obiect de studiu

Cap1. Introducere în ecologie si ecotoxicologie definitii

poluare

Obiect de studiu:
Ecologia – ştiinţa care studiază modul în care organismele interacţionează cu
factorii biotici si abiotici în mediul înconjurător.
biologie
Stiinte inrudite: hidrobiologie
limnologie
Ecotoxicologia - ştiinţa care studiază acţiunea factorilor poluanţi asupra
ecosistemelor şi modificările induse în ecosferă.
Stiinte inrudite: toxicologia mediului
sanatatea mediului

Ecotoxicologia studiază în plus faţă de ecologie acţiunea poluanţilor asupra

relaţiilor dintre vieţuitoare şi modul în care aceste relaţii pot modifica
compoziţia şi funcţiile organismelor din cadrul ecosistemelor.
1
 Mediul înconjurător
• Mediul înconjurător = ansamblul de factori naturali şi artificiali,
fizici, biologici şi sociali, în care trăieşte omul, organizându-şi viaţa
biologică, materială şi spirituală, din care îşi procură resursele, organice şi
anorganice şi în care înapoiază resturile sau materialele refolosibile din
procesele de producţie şi de consum.

• Mediul înconjurător poate fi clasificat după diferite criterii:

– topogeografic;
– acţiunea pe care o exercită asupra organismelor;
– compoziţie şi structură;
– gradul de intervenţie a omului în modelarea mediului.
2
 Ecosfera
Biosfera = invelis al planetei care contine ansamblul de organisme vii si in
care viata este posibila in permanenta.

Parabiosfera = invelis al planetei in care viata nu este posibila (paturile

superioare ale atmosferei si cele inferioare ale hidrosferei si litosferei).

Ecosfera -= Biosfera + Parabiosfera

3
Evolutia biosferei

5
4
 Structura biosferei
Structura spatiala
 COMUNITATI ACVATICE
• Ecosisteme lentice (lacuri naturale, balti, mlastini, turbarii, lagune, lacuri artificiale,
elestee si iazuri);
• Ecosisteme lotice (parauri, rauri si fluvii);
• Ape subterane (ape vadoase, ape junvenile, ape de zacamant, ape fosile, ape geotermale
si ape freatice de mica adancime);

 COMUNITATI TERESTRE
• Tundre (cu arbusti, subarbusti, muschi);
• Paduri (de conifere subarctice si subalpine, cu fruze cazatoare de climat temperat si
pluviale ecuatoriene);
• Deserturi;

• Savane .
5
Zonarea verticala a biosferei

6
 Structura biosferei
Structura functionala

7
 Factori de degrarade ai biosferei - poluare

Poluare = contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor.

Poluare naturala
artificiala

Surse de perturbare in prezent:

scaderea continua a diversitatii organismelor in mediile exploatate de om;
intreruperea circuitului materie;
modificarea fluxului de energie.

