UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

SPAŢIUL SUD-EST EUROPEAN

ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞIINŢIFICE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ
STRATEGII XXI
- 12-13 APRILIE 2007, BUCUREŞTI –

Secţiunea 12:
ACŢIUNI ENERGO-INFORMAŢIONALE

Coordonator:
col (r.). prof. univ. dr. Constantin Teodorescu

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

BUCUREŞTI, 2007

1
Moderatori:
col. (r.) prof. univ. dr. Constantin TEODORESCU
col. (r.) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU

Coperta: Elena PLEŞANU

COPYRIGHT: Sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor aferente, cu

condiţia precizării sursei.

• Responsabilitatea privind conţinutul revine în totalitate autorilor.

ISBN 978-973-663-551-0 (general)

ISBN 978-973-663-528-1

2
 CUPRINS
PROPRIETĂŢILE DE CONVERTOR ENERGETIC
ALE ORGANISMULUI SUBIECŢILOR PSIHOKINETICI....................................... 7
Ing. Marius ARGHIRESCU

STĂRILE CREIERULUI. HOLISM. STIMULARE ALTERNATIVĂ..................... 11

Ing. Eugen BÎRGĂOANU

STARE A MATERIEI VII, BIOMAGNETISMUL,

DETERMINARE ŞI ATESTARE............................................................................... 20
Lucreţia Eugenia BREZEANU

BENEFIQUE EFFECTS OF Qi-Gong PRACTICES

ON THE HUMAN INFORMATION ENERGETIC SYSTEMS ............................... 25
Ionela-Simona COFARU

DEZINFORMAREA CA ARTĂ A DISIMULĂRII ................................................... 33

Lt. col. drd. Doru ENACHE

CONSIDERAŢII ASUPRA „GÂNDITORULUI

DE HAMANGIA” FĂCUTE DE VASILE DROJ, ARTIST
PLASTIC ROMÂN ..................................................................................................... 42
Marioara GODEANU

TEORIA INTERFEŢELOR, ANTROPOLOGIA

INFORMAŢIONALĂ ŞI PROCESELE ENERGO-INFORMAŢIONALE............... 47
Cornelia GUJA

TEORIA MORFOGENETICǍ
(Sau despre dinamica câmpurilor morfice).................................................................. 62
Prof. dr. psiholog - parapsiholog Lucian IORDĂNESCU

INFLUENŢA NOCIVĂ A CÂMPURILOR DE TORSIUNE

(INFORMAŢIONALE) ASUPRA SISTEMELOR BIOLOGICE.
Cauze. Patologie. Remedii........................................................................................... 73
Cercet. st. Victor JALO

BAZELE FUNDAMENTALE ALE UNEI TEHNOLOGII DE VÂRF .................... 83

Cercet. şt. Victor JALO

CONSIDERAŢII ASUPRA CONCEPTELE DE BIOENERGIE

ŞI BIOENERGETICĂ .................................................................................................. 96
Ioan MAMULAŞ

3
PIRAMIDA ÎNTRE SPECTRUL LUMINII ŞI NUMĂRUL PRIM ....................... 109
Mihaela MURARU – MÂNDREA

EVALUAREA GLOBALĂ, INFORMATIONALĂ,

ENERGETICĂ A ORGANISMULUI – ALGORITM
MODERN MULTIDIMENSIONAL DE DIAGNOSTIC ŞI TERAPIE................... 113
Rodica Liana MĂRGINEAN
Luminita PLEŞCA MANEA
Ana Maria MĂRGINEANU
Gelu RĂDUCANU

EXPERIENŢE TRANSPERSONALE ...................................................................... 121

Maria-Melania MICUŢ
Crina-Valentina ŢURCAŞ
Maria OCNĂRESCU

NOUVELLE APPROCHE DU VIVANT EN MEDECINE

ET EN BIOLOGIE MONTRANT LES INTER
RELATIONS AVEC L’ENVIRONNEMENT
GEOPHYSIQUE ET ELECTROMAGNETIQUE.................................................... 133
Thadé NAVROCKI
Didier TARTE

POSIBILITATEA ÎMBUNĂTĂŢIRII PERFORMANŢELOR

MILITARILOR PRIN PRACTICAREA UNOR SISTEME
DE GIMNASTICI ENERGETICE............................................................................ 145
Alexandru PAP
Ana Beatrice NICULIŢĂ

ABOUT A PROBLEM OF USERS PROTECTION

FROM NEGATIVE INFLUENCE OF ELECTRONIC TECHNIQUE.................... 150
Anatoly PAVLENKO

CÂTEVA CONSIDERAŢII DESPRE

REMODELAREA CEREBRALĂ FRECVENŢMETRICĂ..................................... 160
Ing. Vadim-Alexandru PUNGULESCU

APA ENERGIZATĂ CU PENDULUL DIN BAZALT ........................................... 173

- remediu natural de tratament
Elena RIZOIU

PERCEPŢIA REALITĂŢII ....................................................................................... 177

Ana-Maria ROŞIANU

4
LOCALIZAREA ŢINTELOR STRATEGICE PRIN
MIJLOACE EXTRASENZORIALE......................................................................... 187
Vasile RUDAN

PHENOMENES NEGATIFS SUR LA SANTE

DES HOMMES ET DES ANIMAUX LIES AUX ANTENNES RELAIS
INSTALLEES A GRANDE DISTANCE ................................................................. 192
Alexandre RUSANOV
Jean UGEN

AURA – SISTEM ENERGOINFORMAŢIONAL

Existenţă. Structură. Cercetare. Metodă unicat de monitorizare a Aurei .................. 204
Dan-Maximilian SABAU
Victor JALO

CORELAŢIA DINTRE SALARIAT (MEMBRU)

ŞI ORGANIZAŢIE.................................................................................................... 216
Col. (r) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU

PARANORMAL ENERGO-INFORMATIONAL
PHENOMENA IN THE SPHERE OF CREATIVITY ............................................. 222
Traian D. STĂNCIULESCU

PERCEPŢIA DE LA DISTANŢĂ ŞI TELECHINEZIA.

MINTEA COMANDĂ MATERIEI.
FIE CA FORŢA SĂ FIE CU TINE !......................................................................... 236
Col. dr. Emil STRĂINU

PSIHICUL UMAN SI STĂRILE DE CONŞTIINŢĂ

MODIFICATĂ, OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL
ACTULUI TERAPEUTIC HOLISTIC INTEGRATIV.
O ABORDARE PLURIDISCIPLINARĂ ................................................................. 246
Vasile TEODOR

”REZERVOPEDIA” ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE........................ 263

Col. (r.) prof. univ. dr. Constantin TEODORESCU

FORŢELE UNIVERSALE, INTERACŢIUNI

CU ACTIVITATEA UMANĂ .................................................................................. 271
Horia VERTAN
Lucian ISTODE

CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND ASIGURAREA PSIHOLOGICĂ

ÎN CAZ DE DEZASTRE DIN PERSPECTIVA PROTECŢIEI CIVILE................. 275
Corina ZAHARIA
Radu ANDRICIUC

5
6
 PROPRIETĂŢILE DE CONVERTOR ENERGETIC
ALE ORGANISMULUI SUBIECŢILOR PSIHOKINETICI

Ing. Marius ARGHIRESCU*

Abstract
The human body and psychokinetic capabilities, having an important component, that
of microwaves. The conclusion is that the telekinetic product is a component of our own
magnetic field.

1. Introducere

Este cunoscut faptul că –în cazul subiecţilor cu capabilităţi paranormale

de tip psihokinetic , lucrul mecanic produs prin deplasarea realizată prin
intermediul biocâmpului propriu de către subiecţii posedând capabilităţi
psihokinetice de tipul telekineziei şi levitaţiei, reuşesc producerea unui lucru
mecanic sensibil mai mare decât energia de care dispune biocâmpul propriu prin
componentele electromagnetice luxonice şi de microunde, dintre care cea mai
puternică se consideră a fi-conform determinărilor, componenta de microunde,
care la subiecţii cu capabilităţi psihokinetice precum subiectul Nina Kulaghina,
ajunge la o putere specifică de 20µW/cm2 –dublă faţă de subiecţii normali, [1],
corelată cu un câmp magnetic propriu de 10.000 de ori mai mare decât cel al
subiecţilor obişnuiţi în zona capului, dar totuşi de 10 ori mai slab decât câmpul
magnetic terrestru (care are valoarea de 0,5Gs). Concluzia privind valoarea mai
mare a lucrului mecanic produs telekinetic decât a energiei componentei
electromagnetice a biocâmpului este susţinută şi de cercetările lui B. Herbert
care au evidenţiat generarea unei forţe de 8340 dyne (gr.xcm/s2) care acţionează
asupra unei mase de cca 22gr. , în cazul acţiunii telekinetice produsă de N.
Kulaghina [2].

2. Teorie explicativă Fig.1

Această aparentă contradicţie cu legea

conservării energiei se poate explica printr-un
model etherono-solitonic de electron în
cadrul unei teorii etherono-solitonice a
câmpurilor dezvoltată de autor [3], conform
căreia fotonii de radiaţie scalară radionică

7
 reprezintă perechi de fotoni vectoriali, de radiaţie electromagnetică,
cuplaţi cu spinii opuşi şi cu masă comparabilă cu a fotonilor de radiaţie
UV şi X, fiind fotoni de câmp scalar ionizanţi, emişi de volumul cuantic
al particulelor elementare la vibrarea mecani-electromagnetică în şocuri a
particulelor elementare (protoni, electroni, etc.) ca urmare a inducerii de
vibraţie intrinsecă particulei a centrolului superdens al acesteia, cu
perturbarea structurii şi stabilităţii volumului cuantic al particulei care
astfel devine penetrabil de către fotoni de radiaţie electromagnetică din
spectrul IR, care în starea neperturbată a particulei elementare, sunt
reflectaţi.
Emisia de cuante ale câmpului scalar radionic, de energie: ∈v = hνv , are loc-
conform teoriei, prin perturbarea volumului cuantic al particulei cu o energie de
vibrare în şocuri de valoare: Er ≥ ∈v/100 per impuls şi penetrarea cvasi-
simultană a acestui volum cuantic astfel perturbat, de către n fotoni de radiaţie
IR de energie: ∈i = hνi (neionizanţi), preluaţi din energia termo-radiativă a
spaţiului sau a mediului material adiacent, fotoni convertiţi vortexial în
interiorul volumului cuantic al particulei într-o cuantă de câmp scalar ionizantă,
de energie ∈v , (fig.14), emisă conform ecuaţiei:

(1) n. hνi + Er → hνv ; hνv = n.hνi , (n≥100); Er ≥ hνv /100,

νv = 1015 –1017 Hz

Acest mecanism de emisie de radiaţie scalară considerat teoretic.,

corespunde rezultatelor experimentale obţinute de Thomas G. Hieronymus în
anul 1946, [4], care a evidenţiat emisia de radiaţie de tip scalar, ce poate trece
atât printr-o prismă cât şi printr-o bară de cupru, cu energia cuantelor
corespunzătoare spectrului violet-ultraviolet, prin vibrarea electromagnetică a
componenţilor atomici ai probei-ţintă.
Faptul că cuantele de câmp scalar radionic sunt ionizante, corelat cu
concluzia că emisia de radiaţie scalară radionică poate fi indusă de o energie de
vibrare în şocuri a sarcinilor, de până la 100 ori mai mică decât energia cuantei
scalare emise prin conversie de energie cuantică termo-radiativă a spaţiului,
explică-conform teoriei, producerea de bioplasmă de către organismele vii prin
emisia de microunde nesinusoidale de către acestea şi-în particular, fenomenele
de tip telekinetic produse de subiecţii paranormali prin intermediul bioplasmei
(telekinezie, levitaţie) sau direct (îndoire de metale ţinute între degete, la rece),
în concordanţă şi cu experimentele privind efectul kinetobaric [5,6] şi efectul
Hutchison [7].

