B. eroziuni profunde
C. abrazii superficiale
D. abrazii suficient de profunde
E. zone sensibile apical de jonctiunea smalt-cement

1070. Selectarea materialului restaurator pentru cavitatile de clasa a II-a tine cont
de urmatorii factori:
A. provenienta pacientului
B. varsta pacientului
C. psihicul pacientului
D. extinderea pe suprafata proximala vastibulara si orala a cariei
E. factorul economic
1071. Selectionarea materialului de restaurare pentru cavitatile de clasa a III-a in
vederea restaurarii cu amalgam trebuie sa tina cont de urmatorii factori:
A. localizarea dintelui
B. marimea si pozitia leziunii carioase
C. factorul estetic
D. varsta pacientului
E. sexul pacientului

1072. Stratul baza de Ca(OH)2 aplicat in cavitatile de clasa a I-a in cazul cariilor
avansate si extinse va avea grosimea de;
A. 0,2 mm
B. 0,4 mm
C. maxim 0,5 mm
D. peste 0,5 mm
E. maxim 0,75 mm

1073. Zona care a suferit ameloplastie se intalni cu peretii cavitatii intr-un unghi
de:
A. 90°
B. 100°
C. de maxim 110°
D. de minim 90°
E. de minim 80°

1074. Coada de rindunica orala in cavitatea de clasa III pentru amalgam:

A. nu e necesara in cavitatile mici si moderate
B. este rezervata cavitatilor extinse
C. e indicata in orice cavitate, indiferent de intinderea leziunii
D. e indicata in cavitatile ce necesita o retentie aditionala
E. este rezervata cavitatilor cu extensie incizala

1075. In cazul dintilor rotati cu 90°, tratamentul unei leziuni proximale:

A. nu respecta aceleasi principii ca la dintii normal aliniati
B. impune redresare ortodontica
C. nu se poate face niciodata printr-o cavitate de tip sant
D. impune prepararea unei cavitati ce include virful cuspidului
E. se poate face printr-o cavitate tip sant cind leziunea este foarte mica

1076. In cazul leziunilor extinse cind piesa de mina nu poate fi utilizata prepararea
se completeaza cu:
A. bizotatoare de prag gingival 13-75-10-14
B. dalti de unghiuri 7-85-21/2-6
C. toporisti de smalt
D. dalti de smalt
E. sapite
1077. La cavitatile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retentia
suplimentara se poate apela la:
A. pivoti radiculari
B. unghiuri ascutite interne
C. sant gingival
D. pivoti dentinari
E. puturi gingivale

1078. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a e necesara:

A. pentru restaurarea marginii incizale a frontalilor
B. pentru restaurarea virfului cuspidian la dintii posteriori
C. acolo unde atritia a uzat smaltul si a expus dentina
D. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene
E. exceptional pe fele vestibulare ale frontalilor

1079. Prepararea cavitatii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor

mandibulari ce vor fi obturate cu amalgam se face cu:
A. frezele trepan
B. frezele 245
C. frezele 10
D. frezele 329
E. frezele 169L

1080. Prepararea conservativa a cavitatilor de clasa I e recomandata cu scopul:

A. de a proteja pulpa
B. de a pastra dintele puternic
C. de a folosi o cantitate cit mai mica de material de restaurare
D. de a reduce pretul de cost a manoperei
E. de a reduce riscul deteriorarii restaurarilor din amalgam

1081. Prepararea unei cavitati compuse ocluzo-palatinale la molarii maxilari in

vederea obturarii ei cu amalgam este indicata:
A. pentru asigurarea unei retentii corespunzatoare a materialului de restaurare
B. cind fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte
C. cind fosa distala si santul palato- distal sunt unul in continuarea celuilalt
D. cind fosa distala si santul palato- distal traverseaza creasta de smalt palatinala
E. din motive de rezistenta

1082. Retentia cavitatilor de clasa a VI-a pentru amalgam se realizeaza cu frezele:

A. 1/4
B. 329
C. 331/2
D. 330
E. 245
1083. La ce distanta de marginea aproximala a peretelui gingival trebuie sa se
situeze santurile sa puturile de retentie dentinara?
A. la limita smalt-dentina
B. la 0,1 mm de limita smalt-dentina
C. la 0,2 mm de limita smalt-dentina
D. la 0,3 mm de limita smalt-dentina
E. la o,5 mm de limita smalt dentina

1084. Caracteristicile ameloplastiei sunt urmatoarele:

A. Este indicata pacientilor cu risc crescut la carii
B. Este realizata cu instrumente diamantate sub forma de flacara
C. Nu se poate efectua pana nu se vede exact extinderea cavitatii
D. Zona care a suferit ameloplastia se intalneste cu peretii cavitatii preparate intr-un
unghi marginal de maxim
E. 110 °
F. Nu se realizeaza in zone implicate in contactul centric

1085. Indicatiile utilizarii amalgamului de argint pentru restaurarea cavitatilor de

clasa a-III-a sunt urmatoarele:
A. Fata distala a caninilor superiori si inferiori
B. Fata proximala a incisivilor
C. Fata meziala a caninilor
D. Carii care nu au subminat unghiul incizal
E. Pacienti tineri, cu susceptibilitate mare la carie

1086. Pentru prepararea unei cavitati MOD la nivelul premolarului 1 mandibular

trebuie respectate urmatoarele reguli:
A. Actionarea mai mult asupra structurilor dentare vestibulare ale santului central
B. Protejarea peretelui pulpar prin inclinarea frezei spre lingual
C. Deschiderea suficienta a peretelui vestibular care sa permita accesul si o buna
vizibilitate
D. Conservarea peretelui lingual al istmului pentru forma de retentie suplimentara
E. indepartarea dentinei cariate reziduale

1087. Prepararea cavitatilor de clasa I in foseta vestibulara a molarilor

mandibulari se prepara cu freza:
A. 245
B. 329
C. 57
D. 257
E. 259

1088. Prepararea in sant sau tunel se realizeaza in urmatoarele circumstante:

A. Pacienti in varsta
B. Recesiune gingivala ce expune cementul
C. Carii situate la distanta de punctul de contact
 D. Carii care au intrerupt creasta marginala
E. Carii radiculare

1089. Cavitati de clasa a I-a restaurate cu amalgam:

A. sunt de domeniul trecutului, este interzisa folosirea amalgamului in aceasta
situatie
B. in cazul unor cavitati foarte extinse, amalgamul poate favoriza fractura coronara si
se prefera un onlay sau coroana de invelis
C. la pacientii cu carioactivitate crescuta, obturatiile de amalgam sunt de preferat
incrustatiilor
D. restaurarea cu amalgam este indicata la tineri deoarece exista posibilitatea
apariţiei in viitor a cariilor
proximale
E. obturatie voluminoasa de amalgam este mai economica decat o coroana de
portelan deoarece costul acesteia din urma nu se amortizeaza decat in cateva zeci
de ani

1090. Obturarea cu amalgam prepararea cavitatii de clasa a I-a in cazul cariilor

avansate si extinse:
A. daca are loc deschiderea camerei pulpare se face coafaj indirect si pulpotomie
B. se aplica o baza de hidroxid de calciu cu grosime de 0,5-0,75 mm
C. se evita amalgamul cu particule sferice deoarece trebuie condensat mai puternic
D. printre altele, sporirea formei de rezistenţa se poate realiza si prin indepartarea
unor structuri dentare slabe
E. daca grosimea dentinei restante pana la pulpa este apreciata la mai putin de un
milimetru, se lucreaza cu diga

1091. Prepararea cavitatii compuse de clasa a I-a in fosa distala si santul palatinal:
A. inaintea prepararii se marcheaza punctele de contact cu hartie de anticipatie si se
fixeaza cu ligatura in opt
B. se indica atunci cand fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte si se gasesc
unul in continuare celuilalt
C. latimea ideala a cavitatii in sens mezio-distal nu va depasi 1 mm
D. in cazul dinţilor mici se va ţine freza para (330 sau 245) inclinata usor spre distal
E. in cazul dintilor voluminosi se va tine freza para (330 sau 245) paralel cu axul
lung al coroanei

1092. Prepararea cavitatii compuse de clasa a I-a in fosa distala si santul palatinal:
A. in mod obisnuit nu necesita retentii suplimentare dar se pot sculpta santulete in
unghiurile mezio-axiale si
disto-axiale
B. palatinal, peretele axial este bine sa se gaseasca la o adancime uniforma de 1,5
mm
C. se indeparteaza dentina cariata cu freze globulare potrivite
D. la persoane tinere nu se obtureaza ci se sigileaza, indiferent de profunzime
 E. este indicat sa se sculpteze cavitatea in fosa, mai degraba la nivelul crestei decat
pe cuspidul distopalatinal

1093. Prepararea cavitatii de clasa a I-a C pentru amalgam:

A. prepararea nu trebuie sa fie conservativa deoarece suprafata palatinala este
suficient de intinsa
aici smaltul este subtire deci penetrarea initiala nu va depasi 1-1,2 mm
B. daca exista un "dens in dente"in incisivul lateral, acesta poate fi restaurat
profilactic pentru a preveni pierderea dintelui prin carie
C. daca este necesara retenţia, se realizeaza o cavitate suplimentara de retenţie pe
una din suprafeţele proximale ale dintelui
D. nu se foloseste freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpara, ci se prefera
freza 69 (a carei actiune este mai blanda)

1094. Prepararea cavitatii de clasa a V-a obturate cu amalgam, pe caninul

mandibular:
A. amalgamul este materialul de electie in cazul unei incidente crescute a cariei
B. conturul cavitatii nu trebuie sa se extinda decat atat cat sa cuprinda leziunea
C. se vor masura cu grija peretii; ei trebuie sa aiba: gingival 4/3 mm, incizal 1-1/4
mm iar peretele axial se vagasi la o adancime uniforma de 0,75-1 mm
D. pereţii mezial, distal, incizal si gingival diverg spre axial deci asigura o retenţie
corespunzatoare
E. pentru sporirea retentiei se pot realiza santuri in unghiurile diedre axio-gingival si
axio-incizal

1095. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a obturata cu amalgam:

A. se patrunde in leziune cu o freza con invers si se extinde pe pantele cuspidiene
B. retentia se realizeaza cu freza roata, subminand smaltul
C. adancime de 1,5 mm este suficienta pentru a oferi rezistenta
D. este indicata si in restaurarea foselor hipoplazice de pe varful cuspizilor
E. in timpul realizarii retentiei trebuie sa avem grija sa nu subminam smaltul

1096. Prepararea cavitatii de clasa I A:

A. premolarii superiori pot fi lipsiti de santul ocluzal datorita prezentei unui cuspid
vestibular voluminos
B. pentru a prepara cavitati in fosetele primului premolar inferior, freza se inclina la
45 de grade corespunzator inclinatiei suprafetei ocluzale a acestor dinti
C. daca al doilea premolar inferior are trei cuspizi, santul lingual suplimentar poate fi
abordat prin ameloplastie
D. la molarii superiori se incearca sa se pastreze si sa nu se submineze creasta oblica
de smalţ
E. spre deosebire de molarii superiori, la molarii inferiori santurile ocluzale sunt mai
sterse si nu se continua niciodata cu cele de pe fata vestibulara
1097. Prepararea cavitatilor de clasa a II-a obturate cu amalgam:
A. cand leziunea carioasa este adanca si extinsa, incrustatia este de preferat obturatiei
cu amalgam
B. cand caria proximala coexista cu carii vestibulare si orale, este de preferat
realizarea unei coroane de invelis
C. existenta simultana a obturatiilor de amalgam si a unor lucrari de aur poate
provoca bimetalism
D. mercurul conţinut de amalgam, face ca aceste obturaţii sa fie foarte scumpe
E. nu se prepara cavitati retentive deoarece exista bonding pentru amalgam

1098. Care este adâncimea puţurilor de retenţie din peretele gingival al cavităţii de
clasa II-a :
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1099. Utilizarea amalgamului ca material de restaurare in cavitatile de clasa II va

tine cont de:
A. necesitatile fizionomice
B. virsta pacientului
C. incidenta cariei pe suprafetele radiculare
D. incidenta cariei pe suprafetele proximale
E. extinderea cariei in fose si fisuri

1100. Prepararea conservativa a cavitatilor de clasa I e recomandata pentru:

A. a proteja pulpa
B. a pastra dintele puternic
C. a folosi o cantitate cit mai mica de material de restaurare
D. a pastra dintele puternic
E. a proteja pulpa

1101. Prepararea unei cavitati compuse ocluzo-palatinale la molarii maxilari in

vederea obturarii ei cu amalgam este indicata:
A. din motive de rezistenta
B. cind fosa distala si santul palato- distal traverseaza creasta de smalt palatinala
C. cind fosa distala si santul palato- distal sunt unul in continuarea celuilalt
D. cind fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte
E. pentru asigurarea unei retentii corespunzatoare a materialului de restaurare

1102. Pentru prepararea cavitatii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor
mandibulari ce vor fi obturate cu amalgam se utilizeaza:
A. frezele 169L
B. frezele 329
C. frezele 10
 D. frezele 245
E. frezele trepan

1103. Finisarea casetei proximale si a peretilor de smalt intr-o cavitate ce va fi

restaurata cu amalgam se face cu:
A. toporisti de smalt10-7-14
B. dalta biangulata 12-7-8
C. cu amindoua instrumentele manuale amintite
D. instrumentar rotativ
E. cu nici unul din instrumentele amintite

1104. In cazul restaurarii cu amalgam santurile de retentie din unghiurile axio-oral

si axiovestubular ale cavitatilor de clasa a II se realizeaza cu:
A. frezele 1/4
B. frezele 245
C. frezele 331/2
D. frezele 330
E. frezele 169L

1105. Coada de rindunica orala in cavitatea de clasa III pentru amalgam are
urmatoarele caracteristici:
A. este rezervata cavitatilor cu extensie incizala
B. e indicata in cavitatile ce necesita o retentie aditionala
C. e indicata in orice cavitate, indiferent de intinderea leziunii
D. este rezervata cavitatilor extinse
E. nu e necesara in cavitatile mici si moderate

1106. La cavitatile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retentia

suplimentara se poate apela la:
A. sant gingival
B. puturi gingivale
C. pivoti dentinari
D. pivoti radiculari
E. unghiuri ascutite interne

1107. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a e indicata in urmatoarele situatii:

A. exceptional pe fele vestibulare ale frontalilor
B. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene
C. acolo unde atritia a uzat smaltul si a expus dentina
D. pentru restaurarea virfului cuspidian la dintii posteriori
E. pentru restaurarea marginii incizale a frontalilor

1108. Pentru realizarea retentiei in cavitatile de clasa a VI-a pentru amalgam se

utilizeaza:
A. 245
B. 330
 C. 331/2
D. 329
E. 1/4

1109. In leziunile cervicale extinse piesele de mana pot fi inlocuite de:

A. sapite
B. dalti de smalt
C. toporisti de smalt
D. dalti de unghiuri 7-85-21/2-6
E. bizotatoare de prag gingival 13-75-10-

1110. Abordarea cavitatii de clasa III pe canin se va face cu frezele:

A. nr.2
B. nr.1
C. nr.1/2
D. nr.1/4
E. nr.245

1111. Freza globulara nr. 1/2 este utilizata pentru:

A. accentuarea unghiurilor interne in cavitatile proximale
B. finisarea marginilor de smalt rugoase in preparari minime
C. finisarea unghiurilor externe
D. accentuarea unghiurilor externe
E. abordarea cavitatilor proximale

1112. Etapele preparării unei cavităţi MOD implică următorii timpi:

A. Uscarea dintelui cu aer cald
B. Aplicarea digăi
C. Stabilirea conturului marginal al porţiunii ocluzale
D. Izolarea smalţului proximal bilateral
E. Finisarea cavităţilor proximale şi a pereţilor de smalţ

1113. *In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, pe ce
adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1114. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, cand

se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si distovestibulare?
A. fisura restanta nu este mai adinca de 1/4 din grosimea smalţului
B. fisura restanta nu este mai adinca de 1/2 din grosimea smalţului
C. fisura restanta nu este mai adinca de 3/4 din grosimea smalţului
 D. fisura restanta nu este mai adinca de 3/5 din grosimea smalţului
E. fisura restanta nu este mai adinca de 1/3 din grosimea smalţului

1115. In cazul preparării preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii

superiori,unghiul de itilnire al obturatiei de amalgam cu pereţii poate fi de:
A. 60 de grade
B. 70 de grade
C. 80 de grade
D. 90 de grade
E. 100 de grade

1116. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie in unghiurile axio-orale axio-vestibulare

ale porţiunii verticale ale cavitatiiide clasa a ll-a ?
A. freza 33 ½
B. freza n r. ¼
C. freza n r. 169 L
D. freza nr. 1169
E. freza nr. 245

1117. *La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, care
este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia
marginala a fetei aproximale?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm

1118. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie pentru peretele gingival al cavităţii de clasa a
ll-a?
A. freza sferica ¼
B. freza nr. 169L
C. freza nr. 245
D. freza nr. 1169
E. feza nr. ½

1119. Care este lungimea şanţurilor de retentie vestibulo-orale create in peretele gingival al
cavităţii
de clasa a ll-a?
A. 1 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
D. 4 mm
E. 5 mm

1120. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe molari, care este
dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia marginala a
fetei aproximate?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm

1121. Cu ce freze se realizează puţurile de retentie in peretele gingival al cavităţii de

clasa a ll-a?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza nr. 169L
C. freza sferica nr. ½
D. freza nr. 245
E. freza sferica nr. 1

1122. *In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori,
care este lăţimea ideala a istmului?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1123. Care este adincimea puţurilor de retentie din peretele gingival al cavităţii de clasa
a ll-a?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm

1124. * In cazul preparării cavităţii de clasa l-a pentru amalgam pe premolarii

superiori,cind nu se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si disto-
vestibulare?
A. dacă implică un contact centric
B. dacă nu implică un contact centric
C. la pacienţii cu risc mic la carie
D. când adâncimea fisurii este mai mică decât 1/3 din grosimea smalţului
E. toate cele de mai sus

1125. La ce distanta trebuie sa se situeze şanţurile sau puţurile de retentie dentinara din
peretele gingival al cavităţii de clasa a II-a ?
A. la limita smalt-dentina
B. la 0,1 mm dincolo de limita smalt-dentina
C. la 0,2 mm dincolo de limita smalt-dentina
 D. la 0,3 mm dincolo de limita smalt-dentina
E. la 0,5 mm dincolo de limita smalţ dentina

1126. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin fără retentie in
coada
de rindunica in vederea obturării cu amalgam?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica n r. ½
C. freza sferica nr. 1
D. freza sferica nr.2
E. freza sferica nr.4

1127. *Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin pentru
realizarea retentiei in coada de rindunica, in vederea obturării cu amalgam?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica nr. ½
C. freza nr. 245
D. freza nr. 256
E. freza nr. 169L

1128. * La prepararea cavităţilor de clasa I si a ll-a pentru restaurare cu răşini

compozite:
A. smalţul trebuie sa fie susţinut in intregime de către dentina
B. bizotarea marginala se face cu freze diamantate
C. bizotarea marginala se face freza nr.2
D. nu se bizoteaza
E. se bizoteaza cu instrumentar de mana

1129. Cu ce freze se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a V-a

pe caninul mandibular?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica nr. ½
C. freza nr. 245
D. freza nr. 33 ½
E. freza nr. 169L

1130. Cu ce freza se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a Vl-a

pe dinţii laterali?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza nr. 1169
C. freza nr. 245
D. freza nr. 169L
E. freza nr. 33 ½

1131. * La prepararea cavităţii de clasa a lll-a in vederea restaurării cu materiale

compozite, nu se accepta o abordare a leziunii dinspre vestibular:
 A. când se inlocuieste o obturatie-veche ce a fost inserata dinpre vestibular
B. când caria nu a distrus creasta vestibulara
C. in nici o situaţie pe dinţii malpozitionati
D. doar când leziunea carioasa e foarte mica
E. in nici una din situaţiile de mai sus

1132. * In prepararea cavităţilor de clasa a IV-a convenţionale:

A. pereţii vestibulari si orali sunt paraleli cu axul lung al coroanei
B. retentia se face numai pe pereţii vestibulari si orali
C. pereţii formează un unghi mai mare de 90 grade cu suprafaţa dintelui
D. peretele axial este plat (nu urmăreşte joncţiunea smalt-dentina)
E. distanta dintre şanţul de retentie si joncţiunea smalt-dentina este de 1
mm

Tema nr. 7
Etiopatogenia cariei dentare Bibliografie asociata temei:
M. Gafar, A.lliescu – Endodonţie clinică şi practică, Ed.medicală, Bucureşti, 2001.

1133. *Actiunea sistemului peroxidazic salivar se desfasoara in vitro asupra

urmatoarelor categorii de agenti odontopatogeni:
A. Herpex simplex tipul 1
B. HIV
C. Lactobacili
D. Levuri
E. Toate

1134. Volumul zilnic al secretiei salivare globale:

A. este de 0,3-0,5 l/zi
B. este de 0,5-1,5 l/zi
C. este de 0,5-0,8 l/zi
D. este reprezentat in proportie de 10% din secretia glandelor salivare accesorii
E. este reprezentat in proportie de 10% din secretia glandelor sublinguale

1135. Capacitatea tampon a lichidului bucal depinde de:

A. variatiile ph-ului
B. ritmul secretiei salivare
C. valoarea initiala a pH-ului bucal
D. consumul de alimente acide
E. vascozitatea salivei

1136. Ecosistemul microbian al placii bacteriene este format din:

A. Streptococi
B. Lactobacili
C. Nocardia
D. Candida albicans
E. Treponema pallidum
1137. Functiile salivei sunt:
A. reglarea ph-ului bucal
B. clearance
C. lubrefianta
D. stimularea neodentinogenezei
E. excretorie

1138. Lichidul bucal contine:

A. saliva
B. transudat al mucoasei bucale si gingivale
C. exudat din pungi parodontale
D. limfa dentinara
E. mucus nazofaringian

1139. Perturbarea formarii matricei organice a smaltului este influentata de:

A. carenta in vitamina A
B. carenta in vitamina C
C. prezenta oligoelementelor in dieta
D. principiile nutritive
E. dereglari hormonale

1140. Perturbarea maturarii preeruptive a smaltului este influentata de

urmatoarele dereglari hormonale:
A. hipofizectomia experimentala
B. nanismul hipofizar
C. insuficienta tiroidiana
D. insuficienta paratiroidiana
E. hormonii sexuali

1141. Perturbarea mineralizarii matricei smaltului este influentata de:

A. carenta in calciu si fosfor
B. prezenta fluorului
C. boli infecto-contagioase
D. carenta in vitamina D
E. dereglari hormonal

1142. Prelungirea timpului de clearance salivar al hidrocarbonatelor poate fi

cauzata de:
A. ritmul scazut al secretiei salivare
B. vascozitatea crescuta a salivei
C. factori retentivi bucali
D. concentratia mica a fluorului salivar
E. concentratia mica a Ig A salivara
1143. Prezenta in dieta a urmatoarelor oligoelemente in perioada de formare a
dintilor reduce frecventa cariei dentare la sobolani:
A. fluor
B. bor
C. cupru
D. seleniu
E. molibden

1144. Urmatoarele alimente reduc riscul cariogen al hidrocarbonatelor:

A. lapte
B. branzeturi
C. grasimi
D. ceaiuri
E. cafea

1145. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de urmatorii factori:

A. Ritmul secretiei salivare
B. Contraceptivele orale
C. Reologia bucala
D. Asigurarea mediului nutritiv pentru desfasurarea bacteriolozei bacteriene
E. Valoarea initiala a pH-ului bucal

1146. Care din urmatoarele substante reprezinta indulcitori calorici:

A. Ciclamatul
B. Sorbitolul
C. Aspartamul
D. Xilitolul
E. Lycasinul

1147. Dintre enzimele ce intra in compozitia salivei fac parte:

A. Fosfataza acida
B. Alfa amilaza
C. Hialuronidaza
D. Proteinaze
E. Kalicreina

1148. In lichidul bucal se gasesc o serie de enzime produse de microflora sau

tesuturile moi ale cavitatii bucale din care fac parte:
A. Succindehidrogenaza
B. Aldolaza
C. Fosfataza alcalina
D. Hialuronidaza
E. Fosfataza acida

1149. Materializarea semnificatiei biologice a fosfatilor salivari se face prin:

A. Asigurarea mediului nutritiv pentru glicoliza bacteriana
 B. Participarea in componenta sistemelor tampon salivare
C. Pastrarea stabilitatii continutului mineral al dintilor
D. Blocheaza ionii bivalenti de calciu si magneziu
E. Inhiba aderenta bacteriilor la hidroxiapatita

1150. Rolul cariopreventiv al lichidului bucal se realizeaza prin:

A. Scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile
B. Inhibarea adeziunii microbiene
C. Pastrarea contactului direct al zaharozei cu placa bacteriana
D. Vascozitatea si adeziunea unor produse
E. Saturarea placii bacteriene in substante remineralizante

1151. Saliva contine o serie de factori antimicrobieni capabili sa modeleze

colonizarea cavitatii bucale de catre microorganisme din care fac parte:
A. Lactoferina
B. Mucinele
C. ß2 - microglobulina
D. Opsoninele
E. Staterina

1152. Scurtarea timpului de clearance al glucidelor se bazeaza pe:

A. Inducerea unei secretii salivare rapide si masive
B. Utilizarea unor alimente de tipul fructelor si legumelor
C. Ritmul scazut al secretiei salivare
D. Vascozitate crescuta a salivei
E. Periajul dentar la sfarsitul mesei

1153. Etiopatogenia cariei

A. este acceptata triada etiologica teren, flora microbiana si alimentatie
B. actiunea alimentelor se manifesta atat prezumtiv cat si postprocesiv
C. alimentele moi si lipicioase favorizeaza hipofunctia, diminuarea debitului salivar
si exacerbarea florei microbiene
D. prin teren inţelegem calitatea smalţului dentar si a lichidului bucal
E. alimentele dure cresc nevoia ingestiei de lichide si favorizeaza producerea unor
sunete dizgratioase in timpul masticatie dar nu previn caria

1154. Etiopatogenia cariei calitatea smaltului dentar:

A. displaziile constituie modificari ale arhitecturii normale a smaltului
B. hipoplaziile constituie cresteri ale continutului mineral care insa este organizat
intr o retea cristalina necorespunzatoare
C. distrofiile dentare se incadreaza in categoria milolizelor
D. gravitatea distrofiilor este cu atat mai mare cu cat tulburarile metabolice care le
cauzeaza apar mai precoce
E. displaziile si hipoplaziile nu favorizeaza aparitia procesului carios decat in
sezonul rece
1155. Lichidul bucal:
A. pe langa saliva mai contine transudat al mucoasei bucale si santurilor gingival,
exudat din pungile parodontale, mucus nazofaringian etc.
B. exudatul pungilor parodontale creste proportional cu starea de stres
C. exudatul pungilor parodontale creste proportional cu intensitatea inflamatiei
D. in hiposialii, exudatul parodontal poate sa ajunga la 2% din volumul salivei de
repaus
E. poate sa contina secretie gastrica regurgitata

1156. Perturbarea mineralizarii matricei smaltului:

A. incorporarea preferentiala a carbonatilor in smalt ii confera o cristalinitate
deficitara
B. insuficienta parotidiana duce si la intarzieri in eruptia dintilor
C. fluorul reduce solubilitatea smaltului in solutie acida
D. aportul foarte scazut de calciu nu afecteaza conţinutul mineral total
E. vitamina D este indispensabila unei mineralizari normale

1157. Proprietati antimicrobiene ale salivei:

A. lizozimul este o lactoferina aglutinizata care ataca peretele celular al
microorganismelor
B. peroxidazele salivare constituie un sistem enzimatic complex cu rol antibacterian
C. aglutininele salivare faciliteaza indepartarea bacteriilor din lichidul bucal
D. opsoninele sunt muramidaze care scindeaza peptidoglicanii din constituţia
peretelui celular al
microorganismelor
E. staterina este o glicoproteina cu activitate antibacteriana

1158. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor:

A. la populatiile unde alimentatia traditionala contine putin zahar incidenta cariei
circulare acute creste
B. consumul de dulciuri intre mese creste frecventa cariei
C. cariogenicitatea alimentelor depinde mai degraba de durata si frecventa expunerii
la zahar si mai putin de tipul de preparat culinar care contine zahar
D. alimentaţia naturala conţine un factor protector impotriva cariei care se pierde in
cursul procesului de rafinare
E. programe riguroase de profilaxie pot reduce frecventa cariei chiar si in conditiile
pastrarii consumului ridicat de zahar

1159. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor:

A. amidonul crud nu coboara prea mult pH-ul placii
B. amidonul prelucrat termic isi pierde capacitatea acidogena si cariogena
C. combinatia de amidon si zahar are un efect cariogen mult mai puternic decat al
zaharului din cauza timpului de clearance prelungit
D. zaharoza favorizeaza colonizarea microorganismelor odonotopatogene
E. mono si oligozaharidele difuzeaza greu in placa bacteriana, de aceea raman
depozitate pe suprafata acesteia si blocheaza colonizarea ei
1160. Rolul laptelui in etiopatogenia cariei:
A. contine fluor provenit din plantele situate in zone poluate
B. laptele de pasare este cariogen datorita faptului ca nu este lasat in forma naturala
C. contine cazeina cu efect carioprotector
D. conţine lactoza care este fermentata in placa bacteriana
E. contine lactaza care ajuta la degradarea enzimatica a laptelui

1161. Saliva:
A. secretia de saliva creste in noptile cu presiune atmosferica crescuta
B. in repaus, aportul glandei submandibulare la volumul total de saliva este mai mare
decat al parotidei
C. in timpul masticatiei glanda parotida produce mai multa saliva decat glanda
submandibulara
D. la gravide secreţia de saliva scade, asa se explica incidenţa crescuta a cariilor
E. faptul ca molarii de minte superiori se cariaza atat de usor, se explica prin
cantitatea redusa de saliva care ajunge in acea zona

1162. Substituenti ai zaharului:

A. siropul de porumbel
B. xilitolul
C. lactoferina
D. lycasinul
E. aspartamul

1163. Care oligoelemente devin cariofavorizante în condiţiile unui aport exagerat :

A. Seleniu
B. Molibden
C. Fluor
D. Bor
E. Litiu

1164. Indulcitorii necalorici sunt:

A. Zaharina
B. Sorbitolul
C. Xilitolul
D. Ciclamatul
E. Aspartamul

1165. Substanţele cu acţiune antimicrobiană din lichidul bucal sunt :

A. Aglutininele
B. Kalicreina
C. Anhidraza carbonică
D. Opsoninele
E. Peroxidaza
1166. Remineralizarea smaltului este favorizata de:
A. suprasaturarea salivei in fosfati de calciu
B. PH alcalin salivar
C. suprasaturarea salivei in minerale
D. hipersalivatie
E. concentratii salivare mari de fluor

1167. Fosfatii salivari au rol carioprotector prin:

A. participarea la sistemele tampon salivare
B. pastrarea stabilitatii continutului mineral al dintilor
C. remineralizare directa a cariilor incipiente
D. blocarea glicolizei
E. inhibarea placii bacteriene

1168. Sistemele tampon salivare include:

A. sistemul fosfat organic
B. sistemul fosfat anorganic
C. sistemul acid carbonic/bicarbonat
D. sistemul macromolecular proetinic
E. sistemul acid carbonic

1169. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de:

A. variatiile PH-ului atins
B. ritmul secretiei salivare
C. valoarea initiala a PH-ului bucal
D. concentratia de imunoglobuline salivare
E. vascozitatea salivara

1170. Factorii antimicrobieni salivari include:

A. lizozimul
B. lactoferina
C. peroxidazele salivare
D. IgG secretorie
E. complexe alcatuite din Ig A, Ig G si Ig M denumite opsonine

1171. Prelungirea timpului de clearance salivar poate fi cauzata de:

A. vascozitatea scazuta a salivei
B. continutul scazut de mucina al salivei
C. ritmul scazut al secretiei salivare
D. factori retentivi bucali
E. tipul de hidrocarbonate

1172. Alimentele cu rol cariprotector includ:

A. faina din cerealele nerafinate
B. faina din cerealele rafinate
 C. grasimile
D. cacao
E. branzeturi

1173. Hidrocarbonatele cu cariogenicitate redusa include:

A. xilitolul
B. sorbitolul
C. siropul de porumb
D. zaharul de cuplare
E. aspartamul

1174. Placa este constituita din:

A. proteine
B. glicoproteine anionice
C. glicoproteine cationice
D. lipide
E. amilaza

1175. Constituienti ai placii sunt:

A. celule epiteliale
B. leucocite
C. eritrocite
D. particule alimentare
E. lipide

1176. Factorii imuni nespecifici include:

A. lizozimul
B. lactoperoxidazele
C. lactoferinele
D. Ig A salivare
E. glicoproteine cu greutate moleculara mica

1177. Apararea specifica depinde in principal de:

A. anticorpii salivari
B. imunoglobulina A
C. imunoglobulina G
D. imunoglobulina M
E. opsonine

1178. Triada Keyes cuprinde urmatorii factori:

A. terenul
B. flora microbiana
C. alimentatia
D. factori locali
E. factori morfologici
1179. Apar perturbari in formarea matricei organice a smaltului in urmatoarele
situatii:
A. carente in vitamina A in forme usoare
B. carente in vitamina C la copii
C. carente in seleniu
D. carente in vitamina A in forme grave
E. carente in vitamina C la adulti