8
 TERMEN DEFINIŢIE
abiotic factor ecologic de natură fizico-chimică sau morfologică, controlat în întregime de parametrii abiotici (exemplu: factorii
climatici, edafici, topografici şi hidrografici);
aerob care nu poate trăi fără oxigen;
afotic zonă în care nu pătrunde lumina;
alge organisme unicelulare sau pluricelulare coloniale şi plante acvatice. Algele acvatice sunt în marea lor majoritate plante
microscopice, care conţin clorofilă şi se dezvoltă prin fotosinteză;
anaerob care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen;
anoxic lipsit de oxigen;
antropic propriu omului şi/sau care rezultă din activitatea sa;
autoepurare rezultatul unui ansamblu de mecanisme biochimice care face ca un ecosistem acvatic să transforme şi să asimileze o
încărcătură de poluanţi organici;
autoreglare mecanism care permite materiei vii să-şi adapteze metabolismul la condiţiile de mediu;
autotrof organism capabil de a sintetiza substanţe organice, pornind de la elemente anorganice prin intermediul fotosintezei sau
chemosintezei;
biocenoză ansamblu de organisme vii care ocupă un mediu alcătuit din populaţii legate teritorial;
biogen care este produs de materia vie sau care este necesar vieţii;
biotop ansamblul condiţiilor de mediu care constituie locul de viaţă al organismelor vii;
biodiversitate varietăţi de viaţă la toate nivelurile;
biomasă cantitatea de substanţă organică acumulată într-o perioadă de timp şi existentă la un moment dat;
chemosinteză fenomen prin care organismele vii autotrofe utilizează, în sinteza organică, energia chimică rezultată prin oxidarea unor
substanţe minerale;
chemotrofie capacitatea organismelor de a obţine energie din substraturi minerale (chemosinteză);
cianoficee alge albastre;
circuit biogeochimic cale de circulaţie a materiei în natură;
clorofilă pigment care se găseşte în părţile verzi ale plantelor, şi care joacă un rol important în procesul de fotosinteză;
consumatori organisme care nu pot produce materie organică nouă prin fotosinteză sau chemosinteză;
denitrificare descompunerea de către bacterii a nitraţilor, având drept consecinţă eliberarea azotului;
descompunere reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată, trece în mai multe substanţe
cu molecule de structură mai simplă;
descompunători microorganisme care degradează materia organică;
detritus materie fină rezultată în urma descompunerii materiei vii;
diatomee alge brun-gălbui.
ecosistem unitate organizatorică elementară a ecosferei alcătuită din biotop ocupat de biocenoză;
ecoton zonă de contact între ecosisteme diferite sau între stadii diferite ale unei succesiuni ecologice;
 TERMEN DEFINIŢIE
edafic referitor la sol;
epifite plante aeriene care îşi obţin substanţele nutritive şi apa din precipitaţii;
eutrof caracteristica unui mediu bogat în nutrienţi şi cu o producţie primară foarte ridicată;
eufotic zonă în care lumina pătrunde în cantitate suficientă pentru desfăşurarea procesului de fotosinteză
evapotranspiraţie fenomenul de evaporarea al apei de la nivelul vegetaţie;
factor limitant factor ecologic pentru care valoarea intensităţii sau concentraţiei controlează nivelul de dezvoltare global al unei populaţii;
fetch distanţă pe care o parcurge vântul în planul apei, fără schimbări apreciabile a direcţiei sau intensităţii amestecului turbulent;
fotosinteză proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanţe organice din dioxid de carbon şi apă şi eliberează oxigen, care
se desfăşoară prin absorţia luminii solare de către clorofilă,
fototropie capacitatea organismelor de a utiliza lumina ca sursă de energie (fotosinteză);
guano rocă sedimentară folosită ca îngrăşământ organic natural, formată din excremente şi resturi ale unor păsări ihtiofage;
habitat locul unde trăieşte o specie şi mediul său biotic şi abiotic;
hidrofite plante acvatice;
heterotrof organism care se hrăneşte numai cu substanţe organice, neavând capacitatea de a sintetiza substanţele organice din cele
anorganice;
heliofite plante dependente de lumina soarelui;
hidrosferă învelişul de apă al globului, alcătuit din oceane, mări, lacuri, gheţari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi şi gheţuri;
hidrosistem ecosistem legat de mediul acvatic;
ihtiofag care se hrăneşte în cea mai mare parte cu peşte;
lanţ trofic unitate de transformare şi circulaţie a hranei de la specie la alta;
lentic caracterizând apele stătătoare care au o viteză de curgere foarte mică;
limnic fenomen integrat lacului;
lotic/reofil caracterizând apele curgătoare;
macrofite vegetaţie de talie mare;
metabolism totalitatea proceselor complete de sinteză, de degradare şi de dezasimilare, pe care le suferă substanţele într-un organism viu;
necton organisme care se deplasează activ în masa de apă împotriva curentului;
nivel trofic specii de organisme cu aceleaşi funcţii trofice şi aflate la acelaşi număr de trepte faţă de nivelul de bază al producătorilor
primari;
 TERMEN DEFINIŢIE
nişă ecologică locul şi rolul unui organism în funcţionarea unui ecosistem;
oligotrofie caracteristica unui mediu sărac în nutrienţi;
pelagic masa de apă din larg împreună cu organismele caracteristice;
perifiton totalitatea organismelor care trăiesc fixate pe/ sau în apropierea macrovegetaţiei;
plancton totalitatea organismelor pelagice sau litorale cu mobilitate limitată, împărţite în:
picoplancton sau bacterioplancton  2 m;
nanoplancton (fito şi zooplancton) 2 20m;
microplancton (fito şi zooplancton) 20  200m;
mezoplancton (zooplancton) 0,2  5 mm;
macroplancton (zooplancton)  5 mm;
pleuston grupare de organisme care trăieşte la interfaţa aer-apă;
populaţie grup de organisme din aceeaşi specie care ocupă acelaşi habitat;
producţie primară energia acumulată de plante sub formă de substanţă organică;
producători primari ansamblu de organisme autotrofe care stau la baza reţelei trofice;
respiraţie totalitatea proceselor fiziologice de schimb de gaze între organismele vii şi mediul înconjurător;
reţea hidrografică ansamblul format din cursurile de apă care alimentează cursul principal;
relaţii trofice relaţii de ordin alimentar între organisme aflate pe niveluri trofice diferite;
saprofilie afinitate pentru substratul bogat în materie organică în descompunere;
seston particule vii sau moarte aflate în suspensie în masa de apă;
structură trofică rezultatul relaţiilor de nutriţie dintre speciile unei biocenoze;
transparenţă claritatea apei, care poate fi estimată prin adâncimea până la care putem vedea discurile Secchi introduse în masa de apă;
trofie care priveşte circulaţia alimentelor din ecosisteme;
trofogen procesul sau zona producătoare de materie organică;
trofolitic procesul sau zona de degradare a materiei organice;
zonă ripariană zonă aparţinând unui curs de apă.