3. Posibile aplicaţii militare ale teoriei exlicative

Efectul biotronic de îndoire şi de rupere a metalelor prin biocâmp a fost

reprodus experimental în cadrul efectului Hutchison [7], care a realizat prin

8
intermediul unei interferenţe de unde electromagnetice în prezenţa unui câmp
electrostatic de peste 30KV, atât levitaţia unor obiecte relativ grele (ferăstrău,
bilă metalică, etc.) cât şi ruperea indusă nemecanic la rece, a unor materiale dure
precum metalele, cu un nivel scăzut de putere specifică, (W/kg).
Acest efect, corelat cu ipoteza prezentată privind explicarea microfizică a
efectelor telekinetice prin rolul de convertor energetic al organismului uman,
poate face şi face deja-în SUA, Canada şi Rusia, obiectul unor cercetări militare
deoarece în cadrul acţiunilor de război electronic este de urmărit şi posibilitatea
distrugerii cu ajutorul radiaţiei, de la distanţă, a unor structuri materiale sau a
aparaturii instalaţiilor inamice.
Folosirea microundelor pentru distrugere de roci, în asociere cu un
procedeu mecanic, este realizată şi în prezent, cu microunde obişnuite de 2,45
GHz (frecvenţa de realiniere a particulelor bipolare datorită conţinutului de apă
liberă şi legată din interiorul rocilor).
Pentru distrugerea de la distanţă a unei aparaturi electronice mai slab
protejate prin ecranare electromagnetică, ipoteza explicativă anterior prezentată
poate fi utilizată prin inducerea de radiaţie radionică scalară ionizantă ca urmare
a utilizării microundelor produse în impulsuri, la o frecvenţă de rezonanţă
fononică cu atomii reţelei cristaline de distrus şi prin asociere cu unde
electromagnetice de aceeaşi frecvenţă, de rezonanţă fononică cu reţeaua
cristalină de distrus, , produse în pulsuri de scurtă durată dar de putere mare;
(astfel încât componenta electrică a acestora să fie de intensitate cât mai mare,
pentru a permite prin polarizare electrică, desprinderea de atom a unor electroni
periferici, la acţiunea specifică şi a microundelor în impulsuri asupra acestor
electroni).
Pentru distrugerea „la rece” cu microunde de rezonanţă a unor structuri cu
reţea cristalină, în prezent se poate utiliza efectul de emisie secundară
electronică rezonantă tip „multipactor”, (Philo T. Farnsworth,1930, [8]), ce are
loc la frecvenţa microundelor (0,3÷30 GHz), de rezonanţă cu electronii liberi
vibraţi între două suprafeţe metalice sau între două plane atomice adiacente, de
câmpul electric al undei, astfel încât se generează producerea în cascadă, a
electronilor liberi generaţi, până la atingerea unei valori de saturaţie, cu efect de
distrugere a dispozitivului de microunde emisiv sau a unui dispozitiv-ţintă.

BIBLIOGRAFIE:

[1] E. Celan-„Biocâmp şi bioradiaţie”, Ed. TEORA, Bucureşti, 1994

[2] E. Celan-„Războiul parapsihologic”, Ed. TEORA, Bucureşti, 1992
[3] M.Arghirescu-„Revenire la idealul clasic”, Edit. Unversităţii naţionale de
apărare, Buureşti, 2005

9
[4] brevet US 2482773-Thomas G. Hieroymus
[5] W. Peschka-Kinetobaric Effect as possible Basis for a New Propulsion
Principle, Raumfahrforschung, no 18, (1974);
[6] I. Mamulaş- Psihokinezia, Ed. Teora, Bucureşti, 1993, p. 63
[7] J. Hutchison- The Hutchison Effect Apparatus, Proc. of the first Symposium
on New Energy, Denber, p. 199, may 1994
[8] A. Woode, J. Petit-Diagnostic investigation into the Multipactor Effect,
Estec working paper, p.1556, Noordwijk, nov. 1989

* O.S.I.M.-Bucureşti

10
 STĂRILE CREIERULUI. HOLISM. STIMULARE
ALTERNATIVĂ.

Ing. Eugen BÎRGĂOANU*

I. Definiţie, introducere

Definiţia din dicţionar a memoriei este – proces psihic care constă în

întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor,
cunoştinţelor etc. din trecut. Este o definiţie seacă şi care nu lasă să se întrevadă
importanţa capitală a acestei noţiuni, memoria.
Fără memorie noi nu am trăi decât în prezent, pentru că de fapt
continuitatea vieţii noastre depinde de această substanţă numită memorie. Ea
este cea care produce notele care se combină pentru a ţese disonanţele şi
armoniile unei vieţi individuale. Ea este cea care ne face unici.
Puţini se gândesc la importanţa memoriei însă fiinţele dotate cu o
memorie extraordinară au fascinat lumea şi au jucat un rol important în istorie.
Henrich Heinekin – memora fraze încă de la o vârstă foarte fragedă. La 10
luni, vârstă la care cei mai mulţi dintre noi de abia ajung să spună mama,
Heinrich era capabil să reţină şi să recite texte lungi, atât în versuri cât şi în
proză. La 15 luni a învăţat istoria, la 2 ani latina şi franceza. La această vârstă
ştia deja să scrie. Deşi locuia în Lubeck, în Germania era pasionat de Danemarca
căreia îi cunoştea perfect istoria şi geografia. În 1725, regele Danemarcei l-a
invitat la curtea sa pe copil care avea atunci 4 ani. Micuţul trebuie să le fi dat
ceva complexe curtezanilor săi, căci a răspuns la diverse întrebări puse în trei
limbi şi a recitat aproximativ o mie patru sute de pagini din clasicii latini.
Racine – recita piese întregi după ce le citise o singură dată.
Toscanini – avea o memorie muzicală excelentă. Despre el se povesteşte
că în timpul unei repetiţii, el fiind dirijor, un fagotist nu cânta. Interpelat
fagotistul a explicat că are defectă o clapetă la instrument şi nu poate lua o notă.
După ce s-a gândit un moment, toscanini i-a răspuns ferm, poţi cânta liniştit,
această notă nu apare în program.
Robert Fischer – poate cel mai celebru dintre campionii mondiali de şah
era renumit pentru memoria sa uluitoare, el avea în memorie sute de partide şi
ceilalţi şahişti spuneau despre el că este o bibliotecă ambulantă.

11
 Nikola Tesla – inginerul de origine română, care a făcut descoperiri
uluitoare până şi pentru această epocă, spunea că toate invenţiile lui le accesa
din memoria sa căzând într-o stare de visare.
Aşadar fie că este vorba despre carieră, de viaţa socială, de studii, de
domeniul profesional, sport, avocatură, joc sau reuşită financiară, o memorie
excelentă constituie un atu incomparabil.

II. Conştient – subconştient

Toate aspectele manifestate sunt discontinue, materia este alcătuită din

mici particule iar tot ceea ce pare solid şi consistent este de fapt discontinuu şi
iluzoriu. Chiar şi stările noastre de conştiinţă sunt discontinue. Există totuşi ceva
care leagă toate aceste momente, care păstrează continuitatea de la un moment la
altul şi acest ceva este de fapt memoria, singurul aspect continuu.
Există aici un aspect foarte interesant. Mulţi cred că de fapt totul trebuie
controlat, judecat, raţionat, dar de fapt mintea conştientă este limitată şi
paradoxal cu cât vrem să controlăm mai mult cu atât de fapt controlăm mai
puţin. De fapt subconştientul este mult mai puternic şi mai vast decât aspectul
controlat. Nimeni nu se gândeşte, cel puţin până în acest moment la
peristaltismul intestinal, la presiunea sanguină sau la tensiunea arterială şi totuşi
ele funcţionează perfect. Cercetători diverşi (Teodule Ribot, Raymond Abrezol
etc.) au demonstrat că de fapt subconştientul are răspuns la toate întrebările şi
problemele noastre, mai mult chiar, acest subconştient posedă calităţi
demiurgice, este omniprezent, omnipotent omniscient şi comunică permanent cu
toate structurile grosiere.
Din acest punct de vedere conştient – subconştient memoria se împarte în
două mare clase, distincte din punct de vedere funcţional şi structural:
1. Memoria de scurtă durată;
2. Memoria de lungă durată.
Despre memoria de scurtă durată s-au făcut studii aprofundate şi s-a
stabilit că în ultimă instanţă ea se manifestă sub forma unor sarcini electrice
stocate în creier, deci ar fi de natură electrică (atunci când unui subiect i se
aplică şocuri electrice imediat după ce a tocmai a învăţat ceva nou el uită totul),
din această memorie se face un transfer a oricărei informaţii noi înregistrate
către memoria de lungă durată, transfer care durează aproximativ 4 ore (dacă
după acest interval se aplică şocuri electrice subiectul nu mai uită nimic din ce a
învăţat), s-a stabilit chiar şi care este structura fizică din creier care realizează
acest transfer, hipocampul (dacă este distrus nu mai pot fi înmagazinate
informaţii noi în memoria de lungă durată).
Despre memoria de lungă durată nu s-a putut afla mare lucru, toţi
cercetătorii care au săpat adânc în această direcţie au concluzionat că această
memorie nu îşi are sediu în corpul fizic (orice parte a sistemului nervos este
lobotomiată, memoria de lungă durată nu este afectată).

12
 Nu se ştie exact care este mecanismul prin care informaţia trece în
memoria de lungă durată. Se pare că de fapt odată ce am căpătat o informaţie ea
trece automat în memoria de lungă durată dar noi nu o putem accesa decât dacă
trecerea s-a făcut într-un anumit mod. Este foarte importanta rata de trecere de la
memoria de scurtă durată la cea de lungă durată, capacitatea de a accesa
informaţia care există în memoria de lungă durată. În memoria de lungă durată
practic informaţia rămâne cvasipermanentă. Chiar dacă nu o mai folosim o
perioadă foarte mare de timp sau a fost captată în mod inconştient ea rămâne în
memoria de lungă durată şi în şedinţe de hipnoză sau regresie sau în momente
speciale noi putem să o accesăm şi să o folosim.
Cheia accesării memoriei de lungă durată este de fapt relaxarea. Pentru a
înţelege ce înseamnă această relaxare trebuie să înţelegem ce reprezintă undele
cerebrale.

