Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
6Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Povestea lui Harap-alb , caracterizare

Povestea lui Harap-alb , caracterizare

Ratings: (0)|Views: 2,500|Likes:
Published by Casandra Badila
Caracterizarea personajului principal Harap-Alb
Caracterizarea personajului principal Harap-Alb

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Casandra Badila on Oct 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/13/2012

pdf

text

original

 
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Basmul Povestea lui Harap Alb, publicat inConvorbiri lite-rare (1 august 1877) a fost reprodus de M. Eminescu in ziarul Timpul (totin anul 1877); dupa aproape zece ani va fi tradus intr-o limba straina si publicat inRumanische Revue. Dupa o statistica (din 1964), basmul lui I. Creanga a cunoscut otraducere in 26 de limbi ale lumii. Considerat de Pompiliu Constantinescu sinteza a basmului romanesc, Povestea lui Harap-Alb cuprinde intreaga filozofie populara. Intrefatalitatea raului si ideala cautare a binelui, se lamureste in incercarile grele ale fiului deimparat, robit diavolului cu chip de om, preschimbat in span, si mantuit de bunatatea sicuratia lui prin colaborarea uriasilor intrupand principiul puterii cosmice si ale eticuluilinear. Iesiti din spatiul inchis al tinuturilor Moldovei, eroii din Povestea lui Harap-Alb par desprinsi dintr-o adevarata epopee. Harap-Alb apreciaza criticul PompiliuConstantinescu incearca absolutul, aservit Diavolului; izbuteste fiindca a infruntat eroic primejdiile, insa termina umanizat prin iubire satisfacuta. Scopul vietii fiind iubirea,idealul este pe pamant iar tentatia vine numai din credulitatea in Diavol, care-ti cumparasufletul speculandu-l, spre folosul lui. Dar cine este bun prin esenta, precizeaza acelasicritic, daca s-a lasat momit de rau, ispitind absolutul, va triumfa, fiindca n-a sovait.Rasplata vine, firesc, tot de la viata, iar gravitatea riscului e dovada neindoielnica amoralitatii: resemnarea dupa incercari repetate din care eroul nu sucomba subdeznadejde, e completata de imprevizibil. Pentru a intelege si a putea caracteriza personajul principal din basmul Povestea lui Harap-Alb, facem si precizarea ca Setila,Gerila, Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila reprezinta duhul pamantului; neutri inintentie, cu potente supranaturale in momentele supreme de pierzanie, rezolvand de lasine irezol-vabilul. In figurile simbolice ale basmului, Creanga a prins copcile fanteziei populare, coborand in geniul nativ al rasei si in filozofia lui asupra vietii. Uriasiirazvratiti, in felul lor, au asemanare cu taranii din Humulesti, ei simbolizand caractere siadevaruri morale sau chiar forte ale naturii cum sunt: frigul Gerila; setea Setila; foameaFlamanzila. Binele si raul sunt simbolizate de Harap-Alb si Spanul, iar masurareatimpului si a spatiului Ochila timpul si Pasari-Lati-Lungila spatiul. De asemenea, ispita pierzaniei este reprezentata de Cerb. Pastrand elementele de sursa folclorica, cum sunt:motivele incercarea puterii; petitul, probele; personajele, ajutoarele persona-jelor;formulele tipice; intrepatrunderea fabulosului cu realul; orali-tatea stilului, scriitoruladauga noi elemente care confera basmului calitatea de opera culta. Mentionam dintreacestea: dramatizarea actiunii prin dialog; umanizarea fantasticului prin comportamentuleroilor, observatiile psihologice asupra limbajului, mentalitatea gesturilor; comicul, jovialitatea, eruditia paremiologica toate acestea particularizand ca si Amintirile talentullui Creanga. Povestea lui Harap-Alb poate fi considerata un Bildungs-roman cu unsubiect miraculos, care, insa, asa cum apreciaza Ibraileanu, ingaduie povestitorului sainzestreze caii sai cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca. Ion Creangafoloseste ca modalitati: caracterizarea directa (de catre scriitor); autocaracterizarea prin propriile actiuni vorbire, comportare, gestica ale personajelor; caraterizarea de catre alte personaje. Si aici, ca si in Amintiri, se poate identifica comicul, specific la Creangaspunerea mucalita, ironia, poreclele, zeflemisirea, diminutive cu valoare augumentativa;unele caracterizari pitoresti tovarasii de drum ai lui Harap-Alb, unele scene comice si bineinteles neintrecuta eruditie paremiologica, ce se revarsa in basm la tot pasul,imbogatind nota de originalitate. Harap-Alb, fiul cel mic al craiului, s-a hotarat sa-siincerce norocul dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa pe care le-o
 