1180. Perturbari in mineralizarea matricei smaltului apar in:

A. carente in calciu
B. carente in fosfor
C. raport calciu/fosfat 2/1
D. raport calciu/fosfat 3/1
E. insuficiente tiroidiene

1181. Perturbarea mineralizării matricei smalţului are drept cauze:

A. Carenţa în calciu şi fosfor
B. Carenţa în fluor
C. Carenţa în vitamina D
D. Carenţa în vitamina E
E. Dereglările hormonale

1182. Carenta vitaminei A poate genera leziuni al incisivilor temporari astfel;

A. Atrofierea organului smaltilui
B. Displazii in smalt sub forma unor pete albicioase
C. Mineralizare defectuasa a dentinei
D. Microchisturi in organul smaltului
E. Modificari ale coroanei dentare constand in rotunjirea varfurilor cuspizilor

1183. Fluxul salivar marit poate contribui la prevenirea cariilor dentare prin:
A. Spalarea de pe suprafetele dentare a resturilor alimentare aderente
B. Aport sporit de IgG si IgM cu rol protector
C. Impiedica concentrarea florei microbiene numai pe anumite zone
D. Disperseaza activitatea enzimatica in toata cavitatea orala
E. Aport sporit de fosfati salivari

1184. Clearence-ul salivar, este un proces fiziologic de diluare a substantelur

introduse in cavitatea bucala, se caracterizeaza prin:
A. Are o valoare scazuta in cazul unui risc scazut la carii
B. Este invers proprtional cu ritmul proportiei salivare
C. Are valoare constanta atata timp cat glandele salivare functioneaza normal
D. Are rolul de a indeparta bacteriile de pe suprafetele dentare
E. Are rolul de a indeparta resturile alimentare aderente de suprafetele dintilor

1185. Calciul salivar prezent sub forma ionizata are urmatoarele caracteristici:
A. Concentratia sa scade odata cu cresterea secretiei salivare
 B. Concentratia sa creste odata cu cresterea secretiei salivare
C. Are valoare constanta atata timp cat glandele salivare functioneaza normal
D. Concentratia sa creste odata cu scaderea ph-ului salivar
E. La ph-ul neutru calciul salivar ionizat reprezinta 50% din calciul total salivar

1186. Concentratia calciului salivar poate fi influentata de:

A. Regimul alimentar
B. Ponderea secretiei glandelor salivare
C. Ritmul circadian
D. Antagonisti calciului
E. Fibroza chistic a glandelor salivare

1187. Efectele carioprofilactice ale fluorului se bazeaza pe urmatoarele:

A. Fluorura de calciu este insolubila la un ph neutral
B. Fluorura de magneziu inhiba agregarea bacteriana
C. Fluorura de magneziu inhiba enolaza microbiana
D. Administrarea sa topica prelungeste timpul de clearence
E. Administrarea sa topica scade timpul de clearence

1188. Zaharoza este hidrocarbonatol cu cel mai mare porential cariogen deoarece:
A. Este principalul polizaharid din alimente
B. Este cel mai frecvent utilizata in dieta umana
C. Este utilizata preferential de catre micro organisme
D. Este un substrat esential pentru sinteza polizaharidelor extracelulare de depozit
E. Creste aderenta placi bacteriene la tesuturile dure dentare

1189. Rolul carioprotector al lipidelor se bazeaza pe:

A. Timpul de clearence prelungit
B. Formarea unei bariere protectoare pentru smalt
C. Impiedica degradarea enzimatica a hidrocarbonatelor
D. Modifica proprietatiile de membrana ale bacteriilor
E. Inhiba glicoliza la nivelul placi bacteriene

1190. Actiunea cariostatica a xilitolului se bazeaza pe:

A. Proprietatea sa de a fi metabolizat la un ph sub 5,
B. Capacitatea foarte redusa de a fi metabolizat
C. Stimularea secretiei salivare
D. Reducerea acumulari de placa
E. Este un substituent al zaharului din unele produse

1191. Caria dentara reprezinta:

A. un proces distructiv cu evolutie ireversibila
B. un proces cronic al tesuturilor dure dentare fara caracter inflamator producand
necroza si distructia
acestora
C. proces dinamic desfasurat la interfata dinte-placa bacteriana si dinte
 D. boala multifactoriala caracterizata printr-o distructie localizata a tesuturilor dure
dentare sub actiunea
microorganismelor
E. toate raspunsurile corecte

1192. Functiile salivei sunt:

A. functie digestiva
B. reglarea PH-ului bucal
C. mentinerea echilibrului ecologic bucal
D. functie lubrifianta
E. rapunsuri corecte a si c

1193. Rolul cario-preventiv al lichidului bucal se realizeaza prin:

A. exacerbarea adeziunii microbiene
B. scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile
C. efect bactericid
D. remineralizarea cariilor incipiente
E. demineralizarea cariilor necavitare

1194. Placa bacteriana reprezinta:

A. un sistem ecologic microbian viguros
B. agregat de microorganisme unite intre ele si de suprafata a dintelui
C. conglomerat de microorganisme pe o anumita suprafata a dintelui
D. este aderenta si de alte structuri din cavitatea bucala prin intermediul unei matrici
organice
E. nu este obligatoriu sa aiba aderenta

1195. *După Melcher in pulpa putem intalni următoarele tipuri de fibre conjunctive
argirofile:
A. fibre elastice
B. fibre de reticulina
C. fibre extracelulare
D. fibre tinere de colagen
E. fibre fine nestriate

1196. * Microcirculatia pulpara este mai rapida decât in multe alte regiuni ale corpului,
înregistrând la nivelul arteriolelor valori de :
A. 0,08 mm/sec
B. 0,20 mm/sec
C. 0,3-1 mm/sec
D. 0,15 mm/sec
E. 0,10 mm/sec

1197. * Tunica medie a arteriolelor pulpare are grosimea de:

A. 0,2 micrometri
B. 0,10 micrometri
 C. 5 micrometri
D. 3 micrometri
E. 1 micrometru

1198. *Arteriolele pulpare au pereţi subţiri si calibrul de:

A. 0,5 micrometri
B. 10 micrometri
C. 0,15 micrometri
D. 20 micrometri
E. 50 micrometri

1199. * Pereţii capilarelor pulpare au grosimea de:

A. 0,5 micrometrii
B. 50 micrometrii
C. 0,8 micrometrii
D. 10,5 micrometrii
E. 0,10 micrometrii

1200. In pulpa dentara intalnim colagen de tip :

A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V

1201. Fibrele amielinice denumite si fibre C au rolul:

A. conduc răspunsul senzitiv pentru durere
B. modulează neurogen vasomotricitatea
C. reduc presiunea coloidosmotica din pulpa dentara
D. îndepărtează excesul de lichid interstitial
E. rol antiinflamator

1202. Venulele limfatice centrale ale pulpei se deosebesc de venulele propriu zise prin:
A. lipsa hematiilor
B. prezenta limfocitelor
C. discontinuitate
D. caracterul pasiv
E. funcţionare intermitenta

1203. Reţeaua vasculara terminala a pulpei este dispusa in trei planuri:

A. anastomozele arteriovenoase
B. ansele capilare terminale turtite
C. arteriolele retrodirectionale
D. plexul capilar subodontoblasic
E. reţeaua venulara
1204. * Tunica externa a venulelor pulpare este reprezenta de :
A. fibroblasti
B. fibre de colagen
C. fibre de reticulina
D. fibre elastice
E. fibre hialine

Tema nr. 8
Inflamaţia pulpei dentare
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1205. Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a

produce:
A. dentina cuaternara
B. dentina primara
C. dentina binara
D. dentina secundara
E. dentina tertiara de iritatie

1206. *Dentina scleroasa rezulta din :

A. dentina secundara
B. dentina terţiara
C. depunere calcica
D. dentina cuaternara
E. dentina primara

1207. *Funcţia regresiva a pulpei este un proces de:

A. regenerare
B. iritatie
C. îmbătrânire
D. restructurare
E. patogen

1208. *Valoarea normala a presiunii intrapulpare este de:

A. 5 mm Hg
B. 10 mm Hg
C. 8 mm Hg
D. 15mmHg
E. 20 mm Hg

1209. *Cum sunt pereţii, duri integrii care acoperă pulpa, fata de agenţii patogeni:
A. permeabili
B. penetrabili
C. lacunari
D. disociaţi
 E. impermeabili

1210. *Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra structurilor
pulpare favorizând:
A. procesele de liza celulara
B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie
C. creste permeabilitatea pereţilor vasculari
D. diapedeza leucocitara
E. cresc procesele formatoare de dentina

1211. * Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe:

A. reacţia biochimica
B. reacţia vasculara locala
C. formarea infiltratului seros
D. formarea infiltratului supurat
E. apariţia fenomenelor dismetabolice

1212. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei pulpare

se produc reacţii inflamatorii datorita:
A. fracturii dinţilor
B. luxatiei dinţilor
C. suprainfectarii cu germeni microbieni
D. activării unor substanţe cu acţiune litica
E. lezării fibrelor si receptorilor nervoşi

1213. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de:

A. adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata
B. calitatea mediocra a ţesutului pulpar
C. timpul indelungat in care se realizează deschiderea camerei pulpare
D. activarea unor substanţe cu acţiune litica
E. suprainfectarea cu germeni patogeni

1214. Inflamatia pulpara apare sub acţiunea agenţilor microbieni.Modul de

acţiune al agenţilor microbieni poate fi :
A. indirect prin exotoxinele microbiene
B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara
C. reducerea funcţiilor celulare
D. distrofii neregulate
E. distribuţie de tip reticular

Tema nr. 12
Tratamentul inflamaţiilor pulpare
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed. medicală, Bucureşti, 2002

1215. * Cate ore se menţine pansamentul cu pulbere de arsen la pluriradiculari, in

vederea efectuării amputatiei devitale:
A. 24
B. 12
C. 48
D. 72
E. 94

1216. * Metoda biologica de conservare in totalitate a pulpei dentare inflamate este:

A. metoda ocalexica
B. amputatia vitala
C. extirparea vitala
D. coafaj indirect
E. pulpotomia

1217. * Metoda de conservare parţiala a pulpei vii este:

A. coafaj indirect
B. coafaj direct
C. extirpare vitala
D. amputatia vitala
E. metoda prin rotaţie

1218. * Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este:

A. pulpectomia vitala
B. metoda ocalexica
C. pulpotomia vitala
D. pulpotomie devitala
E. amputatie vitala

1219. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa îndeplinească mai

multe calităţi pentru reuşita tratamentului si anume:
A. solubilitate in apa si umorile tisulare
B. toxicitate tisulara minima
C. sa nu coloreze dintele
D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie
E. selectivitate de percepţie

1220. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt:

A. pasta Pulpomixin
B. pasta Allasion
C. pasta Dontisolon
D. pasta cu folie de aur
E. pasta cu folie de teflon

1221. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct:

A. Dontisolon
B. Folcisteina
C. extracte din mugure dentar de maimuţa
D. Reogan
E. extract total de ochi

1222. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii:

A. dinţi ce nu oferă accesibilitate
B. dinţi cu carii ocluzale
C. deschiderea camerei pulpare maximum 1-1,5 mm
D. deschiderea accidentala a camerei
E. la molarii de minte

1223. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza pulpa coronara
după
anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in următoarele condiţii:
A. la copii si adolescenţi pe molari si premolari
B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat
C. dinţi mobili parodontotici
D. dinţi cu canale foarte curbe
E. molarii persoanelor in vârsta

1224. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele:

A. faza ocalexica
B. eliminarea ţesuturilor alterate
C. tratarea plăgii dentinare
D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza
E. obturarea de durata

Tema nr. 11
Parodontite apicale acute şi cronice
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1225. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de:

A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de aparate
ortodontice, cand forţele nu sunt bine controlate si dirijate
B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice
C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe
medicamentoase
D. agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora aeroba
E. eşecuri ale anesteziei

1226. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia parodontitei

apicale
acute hiperemice, se poate produce prin:
A. canalul radicular
B. pungi parodontale
C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei)
D. microtraumatisme
E. lucrări protetice
defectoase

1227. *Prima faza a inflamatiei parodontiului apical cuprinde "timpul mut", fără răsunet
clinic, in care modificările sunt:
A. biochimice
B. mecanice
C. chimice
D. enzimatice
E. fizice

1228. *Rapiditatea fenomenelor de dinamica vasculara in inflamatiile

parodontiului apical este cuprinsa intre:
A. câteva minute si 3-4 ore
B.. 3 si 4 zile
C. 2 si 3 ore
D. 10-20 minute
E. câteva săptămâni

1229. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face cu:

A. pulpita acuta seroasa
totala
B. pulpita acuta purulenta totala
C. pulpita acuta seroasa parţiala
D. pulpita acuta purulenta parţială
E. parodontita apicala cronica recidivanta (actualizarea uneia preexistente)

1230. *Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat de:
A. modificările vasculare
B. modificările chimice
C. modificările enzimatice
D. durere
E. rezorbtie osoasa

1231. Daca parodontita apicala acuta difuza este o complicaţie a gangrenei pulpare sunt
prezente si
următoarele semne:
A. lipsa sangerarii in camera pulpara
B. prezenta unei secreţii seroase pe canal
C. răspunsurile negative la testele de vitalitate
D. durere la percuţia in ax
E. sangerare in camera pulpara

1232. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune pe baza

următoarelor semne:
A. durere cu caracter acut
B. durere la percuţia in ax a dintelui
C. tumefierea mucoasei si a tegumentelor
D. teste de vitalitate pozitive
E. stare generala nemodificata

1233. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:

A. pulpitele acute
B. nevralgiile de trigemen
C. foliculita acuta a dinţilor incluşi
D. pulpitele cronice
E. caria simpla

1234. Parodontita apicala acuta purulenta cuprinde in evoluţia sa următoarele trei stadii:
A. stadiul endoosos
B. stadiul subperiostal
C. stadiul submucos
D. stadiul de fistula
E. stadiul de granulom periapical

1235. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, in raport cu:
A. stadiul de evoluţie a inflamatiei
B. topografia dintelui si a structurii osoase din zona respectiva
C. tipul de reactivitate individuala
D. numărul de rădăcini ale dintelui
E. vârsta pacientului

1236. Procesul supurativ netratat (parodontita apicala acuta purulenta) poate evolua spre:
A. resorbţie si vindecare temporara
B. fistulizare si vindecare temporara
C. complicare cu proces osteomielitic
D. cronicizare(in majoritatea cazurilor)
E. parodontita apicala acuta hiperemica

1237. Prezenta durerii de mica intensitate, estompata, ce apare cu intermitente in

parodontitele
apicale cronice imbraca trei aspecte:
A. durere cu caracter nevralgiform
B. durere cu senzaţie de uşoara egresiune
C. durere cu senzaţie de oboseala după masticaţie
D. durere insuportabila
E. durere lancinata

1238. Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice ne da relaţii asupra:

A. formei, dimensiunii si structurii leziunii periapicale
B. unor tratamente endodontice si aprecierea calităţii lor
C. unor fracturi radiculare
D. unor cai false
E. caracterului durerii

1239. Parodontita apicala cronica fibroasa poate fi determinata de:

A. utilizarea intempestiva a substanţelor chimice in timpul tratamentului mecanic de canal
B. utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpare
C. obturarea incorecta a canalului
D. gangrena pulpara simpla
E. caria simpla

1240. *Zona periferica a granulomului periapical poarta si denumirea de:

A. zona de stimulare sau de incapsulare (fibroza periferica)
B. zona exudativa
C. zona de iritatie
D. zona de necroza
E. zona de vindecare

1241. Celulele epiteliale din structura granulomului epitelial isi pot avea originea in:
A. resturile epiteliale ale lui Mallasez
B. mucoasa sinusala
C. mucoasa bucala in cazul unor fistule
D. pulpa dintelui
E. osul alveolar

1242. Diagnosticul diferenţial in granulomul chistic se face cu:

A. granulomul simplu conjunctiv
B. granulomul epitelial
C. pulpita cronica granulomatoasa
D. pulpita seroasa totala
E. parodontita apicala acuta seroasa

Tema nr. 15
Tratamentul parodontitelor apicale acute şi
cronice Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1243. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care consta in:
A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afecţiune pulpara
B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentaţie si produsele de lichefactie
colectate in focarul inflamator
C. asigurarea unei cai de drenaj pentru soluţiile irigante
D. realizarea rezectiei apicale
E. simpla extirpare a ţesutului pulpar
1244. Metoda chirurgicala aleasa in tratamentul parodontitelor apicale acute este in raport
cu:
A. forma anatomo-clinica a parodontitei apicale
B. stadiul ei de evoluţie
C. condiţiile topografice locale
D. condiţiile topografice generale
E. starea generala a pacientului

1245. In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos:

A. este un tratament adjuvant
B. poate fi administrat pe cale orala sau pe cale locala
C. nu este necesar
D. este un tratament principal
E. poate fi administrat doar pe cale orala

1246. Semnele inflamatiei parodontale care se pot amplifica după aplicarea

antibioticelor pe cale endodontica in tratamentul parodontitelor apicale acute sunt:
A. durere
B. tumefactie
C. congestia mucoasei
D. sensibilitate dentara
E. alterarea culorii dentare

1247. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice in depăşirile

apicale sunt:
A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei
B. volumul de substanţa care a depăşit apexul
C. calitatea materialului de obturatie
D. topografia loco-regionala
E. starea ţesutului pulpar

1248. Pentru a realiza drenajul endodontic in parodontitele apicale, fără sa

exacerbam durerile pacientului vom recurge la următoarele metode:
A. imobilizarea dintelui
B. folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia
C. anestezia
D. premedicatia antibiotica
E. folosirea unei turaţii cat mai joase pentru a nu produce trauma pulpara

1249. Care sunt situaţiile clinice in care nu se poate realiza drenajul endodontic:
A. obturaţii coronare de amalgam
B. dinţi acoperiţi de coroane
C. lucrări protetice cu ancoraj in canal
D. corpi străini in canal
E. rădăcini curbe
1250. Extracţia dinţilor cu parodontita apicala acuta exudativa este indicata in:
A. cazurile in care nu se poate face un tratament endodontic corect, din cauze locale sau
generale
B. cazurile in care dintele nu are valoare protetica sau funcţionala
C. cazurile care nu răspund la medicatia antibiotica
D. imposibilitatea pacientului de a continua tratamentul
E. boala grava provocata la distanta de focarul dentar

1251. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute hiperemice consecutive

inflamatiei pulpare este:
A. extracţia dintelui sub protecţie antibiotica
B. extirparea pulpara si pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice
C. obturatie de canal in aceeaşi şedinţa
D. obturatie de canal in şedinţa următoare
E. rezectie apicala

1252. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale - forme grave este:
A. extracţia dintelui
B. chiuretarea alveolei pana la ţesut sănătos
C. aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola
D. protejarea alveolei cu o meşă aplicata superficial
E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata profund

1253. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează in general aceleaşi etape

cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu unele modificări determinate de:
A. lungimea de lucru
B. persistenta secreţiei pe canal
C. existenta unor fistule
D. medicatia folosita
E. statusul general al pacientului

1254. Cauzele persistentei secreţiei pe canal sunt:

A. apex larg deschis la copii si adolescenţi
B. lărgirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic
C. meşe impinse dincolo de apex
D. tratamente endodontice incomplete
E. canalele curbe

1255. Daca secreţia este seroasa si moderata se pot aplica următoarele metode de tratament:
A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu antibiotice
B. cauterizarea chimica sau electrica
C. crearea unei fistule artificiale
D. rezectia apicala
E. extracţia dintelui

1256. *Daca secreţia se menţine in canal si după folosirea pansamentelor

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu:
A. Dontisolon
B. pasta Walkhoff
C. ciment zinc oxid eugenol
D. endometazona
E. ciment fosfat de zinc

1257. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundenta si persistenta pe

canal se face prin:
A. drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos
B. obturatie provizorie cu hidroxid de calciu
C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. spălaturi pe traiectul dinte-fistula
E. cauterizare chimica sau electrica

Tema nr. 13
Tratamentul necrozei şi gangrenai pulpare
Bibliografie asociata temei:
M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1258. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale?

A. incisivii inferiori
B. molarul prim superior
C. premolarul 2 inferior
D. primul si al doilea molar inferior
E. premolarul 1 superior
Răspuns corect: A, B, C, D(M.Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică,

1259. 2. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt?

A. canal principal drept pana la apex, se deschide intr-un singur foramen apical
B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc intr-un canal unic inainte
de apex si se deschid intr-un singur foramen apical
C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate
D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca in foramene apicale separate
E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate

1260. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi clasificate
astfel:
A. aparate analogice
B. aparate audiometrice
C. aparete digitale
D. aparate de inalta frecventa
E. sonda bimetalica Kuralt

1261. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode:

A. metode manuale
B. metode sonice
C. metode ultrasonice
D. ionoforeza
E. meroda cu laser

1262. *Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când ?

A. avem un canal uscat
B. pulpite cronice
C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale
D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva
E. când nu putem opri hemoragia

1263. Cauzele generale ale hemoragiei sunt ?

A. hemofilie
B. diateze hemoragice
C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui
D. stări fiziologice congestive: menstruaţie
E. graviditate

1264. Cauzele locale ale hemoragiei sunt:

A. lezarea parodontiului marginal
B. perforarea podelei camerei pulpare
C. cai false radiculare
D. extirparea pulpara completa
E. traumatizarea parodontiului apical

1265. Metodele mecanice se bazează pe sistemele:

A. sistemul giromatic
B. canal Master
C. canal Finder
D. sonicAir
E. sisteme ultrasonice

1266. In alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după următoarele criterii:

A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata)
B. prezenta sau absenţa complicaţiilor parodontiului marginal
C. tipul de reactivitate al pacientului
D. metode de preparare ale canalului
E. sisteme de canale după Weine

1267. Indicaţiile ionoforezei se stabilesc după particularităţile cazului:

A. eşuarea metodelor uzuale de tratament medicamentos
B. canale parţial cataterizabile care nu pot fi desinfectate prin alte procedee de rutina
C. dinţi cu valoare protetica care nu pot fi trataţi prin metode convenţionale sau prin procedee
chirurgicale endodontice
D. pacienţi apţi pentru monitorizare
E. corpi străini imposibili de îndepărtat din canale
1268. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele:
A. coafaj direct sau indirect
B. după extirpări in pulpita purulenta
C. in pulpita cronica si in gangrena simpla
D. in parodontitele apicale acute hiperemice
E. după spălaturi cu soluţii antiseptice

1269. Contraindicatiile ionoforezei in tratamentul endodontic sunt:

A. parodontitele apicale acute
B. cai false la nivelul camerei pulpare
C. prezenta de corpi străini care nu pot fi indepartati din canale
D. canale care secreta abundent
E. parodontita apicala cronica

1270. Indicaţiile ionoforezei sunt următoarele:

A. Hiperestezia dentinara
B. gangrena pulpara simpla si parodontita apicala cronica
C. eşecuri ale tratamentului endodontic prin mijloace terapeutice uzuale
D. dinţi cu canale sinuase, inguste sau numai parţial cateterizabile, care nu pot fi desinfectate
prin alte metode
E. parodontita apicala acuta

1271. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele:

A. gangrena pulpara simpla
B. parodontita apicala cronica
C. apexificarea în gangrenă simplă
D. rezorbtii radiculare interne cu si fără perforarea rădăcinii
E. perforaţii produse in urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu
formarea ţesutului de granulatie

1272. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in

tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece:
A. este un puternic bactericid
B. are acţiune antitoxica
C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc ca mediu
de cultura pentru microflora endodontica
D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontita apicala
cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel tisular
de regenerare si remineralizare
E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii periapicale

Tema nr. 14
Obturarea canalelor radiculare
Bibliografie asociata temei:
M. Gafar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1273. Indicaţiile Biocalexului sunt următoarele:

A. gangrena pulpara simpla
B. persistenta pulpei vii in canal
C. parodontite apicale acute
D. aplicarea in jumătatea apicala a canalului, mai ales in canale largi, pentru evitarea
reacţiei inflamatorii
E. curburi accentuate ale 1/3 apicale a rădăcinii care nu permit instrumentarea
porţiunii respective a canalului

1274. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt:
A. simplitatea si rapiditatea execuţiei
B. solubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor
C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur
D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme
E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al
instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu

1275. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele:

A. neadaptarea festa la calibrul porţiunii apicale a canalului
B. imposibilitatea propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului
C. depăşirea lungimii de lucru
D. discordanta de forma dintre vârful conului si segmentul apical al canalului radicular
E. canale cu apex larg deschis

1276. *Selectarea spreaderului se face de un asemenea calibru care sa-i permită

sa ajungă de a lungul conului de gutaperca maşter pana la o distanta de
constricţia apicala:
A. 1-2 mm
B. 2-3 mm
C. 3mm
D. 3-4 mm
E. 0,5 mm

1277. Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt:

A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactila
B. permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri
C. permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal
D. nu disloca gutaperca
E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul
unei fracturi radiculare

1278. * Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros
instrument de lărgire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie
A. cu 1 număr mai mare
B. cu 2 numere mai mare
C. cu 1 număr mai mic
D. cu 2 numere mai mic
E. cu 3 numere mai mic

1279. *Ramolirea porţiunii apicale de 2 mm a conului, prin introducerea in cloroform

durează
A. 3-4 sec
B. 3 minute
C. 1 minut
D. 2 minute
E. 20 minute

1280. *Câţi mm ai porţiunii apicale a conului se introduc in cloroform pentru

individualizarea formei vârfului?
A. 2 mm
B. 4 mm
C. 7 mm
D. 8 mm
E. 10 mm

1281. *Mişcările reciproce de rotaţie a spreaderului din canal au o amplitudine in grade:

A. 80
B. 70
C. 60
D. 50
E. 30-40

1282. *Tehnica Endotec permite obturarea canalui radicular cu condiţia unei

lărgiri minime a calibrului plugger / spreader
A. Nr.10
B. Nr.15
C. Nr.20
D. Nr.25
E. Nr 30 si 45

1283. *Timpul in care gutaperca rămâne plastica in canal după îndepărtarea

plugger/spreader
încălzit este:
A. 10-15 sec
B. 30 sec
C. 60 sec
D. 50 sec
E. 70 sec

1284. *Leziunile termice ale parodontiului sau chiar ale osului alveolar apar in cazul
 supraîncălzirii
gutapercii prin activarea prelungita a butonului de control al încălzirii:
A. pete 100 sec
B. peste 110 sec
C. peste 120 sec
D. peste 80 sec
E. peste 20 sec

1285. *In tehnica de condensare la cald a gutapercii conul principal trebuie sa se blocheze la
distanta
următoare de constricţia apicala
A. 5 mm
B. 4 mm
C. 0,5 mm
D. 1 mm
E. 2-3 mm

1286. Premise obligatorii ale tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii:

A. lărgirea canalului prin telescopare regresiva step -back
B. crearea unui stop apical corect in dentina
C. lărgirea canalului de o asemenea maniera incat sa asigure permeabilitatea si
trecerea uniforma a gutapercii nestanjenite spre apex
D. canale înguste
E. canale curbe

1287. Avantajele utilizării conurilor de titan sunt următoarele:

A. sunt nedeformabile
B. închiderea canalului posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare
C. rigiditate superioara conului de argint
D. lipsa coroziunii
E. biocompatibilitate

Tema nr. 14
Obturarea canalelor radiculare
BIBLIOGRAFIE:
5. M.Gafar, Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, EII, Emedicală, Bucureşti, 2002

1288. Materialul de sigilare de electie pentru conurile de argint este:

A. ciment fosfat de zinc
B. formula Rickert
C. gutaperca ramolita
D. Endometazona
E. Biocalex-ul

1289. *Obturatia de canal cu acul Lentullo se face la o turatie de:

A. 200-400 rotatii/minut
 B. 400-600 rotatii/minut
C. 600-800 rotatii/minut
D. 800-1000 rotatii/minut
E. 1000-1200 rotatii/minut

1290. *Hand spreaderele au lungimea partii active de circa:

A. 10 mm
B. 15 mm
C. 20 mm
D. 25 mm
E. 30 mm

1291. *in lipsa stopului apical in condensarea laterala la cald Endotec, se

recomanda introducerea conului master:
A. pana la limita apicala stabilita prin odontometrie
B. Pana la 1 mm de limita apicala stabilita prin odontometrie
C. Pana la 2 mm de limita apicala stabilita prin odontometrie
D. Doncolo de limita apicala
E. Pana in treimea medie a canalului

1292. *La introducerea conului de gutaperca principal in canal, in tehnica

condensarii laterale la rece, acesta trebuie sa se opreasca:
A. La constrictia apicala
B. La o distanta de 0,5-1 mm de constrictia apicala
C. La o distansta de 3 – 4 mm de constrictia apicala
D. in treimea coronara a canalului
E. in treimea medie a canalului

1293. *La proba conului master, in tehnica de condensare termomecanica a

gutapercii (McSpadden), acests trebuie sa se opreasca:
A. La constrictia apicala
B. La 1,5 mm de constrictia apicala
C. La 2 mm de constrictia apicala
D. La 3-4 mm de constricţia apicala
E. La apexul radiologic

1294. *Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros
instrument de largire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie:
A. cu 1 numar mai mare
B. cu 2 numere mai mare
C. cu 1 numar mai mic
D. cu 2 numere mai mic
E. cu 3 numere mai mic

1295. *Cauzele care produc imposibilitatea propulsarii conului de gutaperca pe

toata lungimea de lucru a canalului pot fi urmatoarele:
 A. Nefolosirea instrumentului endodontic de largit, de acelasi calibru cu conul, pe
toata lungimea de lucru a canalului
B. Formarea unui prag
C. Formarea unei cai false
D. Fracturarea unui instrument pe canal
E. Toate de mai sus

1296. *Indicatiile tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden)

sunt urmatoarele:
A. Canale inguste
B. Canale curbe
C. Canale scurte
D. Rezorbtii radiculare interne
E. Rezorbtii radiculare externe

1297. *Materialul de obturatie de canal Biocalex 4 produce o expansiune

volumetrica de:
A. 150-200%
B. 250-280%
C. 300-350%
D. 240-270%
E. 230-260%

1298. *Premiza obligatorie in tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin

incalzire este urmatoarea:
A. Largirea adecvata a canalului radicular
B. Respectarea regurilor de preparare a canalelor radicualre
C. Utilizarea cimentului de sigilare pentru realizarea sigilarii apicale
D. Plasarea corecta a varfului canulei
E. Largirea excesiva a canalului radicular

1299. *Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex poate produce:
A. Solubilitatea sigilantilor
B. Sigilare imperfecta
C. Persistenta unor portiuni relativ intinse ale canalului obturate partial cu ciment de
sigilare
D. Premize de sigilare a canalului radicular doar pe o distanta de 2-3 mm de la
constrictia apicala
E. Toate de mai sus

1300. *Tehnica de obturatie cu paste care se intaresc in canal prezinta urmatoarele

dezavantaje:
A. Variatii volumetrice dupa priza
B. Solubilizare apreciabila
C. Neomogenitatea obturatiei
D. Depasirea frecventa a constrictiei apicale
 E. Toate de mai sus

1301. *Avantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc Spaden):

A. este mai lenta
B. exista posibilitatea fracturarii compactoarelor
C. obtureaza cea mai mare parte a spatiului endodontic
D. faciliteaza depasirile in lipsa uunui stop dentinar apical corespunzator
E. exista posibilitatea aparitiei unor leziuni termice ale parodontiului de sustiner

1302. *Dezavantajele utilizarii conurilor de argint in obturatia radiculara sunt:

A. inchidere perfecta a canalelor
B. tratamentul biomecanic incomplet nu asigura sigilarea apicala urmarita
C. radioopacitatea intensa a conului da o falsa impresie de obturatie neetansa
D. are actiune oligodinamica discutabila in conditiile unei sigilari perfecte
E. flexibilitate mai mare decat a conurilor de gutaperc

1303. *Finger spreaderele prezinta urmatoarele avantaje fata de hand spreadere:

A. permit indepartarea cu usurinta din canal cu dislocarea gutapercei
B. nu permit rotirea spreaderului in jurul axului sau in ambele sensuri
C. confera operatorului o mare sensibilitate tactila
D. partea activa are forma cilindrica
E. lungimea partii active este de cca 20 mm.