III. Undele cerebrale

Semnalele electrice înregistrate cu senzori speciali de pe craniu se numesc

în limbaj medical unde cerebrale. Ele sunt foarte slabe, în mod curent valoarea
lor este în jur de 1 µV iar frecvenţa lor este cuprinsă între 0,5 şi 150 Hz.
Frecvenţa şi amplitudinea acestor semnale sunt legate de activitatea creierului.
Aceste unde cerebrale sunt vizualizate cu ajutorul electroencefalografului. Cele
mai importante unde cerebrale şi care sunt de obicei luate în calcul de către
medici sunt cele cuprinse în gama 0,5 – 40 Hz. De altfel pentru a putea vedea
frecvenţe mai mari sunt necesare electroencefalografe de o construcţie specială.
Există mai multe clasificări după gama de frecvenţă a acestor unde, cea mai
utilizată este următoarea:
• 0,5 – 4 Hz undele DELTA. Sunt unde care corespund stării
de funcţionare a creierului în somnul profund fără vise. Activitatea energetică la
nivelul creierului este cea mai redusă. Pe nivelele inferioare ale acestei game nu
există imagini mentale şi nici nu se manifestă conştiinţa corpului fizic. La un
adult aceste unde Delta apar doar 1,5 – 2 minute, atât cât durează starea de somn
fără vise în timpul unui ciclu de somn de aproximativ 1,5 ore. Experienţele pe
cobai au arătat că această funcţionare în delta este vitală pentru organismul fizic.
Dacă erau împiedicaţi să ajungă în starea de unde Delta în mai puţin de 3 zile
cobaii mureau. Atunci când organismul este privat de această relaxare apar
scurte momente când corpul cade pentru 5 – 10 minute în stare de somn profund
şi imediat apare senzaţia de odihnă. De altfel, prezenţa acestor unde mai este
asociată şi cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii sau
menţinerii sănătăţii. Această funcţionare în Delta mai poate fi obţinută şi prin
tehnici de meditaţie, dar presupune mult antrenament pentru a ajunge la
rezultate.
• 4 – 8 Hz undele THETA. Starea de somn cu vise. ) În
domeniul undelor Theta, neuronii transmit influxul nervos cu o frecvenţă sporită

13
faţă de undele Delta. Aici pot apărea imagini, dar totuşi realitatea exterioară nu
este experimentată sub nici o formă pe nivelele inferioare ale acestei game;
conştiinţa corpului fizic încă nu există sau apare într-o formă vagă, în care
părţile corpului apar ca entităţi distincte (deci nu se află în corelaţie unele cu
altele). Acestea sunt undele ce apar în timpul stării de somn cu vise. Ea este
proprie învăţării accelerate, autosugestiei, autovindecare, procesele de creaţie şi
în general procesele de regenerare. Undele Theta mai sunt asociate cu activităţi
creatoare şi artistice apărând mai ales la subiecţii umani care au preocupări
artistice creatoare: scriitori, poeţi, sculptori, pictori, regizori, actori. În gama 6 -8
Hz, denumite şi Alfa joase se găsesc majoritatea frecvenţelor care produc
regenerare rapidă la nivelul ţesuturilor organice ale corpului fizic, dar şi
regenerare la nivelul structurii psihice (ele sunt de altfel legate una de cealaltă).
Această gamă de unde corespunde şi experienţelor extracorporale (dedublări).
• 8 – 12 Hz undele ALFA. Starea de relaxare conştientă
completă a corpului. În starea de unde Alfa, spre deosebire de stările Delta şi
Theta, fiinţa este pe deplin conştientă de corpul său fizic şi, în plus, acesta este
pe deplin relaxat. În această stare atenţia noastră poate fi focalizată cu succes
atât în exterior pentru rezolvarea problemelor şi situaţiilor de tot felul cât şi în
interior pentru realizarea şi aprofundarea unei stări de meditaţie dinamică.
Undele Alfa sunt predominante în stările de concentrare sau de focalizare asupra
unui centru interior imobil (spre exemplu o stare de centrare în propria fiinţă). A
învăţa să ne generăm unde Alfa la voinţă înseamnă a realiza în primul rând o
anihilare considerabilă a stresului în viaţa cotidiană. În mod normal un copil de
până într-un an petrece peste 60 % din timpul său în starea de unde Delta, iar
majoritatea restului de timp este in Alfa. Până aproximativ pe la 4 ani 70 % din
activitatea unui copil este în starea de unde Alfa. Un copil şi când plânge şi când
ţipă şi când se enervează este în starea de unde Alfa. Statisticile noastre arată că
după 21 de ani nu se mai pot culege la un subiect obişnuit semnale
corespunzătoare undelor Alfa, în stare de veghe. Practic un adult funcţionează
pe frecvenţe foarte înalte care corespund unei activităţi intense a creierului. În
aceste stări înalte Beta comunicarea cu memoria de lungă durată este foarte
slabă. Starea de unde Alfa este propice învăţării accelerate, a unei limbi străine
sau ă oricăror informaţii noi. Practic în starea de unde Alfa ego-ul, spiritul critic,
care împiedică informaţia să ajungă în memoria de lungă durată este adormit. În
momentul respectiv memoria înmagazinează absolut orice informaţie cu care
vine în contact.
• 12Hz – undele BETA. Starea de veghe, starea în care
activitatea creierului este cea mai intensă, practic cea în care se desfăşoară
toate activităţile conştiente.

Mai jos sunt date câteva electroencefalograme înregistrate cu stările

descrise mai sus.

14
 Se observă că anvelopele care definesc starea de Delta sunt cele mai lente.
De altfel sub 0,5 Hz se consideră că s-a instalat moartea clinică.

IV. Holism

Nu putem vorbi despre memorie şi stimulare alternativă dacă nu integrăm

acest lucru într-un curent care se numeşte holism pentru a înţelege că acest mod
de a stimula capacităţile latente este benefic şi efectele pe care le obţinem sunt
eminamente pozitive, mai mult decât atât cursul firesc al lucrurilor, adică în mod
normal, aşa ar trebui să fie. Din punct de vedere al semanticii holismul priveşte
lucrurile ca un întreg legat de un substrat inteligent integrator, care este de fapt
chiar această memorie profundă.
Poate că cel mai intuitiv ar fi să facem o paralelă între medicina modernă
contemporană, alopată şi punctul de vedere holist. Medicina alopată tratează
efectele. Ea se bazează pe teoriile care afirma existenţa viruşilor, microbilor şi
bacteriilor şi în momentul în care a apărut un dezechilibru în corp se introduce în
corp chimia care poate lupta împotriva efectului considerat negativ. O statistică
făcută de un colectiv de medici din Franţa între 1996 – 2001 arată că toţi
bolnavii cu boli foarte grave, SIDA, sifilis, cancer, etc., analizaţi, au avut toţi un
lung istoric de boli din ce în ce mai grave tratate alopat şi boala a ajuns din ce în
ce mai profund până a ajuns la o formă acută care nu a mai putu fi controlată de
medicina alopată. Practic medicina alopată nu produce o vindecare ci, dacă ar fi
să evaluăm pe o scară de nivele de sănătate, ingerarea unui medicament alopat
nu vindecă ci duce la tranziţia pe un nivel de sănătate inferior. De exemplu un

15
pacient are gripă şi se îmbolnăveşte periodic de gripă. Se tratează cu antibiotice
de fiecare dată sau face un vaccin antigripal, nu va mai face gripă ci se va
îmbolnăvi de ceva mai grav.
O medicină holistă priveşte boala ca pe o reacţie normală a forţei vitale
(memoria profundă) de a elimina o perturbare. Tot ce trebuie să facă medicul
este să recunoască în pacient semnele trezirii acestei forţe vitale şi să o stimuleze
pentru a elimina cât mai rapid perturbarea. Un medic psihiatru elveţian,
Raymond Abrezol afirma că un proces de vindecare este de fapt un proces de
reamintire.
De fapt aceste două modalităţi de abordare alopatie – holism sunt complet
diferite prin scopul pe care şi-l propun. Alopatia îşi propune să calmeze efectele
iar principalul obiect de studiu al ei este patologia, adică studiul bolilor. Dar
realizaţi cum sună asta! Nimeni nu se îmbogăţeşte studiind comportamentul
oamenilor săraci, după cum nimeni nu devine campion studiind comportamentul
perdanţilor. Nimeni nu va deveni sănătos studiind bolnavii sau bolile, se va
genera tot boală.
O abordare holistă defineşte în primul rând starea de sănătate şi este ţinta
ce trebuie atinsă.
Abordarea holistă presupune existenţa unui suport inteligent (memoria
profundă) care ordonează şi echilibrează întreaga structură existenţială pentru că
această inteligenţă profundă vizează toate straturile structurii umane.
Abordarea memoriei trezind memoria de lungă durată este o abordare
holistă. Nu se poate compara cu diverse metode asociative superficiale şi
imaginative, gen ne imaginăm că putem compartimenta mintea ca un dulăpior şi
într-un sertărel punem o informaţie în altul altă informaţie etc. Acest gen de
abordări sunt superficiale şi în timp se dovedesc ineficiente, informaţia devine
confuză sau se pierde.
Este relevantă o anecdotă pe această temă. Mama ambasadorului Canadei
în Japonia a venit în vizită la fiul ei. Colegii japonezi i-au făcut o primire foarte
frumoasă şi timp de două săptămâni cât a rămas bătrâna doamnă în Japonia s-au
întrecut în amabilităţi astfel încât mama ambasadorului s-a simţit foarte bine. În
final cu o zi înainte de plecarea mamei fiul său a dat o petrecere de despărţire la
care au participat şi colegii japonezi. Bătrâna doamnă ţinut un discurs iar în final
pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de modul cum a fost primită în Japonia a vrut
să le spună un cuvânt în japoneză „arigato”. Dar cum ea era în vârstă şi uita
mereu acest cuvânt s-a gândit să îl asocieze cu altceva ca să îi fie uşor să îl
memoreze, aşa ca s-a gândit la aligator – „arigato”.
A venit ziua cu petrecerea şi doamna a ţinut discursul iar în final le-a
spus „…mai am doar un cuvânt să vă spun … crocodil !!!”.
Abordarea holistă presupune trezirea memoriei de lungă durată şi a
mecanismului specific pentru mintea fiecărei persoane de a accesa acest substrat
profund. Trezirea acestei memorii nu este un efort, din contră este o tendinţă
naturală iar efectele colaterale care apar sunt doar pozitive.

16
 Trezirea acestei memorii este o problemă personală specifică fiecărui
subiect. Rezultatele sunt eminamente pozitive. De altfel psihologul bulgar
Gheorghi Lozanov a obţinut rezultate spectaculoase reuşind să trateze boli foarte
grave trezind de fapt această memorie. În fapt subiecţii învăţau limba japoneză
sau germană şi se vindecau de cancer sau alte boli grave.
Metoda despre care noi vorbim aici este stimularea alternativă cu stimuli
luminoşi şi auditivi, realizată cu un aparat construit de noi, Mind Synergy.

V. Relaxarea

Pentru a obţine relaxarea ar putea exista două abordări:

• Abordarea fiziologică - adoptarea unor poziţii şi atitudini
care generează starea de relaxare. De exemplu tehnicile de relaxare
yoghine, sau imprimare anumitor ritmuri respiratorii. Aceste posturi
determină funcţionarea creierului pe frecvenţe joase.
• Abordare senzorială – aici există de asemenea două
modalităţi distincte de abordare care produc totuşi rezultate asemănătoare:
o Stimularea simţurilor cu elemente care să inducă starea
de relaxare - ascultarea unei bucăţi muzicale adecvate (muzica
barocă gen Vivaldi, Haydn, Bach generează efecte relaxante şi
produce o creştere a memoriei semnificativă), sau relaxarea în
mijlocul naturii, contemplarea unui peisaj frumos sau a unei opere
de artă, sau pur şi simplu ascultarea unor zgomote naturale (sunetul
unei cascade, foşnetul frunzelor unei păduri, etc.)
o Privarea senzorială – izolarea de stimuli senzoriali a
unui simţ sau mai multor generează de asemenea o stare de relaxare
(de exemplu în tradiţia creştină părinţii deşertului recomandau
meditaţia în faţa unui perete alb pentru a nu fi distrasă atenţia de alţi
stimuli, lipsa altor stimuli vizuali linişteşte mintea şi induc starea de
relaxare).