intinsese tatal lor ca sa le verifice curajul, in scopul ajungerii la fratele sau, Verde-imparat, pentru a imparati, intrucat acesta avea numai fete. Craiul isi sperie fecioriiimbracandu-se in piele de urs. Pornind de la proverbul Fiecare pentru sine croitor de paneaccepta incercarea mezinului. Bazandu-se pe repectul fata de varstnici si crezand incuvantul lor, mezinul miluieste cu bani pe baba care-l ispiteste si-i vorbeste in parabole sicare-l sfatuieste sa ceara de la tatal sau: calul, armele si hainele cu care a fost el mire cutoate acestea putand ajunge acolo unde au ajuns fratii lui. Batrana il atentioneaza ca:Hainele sunt vechi si ponosite si armele ruginite, iara calul ai sa-l poti alege punand inmijlocul hergheliei o tava plina cu jaratec, si care dintre cai o veni la jaratec sa manance,acela are sa te duca la imparatie si are sa te scape din multe primejdii. Desigur ca, la felca orice personaj fantastic, si baba dispare misterios. Pornind de la ideea ca omul e dator sa incerce, Harap-Alb singur afirma ca va porni si el intr-un noroc si cum o daDumnezeu. Dupa ce-l indupleca pe tatal sau, alege calul nazdravan care-l incurajeazaspunandu-i: Sui pe mine, stapane, tine-te bine, apoi zboara pana la nori, pana la luna, maiiute ca fulgerul, si a treia oara pana la soare, dupa care-si intreaba stapanul: Ei, stapane,cum ti se pare? Gandit-ai vreodata ca ai sa ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mana si prin nouri sa cauti cununa? Marturisind ca a trecut prin mare sperietura, fiul de crai iicere calului: De mi-i duce ca gandul, tu mi-i prapadi, iar de mi-i duce ca vantul, tu mi-ifolosi. Fiul de crai repeta incercarea fratilor sai, trecand cu bine proba, facandu-l pe craisa-si recunoasca travestiul: Dragul tatei, nu da, ca eu sunt. Imbratisandu-l, craiul isisfatuieste fiul: in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te feresti de omulros, iara mai ales de cel span, cat ii putea; sa n-ai de-a face cu dansii, caci sunt foartesugubeti. Si la toata intamplarea, calul, tovarasul tau, te-a mai sfatui si el ce ai sa faci, cade multe primejdii m-a scapat si pe mine in tineretele mele! Na-ti acum si pielea asta deurs, ca ti-o prinde bine vreodata. Nerespectand sfatul tatalui sau, il asculta pe Span, care, pacalindu-l, il baga in fantana sa se racoreasca, cerandu-i apoi sa jure credinta,schimbandu-si rolurile si botezandu-l Harap-Alb. Dupa aceasta incaleca fiecare pe calulsau, si pornesc Spanul inainte, ca stapan, Harap-Alb in urma, ca sluga Ajunsi la curteaimparatului Verde, Spanul isi joaca rolul mai departe, Harap-Alb fiind obligat a sesupune. Fetele imparatului se indoiesc de apropierea de rudenie cu Spanul pe care-l credrau si neomenos fata de Hrap-Alb. Ca in toate basmele si aici se cer trecute probelefocului ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si un roman de formare. SfantaDuminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita deDumnezeu: asa a trebuit sa se intample, si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cumgandeste omul, ci dupa cum vr Domnul. Cand vei ajunge si tu mare si tare, vei credecelor asupriti si necajiti pentru ca stii acum ce e nacazul. Dar pana atunci mai rabdaHarap-Alb, (s.n.). E supus probelor de adu-cere a salatilor si a capului si pielii cerbuluidin Padurea Ursului si, respectiv, din Padurea Cerbului. Cu ajutorul Sfintei Duminicireuseste, fiind incurajat: daca-i inainte, te sileste sa-l ajungi, iar daca-i in urma, stai si-lastepti. Pentru ca asa e lumea asta si, de-ai face ce-ai face, ramane cum este ea; nu poti s-o intorci cu umarul, macar sa te pui in ruptul capului. Vorba ceea: zi-i lume si te mantuie.Trimis sa aduca fata lui Ros imparat, Harap-Alb ocroteste in drum nunta de furnici, primind in dar o aripa ce-i poate servi la nevoie; ajuta albinele, facandu-le un bustihan, pentru care primeste, de asemenea, o aripa; intalneste, apoi, pe rand, pe Gerila o dihaniede om care se perpelea pe langa foc; pe Flamanzila foametea sac fara fund sau cine maistie ce pricopseala a fi, de nu-l mai poate satura nici Pamantul, pe Setila fiul Secetei,
 
nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului si caruia incepe a-i tasni apa pe narisi pe urechi, ca pe niste laptoace de mori; apoi pe vestitul Ochila care vede toate si pe totialtfel de cum vede luma cealalta: numai pe sine nu se vede cat e de frumosel. Parca-i un bot, chilimbot botit din frunte cu un ochi, numai sa nu fie de diochiu. Si, in sfarsit,ultimul pe cre-l va lua este Pasari-Lati-Lungila botezat de catre scriitor asa fiind mai potri-vit cu naravul si apucaturile lui; si el este fiul sagetatorului si nepotul arcasului; braul pamantului si scara ceriului; ciuma zburatoarelor si spaima domeniilor Ajung laRosu imparat cel care nu avea mila de om nici cat de caine un om paclisit si rautacios laculme. Harap-Alb fiindu-le tovaras si partas la toate si la paguba si la castig, cum spunescriitorul, prietenos cu fiecare, pentru ca avea nevoie de dansii pentru ca nu se poate cadin cei cinci nespalati cati merg cu Harap-Alb sa nu-i vina vreunul de hac. Pentru caspune scriitorul, accentuand situatii de viata reale: Lumea asta e pe dos, toate merg cucapu-n jos; putini suie, multi coboara, unul macina la moara. Cel care macina avand si painea si cutitul taie de unde vr si cat ii place iar tu te uiti si na-i ce-i face. Pentru ca seadevereste proverbul Cine poate oase roade; cine nu nici carne moale, situatie de viataasemanatoare cu cea a lui Harap-Alb, totul iesind cum le-a fi norocul. Calificati ca nisegolani care indraznesc sa-i ceara fata, Rosu imparat ii va supune si el la probe peste carenazdravanii vor trece cu succes, reusind sa castige fata imparatului, care isi ia cu ea treismicele si apa vie. Un mare spectacol de viata il reprezinta scena alegerii samintei demac, din nisipul maruntel, cand eroul este ajutat de furnici si cea a identificarii fetei deimparat, cand ii vine in ajutor craiasa albinelor. Dupa ce au luat fata, indreptandu-se spreimparatia lui Verde imparat, Gerila, Flamanzila si Setila, Pasari-Lati-Lungila sinazdravanul de Ochila se opresc si zic cu jale: Harap-Alb, mergi sanatos! De-am fost rai,tu ni-i ierta, caci si raul cateodata prinde bine la ceva. Folosind o splendida proza ritmata,scriitorul precizeaza: Harap-Alb le multameste s-apoi pleaca linistit. Fata vesel iizambeste, luna-n ceriu au asfintit. Dar in pieptul lor rasare Ce rasare? Ia, un dor; soaremandru, luminos si in sine arzatoriu, ce se naste din scanteia unui ochi fermecatoriu!Harap-Alb, indragostit de fata imparatului Ros, nu-i venea s-o duca Spanului Caci era boboc de trandafir din luna lui mai, scaldat in roua diminetii, dezmerdat de cele intai razeale soarelui, leganat de adierea vantului, de neatins de ochii fluturilor. Sau, continuascriitorul cum s-ar mai zice la noi in taraneste, era frumoasa de mama focului; la soare te puteai uita, iar la dansa ba. Comparatiile, hiperbolele, metaforele folosite de scriitor inconti-nuarea portretului fetei sunt comparabile cu cele ale lui Eminescu, din Calin si alelui G. Cosbuc, din Nunta Zamfirei. Sentimentele de dragoste reciproca sunt sugesivevocate: Harap-Alb o prapadea din ochi de draga () si ea fura cu ochii, din cand in cand, pe Harap-Alb, si in inima ei parca se petrecea nu stiu ce poate vreun dor ascuns, care nu-ivenea a-l spune. Vorba cantecului: Fugi de-acolo, vina-n coace! / Sezi binisor, nu-mi da pace!. Bucuria dragostei ii facea pe cei doi sa mearga fara a simti ca merg parandu-li-secalea scurta si vremea si mai scurta; ziua ceas si ceasul clipa; da, cum e omul cand mergela drum cu dragostea alaturea. Ajungand la imparatie, surprins de frumusetea fetei,Spanul se repede sa ia in brate fata de pe cal, dar aceasta il respinge adresandu-i-se:Lipsesti dinaintea mea, Spanule. Doar n-am venit pentru tine, s-am venit pentru Hrap-Alb, caci el este adevaratul nepot al imparatului Verde. Spanul, vazand ca a fost data invileag inselatoria sa, se repede ca un cane turbat si reteaza capul lui Harap-Alb. Fata deimparat pune capul lui Harap-Alb la loc, il inconjoara cu cele trei smicele de mar dulce, ilstropeste cu apa vie si-l invie, acesta simtindu-se ca dupa un somn greu. Calul lui Harap-

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Oana Neagu liked this
Ana Maria liked this
Lamasanu Iulian liked this
Apostol Andreea liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->