1304. *Care este timpul minim de mentinere a spreaderului in canal in cazul

tehnicii de condensare laterala la rece pentru a mula corespunzator conul de
gutaperca:
A. 5 secunde
B. 10 secunde
C. 15 secunde
D. 20 secunde
E. 25 secunde

1305. *Precizati dezavantajul tehnicii de condensare laterala la rece a gutapercii:

A. Contraindicata dupa extirparea devitala
B. Contraindicata in parodontitele apicale cronice fistulizate
C. Contraindicata in perforatia podelei camerei pulpare
D. Obturatie de canal neomogena
E. Succes clinic nesigur

1306. *Hand Spreaderele au lungimea parţii active de circa:

A. 10mm
B. 15 mm
C. 20mm
D. 25mm
E. 30mm
1307. *La introducerea conului de gutapercă principal în canal, în tehnica de
condensare laterală la rece, acesta trebuie să se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La o distanţă de 0,5 - 1 mm de constricţia apicală
C. La o distanţă de 3-4 mm de constricţia apicală
D. În treimea coronară a canalului
E. În treimea medie a canalului

1308. *În lipsa stopului apical în condensarea laterală la cald Endotec, se

recomandă introducerea conului master:
A. Până la limita apicală stabilită prin odontometrie
B. Până la 1 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
C. Până la 2 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
D. Dincolo de limita apicală
E. Până în treimea medie a canalului

1309. *La proba conului master, în tehnica de condensare termomecanică a

gutapercii (McSpadden), acesta trebuie sa se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La 1,5 mm de constricţia apicală
C. La 2 mm de constricţia apicală
D. La 3 - 4 mm de constricţia apicală
E. La apexul radiologic

1310. *Contraindicatiile Biocalexului:

A. Parodontite apicale cornice
B. Curburi accentuate ale treimii apicale
C. Parodontite apicale cronice fistulizate
D. parodontite apicale acute
E. Gangrena pulpara simpla

1311. *Coafarea conului principal cu ciment de sigilare şi propulsarea sa în canal

se face până la:
A. 1 mm de constricţia apicală
B. 2 mm de constricţia apicală
C. 4 mm de constricţia apicală
D. 5 mm de constricţia apicală
E. 10 mm de constricţia apicală

1312. *Planul de tratament în caria simplă:

A. nu este nevoie de un plan de tratament, pur şi simplu se prepară cavităţile şi se
obturează
B. există două tipuri de planuri de tratament: idealist şi realist
C. un plan solid de tratament depinde de părerea aparţinătorilor pacientului
D. secvenţa planului de tratament: faza de cunoaştere, faza de diagnosticare, faza de
obturare, faza de întreţinere şi faza de recuperare
 E. tratamentele complexe vor fi eşalonate pe faze

1313. *Pereţii unei cavităţi:

A. peretele despărţitor este situat între pulpă şi cavitate
B. peretele dublu se întâlneşte în cazul cavităţilor MOD
C. peretele de rezistenţă asigură rezistenţa cavităţii
D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decât de către
gingie
E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui

1314. *Contraindicatiile Biocalexului sunt:

A. parodontitele apicale cronice
B. obstacole de material organic pe canale
C. curburi accentuate ale 1/3 apicale a radacinii
D. parodontite apicale cronice fistulizate
E. parodontite apicale acute

1315. *Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii este indicata:

A. canale inguste
B. canale curbe
C. rezorbtii radiculare interne
D. foramen apical larg
E. perforatii ale foramenului apical

1316. *Obturatia segmentara cu gutaperca are ca dezavantaj:

A. necesita instrumentar endodontic special
B. sigilarea imperfecta a 1/3 apicala a canalului
C. grava perturbare a procesului de vindecare periapical
D. necesita un calibru larg al portiunii apicale
E. este dificil de indepartat

1317. *Metoda ocalexica:

A. E bazata pe expansiunea oxidului de calciu
B. Principiul metodei consta in sterilizarea canalului prin hidroxid de calciu format
C. E indicata in tratamentul gangrenelor
D. E indicata in tratamentul parodontilelor apicale cronice
E. Toate de mai sus

1318. Dezavantajele tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii

(McSpadden) sunt:
A. este foarte laborioasa
B. sanse frecvente de rupere a compactoarelor
C. posibilitatea unor leziuni termice apicale
D. nu asigura obturatie omogena
E. facilitarea depasirilor in lipsa unui stop apical corespunzator
1319. Adaugarea de dezinfectatnte in pastele de obturatie radiculara nu este
benefica deoarece:
A. creste riscul obturatiilor de canal cu depasire
B. nu reduc semnificativ microinfiltratiile marginale
C. irita parodontiul apical
D. sunt inactivate rapid in umorile tisulare
E. produc coloratii ale dintilor

1320. Avanatajele obturatiei segmentare cu amalgam de argint sunt reprezentate

de:
A. nu necesita canale cu sectiune circulara
B. poate fi efectuata si in canale curbe, inguste
C. nu se resoarbe
D. asigura o buna sigilare
E. este bine tolerata periapical in cazul unor mici depasiri

1321. Avantajele condensarii laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt
reprezentate de:
A. consum mai mic de conuri de gutaperca
B. omogenitate deosebita a obturatiei
C. faciliteaza dezobturarea usoara a canalelor
D. nu dau leziuni termice ale parodontiului apical
E. densitate mare a obturatiei

1322. Dezavantajele tehnicii de condensare verticala la cald a gutapercii sunt

reprezentate de:
A. nu asigura obturatie omogena a canalelor
B. necesita o largire excesiva a canalului
C. necesita mult timp
D. este laborioasa
E. frecventa mare a obturatiilor cu depasire comparativ cu alte tehnici

1323. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec prezinta urmatoarele

caracteristici:
A. este simplu si ergonomic
B. exista posibilitatea atasarii unui ajustor ocluzal din silicon
C. incalzirea poate fi calibrata perfect
D. racire rapida
E. nu poate fi utilizat in canale curbe

1324. Finger-spreaderele prezinta urmatoarele avantaje fata de hard-spreadere:

A. confera operatorului o mare sensibilitate tactila
B. permit rotirea usoara in jurul axului propriu in ambele sensuri
C. permit indepartarea usoara din canal fara dislocarea gutapercii
D. sunt mai subtiri
E. sunt mai flexibile
1325. In tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin incalzire este necesara
respectarea urmatoarelor reguli obligatorii:
A. trebuie evitata largirea excesiva a canalelor
B. plasarea corecta a varfului canulei
C. injectarea gutapercii la temperatura indicata de prospect
D. injectarea gutapercii la consistenta adecvata
E. proba clinica prealabila a pluggerelor

1326. In tehnica Endotec, evitarea obturatiei de canal cu depasire se face prin:

A. prepararea minima a canalului
B. evitarea largirii constrictiei apicale
C. prepararea unui stop apical adecvat
D. prepararea unui stop apical ocluzal adecvat
E. control radiologic obligatoriu dupa prima manevra de condensare laterala
conventionala la rece a conului master

1327. Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face prin urmatoarele

procede:
A. cu ace Lentullo
B. cu ace Kerr
C. cu ace Neos-Hawes
D. cu conuri de gutaperca
E. cu pluggere prin pistonare

1328. Puseurile acute declansate de utilizarea Biocalex-ului se rezolva prin:

A. tratament antiinflamator
B. tratament antibiotic
C. indepartarea Biocalex-ului din canal
D. aplicarea unor paste cu antibiotice si corticosteroizi
E. administrarea de analgetice

1329. Tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii prezinta urmatoarele

avantaje:
A. asigura o sigilare superioara obturatiilor prin cimentarea unui con
B. prezinta succes clinic considerabil in timp
C. asigura o obturatie extrem de omogena
D. simplitatea si rapiditatea executiei
E. nu da fenomene de iritatie apicala

1330. Conurile apicale prefabricate, de argint sau titan (Messing) sunt:

A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm
B. De diverse diametre
C. Corespund unei singure dimensiuni ISO
D. Sunt netede
E. Sunt prevazute la baza cu un surub
1331. Dezavantajele obturatiei canalare cu con de argint sunt urmatoarele:
A. Flexibilitate mult mai mica de cat a conurilor de gutaperca
B. Formarea unor produsi de coroziune citotoxici
C. inchiderea deficitara a canalelor
D. Falsa impresie de obturaţie etansa datorata radioopacitaţii conului
E. Dezobturare dificila

1332. in cazul adoptarii tehnicii de obturatie mixte de canal, conul de gutaperca

trebuie sa corespunda la proba urmatoarelor criterii:
A. Cat mai gros in raport cu volumul canaluluii
B. Cat mai subtire in rapaort cu volumul canalului
C. Sa ajunga cat mai aproape de constrictia apicala
D. Sa nu depaseasca constricţia apicala
E. Sa se opreasca la 3-4 mm de constrictie

1333. in cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are

actiune benefica prin efectul:
A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. De stimulare a activitatii osteoblastelor periapicale
D. De stimulare a osteoclastelor
E. De patrundere in ramificatiile canalelor radiculare

1334. in tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii, conul de gutaperca

principal trebuie:
A. Sa fie de acelasi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toata lungimea
de lucru
B. Sa fie cu un numar mai mare decat al celui mai gros instrument folosit pe toata
lungimea de lucru
C. Sa se opreasca in canal la o distanta de 0,5-1 mm de constrictie
D. Sa se opreasca la constricţie
E. Sa nu opuna deloc rezistenta la incercarea de propulsie dincolo de reper

1335. Indicatiile obturatiei segmentare cu rumegus dentinar sunt:

A. Canale inguste
B. Canale curbe
C. Foramen apical larg
D. Delta apicala
E. Perforatii ale foramenului apical

1336. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturatii de canal segmentare

pot fi:
A. Amalgamul de argint
B. Gutaperca
C. Conurile metalice de argint
 D. Conurile metalice de titan
E. Amalgamul de cupru

1337. Printre timpii operatori ai obturatiei de canal cu con de gutaperca calibrat se

numara si:
A. Individualizarea conului de gutaperca
B. Proba clinico-radiologica a conului
C. Toaleta finala a canalului prin irigatie endodontica
D. Introducerea cimentului de sigilare pe canal
E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul

1338. Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) este

contraindicata in:
A. Canale inguste
B. Canale foarte largi
C. Canale curbe
D. Canale cu multe ramificaţii
E. Canale cu delta apicala

1339. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmareste realizarea

obturatiei de canal prin:
A. Condensare laterala
B. Condensare verticala
C. Condensare simultana laterala si verticala
D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader si plugger
E. Utilizarea oricaror tipuri de conuri de gutaperca

1340. Utilizarea conurilor de titan in obturatiile canalare are urmatoarele

avantaje:
A. Rigiditate inferioara conurilor de argint
B. lipsa coroziunii
C. Biocompatibilitate
D. Nedeformabile
E. Toate acestea

1341. Avantajele fingerspreaderelor fata de handspreadere sunt:

A. confera operatorului o mare sensibilitate tactila
B. permite rotirea cu usurinta a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele
sensuri
C. permite indepartarea cu usurinta din canal
D. nu disloca gutaperca
E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensarii gutapercii cu pericolul
unei fracturi radiculare

1342. Avantajele utilizarii conurilor de titan sunt urmatoarele:

A. sunt nedeformabile
 B. inchiderea canalului posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare
C. rigiditate superioara conului de argint
D. lipsa coroziunii
E. biocompatibilitate

1343. Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturatiei de canal se face dupa
urmatoarele criterii:
A. Topografia dintilor
B. Integritatea fizica a acului Lentullo
C. Volumul canalelor radiculare
D. Morfologia canalelor radiculare
E. Materialul utilizat pentru realizarea obturatiei

1344. Compactorul original McSpadden prezinta urmatoarele caracteristici:

A. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu baza spre varf
B. Actioneaza ca un surub cu rasucire inversa
C. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu varful spre baza
D. Propulseaza gutaperca cu 1mm inainte si vertical de tija sa
E. Propulseaza gutaperca cu 1mm inainte si lateral de tija sa

1345. Contraindicatiile Biocalexului sunt urmatoarele:

A. Parodontitele apicale cronice
B. Parodontitele apicale acute
C. Persistenta pulpei vii in canal
D. Gangrena pulpara simpla
E. Obstacole de material organic pe canale

1346. Finger spreaderele prezinta urmatoarele caracteristici fata de hand

spreaderele:
A. Confera sensibilitate tactila
B. Permite indepartarea din canal fara dislocarea gutapercii
C. Permite rotirea cu usurinta a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele
sensuri
D. Permite rotirea cu usurinta a sprederului in jurul axului sau propriu in sensul
acelor de ceasornic
E. La indepartarea lor din canal se disloca conul de gutaperca

1347. Indicatiile Biocalexului sunt urmatoarele:

A. a pulpara simpla
B. Parodontitele apicale cronice
C. Curburi accentuate ale treimii apicale radiculare
D. Parodontite apicale cronice fistulizate
E. Parodontitele apicale acute

1348. Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face prin urmatoarele

procedee:
 A. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor in sensul acelor de ceasornic
B. Cu ajutorul acelor Kerr
C. Cu ajutorul acelor Hawes-Neos
D. Cu conuri de gutaperca
E. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor in sens invers acelor de
ceasornic

1349. Obturatia segmentara cu amalgam de argint prezinta urmatoarele

caracteristici:
A. Nu necesita canale cu sectiune circulara
B. Nu necesita ciment de sigilare
C. Se rezoarbe din canal
D. Nu asigura sigilare satisfacatoare
E. Bine tolerata de tesuturile apicale

1350. Avantajele obturatiei radiculare segmentare cu rumegus de dentina sunt:

A. biocompatibilitatea materialului de obturatie cu bontul pulpar apical
B. perturbarea proceselor de vindecare periapicala in cazul folosirii rumegusului
infectat
C. constituie o bariera biologica intre materialul inert de obturatie si tesutul
conjunctiv periapical
D. sigilarea prin obturatia de canal este corespunzatoare
E. stimuleaza formarea la apex a unui tesut fibros.

1351. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic calibrat la apex sunt:
A. neconcordanta intre calibrul conurilor si cel al instrumentilor provenite de la
diverse firme
B. canalul este obturat complet cu ciment de sigilare
C. conul asigura o sigilare eficienta si singur
D. solubilitatea sigilantilor, in majoritatea cazurilor
E. metoda este simpla

1352. Dezavantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc

Spaden):
A. este metoda foarte rapida, necesitand mai putin de 10 secunde pentru obturarea
canalului
B. etanseitatea apicala a canalului este mai slaba decat la condensarea laterala la rece
C. necesita exersare indelungata pentru a fi stapanita
D. genereaza foarte rapid o mare cantitate de caldura in spatiul endodontic
E. exista sanse frecvente de fracturare a compactoarelor.

1353. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec se caracterizeaza prin:

A. posibilitatea atasarii unui opritor ocluzal din silicon
B. calibrarea perfecta a incalzirii (temperatura maxima 155 °C
C. incalzire in 5 minute cu mentinerea constanta a temperaturii de lucru cat timp este
activat butonul de control
 D. racire lenta prin deconectarea circuitului electric din butonul de control
E. este simplu si ergonomic

1354. In utilizarea acului Lentullo pentru introducerea pastei in obturatia

radiculara, trebuie ca acesta:
A. sa aiba spirale integre
B. sa fie usor indoit
C. sa se verifice patrunderea acului in turatie pe canal
D. sa nu fie ruginit
E. sa se specifice sensul corect de rotatie (invers acelor de ceasornic pentru
propulsarea pastei in canal).

1355. Indicatiile utilizarii Biocalexului in obturatia radiculara sunt:

A. curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii care nu permit instrumentarea
portiunii respective a canalului
B. curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii care permit instrumentarea
portiunii respective a canalului
C. parodontite apicale acute
D. parodontite apicale cronice fistulizate
E. gangrena pulpara simpla

1356. Precizati care sunt avantajele tehnicii Endotec in realizarea obturatiei

radiculare:
A. adaptarea superioara a gutapercei la peretii canalului prin ramolire
B. consum mai mare de conuri de gutaperca comparativ cu tehnicile de condensare
conventionale la rece
C. grad de omogenitate deosebita a obturatiei
D. este compatibila cu utilizarea cimenturilor de sigilare
E. leziuni termice ale parodontiului.

1357. Dezavantajele tehnicii de obturatie de canal prin cimentarea unui con unic,
calibrat la apex, sunt:
A. Solubilitatea sigilantilor
B. Premiza sigilarii corecte doar în treimea apicala
C. Microinfiltratie mai mare decât la alte tehnici
D. Dezobturare dificila în caz de necesitate
E. Premiza sigilarii corecte doar in cei 2-3 mm apicali

1358. Indicatiile tehnicii de individualizare a conului de gutaperca în tehnica

cimentarii unui con unic, calibrat la apex, sunt:
A. Canalele voluminoase ale monoradicularilor
B. Canalele cu apex larg deschis
C. Canalele aplatizate în portiunea apicala
D. Canalele în forma literei "C"
E. Canalele ovalare în portiunea apicala
1359. Obturatia de canal cu Biocalex este indicata în:
A. Gangrena pulpara simpla
B. Granulomul simplu conjunctiv
C. Parodontita apicala acuta hiperemica
D. Granulomul epitelial
E. Dintii cu canale largi în treimea apicala

1360. În cazul adoptării tehnicii de obturaţie mixte de canal, conul de gutaperca

trebuie să corespundă la proba următoarelor criterii:
A. Cât mai gros în raport cu volumul canalului
B. Cât mai subţire în raport cu volumul canalului
C. Să ajungă cât mai aproape de constricţia apicală
D. Să nu depăşească constrictia apicală
E. Să se oprească la 3-4 mm de constrictie

1361. În cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are

acţiune benefică prin efectul:
A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. De stimulare a activităţii osteoblastelor periapicale
D. De stimulare a activităţii osteoclastelor
E. De pătrundere în ramificaţiile canalelor radiculare

1362. Printre timpii operatori ai obturaţiei de canal cu un con de gutaperca

calibrat se numară şi:
A. Individualizarea conului de gutapercă
B. Proba clinico-radiologică a conului
C. Toaleta finală a canalului prin irigaţie endodontică
D. Introducerea cimentului de sigilare pe canal
E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul

1363. În tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii, conul de gutapercă

principal trebuie:
A. Să fie de acelaşi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea
de lucru
B. Să fie cu un numar mai mare decât al celui mai gros instrument folosit pe toată
lungimea de lucru
C. Să se oprească în canal la o distanţă de 0,5 — 1 mm de constricţie
D. Să se oprească la constrictie
E. Să nu opună deloc rezistenţă la încercarea de propulsie dincolo de reper

1364. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmăreşte realizarea

obturaţiei de canal prin:
A. Condensare laterală
B. Condensare verticală
C. Condensare simultană laterală şi verticală
 D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader şi plugger
E. Utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă

1365. Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden) este

contraindicată în:
A. Canale înguste
B. Canale foarte largi
C. Canale curbe
D. Canale cu multe ramificaţii
E. Canale cu deltă apicală

1366. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturaţii de canal segmentare

pot fi:
A. Amalgamul de argint
B. Gutaperca
C. Conurile metalice de argint
D. Conurile metalice de titan
E. Amalgamul de cupru

1367. Dezavantajele obturaţiei canalare cu con de argint sunt următoarele:

A. Flexibilitate mult mai mică decât a conurilor de gutapercă
B. Formarea unor produşi de coroziune citotoxici
C. Închidere deficitară a canalelor
D. Falsa impresie de obturaţie etanşa datorată radioopacităţii conului
E. Dezobturare dificilă

1368. Conurile apicale prefabricate de argint sau titan (Messing) sunt:

A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm.
B. De diverse diametre
C. Corespund unei singure dimensiuni ISO
D. Sunt netede
E. Sunt prevăzute la baza cu un şurub

1369. Indicaţiile obturaţiei segmentare cu rumeguş dentinar sunt:

A. Canale înguste
B. Canale curbe
C. Foramen apical larg
D. Delta apicală
E. Perforaţii ale foramenului apical

1370. Alegerea acului Lentullo presupune:

A. Tine cont de diametrul canalelor
B. De topografia dintilor
C. De integritatea fizica
D. Nu intereseaza lungimea acului
E. Sa fie cat mai gros in raport cu diametrul canalelor
1371. Avantajele tehnici McSpadden:
A. foarte rapida
B. Oturatie densa si omogena
C. Obtureaza cea mai mare parte a spatiului endondontic
D. Buna etanseizare apicala
E. Nu este laborioasa

1372. Avantajele conurilor de argint:

A. Sunt necomprimabile
B. Flexibilitate mare
C. Actiune oligodinamica
D. Radiopacitate intensa a conului
E. Largire minima a canalui radicular

1373. Inconvienentele obturarii cu gutaperca:

A. timp indelungat pentru largirea canalelor
B. deficultatea obturari canalelor inguste
C. deficultatea obturarii canalelor curbe
D. obturatii de canal incomplete
E. obruratii de canal tridimensiuonale

1374. Alegerea acului Lentullo se face după următoarele criterii:

A. Volumul canalelor
B. Topografia dinţilor
C. Integritatea fizică a acului Lentullo
D. Lungimea canalului
E. Gradul de curbură al canalului

1375. Principii în prepararea cavităţilor nomenclatură:

A. colţul este dat de joncţiunea a trei suprafeţe într un punct
B. unghiul format de peretele lingual cu fundul cavităţii se va numi linguo-fund
C. joncţiunea smalţ-dentină este linia de a lungul căreia se întâlneşte smalţul cu
dentina
D. prin marginile cavităţilor înţelegem joncţiunea pereţilor cu suprafaţa externă a
dintelui
E. prin colţ se înţelege un canin, în special la câini (vezi "Colţ-Alb”)

1376. Obiectivele preparării cavităţilor:

A. refacerea stării de sănătate a odontoblaştilor şi neuronilor pulpari
B. refacerea încrederii în sine şi a confortului psihologic al pacientului
C. îndepărtarea tuturor ţesuturilor alterate
D. oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore
E. crearea condiţiilor pentru aplicarea estetică şi funcţională a materialului de
obturaţie
1377. Clasificarea cavităţilor în funcţie de numărul suprafeţelor implicate:
A. cavităţi multiple: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui
B. cavităţi imbricate: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui, mai puţin
suprafaţa ocluzală
C. cavităţi simple: implică o singură suprafaţă
D. cavităţi compuse: implică două suprafeţe
E. cavităţi complicate: implică suprafeţe care au suferit atacuri de carie complicată

1378. Prepararea cavităţilor:

A. cavitatea de clasa III C rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele palatinale
ale frontalilor mandibulari
B. cavitatea de clasa a II-a rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele
proximale ale molarilor şi premolarilor
C. cavitatea de clasa I A rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafaţa ocluzală a
molarilor şi premolarilor
D. cavitatea de clasa a V-a rezultă din tratarea cariilor situate la coletul dinţilor, pe
suprafaţa vestibulară şi orală
E. cavitatea de clasa a VI-a rezultă din tratarea cariilor care afectează unghiul incizal
al dinţilor frontali

1379. Prepararea cavităţilor: îndepărtarea dentinei alterate:

A. dentina "afectată” diferă de dentina "infectată” prin faptul că nu este semnificativ
invadată de microbi
B. dentina "jenată” nu trebuie confundată cu dentina "afectată”
C. dentina "lezată” diferă de dentina "presată” prin faptul că nu este pigmentată
D. uneori nu se poate diferenţia dentina "afectată” de dentina "infectată” deoarece
culoarea lor poate fi asemănătoare
E. în cavităţile superficiale şi medii rămânerea câtorva bacterii după îndepărtarea
masei de microorganisme nu este o problemă

1380. Lacurile dentare (varnish-urile):

A. sunt indicate în special sub obturaţii de compozit pentru a proteja pulpa de efectul
nociv al agentului adeziv
B. sunt indicate sub obturaţii de amalgam pentru sigilarea canaliculelor dentinare
C. unghiul de contact al lacului cu placa dentară microbiană este de 53-106º
D. încetinesc pătrunderea produşilor de coroziune ai amalgamului în canaliculele
dentinare
E. se preferă aplicarea a 2-3 straturi subţiri decât a unui strat gros

1381. Linerii:
A. în cazul în care conţin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct şi indirect
B. nu realizează o bună izolare termică
C. după cum le spune şi numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul
cavităţilor
D. sunt un fel de lacuri mai subţiri
E. conţin răşini naturale sau sintetice dizolvate în solvenţi organici
1382. Obturaţia de bază:
A. în cavităţile de adâncime medie, dacă dentina are un aspect normal, obturaţia de
bază se poate face, printre altele cu ciment policarboxilat
B. cimenturile antiseptice realizează baza propriu-zisă dar şi dezinfectează plaga
dentinară
C. substituie dentina alterată
D. economiseşte din timpul necesar aplicării materialului de obturaţie coronară
E. elimină zonele proeminente de pe fundul cavităţilor şi închide deschiderile
accidentale ale camerei pulpare

1383. Primingul (promovarea adeziunii):

A. primerii anhidrii ce conţin acetonă nu se aplică decât o singură dată pentru a nu
îndepărta DDR
B. primerul se freacă cu un burete de unică folosinţă pe suprafaţa dentinară acoperită
cu răşina adezivă pentru a pătrunde mai bine în ochiurile reţelei de colagen
C. suprafaţa plăgii dentinare tratate cu primer trebuie să rămână lucioasă
D. primerul transformă plaga dentinară hidrofilă într-o suprafaţă activă electrostatic,
receptivă la formarea unor legături van der Waals
E. solventul volatil al primerului evacuează apa din canaliculele dentinare şi reţeaua
de fibrilară colagen

1384. Compomerii:
A. se obţin prin adausul de grupări acide carboxilice la lanţul principal al
monomerului răşinilor convenţionale
B. au constituit prilejul folosirii pentru prima dată a linerilor autoagravanţi
C. sunt răşini compozite modificate prin adaosul de poliacizi
D. primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acidă slabă
E. eficienţa primerilor autogravanţi ai compomerilor poate fi crescută printr o
gravare acidă convenţională prealabilă aplicării primerului

1385. Primeri autogravanţi:

A. permit păstrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plăgii dentinare
B. graţie acidităţii reduse, demineralizează doar parţial DDR şi dentina subiacentă
C. lungesc timpul de lucru prin faptul că trebuie lăsaţi să acţioneze un minut
D. elimină consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin produşi
reziduali de demineralizare
E. cresc riscul colabării fibrelor de colagen prin umectarea prea intensă

1386. Hibridizarea dentinei uscate:

A. permite verificarea eficienţei gravării acide prin aspectul tipic alb-cretos al
smalţului demineralizat uscat
B. nu există riscul de supraumectare
C. necesită o uscare intensă de circa 30 secunde după lavajul acidului
D. dentina uscată este rehidratată cu un primer dizolvat în apă
 E. refacerea porilor iniţiali ai matricei dentinare demineralizate este grăbită prin
aplicarea primerilor în soluţie apoasă

1387. Indicatiile Biocalexului sunt:

A. gangrena pulpara simpla
B. parodontite apicale acute
C. parodontite apicale cronice fistulizate
D. aplicarea in 1/2 apicala a canalelor largi
E. curburi accentuate ale 1/3 apicale a radacinii

1388. Tehnica de condensare verticala la cald a gutapercii are ca dezavantaje:

A. necesita mult timp
B. laborioasa
C. reclama o largire excesiva a canalului
D. frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire
E. consum mai mare de conuri de gutaperca

1389. Tehnica Endotec are ca dezavantaje:

A. necesita mult timp
B. laborioasa
C. reclama o largire excesiva a canalului
D. frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire
E. consum mai mare de conuri de gutaperca

1390. Obturatia segmentara cu amalgam de argint are drept avantaje:

A. nu necesita canale cu sectiune circulara
B. nu necesita ciment de sigilare
C. nu se resoarbe
D. asigura o buna sigilare
E. necesita instrumentar endodontic special

1391. Obturatia segmentara cu rumegus dentinar este indicata:

A. foramen apical larg
B. perforatii ale foramenului apical
C. canale curbe
D. canale inguste
E. rezorbtii radiculare interne

1392. Tehnica obturatiei de canal cu conuri calibrate nedeformabile este indicata:

A. foramen apical larg
B. perforatii ale foramenului apical
C. canale curbe
D. canale inguste
E. rezorbtii radiculare interne

1393. Obturatia de canal cu conuri metalice este indicata:

 A. canale inguste
B. canale cu curbura accentuata
C. canale ovale
D. foramen apical larg
E. rezorbtii radiculare interne

1394. Dezavantajele sistemului Obtura:

A. Poate produce rezorbtie radiculara interna
B. Tehnica destul de laborioasa
C. Dificultatea asigurarii unui debit uniform al gutapercii in canal
D. Contractarea gutapercii prin racire, cu consecinte nedorite asupra calitatii sigilarii
E. Poate produce anchiloza radacinii

1395. Care din urmatoarele tehnici de obturatie de canal se realizeaza prin

injectarea gutapercii ramolite prin incalzire:
A. Condensarea verticala la cald
B. Sistemul Ultrafil
C. Tehnica McSpadden
D. Sistemul FibreFill
E. Sistemul Obtura

1396. Dezavantajele folosirii conurilor de argint in obturatia de canal sunt:

A. Flexibilitate mult mai mare decât a conurilor de gutaperca
B. Radioopacitatea intensa a conului de argint comparativ cu alte materiale de
obturatie de canal
C. Dezobturare foarte dificila
D. Formarea de produsi de coroziune citotoxici
E. Iritarea permanenta a parodontiului apical in caz de depasire a constrictiei apicale

1397. Avantajele folosirii conurilor de titan in obturatia radiculara:

A. Sunt nedeformabile
B. Au rigiditare superioara conurilor de argint
C. Sunt biocompatibile
D. Au rigiditate inferioara conurilor de argint
E. Lipsa coroziunii

Tema nr.4. Instrumente necesare preparării cavităţilor şi obturaţiei coronare

A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi ododontoterapie restauratoare, Ed.medicală, Bucureşti,
2001. (4, pg. 187 – 206)

1398. Un instrument rotativ este format din următoarele părţi:

A. mandren, destinat adaptării şi fixării în piesa de mână
B. col (gât)
C. lamă tăietoare
D. mâner
E. cap (parte activă)

1399. Frezele sferice (globulare) sunt utilizate pentru:

A. bizotarea marginilor de smalţ
B. atacul primar
C. extensia preparării
D. pregătirea retenţiei
E. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate

1400. *Freza pară:

A. se utilizează la realizarea şanţurilor de retenţie
B. a fost imaginată iniţial pentru prepararea cavităţilor în vederea obturării lor cu
amalgam
C. dacă lungimea capului este de 3 mm, freza îşi începe numerotarea cu 245
D. lungimea capului este de cinci ori mai mare decât lăţimea
E. partea frontală este plată şi unghiul de întâlnire cu partea laterală este ascuţit

1401. Referitor la instrumentele de mână pentru prepararea cavităţilor, nu este adevărat:

A. dalta este folosită pentru planarea smalţului şi a dentinei
B. săpiţa se foloseşte frecvent printr-o mişcare de tragere (raclare)
C. dalta are marginea tăietoare formată dintr-un bizou pe ambele părţi
D. toporişca se găseşte sub formă de pereche (dreapta şi stânga)
E. bizotatorul de prag gingival, un instrument nepereche, este o daltă modificată

1402. Avantajele utilizării digii sunt:

A. este tolerată şi de pacienţii care suferă de astm
B. asigură o bună vizibilitate
C. asigură un câmp operator curat şi uscat
D. asigură retracţia părţilor moi
E. se poate aplica pe dinţii tineri, insuficient erupţi

1403. Clemele de digă:

A. realizează retracţie gingivală
B. pot fi circumferenţiale
C. pot avea aripioare
D. pot fi de tip Nygard-Ostby
E. au trei puncte de fixare

1404. Rama de digă:

A. Tipul Young are o formă ovalară
B. Tipul Nygard-Ostby este radioopac
C. Tipul Young are formă de “U”
D. Tipul Young este un cadru metalic
E. Tipul Sarlite Visufram este radioopacă

1405. Referitor la aplicarea digii sunt adevărate afirmaţiile:

A. în cazul clemei cu aripioare, se aplică o dată cu piesa de cauciuc
B. zonele susceptibile iritaţiilor ulterioare se vor lubrefia
C. piesa de cauciuc se poate trece peste clema fără aripioare aplicată pe dinte
D. diga se împarte în 4 cadrane egale
E. diga se împarte în 6 cadrane egale

1406. Cleştele perforator pentru digă:

A. derivă din forcepsul ginecologic
B. este adaptat pentru a îndepărta braţele clemelor de digă
C. se numeste cleşte Nygard-Ostby
D. este prevăzut cu un disc mobil cu 5 orificii
E. are pe braţul superior un ic perforator

1407. Forcepsul:
A. derivă din forcepsul ginecologic
B. se numeste şi poanson
C. serveşte la perforarea cauciucului de digă
D. este adaptat pentru a îndepărta braţele clemelor de digă
E. are pe braţul superior un ic perforator

Tema nr.5 Tratamentul cariei dentare (4, pg. 167 – 185, 294-333, 339-346)
A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi ododontoterapie restauratoare, Ed.medicală, Bucureşti,
2001.

1408. *Principii fundamentale implicate în obţinerea formei de rezistenţă sunt

următoarele:
A. realizarea de cavităţi cu baza plană, care ajută dintele să reziste la forţele ocluzale prin
virtutea existenţei unghiurilor ascuţite
B. grosimea materialului restaurativ trebuie să fie cât mai mare
C. extensia pereţilor cavităţii va fi maximă
D. îndepărtarea dentinei care susţine creasta marginală, pentru sporirea retenţiei
E. cuspizii subminaţi vor fi reduşi şi incluşi în restaurare

1409. * Factorul c:
A. mai este denumit şi factor de conformare a cavităţii
B. exprimă raportul dintre suprafeţele cariate şi sănătoase ale unui dinte
C. poartă numele de factor de configuraţie
D. reprezintă raportul dintre numărul de pereţi ai unei cavităţi de care se cuplează
compozitul şi numărul de suprafeţe libere ale dintelui
E. este un indicator valoros al prevalenţei cariei dentare

1410. *O hibridizare optimă a dentinei presupune:

A. răşina adezivă trebuie aplicată în strat cât mai subţire
B. primerii autogravanţi se aplică după gravajul acid global
C. răşina adezivă se polimerizează concomitent cu primul strat de compozit, pentru a
reduce contracţia de polimerizare
D. primerul se aplică doar pe dentina uscată
E. gravare globală (aplicarea acidului atât pe smalţ cât şi pe dentină) timp de 15 secunde

1411. Viteza difuziunii răşinii adezive într-un substrat depinde de:

A. masa moleculară
B. viscozitate
C. afinitatea pentru substrat
D. intensitatea sursei de polimerizare
E. temperatură

1412. Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu sunt:

A. adeziunea chimică la dentină
B. alcalinitatea crescută (pH 11-12) care se păstrează şi după priză
C. efect bacteriostatic
D. rezistenţă mecanică crescută
E. stimulează indirect depunerea de dentină secundară

Tema nr.6 Tehnica preparării cavităţilor (4, pg. 207-234)

A.lliescu, M. Gafar - Cariologie şi ododontoterapie restauratoare, Ed.medicală, Bucureşti,
2001.