VI. Stimularea alternativă

Diferită de aceste două abordări este stimularea alternativă a emisferelor

cerebrale. Avantajul acestei metode este că ea poate fi practicată de absolut orice
persoană, nu necesită un antrenament prealabil şi nu necesită un loc special
pentru a fi practicată. Chiar de la prima şedinţă apar relaxări atât de profunde
încât ar trebui luni sau poate chiar ani de antrenament pentru a se obţine aceleaşi
rezultate pe alte căi.
Mai mult, experienţele făcute au demonstrat că, o singură şedinţă de
stimulare cu Mind Synergy a generat unde de frecvenţă joasă la un subiect adult,
Alfa şi Theta, în stare de veghe care s-au menţinut şi 3 săptămâni, iar un

17
antrenament de 3 săptămâni de lucru cu Mind Synergy a lăsat remanenţe care se
puteau vedea şi după doi ani.
Stimularea alternativă este o tendinţă naturală a oricărei fiinţe. Orice om
are tendinţa de a balansa stânga-dreapta, faţă-spate, chiar corpul fizic pentru a
induce această stare de echilibru. Studiile pe care le-am făcut arată că atunci
când corpul fizic se balansează apare o stare de relaxare, o stare de echilibrare a
emisferelor cerebrale. Tendinţele native ale copiilor sunt de a se legăna, balansa,
adulţii balansează un picior se leagănă cu scaunul etc. Foarte multe tehnici de
relaxare conţin diverse mişcări de balansare a capului, a coloanei vertebrale a
minţii stânga dreapta. Ideea care a dus la stimularea alternativă a fost dacă nu se
pot obţine efecte similare, sau chiar mai profunde atunci când în loc de mişcări
fizice sunt basculate simţurile auditiv şi vizual. Rezultatele au arătat că este o
metodă extrem de comodă şi eficientă şi aşa cum am mai spus cu atât mai
interesantă cu cât nu presupune nici un fel de antrenament prealabil. De altfel
dacă ar fi să reprezentăm schematic pentru o cât mai bună înţelegere a modului
în care funcţionează stimularea alternativă cel mai plauzibil ar fi ca în desenele
următoare:

Gândurile declanşează forme de undă, reprezentate aici sinusoidal,

decalate. Rezultanta este un semnal de mică amplitudine(~1 µV), neregulat.
După stimularea alternativă undele se sincronizează generând un semnal regulat,
mult mai mare în amplitudine (poate atinge şi 100 µV).

18
 În funcţionarea obişnuită a creierului, starea de veghe, gândurile
polarizează emisferele cerebrale dezechilibrat, generând tensiuni musculare în
corp şi activitate. La extrem în cazul crizelor de epilepsie creierul capătă o
singură polaritate, nevoia de echilibrare fiind atât de intensă încât apar tensiuni
şi descărcări spasmotice în muşchi.
De cealaltă parte, funcţionarea sincronă a creierului, în cazul stimulării
alternative generează echilibru perfect la nivelul emisferelor, musculatura
relaxându-se complet. Unda rezultantă care apare este regulată şi mult mai mare
ca amplitudine. Poate că asta este şi explicaţia manifestării unor efecte pozitive
în orice direcţie. Se poate deduce şi din desene că în starea sincronă a creierului,
corespunzătoare relaxării, puterea de focalizare este maximă.
Transpare evident că în orice domeniu cu cât suntem mai relaxaţi, cu atât
suntem mai eficienţi.

* Conducător AIM Group

19
 STARE A MATERIEI VII, BIOMAGNETISMUL,
DETERMINARE ŞI ATESTARE

Lucretia Eugenia BREZEANU*

Abstract
BIOMAGNETISMUL este proprietatea materiei vii care se manifestă prin
interacţiunea curenţilor bioelectromagnetici.
BIOENERGIA organismului uman, este supusă unor fluctuaţii continue datorită
inerentei cuplărilor la mediul electromagnetic natural ambiental şi la univers. Dezvoltarea
tehnicii de investigare face posibilă testarea şi atestarea ştiintifică a biomagnetismului şi
efectele acestuia. Metode uşoare rapide şi eficiente au fost obţinite prin adoptarea unor
testări standardizate, recunoscute, agrementate pentru diverse biomaterii şi materiale
anorganice. Cele mai elocvente sunt determinările/testările, care au ca principii de bază:
reacţii exoterme, oxidative sau de descompunere oxidică, modificări de stare de agregare şi
analiză termică diferenţială .

BIOMAGNETISM, STATE OF THE LIVING MATTER.

DETERMINACY AND ATTESTATION

BIOMAGNETISM is the property of the living matter that manifests itself

through the interaction of the bio-electromagnetic currents. THE BIOENERGY
of the human body is subject to continuous fluctuations due to its inevitable
interaction with the natural and universal electromagnetic environment. The
current technical development makes possible testing and scientific attestation
of bio-magnetism and its consequences. By adopting standard testing
procedures, accepted for various forms of bio-matter and inorganic materials,
means of testing that are more efficient, faster and easier to use have been
obtained. The most eloquent are the determinations and testing methods that
have as ground principle exothermic reactions, differential thermic analysis,
oxidative or oxidic decomposing reactions or the modification of the state of the
matter.
I. MAGNETISMUL este proprietatea generală a materiei, care la scară
macroscopică se manifestă ca o formă specifică de interacţiune între curenţii
electrici, curenţii electrici şi magnetici sau între magneţi. Interacţiunea
magnetică se efectuează prin intermediul cîmpului electromagnetic. Orice corp
natural sau artificial prezintă proprietăţi magnetice, într-un grad mai mare sau
mai mic; aceste proprietăţi magnetice se datoresc magnetismului particulelor
constituente ; purtătorii elementari ai magnetismului sunt particulele elementare

20
: electronul, protonul, neutronul, alte microparticule, care poseda momente de
spin propri. Microcurenţii generaţi de mişcarea particulelor subatomice în
straturile şi substraturile învelisului atomic sau de mişcarea intranucleară a
protonilor şi neutronilor, produc momente magnetice orbitale . Magnetismul
atomilor şi al moleculelor apare ca rezultat al insumării după anumitele reguli
al momentelor magnetice ale electronilor, nucleelor, materiei plasmatice,
subatomice.
Magnetismul macrostructurilor – (macro)obiectelor se poate prezenta sub
mai multe forme: feromagnetism, diamagnetism, paramagnetism,
antiferomagnetism, ferimagnetism şi metamagnetism.
În funcţie de temperaturi, acelaşi corp poate să-şi modifice proprietăţile
magnetice trecînd de la o forma la alta de magnetism. Proprietăţile magnetice
permit să se determine: natura legăturilor chimice, structuri atomice şi
moleculare, cinetica unor procese fizice în diverse stări de agregare
corespunzatoare unor anumite temperaturi. Este important a se menţiona
importanţa limitelor de temperatură ale viului, 35- 40 grade C pentru
bioelectromagnetismul celular şi al intregului organism.
MAGNETISMUL are aplicaţii în electrotehnică, radiotehnică,
electronică, automatică, precum şi în prospectarea geomagnetică,
astromagnetică şi biomagnetică.

II. BIOMAGNETISMUL este proprietatea materiei vii care se manifestă

prin interacţiunea curenţilor bioelectromagnetici.
Magnetismul şi biomagnetismul au fost utilizate şi reutilizate n decursul
istoriei cunoscute a umanităţii cu toate că nu se ştie dacă li s-au cunoscut natura
şi legile.
MAGNETISMUL şi cazul sau particular - superior, BIOMAGNETISMUL,
au fost utilizate în scopul unor vindecări , comunicarii în domeniul viului la
diferite nivele şi cu posibilele lumi paralele şi\sau superioare. Proprietăţile
biomagnetice se datorează structurilor biologice elementare şi celulare şi sunt în
funcţie de: substantele chimice constituente, izotopi, forma de cristalizare care
determina o anumita stare energetica a acestora .
În timpul modern biomagnetismul serveşte la determinarea şi studierea
structurilor vii, a bioreacţiilor şi a cineticii acestora dar mai ales la
determinarea unor parametri ai funcţilor organismelor umane , fizice şi psihice
pe care se bazează o mare parte din tehnica investigatorie actuală. In domeniul
viului aplicaţii ale biomagnetismului le găsim în studiul şi practica hipnozei ,
telepatiei , paselor bioelectomagnetice, în abordarea ştiintifică a premonitiei , a
viselor şi ale altor manifestari insuficient întelese, deocamdată.

BIOENERGETICA este o rezultantă a energiei universului microscopic şi

macroscopic, la nivelul viului : este segmentul energetic care se manifestă şi se
determină procesele viului, care la rindul lor sunt parte a universului. Studierea

21
bioenergeticii este abordată şi reconsiderată de tot mai mulţi oameni de ştiinţă
din tot mai multe domenii. Unii se limitează la a o accepta ca forţă-energie care
poate determină rezultate inexplicabile la nivelul ştiintific actual, alţii au
încercat să o cuantifice, adică să o masoare pentru a-i inţelege principiile şi
legile.

BIOENERGIA organismului uman, este supusă unor fluctuaţii continue

datorită inerentei cuplărilor la mediul electromagnetic natural ambiental şi la
univers. Se poate modifica starea ei naturală, mai mult sau mai puţin conştient ,
mai mult sau mai puţin benefic!
Modificarile de acest tip sunt posibile cu ajutorul unor tehnici de
concentrere care trebuie foarte corect executate (ex. rugăciuni de înata trăire),
acestea fiind autoenergizări. Se pot realiza şi transferuri energetice prin “ pase
“ bioenergetice voluntare, corect aplicate sau chiar involuntare. Se mai pot
realiza şi “dopaje“- reglaje energetice prin facilitarea absorbţiei de energie din
universul ambiant, fară intervenţia omului şi a tehnicilor sale poluante şi
anturante. La captatorii specifici ai organismelor vii se pot cupla în caz de
dezenergizare şi captatori realizaţi de om, bioantene, practica aceasta fiind
neaşteptat de veche .
Deficitul energetic este un factor de influenţare şi modificare al stării de
echilibru al sistemelor vii , afectînd în final starea de sănătate fizică şi psiho-
mentală .
La fel de veche este şi practicarea unor protecţii faţă de energiile
biomalefice, câmpuri biomagnetice lezante, ca şi abilitarea acestora; acest aspect
al domeniului „infra” comunicării viului a fost consacrat ca “magie albă“ sau
“neagră“ sau... vrajitorie!
Am putut observa şi constata unele efecte ale acestei bioenergii prin
influienţarea unor parametri măsurabili, fizici chimici, stereochimici şi
mineralogici, ai unor substanţe.
BIOENERGIA este rezultanta unor mărimi fizice ce caracterizează un
sistem şi exprimă capacitatea acelui sistem de a modifica starea altor structuri
şi sisteme cu care interacţionează.
In India, unde au rămas scrieri despre bioenergetică –denumită enthu, în
perioada poemelor epice Ramayana şi Mahabarata sunt menţionate şcoli
superioare, aflate în locuri izolate, în special în păduri, unde erau savanţi
renumiţi care împreună cu elevii lor, duceau o viaţă virtuasă, de studiu şi
disciplină. În aceste “universităţi” se studiau ştiinţele prin metode „lirice”
divinante, astfel:
= RIG - VEDA, iniţierea în practica imnurilor de laudă şi recunoştiinţă
adresate zeilor;
= SAMA - VEDA, iniţierea în cîntece de ritual de unire a omului cu Dumnezeu,
de intoarcere la strea primordială de echilibru şi perfecţiune ;
= VADJUR – VEDA, iniţierea în cîntece şi a formule magice de însănătoşire .

