Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Eugen Barbu, Groapa

Eugen Barbu, Groapa

Ratings: (0)|Views: 2|Likes:
Published by Maria Cristian

More info:

Published by: Maria Cristian on Oct 12, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/03/2011

pdf

text

original

 
Eugen Barbu
GROAPA
CuprinsNuntă...............................Iepe de şişic............................Lume ...............................Didina..............................Ghetele..............................La spovedit............................Moartea lui Marin Pisică....................Ramazanul............................Pomana lui Mielu........................Sinefta...............................Nea Fane . . . ..........................Balul meseriaşilor........................Săptămâna brânzei .......................„Rudele" lui Bică-Jumate.................La pârnaie............................Aia mică..............................La Borţoasa ..........................Priveghi...........................Stăpânul.............................Stere...............................În câmp la „Căţelu”.................Morcovii.............................Vânzarea...........................Peste rufe fâlfâia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe.- Noroc, şefule! aruncă unul.- Noroc!Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă şi pantalonistrânşi pe pulpe. Mijlocul şi-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ţinte.Şedea şi privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Oraşulscânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mişuna vântul de vară. Gunoieriiaprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare.Se descălţară. Aveau tălpile negre, tăiate şi pline de răni. Le perpeleaula căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât nişte viţei, flocoşi şirăi. Lătrară spre groapă şi se repeziră către marginile ei înalte.Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută şiosoasă, aplecată de şale îi alungă din preajma ei şi se depărtă. Dulăii îşiscuturau laţele, muşcându-şi puricii din blănile vechi.- Huo! Na pagubelor! strigă nevasta şi aruncă bolovani după ei.Ceata se împrăştie. Se strânse apoi mai departe.
1
 
Gunoierii beau ţuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecudin mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ştergându-şi barba cumâna lată şi păroasă. Muierea se uita la el, aşteptându-şi rândul. Le pusedinainte blide de tablă în care aburea o fiertură.Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau Ungur ileizbite.Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalţi şedeau pe vine în jurul meseicu trei picioare, luminaţi de flăcările focului. Aveau feţe ascuţite, prelungi.De sub şepcile murdare le ieşea părul întunecat pe frunţile înguste şi, subcozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiauneîntrerupt, urmăriţi de câini. Mâinile murdare apucau cu îndemânare.Dulăii se apropiară, încăierându-se. Femeia le aruncă o bucată tare depâine. Se iscă o bătălie înfricoşătoare. Trupurile animalelor se încordară,ochii lor galbeni sclipeau, se sfâşiară urlând, îşi apucară beregăţile, căzurăunul peste altul şi căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuţindu-i cu altebucăţi pe care le zvârleau din ce în ce mai departe.Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roşie,pierită. Fumau sprijiniţi în cozile lopeţilor. Erau osteniţi şi strânseră paielerare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea abălegar încins.Începea o noapte liniştită. inii se ogongă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mişcară cozile groase şi hămăiră scurt,stins. Încet, îşi lăsară capetele lungi şi mândre pe gheare şi moţăiră cuochii deschişi.Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore şi întingea miezul depâine în resturile răcite.Se auziră cocoşii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins şi pustiual Cuţaridei, mai răzbeau înjuturile ruţaşilor. Glodul suna subcopitele cailor. Într-o parte se desluşeau câteva străzi înguste cu case joase.Când îşi adusese Grigore nevasta şi lopata să-şi sape bordeiul, împrejurnu era ţipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii şi guraei adâncă. De primăvara până dădea viscolul mai schimba o vorbă, douăcu gunoierii. Ăştia erau nişte drăngălăi de la ţară, cam leneşi şi hoţi,slugărind Bucureştiul, cărând tot ce lepăda oraşul. Mureau de tineri, loviţide oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muierifără căpătâi ca şi ei. Acestea le lepădau copiii prin şanţurile Cuţaridei.Altfel, băieţi veseli. Soseau dimineaţa la rampă, fluierând şi înghiontindu-se, împingând tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtaumături lungi de nuiele. Desculţi şi flămânzi, beţivi şi răi, trebuia să ţipi la eica să te asculte, că şi el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzealucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii îşi spuneau printre dinţi:- Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea şi sudoarea, o să te tăiem, o să-ţi scoatem maţele afară!Dumnezeu îl ştia câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le maidădea câte ceva de mâncare, îşi rupea de la gură, că-i ştia amărâţi.- Să fie de sufletul mamii, zicea, şi bătea o cruce mare, aplecându-sede şale până în pământ.Gunoierii mâncau cu lăcomie, îşi ştergeau gurile sălbatice şi mormăiau
2
 