1413. *Referitor la tehnica preparării cavităţii de clasa I pentru amalgam pe premolarii

maxilari, sunt adevărate afirmaţile:
A. se utilizează frezele 245 sau 330 montate în piesa contraunghi, sub spray de apă
B. adâncimea la care intră freza con invers în fosă este de 1,5 mm
C. fisurile care radiază din fose se prepară cu instrumentul diamantat 169L
D. forma finală a cavităţii este asemănătoare cu o rândunică în zbor
E. ameloplastia nu se indică dacă implică un contact centric

1414. Referitor la prepararea cavităţii compuse de clasa I pentru amalgam în fosa distală
şi şanţul palatinal, nu sunt adevărate afirmaţile:
A. se utilizează frezele 245 sau 330 montate în turbina cu spray
B. adâncimea corectă şi uniformă a peretelui axial pe peretele palatinal este de 1,5 mm
C. pentru realizarea retenţilor suplimentare se utilizează freza 1/2
D. retenţile suplimentare se realizează în unghiurile diedre mezio-axiale şi disto-axiale
E. creasta oblică de smalţ se include obligatoriu în preparaţie

1415. Referitor la prepararea cavităţii de clasa I pentru amalgam în cazul premolarului

prim mandibular sunt adevărate afirmaţile:
A. în cazul în care există o fisură (un şanţ ocluzal) care leagă cele două fose marginale, se
prepară o cavitate convenţională unică
B. freza 245 sau 330 este orientată perpendicular pe suprafaţa ocluzală
C. freza se ţine înclinată spre vestibular, deoarece suprafaţa ocluzală are o pantă de
înclinare de 45°
D. mulţi premolari primi mandibulari posedă doi cuspizi de înălţime egală
E. dacă suprafaţa ocluzală este traversată de o creastă de smalţ puternică, se prepară două
cavităţi separate, uşor de restaurat prin aplicarea unor mici obturaţii din amalgam

1416. Sunt adevărate afirmaţile referitoare la cavităţile de clasa a II-a restaurate cu

amalgam:
A. tăierea şanţului proximal este procedura iniţială în prepararea porţiunii ocluzale a
cavităţii
B. şanţul gingival este tăiat de capul frezei de-a lungul joncţiunii smalţ-dentină
C. marginile mezio-vestibulară şi mezio-orală, în cazul unei leziuni reduse, sunt evidente
adiacent dintelui numai prin 2-3 mm
D. evidenţierea marginilor proximale (mezio-vestibulare, mezio-orale şi gingivale) mai
mare de 0,5 mm este excesivă dacă nu există ţesut cariat sau smalţ subminat
E. smalţul proximal devine mai gros dinspre ocluzal spre gingival

1417. Tehnica de reducere şi refacere a cuspizilor cu amalgam:

A. este indicată când extensia vestibulară sau orală este de 2/3 din şanţul primar spre
vârful cuspidului
B. reducerea se face de la început
C. cantitatea de cuspid tăiată va fi minim de 1mm pentru fiecare cuspid
D. reducerea se face cu freza pară
E. unghiurile externe ascuţite ale preparaţiei reduc concentrarea de forţe şi sporesc
retenţia

Tema nr. 9 Forme anatomo-clinice ale pulpitelor dinţilor permanenţi (5, pg. 68 – 93)
M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1418. Diagnosticul pozitiv de pulpită acută purulentă totală (corono-radiculară) este

confirmat de:
A. durere continuă
B. durere pulsatilă
C. sensibilitate la percuţia în ax
D. apariţia picăturii de sănge la deschiderea camerei pulpare
E. testele de vitalitate absente

Tema nr.10 Necroza şi gangrena pulpară (5, pg. 94 – 102)

1419. Diagnosticul pozitiv de necroză pulpară fără parodontită apicală este confirmat
de:
A. modificarea de culoare a dintelui
B. sensibilitate la palpare cu sonda în camera pulpară şi canalele radiculare
C. sensibilitate la percuţia în ax
D. teste de vitalitate negative
E. durere lancinantă
Tema nr.11 Parodontite apicale acute şi cronice (5, pg. 103 – 125)
M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1420. În parodontita apicală acută hiperemică:

A. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical pe cale endodontică
B. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical prin pungi parodontale adânci
C. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical pe cale generală
D. substanţele medicamentoase din meşele parodontale nu pot ajunge la nivelul
parodonţiului apical
E. toate răspunsurile sunt adevărate

1421. Evoluţia parodontitei apicale hiperemice poate lua următoarele căi:

A. parodontita apicală purulentă
B. parodontita apicală seroasă
C. parodontită cronică fibroasă
D. pulpită apicală seroasă
E. necroză pulpară

1422. În parodontita apicală acută hiperemică apare:

A. senzaţie de agresiune
B. edem de vecinătate
C. tumefacţia regiunii în dreptul dintelui respectiv
D. alterarea stării generale
E. totdeauna stare febrilă

1423. În parodontita apicală acută hiperemică apar:

A. sensibilitate la percuţie
B. edem de vecinătate
C. uşoară comgestie a mucoasei la nivelul coletului dintelui
D. alterarea stării generale
E. uneori stare febrilă

1424. Complicaţiile parodontitei apicale acute seroase pot fi:

A. prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator
B. adenopatie locoregională
C. supuraţia spaţilor şi lojilor cervicofaciale
D. sinuzită de maxilar
E. durere la percuţie în ax

Tema nr.12 Tratamentul inflamaţiilor pulpare (5, pg. 131 – 157)

M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1425. Substanţele utilizate în coafajul direct trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
A. să fie insolubile
B. eficacitate mare în concentraţie mică
C. să nu coloreze dintele
D. să se lege chimic de materialul de obturaţie
E. să aibe un gust plăcut

1426. Tratamentul pulpitei seroase totale:

A. Metoda terapeutică de elecţie este extirparea vitală
B. Metoda terapeutică de elecţie este extirparea devitală
C. Extirparea devitală este indicată numai în condiţii speciale
D. Metodele terapeutice recomandate urmăresc conservarea pulpei
E. Metodele terapeutice recomandate urmăresc prevenirea apariţiei unor complicaţii

1427. Metode de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare sunt:

A. extirpare vitală
B. extirpare devitală
C. amputaţie vitală
D. amputaţie devitală
E. coafaj direct

1428. Coafajul indirect într-un timp presupune:

A. izolarea dintelui
B. toaleta cavităţii cu apă oxigenată şi neofalină
C. aplicarea unei paste de hidroxid de calciu
D. obturaţie provizorie din compozit
E. obturaţie provizorie din ciment ionomer de sticlă

1429. Sunt utilizate ca materiale pentru coafajul direct:

A. pulberea simplă de fildeş
B. folia de teflon
C. eugenatul de zinc
D. hidroxidul de calciu
E. amalgamul

1430. Sunt utilizate ca materiale pentru coafajul direct:

A. pulbere de dentină heterogenă sterilizată
B. pulbere de dentină autogenă
C. cianoacrilaţi
D. folie de plumb
E. folie de argint

1431. Tehnica coafajului direct în deschiderile accidentale ale camerei pulpare

presupune:
A. izolarea dintelui
B. îndepărtarea salivei din cavitate
C. hemostaza plăcgii pulpare
D. uscarea cavităţii cu aer călduţ
E. îndepărtarea parţială a dentinei alterate

1432. Trioxidul de arsen se prezintă sub formă de:

A. Pulbere
B. Pastă
C. Fibre
D. Granule
E. tablete

1433. Timpii operatori în pulpectomia vitală sunt:

A. anestezie prin infiltraţie
B. exclusiv anestezie topică
C. deschiderea camerei pulpare
D. măsurare lungimii canalelor radiculare
E. aplicarea pansamentului arsenical

1434. Acele extractoare:

A. trebuie să fie decălite
B. introducerea în canal trebuie să se facă brsuc
C. înainte de a efectua rotaţia acului vârful trebuie să fie degajat
D. spinii lor se rup foarte greu
E. spinii lor se rup foarte uşor

1435. *Referitor la pansamentul arsenical sunt adevărate:

A. resturile de sânge nu îi diminuează acţiunea
B. are eficienţă maximă când este aplicat pe pulpa dentară descoperită
C. se aplică în plin puseu inflamator acut
D. se aplică cu presiune pe pulpa dentară
E. se aplică în cariile cervicale cu evoluţie subgingivală

1436. Referitor la pansamentul arsenical sunt adevărate:

A. înainte de aplicare trebuie îndepărtată toată dentina alterată
B. este admis să fie aplicat şi pe un strat subţire dentină
C. se aplică fără presiune pe pulpa dentară
D. trebuie închis etanş pentru a preveni accidentele
E. se aplică în cariile cervicale cu evoluţie subgingivală

1437. Granulele arsenicale sunt preparatul cel mai avantajos de folosit deoarece:
A. este dozat
B. nu difuzează în afara cavităţii
C. uşor de aplicat
D. se prepară extemporaneu
E. se îndepărtează greu

1438. Preparate pe bază de paraformaldehidă utilizate pentru desensibilizare chimică

 sunt:
A. toxavit
B. calasept
C. pulpatoxin
D. pulpex
E. dycal

1439. Sunt utilizate ca anestezice de contact:

A. soluţia de cocaină
B. soluţia de xilină
C. soluţia Bonain
D. soluţia Clumsky
E. soluţia Walkhoff

1440. Metodele de conservare parţială sau totală a pulpei vii:

A. cofajul indirect
B. coafajul direct
C. amputaţia vitală
D. pulpectomia vitală
E. pulpectomia devitală

Tema nr.13 Tratamentul necrozei şi gangrenei pulpare(5, pg. 158 – 213)

M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1441. *Dintre compusii clorati, in sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizati
sunt:
A. Cloraminele
B. Hipocloritul de sodiu
C. Clorhexidina
D. Clorura de sodiu
E. Solutie de clorura de sodiu 7%

1442. *Izolarea dintelui in timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare:

A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului
B. Este facultativa pe tot timpul tratamentului
C. Nu este necesara izolarea dintelui decat dupa primul pansament oclusiv
D. Este obligatorie in a treia sedinţa
E. Este obligatorie in momentul obturarii radiculare definitive

1443. *O preparatie mecanica corecta a canalului:

A. nu este insotita de irigatii cu solutii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante
B. se obtine utilizand aceeasi tehnica pentru toata lungimea canalului
C. se obtine utilizand numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser
D. necesita, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici
E. se realizeaza pana la apexul radiologic
1444. *Tratamentul gangrenei si necrozei pulpare se efectueaza in:
A. 1 etapa
B. 2 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape

1445. *Tratamentul mecanic in gangrena pulpara se efectueaza:

A. Pana la foramenul apical
B. Pana la constrictia apicala
C. Pana la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicala a canalului
D. Pana la ½ a canalului
E. Cu o usoara depasire a constrictiei apical

1446. *Dintre modalitatile de introducere in canale a hidroxidului de calciu fac

parte:
A. Introducerea cu acul Lentullo
B. Introducerea cu instrumentar de mana
C. Condensarea cu fuloare de canal
D. Injectarea cu seringa
E. Toate de mai sus

1447. *Eficienta asociatiilor de antibiotice in tratamentul de canal al gangrenei

pulpare depinde de urmatorii factori:
A. Evitarea antibioticelor cu reactii adverse
B. Evitarea unor doze insuficiente
C. Evitarea antagonismelor
D. Evitarea rezistentei incrucisate
E. Toate de mai sus

1448. *Necroza de colicvatie apare in urma influentei unor substante precum:

A. Acetilcolina
B. Lizozimul
C. Pepsina
D. Neurotoxina
E. Amilaza

1449. *Nu beneficiaza de tratament conservator dintii care prezinta:

A. Radacini in baioneta
B. Radacini cu curburi exagerate
C. Cai false interadiculare
D. Implantare deficitara
E. Toate de mai sus

1450. *pH-ul hidroxidului de calciu este cuprins intre:

A. 10-11
 B. 11-12
C. 12-13
D. 7-9
E. 8-10

1451. *Produsul Grinazole indicat in tratamentul tuturor formelor de gangrana

pulpara contine:
A. Antibiotice
B. Nistatin
C. Sulfamide
D. Metronidazol
E. Corticoizi

1452. *Prognosticul tratamentului endodontic atunci cand se respecta intocmai

tehnica de lucru, arata rezultate pozitive in:
A. 100 % din cazuri
B. 80-90 % din cazuri
C. 86-95 % din cazuri
D. 75-86 % din cazuri
E. 85-95 % din cazuri

1453. *Solutia Walkhoff contine:

A. fenol 30 %, camfor 60 % si alcool 10 %
B. monoclorfenol si alcool 10 %
C. P-monoclorfenol, mentol si camfor
D. P-monoclorfenol si tricrezol
E. P-monoclorfenol, alcool si eter 10 %.

1454. *Care este concentratia maxima admisibila a ozonului in amestecul gazos cu

care se face ozonoterapia:
A. 7 %
B. 5 %
C. 4 %
D. 3 %
E. 1 %

1455. *Care este proportia formaldehidei in cazul insuflatiilor din parodontitele

apicale cronice:
A. 7,2%
B. 6,8%
C. 5,4%
D. 4,7%
E. 2,4%

1456. *Tratamentul gangrenei si necrozei pulpare se efectuează în:

A. 1 etapă
 B. 2 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape

1457. *Izolarea dintelui în timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare:

A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului
B. Este facultativă pe tot timpul tratamentului
C. Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament oclusiv
D. Este obligatorie în a treia şedinţă
E. Este obligatorie in momentul obturării radiculare definitive

1458. *Tratamentul mecanic în gangrena pulpară se efectuează:

A. Pănă la foramenul apical
B. Până la constricţia apicală
C. Până la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului
D. Până la ½ a canalului
E. Cu o uşoară depăşire a constricţiei apicale

1459. *Dintre compuşii cloraţi, în sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizaţi
sunt:
A. Cloraminele
B. Hipocloritul de sodiu
C. Clorhexidina
D. Clorura de sodiu
E. Soluţie de clorură de sodiu 7%

1460. *O preparaţie mecanică corectă a canalului:

A. nu este însoţită de irigaţii cu soluţii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante
B. se obţine utilizând aceeaşi tehnică pentru toată lungimea canalului
C. se obţine utilizând numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser
D. necesită, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici
E. se realizează până la apexul radiologic

1461. *Tratamentul medicamentos al canalului înaintea obturării acestuia se face

în caz de:
A. Extirpare în scop protetic
B. Hiperemie preinflamatorie
C. Pulpita acută purulentă parţial
D. Pulpita acută seroasă parţială
E. Pulpita acută seroasă totală

1462. *Mandrenul instrumentelor rotative:

A. poate fi încadrat în trei clase după OMS articolul nr.23 (piesă dreaptă, cot şi
turbină)
 B. este partea activă a instrumentului
C. este partea pe care se înfiletează capul frezei
D. este manşonul de plastic ce protejează capul frezei
E. se adaptează şi fixează la piesa de mână

1463. *Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării

cavităţilor:
A. supraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesa
cot
B. din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate
scrâşni din dinţi provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului
C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie
D. vibraţia produsă de piesa cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul
"crampa scriitorului” sau sindromul Raynaud
E. aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătate

1464. *Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor:

A. deşi aparent reduce riscul contaminării, masca chirurgicală este de fapt un focar
de infecţie prin faptul că se încarcă cu microorganisme
B. prin clătirea gurii înaintea examinării patogenitatea florei bucale este agravată
deoarece sunt mobilizate şi aduse la suprafaţă microorganismele ascunse în
locurile retentive ale cavităţii bucale
C. bacteriile de pe încălţămintea operatorului se găsesc în gura pacientului chiar şi
după mai multe ore de la tratament
D. în cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boala vacii
nebune, migrena, spondiloza
E. la stomatologii care folosesc turbina s-a constatat o creştere a incidenţei şi
gravităţii următoarelor afecţiuni: sinuzita, angina streptococică, bronşite etc.

1465. *Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor:

A. contrar unor opinii mai vechi, în cabinetul stomatologic, riscul transmiterii unor
infecţii este scăzut
B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare
C. bacteriile patogene din gura pacientului nu ajung decât pe încălţămintea
operatorului deci nu-i periclitează sănătatea
D. contaminarea nu este posibilă decât dacă pacientul strănută sau tuşeşte pe medic
E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul
înconjurător

1466. *Cloroterapia este indicata in:

A. gangrena pulpara simpla
B. pulpite purulente totale
C. parodontite apicale cronice
D. parodontite apicale acute
E. hiperestezia dentinara
1467. *Grinazole contine:
A. metronidazol
B. penicilina
C. oxid de zinc
D. streptomicina
E. eritromicina

1468. *Care sunt timpii operatori in tratamentul mecanic al gangrenei pulpare:

A. Crearea accesului la camera pulpara
B. Permeabilizarea si evidarea continutului gangrenos
C. Stabilirea lungimii canalului
D. Razuirea dentinei alterate de pe peretii canalului
E. Toate de mai sus

1469. Cele trei etape importante ale tratamentului necrozei si gangrenei pulpare
sunt:
A. examenul radiologic
B. evidarea canalului de resturile pulpare si de dentina alterata de peretii canalului
pana la dentina sanatoasa
C. sterilizarea canalului radicular si a canaliculelor dentinare prin tratamentul
medicamentos si cu agenti fizici
D. adoptarea unei atitudini terapeutice diferite fata de cele doua afectiuni (necroza si
gangrena)
E. sigilarea spatiului endodontic prin obturatie etansa

1470. Daca pe canale se intalnesc obstacole formate din concremente calcare,

tratamentului mecanic I se pot asocia urmatoarele substante chimice de
permeabilizare:
A. sarea sodica EDTA sol.10%
B. acid sulfuric sol 20-30%
C. antiformina
D. solutia clorhexidina 1%
E. eugenol

1471. Dintre metodele mecanice de preparare a canalului radicular in gangrena

pulpara fac parte urmatoarele sisteme:
A. sistemul giromatic
B. Canal Master U
C. Metoda conversiunii
D. Canal Finder
E. Sistemul treptelor consecutive

1472. In alegerea substantei medicamentoase utilizate in tratamentul gangrenei

pulpare ne vom ghida dupa urmatoarele criterii:
A. forma anatomo-clinica a gangrenei (umeda sau uscata)
 B. prezenta sau absenta complicatiilor parodontiului apical
C. tipul de reactivitate al pacientului
D. concentratia solutiei
E. lipsa efectului bactericid al substantei

1473. In tratamentele endodontice antisepticele se folosesc sub urmatoarele forme

sau proceduri:
A. pansamente endodontale
B. spalaturi endodontice
C. asociate cu agenti fizici
D. diferentiat la monoradiculari fata de pluriradiculari
E. numai la persoane varstnice

1474. Intre factorii locali care pot conditiona terapia endodontica a dintilor cu
necroza sau gangrena pulpara se inscriu:
A. prezenta unor obturatii coronare din amalgam
B. valoarea masticatorie si protetica a dintelui
C. topografia dintelui
D. afectiunile de sistem
E. starea parodontiului marginal

1475. Medicatia folosita in sterilizarea canalelor radiculare trebuie sa intruneasca

urmatoarele cerinte ideale(dupa Grossman):
A. sa aiba efect rapid bactericid si fungicid
B. sa aiba actiune antibacteriana suficient de indelungata
C. sa nu aiba penetrabilitate accentuata in tesuturi
D. sa aiba tensiune superficiana mica
E. sa nu prezinte histocompatibilitate fata de tesuturile periapicale

1476. Metodele de masurare a lungimii canalului radicular sunt:

A. metoda telemetrica
B. metoda teleacustica
C. metoda clinica
D. metoda clinico-radiologica
E. metoda electronica

1477. Pentru efectuarea corecta a tratamentului mecanic al canalelor radiculare in

gangrena se tine cont de urmatoarele reguli:
A. tratamentul mecanic nu se insoteste de spalaturi cu solutii antiseptice
B. nu se utlizeaza metode mecanice
C. se creaza un acces care asigura patrunderea acelor in axul canalelor
D. in timpul tratamentului mecanic nu se izoleaza dintele
E. prin tratamentul mecanic se inlatura complet tesutul alterat de pe peretii canalului
radicular pana la dentina sanatoasa

1478. Pentru prepararea canalelor radiculare sunt descrise urmatoarele metode:

 A. manuale
B. mecanice
C. ultrasonice
D. radiologice
E. compozite

1479. Radiografia dentara poate evidentia la dintii cu necroza sau gangrena

pulpara:
A. fenomene de staza circulatorie pulpara
B. degenerescente odontoblastice secundare
C. numarul si forma radacinilor
D. lungimea radacinilor in raport cu cea a dintilor vecini
E. existenta unor corpi straini in canal

1480. Solutia Walkhoff contine:

A. p-monoclorfenol
B. eugenol
C. camfor
D. mentol
E. hidroxid de calciu

1481. Tratamentul mecanic in gangrena pulpara cuprinde urmatorii timpi

operator:
A. izolarea dintelui inainte de crearea accesului la camera pulpara
B. crearea accesului la camera pulpara
C. evidarea continutului gangrenos
D. stabilirea lungimii canalului
E. rotirea acului lentullo in sensul acelor de ceasornic

1482. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este

indicata in urmatoarele momente ale tratamentului endodontic:
A. inaintea tratamentului biomecanic in treimea apicala a canalelor
B. inaintea cateterizarii istmului apical
C. ca procedeu suplimentar dupa efectuarea obturatie radiculare
D. ca procedeu suplimentar de dezinfectie intre sedintele de pansament endodontic
ocluziv cu antiseptice
E. pentru potentarea actiunii acizilor

1483. Actiunea antiseptica a hidroxidului de calciu se bazeaza pe:

A. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul OH, cuprins intre 11-12, in functie de
preparat
B. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul Ca, cuprins intre 11-12, in functie de
preparat
C. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul OH, cuprins intre 13-14, in functie de
preparat
 D. solubilitate foarte redusa in apa care determina eliberarea treptata a ionului
hidroxil pe masura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare

E. solubilitate foarte redusa in apa care determina eliberarea treptata a ionului de

calciu pe masura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare

1484. Metodele de masurare a canalului radicular sunt:

A. Metoda clinica
B. Metoda clinico-radiologica
C. Metoda radiologica
D. Metode electronice
E. Metoda intepaturii apicale

1485. Metodele pentru prepararea mecanica a canalelor sunt:

A. Metode manuale
B. Metode mecanice
C. Metode sonice si ultrasonice
D. Metoda cu laser
E. Metoda Prophy-jet

1486. Pasta iodoformata Walkhoff contine:

A. Iodoform
B. Clorfenol
C. Timol
D. Oxid de zinc
E. Formol

1487. Solutia Chlumsky contine:

A. fenol 30%
B. camfor 60%
C. alcool 10%
D. formaldehida
E. sulfat de bariu 10%

1488. Solutia Walkhoff contine:

A. Mentol
B. Monoclorfenol
C. P-monoclorfenol
D. Camfor
E. Alcool 10%

1489. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in tratamentul

endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece:
A. este un puternic bactericid
B. are actiune antitoxica
 C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc ca
mediu de cultura pentru microflora endodontica
D. opreste secretiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontita
apicala cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului
OH cu cel tisular de regenerare si remineralizare
E. nu are actiune citotoxica si caustica asupra tesuturilor vii periapicale

1490. In alegerea substantei medicamentoase ne vom orienta dupa urmatoarele

criterii:
A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata)
B. prezenta sau absenra complicatiilor parodontiului marginal
C. tipul de reactivitate al pacientului
D. metode de preparare ale canalului
E. sisteme de canale dupa Weine

1491. In prepararea canalelor sunt descrise urmatoarele metode:

A. metode manuale
B. metode sonice
C. metode ultrasonice
D. ionoforeza
E. meroda cu laser

1492. La nivelul caror dinti apar anomalii frecvente de canale:

A. incisivii inferiori
B. molarul prim superior
C. premolarul 2 inferior
D. primul si al doilea molar inferior
E. premolarul 1 superior

1493. Metodele mecanice se bazeaza pe sistemele:

A. sistemul giromatic
B. canal Master U
C. canal Finder
D. sonic Air
E. sisteme ultrasonice

1494. Cand se utilizeaza metodele electronice pentru odontometrie se impun

urmatoarele masuri:
A. Canalul trebuie sa fie umed
B. Diametrul corespunzator al acului
C. Sa nu se foloseasca hipocloritul de sodiu
D. Sa se utilizeze ace Kerr cu diametrul sub 0,15
E. Largirea excesiva a apexului

1495. Carbenicilina combate infectiile cu:

A. Bacterii gram-pozitive
 B. Pseudomonas aeruginosa
C. Fusobacterium
D. Enterobacter
E. Bacterioides fragilis

1496. Formula Cresophenului contine:

A. P-monoclorfenol
B. Formaldehida
C. Dexametazona
D. Timol
E. Gaiacol

1497. Ledermix-ul contine:

A. Oxid de zinc
B. Marfanil
C. Trimcinolon acetonid
D. Streptomicina
E. Hidroxid de calciu

1498. Pasta cu antibiotice a Clinicii de Odontologie din Bucuresti utilizata in

tratamentul gangrenei pulpare contine:
A. Streptomicina
B. Eritromicina
C. Cloramfenicol
D. Hidrocortizon acetat
E. Penicilina G

1499. Solutia Chlumsky contine:

A. Eugenol
B. Fenol 30%
C. Camfor 60%
D. Alcool 10%
E. Mentol

1500. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este

indicata in urmatoarele situatii:
A. inaintea tratamentului biomecanic in treimea apicala a canalului
B. inaintea cateterizarii apexului
C. inaintea aplicarii primului pansament antiseptic
D. in timpul tratamentelor cu antibiotice
E. Ca procedeu suplimentar de dezinfectie intre sedintele de pansamente cu
antiseptice
1501. Compusii cuternari de amoniu:
A. sunt detergenti cationici
B. reduc tensiunea superficiala a solutiilor
C. sunt mai activi in mediu acid
D. sunt mai activi in mediu alcalin
E. sunt toxici citoplasmatici puternici.

1502. In extirparea pulpara:

A. tratamentul mecanic se efectueaza pana la constrictia apicala
B. tratamentul mecanic se executa intr-una sau mai multe sedinte, in functie de
schema de tratament
C. tratamentul se executa intr-o singura sedinta
D. nu este necesara izolarea dintelui
E. in cursul tratamentului se aplica pansamente medicamentoase

1503. In prepararea canalelor radiculare sunt descrise urmatoarele metode:

A. metode sonice
B. metode ultrasonice
C. diatermia
D. fulguratia transapicala
E. metoda cu laser.

1504. Metodele de masurare a lungimii canalului radicular sunt:

A. metoda clinica
B. metoda biologica
C. fulguratia transapicala
D. metoda clinico-radiologica
E. metode electronic

1505. Pentru permeabilizarea canalelor radiculare se pot folosi urmatoarele

substante:
A. acid sulfuric 40 %
B. acid clorhidric 20-30 %
C. acid sulfuric 20-30 %
D. antiformina
E. EDTA 10 %

1506. Permeabilizarea canalelor radiculare se poate realiza cu urmatoarele

instrumente:
A. ace Miller
B. ace Donaldson fine si foarte fine
C. ace Hedström fine
D. freze globulare mici
E. ace Kerr fine si foarte fin

1507. Care medicatie endodontica are capacitate antimicotica:

 A. Tricrezolformalina
B. Walkhoff
C. Chlumsky
D. Clorhexidina
E. Creozotul de mesteacan

1508. Diatermia cu unde medii este indicata în:

A. Dezinfectia canalelor în gangrena pulpara simpla
B. Parodontita apicala acuta seroasa
C. Parodontita apicala acuta purulenta
D. Fulguratia transapicala a granuloamelor
E. Parodontitele apicale cronice fistulizate

1509. Pasta iodoformata Walkhoff contine:

A. Oxid de zinc
B. Eugenol
C. Timol
D. Clorfenol
E. Tricrezolformalina

1510. Timpii operatori ai tratamentului mecanic în gangrena pulpară sunt, cu

excepţia:
A. crearea accesului la camera pulpară
B. permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos
C. îndepărtarea dentinei alterate de pe pereţii canalului
D. stabilirea lungimii canalului
E. obturarea radiculară definitivă in aceeaşi şedintă

1511. Metodele de măsurare a canalului radicular sunt:

A. Metoda clinică
B. Metoda clinico-radiologică
C. Metoda radiologică
D. Metode electronice
E. Metoda înţepăturii apicale

1512. Metodele pentru prepararea mecanică a canalelor sunt:

A. Metode manuale
B. Metode mecanice
C. Metode sonice si ultrasonice
D. Metoda cu laser
E. Metoda Prophy-jet

1513. Pasta iodoformată Walkhoff conţine:

A. Iodoform
B. Clorfenol
C. Timol
 D. Oxid de zinc
E. Formol

1514. Soluţia Walkhoff conţine:

A. Mentol
B. Monoclorfenol
C. P-monoclorfenol
D. Camfor
E. Alcool 10%

1515. Soluţia Chlumsky conţine:

A. fenol 30%
B. camfor 60%
C. alcool 10%
D. formaldehidă
E. sulfat de bariu 10%

1516. Tratamentul Spad:

A. reprezintă o metodă de tratament al pulpitei seroase totale
B. reprezintă o metodă de tratament al gangrenei pulpare
C. se realizează cu soluţie Walkhoff şi pastă Spad
D. utilizează pastă Spad
E. utilizează pastă Spad şi un amestec de două lichide

1517. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe:

A. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 11-12, în funcţie de
preparat
B. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul Ca, cuprins între 11-12, în funcţie de
preparat
C. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 13-14, în funcţie de
preparat
D. solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului
hidroxil pe măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare
E. solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului de
calciu pe măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisular

1518. Cerintele ideale pentru medicatia canalara sunt:

A. efect lent bactericid si fugicid
B. actiune antibacteriana indelungata
C. usurinta introducerii pe canale
D. interferarea proceselor de vindecare periapicala
E. tensiune superficiala mare

1519. Avantajele terapiei enzimatice sunt:

A. fluidificarea secretiilor
B. facilitarea difuziunii
 C. inhibarea microflorei endodontice
D. aparitia fenomenului de rezistenta microbiana
E. mediu nutritiv pentru organisme

1520. Proprietatile pastei de hidroxid de calciu:

A. puternic bactericid
B. actiune antitoxica
C. stimuleaza secretiile din canale
D. are Ph da 10.5-11
E. nu se rezoarbe

1521. Indicatiile atibioticelor:

A. Coafaj direct sau indirect
B. Dupa extirpari in pulpita seroasa
C. In gangrena simpla
D. In parodontite acute hiperemice
E. Dupa spalaturi cu antiseptice

1522. Ionoforeza se poate repeta, în funcţie de evoluţia clinică, după:

A. 24 ore
B. 36 ore
C. 48 ore
D. 60 ore
E. 72 ore

1523. Gâtul sau colul instrumentelor rotative:

A. trebuie să fie suficient de gros pentru a fi rezistent şi suficient de subţire pentru a
asigura acces şi vizibilitate
B. din punct de vedere al operatorului este bine să fie cât mai subţire pentru a asigura
vizibilitate asupra părţii active a instrumentului şi manipulare uşoară
C. transmite forţele ce se exercită asupra capului în sens rotaţional şi translaţional
D. are formă conică, cu baza mare la nivelul capului şi baza mică spre mandren
E. este partea intermediară ce leagă mandrenul de capul activ

1524. Instrumente rotative:

A. instrumentele rotative al căror cap prezintă lame se numesc freze dentare
B. termenul de "formă”, aplicat unei freze dentare se referă la conturul şi silueta
capului instrumentului
C. frezele sunt acţionate cu ajutorul pieselor de mână dar pot fi acţionate şi manual
D. înainte ca freza să acţioneze în dentină, capul său activ trebuie lubrefiat cu
vaselină
E. după natura părţii active instrumentele pentru prepararea cavităţilor pot fi
tăietoare sau abrazive

1525. Reacţia pulpei la instrumentele tăietoare rotative:

 A. pulpa dinţilor tineri este sensibilă la injuriile provocate de prepararea cavităţii însă
are o putere de recuperare mai mare decât pulpa îmbătrânită

B. frezele din oţel produc mai multă căldură decât cele din carbid
C. frezele care sunt tocite produc mai puţină căldură deoarece nu au o acţiune atât de
agresivă
D. în cazul folosirii turaţiilor înalte temperatura este controlată prin scăderea
presiunii, tăierea intermitentă şi
E. folosirea răcirii dacă grosimea dentinei rămase este sub 2 mm, răspunsul pulpar
este prompt şi intens

1526. Sisteme de răcire a frezelor:

A. spray-ul (apă + aer) este mai avantajos decât răcirea cu apă
B. răcirea cu aer este eficientă chiar şi în cazul cavităţilor în care grosimea stratului
de dentină este mai mică decât 2 mm
C. răcirea cu aer produce aerosol nociv prin încărcătura microbiană
D. răcirea cu apă este eficientă însă este necesar un sistem eficient de evacuare
E. în cazul răcirii cu spray, este bine ca apa să fie încălzită la cca 54ºC