22
 Fii de nobili şi brahmani indieni plecau neînsoţiţi şi neînarmaţi la
universitatea Taxila (Tskhashila) unde se întâlneau cu studenţi din toată Asia
centrala şi Afganistan cu care comentau metodele personale de întoarcera la
starea primordială. Medicii absolvenţi ai acestei universităţi se bucurau de o
trecere deosebită şi de o mare cinstire. Se povesteste că ori de cîte ori Buda se
simţea bolnav adepţii lui aduceau un medic celebru , care absolvise numai la
Taxila!
Ştiinţa este o structură de metode pentru descriere şi interpretare a
fenomenelor trecute, prezente şi de perspectivă, pentru a alcătui un ansamblu de
cunoştiinte care se verifică şi se confirmă prin mijloace tehnice, măsurabile cu
actuala aparatură şi reproductibile - se obţin aceleaşi rezultate în aceleaşi
condiţii experimentale. Pot fi utilizate pentru apreciere şi mijloacele empirice ale
celor cinci simturi consacrate, organoleptic şi cuantificate de mijloacele tehnice
actuale.
Din nefericire pentru cei cărora le lipseşte înţelegerea fundamentală a
modului în care operează ştiinţa, amăgitorul cântec “ca de sirenă” al
pseudoştiinţei este foate derutant şi amăgitor chiar irezistibil, indiferent cît de
inteligenţi am fi! Astfel devenim victimă a impostorilor şi a şarlatanilor,
categorie “profesională” cu vechi antecedente şi dovezi în istorie.
Ieşirea din aceasta stare, este prin educaţia logico-ştiintifică
demonstrativă adică să fii învăţat nu numai ce să gândeşti ci în special şi
cum să gândeşti! Aceasta educaţie însă nu este niciodată prea tîrziu să ne-o
însuşim pentru a nu mai plătii taxele în continuă majorare pe “credulitate”.
Nu trebuie uitat că trăim într-un timp al ştiinţei tot mai avansate pe
care trebuie să o stăpânim pentru a nu cădea victimă celor care au
neruşinarea să o manipuleze în scopul profitului personal şi în defavoarea
noastră.
Din toate aceste motive şi cauze a apărut necesitatea de a testa/atesta
ştiintific biomagnetism şi efectele acestuia. Metode uşoare, rapide şi eficiente au
fost obţinute prin adoptarea unor testări standardizate, recunoscute, agrementate
pentru diverse biomaterii şi materiale. Cele mai elocvente sunt determinările,
testările, care au ca principii de baza reacţii exoterme, analiza termica
diferentială, oxidative sau de descompunere oxidică sau a unor modificări de
stare de agregare (trecere de la lichid la solid şi invers), modificări ale
conductibilităţii şi chiar ale proprietăţilor magnetice a unor produse biologice
sau substanţe minerale sau de sinteză organică, supuse acţiunii biomagnetice.
Diferenţele de temperatură între reacţiile sau transformările de fază ale
substanţele activate în câmp bioenergetic şi cele neactivate, probe martori,
analizate prin metode standardizate de determinare şi bineinteles cu aceaşi
aparatura şi cu aceaşi metodă de calcul al erorilor, specifică măsurătorilor şi
determinărilor.
La aceste determinări se are în vedere şi bioritmurile, adică se corelează
determinările şi măsurştorile cu ritmurile diurne şi anuale. Pe baza acestor tipuri

23
de determinări şi ale altora consacrate medical, se pot stabili corelaţii între
starea de sănătate fizică şi mentală a celui testat şi rezultatele tuturor
determinărilor.
Este elaborat şi un set de analize şi determinări a altor abilităţi considerate
rare, neobişnuite/neexplicate, supradotare/paranormal, parţial sau total de
ştiintele naturii. În scopul utilizării eficiente şi nu demonstrative, cu minimul de
risc pentru cel supradotat la momentul testării şi în perspectiva a fost elaborat şi
un mod de a testa evoluţia sau involuţia acestor parametrii/capacitaţi în funcţie
de modul de viaţă normal sau sustinut de antrenamente. Această metodă este
elocventă şi în cazul testării eficienţei transferului bioenergetic.

* ing. ch, cercet. şt., ARENA ADVERTISING, redactor şef revistă specializată
COMPLET CONSTRUCT

24
 BENEFIQUE EFFECTS OF Qi-Gong PRACTICES ON THE
HUMAN INFORMATION ENERGETIC SYSTEMS

Ionela-Simona COFARU*

Abstract
Some special technics of QiGong (a part of Chinese Traditional Medicine) were
selected and coordinated by Master Song Yong (QiGong seminar: 20-28 august 2006,
Mamaia) in order to activate the pineal gland (for spiritual evolution) and to opening the
third eye (for developing of clear seeing) in a group of about 40 persons.
The QiGong practices (QGP) were made during 7 days, two times on the day: in the
morning (in the sun rise), on the see side and in the evening. In the class room.
These informational energetique parameters (IEP) were studied:
- there types of human interval Qi: noncreated Qi, created Qi and acquired Qi; the
levels of har shnesscs (correlated with organ Qi);
- the activities of pineal gland and their IE fields;
- the opening of third eye and their IE field;
- the states of health (SN) on different levels (spirit, soul and physical body; nervous,
endocrine and immune auto control systems).
All these IEP were tested by the technique of the biodetection (medium values on the
group): one day before the beginning QGP, in every day of QGP (7 days) and 3 days, 6
months, and 12 months after the finish QGP.
The results indicated: moderate, continuous and benefique modifications of all SEP
during the 7 day of AGP.
The activity of pineal gland increased from 16% to 32% and the opening of the third
eye: from 7% to 18% (100% normal maxim value).
In conclusion: QGP (with a good instructor!) is recommended like a very good
(intensive!) therapy method for every body and like a special method for spiritual evolution.

I. INTRODUCERE

QiGong-ul este o ramură a Medicinei Tradiţionale Chinezeşti (MTC), care

are o vechime de mii de ani şi care a fost bine tăinuită pentru occident până
aproape de anul 1980(1).
În 1988, la Beijing, s-a ţinut prima „Conferinţă Mondială de Comunicări
despre QiGong Medical” – unde s-au prezentat 128 de lucrări de cercetare
ştiinţifică medicală până la demonstraţii cu stări superioare de conştiinţă. În
1990, la Berkeley, în California, a avut loc primul „Congres Internaţional de
QiGong”, iar astăzi această ştiinţă minunată a vieţii a ajuns la stadiul în care a
devenit accesibilă tuturor(2).

25
 QiGong-ul foloseşte diverse şi numeroase exerciţii şi metode de lucru cu
Qi-ul (energia dinamică a Universului, forţă vitală, suflu, respiraţia lui
Dumnezeu a căror practică regulată permite regăsirea şi păstrarea echilibrului şi
armoniei în viaţa umană la nivelele spiritual, mental şi fizic(3).
QiGong-ul are ca obiectiv principal: menţinerea, alimentarea, întărirea,
acumularea şi buna circulaţie a Qi-ului în organism folosind metode bine
stabilite iar rezultatele sunt: prevenirea şi vindecarea bolilor, creşterea
capacităţilor fizice, intelectuale şi spirituale şi prelungirea vieţii.
MTC mai recomandă, pentru întreţinerea şi alimentarea naturală a Qi-ului,
pe lângă metodele QiGong, şi o dietă adecvată, odihnă suficientă, o activitate
sexuală disciplinată, disciplinarea minţii şi a sufletului, respiraţia regulată,
exerciţii fizice de întreţinere şi un mediu exterior curat(1).
Între 20-26 august 2006, la Mamaia, am participat la un Seminar QiGong
susţinut de Maestrul Song Yong într-un grup de aproximativ 40 de persoane.
Explicaţiile teoretice şi metodele practice de QiGong (PQG) au fost bine
selectate şi coordonate de Maestrul Song Yong cu scopul:
- activării glandei pineale (GP) (pentru evoluţia spirituală) şi
- deschiderii ochiului ceresc (OC) (pentru dezvoltarea clarvederii).
Lucrarea prezentă îşi propune să studieze efectele acestor PQG la nivelul
unor parametri informaţional energetici (PIE) şi anume: 3 tipuri de Qi intern
uman, diferite nivele ale stării de sănătate, activitatea glandei pineale şi
deschiderea ochiului ceresc.

II. MATERIALE ŞI METODE

PQG s-au făcut timp de 7 zile, de două ori pe zi:

- dimineaţa, la răsăritul soarelui, pe malul mării; cu exerciţii speciale
pentru deschiderea ochiului ceresc;
- seara, în sală: meditaţii pentru liniştirea profundă a minţii şi exerciţii
(la întuneric) speciale pentru activarea glandei pineale (secretă
melatonia, hormonul întunericului).
Pentru deschiderea ochiului ceresc s-au folosit tehnici de vedere
imaginativă, vizualizare la distanţă.
Conştientizarea Qi-ului şi participarea minţii la direcţionarea Qi-ului au
fost frecvent subliniate.
PIE au fost testaţi prin tehnica biodetecţiei, cea mai sensibilă tehnică (cu
senzor viu) pentru studierea omului la toate nivelele.
Testarea s-a făcut în timp:
- o zi înainte de începerea PQG;
- în timpul PQG, la sfârşitul fiecărei zile (7 zile);
- după 3 zile, 6 luni şi 12 luni de la terminarea PQG.
PIE studiaţi au fost:

26
 - trei tipuri principale de Qi intern uman: Qi-ul necreat (QiNC), Qi-ul
creat (QiC) şi Qi-ul dobândit (QiD);
- nivelul virtuţilor umane corelate cu Qi-ul organelor;
- starea de sănătate (SS) la nivelul sistemelor (S) de autoreglare şi
autocontrol: S nervos, S endocrin şi S imun;
- SS la nivelul spiritului, sufletului şi corpului fizic;
- Activitatea glandei pineale şi câmpul informaţional energetic (CIE)
corespunzător acesteia;
- Deschiderea ochiului ceresc şi CIE corespunzător acestuia.

III. REZULTATE ŞI DISCUŢII

S-au efectuat măsurători relative (%) pentru PIE, valoarea de referinţă

100%, fiind considerată valoarea normală, maximă pentru PIE respectiv.
Toate valorile prezentate sunt valorile medii pe grup.
Majoritatea rezultatelor au fost prezentate în Fig.1.
CIE au fost măsurate în metrii (m).

1. QiNC, QiC, QiD şi nivelul virtuţilor umane

Pe parcursul celor 7 zile de PQG toate cele 3 tipuri de Qi uman au fost

influenţate, valorile crescând moderat de la o zi la alta (Fig.1).
QiNC (forţa precerească, Qi ceresc anterior) este partea cea mai
importantă a Qi-ului uman, superioară ierarhic QiC şi QiD pe care le
subordonează, le domină.
Sursa externă a QiNC este Energia Necreată (ENC), unica sursă a vieţii în
Creaţie, care face parte din Matricea Informational Energetică Necreată
(MIENC). MIENC transcede, din Nivelul Subcuartic – NSC (nivelul necreat, al
Creatorului) unde se află, în Nivel cuantic – NC (nivelul creat, al Creaţiei)(4,5,6).
Prin PQG, prin cunoaşterea şi conştientizarea QiMc printr-un dialog
continuu cu Creatorul (prin intermediul MIENC care ne înconjoară), prin
respectarea poruncilor Creatorului, QiNC uman este hrănit şi menţinut fiind
astfel asigurată baza vieţii nemuritoare.
În tradiţia chinezească marele vid (WuQi) conţine Qi care este sursa
QiNC uman(7).
QiC este Qi-ul moştenit de la părinţi (împreună cu întreg arborele
genealogic) şi de la întreaga creaţie (mediul înconjurător apropiat şi îndepărtat)
din momentul concepţiei până la moarte.
Sursa externă a QiC este Energia Creată (EC) care face parte din Matricea
Informaţional Energetică Creată (MIEC).
MIEC este scheletul Informaţional Energetic cuantic pe care a luat naştere
Creaţia prin proiecţia holografică (transpunere „harică”) a MIENC la NC.