te o înjutu. Unii îl nuiau are bani ascui şi i-o spuneauprivindu-l cu ochii lor răi. Bătrânul nu le răspundea. Era tăcut şi mâhnit. N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături,şi, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roşii şi pe la mijlocul verii lepăzea să nu le mănânce câinii, flămânzi şi ăştia, gata să apuce ce le cădeasub fălci. Ţinea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau larampă, făcea socoteala chivuţelor care adunau trenţe pentru o fabrică detextile şi strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe bansă-şi cumpere un loc mai la faţă spre Griviţa, să-şi ridice o casă când n-omai putea să muncească. Omul zgârcit, de credinţă, nu spunea un lucru dedouă ori. Văzuse lume cât nisipul mării, era mâncat şi de bine, şi de rău.Până la urmă îi îmblânzise. Adunase vreo trei pe lângă el, le ajutase să-şisape câte un bordei şi le botezase copiii.Cât şezuse singur îi fusese mai greu. Ţinea şi o nevastă slută, devorbea şi nu mai isprăvea. El, mut. Când ieşea o vorbă din gura lui,răsărea soarele. Înmormântase mulţi, era singur, sărac şi silnic. Întresprâncenele negre i se săpase semnul posomorârii. Avea ochii duşi înfundul capului. În ei mocnea mereu un foc neostenit. Iute şi mânios, nu selăsa înşelat la socoteli. Când se mai întindea câte unul la vorbă, ridica opalmă grea. Era de ajuns.Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre margineagropii, de-a lungul drumului Cuţaridei. Lume nevoiaşă, ceferişti de lucraula stat, meserii pe banii lor, nişte zidari, plini de copii, cu muierifrumoase şi parşive, un negustor care ridicase odăi de zid şi deschisesecârciumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier şi ucenic; semăna aaşezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele.Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau peneştiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-o parte. Nu mai cunoşteai.Se ridicau case de lut, se croiau uliţe noi şi soseau alţi vecini. Se numea cănu mai e singur. Începuse să-i cunoască pe fiecare după nume, bea cu eila cârciumă, se împrieteniseră, se ajutau unul pe altul, că aşa-s oameniisăraci: îşi cred unul altuia mai repede. Cei mai mulţi lucrau la Căile Ferate,Grigore îi vedea când plecau la treabă. Îşi dădeau bună dimineaţa, şi searase întâlneau în prăvălia negustorului, ciocnind câte un ciocan de rachiu.Necăjiţi şi ăştia, aveau copii mulţi, nu se ajungeau cu banii, nu le era uşorsă trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu telăsau la vreun necaz.Când se strica timpul, se culcau devreme, osteniţi. Rămânea singur cubaba lui. Plecau şi gunoierii în judeţ la ei, să se pună pe trai. Pânăprimăvara nu-i mai vedeai. Aglaia stngea ce mai avea pe afară,cumpărau de la Obor un sac de faină şi unul de mălai, două sute de chilede cartofi, aşezau murături la butoi şi aşteptau amândoi iarna. Salcâmiirari ai Cuţaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învineţea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leşiaticcădea câte un stol de brabeti, împrăştiindu-se pe pământul tare. Nu maisoseau nici ruţele. În noiembrie, toată frumusea aceea lisedespuia. Maidanul îşi schimba culoarea. Scoarţa roşcovană căpăta o dungăcum e fierul care străbătea burta de buruieni uscate. Lumina albicioasă asoarelui abia sticlea.- Vine
bălana...
 îi spunea nevestei.
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->