1527. Diga (rubber-dam):

A. nu este bine acceptată de către pacienţi
B. nu se poate aplica pe dinţii tineri, insuficient erupţi
C. se aplică pe rame metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown
D. cauciucul este de culoare albă pentru a nu produce un contrast prea mare cu dinţii
E. cauciucul poate avea mai multe grosimi

1528. Pulpomixine contine:

A. sulfat de polimixina B
B. acetat de dexametazona
C. sulfat de framicetina
D. tirotricina
E. sulfat de neomiicina

1529. In extirparea pulpara:

A. tratamentul mecanic se efectueaza pana la constrictia apicala
B. tratamentul se executa intr-una sau mai multe sedinte
C. se fac spalaturi endodontice cu hipoclorit de sodiu sau alte substante antiseptice
D. se lucreaza in conditii de asepsie prin izolarea dintelui
E. se executa intr-o singura sedinta

1530. Solutia Walkhoff contine:

A. mentol
B. camfor
C. p-monoclorfenol
 D. fenol pur
E. iodoform

1531. Ozonoterapia este indicata in:

A. gangrena pulpara
B. parodontite apicale acute
C. tratamentul plagii dentinare
D. coafaj direct
E. pulpite seroase totale

1532. Ionoforeza este indicata in:

A. gangrena pulpara simpla
B. parodontite apicale cronice
C. parodontite apicale acute
D. canale care secreta abundent
E. prezenta unor corpi straini

1533. Se institue un tratament medicamentos inainte de obturarea canalului in

urmatoarele situatii:
A. pulpite acute seroase totale
B. pulpite acute seroase partiale
C. pulpite cronice
D. pulpite acute purulente totale
E. pulpite acute purulente partiale

1534. Pasta PBSC contine:

A. penicilina
B. streptomicina
C. conservant
D. marfanil
E. benzoat de sodiu

1535. Pasta Ledermix contine:

A. prednisolon
B. clorhidrat de neomicina
C. oxid de zinc
D. hidroxid de calciu
E. streptomicina

1536. Care dintre urmatoarele cazuri nu beneficiaza de tratament endodontic:

A. Dinti cu malformatii radiculare
B. Dinti cu apexul larg
C. Dinti care au in canale corpi straini
D. Dinti cu cai false interradiculare
E. Dinti cu parodontita apicala cronica
1537. Anomalii frecvente de canale prezinta:
A. Incisivii inferiori
B. Molarul prim superior (radacina mezio-vestibulara)
C. Premolarul doi inferior
D. Incisivul central superior
E. Primul si al doilea molar inferior

1538. In determinarea lungimii canalului radicular, metoda lui Dick:

A. Utilizeaza o singura radiografie
B. Utilizeaza doua radiografii
C. Se face cu acul introdus pe canal
D. Se face fara a introduce acul pe canal
E. Niciuna de mai sus

1539. Tehnica forţelor compensate:

A. a fost introdusă de Roane
B. permite tratamentul mecanic pe toată lungimea de lucru fără transpoziţia apexului
C. utilizează ace pilă speciale, flexibile, cu vârf tăietor
D. utilizează acele prin mişcări de răzuire
E. utilizează acele într-o mişcare combinată de rotaţie (90° în sensul acelor de ceasornic
urmată de o mişcare de 360° în sens invers)

1540. Tehnica step back:

A. mai este denumită şi telescopare progresivă
B. începe prin prepararea porţiunii coronare a canalului radicular
C. nu necesită recapitulare datorită riscului de formare a pragurilor
D. este recomandată în cazul canalelor cu o curbură uşoară spre moderată
E. mai este denumită şi telescopare regresivă

1541. Tehnica step down:

A. mai este denumită şi telescopare progresivă
B. începe prin prepararea porţiunii coronare a canalului radicular
C. presupune o preparare telescopată
D. a fost introdusă de Goerig
E. mai este denumită şi telescopare regresivă

1542. Tehnica step down prezintă următoarele avantaje:

A. accesul rectiliniu spre porţiunea apicală
B. posibilităţi superioare de spălături endodontice
C. tratament mecanic rapid şi eficient al porţiunii apicale
D. creşte interferenţele mecanice dentinare în cele două treimi coronare
E. deviază direcţia microinstrumentarului endodontic
1543. Tehnica step back:
A. a fost introdusă de Mullaney
B. lărgirea porţiunii apicale ajunge de regulă până la acele Kerr 25 sau 30
C. a fost introdusă de Roane
D. pentru evitarea formării pragurilor se execută pe toată lungimea canalului o operaţiune
de recapitulare
E. deviază direcţia microinstrumentarului endosonic

Tema nr.14 Obturarea canalelor radiculare (5, pg. 214 – 248)

M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002

1544. *Tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii presupune:

A. utilizarea unui con principal (master) nestandardizat
B. utilizarea unui instrument special, denumit plugger
C. utilizarea de conuri accesorii standardizate
D. utilizarea gutapercii ca material de obturaţie unic, fără ciment de sigilare
E. utilizarea unui instrument special, denumit spreader

1545. Referitor la tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii sunt adevărate:

A. Conurile accesorii (extra fine, fine şi medii) sunt standardizate
B. Spreaderul se încălzeşte la flacără
C. Setul de spreadere imaginate de Luks este format din 3 instrumente
D. Partea activă a spreaderelor are forma conicizată a unei sonde endodontice
E. Spreaderele pot fi hand sau finger

1546. *Ordinea recomandată de Stock în obturarea canalelor radiculare ar fi următoarea:

A. canalele largi, accesibile, apoi cele cu probleme
B. molarii superiori – meziovestibular, distovestibular, palatinal
C. molarii inferiori – distal, meziovestibular, meziolingual
D. iniţial canalele accesorii
E. în funcţie de preferinţele clinicianului

1547. Tehnica de condensare verticală a gutapercii:

A. se realizează la rece
B. utilizează un instrument ascuţit la vârf, denumit plugger
C. utilizează un con master nestandardizat care ajunge fix până la constricţia apicală
D. a fost introdusă de Schilder în 1967
E. gutaperca ramolită pătrunde şi în canalele laterale şi accesorii

1548. În tehnica de condensare verticală a gutapercii la cald:

A. pluggerele alese trebuie să corespundă ca diametru sectoarelor de canal în care se
utilizează (apical, mediu şi coronar)
B. pluggerele trebuie încălzite în flacără
C. nu se utilizează ciment de sigilare
D. conul master se ramoleşte la flacără înainte de a fi introdus în canal
E. se introduce o cantitate minimă de ciment de sigilare în porţiunea apicală a canalului

1549. Avantajele tehnicii de condensare termomecanică a gutapercii sunt:

A. foarte rapidă
B. conferă obturaţiei densitate şi omogenitate crescută
C. nu se utilizează ciment de sigilare
D. compactoarele sunt rezistente la fractură
E. depăşirile sunt imposibile

1550. Variante de compactoare pentru condensarea termomecanică a gutapercii sunt:

A. Compactorul Zipperer
B. Compactorul Maillefer
C. Compactorul Buchanan
D. Compactorul Schilder
E. nici un răspuns nu este corect

1551. Sistemul Obtura:

A. permite obturarea canalului prin injectare de gutapercă ramolită
B. realizează ramolirea gutapercii la 100 de grade
C. nu necesită condensare
D. gutaperca este livrată în 3 tipuri de capsule capsule
E. este indicat în rezorbţia radiculară internă

1552. Sistemul Ultrafil:

A. permite ramolirea gutapercii la 160 de grade
B. nu permite pătrunderea gutapercii în canaliculele dentinare
C. nu se utilizează ciment de sigilare
D. dispune de un termostat portabil
E. permite o foarte bună adaptare la pereţii canaleleor radiculare

1553. Timpii operatori pentru obturarea cu sistemul Obtura sunt:

A. creearea stopului apical în cement
B. alegerea unei canule care să pătrundă la lungimea de lucru
C. condensarea finală a gutapercii cu pluggere probate
D. adaptarea conului master
E. coafarea pereţiiler cu ciment de sigilare

Tema nr. 15
Tratamentul parodontitelor apicale acute şi cronice
BIBLIOGRAFIE:
5. M.Gafar, Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, EII, Emedicală, Bucureşti, 2002

1554. *Factorii care conditioneaza severitatea manifestarilor clinice in depasirile

apicale NU sunt reprezentati de:
A. Starea parodontiului apical dinainte de obturatie
B. Volumul de substanta care a depasit apexul
C. Calitatea materialului de obturatie
D. Forma pe secţiune a canalului radicular
E. Tipul de reactivitate individuala
1555. *In cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontita apicala
cronica, NU se indica:
A. Drenaj endodontal
B. Lasarea deschisa a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic

1556. *In cazul secretiei seroase moderate pe canal, NU se indica:

A. Tratamentul medicamentos cu antiseptice
B. Cauterizarea chimica
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Cauterizarea electrica
E. Paste cu antibiotice

1557. *In parodontita apicala acuta hiperemica consecutiva depasirii apexului cu

material de obturatie, este contraindocata:
A. Expectativa
B. Interventia chirurgicala
C. Dezobturarea canalului radicular
D. Administrarea de antialgice
E. Infiltratia plexala cu novocaina 1%

1558. *In parodontita apicala acuta purulenta, faza endoosoasa, NU se practica:

A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Drenaj alveolar
D. Medicaţie analgetica
E. Pansament cu antiseptice

1559. *Daca secretia se mentine in canal si dupa folosirea pansamentelor

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu:
A. Dontisolon
B. pasta Walkhoff
C. ciment zinc oxid eugenol
D. endometazona
E. ciment fosfat de zinc

1560. *Administrarea antibioticelor in tratamentul parodontitelor apicale acute

exudative purulente se recomanda in urmatoarele circumstante:
A. in faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator si starea pacientului este
alterata
B. in faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator din diferite cauze
C. in faza subperiostala
D. in faza submucoasa
E. Cand nu se poate face un tratament corect endodontic
1561. *Care din urmatoarele materiale cauzeaza cele mai mai reactii dureroase in
cazul depasirii apexului:
A. Produsele care contin aldehida formica
B. Rasinile policondensate provenite din asocierea aldehidei formice cu rezorcina
C. Eugenatul de zinc iodoformat
D. Araldit
E. Rasini cu epoxizi

1562. *Care din urmatorii factori conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice

in depasirile apicale:
A. Volumul de substanta care a depasit apexul
B. Calitatea materialului de obturatie
C. Vecinatatea unor formatiuni nervoase
D. Tipul de reactivitate individuala
E. Toate de mai sus

1563. *Tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase necesita:

A. Spalaturi endocanaliculare cu solutii antiseptice
B. Permeabilizarea apexului
C. Dintele se alsa deschis
D. Aplicarea de prisnite
E. Toate de mai sus

1564. *Urmatoarele forme de parodontite apicale cronice nu beneficiaza de

tratament conservator:
A. Granulom chistic
B. Abces apical cronic
C. Osteita paradentara
D. Parodontita apicala cronica difuza progresiva
E. Toate de mai sus

1565. *Care este doza maxima recomandata de acetat de prednison in tratamentul

unei parodontite apicale acute exsudative seroase:
A. 1 t de 5 mg / o data pe zi
B. 1 t de 5 mg / 2 ori pe zi
C. 1 t de 5 mg / 3 ori pe zi
D. 1 t de 5 mg / 4 ori pe zi
E. 1 t de 5 mg / 5 ori pe zi

1566. *Cele mai intense fenomene algice apar in obturatiile de canal cu depasire
efectuate cu:
A. Foredent
B. AH 26
C. N 2
D. Ciment fosfat de zinc
 E. Eugenat de zinc iodoformat

1567. *Factorii care condiţionează severitatea manifestărilor clinice în depăşirile

apicale NU sunt reprezentaţi de:
A. Starea parodonţiului apical dinainte de obturaţie
B. Volumul de substanţă care a depăşit apexul
C. Calitatea materialului de obturaţie
D. Forma pe secţiune a canalului radicular
E. Tipul de reactivitate individuală

1568. *În parodontita apicală acută hiperemică consecutivă depăşirii apexului cu

material de obturatie, este contraindicată:
A. Expectativa
B. Intervenţia chirurgicală
C. Dezobturarea canalului radicular
D. Administrarea de antialgice
E. Infiltraţii plexale cu novoacina 1 %

1569. *În parodontita apicală acută purulentă, faza endoosoasă, NU se practică:

A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Drenaj alveolar
D. Medicaţie analgetică
E. Pansament cu antiseptice

1570. *În cazul secreţiei seroase abundente pe canal din parodontita apicală
cronică, NU se indică:
A. Drenaj endodontal
B. Lăsarea deschisă a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic

1571. *În cazul secreţiei seroase moderate pe canal, Nu se indică:

A. Tratamentul medicamentos cu antiseptice
B. Cauterizarea chimică
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Cauterizarea electrică
E. Paste cu antibiotice

1572. *Secreţia persistentă pe canal în tratamentul unei parodontite apicale

cronice impune schimbarea pansamentului cu antiseptic cu un alt antiseptic
după:
A. şedinţă
B. 2 şedinţe
 C. 4 şedinţe
D. 5 şedinţe
E. 10 şedinţe

1573. *Ameloplastia:
A. este arta resculptării unei suprafeţe de smalţ care realizează un contact prematur
B. trebuie să fie foarte bine acoperită cu amalgam pentru a evita cariile secundare
C. se obturează cu compozit fluid realizându-se sigilarea şanţului
D. nu este indicată dacă implică un contact centric
E. este arta teşirii în unghi de 30º a marginii de smalţ a cavităţilor mari de clasa a I-a

1574. *Prepararea cavităţilor de clasa a II-a ce implică ambele suprafeţe

proximale:
A. premolarul 1 mandibular: suportul micului cuspid vestibular poate fi conservat
prin extinderea fazei ocluzale mai mult spre lingual
B. molarul 1 maxilar: creasta oblică nu se desfiinţează ci se tunelizează
C. molarul 2 maxilar: nu se pretează la cavităţi MOD din cauza dimensiunii reduse a
coroanei
D. după îndepărtarea dentinei cariate se aplică baza, se finisează marginile de smalţ
şi se asigură forma de retenţie
E. după îndepărtarea dentinei cariate se finisează marginile de smalţ, se asigură
forma de retenţie şi se aplică baza

1575. *Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:

A. singura indicaţie o constituie gropiţa orală a caninilor superiori
B. restaurarea cu amalgam este mai durabilă decât cele fizionomice, mai ales când
există tendinţa de a pierde conturul şi contactul cu dintele adiacent
C. coada de rândunică este obligatorie deoarece amalgamul nu aderă de dinte şi
necesită o bună retenţie
D. peretele oral se întâlneşte cu peretele axial în unghi ascuţit sau drept
E. dacă marginea gingivală este în cement, se indică o bizotare uşoară

1576. *Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:

A. pentru o retenţie mai bună se va prepara un şanţ circular pe peretele axial
B. pentru o retenţie mai bună se realizează un şanţ de a lungul unghiului diedru axio-
vestibulo-gingival
C. şanţul de retenţie subminează smalţul dar, cum aici nu acţionează forţe puternice,
aceasta nu constituie o problemă
D. dacă este necesară o coadă de rândunică, aceasta se va prepara stilizat, în formă de
coadă de şoarece
E. când cavitatea este pe suprafaţa mezială se extinde mai mult spre vestibular

1577. *Tratamentul parodontitei apicale cronice fistulizate:

A. tratament de gangrena
B. rezectie apicala
C. radiculectomie
 D. extractie
E. cauterizare electrica

1578. *In tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente la adulti,

diclofenacul se administreaza dupa urmatoarea schema:
A. 0,250g de 2 ori pe zi
B. 0,250g o data pe zi
C. 0,200g o data pe zi
D. 0,200g de 5 ori pe zi
E. 0,500g o data pe zi

1579. *In tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente la adulti,

ampicilina se administreaza dupa urmatoarea schema:
A. 0,250g de 4 ori pe zi
B. 0,250g de 6 ori pe zi
C. 0,500g o data pe zi
D. 0,200g de 5 ori pe zi
E. 0,500g de 2 ori pe zi

1580. Atitudinea terapeutica fata de parodontita apicala acuta arsenicala - forma

usoara, cuprinde:
A. tratament cu diatermie
B. indepartarea pansamentului arsenical
C. aplicarea in canal a unor mese imbibate in solutie de dimercaptopropanol
D. introducerea de urgenta a pastelor cu antibiotice in canal
E. se asteapta cedarea de la sine a fenomenelor patologice

1581. Cauzele iatrogene ale persisitentei secretiei pe canal in parodontitele apicale

cronice sunt:
A. mese impinse dincolo de apex
B. iritarea chimica a parodontiului prin exces de medicamente
C. utilizarea incorecta a agentilor fizici
D. pozitia dintelui pe arcada
E. varsta bolnavului

1582. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice din paroontita

apicala acuta hiperemica generata de depasirea apexului cu material de
obturatie sunt:
A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei
B. volumul de substanta care a depasit apexul
C. subdimensionarea conului de gutaperca
D. calitatea acului Lentullo
E. calitatea materialului de obturatie

1583. Imobilizarea dintelui in vederea drenajului endodontic se poate realiza:

A. bidigita, dintele fiind imobilizat intre police si index
 B. palmar
C. monodigital
D. prin confectionarea unei chei imobilizatoare de stentz
E. prin blocaj cu fir continuu

1584. In parodontita apicala acuta arsenicala forma grava se recomanda

urmatoarea atitudine terapeutica:
A. obturarea imediata coronara a dintelui
B. extractia dintelui
C. administrarea masiva de analgetice
D. chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos
E. aplicarea in alveola de conuri cu antibiotice

1585. In parodontitele apicale cronice cu persisntenta unei secretii seroase si

moderate pe canal putem aplica urmatoarele metode terapeutice:
A. tratament medicamentos cu antiseptice
B. tratament cu paste cu antibiotice
C. cauterizarea chimica sau electrica
D. extractia dintelui
E. rezectia apicala

1586. In stadiul submucos al aprodontitei apicale acute exudative purulente,

terapia este urmatoarea:
A. drenaj endodontic
B. ionoforeza endocanalicularacu enzime
C. incizia mucoasei
D. extractia dintelui si drenaj alveolar
E. aplicarea unui aparat fix de imobilizare

1587. Pentru prevenirea evolutiei parodontitelor apicale acute exudative seroase

spre forme purulente se recomanda instituirea unui tratament medicamentos cu:
A. antibiotice
B. anticoagulante
C. antiinflamatoare nespecifice
D. antialgice
E. antiacide

1588. Pentru realizarea tratamentului endodontic ca metoda de tratament a

parodontitei apicale acute exudative seroase se recurge la urmatoarele tehnici:
A. imobilizarea dintelui
B. folosirea turbinei pentru a micsora vibratia
C. anestezia
D. administrarea masiva de aanalgetice pe cale generala
E. extractia dintelui
1589. Schema de tratament a parodontitei apicale cronice fistulizate cuprinde
urmatorii timpi:
A. tratament de gangrena
B. se insista cu spalaturile pe traiectul dinte-fistula
C. se face obturatie de canal in aceeasi sedinta daca s-a obtinut uscarea canalului
D. se sutureaza fistula
E. se obtureaza dintele retrograd

1590. Schema de tratament a paroodntitelor apicale acute exudative purulente in

stadiul endoosos cuprinde:
A. drenaj endodontic asociat cu antibiotice
B. drenajul combionat endodontic si osteotomie transmaxilara
C. drenaj alveolar prin extractia dintelui
D. medicatie analgetica, tranchilizanta
E. extractie si reimplantare

1591. In cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare,

pasta cu antibiotice:
A. Se aplica din prima sedinta
B. Nu se aplica din prima sedinta
C. Se mentine 48 de ore
D. Se menţine minimum 72 ore
E. Se mentine o saptamana

1592. In cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontitele apicale

cronice se indica:
A. Drenajul endodontal
B. Lasarea deschisa a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturaţia provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic

1593. In cazul secretiei seroase moderate din parodontita apicala cronica se

practica:
A. Tratament medicamentos cu antiseptice
B. Tratament medicamentos cu antibiotice
C. Cauterizarea chimica
D. Cauterizarea electrica
E. Realizarea unui abces medicamentos

1594. In parodontita apicala acuta purulenta faza endoosoasa, se realizeaza:

A. Drenajul endodontic
B. Drenajul transosos
C. Drenajul alveolar
D. Medicaţia analgetica
E. Pansament cu antiseptice
1595. In parodontita apicala acuta purulenta, faza subperiostala, se realizeaza:
A. Drenaj endodontic
B. Pansament cu antiseptice
C. Obturatie provizorie cu hidroxid de calciu
D. Incizie mucoperiostala
E. Toate de mai sus

1596. In parodontita apicala hiperemica consecutiva acutizarii unui proces cronic

preexistent se realizeaza:
A. Tratament mecanic cu trepanarea apexului
B. Tratament mecanic fara trepanarea apexului
C. Aplicarea imediata de pansament oclusiv cu antiseptice (Walkhoff
D. Lasarea deschisa a dintelui pentru cateva zile
E. Obturatie de canal dupa incetarea secretiei

1597. In parodontitele apicale cronice fistulizate:

A. Se face tratament mecanic
B. Se fac spalaturi cu antiseptice pe traiectul dinte-fistula
C. Se aplica pansament cu antiseptice
D. Se obtureaza chiar daca nu s-a oprit secreţia de pe canal
E. Se poate executa chiuretajul periapical, dupa obturatia de canal

1598. Tratamentul in parodontita apicala hiperemica consecutiva inflamatiei

pulpare seroase presupune:
A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Rezectie apicala
D. Extirpare pulpara
E. Obturatie de canal in aceeasi sedinta

1599. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive gangrenei pulpare

presupune:
A. Tratament mecanic canalar
B. Aplicarea de pansament cu antiseptice
C. Aplicarea de paste cu antibiotice
D. Pulpectomie
E. Obturatie de canal in aceeasi sedinta

1600. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive inflamatiei pulpare

purulente presupune:
A. Extirpare pulpara
B. Drenaj endodontic
C. Drenaj transosos
D. Pansament cu antiseptice sau antibiotice
 E. Obturatie de canal in aceeasi sedinta

1601. Cauzele persistentei secretiei pe canal sunt:

A. apex larg deschis la copii si adolescenti
B. largirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic
C. mese impinse dincolo de apex
D. tratamente endodontice incomplete
E. canalele curbe

1602. Daca secretia este seroasa si moderata se pot aplica urmatoarele metode de
tratament:
A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu antibiotice
B. cauterizarea chimica sau electrica
C. crearea unei fistule artificiale
D. rezectia apicala
E. extractia dintelui

1603. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice in depasirile

apicale sunt:
A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei
B. volumul de substanta care a depasit apexul
C. calitatea materialului de obturatie
D. topografia loco-regionala
E. starea tesutului pulpar

1604. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care consta
in:
A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afectiune
pulpara
B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentatie si produsele de
lichefactie colectate in focarul inflamator
C. asigurarea unei cai de drenaj pentru solutiile irigante
D. realizarea rezectiei apicale
E. simpla extirpare a tesutului pulpar

1605. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale - forme grave

este:
A. extractia dintelui
B. chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos
C. aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola
D. protejarea alveolei cu o mesa aplicata superficial
E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata profund

1606. Imobilizarea dintelui pentru a realiza drenajul endodontic se face prin

urmatoarele metode:
 A. impingerea dintelui, dinspre oral spre vestibular, catre tabla osoasa vestibulara
opusa
B. Bidigital, dintele imobilizandu-se intre police si index
C. Cu ajutorul unor chei din stentz
D. Cu ajutorul unor dispozitive speciale
E. Cu ajutorul ligaturilor realizate din sarma inoxidabila

1607. In tratamentul parodontitei apicale acute arsenicale se aplica in canale:

A. Mese imbibate cu solutie de dimercaptopropanol
B. Mese burate cu pulbere de tanin
C. Mese cu antiseptice
D. Mese imbibate cu apa oxigenata
E. Mese cu antibiotice

1608. Schema de tratament a parodontitelor apicale cronice sufera unele

modificari determinate de:
A. Persistenta secretiei pe canal
B. Existenta fistulelor
C. Existenta modificarilor apicale
D. Imaginile radiologice caracteristice
E. Posibilitatile de tratament conservator

1609. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiva gangrenei

pulpare simple consta din:
A. Aplicare de pasta cu antibiotice pentru 48 de ore sub pansament ocluziv
B. Aplicare de pasta cu antibiotice pentru 48 de ore sub pansament semiocluziv
C. Obturatia de canal daca durerile sunt pe cale de a ceda
D. Obturatia de canal daca durerile au cedat
E. indepartarea pastei cu antibiotice daca durerile cresc in intensitate

1610. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutiva acutizarii unui

proces cronic preexistent consta in:
A. Tratament mecanic endocanalicular
B. Trepanarea apexului pentru drenaj
C. Obturatia de canal dupa oprirea secretiei pe canal
D. Aplicarea de pasta cu antibiotice in canal pentru 42 de ore
E. Rezectia apicala

1611. Care sunt indicatiile terapeutice in parodontitele apicale cronice cu forme

lezionale grave:
A. Cauterizare chimica
B. Cauterizare electrica
C. Extractia dintelui
D. Interventii chirurgicale endodontice cu conservarea dintelui
E. Schimbarea medicatiei endodontice
1612. Care sunt indicatiile terapeutice într-o parodontita apicala cronica cu
secretie abundenta si persistenta pe canal:
A. Cauterizare chimica
B. Crearea unei fistule medicamentoase
C. Cauterizare electrica
D. Pansament endodontic cu hidroxid de calciu
E. Rezectie apicala

1613. Care sunt indicatiile terapeutice într-o parodontita apicala cronica

fistulizata:
A. Spalaturi pe traiectul dinte-fistula
B. Chiuret
C. aj apical prin fistula
D. Cauterizare electrica
E. Obturatie de canal în aceeasi sedinta daca se poate usca canalul
F. Rezectie apicala

1614. Tratamentul în parodontita apicală hiperemică consecutivă inflamatiei

seroase pulpare presupune:
A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Rezecţia apicală
D. Extirpare pulpară
E. Obturaţie de canal în aceeaşi şedinţă

1615. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive inflamaţiei pulpare

purulente presupune:
A. Extirpare pulpară
B. Drenaj endodontic
C. Drenaj transosos
D. Pansament cu antiseptice sau antibiotice
E. Obturaţie de canal în aceeaşi şedinţă

1616. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive gangrenei pulpare

presupune:
A. Tratament mecanic canalar
B. Aplicarea de pansament cu antiseptice
C. Aplicarea de pastă cu antibiotice
D. Pulpectomie
E. Obturaţie de canal în aceeaşi sedinţă

1617. În parodontita apicală hiperemică consecutiv acutizării unui proces cronic

preexistent se realizează:
A. Tratament mecanic cu trepanarea apexului
B. Tratament mecanic fără trepanarea apexului
C. Aplicarea imediată de pansament oclusiv cu antiseptice (Walkhoff)
 D. Lăsarea deschisă a dintelui pentru câteva zile
E. Obturaţie de canal după încetarea secreţiei

1618. În cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare,

pasta cu antibiotice:
A. Se aplică din prima şedinţă
B. Nu se aplică din prima sedinţă
C. Se menţine 48 de ore
D. Se menţine minimum 72 ore
E. Se menţine o săptămână

1619. În parodontita apicală acută purulentă, faza endoosoasă, se realizează:

A. Drenajul endodontic
B. Drenaj transosos
C. Drenaj alveolar
D. Medicaţia analgetică
E. Pansament cu antiseptice

1620. În cazul secreţiei seroase abundente pe canal din parodontitele apicale

cronice, se indică:
A. Drenajul endodontal
B. Lăsarea deschisă a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturaţia provizorie cu pastă pe bază de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimică cu acid tricloracetic

1621. În parodontita apicală acută purulentă, faza subperiostală, se realizează:

A. Drenaj endodontic
B. Pansament cu antiseptice
C. Obturaţie provizorie cu hidroxid de calciu
D. Incizie muco-periosatală
E. Toate de mai sus

1622. În parodontitele apicale cronice fistulizate:

A. Se face tratament mecanic
B. Se fac spălături cu antiseptice pe traiectul dinte-fistulă
C. Se aplică pansament cu antiseptice
D. Se obturează chiar dacă nu s-a oprit secreţia de pe canal
E. Se poate executa chiuretajul periapical, după obturaţia de canal

1623. În cazul secreţiei seroase moderate din parodontita apicală cronică se

practică:
A. Tratament medicamentos cu antiseptice
B. Tratament medicamentos cu antibiotice
C. Cauterizarea chimică
D. Cauterizarea electric
 E. Realizarea unui abces medicamentos

1624. Extractia dentara in caz de parodontita apicala purulenta se indica:

A. in diabet
B. drenaj endodontic inefcient
C. stare generala afectata
D. boala de focar
E. dinte fara valoare functionala

1625. Terapia in parodontita acuta seroasa totala presupune:

A. drenaj endodontic
B. drenaj maxilar
C. Antibioterapie
D. Corticoterapie
E. Antialgice

1626. In tratamentul parodontitelor apicale cornice cu secretie abundenta pe canal

presupune:
A. drenaj endodontic
B. obturatie cu hidroxid de calciu
C. drenaj prin fistula medicamentoasa
D. chiuretaj apical
E. cauterizare chimica sa electrica

1627. Modalitatile de drenaj intr-o parodontita apicala acuta sunt:

A. Endodontic
B. Parodontal
C. Transinusal
D. Transmaxilar
E. Combinat

1628. Rezecţia apicală are următoarele indicaţii:

A. Curburi radiculare exagerate
B. Anomalii de formă ale rădăcinilor
C. Distrofii calcare intraradiculare
D. Imposibilitatea dezobturării canalului
E. Corp străin pe canal în treimea apicală

1629. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia unei inflamaţii

acute, se tratează prin:
A. Extirparea pulpei.
B. Tratament medicamentos endodontic cu pastă cu antibiotice pentru 48 ore, sub
pansament ocluziv.
C. Tratament medicamentos endodontic cu antiseptice pentru 48 ore, sub pansament
ocluziv.
D. Se lasă dintele deschis pentru 24-48 ore înainte de instituirea tratamentului.
 E. Toate de mai sus.

1630. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice în depăşirile

apicale sunt:
A. Starea pulpei dentare înaintea tratamentului endodonti
B. Starea parodonţiului apical înaintea tratamentului endodonti
C. Afecţiuni generale ale pacientului.
D. Calitatea materialului de obturaţie radiculară.
E. Toate de mai sus.

1631. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia gangrenei simple,

se tratează prin:
A. Aplicarea de pansamente cu soluţii antiseptice nu este recomandată.
B. Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice pentru 48 ore, începând din prima
şedinţă.
C. Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice nu este recomandată, deoarece poate
accentua inflamaţia periapicală.
D. Dintele se lasă deschis 24-48 ore
E. Nici una din metodele de mai sus.

1632. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente în fază

endoosoasă se face prin:
A. Incizia mucoasei şi aplicarea unui tub de dren pentru 24 or
B. Tratamentul endodontic se amână până la dispariţia durerii la percuţie în ax.
C. Drenaj andodontic şi analgetic
D. Drenaj transosos asociat cu drenajul endodonti
E. Aplicarea de pansamente andodontice cu pastă de antibiotic

1633. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu persistenţa pe canal a unei

secreţii abundente se face astfel:
A. Drenaj endodontic şi pansament cu pastă cu antibiotice pentru 48 or
B. Aplicarea de filamente sterile sau bulete de vată sub pansament ocluziv.
C. Drenaj endodontic după care dintele se lasă deschis.
D. Spălături repetate cu soluţii antiseptice timp de 8-10 zil
E. Obturaţia provizorie a canalului radicular cu pastă de hidroxid de calciu sau pastă
Walkhoff.