27
 În urma PQG, QiC sporeşte în organism de la 56% până la 68%,
rămânând după 12 luni la 60% (Fig.1).
PQG, o viaţă echilibrată şi armonioasă cu societatea şi întreaga creaţie,
respectarea legilor morale şi a legilor universale – toate acestea vor contribui la
menţinerea şi hrănirea QiC ce reprezintă baza vieţii umane vremelnice, de un
ciclu terestru.
QiNC împreună cu QiC formează Qi-ul originar, moştenit (înnăscut)
uman care stă la baza QiDobândit (QiD).
QiD este continuarea Qi originar şi este Qi-ul dobândit după naştere prin
respiraţie şi alimentaţie.
Sursa externă a QiD, energia din respiraţie şi alimentaţie, face parte din
matricea Informaţional Energetică Dobândită (MIED) de fiecare om în parte(6).
MIED este o reţea de Informaţii şi Energii dobândită de om de la naştere
până la moarte, unică pentru fiecare om, cu o dinamică extraordinară, influenţată
permanent de voinţa liberă a omului.
QiD asigură clipă de clipă viaţa omului, viaţa prezentului continuu şi
poate fi influenţată relativ mai rapid decât Qi Înnăscut.
Influenţa gândirii active asupra Qi-ului este cunoscută din timpuri foarte
vechi. Mencius (~ 500 îHr), celebru confucianist afirma:
„Această gândire activă (Zhi) este comandantul iar Qi umple corpul;
gândirea activă (Zhe) dă ordine iar Qi ocupă terenul”(3).
O exemplificare în acest sens este chiar evoluţia QiD în timpul PQG
(Fig.1).
În primele 4 zile nivelele QiD au crescut treptat dar au rămas, normal, sub
nivelul QiC. Din ziua a 5-a se observă o creştere mai accentuată a QiD fiind
depăşite nivelele QiC.
Un QiD bine informat în timpul PQG poate contribui la evoluţia mai sus
arătată.
Prin PQG, un stil de viaţă sănătos dobândit, prin cunoaştere, disciplină şi
cumpătare la toate nivelele, QiD poate asigura omului, zi de zi, clipă de clipă, o
viaţă prezentă plină de mulţumire şi bucurie.
În timpul PQG s-a urmărit şi evoluţia virtuţilor omeneşti iar curba
obţinută (Fig.1) este situată în zona celor 3 curbe ale Qi-ului uman.
În cele 7 zile are loc o creştere treptată a virtuţilor de la 45% până la 69%;
după 12 luni de la PQG valoarea s-a menţinut la 62%.
Este cunoscut faptul că virtuţile omeneşti se corelează cu energiile
esenţiale ale organelor.
Atunci când se manifestă virtuţile, Qi-ul organelor asociate lor atinge o
valoare maximă(7).
Rezultatele obţinute în acest studiu susţin afirmaţia de mai sus, sporirea în
virtuţi fiind în paralel cu creşterea Qi-ului uman.

28
 Prin dezvoltarea, cultivarea virtuţilor, şi renunţarea la emoţiile şi
sentimentele negative sporeşte Qi-ul organelor şi este grăbită astfel vindecarea
lor.

2. Evoluţia SS la nivelul SN, SE şi SI (Fig.1)

Cu o zi înainte de începerea PQG, SS a SN era uşor mai ridicată (32%)

faţă de SS a SE (30%). Apoi pe tot parcursul PQG curba de evoluţie a SS pentru
SE (de la 37% creşte la 52%) a fost superioară curbei de evoluţie a SS pentru SN
(de la 32% creşte la 43%).
Curba inferioară reprezintă evoluţia pentru SS a SI: de la 28,5% creşte
până la 39%.
După 3 zile de la terminarea PQG se observă o uşoară creştere (1-3%)
pentru cele 3 SS – ajungând la 54% pentru SS a SE, la 44% pentru SS a SN şi la
42% pentru SS a SI.
Aceste valori maxime se menţin şi după 6 luni, şi după 12 luni de la PQG
pentru SE şi SN; în cazul SS (maximum 42%) nivelul SS scade uşor devenind
40% după 6 luni şi 38% după 12 luni după PQG.
În cazul celor 3 sisteme de autoreglare şi autocontrol: SE, SN, SI au avut
loc creşteri ale SS cu efecte benefice la nivelul sănătăţii umane.

3. Evoluţia SS la nivelul spiritului, sufletului şi al corpului fizic

Am studiat evoluţiile în timpul PQG a SS la cele trei nivele.

Curba superioară obţinută a fost pentru SS la nivelul corpului fizic şi
creşterea a fost de la 23% la 41% scăzând la 36% după 12 luni de la PQG.
Curba de mijloc a reprezentat evoluţia pentru SS la nivelul sufletului: de
la 15,5% s-a atins un maxim de 35% şi s-a revenit la valoarea de 31% după 12
luni de la PQG.
Curba inferioară aparţine evoluţiei SS la nivelul spiritului: valoarea
minimă de 12% care a crescut până la 27,5% şi care a ajuns la 22% după 12 luni
de la PQG.
Cele trei curbe au un traseu aproximativ paralel şi dovedesc eficienţa
PQG de la nivelele subtile ale spiritului până la nivelul material al corpului fizic.

4. Creşterea activităţii glandei pineale prin PQG

Prin tehnici speciale de activare a glandei spirituale are loc cultivarea
spiritului, cu sporirea înţelepciunii şi a altor calităţi spirituale.
Funcţia glandei pineale este implicată în viaţa spirituală. Hormonul său,
melatonina, este asociat cu lumina interioară.
În PQG s-a insistat mult pe obţinerea unei stări de liniştire profundă, de
stabilitate maximă pentru ca să se poată manifesta conştiinţa potenţială.

29
 Activitatea glandei pineale prin PQG a crescut treptat de la 16,5% (înainte
de începerea PQG) la valoarea maximă de 32% după 3 zile, 6 luni, 12 luni de la
terminarea PQG (Fig.).
CIE a crescut de la 2,15 m până la 3,25 m, rămânând la această valoare
maximă şi la 12 luni după PQG.
Din Fig.1 se observă un paralelism între curba de evoluţie a SS pentru SE
şi curba ce reprezintă evoluţia pentru activitatea glandei pineale, ultima curbă
fiind inferioară ca poziţie.
Rolul spiritual şi rolul sexual al glandei pineale sunt astăzi mult discutate.
Referitor la dezvoltarea glandei pineale la făt s-a observat că primele
semne apar la 7x7 = 49 de zile; tot la 49 de zile sunt evidenţiate organele de
reproducere la făt şi după 49 de zile de la moarte sufletul se reîntrupează,
renaşte(9).
Această asociere intuitivă corelează glanda pineală cu apariţia organelor
sexuale şi cu renaşterea spirituală.

5. Deschiderea ochiului ceresc

Ochiul ceresc (OC) se mai numeşte şi ochiul spiritual interior, o chiul
intuiţiei, ochiul sacru.
Prin deschiderea ochiului ceresc are loc deschiderea unor capacităţi
ascunse: clar vederea şi clar auzul(10).
În PQG s-a pus accentul pe o stare de liniştire profundă a minţii pentru a
se putea manifesta şi emisfera dreaptă a creierului, partea creativă şi imaginativă
a sa, nefolosită astăzi (folosită în vechime).
PQG în timpul dimineţii, la răsăritul soarelui, exerciţiile de inspiraţie-
expiraţie la nivelul OC, cât şi cele de vizualizare şi imaginative au contribuit la
deschiderea ochiului ceresc.
Iniţial, înainte de PQG deschiderea OC a fost de 7% urmând o creştere
treptată a deschiderii în timpul celor 7 zile de PQG ajungând până la valoarea
maximă de 18,2% (Fig.1).
Valoarea maximă a deschiderii OC (18,2%) rămâne neschimbată la 6 luni
şi la 12 luni după terminarea PQG.
Evoluţia deschiderii OC este paralelă cu evoluţia activării glandei pineale,
curba evoluţiei deschiderii OC fiind inferioară curbei activităţii glandei pineale.
CIE al OC a crescut de la 1,84 m până la 3,15 m în timpul PQG scăzând
la 3,05 m după 12 luni de la terminarea PQG.
CONCLUZII

Pentru numeroasele efecte benefice asupra sănătăţii umane, PQG sunt

recomandate atât pentru prevenirea cât şi pentru vindecarea bolilor. [Figura 1.]
Mecanismul esenţial al practicii QiGong-ului este foarte complex (de tip
feed back între sistemul endocrin şi sistemul nervos.

30
 Maestrul Luo Teh-hison din Taiwan a declarat despre acest mecanism:
„Când este practicat corect chee-gung activează circuitul parasimpatic al
sistemului central, stimulând astfel producţia de substanţe neurochimice,
acestea impulsionează producţia hormonilor necesari pentru asigurarea
vitalităţii şi imunităţii organismului. La nivelul lor hormonii contribuie la
producerea substanţelor neurochimice parasimpatice calmante. Această
interacţiune mentală continuă până ce se stabileşte un echilibru perfect între
sistemul nervos şi cel endocrin, în acest moment fiind generată adevărata
energie a sănătăţii şi a vitalităţii umane”(8).

BIBLIOGRAFIE

1. Henry B.Liu: Secretele medicinei chineze, Sănătatea de la A la Z, Editura

Polirom, 2006.
2. James Mac Ritdric: Chi Kung. Cultivarea energiei personale, Editura
Teora, 1998.
3. Mian Sheng Zhu, Michel Angles, Siavoch Darakchan: Sufletul şi energia
QiGong, Editura Polirom, 2001.
4. David Böhm: Premiul Nobel pentru Fizică, 1957.
5. Octavian Udrişte: Cum a creat Dumnezeu Universul din nimic. Editura
Tabor 1994.

31
6. Ionela Simona Cofaru: Arhetipul uman, modelul informaţional energetic
care susţine viaţa umană, fenomen necreat. A VII-a Conferinţă
ANATECOR (Asociaţia Naţională de Terapii Complementare din
România), 2003, p. 301.
7. Mantak Chia: Alchimia internă taoistă. Manualul de bază. Sistemul
complet al disciplinelor taoiste ale corpului, minţii şi spiritului. Asociaţia
Română de Tai Chi Kung, 2001.
8. Daniel Reid: TAO Cartea completă de medicină tradiţională chineză.
Editura Colosseum, 1996.
9. Rick Strassman: DMT: Molecula Spiritului. Editura Elit, 2007.
10. Alexandra Moşneaga. Vindecare PSI. Tehnica deschiderii celui de-al
treilea ochi. Editura Orfeu, 2000, 2006.

* chemist, scientific research,“Naturasan” Medical Society, Bucharest.

32
 DEZINFORMAREA CA ARTĂ A DISIMULĂRII

Lt. col. drd. Doru ENACHE*

Abstract
Nowadays, we are witnesses and maybe victims of disinformation. In the future,
disinformations will be a real danger. The confrontation takes place in the malefic,
desacralized world, starting as a major bias of the decayed human nature.