1634. Cavităţi de clasa a I-a restaurate cu amalgam:

A. sunt de domeniul trecutului, este interzisă folosirea amalgamului în această
situaţie
B. în cazul unor cavităţi foarte extinse, amalgamul poate favoriza fractura coronară şi
se preferă un onlay sau coroană de înveliş
C. la pacienţii cu carioactivitate crescută, obturaţiile de amalgam sunt de preferat
incrustaţiilor
D. restaurarea cu amalgam este indicată la tineri deoarece există posibilitatea
apariţiei în viitor a cariilor proximale
 E. obturaţie voluminoasă de amalgam este mai economică decât o coroană de
porţelan deoarece costul acesteia din urmă nu se amortizează decât în câteva zeci
de ani

1635. Obturarea cu amalgam prepararea cavităţii de clasa a I-a în cazul cariilor

avansate şi extinse:
A. dacă are loc deschiderea camerei pulpare se face coafaj indirect şi pulpotomie
B. se aplică o bază de hidroxid de calciu cu grosime de 0,5-0,75 mm
C. se evită amalgamul cu particule sferice deoarece trebuie condensat mai puternic
D. printre altele, sporirea formei de rezistenţă se poate realiza şi prin îndepărtarea
unor structuri dentare slabe
E. dacă grosimea dentinei restante până la pulpă este apreciată la mai puţin de un
milimetru, se lucrează cu digă

1636. Prepararea cavităţii de clasa a I-a C pentru amalgam:

A. prepararea nu trebuie să fie conservativă deoarece suprafaţa palatinală este
suficient de întinsă
B. aici smalţul este subţire deci penetrarea iniţială nu va depăşi 1-1,2 mm
C. dacă există un "dens in dente” în incisivul lateral, acesta poate fi restaurat
profilactic pentru a preveni pierderea dintelui prin carie
D. dacă este necesară retenţia, se realizează o cavitate suplimentară de retenţie pe
una din suprafeţele proximale ale dintelui
E. nu se foloseşte freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpară, ci se preferă
freza 69 (a cărei acţiune este mai blândă)

1637. Prepararea cavităţii de clasa I A:

A. premolarii superiori pot fi lipsiţi de şanţul ocluzal datorită prezenţei unui cuspid
vestibular voluminos
B. pentru a prepara cavităţi în fosetele primului premolar inferior, freza se înclină la
45º corespunzător înclinaţiei suprafeţei ocluzale a acestor dinţi
C. dacă al doilea premolar inferior are trei cuspizi, şanţul lingual suplimentar poate fi
abordat prin ameloplastie
D. la molarii superiori se încearcă să se păstreze şi să nu se submineze creasta oblică
de smalţ
E. spre deosebire de molarii superiori, la molarii inferiori şanţurile ocluzale sunt mai
şterse şi nu se continuă niciodată cu cele de pe faţa vestibulară

1638. Prepararea cavităţilor de clasa a II-a obturate cu amalgam:

A. când leziunea carioasă este adâncă şi extinsă, incrustaţia este de preferat obturaţiei
cu amalgam
B. când caria proximală coexistă cu carii vestibulare şi orale, este de preferat
realizarea unei coroane de înveliş
C. existenţa simultană a obturaţiilor de amalgam şi a unor lucrări de aur poate
provoca bimetalism
D. mercurul conţinut de amalgam, face ca aceste obturaţii să fie foarte scumpe
E. nu se prepară cavităţi retentive deoarece există bonding pentru amalgam
1639. Prepararea cavităţii de clasa a V-a obturate cu amalgam, pe caninul
mandibular:
A. amalgamul este materialul de elecţie în cazul unei incidenţe crescute a cariei
B. conturul cavităţii nu trebuie să se extindă decât atât cât să cuprindă leziunea
C. se vor măsura cu grijă pereţii; ei trebuie să aibă: gingival 4/3 mm, incizal 1-1/4
mm iar peretele axial se va găsi la o adâncime uniformă de 0,75-1 mm
D. pereţii mezial, distal, incizal şi gingival diverg spre axial deci asigură o retenţie
corespunzătoare
E. pentru sporirea retenţiei se pot realiza şanţuri în unghiurile diedre axio-gingival şi
axio-incizal

1640. Prepararea cavităţii în cazul leziunilor cervicale extinse în vederea obturării

cu amalgam:
A. în jumătatea distală a cavităţii se poate lucra cu bizotatoare sau dălţi tăietoare de
unghiuri
B. cei mai afectaţi sunt incisivii superiori
C. când piesa de mână nu poate fi utilizată se încearcă cu un aparat de detartraj
ultrasonic
D. cu bizotatorul de prag gingival se lucrează în jurul curburilor şi peretelui axial
E. se prepară cu freza con-invers pe feţele V şi O şi cu globulară pe feţele proximale

1641. In tratamentul parodontitelor apicale acute exudative seroase se folosesc:

A. penicilina – 400.000 UI – injectii i.m. la 6 ore
B. penicilina – 400.000 UI – injectii i.m. la 12 ore
C. ampicilina – capsule operculate 0,500 g de 6 ori pe zi
D. tetraciclina – drajeuri a 0,250 g de 6 ori pe zi
E. tetraciclina – drajeuri a 0,250 g de 4 ori pe zi

1642. In parodontita apicala acuta purulenta stadiul endoosos tratamentul consta

in:
A. drenaj endodontic
B. osteotomie transmaxilara
C. drenaj alveolar
D. medicatie analgetica
E. incizie mucoperiostala

1643. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente (stadiul

subperiostal) consta in:
A. drenaj endodontic
B. osteotomie transmaxilara
C. drenaj alveolar
D. medicatie analgetica
E. incizie mucoperiostala
1644. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente (stadiul
submucos) consta in:
A. drenaj endodontic
B. osteotomie transmaxilara
C. drenaj alveolar
D. medicatie analgetica
E. incizie mucoperiostala

1645. Tratamentul parodontitei apicale cu secretie abundenta si persistenta pe

canal se face cu:
A. tratament cu antiseptice
B. cauterizare chimica
C. cauterizare electrica
D. obturatie provizorie cu pasta iodoformata
E. chiuretaj apical

1646. Tratamentul parodontitei apicale cu secretie abundenta si persistenta pe

canal se face cu:
A. drenaj endodontic
B. chiuretaj apical
C. rezectie apicala
D. radiculectomie
E. cauterizare chimica

1647. Tratamentul parodontitei apicale cronice cu forme lezionare grave se face

cu:
A. tratament de gangrena
B. rezectie apicala
C. radiculectomie
D. extractie
E. cauterizare electrica

1648. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutive inflamatiei

seroase pulpare consta in:
A. Extirpare pulpara
B. Drenaj endodontic
C. Obturatie de canal in aceeasi sedinta
D. Osteotomie transmaxilara
E. Aplicare de pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice

Tema nr. 16. Tratamentul parodontitelor apicale acute şi cronice (5, pg. 249 – 260)
M. Gaf ar, A. Iliescu - Endodonţie clinică şi practică, Ed.ll, Ed.medicală, Bucureşti, 2002
1649. Parodontitele apicale exudative seroase şi supurate pot fi tratate medicamentos pe
cale endodontală:
A. după ce s-a realizat intervenţia de drenare
B. înainte de intervenţia de drenare
C. după ce fenomenele acute s-au amendat
D. nu necesită tratament medicamentos
E. indiferent de prezenţa fenomenelor acute

1650. Metodele chirurgicale de tratament a parodontitelor apicale acute pot fi:

A. extracţia dintelui pentru drenaj alveolar
B. extracţia dintelui pentru drenaj endodontal
C. trepanarea osului pentru drenaj intern
D. incizie muco-periostală pentru drenaj extern
E. toate răspunsurile sunt corecte

1651. Tratamentul în parodontitele apicale acute este dictat de:

A. tonusul reactiv individual al pacientului
B. forma anatomo-clinică a inflamaţiei
C. starea dintelui
D. poziţia dintelui pe arcadă
E. igiena bucală a pacientului

1652. Referitor la tratamentul parodotitei apicale acute hiperemice sunt adevărate

următoarele afirmaţii:
A. dacă este complicaţia unei inflamaţii acute, simpla extirpare a pulpei duce la
retrocedarea fenomenelor apicale
B. dacă este complicaţia unei inflamaţii acute extiraprea pulpară nu realizează eliminarea
sursei de iritare parodontală
C. dacă este copmplicaţie a gangrenei simple se va trata numai afecţiunea cauzală
D. dacă factorul detreminant este depăşirea apexului cu material de obturaţie se
recomandă dezobturarea canalului radicular
E. când reprezintă acutizarea unui proces cronic preexistent este obligatorie extracţia
dintelui

1653. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente:

A. tratamentul se face la fel indiferent de faza în care se găseşte localizat exudatul
purulent
B. în faza endoosoasă se poate realiza drenajul endodontic asociat cu analgezice
C. în faza endoosoasă se poate efectua drenajul transosos când drenajul endodontic a
eşuat din diferite cauze
D. se poate proceda la extracţie când dintele nu are valoare masticatorie şi protetică
E. este preferabil ca extracţia să fie făcută la cald

1654. În parodontita apicală acută arsenicală:

A. se deschide complet camera pulpară
B. se exerează pulpa coronară şi radiculară
C. se efectuează tratament mecanic
D. se efectuează toaleta canalelor cu meşă îmbibată în neofalină
E. se aplică meşe burete cu pulbere de tanin

1655. Parodontita apicală acută hipermecă consecutivă obturaţiei de

canal fără depăşire:
A. dacă obturaţia de canal este corectă se administrează analgetice şi
antiinflamatoare
B. dacă obturaţia de canal este corectă se pot asocia câteva de şedinţe de
raze X
C. dacă obturaţia de canal este corectă se dezobturează canalul
D. dacă obturaţia de canal este corectă, dar sunt semne de inflamaţie
exudativă se dezobturează canalul
E. dacă obturaţia de canal este corectă, dar sunt semne de inflamaţie
exudativă se face extracţia dintelui

1656. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase:

A. folosirea turbinei prezintă deazavantajul că transmite vibraţiile în
regiunea apicală
B. folosirea turbinei prezintă avantajul că se lucrează rapid
C. este preferată anestezia locoregională
D. este preferată anestezia plexală
E. trebuie evitată infiltrarea anestezicului în ţesutul inflamat

1657. In tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase,

tehnica drenajului endodontic presupune:
A. se efectuează imobilizarea provizorie a dintelui
B. trepanarea la locul de elecţie
C. reperarea orificiilor cananlelor radiculare
D. dintele nu se lasă deschis după drenaj
E. permeabilizarea apexului este urmată de spălături abundente

1658. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase se

utilizează ca antiinflamatoare:
A. acetat de hidrocortizon
B. dexometazonă
C. fenilbutazonă
D. acetat de prednison
E. penicilină

1659. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase se

utilizează ca antialgice:
A. ampicilina
B. hidroxid de calciu
C. iodoform
D. diclofenac
E. algocalmin

1660. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase se

utilizează ca antibiotice:
A. acetaminofen
B. acid acetilsalicilic
C. penicilină
D. diclofenac
E. tetraciclină

1661. Osteotomia transmaxilară se realizează folosind:

A. anestezia plexală sau tronculară periferică
B. incizie mucoperiostală
C. un tunel osos până la vârful rădăcinii
D. perforarea tablei osoase şi a osului
E. perforarea rădăcinii

1662. În faza subperiostală a parodontitei apicale acute exudative

purulente:
A. se face incizie subperiostală şi lamă de dren pentru 12 de ore
B. se administrează analgetice
C. se face incizie subperiostală şi lamă de dren pentru 24 de ore
D. nu se administrează analgetice
E. nu este necesar drenajul endodontic

1663. În prima fază a parodontitei apicale hiperemice postobturaţie:

A. tratamentul este antialgic
B. tratamentul este antiinflamator
C. se combate durerea
D. se stimulează tendinţa la difuziune seroasă
E. nu este necesar tratament antialgic şi antiinflamator

PARODONTOLOGIE

METODE LOCALE DE PREVENIRE A CARIEI DIN ŞANŢURI ŞI FOSETE ŞI

PARODONTOLOGIE

1664. Calităţile unui material de sigilăre (după Bratu) sunt:

A. biocompatibilitate
B. aderenţa bună la suprafeţele negravate
C. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale
D. nu necesită calităţi fizionomice
E. fluiditate
1665. Cimenturile glass-ionomer în comparaţie cu răşinile compozite folosite pentru
sigilări:
A. au rezistenţă mică la uzură
B. au rezistenţă mai mare la uzură
C. au aceeaşi rezistenţă la uzură
D. au capacitate mai redusă de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal
E. au capacitate mai mare de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal

1666. Controalele periodice după sigilări cu răşini compozite:

A. sunt necesare odată la 3 luni
B. sunt necesare odată la 6 luni
C. verifică închiderea etanşă, clinic, prin examen cu sonda dentară
D. verifică închiderea etanşă numai prin inspecţie
E. verifică închiderea etanşă folosind fuxină bazică 0,25%

1667. Enameloplastia se recomandă în cazul:

A. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci
B. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri în formă de"V"
C. şanţurilor adânci şi înguste
D. şanţurilor care prezintă modificări de culoare
E. cariilor superficiale

1668. În mod clasic timpul de demineralizare în cazul folosirii răşinilor compozite

pentru sigilări este de:
A. 60 secunde pentru dinţii permanenţi
B. 120 secunde pentru dinţii permanenţi
C. 60 secunde pentru dinţii temporari
D. 120 secunde pentru dinţii temporari
E. nu necesită demineralizare

1669. Incidenţa crescută a cariei ocluzale se datorează interacţiunii mai multor factori:
A. capacităţii de retenţie a microorganismelor şi alimentelor în fosetele şi şanţurile
adânci
B. existenţa unei cantităţi mai mari de smalţ între suprafaţa dintelui şi joncţiunea
smalt-dentină la nivelul şanţurilor ocluzale
C. imposibilitatea realizării unei curăţiri foarte bune
D. existenţa unor şanţuri ocluzale largi în formă de"V
E. concentraţia mai mica de fluor în smalţul ocluzal decât în cel proximal

1670. Materialul de sigilăre românesc denumit SIGILĂR are următoarele proprietăţi:

A. timp de lucru şi de priză foarte mare
 B. adeziune slabă
C. rezistenţă
D. hidrofilie redusă
E. vâscozitate

1671. Mecanismul de producere a cariei ocluzale din şanţuri şi fosete

A. iniţial debutul leziunii carioase are loc în adâncimea şanţului
B. iniţial debutul se produce la orificiul şanţului, în smalţul pantelor cuspidiene
opuse
C. leziunea carioasă se produce concomitent atât la nivelul orificiului smalţului, cât
şi în adâncimea acestuia
D. ulterior leziunea carioasă cuprinde pereţii şanţului
E. baza şanţului se demineralizează după ce orificiul şi pereţii acestuia au fost
afectate

1672. Metodele de prevenire a cariei dentare sunt:

A. fluorizarea generală şi locală
B. obturaţii cu galss-ionomeri
C. sigilarea şanţurilor şi fosetelor
D. igiena alimentaţiei
E. igiena buco-dentară

1673. Avantajele obturaţiilor preventive cu glass ionomeri(după Garcia Godoy):

A. rezistenţa crescută la forţele masticatorii
B. adeziune excelentă la smalţ şi dentină
C. aplicare în doi timpi
D. posibila acţiune cariostatică prin eliberare de fluor
E. stimularea neodentinogenezei.

1674. Cimenturile glassionomere pentru sigilarea şanţurilor şi fosetelor, au următoarele

avantaje:
A. adeziunea la smalţ fără o pregătire prealabilă
B. eliberare de ioni de fluor
C. culoare acceptabilă
D. timp de priză prelungit
E. se păstrează aproximativ timp de 1 an

1675. Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei de pe:

A. suprafeţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor
B. suprafeţele proximale ale dinţilor laterali
C. suprafeţele orale ale incisivilor superiori
D. suprafeţele orale ale incisivilor inferiori
 E. suprafeţele vestibulare şi orale ale molarilor

1676. Sigilările se recomandă în următoărele situaţii clinice:

A. şanţuri şi fosete în forma de"i", amforă, picătură
B. şanţuri în formă de"V"
C. când sonda agaţă, dar nu sunt alte semne de carie dentară
D. dinţii sunt erupţi suficient pentru a se obţine o suprafaţă uscată
E. dinţi parţial acoperiţi de un capuşon de mucoasă

1677. Tehnica sigilării cu ciment glass-ionomer cuprinde următoarele etape:

A. curăţirea suprafeţei dentare
B. izolare
C. demineralizare
D. aplicarea materialului
E. aplicarea unui lac protector

1678. Tehnica odontomiei profilactice este utilă în următoarele cazuri:

A. copii cu policarii
B. imposibilitatea efectuării unor controale periodice
C. copii indemni de carii
D. copii handicapaţi
E. dinţi temporari

1679. Timpul clasic de demineralizare în vederea sigilării este de:

A. 60 de secunde la dinţii temporari
B. 60 de secunde la dinţii permanenti
C. 120 de secunde la dinţii temporari
D. 120 de secunde la dinţii permanenti
E. 15 secunde la dinţii permanenţi

1680. Acţiunea materialelor de sigilăre constă în:

A. blochează"locusul"preferat al streptococului mutans
B. stimulează eliberarea locală de fluor
C. umple în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă
D. manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor nu mai sunt necesare
E. penetrantă redusă

1681. Timpii operatori în cazul sigilărilor cu răşini compozite sunt:

A. curaţirea suprafeţei dentare
B. fluorizare locală
C. izolare
D. pregătirea suprafeţelor de smalţ
 E. aplicarea materialului de sigilăre

1682. Zonele cele mai vulnerabile la apariţia proceselor carioase sunt:

A. faţa mezială
B. faţa distală
C. la colet
D. şanţurile ocluzale
E. fosetele ocluzale

1683. Dezavantajele folosirii sigilanţilor pe baza de cimenturi ionomere de sticlă

autoplimerizabile:
A. timp de priză scurt
B. sensibilitate în mediul umed
C. finisare slabă din cauza rugozităţii superficiale
D. aplicare greoaie
E. rezistenţa medie în zonele supuse direct solicitării masticatorii

1684. În funcţie de extinderea şi adâncimea procesului carios, Simonsen clasifică

obturaţiile preventive cu răşină în:
A. tipul A, când leziunea de carie a progresat în dentină
B. tipul B, când leziunea de carie a progresat în dentină dar este încă mică
C. tipul D, când leziunea are o extindere mai mare în dentină
D. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în smalţ
E. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în dentină

1685. Indicaţia majoră a sigilării o constituie:

A. şanţurile şi fosetele molarilor
B. şanţurile şi fosetele premolarilor
C. şanţuri şi fosete în formă de „U"
D. şanţuri şi fosete aberante
E. şanţuri şi fosete neretentive.

1686. La controlul clinic al sigilării, sunt posibile următoarele situaţii:

A. sigilarea este intactă – se controlează cu radiografii bite-wing
B. sigilantul este pierdut în totalitate – se repetă sigilarea
C. sigilarea este parţial pierdută – se completează cu un nou sigilant
D. sigilarea are microneadaptari – se repetă sigilarea
E. sigilarea are microneadaptări – se controlează cu radiografii bitewing.

1687. Materialele folosite pentru sigilare au următoarele efecte importante:

A. umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă
B. uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor
 C. blochează locusul preferat al Streptococului mutans şi al altor microorganisme
cariogene
D. prezintă o rezistenţă mecanică crescută la forţele masticatorii
E. expansiune termică crescută.

1688. Perioadele potrivite pentru sigilare(după Simonsen):

A. vârsta de 3-4 ani pentru molarii temporari
B. vârsta de 10-12 ani pentru molarii permanenţi
C. vârsta de 11-13 ani pentru molarii doi permanenţi
D. vârsta de 6-7 ani pentru molarii primi permanenţi
E. vârsta de 11-13 ani pentru premolari.

1689. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor are următoarele caracteristici:

A. împiedică progresia cariei
B. suprafeţele de smalţ demineralizate anterior şi sigilate, sunt mai rezistente la
atacul acid ulterior decât smalţul sănătos
C. interfaţa smalt-răşină crează o barieră de protecţie împotriva colonizarii
microorganismelor
D. maturarea smalţului continuă
E. nu permit trecerea în şanţul ocluzal a substratului nutritiv

1690. Debutul cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete are loc la nivelul:
A. pantelor cuspidiene
B. bazei şanţurilor ocluzale
C. orificiului şi pereţilor verticali ai şanţurilor
D. pereţilor vestibulari ai şanţurilor
E. pereţilor orali ai şanţurilor.

1691. Eficienţa redusă a materialelor de sigilare activate de ultraviolete se datorează:

A. inconstanţei fasciculului provenit de la sursa de raze UV
B. polimerizarea necorespunzătoare a benzilor de material pătrunse în spaţiile create
prin demineralizarea smalţului
C. radicalilor liberi care inactivează benzoil-metil-eterul
D. deficienţelor de tehnică propriu-zisă a sigilanţilor
E. incapacităţii luminii UV de a penetra în profunzimea zonelor de smalţ
demineralizate.

1692. *Îmbunătăţirea adusă materialelor de sigilare pe bază de răşini bis-GMA constă

în:
A. introducerea de bis fenol A
B. microgranule de dioxid de siliciu sau cuarţ
 C. introducerea de metacrilat
D. grupărilor epoxidice din structura răşinii
E. folosirea drept catalizator a unui sistem peroxid amină.

1693. Metodele de prevenire ale cariei dentare conform OMS sunt:

A. laserul cu inversare acustico-optică şi cu transmitere de energie de intensitate
mică
B. igiena buco-dentară
C. sigilarea şanţurilor şi fosetelor
D. fluorizarea generală şi locală
E. igiena alimentaţiei

1694. Sigilarea are următoarele indicaţii:

A. şanţuri şi fosete adânci în forma de"i", amfora, picătură
B. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescenţă
C. carie profundă
D. carie de adâncime medie
E. sonda"agăţată", dar fără semne de carie dentară.

1695. Succesul sigilarii depinde de:

A. rigurozitatea cu care practicantul respectă tehnica de lucru
B. rigurozitatea cu care practicantul respectă instrucţiunile firmei producătoare
C. vârsta copilului
D. profunzimea procesului carios
E. mărimea suprafeţei ocluzale.

1696. Timpii operatori în tehnica sigilarii cu răşini compozite sunt:

A. izolarea
B. bizotarea
C. extensia preventivă
D. spălarea şi uscarea
E. controlul relaţiilor de ocluzie.

1697. Prevalenţa şi incidenţa crescută a cariei ocluzale se datorează următorilor factori:

A. capacităţii de reţinere a microorganismelor şi alimentelor în fosetele sau
şanţurile adânci ca într-o nişă retentivă
B. concentraţiei mai mici a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal
C. orientării prismelor de smalţ la nivelul şanţurilor
D. imposibilităţii realizării unei curăţiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat
E. concentraţiei mai mari a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal.
1698. Sigilarea este indicată la:
A. pacienţi carioactivi cu nivel crescut de streptococ mutans
B. pacienţi care consumă zilnic cantităţi mari de dulciuri
C. carii ocluzale superficiale
D. pacienţi cu handicap fizic sau psihic care nu îşi pot efectua igiena bucală
E. numai pe suprafeţele ocluzale ale molarilor de 6 ani.

1699. Situaţiile clinice în care se recomandă odontomia profilactică sunt:

A. copii cu policarii care prezintă o igiena bucală defectuoasă
B. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de V cu diametru mare şi puţin adânci
C. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de I adânci, înguste
D. copiii a căror sănătate generală necesită efectuarea tratamentelor stomatologice
sub anestezie generală
E. imposibilitatea efectuării unor controale periodice regulate.

1700. *Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii permanenţi este:

A. 60 secunde
B. 120 secunde
C. 15 secunde
D. 100 secunde
E. 45 secunde.

1701. *Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii temporari este:

A. 30 secunde
B. 60 secunde
C. 100 secunde
D. 120 secunde
E. 150 secunde.

1702. * Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la dinţii temporari este:
A. 2-3 ani
B. 3-4 ani
C. 4-5 ani
D. 5-6 ani
E. 6 ani.

1703. *Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la molarii de 12 ani şi

premolari este:
A. 9-10 ani
 B. 10-11 ani
C. 11-12 ani
D. 11-13 ani
E. 12-14 ani.

1704. Avantajele enameloplastiei sunt:

A. împiedică pătrunderea profundă a sigilantului
B. permite pătrunderea profundă a sigilantului
C. creşte rezistenţa la uzură a materialului aplicat
D. asigură o adapatre deficitară la smalţ E. asigură o adaptare mai bună la smalţ.

1705. Calităţile unui material de sigilare sunt:

A. fluiditate
B. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale
C. biocompatibilitate
D. să înalţe ocluzia
E. să nu perturbe ocluzia.

1706. *Dezavantajele odontomiei profilactice sunt:

A. se intervine pe dinţi sanătoşi
B. se tratează cariile dentare
C. est o metodă foarte scumpă de tratament
D. este o tehnică non-invazivă
E. necesită mai multe sedinţe.

1707. *Efectele sigilanţilor sunt:

A. blochează"locusul"preferat al streptococului mutans şi al altor microorganisme
cariogene
B. favorizează apariţia marmoraţiilor ocluzale
C. oferă o protecţie minimă faţă de caria dentară
D. eliberează ionii de calciu
E. opresc evoluţia în profunzime a unui proces carios deja iniţiat.

1708. * În tehnica sigilării nu se execută următorii timpi operatori:

A. controlul relaţiilor ocluzale
B. spălarea şi uscarea
C. izolarea
D. verificarea sigilării
E. extensia preventivă.
1709. Indicaţiile odontomiei profilactice sunt.
A. copii cu policarii şi igienă orală foarte bună
B. copii cu policarii şi igienă orală foarte proastă
C. existenţa unor dubii în legătură cu prezenţa sau absenţa unei carii
D. marmoraţii pe suprafeţele ocluzale
E. imposibilitatea efectuarii unor controale periodice regulate.

1710. Care din afirmaţiile următoare despre răşinile de sigilare care eliberează fluor sunt
corecte:
A. sunt răşini schimbătoare de ioni
B. eliberarea ionilor de fluor se face printr-un mecanism de difuziune/substituire
C. cantitatea cea mai mare de fluor se eliberează în prima săptămână după aplicare
D. în cazul desprinderii materialului de sigilare suprafaţa de smalţ rămâne rezistentă la
carie
E. nu există variaţii ale cantităţii de fluor eliberate în funcţie de tipul de material
utilizat

1711. *Care din următoarele afirmaţii despre materialele de sigilare negranulare nu este
adevarată:
A. sunt mai puţin rezistente la uzură şi abraziune decât sigilanţii granulari
B. au aceeaşi rezistenţă de legatură ca şi sigilanţii granulari
C. au acelaşi timp de priză ca sigilanţii granulari
D. au aceea şi rată de retenţie ca sigilanţii granulari
E. conţin microgranule de dioxid de siliciu sau chiar cuarţ

1712. Care din următoarele manopere se efectuează în cazul sigilării şanţurilor şi

fosetelor cu un ciment glass ionomer:
A. izolarea câmpului operator
B. aplicarea agentului de demineralizare.
C. spălarea zonei demineralizate sub izolare
D. uscarea şi aplicarea glass ionomerului
E. controlul retenţiei materialului după ce a făcut priză

1713. Care din următorii timpi operatori corespund tehnicii corecte de sigilare a
şanţurilor şi fosetelor ocluzale cu materiale de tip compozit:
A. curăţarea suprafeţei ocluzale cu paste care conţin fluor, urmată de spălare atentă
B. izolarea şi uscarea câmpului operator
C. demineralizarea şanţurilor şi fosetelor
D. spălarea cu jet continu de apă a suprafeţei demineralizate fără menţinerea izolarii
câmpului operator
E. aplicarea materialului de sigilare
1714. Despre enameloplastie sunt corecte următoarele:
A. este o metodă "invazivă" de prevenire a cariei ocluzale
B. este indicată în cazul suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci şi înguste care prezintă
modificări de culoare şi sunt suspectate ca ar fi cariate
C. constă în pregătirea unei cavităţi superficiale .
D. după schiţarea conturului cavităţii se face exereza dentinei alterate
E. obturarea cavităţii se face cu amalgam de argint

1715. Despre obturaţiile preventive cu răşină sunt corecte următoarele:

A. conservă la maximum structura dură dentară
B. se descriu 3 tipuri de obturaţii preventive
C. toate cele 3 tipuri necesită obturaţie de bază
D. combină prepararea unei cavităţi ocluzale minime cu sigilarea şanţurilor şi fosetelor
din vecinătate
E. sunt utile în cazul dinţilor permanenţi tineri

1716. În cazul sigilării cu răşini compozite,agentul demineralizant sub formă de soluţie

se aplică:
A. prin frecarea suprafeţei de smalţ
B. prin atingerea suprafeţei de smalţ
C. strict pe suprafaţa care va fi acoperită cu materialul de sigilare
D. pe o suprafaţă mai mare decât cea care va fi acoperită cu materialul de sigilare
E. cu pensula, minibureţi, bulete mici de vată sau aplicator furnizat de producător

1717. *La care din următoarele materiale folosite pentru sigilare, retenţia sigilării este
mai slabă:
A. Delton
B. Concise White Sealant
C. Helioseal
D. Fuji lonomer Type III
E. Visio-Seal

1718. *La copiii cu dentiţie temporară indemnă, Societatea Britanică de Stomatologie

Pediatrică recomandă adoptarea următoarei atitudini faţă de molarii de 6 ani: .
A. control periodic
B. sigilare
C. sigilare largită
D. aplicare de lacuri fluorate
E. aplicare de lacuri fluorate

1719. *La indivizii cu carioactivitate scăzută, care prezintă suprafeţe ocluzale cu şanţuri
largi, Şcoala Scandinavă recomandă:
 A. sigilare
B.. sigilare largită
C. expectativă
D. aplicaţii de lacuri fluorate
E. nici una dintre acestea

1720. Mucoasa de căptuşire a cavităţii orale prezintă următoarele caracteristici

A. este puternic keratinizată
B. prezintă o submucoasă formată din ţesut conjunctiv lax
C. este specializată în receptarea stimululor care produc senzaţii gustative
D. acoperă bolta palatină osoasă
E. este slab keratinizată

1721. * Baza şanţului gingival o constituie

A. sulcular
B. conturul coronar al ui joncţional
C. adamantin redus
D. inserţia epitelială
E. joncţiunea amelo-dentinară

1722. *Celulele periferice şituate pe suprafaţa convexă a mugurelui dentar formează

A. stratul adamantin extern
B. stratul adamantin intern
C. lamina dentară primară
D. teaca Hertwig
E. stratul epitelial

1723. * Primul stadiu al erupţiei dentare pasive se caracterizează prin

A. apariţia fenomenului de atriţie
B. joncţional este localizat in egală măsură pe smalţ şi pe cement
C. joncţional şi baza şanţului gingival sunt pe smalţ
D. joncţional s-a retras spre apical pe suprafaţa cementului
E. baza şanţului gingival se situează la nivelul joncţiunii smalţ-cement

1724. Care din următoare funcţii sunt caracteristice desmodonţiului şi ligamentului

periodontal
A. funcţia senzitivă
B. funcţia colageno-formatoare
C. mezializarea fiziologică
D. funcţia de implantare
E. funcţia de nutriţie
1725. Care din următoarele elemente se găsesc in lichidul şanţului gingival
A. aminoacizi
B. fibrinogen
C. istemul lactoperoxidazei cu rol in corectarea pH-lui
D. fibre de colagen şi elastină
E. fibre de oxytalan

1726. Care din următoarele tipuri de fibre gingivale se găsesc in structura ligamentului
supraalveolar
A. fibre semicirculare
B. fibre transseptale
C. fibre transalveolare
D. fibre transgingivale
E. fibre intergingivale

1727. Care din următorii factori controlează rezorbţia osoasă

A. gama-interferonul
B. limfotoxine
C. acidul arahidonic
D. factor de necroză a tumorilor ( TNF-ß )
E. factor de transformare a creşterii ( TGF-ß )

1728. Care sunt componentele gingiei

A. papila interdentară
B. marginea gingivală liberă
C. mucoasa alveolară
D. frenul labial
E. gingia fixă

1729. Erupţia dentară activă se caracterizează prin

A. coroana anatomică este egală cu coroana clinică
B. rădăcina anatomică este egală cu rădăcina clinică
C. apoziţie de os alveolar
D. coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică
E. deplasarea dinţielui spre planul ocluzal fără modificarea nivelului epiteliului
joncţional
1730. * Parodontometria
A. este o metoda de înregistrare graficî a îmbolnăvirilor parodonţiului marginal
B. Reprezintă o diagramă a feţelor vestibulare şi orale a arcadelor dentare
C. Reprezintă o metoda clinică de masurare şi evaluare înainte şi în cursul
tratamentului a retracţiei gingivale, a adâncimii pungilor parodontale şi a gradului
de mobilitate
D. Intervalul între doua linii orizontale corespunde unei distanţe de 2 mm
E. Pentru schibarea gradului de mobilitate, intervalul dinţire liniile îngroşate situate
în zona ocluzală este de 1 mm

1731. Anamneza
A. Este prima etapă de examinare
B. Stabileşte un diagnostic de certitudine sau prezumtiv
C. Cuprinde o examinare clinica obiectivă
D. Se bazează pe întrebări şi interpretarea răspunsurilor date de bolnav
E. Se realizează printr-o interogare şi discuţie, prin examinarea modului de răspuns
a pacientului

1732. Anamneza
A. Are un caracter orientativ
B. Are un caracter de testare a unor potenţiale îmbolnăviri generale
C. Conduce la un diagnostic de precizie
D. Obligă la o examinare de specialiate prin îndrumarea spre medicul specialist în
boli interne
E. Se realizează prin inspecţie şi palpare

1733. Examenele complementare ale pacientului cu boala parodontală sunt

A. Testul de solicitare dentară prin presiune
B. Dentoparodontograma
C. Examenul tomodensitometric bazat pe rezonanţă magnetică nucleară
D. Mobilometria instrumentală
E. Examenul radiologic

1734. Examenul clinic al parodonţiului marginal superficial

A. Urmăreşte mobilitatea dentară patologică
B. Urmăreşte aspectul gingiei fixe, a papilelor interdentare, a marginii gingivale
libere
C. Se apreciază retracţia gingivală
D. Se realizează determinarea adâncimii pungilor parodontale
E. Se face prin inspecţie şi palpare
1735. Examenul clinic obiectiv al parodonţiului marginal
A. Se realizează prin inspecţie şi palpare
B. Se adresează parodonţiului marginal superficial şi profund
C. Examinarea prin inspecţie se face cu instrumentar specializat: sonde de
parodontometrie şi sonde exploratorii
D. Examinarea parodonţiului marginal de înveliş se face cu ajutorul testelor de
vitalitate
E. Face referire la debutul afecţiunii parodontale

1736. Examenul radiologic al pacientului cu afectare parodontală

A. Apreciaza caracterele morfologice noirmale şi patologice ale aspectul
parodonţiului marginal superficial
B. Oferă indicaţii cu privire la spaţiul dento-alveolar
C. Oferă indicaţii asupra lamina dura
D. Oferă indicaţii asupra gradului şi tipului de resporbţie osoasă verticală,
orizontală, mixtă
E. Apreciază cantitativ placă bacteriană

1737. Indicele de igienă bucală (IHB)

A. Reprezintă un indice de placă şi de tartru
B. Oferă relaţii şi asupra sângerării gingivale provocate la sondare
C. Valoarea indicelul de placă rezultă din însumarea valorilor constatate pe 6
suprafeţe preselectate
D. Suprafeţele preselectate sunt reprezentate de suprafeţele vestibulare ale molarilor
primi superiori şi suprafeţele linguale ale primilor molari inferiori
E. Suprafeţele preselectate sunt reprezentate şi de suprafeţele vestubulare ale
incisivilor centrali superiori drept şi inferior stâng

1738. Indici de inflamaţie parodontală sunt

A. Indicele parodontal (Russel)
B. Indicele gingival (Loe şi Şilness)
C. Indicele de sângerare papilara (Muhlemann)
D. Indicele CPITN
E. Indicele de prezentă a pungilor parodontale

1739. Mobilitatea dentară patologică

A. Se face în mod obişnuit cu un instrument metalic, cu care se exercită presiuni
moderate în plan orizontal şi axial
B. Se poate percepe prin palpare digitală
C. Mobilitatea dentară de gradul 1 este atunci când excursia extremităţii incizale sau
ocluzale a coroanei în plan transversal depaşeşte 1 mm
D. Mobilitatea dentară patologică de gradul 3 este atunci când dinţiele este mobil şi
 în sens vertical, axial
E. Moblitatea dentară patologică avansată poate fi observată prin vestibularizarea
incizivilor superiori în ocluzie

1740. *Examenul radiologic efectuat în gingivitele hiperplazice, cu o evoluţie mai lungă

de 2-3 luni indică aproape întotdeauna
A. Demineralizarea septurilor alveolare
B. Hiperestezie dentinară
C. Traumatism ocluzal
D. Resorbţii oasoase extinse periradicular şi periapical
E. Adenite

1741. *Formele cele mai numeroase de îmbolnăvire ale parodonţiului marginal

A. Prezintă o inflamaţie manifestă
B. Prezintă descuamări ale marginii gingivale libere şi ale papilei interdentare
C. Sunt asociate cu afecţiuni generale ale organismului
D. Apar mai ales în administrarea de ciclosporine sau contraceptive
E. Apar în cazuri de epilepsie, datorită utilizării unei medicaţii de tipul hidantoină

1742. *Gingivita cronică (simplă, mecomplicată)

A. Este de cauză microbiană (prin placă bacteriană)
B. Este de cauză micotică
C. Este de natură virală
D. Apare în cadrul unor boli sistemice
E. Apare în lichenul plan sau alte dermatoze

1743. *Parodontita juvenilă este

A. Este o parodontită rapid progresivă
B. Este o parodontită ulcero-necrotică
C. Este o parodontită rapid progresivă precoce
D. Este o atrofie parodontală
E. Este o forma de gingivită hiperplazică, ca efect secundar al unor medicamente

1744. *Parodontită prepubertala este

A. Este o parodontită rapid progresivă
B. Este o parodontită ulcero-necrotică
C. Este o parodontită rapid progresivă precoce
D. Este o atrofie parodontală
E. Este o forma de gingivita hiperplazică, ca efect secundar al unor medicamente
1745. Clasificarea ARPA (Asociaţia internatională pentru cercetări asupra
parodontopatiilor) în anul 1955 propune următoarea clasificare a bolilor parodonţiului
marginal
A. Parodontite
B. Parodontoze
C. Parodontome
D. Parodontită prepuberală
E. Parodontită rapid progresivă

1746. Clasificarea Carranza Jr (1996) descrie următoarele forme de îmbolnăvire a

parodonţiului marginal
A. Gingivite
B. Parodontite
C. Trauma ocluzală
D. Atrofia parodontal
E. Manifestări parodontale ale unor boli generale

1747. Clasificarea gingivitelor după Catedra de Parodontologie Bucureşti

A. Gingivita cronică
B. Gingivita hiperplazică prin inflamaţie microbiană
C. Gingivite simptormatice în dursul unor boli sistemice
D. Gingivita hiperplazică idiopatică
E. Gingivita alergică

1748. Clasificarea gingivitelor şi gingivostomatitelor acute şi subacute

A. Parodontite cronice marginale
B. Tumori gingivale benigne
C. Tumori gingivale maligne
D. Gingivostomatita herpetică
E. Aftele şi gingivostomatita recidivantă

1749. Clasificarea parodontitei marginale cronice profunde după Catedra de

Parodontologie Bucuresti
A. Parodontită marginală cronică superficiale cu fenomene hiperplazice
B. Parodontită marginală cronică superficiale pe fond de involuţie precoce
C. Parodontită prepubertală precoce
D. Parodontită juvenilă
E. Parodontită distrofică

1750. Clasificarea parodontitei marginale cronice profunde după Catedra de

Parodontologie Bucuresti
 A. Parodontită prepubertala precoce
B. Parodontită juvenilă
C. Parodontită marginală cronică profundă
D. Parodontită marginală profundă rebele la tratament
E. Parodontită distrofică

1751. *Gingivita care apare ca efect secundar al tratamentului cu: hidantoină,

ciclosporină, antagonişti de calciu este:
A. o gingivită hiperplazică idiopatică
B. o gingivită alergică
C. o gingivită hiperplazică
D. o gingivită hipertrofică descuamativă
E. o gingivită iritativă sau de iritaţie

1752. Gingivitele din cursul unei stări fiziologice se clasifică în:

A. gingivite de pubertate
B. gingivite de sarcină
C. gingivite de menopauză
D. gingivite hiperplazice idiopatice
E. gingivite hiperplazice prin inflamaţie microbiană

1753. Gingivitele se clasifică în:

A. gingivita marginală cronică
B. gingivita ulcero-necrotică
C. manifestări parodontale în boli generale
D. gingivite alergice
E. atrofia parodontală

1754. Gingivitele simptomatice se găsesc frecvent în cursul unor boli sistemice ca:
A. diabet
B. sarcină
C. boli imune
D. de consum de nifedipină
E. insuficienţa renală cronică

1755. Gingivo-stomatitele acute se clasifică în:

A. gingivo-stomatită ulcero-necrotică
B. gingivo-stomatita herpetică
C. aftele recidivante
D. gingivite din SIDA
 E. stomatite din SIDA

1756. În gingivite este afectat:

A. corionul gingival, şi sistemul ligamentar supraalveolar
B. parodontiul marginal de înveliş
C. parodontiul marginal de înveliş şi unele componente ale parodonţiului de
susţinere
D. este afectată mobilitatea dentară
E. apare fenomenul de halistereză superficială

În gingivite este afectat:

A. parodonţiul marginal de înveliş
B. sistemul ligamentar supraalveolar
C. ligamentele orizontale
D. ligamentele oblice
E. nici una din acestea

1757. *În trauma ocluzală, parodonţiul marginal prezintă:

A. semne de suferinţă, dar fără caracter distructiv în absenţa acţiunii microbiene
B. nu prezintă semne de suferinţa
C. hiperplazie gingivală
D. atrofie gingivală
E. modificări de culoare ale gingiei

1758. Parodontită marginală cronică profundă la adult are formele:

A. parodontită marginală profundă rebelă la tratament
B. parodontită marginală agresiva rapid progresiva
C. parodontită postjuvenilă
D. parodontită distrofică
E. parodontită ulcero-necrotică

1759. Parodontită marginală cronică profundă la adult, poate fi:

A. parodontită marginală cronică profundă localizată
B. parodontită marginală cronică profundă generalizată
C. parodontită distrofică
D. parodontită juvenilă
E. parodontită agresivă rapid progresivă

1760. Parodontită marginală cronică profundă la copii apare ca:

A. parodontită prepubertara precoce
B. parodontită prejuvenilă
 C. parodontită agresivă rapid progresivă
D. parodontită distrofică
E. parodontită juvenilă

1761. Parodontită rapid progresivă precoce prezintă următoarele forme:

A. parodontită rapid progresivăa a adultului
B. parodontită prepubertară
C. parodontită juvenilă
D. parodontită din SIDA
E. parodontită ulcero-necrotică

1762. Gingivita cronică:

A. se mai numeşte şi gingivită iritativă;
B. se mai numeşte şi gingivită de origine tartrică;
C. se mai numeşte şi gingivită simpla, necomplicată;
D. se manifestă prin inflamaţia papilei şi a marginii gingivale libere;
E. se mai numeşte şi gingivită simptomatică.

1763. Formele de parodontite marginale cronice profunde la adult sunt:

A. parodontită marginală cronică pe fond de involuţie precoce
B. parodontită marginală cronică profundă localizată
C. parodontită marginală profundă rebelă la tratament
D. parodontită juvenilă tardivă
E. parodontită marginală cronică profundă generalizată.

1764. Gingivite şi gingivo-stomatite acute şi subacute sunt:

A. gingivostomatita ulcero-necrotică
B. gingivostomatita herpetică
C. gingivita alergică
D. gingivostomatita aftoasă recidivantă
E. gingivostomatita de menopauză.

1765. Gingivite simptomatice, frecvent hiperplazice apar în următoarele boli

sistemice:
A. diabet
B. hepatita B
C. carenţă de vitamina C
D. boli de sânge şi imune
E. TBC.
1766. Gingivitele descuamative reprezintă manifestări bucale ale:
A. pemfigusului
B. diabetului
C. lichenului plan
D. administrării de antagonişti de Ca
E. sclerodermiei.

1767. *Următoarele medicamente au ca efect secundar gingivite hiperplazice:

A. hidantoină
B. betablocantele
C. metronidazolu
D. cefalosporinele
E. prednisonul.

1768. *În gingivita de sarcină, în lichidul şanţului gingival se remarcă o creştere

importantă a
A. Capnocytophaga
B. Prevotella intermedia
C. Speciilor de Actinomyces
D. Speciilor de Streptococ
E. Candida albicans

1769. *În gingivostomatita aftoasă recidivantă, leziunea iniţială este

A. o zonă eritematoasă
B. o veziculă
C. o ulceraţie
D. un placard
E. o eroziune

1770. Diagnosticul diferenţial al candidozei se face cu

A. leziunile difterice
B. leucoplazia
C. lichenul plan
D. gingiviostomatita herpetică
E. gingivita cronica

1771. Diagnosticul diferenţial al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu

A. boala Behcet
B. gingivita alergică
C. leucemia cronică
D. candidoza acută
E. agranulocitoza
1772. După localizare şi întindere, gingivita cronică poate fi
A. gingivită cronică propriu-zisă
B. papilita
C. Gingivita marginală
D. gingivita acută de cauză microbiană
E. gingivita generalizată

1773. Factorii favorizanţi ai gingivitei hiperplazice simple sunt

A. obturaţii în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingiei
B. tipul alimentaţiei(bogată în lipide)
C. impact alimentar direct asupra papilei
D. carii recidivă
E. cavităţi carioase aproximale

1774. Gingivitele descuamative pot aparea în

A. leucemii acute şi subacute
B. lichen plan
C. pemfigus vulgar
D. AIDS
E. Diabet

1775. În candidoza acută, subiectiv pot aparea

A. senzaţii dureroase la atingere, masticaţie
B. dificultatea de a purta protezele mobile
C. fisuri dureroase ale comisurilor orale
D. hipersalivaţie
E. prurit gingival

1776. În gingivita din cursul ciclului menstrual apar următoarele manifestări

A. prurit gingival
B. sângerări gingivale
C. uşoara creştere a mobilităţii dentare fiziologice
D. hipersalivaţie
E. senzaţie de tensiune

1777. În gingivita din diabet, gingia poate prezenta

A. pungi adevărate
B. hipertrofie gingivală generalizată
C. sângerări uşoare
D. uşoară mobilitate patologică
E. ulceraţii
1778. În gingivita hiperplazică din leucemie, principalele semne clinice sunt
A. gingivoragii precoce
B. senzaţie de uscăciune a mucoasei orale
C. apariţia polipilor gingivali
D. hiperplazie gingivală
E. ulceraţii

1779. În gingivostomatita ulcero-necrotică sunt incriminaţi următorii factori

favorizanţi
A. fumatul excesiv
B. boli hematologice
C. igiena orală deficitară
D. pericoronarite
E. factori psihosomatici

1780. În pericoronaritele acute pot aparea următoarele complicaţii

A. trismus
B. febra
C. abcese de vecinatate
D. edem laringian
E. meningită acută

1781. În gingivita hiperplazică din hipovitaminoza C apare:

A. mobilitate patologică prin edem
B. hipertrofie linguală
C. sângerări gingivale
D. pungi false
E. halenă

1782. În gingivitele asociate cu diabet zaharat insulino-dependent, principalele

microorganisme din şanţul gingival sunt:
A. specii de Streptococ
B. specii de Actinomyces
C. Capnocytophaga
D. Veillonela Parvula
E. Fusobacterium

1783. Producerea gingivostomatitei ulcero-necrotice este dată de:

A. boli generale cronice caşectizante
B. menopauza şi postmenopauza
 C. deficitul de vitamina A, D, E
D. prezenţa bacililor fuziformi şi spirochetelor
E. hiposalivaţia din colagenoze

1784. Semnele clinice subiective ale gingivitei cronice sunt:

A. sângerări gingivale la periaj şi masticaţie
B. consistenţa gingiei crescută în formele exudative
C. pungi false
D. prurit gingival şi senzaţie de usturime
E. fenomene de halistereză superficială

1785. Sindromul PLUMMER-VINSON din anemia hipocromă constă în:

A. glosită
B. ulceraţii orale şi faringiene
C. mucoasa gingivală este palidă
D. disfagie
E. toate de mai sus

1786. Antagoniştii de calciu au următoarele efecte:

A. activarea acidului folic
B. scăderea glicozaminoglicanilor sulfataţi
C. inhibarea sintezei AND
D. stimularea factorului de creştere epitelială
E. creşterea proliferării celulare pe culturi de fibroblaşti

1787. *Care din următoarele simptome nu le întâlnim la pacienţii cu gingivită

cronică:
A. uşor prurit gingival
B. dureri severe
C. senzaţie de usturime
D. sângerări gingivale la periaj
E. sângerări gingivale la masticaţie

1788. *Câte zone distincte afectate se descriu histopatologic în gingivita acuta ulcero-
necrotică?
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 7
1789. * Histopatologic, în gingivita hiperplazica din hipovitaminoza C sunt prezente
următoarele aspecte:
A. edem
B. scăderea permeabilităţii capilare
C. creşterea reactivităţii elementelor contractile din pereţii vaselor sanguine
periferice
D. degenerescenţa fibrelor de reticulină
E. stază vasculară în gingie

1790. În gingivita cronică, în stadiul de 'leziune stabilă' întâlnim următoarele aspecte:

A. creşte numarul de plasmocite
B. joncţional prezintă fenomene de îngustare a spaţiilor intercelulare
C. lamina bazală e neântreruptă
D. microulceraţii în epiteliu
E. scade nivelul şi activitatea unor enzime

1791. În gingivitele asociate cu diabet zaharat insulinodependent, principalele

microorganisme din şanţul gingival sunt:
A. Veillonela parvula
B. Fusobacterium
C. specii de Streptococ
D. specii de Stafilococ
E. specii de Actinomyces

1792. În stadiul de leziune iniţială, gingivita cronică se caracterizează prin:

A. hiperemie activă
B. marginaţie leucocitară
C. migrarea prin diapedeză, în special a monocitelor
D. flux de sânge crescut în teritoriul capilar şi venular
E. creşterea numarului de celule, în special fibroblaşti

1793. *Principalul semn clinic obiectiv în gingivitele cronice îl reprezintă:

A. culoarea roşie deschisă a gingiei
B. tumefacţia
C. sângerarea gingivală
D. modificările aspectului suprafeţei gingivale
E. consistenţa variabilă a gingiei
1794. Simptomatologia gingivitei acute ulcero-necrotice cuprinde:
A. fisuri dureroase la comisuri
B. halenă fetidă intensă
C. limitarea deschiderii gurii prin trismus
D. stare generală de regulă nealterată
E. dureri spontane iradiante în oasele maxilare

1795. Simptomatologia gingivitei de sarcină cuprinde:

A. principalele semne sunt hiperplazia şi sângerarea
B. mobilitatea patologică de gradul 1 şi 2, fărăe evoluţie spre avulsia dinţiilor
C. pot aparea pungi parodontale adevarate
D. mucoasa gingivală şi orală au aspect uscat
E. hiperplazia de sarcină se dezvoltă exclusiv la nivelul papilelor interdentare

1796. Condiţiile favorizante de apariţie a gingivostomatitelor micotice sunt:

A. consumul excesiv de antibiotice;
B. sarcină;
C. vârsta şi sexul;
D. SIDA;
E. diabetul.

1797. Diagnosticul diferenţial al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu:

A. gingivostomatita de menopauză;
B. gingivostomatita aftoasă;
C. gingivita de sarcină;
D. gingivostomatita distrofică;
E. gingivostomatita herpetică.

1798. * Gingivita acuta ulcero-necrotică:

A. apare în special la bătrâni;
B. s-a dovedit a fi o boală contagioasă;
C. are o evoluţie de tip epidemic în unele colectivităţi;
D. este favorizată de deficienţa vitaminei PP;
E. prezintă hipersalivaţie seroasă.

1799. Gingivita din diabet se caracterizează prin:

A. consumul crescut de oxigen la nivelul gingiei;
B. miros şi gust caracteristic de metal;
C. consistenţa crescută a gingiei;
D. hiperplazie generalizată polipoidală;
E. frecvente ulceraţii.
1800. Gingivita hiperplazică de cauză microbiană prezintă următoarea
simptomatologie:
A. gingia este de culoare roşu-violaceu;
B. gingia are suprafaţa netedă;
C. gingia are uneori micro-ulceraţii;
D. uneori gingia are aspect lucios de coajă de portocală;
E. consistenţa gingiei este fermă când apar suprainfectările.

1801. Gingivita la pubertate este caracterizată prin:

A. apariţia ei atât la fete cât şi la băieţi;
B. este mai frecventă între 10-12 ani;
C. implicarea mai frecventă a speciilor Capnocytophaga;
D. apariţia ca semn al unor modificări metabolice mai ales înaintea ciclului
menstrual;
E. inflamaţie gingivală roşu-violacee.

1802. *Gingivo-stomatita aftoasî are ca leziuni elementare aftele, dintre care cele mai
mici au dimensiunile:
A. 0,05-0,1 cm;
B. 0,1-0,2 cm;
C. 0,2-1 cm;
D. 1-1,5 cm;
E. 1,5-2 cm.

1803. *Gingivo-stomatita herpetică:

A. apare mai ales la adulţi şi la bătrâni;
B. apare după o perioadă de incubaţie de 4-5 zile;
C. este consecinţa unei necroze de lichefactie prin veziculaţie intradermică;
D. prezintă vezicule cu lichid tulbure, lăptos;
E. evoluează în puşee şi se vindecă total după circa 2 săptămâni.

1804. *În gingivita alergică:

A. consistenţa gingiei este fermă;
B. gingia are o culoare roşu-deschis;
C. gingia nu sângerează la atingere şi masticaţie;
D. volumul gingiei este crescut;
E. apar frecvent ulceraţii dureroase pe marginile limbii.

1805. *În gingivita cronică, principalul semn clinic obiectiv este:

A. culoarea roşu-deschis a gingiei;
 B. tumefacţia;
C. apariţia pungilor false;
D. sângerarea;
E. modificarea aspectului gingiei.

1806. În gingivita de sarcină:

A. s-a remarcat o creştere importantă a speciei Prevotella intermedia;
B. adevarata cauză o reprezintă placa bacteriană;
C. nu se evidenţiază semne histopatologice specifice;
D. nu apar pungi gingivale adevarate;
E. mobilitatea dentară este frecvent de gradul 3.

1807. *Perioada de incubaţie a virusului herpetic implicat în producerea gingivo-

stomatitei herpetice este:
A. 48-72 ore;
B. 36-48 ore;
C. 18 ore;
D. 24 ore;
E. 24-48 ore.

1808. Printre factorii de transformare a unei gingivite cronice microbiene într-una

hiperplazică se numară:
A. prezenţa diastemei sau tremelor interdentare;
B. obturaţii în exces în imediata apropiere a gingiei;
C. obturaţii rugoase, retentive în apropierea gingiei;
D. contact traumatic şi retentiv între corpul de punte şi gingia dinţiilor stâlpi;
E. persistenţa pe arcada a unor dinţii temporari.

1809. Gingia poate prezentaîin cursul diabetului:

A. sângerări uşoare la atingere
B. consistenţa ferma a papilelor
C. frecvent pungi false
D. uşoara mobilitate patologică prin edem inflamator
E. leziuni hiperkeratozice.

1810. *Gingivita acuta ulcero-necrotică este caracterizată prin:

A. prurit gingival
B. alterarea stării generale
C. absenta sângerării la palpare cu sonda
D. consistenţa ferma a papilelor
E. mobilitate dentară.
1811. Gingivita la pubertate se caracterizează prin următoarea simptomatologie:
A. inflamaţie gingivală cu o culoare roşie violacee
B. tumefacţie prin edem cu caracter ireversibil
C. sângerare la masticaţie, periaj, atingere cu sonda
D. hiperplazie gingivală, în special vestibulara, cu aspect bulbos al papilei
interdentare
E. ulceraţii frecvente.

1812. În boala Behcet se întâlnesc:

A. afte bucale şi genitale
B. leziuni oculare conjunctivale, iridocidita
C. induraţia pielii, sclerodermie
D. leziuni vasculare: tromboflebite
E. leziuni articulare: artrite.

1813. În gingivita acuta ulcero-necrotică simptomatologia subiectivă cuprinde:

A. senzaţie de uscăciune şi arsură la nivelul mucoasei gingivale
B. senzaţie de gust metalic şi alterat
C. diminuarea durerii la contactul cu alimente fierbinţi, condimente
D. dureri spontane iradiante în oasele maxilare
E. accentuarea durerii la contactul cu alimente fierbinţi, condimente.

BIBLIOGRAFIE : H.T. DUMITRIU – PARODONTOLOGIE, ED. VIATA

MEDICALA ROMANEASCA, BUCURESTI 1999

1814. *Eruptia pasiva se clasifica in :

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5
e) 6
stadii.

1815. *Gingia fixa are o inaltime verticala de :

a) 3-5 mm
b) 1-9 mm
c) 5-9 mm
d) 1-5 mm
e) 3-9 mm

1816. *Adancimea santului gingival este in medie :

a) 2 mm
b) 1,5 mm
c) 1 mm
d) 1,8 mm
e) 2,2 mm

1817. *Mobilitatea dentara fiziologica are valori cuprinse intre :

a) 0,05-0,1 mm
b) 0,1-0,15 mm
c) 0,15-0,2 mm
d) 0,2-0,25 mm
e) 0,25-0,3 mm

1818. Gingia fixa :

a) adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent
b) are o inaltime mai mare la mandibula decat la maxilar
c) este mai inalta pe fata vestibulara a molarului unu mandibular
d) este foarte ingusta la molarul doi si trei mandibular
e) constituie o zona de rezistenta impotriva tendintei de retractie si deplasare ale
marginii gingivale libere

1819. Pozitia gingiei fata de dinte depinde de :

a) eruptia dentara
b) varsta
c) sex
d) traumatisme
e) tipul constitutional

1820. Epiteliul oral este format din urmatoarele straturi :

a) granulos
b) cornos
c) bazal
d) spinos
e) lamelar

1821. Cresteri ale volumului de lichid gingival se constata :

a) seara
b) in cursul masticatiei
c) in sarcina
d) in inflamatia gingivala
e) prin periaj

1822. Raportul topografic intre cement si smalt poate fi :

a) cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri
b) cementul acopera smaltul cervical in 30% din cazuri
c) cementul vine in contact cu smaltul in 30% din cazuri
d) cementul vine in contact cu smaltul in 60-65% din cazuri
e) cementul nu se intalneste cu smaltul in 5-10% din cazuri
1823. Zonele cele mai bogate in os medular sunt :
a) molarii si premolarii superiori
b) molarii si premolarii inferiori
c) incisivii si caninii superiori
d) incisivii si caninii inferiori
e) tuberozitatea maxilara

1824. Placa supragingivala este alcatuita in prima etapa din pelicula. Aceasta pelicula
contine:
a) glicoproteine
b) carbohidrati
c) factori de inhibitie ai hemaglutinarii
d) celule fagocitare
e) celule epiteliale descuamate

1825. In cadrul parodontitelor marginale, bacteriile agresoare ce sintetizeaza cantitati

mari de proteine de soc termic sunt:
a) Prevotella nigrescens
b) Fusobacterium nucleatum
c) A.actinomycetemcomitans
d) Bacteroides gracilis
e) Porphyromonas gingivalis

1826. Tartrul subgingival prezinta fata de compozitia tartrului supragingival unele

particularitati:
a) un raport calciu-fosfor mai scazut
b) mai multa brusita
c) continut crescut de sodiu
d) mai putin fosfat octocalcic
e) mai putina witlokita

1827. Boala Recklinghausen se caracterizeaza prin:

a) aparitia de chisturi ale oaselor maxilare
b) ingustarea spatiului dento-alveolar
c) intreruperi pana la disparitia laminei dura
d) ingrosarea laminei dura
e) efectele la nivelul osului alveolar sunt atribuite hormonului paratiroidian

1828. Aderenta bacteriilor la pelicula este explicata prin urmatoarele mecanisme :

a) electrostatic
b) hidrofil
c) structuri bacteriene specializate
d) receptori de suprafata specifici si enzime
e) hidrofob
1829. *In cadrul maturarii placii bacteriene, substantele anorganice sunt compuse din
saruri de :
a) Mg
b) Al
c) Ca
d) Fe
e) Li

1830. *Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente

anorganice :
a) fosfat de Na
b) carbonat de Mg
c) fosfat de Zn
d) carbonat de Ca
e) sulfat de Ca

1831. *Tartrul dentar contine :

a) proteine 8-10%
b) lipide 0,5%
c) carbohidrati 10-12%
d) fructoza
e) glucoza

1832. *In cadrul formarii tartrului :

a) alimentele dure grabesc formarea tartrului
b) deficienta vitaminelor B,D favorizeaza formarea acestuia
c) consumul de alimente bogate in fosfor favorizeaza formarea tartrului
d) aportul de acid ascorbic creste cantitatea de tartru
e) aportul crescut de glucide, proteine favorizeaza formarea tartrului

1833. Bacterii considerate posibil patogene in parodontite sunt :

a) A. actinomycetemcomitans
b) Porphyromonas gingivalis
c) Actinimyces viscosus
d) Fusobacterium nucleatum
e) Prevotella intermedia

1834. Motivele prezentarii la medic din punct de vedere parodontal pot fi :

a) senzatie de tensiune in oasele maxilare
b) mobilitate dentara anormala
c) bruxism
d) dificultati de masticatie
e) dinti inclusi

1835. Sondele exploratorii sunt folosite pentru:

a) detectarea si localizarea tartrului subgingival
b) detectarea cariilor subgingivale
c) masurarea adancimii pungilor parodontale
d) determinarea indicelui CPITN
e) controlul indepartarii in totalitate a tartrului subgingival

1836. Indicele gingival Loe si Silness =1 reprezinta:

a) sangerare punctiforma la sondaj
b) discrete modificari de culoare ale gingiei
c) lipsa sangerarii la sondaj
d) inflamatie medie gingivala
e) discret edem

1837. Pentru diversele valori ale indicelui CPITN este necesara urmatoarea conduita
terapeutica:
a) clasa I - instituirea sau imbunatatirea igienei bucale
b) clasa II - igiena bucala, detartraj, tratament antimicrobian
c) clasa 0 - nu e necesar tratament parodontal
d) clasa I - igiena bucala, detartraj
e) clasa III - I+II si tratament complex parodontal

1838. Determinarea adancimii pungilor parodontale se face in 6 puncte pentru fiecare

dinte :
a) mezio-vestibular
b) disto-vestibular
c) mezial si distal
d) mezio-palatinal (sau mezio-lingual)
e) disto-palatinal (sau disto-lingual)

1839. Valoarea indicelui de igiana bucala rezulta prin insumarea a 6 suprafete

preselectate :
a) suprafetele vestibulare ale molarilor unu inferiori
b) suprafetele paletinale ale molarilor unu superiori
c) suprafetele vestibulare ale molarilor unu superiori
d) suprafetele linguale ale molarilor unu inferiori
e) suprafetele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang

1840. *Valorile indicelui de placa si a indicelui de tartru sunt reprezentate pe o scala de

la :
a) 0 la 4
b) 0 la 3
c) 0 la 5
d) 0 la 2
e) 0 la 6
1841. *Valoarea maxima a indicelui de sangerare papilara este :
a) 3
b) 6
c) 5
d) 4
e) 8

1842. *Evidentierea placii bacteriene se poate face folosind urmatoarele solutii

colorante :
a) fuxina bazica 2-3%
b) albastru de metil 5%
c) violet de gentiana 2%
d) albastru de toluidina 1%
e) fluoresceina

1843. *Mobilitatea dentara patologica este de :

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5
e) 6
grade.

1844. In clasificarea bolilor parodontiului marginal au fost luate in considerare

urmatoarele criterii:
a) mecanismul de producere al bolii parodontale
b) afectiunile generale sistemice
c) statusul social-economic al indivizilor
d) gradul de manifestare al inflamatiei
e) gradul de afectare al structurilor parodontiului marginal

1845. Fermin Carranza descrie urmatoarele forme de parodontite:

a) parodontita cronica a adultului
b) parodontita rapid progresiva precoce
c) parodontita marginala cronica superficiala
d) parodontita refractara la tratament
e) parodontita distrofica

1846. Catedra de Parodontologie Bucuresti clasifica gingivitele in:

a) gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana
b) gingivita alergica
c) gingivita din cursul unor stari fiziologice
d) gingivita cronica
e) gingivita de iritatie

1847. Parodontita marginala cronica profunda prezinta la adult urmatoarele forme:

a) parodontita marginala cronica profunda: localizata, extinsa, generalizata
b) parodontita ulcero-necrotica
c) parodontita marginala rebela la tratament
d) parodontita marginala rapid progresiva precoce
e) parodontita distrofica

1848. *Care din urmatoarele forme de imbolnavire a parodontiului marginal nu le

intalnim in clasificarea lui Fermin Carranza? :
a) gingivite
b) parodontite
c) trauma ocluzala
d) hipertrofia parodontala
e) manifestari parodontale ale unor boli generale

1849. *Clasificarea lui F. Carranza cuprinde

a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
e) 7
categorii de parodontite.

1850. *Clasificarea lui F. Carranza cuprinde

a) 6
b) 7
c) 8
d) 9
e) 10
categorii de gingivite.

1851. *Clasificarea Catedrei de Parodontologie Bucuresti incadreaza imbolnavirile

parodontiului marginal in
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
e) 7
clase.

1852. Conform clasificarii Catedrei de Parodontologie Bucuresti exista printre altele

urmatoarele forme de gingivita :
a) gingivita cronica
b) gingivita hiperplazica
c) gingivita din cursul unor stari fiziologice
d) gingivite simptomatice, frecvent hipoplazice, din cursul unor boli sistemice
e) gingivita alergica

1853. Dupa Carranza, cele 5 clase de parodontite sunt :

a) parodontita lent progresiva
b) parodontita rapid progresiva a adultului
c) parodontita ulcero-necrotica
d) parodontita refractara la tratament
e) parodontita juvenila

1854. In stadiul de leziune initiala, gingivita cronica se caracterizeaza prin:

a) hiperemie activa
b) marginatie leucocitara
c) migrarea prin diapedeza, in special a monocitelor
d) flux de sange crescut in teritoriul capilar si venular
e) cresterea numarului de celule, in special fibroblasti

1855. Simptomatologia gingivitei de sarcina cuprinde:

a) principalele semne sunt hiperplazia si sangerarea
b) mobilitate patologica de gradul 1 si 2, fara evolutie spre avulsia dintilor
c) pot aparea pungi parodontale adevarate
d) mucoasa gingivala si orala au aspect uscat
e) hiperplazia de sarcina se dezvolta exclusiv la nivelul papilelor
interdentare

1856. Antagonistii de calciu au urmatoarele efecte:

a) activarea acidului folic
b) scaderea glicozaminoglicanilor sulfatati
c) inhibarea sintezei ADN
d) stimularea factorului de crestere epiteliala
e) cresterea proliferarii celulare pe culturi de fibroblasti

1857. Simptomatologia gingivitei acute ulcero-necrotice cuprinde:

a) fisuri dureroase la comisuri
b) halena fetida intensa
c) limitarea deschiderii gurii prin trismus
d) stare generala de regula nealterata
e) dureri spontane iradiate in oasele maxilare

1858. In gingivita cronica, in stadiul de “leziune stabila” intalnim urmatoarele aspecte :

a) creste numarul de plasmocite
b) epiteliul jonctional prezinta fenomene de ingustare a spatiilor intercelulare
c) lamina bazala e neintrerupta
d) microulceratii in epiteliu
e) scade nivelul si activitatea unor enzime

1859. *Care din urmatoarele simptome nu le intalnim la pacientii cu gingivita cronica :

a) usor prurit gingival
b) dureri severe
c) senzatie de usturime
d) sangerari gingivale la periaj
e) sangerarii gingivale la masticatie

1860. *Principalul semn clinic obiectiv in gingivitele cronice il reprezinta :

a) culoarea rosie deschisa a gingiei
b) tumefactia
c) sangerarea gingivala
d) modificarile aspectului suprafetei gingivale
e) consistenta variabila a gingiei

1861. In gingivitele asociate cu diabet zaharat insulinodependent, principalele

microorganisme din santul gingival sunt :
a) Veillonela parvula
b) Fusobacterium
c) specii de Streptococ
d) specii de Stafilococ
e) specii de Actinomyces

1862. *Histopatologic, in gingivita hiperplazica din hipovitaminoza C sunt prezente

urmatoarele aspecte :
a) edem
b) scaderea permeabilitatii capilare
c) cresterea reactivitatii elementelor contractile din peretii vaselor sanguine periferice
d) degenerescenta fibrelor de reticulina
e) staza vasculara in epiteliul gingival

1863. *In gingivita acuta ulcero-necrotica, histopatologic se descriu la nivelul zonelor

afectate
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
e) 7
zone distincte.