În loc de „Cuvânt Înainte”: „nu cunosc arta de a fi limpede pentru cine nu

vrea să fie atent”. (J. J. Rousseau)

PREAMBUL

Strategia franceză înţelege războiul ca fiind al, prin, pentru şi contra

informaţiilor. În prezent, nu mai ştim unde se ascunde inamicul şi nu ştim nici
măcar cine este. Ce putem face în această situaţie? Fără a extinde, opinăm că
rezolvarea situaţiei constă în înţelegerea faptului că nu informaţia, ci
cunoaşterea este cel mai mare activ al persoanei şi că numai dezvoltarea funcţiei
sale cognitive îi asigură păstrarea nealterată a conştiinţei de sine. Pericolul îl
reprezintă faptul că, realitatea confirmă o extindere la maxim, în cea ce priveşte
privatizarea cunoaşterii, dezechilibrul mărindu-se vizibil şi alarmant, între
utilizarea ei economică şi utilizarea etică, balanţa în defavoarea celei de-a doua,
fiind evidentă. Actualmente, dezinformarea este omniprezentă în spectrul social
iar încercarea de combatere, de demontare a scopurilor ei bine ascunse, face ca
orice demers în acest sens, să fie puternic opozat de către masa majoritară de
ignoranţi, iar în mediile pervers intelectualizate, insul „rebel”, este imediat
stigmatizat şi apoi marginalizat, atribuindui-se un şir nesfârşit de apelative: poet,
romantic, visător, un inadaptat la valorile lumii pragmatice(cazul fericit…!).
Această reacţie s-a generalizat, iar situaţia creată, obstrucţionează orice
încercare de analiză obiectivă, care ar urmării diagnosticarea realităţii.
Efectul acestei situaţii se poate reduce la un singur cuvânt: RESEMNARE,
ca rezultat al unei confruntări de forţe la care şi-a adus contribuţia şi
DEZINFORMAREA.
Cu referire la acest fapt, Emil Cioran, spunea:
™ „istoria este o luptă de forţe, în cel mai general sens: forţe
materiale, spirituale, biologice”;

33
 ™ „sunt popoare care se abandonează cursului istoriei, fără să
intervină efectiv şi original, popoare în plata devenirii” iar „viziunea tipologică
a istoriei ne învaţă că toţi suntem condamnaţi a fi cea ce suntem”;
™ „resemnarea noastră de veacuri ne-a facut înţelepţi. Dacă individual
înţelepciunea poate atinge culmi, ea este inerţie ca fenomen colectiv”.

I.PROBLEME GENERALE PRIVIND DEZINFORMAREA

1.Scurtă incursiune istorică în problematica dezinformării

Numite vicleşuguri sau înşelătorii, camuflări sau induceri în eroare,
acţiunile de dezinformare au fost folosite întotdeauna, de adversari pentru
influenţarea celuilalt. Cea mai veche şi semnificativă acţiune de dezinformare
din istorie o reprezintă reuşita grecilor prin folosirea gigantului „CAL
TROIAN”, pentru ocuparea Troiei, după mai bine de un deceniu de asediu al
legendarei cetăţi.
Calul: suportul dezinformării [introdus în cetate];
Tema: protecţia zeiţei Atena;
Transmiterea: a fost făcută de agentul de influentă Sinon,care a oferit
garanţia unei realităţi disimulate[acesta le-a explicat originea calului, drept
ofrandă de ispăşire făcută de greci zeiţei Atena].
Hanibal, vestitul general cartaginez, este cunoscut drept un iscusit în arta
disimulării şi a dezinformării, el însuşi pătrunzând în rândul trupelor romane
travestit, pentru a culege informaţii, iar pentru a-şi camufla acţiunile, a legat
torţe aprinse de coarnele unor boi, romanii apreciind mişcarea pe timpul nopţii a
turmelor, drept deplasare a trupelor cartagineze, iar în bătălia de la Cannae (216
î.Hr.), a părăsit temporar tabăra şi a organizat un simulacru de amplasament în
alt loc decât cel în care se găsea.
Cezar (103-44 î.Hr.) folosea de asemenea vicleşuguri de război.........
Când legiunile sale erau inferioare ca număr duşmanilor, se folosea de trupele
auxiliare pentru a crea impresia că are un număr mare de soldaţi etc.
Însă, Sun Tzî în „Arta războiului”, spunea:
-„arta supremă a războiului este învingerea inamicului fără luptă”;
-„întreaga artă a războiului se bazează pe înşelăciune”.
Şi de atunci şi până astăzi, preceptele sale au inspirat marii conducători de
oşti, care le-au aplicat remarcabil în bătăliile celebre ale istoriei omenirii. Pentru
elocvenţă, enumerăm doar câteva:
-„discreditaţi tot cea ce merge bine în ţara inamicului”;
-„implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţarii inamice în afaceri
dubioase;
-„întărâtaţi tinerii împotriva bătrânilor”;
-„răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţarilor ostile”;
-„dăruiţi inamicului băieţi tineri şi femei pentru a-i suci capul, precum şi
jad de mătase pentru a-i aţâţa ambiţiile”;

34
 -„dacă nu dispunem de superioritate pentru a stăpâni situaţia, utilizăm
forţa de diversiune pentru a dezbina armata duşmanului”.

2. Delimitări, derivări şi concepte conexe dezinformării

Abordată din punct de vedere etimologic problema definirii dezinformării
este aparent simplă. Dificultăţile apar în momentul în care se încearcă o definire
de profil, întrucât se poate aluneca repede în interpretări mai mult sau mai puţin
realiste.
Termenul de dezinformare pare a fi de dată relativ recentă şi se pare că a
apărut pentru prima oară în limba rusă, după al doilea război mondial, având un
rol propagandistic, acela de a ataca aservirea maselor populare de către
imperialismul capitalist.
Binomul informare-dezinformare, oferă o primă explicaţie de natură
semantică a dezinformării, anume că, prin adăugarea prefixului „dez” la
cuvântul informare, înţelegem deficit, privare de informaţii, informaţii falsificate
sau manipulate şi nu informaţii greşite(conform DEX-ului).
Celalalt concept, informaţie, înseamnă ceea ce se comunică într-unul sau
altul din limbajele disponibile, respectiv o constelaţie de semne şi simboluri,
denumite în ştiinţa comunicării „mesaj”.
Pentru a completa semnificaţia celor doi termeni analizaţi, ar mai fi
necesar să amintim şi conceptul de „comunicare” care din punct de vedere
noţional şi practic este înrudit cu cel de informaţie.
Astfel, a comunica înseamnă procesul prin care se transmite o informaţie
de la un emiţător la un receptor, printr-un canal oarecare, cu scopul de a produce
anumite efecte.
Prin urmare, putem afirma că noţiunea de dezinformare provine generic
din „informaţie”, reprezentând afectarea acesteia prin viciere cu intenţia de
inducere în eroare.
Apud M. Klen în „Platoşa mediatică” traducere a C.I.D.-M Ap.N.1999
distingea trei tipuri de dezinformare, în raport cu conţinutul adevărat sau fals al
informaţiilor, astfel:
a)Dezinformarea albă –forma „pasivă” uşoară ;desemnează procedeul prin
care un set de fapte reale sunt aduse la cunoştinţa opiniei publice cu întârziere.
b)Dezinformarea gri- „forma clasică”; constă în prezentarea
evenimentelor sub forma unui amestec subtil, mereu modificat, de adevăruri şi
minciuni;
c)Dezinformarea neagră- forma externă; se bazează pe fapte inventate,
total false, credibile puţin timp, dar cu impact deosebit.
Vladimir Volkoff în lucrarea sa „Dezinformarea armă de război” opinează
că, „dezinformarea presupune trei elemente:
- o manipulare a opiniei publice, altfel ar fi intoxicare;
- mijloace deturnate, altfel ar fi propagandă;

35
 - scopuri politice interne sau externe, altfel ar fi publicitate, încheind prin
definirea dezinformării, care, potrivit concepţiei sale”este o manipulare a opiniei
publice în scopuri politice, folosind informaţii tratate cu mijloace deturnate”.
Urmând pentru moment, calea începută, redăm în continuare o serie
extinsă de definiţii:
-în Lexiconul militar, Ed. Saka, 1994, dezinformarea este definită ca fiind
procedeu pentru inducerea în eroare a inamicului. Constă în luarea unor măsuri
şi folosirea unor mijloace variate pentru a furniza inamicului informaţii menite
să-l conducă pe piste greşite”;
-în Dicţionarul Academiei Franceze-actiune intermitentă sau continuă-
prin folosirea oricărui mijloc, ce constă în inducerea în eroare a unui adversar
sau în favorizarea subversiunii în rândurile acestuia în scopul de a-l slăbi”;
-Doctrina pentru operaţii psihologice- 2003, intervenţie asupra
elementelor de bază ale unui proces comunicaţional, care modifică deliberat
mesajele vehiculate cu scopul de a determina la receptor atitudini, reacţii, acţiuni
dorite de un anumit agent social; activitate de „ producere” şi difuzare către
inamic a unor ştiri, informaţii, date false.
Concluzionînd, închei seria definiţiilor despre dezinformare, prezentând
altele două, la care subscriu:
Prima:-„ansamblul procedeelor specifice de natură psihologică,
semantică, tehnică sau comportamentală care se întrebuinţează disimulat în
vederea manipulării auditoriului- ţintă în beneficiul urmărit de iniţiator”.(Col (r)
Stelian Tudorache -Infocom-decembrie-2001).
Cea de-a doua:-„formă psihologică a subversiunii. Ea vizează
destabilizarea unui stat, a unei societati,subminarea capacitatii sale de rezistentă,
fără a fi necesară punerea în acţiune a forţelor armate;cel mult pregătirea
condiţiilor pentru intrarea acestora în acţiune şi aceasta numai dacă acţiunea
militară se dovedeşte absolut necesară”.( Henri-Pierre Cathala)

II. SFERA ŞI PRACTICA DEZINFORMĂRII

În prefaţa cărţii intitulate „Epoca dezinformarii” a lui Henri-Pierre

Cathala, amiralul Pierre Lacoste consemna în paralela făcută între societatea
occidentală şi cea sovietică profunda asimetrie dintre democraţii si regimurile
totalitare, cităm:
-„jocul nu este egal partida este trucată”;
-„pe de o parte, spirite deschise oricăror influenţe, societăţi deschise
tuturor curentelor, tuturor teoriilor, tuturor ideologiilor, posedând cele mai
numeroase şi variate mijloace de informare în masă;
- „pe de altă parte, conştiinţe profund impregnate de o doctrină unică,
gândiri marcate încă de la naştere de o implacabilă logică dirijată care le fac
complet impermeabile la ansamblul informaţiilor şi logicii(mijloace de