1864. Parodontita prepubertala este asociata unor boli generale ca:

a) sindromul DOWN
b) sindromul PAPILLON-LEFEVRE
c) hiperfosfatazia
d) anemia
e) sindromul CHEDIAK-HIGASHI

1865. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiale este:

a) prurit gingival
b) sangerari frecvente ale gingiei
c) papila gingivala tumefiata
d) senzatie de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti
e) durere periradiculara si interradiculara

1866. In parodontita marginala cronica profunda la adult se descriu urmatoarele grade

de afectare gingivo-osoasa a furcatiilor:
a) gradul I- leziuni incipiente ce afecteaza mai ales gingia, sonda nu
patrunde interradicular
b) gradul II- examenul radiologic deceleaza o rezorbtie osoasa semnificativa
c) gradul II- sonda patrunde interradicular 1-3 mm
d) gradul III- sonda patrunde adanc interradicular, trecand pe versantul
opus
e) gradul IV- sonda exploratoare traverseaza in intregime spatiul
interradicular

1867. In parodontita marginala cronica mixta semnele leziunilor de tip distrofic sunt:
a) fisuri STILLMAN
b) feston McCALL
c) atrofie osoasa predominant verticala
d) retractie gingivala cu inflamatie papilara si marginala accentuate
e) hiperestezia

1868. *In parodontita juvenila, in forma localizata se produc migrari patologice ale :
a) molarilor secunzi si incisivilor
b) molarilor primi si caninilor
c) molarilor primi si incisivilor
d) molarilor secunzi si caninilor
e) premolarilor

1869. *Ca urmare a proceselor osoase resorbtive si ale retractiei gingivale consecutive,
la nivelul dintilor pluriradiculari se descriu in parodontita marginala cronica profunda
la adult
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
e) 7
grade de afectare.

1870. *Semnele inflamatiei din parodontita distrofica sunt :

a) pungi de 5-7 mm
b) exudat inflamator redus sau clinic absent
c) mobilitate dentara accentuata
d) migrari patologice frecvente
e) radiologic se observa mici resorbtii de tip orizontal pe fondul atrofiei predominant
verticale

1871. In etiologia parodontitei marginale agresive, rapid progresive, sunt implicati :

a) A. actinomycetemcomitans
b) Eikenella corrodens
c) Porphyromnonas gingivalis
d) Capnocytophaga
e) Veillonela

1872. In parodontita marginala cronica profunda la adult, pungile parodontale contin :

a) leucocite distruse
b) celule epiteliale descuamate
c) fragmente de os alveolar necrozat
d) exudat seros, sero-fibrinos, rar purulent
e) tesut conjunctiv de neoformatie

1873. Principalele microorganisme implicate in aparitia parodontitei refractare la

tratament sunt :
a) Fusobacterium nucleatum
b) Prevotella intermedia
c) A. actinomycetemcomitans
d) Peptostreptococus micros
e) Capnocytophaga

1874. *Factorul cauzal al SIDA afecteaza predominant :

a) macrofagele
b) celulele Langerhans
c) neuroni, celule gliale
d) limfocitele Th
e) eritrocitele

1875. Gingivita HIV prezinta urmatoarele caracteristici :

a) este de culoare rosu aprins
b) sangerari la atingeri bruste, puternice
c) forma este doar localizata
d) frecvente suprainfectari micotice
e) rar se asociaza gingivitele ulcero-necrotice

1876. Printre manifestarile bucale la bolnavii SIDA se gasesc :

a) infectiile micotice
b) leziunile ulceroase de tip herpetic sau aftos cu evolutie tipica
c) sarcomul KAPOSI
d) osteite ale corticalei interne a crestei alveolare
e) hipopigmentatiile mucoasei bucale

1877. In SIDA pot fi intalnite urmatoarele manifestari extrabucale si generale :

a) adenopatii ale ganglionilor pretragieni
b) pneumonii
c) candidoza (esofag, trahee, bronhii, plamani)
d) toxoplasmoza cerebrala
e) edem laringian

1878. Printre complicatiile locale ale bolii parodontale putem enumera :

a) necroze pulpare
b) abcesul parodontal marginal
c) hipoestezia dentinara
d) parodontite apicale subacute si cronice, retrograde
e) gingivostomatita ulcero-necrotica

1879. *Abcesul parodontal marginal este localizat mai frecvent

a) lingual
b) palatinal
c) vestibular
d) mezial
e) distal

1880. Simptomatologia abcesului parodontal marginal cuprinde :

a) jena dureroasa la masticatie, de intensitate mica
b) dintii limitanti prezinta procese carioase
c) mucoasa acoperitoare e intinsa, lucioasa, rosie
d) consistenta abcesului situat vestibular si lingual este moale
e) percutia verticala a dintilor limitrofi e de regula mai dureroasa decat cea
transversala

1881. Hiperestezia dentinara devine manifesta in urmatoarele conditii :

a) contactul cu alimente calde (mai ales) si reci (mai rar)
b) contactul cu un instrument metalic
c) contactul cu peria de dinti
d) in cursul amprentarii campului protetic cu Stents
e) contactul cu alimente acre sau dulci

1882. Complicatii loco-regionale ale bolii parodontale pot fi :

a) abcesul cerebral
b) meningita
c) adenite
d) noma
e) sinuzita maxilara
1883. *Un periaj corespunzator dureaza
a) 1 minut
b) 2 minute
c) 10 minute
d) 3-5 minute
e) 7-8 minute

1884. Periajul electric este indicat in urmatoarele situatii :

a) copii mici
b) persoane purtatoare de aparate ortodontice
c) persoane handicapate fizic
d) bolnavi de Parkinson
e) persoane cu abilitate manuala crescuta

1885. *Clorhexidina are actiune bacteriostatica in concentratie de :

a) 0,2 µg/ml
b) 0,5µg/ml
c) 0,3µg/ml
d) 0,02µg/ml
e) 0,1µg/ml

1886. Clorhexidina :
a) este un antiseptic de electie impotriva placii microbiene
b) efectul este datorat puternicei incarcaturi anionice
c) actiunea ei se exercita intre 6 si 8 ore
d) in concentratie de 1µg/ml are actiune bacteriostatica
e) utilizata prelungit poate fi urmata de efecte secundare

1887. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare,

cum sunt :
a) depunerea crescuta de tartru subgingival
b) coloratii galben-maronii ale dintilor
c) gust amar
d) iritatii masive ale mucoasei bucale
e) tulburari digestive

1888. Substantele medicamentoase folosite impotriva placii bacteriene sunt :

a) fluorura de sodiu
b) fluorura de potasiu
c) fluorura de staniu
d) silicatul de zirconiu
e) clorura de cetilpiridinium

1889. *In practica uzuala se folosesc

a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
e) 7
chiurete Gracey standard.

1890. *Pentru chiuretajul suprafetelor meziale ale dintilor laterali se foloseste chiureta
Gracey
a) 5/6
b) 7/8
c) 9/10
d) 11/12
e) 13/14

1891. *Chiuretele Gracey profilactice sunt in numar de

a) 7
b) 5
c) 4
d) 3
e) 6

1892. Chiuretele Gracey “mini cinci”

a) sunt in numar de 4
b) partea activa cu lungimea cat a chiuretelor standard, dar mai fina
c) partea pasiva permite insinuarea in pungi de 5mm sau mai mari
partea activa permite un acces mai facil in zonele de incongruenta
dentoalveolara si la nivelul furcatiilor
e) sunt in numar de 7

1893. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt :

a) detartrajul subgingival din pungile parodontale
b) detartrajul de finete al depozitelor mici dupa indepartarea tartrului subgingival
cu alte instrumente
c) chiuretajul radicular
d) detartrajul supragingival
e) chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale

1894. Principalele contraindicatii ale detartrajului cu ultrasunete sunt :

a) bolnavi cu boli infectioase, contagioase
b) hiperestezie dentinara accentuata
c) graviditatea
d) copii mici
e) boli psihice (forme minore)

1895. Detertrajul sonic :

a) are un pret de cost mai mic decat al aparatului cu ultrasunete
b) necesita racira cu apa
c) are o eficienta egala cu cea a aparatului cu ultrasunete
d) volum redus
e) prezinta un consum redus de energie

1896. *Cea mai eficienta actiune chimica a clorurii de zinc este :

a) efectul hemostatic
b) actiunea cicatrizanta
c) efectul de cauterizare
d) efectul astringent
e) efectul vasoconstrictor

1897. Antibiotice care actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei

peretelui celular sunt :
a) streptomicina
b) ampicilina
c) penicilina
d) eritromicina
e) cefalosporine

1898. Antibiotice ce actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei

proteice sunt :
a) tetraciclina
b) eritromicina
c) ampicilina
d) bacitracina

1899. Propolisul exercita urmatoarele efecte :

a) antibacterian
b) vasodilatator
c) anestezic de suprafata
d) trofic tisular
e) antiinflamator

1900. Printre criteriile cele mai uzuale de clasificare a sistemelor de imobilizare se

numara :
a) perioada de timp in care se mentine imobilizarea
b) relatia dintre sistemul de imobilizare si dintii angrenati
c) materialul din care este realizat sistemul de imobilizare
d) starea pulpei dentare
e) caracterul conexiunii dintre sistemul de imobilizare si dintii angrenati
1901. In bioterapia de reactivare, vitaminoterapia recurge la administrarea de :
a) vitamina B
b) vitamina A
c) vitamina C
d) vitamina K
e) Paradenyl

1902. Substante imunobiologice folosite in cadrul terapiei de reactivare sunt :

a) vaccinul stafilococic
b) Polidin
c) Imudon
d) Cantastim
e) Gingisan

1903. In cadrul bioterapiei prin proceduri balneoterapeutice se folosesc :

a) ape minerale sulfuroase
b) ape termale
c) ape minerale feroase
d) ionoterapia
e) oxigenoterapia

1904. Criteriile de clasificare a bolilor parodontiului marginal sunt:

A. mecanismul de producere al bolii parodontale
B. gradul de afectare al structurilor parodontiului marginal
C. gradul de manifestare a inflamatiei
D. sexul
E. mediul social al pacientului

1905. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiale care o

diferentiaza de gingivita este:
A. pruritul gingival
B. usturimea gingivala
C. jena dureroasa gingivala accentuata de periaj şi masticatie
D. singerarile frecvente ale gingiei
E. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti, insotita de durere

1906. Formele de parodontita marginala cronica avansata descrise la copil sunt:

A. parodontita prepubertala
B. parodontita juvenila sau pubertala
C. parodontita ulcero-necrotica
D. parodontita herpetica
E. parodontita refractara

1907. Principalele semne clinice de imbolnavire în parodontita juvenila sunt:

A. mobilitatea dentara patologica
B. pungile parodontale adevarate
C. migrarile patologice ale primilor molari şi incisivi
D. halena fetida
E. formarea de abcese parodontale în formele avansate de imbolnavire

1908. Printre complicatiile locale ale bolilor parodontiului marginal se numara:

A. abcesul parodontal marginal
B. hiperestezia dentinara
C. amigdalita pultacee
D. necrozele pulpare
E. cariile situate sub coletul anatomic al dintelui

1909. Simptomatologia subiectiva a abcesului parodontal marginal cuprinde:

A. jena dureroasa la masticatie, uneori şi spontana, localizata de intensitate medie
B. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti
C. stare generala alterata
D. inapetenta
E. dureri mai intense, chiar iradiante în zonele invecinate

1910. Directiile principale de tratament în cadrul tratamentului local al parodontopatiilor

marginale cronice sunt:
A. tratamentul antimicrobian şi antiinflamator
B. tratamentul chirurgical
C. tratamentul de echilibrare ocluzala
D. tratamentul de reabilitare structurala şi functionala prin biostimulare
E. tratamentul ortodontic

1911. Periajul gingivo-dentar are ca obiective:

A. indepartarea placii microbiene , a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile
şi zonele gingivale adiacente
B. albirea dintilor
C. stimularea circulatiei, vascularizarii şi keratinizarii normale a gingiei
D. cresterea tonusului functional al gingiei
E. profilaxia singerarilor gingivale

1912. Bioterapia de reactivare prin produse de origine vegetala include:

A. extract de germeni de porumb (Zea Mays)
B. extract de menta
C. extract de muguri de brad
D. extract de soia
E. extract de aloe
1913. Masajul gingival este contraindicat:
A. pe versantele alveolare palatine
B. în zonele inflamate
C. în zona molarilor de minte superiori
D. în zona molarilor de minte inferiori
E. în abcesele parodontale marginale

1914. In cadrul anamnezei bolnavului parodontopat, motivele prezentarii la medic pot

fi:
A.sangerari la periaj, masticatie sau chiar spontan
B.senzatie de tensiune in oasele maxilare
C. aparitia unei tumefactii rotunde sau ovale pe versantii gingivali, dureroasa la atingere
D.scaderi in volum ale gingiei, vizibile si constante in timp
E.mobilitate dentara anormala

1915. In cadrul examenului clinic obiectiv al bolnavului parodontopat,percutia

longitudinala sau transversala, moderata a dintilor:
A. este urmata de un sunet distinct, clar, la dintii cu parodontiul marginal normal
B. este urmata de un sunet infundat, mat la dintii parodontotici
C. este urmata de un sunet distinct, clar, la dintii parodontotici
D. este urmata de un sunet infundat, mat la dintii cu parodontiul marginal normal
E. nici un raspuns nu este correct

1916. Indicele de placa Silness si Löe are urmatoarele valori:

A. 1.absenta placii
B. 2. placa bacteriana este vizibila cu ochiul liber, ca un depozit fin, pelicular
C. 3. acumulare de placa in strat gros, care acopera santul gingival de la marginea
gingivala libera pana la suprafata dentara
D. 0. absenta placii
E. 2. placa nu se observa cu ochiul liber pe suprafetele dentare decat dupa razuire cu
varful rotunjit al sondei de parodontometrie.

1917. Examenele complementare, in cadrul examinarii bolnavului parodontopat, sunt:

A.evidentierea placii bacteriene
B.testul la solicitare dentara prin presiune
C. testele microbiologice
D. examenul radiologic
E. mobilometria instrumentala

1918. In 1996, Fermin Carranza jr. descrie urmatoarele forme de imbolnavire a

parodontiului marginal:
A. gingivite
B. parodontite
C. trauma ocluzala
D. hipertrofia parodontala
E. manifestari parodontale ale unor boli generale

1919. Pacientii cu gingivita cronica semnaleaza, ca semne clinice subiective:

A. usor prurit gingival
B. dureri violente, insuportabile, la periaj si in timpul masticatiei
C. senzatie de usturime
D. sangerari gingivale la periaj si masticatie
E. prurit gingival accentuat

1920. Gingia poate prezenta in cursul diabetului:

A. hiperplazie gingivala generalizata de tip polipoidal
B.frecvente ulceratii
C. sangerari abundente la atingere
D. rar, pungi false
E. consistenta redusa, moale, a papilelor

1921. La nivel gingival, hiperplazia fara inflamatie supraadaugata:

A. are un aspect lobulat
B. este de culoare rosie-violacee
C. este de consistenta ferma
D. sangereaza
E. este de culoare roz-deschis

1922. Diagnosticul diferential al gingivitei acute ulcero-necrotice se face cu:

A.gingivostomatita herpetica
B. gingivostomatita aftoasa
C.gingivite alergice si descuamative
D. leucemie cronica
E. candidoza cronica

1923. Gingivostomatita herpetica:

A. apare mai frecvent la adulti
B. are o perioada scurta de incubatie, de 72-96 ore
C. are o perioada scurta de incubatie, de 48-72 ore
D. debutul este brusc, prin aparitia de vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale
cavitatii bucale si, uneori, pe piele
E. debutul este lent, prin aparitia de vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale
cavitatii bucale si, uneori, pe piele

1924. Dintre tumorile benigne ale gingiei se descriu:

A. fibromul gingival
B. granulomul eozinofil
C.plasmocitomul gingival
D. carcinomul gingival
E. sarcomul gingival

1925. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiala, care o

diferentiaza de gingivita este:
A. prurit gingival
B. jena dureroasa gingivala accentuata de periaj si masticatie
C. sangerari frecvente ale gingiei la atingeri usoare si la succiunea gingiei
D. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti, insotita de o durere
periradiculara si interradiculara
E. usturimi gingivale

1926. Principalele semne clinice de imbolnavire in parodontita juvenila sunt:

A. mobilitate dentara patologica
B. pungi parodontale adevarate
C. migrari patologice ale primilor molari si incisivi
D. hipoestezie dentinara
E. formarea de abcese parodontale in formele avansate de imbolnavire

1927. In parodontita distrofica, semne ale leziunilor de tip distrofic sunt:

A. retractie gingivala cu inflamatie papilara si marginala reduse
B. hiperestezie
C. mobilitate dentara accentuata
D. fisuri Stillman
E. festonul McCall

1928. Manifestari locale gingivo-parodontale la bolnavii SIDA sunt:

A. eritemul gingival linear
B. parodontita marginala ulcero-necrotica rapid progresiva
C. leucoplazia viloasa
D. infectiile micotice
E. sarcomul Kaposi

1929. In abcesul parodontal marginal intalnim urmatoarea simptomatologie obiectiva:

A. jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate medie
B. tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm in
diametru pana la 1,5 cm sau chiar mai mult
C. dintii limitanti sunt in general indemni de carie
D. mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie
E. consistenta abcesului situat vestibular si lingual este mai ferma, in abcesul marginal
parodontal situat palatinal, in primele faze, consistenta este moale, depresibila

1930. Complicatii la distanta si generale ale bolii parodontale sunt:

A. celulite
B. tromboflebita sinusului cavernos
C. abces cerebral
D. colecistita prin piofagie in conditii de hipo- sau anaclorhidrie gastrica
E. septicopioemii si septicemia

1931. *Un periaj dentar corespunzator se face, atunci cand tehnica de periaj este
insusita corect si efectuata complet, in:

A. 2-3 min
B. 4-6 min
C. 1-2 min
D. 5-7 min
E. 3-5 min

1932. Indicatiile folosirii clorhexidinei sunt:

A. prevenirea depunerii placii microbiene
B. prezenta placii microbiene
C. parodontite apicale
D. gingivite acute
E. abcese parodontale marginale

1933. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare:

A. depunerea crescuta de tartru supragingival
B. coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor fizionomice si ale suprafetei dorsale a
limbii
C. modificari definitive ale senzatiei gustative sau gust amar
D. iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale, in special la copii
E. reactii alergice

1934. Gutiera din material acrilic transparent

A. are o grosime variabila intre 0.75, 1 si 1.5 mm
B. produce inaltari semnificative ale ocluziei
C. poate fi mentinuta 4-6 saptamani
D. este semirigida
E. toate cele de mai sus

1935. *Atelele acrilice duble vestibulo-orale

A. sunt reunite prin punti acrilice

B. se realizeaza cel mai bine pe model
C. se realizeaza rapid
D. produce mici traumatisme la inserare
E toate cele de mai sus
1936. Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe se realizeaza cu:
A. coroane acrilice reunite intre ele
B. coroane metalice totale sau partiale reunite
C. coroane semifizionomice sau de substitutie reunite
D. punti stabilizatoare
E sine MAMLOCK

1937. Sina MAMLOCK

A. este rezistenta, durabila si foarte rigida
B. are un aspect fizionomic
C. este folosita pentru imbilizarea dintilor posteriori
D. integrarea biologica este rapida
E. nici una din cele de mai sus

1938. Sistemele intracoronare de imobilizare :

A. sunt mai rezistente si mai decat sistemele extracoronare
B. sunt greu de realizat si necesita slefuiri dentare
C. pot fi mentinute pe perioade scurte de timp
D. pot fi mentinute pentru un timp mai indelungat
E. pot fi mentinute ca mijloace permanente de imobilizare

1939. Bioterapia de reactivare :

A. se adreseaza in special imbolnavirilor parodontale in care predomina leziunile
distrofice
B. se realizeaza cu produse medicamentoase, agenti fizici si chimici si mecanici sau prin
proceduri balneoterapeutice
C. se realizeaza prin administrarea substantelor medicamentoase per os sau prin tratament
chirurgical
D. se bazeaza pe existenta in citoplasma celulelor tinere a unor activatori biologici
E. in tratamentul bolii parodontale nu se foloseste terapia de reactivare

1940. *In cadrul terapiei de reactivare extractele tisulare actioneaza prin:

A. modificarea gradului de polimerizare a componentei nefibrilare din tesutul parodontal
prin aport de acid hialuronic
B. stimuleaza inmultirea celulelor heparinoformatoare
C. stimuleaza metabolismul prin aport energetic si plastic
D. stimuleaza mecanismele imune
E. toate cele de mai sus

1941. Indicatiile terapiei de bioactivare sunt:

A. parodontita marginala cronica superficiala dupa tratament antimicrobian si
antiinflamator
B. parodontita juvenila dupa tratament antimicrobian si eventual chirurgical
C. parodontopatii involutive
D. parodontita distrofica (mixta)
E. parodontita marginala cronica profunda dupa tratament pentru grabirea vindecarii

1942. In cadrul terapiei de reactivare prin produse de origine animala s-au utilizat :
A. extracte de muguri dentari recoltati de la foetus de vitel
B. extract de placenta
C. extract total de ochi sau de corp vitros
D. extract de lama dentara fetala, placenta, vitamine si procaina
E. extract de namol sapropelic

1943. In cadrul terapiei de reactivare prin produse de origine vegetala s-au utilizat :
A. extract de musetel
B. extract de germeni de grau
C. extract de germeni de porumb
D. extract de Aloe
E produsul Insadol

1944. Masajul gingival:

A. este indicat in toate cazurile de imbolnavire parodontala
B. se face manual sau mecanic
C. se face timp de 5-10 minute timp de o luna
D. miscarile sunt circulare sau prin tractiuni dinspre apical spre coronar
E. toate cele de mai sus

1945. In cadrul tratamentului gingivitei cronice :

A. pacientul trebuie sa isi insuseasca corect tehnicile de periaj dentar
B. se face un detartraj profesional suprasi subgingival
C. se aplica substante antiseptice
D. dupa periajul dentar se recomanda folosirea solutiilor cu clorhexidina
E. se trateaza bolile associate

1946. In cadrul tratamentului gingivitei hiperplazice prin inflamatie microbiana :

A. se foloseste cauterizarea chimica cu clorura de zinc:
A. se face gingivectomie
C. se face operatie cu lambou si excizia gingiei fibromatoase
D. se extrag dintii cu pungi parodontale
E. nici una din cele de mai sus

1947. *Tratamentul gingivitei in sarcina consta in:

A. indepartarea placii bacteriene si a tartrului in stadii cat mai precoce a sarcinii
B. educarea gravidelor pentru o igiena bucala corecta si cotidiana
C. leziunile gingivale incipiente se trateaza conservativ, medicamentos si antimicrobian
D. hiperplaziile gingivale se excizeaza chirurgical doar daca interfera cu ocluzia sau au
un aspect fizionomic neplacut
E. toate cele de mai sus
1948. In timpul sarcinii trebuie evitate:
A. radiografiile
B. orice medicatie care poate avea efecte toxice asupra fatului
C. sedintele lungi si obositoare
D. tratamentele efectuate in primul trimestru al sarcinii
E. indepartarea prin stergere cu tampoane sau comprese imbibate cu apa oxigenata a
placii bacteriene

1949. Tratamentul hiperplaziilor leucemice consta in:

A. spalaturi repetate la intervale scurte cu cloramina 3%
B. tamponament usor de stergere a depozitelor de fibrina si de aplicare a unor solutii usor
antiseptice, calmante din extracte de plante
C. periaj gingival usor
D. igiena bucala personala se face cu solutii de clorhexidina
E. nu exista restricitii cu privire la tratamentul chirurgical

1950. Tratamentul hiperplaziilor medicamentoase:

A. tratamentul chirurgical se face cu avizul medicului internist
B. tratamentul local se face cu solutii antiseptice
C. tratamentul chirurgical consta in gingivectomie si chiuretajul tesutului de granulatie
D. se folosesc medicamente ca Pyralvex, Romazulan, Ticiverol, antibiotice
E. se opreste medicatia cauzatoare

1951. Tratamentul pericoronaritelor consta in:

A. decapusonarea preventiva chirurgicala la nivelul molarului de minte
B. spalaturi antiseptice abundente si dese
C. instilatii cu colutorii complexe cu antibiotice
D. aplicarea unui dren din mesa iodoformata
E. adiministrarea pe cale generala de antibiotice in starile febrile si subfebrile cu trismus
si adenopatie

1952. Tratamentul gingivostomatitei aftoase cuprinde:

A. spalaturi cu solutii slab antiseptice, clatirea gurii cu solutii Romazulam, Ticiverol
B. atingeri stricte ale aftelor cu nitrat de argint 30%, solutie orthochrome, acid
tricloracetic 5-10%
C. badijonarea mucoasei bucale cu solutie de albastru de metilen 2%, violet de gentiana
1%
D. infiltratii cu penicilina si xilinasau hidrocortizon
E. corticoterapie, vitominoterapie, antialergice

1953. *Tratamentul parodontitei marginale cronice superficiale consta in :

A. tratament antimicrobian si antiinflamator ca in gingivita simpla
B. tratamentul chirurgical: chiuretajul microulceratiilor de la nivelul santului gingival si a
pungilor parodontale,
C.papilectomie, gingivectomie
D. in cazul parodontitei marginale rebele la tratament se foloseste amoxicilina si
metronidazol sau tetraciclina
E. toate cele de mai sus

1954. Tratamentul abcesului parodontal marginal consta in :

A. incizie la nivelul bombarii maxime
B. indepartarea exudatului purulent prin spalare cu solutii antiseptice
C. aplicarea pentru 24 de ore a unei lame de dren in cazul abceselor mari
D. chiuretaj subgingival
E. operatie cu lambou sau gingivectomie la dintii pluriradiculari

1955. *Instrumentele cele mai eficiente in detartrajul subgingival sunt:

A. sondele de parodontometrie
B. daltitele de detartraj
C. chiuretele parodontale
D. sapaliga de detartraj
E. pilele si razusele

1956. Chiuretele Gracey se caracterizeaza prin:

A. suprafata faciala este situata la un unghi de 90° fata de axul lung al primei parti
pasive
B. suprafata faciala este situata la un unghi de 70° fata de axul lung al primei parti
pasive
C. sunt active in anumite zone si suprafete radiculare fiind codificate in acest scop
D. au actiune concomitenta din partea ambelor muchii, atat asupra gingiei cat si
asupra radacinii
E. toate afirmatiile de mai sus sunt corecte

1957. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt:

A. detartrajul santului gingival
B. detartrajul subgingival din pungile parodontale
C. detartrajul de finete al depozitelor mici dupa indepartarea tartrului subgingival cu
alte instrumente
D. chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele pungilor parodontale
E. planarea suprafetelor radiculare – chiuretajul radicular

1958. Tehnica chiuretajului radicular presupune:

A. introducerea cu putere a chiuretei in punga parodontala pana la portiunea cea mai
decliva
B. partea activa se plaseaza fata de radacina la un unghi de cel mult 37°
C. se fac miscari oblice si orizontale
 D. se fac tractiuni inspre ocluzal si incizal, repetate
E. se fac tractiuni inspre apical pana la obtinerea unei suprafete netede

1959. Urmatoarele afirmatii referitoare la detartrajul cu ultrasunete sunt false:

A. intereseaza tartrul supragingival in totalitate
B. intereseaza tartrul subgingival in toatalitate
C. intereseaza tartrul supragingivial partial
D. se realizeaza cu doua tipuri principala de aparate cu ultrasunete
E. inlocuieste in totalitate detartrajul manual

1960. Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete sunt:

A. copii mici
B. bolnavi cardiaci cu pacemaker-uri
C. gravide
D. bolnavi psihici
E. hiperestezie dentinara accentuata

1961. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. intr-o gingivita cronica, suprainfectarea microulceratiilor ia sfarsit prin

indepartarea placii bacteriene
B. tesutul de granulatie nu mai prolifereaza dupa indepartarea placii bacteriene
C. tesutul de granulatie continua sa prolifereaze si dupa indepartarea placii
bacteriene
D. in parodontita marginala cronica profunda cu pungi parodontale, acestea dispar
dupa indepartarea placii bacteriene
E. tratamentul medicamentos este necesar in gingivostomatitele ulcero-necrotice

1962. Clorhexidina:

A. solutia de concentratie 0,12% se foloseste ca antiseptic dupa periajul gingivo-

dentar
B. solutia de concentratie 0.2% este utilizata pentru irigatii subgingivale
C. efectul ei se bazeaza pe proprietatile tesioactive
D. previne depunerea placii bacteriene
E. toate afirmatiile sunt adevarate

1963. Tehnica aplicarii pastelor cu antibiotice presupune:

A. acul se insera cu fermitate pana in zona cea mai decliva a pungii parodontale
B. pistonul sirigii se actioneaza pana ce pasta reflueaza la gura pungii parodontale
C. se aspira in mod repetat
D. instilatia se mentine timp de 10-15 min. in conditii de izolare
E. instilatiile se fac la interval de 1-3 zile

1964. *Calitatile unui medicament antimicrobian ideal sunt:

A. difuziune lenta in focarul de infectie
 B. spectru antimicrobian redus
C. absenta reactiile de sensibilizare locale si generale
D. dezvolta rezistenta microbiana
E. pret ridicat

1965. *Modalitate de actiune a antibioticelor asupra microorganismelor este:

A. inhibarea sintezei peretelui celular
B. inhibarea permeabilitatii memebranei citoplasmatice
C. inhibarea sintezei proteice
D. inhibarea sintezei acizilor nucleici
E. toate afirmatiile de mai sus sunt adevarate

1966. Care din urmatoarele antibiotice actioneaza asupra microorganismelor prin

inhibarea sintezei peretelui celular:
A. streptomicina
B. penicilina
C. lincomicina
D. ampicilina
E. amoxicilina

1967. Care sunt efectele secundare ale folosirii tetraciclinei:

A. aparitia pungilor parodontale
B. aparitia de candidoze
C. tulburari gastrice si intestinale
D. sangerari gingivale
E. tulburari hepatorenale

1968. Dezavantajele utilizarii substantelor chimice cu actiune caustice:

A. necroza osului alveolar
B. necroza tesuturilor gingivo-parodontale
C. necroza pulpei dentare
D. aparitia cariei dentare
E. accentuarea abraziei dentare

1969. Electrocauterizarea:
A. reprezinta o metoda de reducere a pungilor parodontale
B. utilizeaza curenti electrici de inalta frecventa
C. utilizeaza electrozi activi sub forma de ansa circulara, filament subtire si sfera cu
suprafata neteda
D. asigura pe langa cauterizarea propriu-zisa si sectionare tisulara si electrocoagulare
E. presupune tratarea gingiei in prealabil cu substante chimice ce au rol caustic

1970. Dezavantajele electrocauterizarii sunt:

A. interfereaza cu stimulatorii cardiaci
B. determina necroze pulpare
 C. favorizeaza aparitia discromiilor
D. produce un miros neplacut
E. detemina necroze ale osului alveolar

1971. Tratamentul chirurgical parodontal este indicat in urmatoarele situatii:

A. hiperplazie dentinara
B. pungi false nereductibile prin tratament antimicrobian
C. pungi parodontale adevarate
D. gingivostomatite
E. defecte muco-gingivale

1972. Pentru tratamentul parodontal chirurgical sunt necesare:

A. instrumentar de incizie si sectionare
B. sonde parodontale
C. pense Crane-Kaplan pentru rezolvarea recesiilor multiple
D. bisturie cu lame de unica folosinta nr. 15, 11, 12b
E. bisturiu Orban

1973. Indicatiile gingivectomiei sunt urmatoarele:

A. abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare
B. abcese parodontale marginale recidivante
C. hiperplazii gingivale de cauza medicamentoasa
D. abraziuni patologice excesive
E. pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros

1974. Operatia cu lambou mucoperiostal reflectat in totalitate presupune urmatorii timpi

operatori:
A. incizie verticala in bizou intern
B. incizii verticale pentru relectarea in totalitate a lamboului
C. decolarea tesutului de granulatie
D. planarea radacinilor
E. niciuna din afirmatiile de mai sus

1975. Care din urmatoarele tipuri de interventii reprezinta interventii de chirurgie

mucogingivala:
A. frenotomii, frenectomii, frenoplastii
B. regenerarea tisulara ghidata
C. operatia cu lambou deplasat apical
D. operatia cu lambou deplasat coronar
E. gingivectomia