36
informare în masă în întregime subordonate statului la fel ca şi educaţia,
literatura şi chiar ştiinţa)”.
Concluzionând, amiralul Lacoste a subliniat faptul că
dezinformarea este o armă redutabilă utilizată în sens unic,…..efectele sale
ascunse adesea nu pot fi decelate, decât odată cu trecerea timpului. Desprindem
din situaţia ce efecte ce efecte distructive, aproape ireversibile, au produs
sistemele totalitare de sorginte stalinistă, folosind:
• Propaganda (lipsa de obiectivitate), cenzura (lipsa de pluralism)
teroarea şi inducerea fricii, prin înlocuirea valorilor cu şarlatani şi imbecili a
căror lipsă de inteligentă şi creativitate a constituit totdeauna garanţia loialităţii
lor;
• selecţia elitelor se făcea după regula „originii sănătoase”.
Cunoscând faptul că oamenii care au instincte şi porniri rele, sunt mai numeroşi
decât aceia care au instincte bune, Dezinformatorul, acţionează folosind toate
mijloacele pentru înlocuirea bunurilor sufleteşti cu cele materiale, pe fondul
acestei situaţii iniţiind, alimentând şi dezvoltând vicii precum trufia, dorinţa de
putere cu orice preţ, trădarea, viclenia etc., creează perioade de tranziţie de lungă
durată, fără speranţă. Procedând în felul acesta, suntem de părere că, armata
dezinformatorului devine din ce în ce mai numeroasă încât ea parcă se
autogenerează devenind un adevărat „perpetum mobile”.
Din această perspectivă, H.P.Cathala considera că dezinformarea este o
armă insidioasă clădită pe principii malefice.
Cu incidenţă la acest aspect Emil Cioran, scria:
- „numai acei oameni apucă pe cărări greşite în viaţă, care n-au avut
instinctele la înălţimea chemării lor. Cezar nu putea deveni înţelept şi nici
Napoleon poet”;
Pentru a întregi tabloul, a argumenta, şi a înţelege mecanismele intrinseci
care fac ca dezinformarea să aibă succes, prezentăm în continuare o scurtă
analiză a „materiei prime „pe care se bazează Comanditarii(factorii de decizie-
guverne, state majore militare sau socio-profesionale):
‰ Omul impulsiv-instinctiv care ascultă de primul instinct, el ni se
poate prezenta ca o fiinţa intelectuală senzuală sau sentimentală ,dar caracterul
sau predominant şi fundamental îl constituie pasivitatea. El nu acţionează
niciodată cum îi dictează propria conştiinţă, ci de sugestiile primite de la alţii,
sau reflex, în chip mecanic, ca un robot. Este ştiut că senzaţia este singura poartă
de intrare în organism. Un om dominat de instincte nu are în urma senzaţiilor
primite decât nevoi. El se va conduce după pofte, idealul vieţii sale fiind de a
mânca, de a bea, de a dormi şi mai ales de a face sex. Dar, de regulă, ultima lui
plăcere va fi beţia
Raţiunea sa de a fi, o constituie instinctul, fără a putea fi considerat un om
adevărat în înţelesul real al cuvântului.
‰ Un om mai „elevat” decât precedentul, va evolua cu o treaptă peste
senzaţie, care-i va crea mai întâi o nevoie, dar aceasta va fi de scurtă durată,

37
pentru că va surveni o pasiune ce va constitui pivotul central, intrând în acţiune
de această dată, sfera sentimentală (copii, nevastă etc.).Acest tip s-ar circumscrie
omului mediocru, care îşi face datoria la serviciu, este un bun tată de familie şi
care sfârşeşte ca un pensionar modest. El este un mecanism creat pentru a servi
statul şi mai recent bogăţia opulentă privată.
‰ În opoziţie cu cele două tipuri prezentate este omul raţional care îşi
poate domina impulsurile, sesizându-le şi judecându-le. Este omul cu voinţă care
conduce maşina umană având la dispoziţie forţa sa nervoasă ce-i va permite să
accelereze sau să oprească complet mişcările psihice ce se produc în el. Dar cât
să poată rezista şi acesta, la un moment dat cedează, pentru că altfel poate trece
„ajutat”, de la calitatea de poet, filozof, romantic.., la cea de personalitate
psihopată cu puseu de delir paranoid, personalitate schizofren- paranoidă etc..
Acest tip de om raţional(inclusiv celelalte două), H.P. Cathala îl explică,
astfel: „individul îşi pierde încrederea, se obişnuieşte să trăiască în eroare şi
abdică în faţa dezordinii……se trezeşte fără să vrea, deposedat de autonomia de
gândire, de libertatea de apreciere.”
Cu o asemenea, „materie primă” dezinformatorul are aproape toate
bătăliile câştigate şi trece în scurt timp la cealaltă calitate, aceea de manipulator,
câştigând războiul cu foarte multe generaţii. Tot pe această direcţie Cathala,
spune:
„Dezinformarea în sine, constituie un adevărat atentat la integritatea
psihică a victimelor sale. Intenţia dezinformatorului este clară: de ce să nu te
substitui zeilor pentru a-l înnebuni pe cel pe care vrei sa-l pierzi”?, iar Gustav Le
Bon, la fel de reprezentativ şi elocvent, referindu-se la mulţimi, spunea : „Cu
toate progresele sale, filosofia nu a putut oferi popoarelor nici un ideal capabil să
le fascineze. Iluziile fiindu-le indispensabile, ele se îndreaptă din instinct, ca
insecta care se îndreaptă spre lumină, către retorii care le iluzionează. Marele
factor al evoluţiei popoarelor nu a fost niciodată adevărul, ci eroarea”.

C. „PERSONAJELE” DEZINFORMĂRII

1.Comanditarii:
- factorii de decizie, (guverne, state-majore sau socio-profesionale),care
conduc operaţiunile de dezinformare în cadrul unei strategii precise;
- grupurile de presiune, care caută să orienteze ţintele, conform
propriilor obiective.
În practică, diferenţa între cele două categorii este destul de mică, ele
având în principal interesul de a se folosi de specialişti în materie, însă
nelăsându-i niciodată să ia ei iniţiativa. De asemenea, se preocupă în egală
măsură atât de demascarea obiectivelor urmărite cât şi de reducerea riscurilor,
folosind manevre bine ticluite.

38
 2.Specialiştii:
-planificatorii au misiunea, de a controla buna desfăşurare a operaţiunilor
de dezinformare concepute şi de a preveni şi corecta greşelile;
-controlorii sunt cei care constituie reţelele, nodul prin care trec mesajele,
reprezentând veriga între organismul de conducere şi agenţii de influentă; în
marea majoritate a cazurilor, controlorii aparţin serviciilor secrete.
-agenţii de influenţă(liderii de opinie, confidenţi pe lângă oameni politici
sau diverşi factori de decizie sunt persoane recrutate de către serviciile de
dezinformare; ei sunt până la un punct conştienţi, relaţia între agent şi
controlorul său, mergând de la prietenia bazată pe încredere până la
subordonarea bazată pe şantaj şi teroare. În esenţă, ei au în mod necesar contacte
concretizate fie în întâlniri personale, fie prin metodele aparţinând sistemului de
legături directe, folosit în cadrul serviciilor secrete.

D. ACŢIUNI DE DEZINFORMARE

Comanditarii şi subordonaţii lor folosesc un arsenal diversificat de

tehnici, cum ar fi:
- informarea pervertită prin procedeul manipulării semantice;
- falsuri (documente născocite, zvonuri si insinuări calomnioase, minciuna
absolută şi prin omisiune, dozajul savant de jumătăţi de adevăr cu jumătăţi de
minciună etc.)
Redăm, în continuare, câteva acţiuni de dezinformare:
a) ascunderea unei acţiuni economice, diplomatice, militare. Se încearcă
păstrarea secretului unui proiect. Când este greu sa se păstreze secretul sau
acesta a fost devoalat ,se caută deturnarea atenţiei către o acţiune falsă sau se
încearcă derutarea adversarului făcându-l să tragă concluzii greşite privind
scopul proiectului sau domeniul de aplicare.
Exemplu:-in 1940 Wiston Churchill a creat în cadrul statului sau major un
nou compartiment strict secret şi atotputernic, care i se subordona direct şi care
era însărcinat cu conceperea şi coordonarea planurilor strategice de acoperire şi
disimulare pe toate teatrele de razboi.Acest compartiment a elaborat toate
stratagemele destinate înşelării germanilor în privinţa adevăratelor acţiuni
desfăşurate de aliaţi(inclusiv Normandia).
b) discreditarea personalităţilor- realitatea prezintă cazuri în devălmăşie:
Ex: perioada consolidării, de către Stalin, a puterii prin eliminarea
posibililor rivali:Buharin a scris despre Stalin: „ El nu este om, ci diavol”. Şi-a
dat seama prea târziu în mâinile cui a căzut. Înainte de arestare el i-a spus soţiei
sale: „ Viaţa mea se sfârşeşte. Îmi plec capul…..Îmi simt neputinţa în faţa
acestui mecanism diabolic….”.
Roza (soţia lui Stalin ) povesteşte: „Am senzaţia că nu are nimic uman în
el deşi pare un om ca toţi ceilalţi. Pentru mine este o adevărata enigmă…..”.

39
 Fiica lui Stalin, Svetlana Alliluyeva, care nu ştia nimic despre abisurile
satanismului scria: Beria (ministrul sovietic de interne) părea că este unit cu
întreaga noastră familie printr-o legătură diabolică. Beria era un demon
înspăimântător. Un demon cumplit pusese stăpânire pe sufletul tatălui
meu”…….;(RICHARD WURMBRAND –„MARX ŞI SATAN”, Ed.Creştină
Stephanus, Bucureşti, 1994, pg.62,63,67);
c) Crearea neânţelegerilor dintre rivali;
„ Divide et impera „
d) Captarea încrederii unui factor de decizie, a unei personalitati sau
asupra unui mic grup decizional prin intermediul liderului sau . Adesea o
pregătire durează ani, de la infiltrarea unui agent în anturajul unui factor de
decizie, până la instalarea lui într-un post important de pe poziţia căruia apoi să
acţioneze.
Ca un corolar al celor prezentate definim dezinformarea, astfel:
Procedeu subversiv intermitent sau continuu, foarte bine planificat şi
desfăşurat, ce se manifestă dintotdeauna în orice sferă de activitate, şi la orice
nivel al vieţii sociale, în scopul semănării confuziei, erodării voinţei, devierii
comportamentului indivizilor, a schimbării valorilor şi aspiraţiilor grupărilor
ţintă;
Confruntarea are loc în câmpul lumii malefice, desacralizate,
declanşându-se ca tendinţă dominantă de manifestare a naturii umane decăzute;
Adevărata artă a disimulării constă, în accepţiunea mea, în faptul că
întregul arsenal de forme, metode si tehnici folosite, fac ca dezinformarea şi apoi
manipularea, să pară ca o procesualitate nedirijată, un determinism existenţial
cauzal şi necesar guvernat de legile naturii, societăţii şi gândirii, fără ingerinţele
unor factori intenţionali, reprezentând o trecere succesivă şi aleatoare de la
determinări întâmplătoare, la determinări necesare.
În concluzie, consider că dezinformarea, sub toate formele sale,
reprezintă un pericol real asupra societăţilor viitorului, ea fiind o adevărată armă
de tip „bibelou” a războiului cald informaţional, la care în prezent suntem
martori şi poate victime.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE :

„Îţi doreşti totdeauna binele, dar nu totdeauna îl ştii care este:

poporul nu poate fi niciodată corupt, dar adeseori este înşelat, şi atunci el pare a
voi ceea ce este rău”( J.J. Rousseau)

BIBLIOGRAFIE:
1.Henri-Piere CATHALA, „Epoca dezinformării”, Ed.Mil.,
Bucureşti,1991;

40
 2. RICHARD WURMBRAND –„Marx şi Satan”, Ed.Creştină Stephanus,
Bucureşti, 1994;
3. GUSTAV Le Bon, „Psihologia mulţimilor”, Ed.Humanitas, Bucureşti,
1995;
4.CIORAN Emil, „Schimbarea la faţă a României”, Ed.Corint, 1990;
5.Sun TZÎ, „Arta războiului”, Ed.Mil., Bucureşti, 1976;
6.Vladimir VOLKOFF, Tratat de dezinformare, Ed.Antet, Iaşi,2000.

* Comandant Batalion Instrucţie/Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii

Speciale

41
 CONSIDERAŢII ASUPRA „GÂNDITORULUI DE
HAMANGIA” FĂCUTE DE VASILE DROJ ARTIST
PLASTIC ROMÂN

Marioara GODEANU*
Abstract
Le manuscript du Mr. Droj met en evidence une serie des considerations sur les deux
statuetes trouvée à Cernavode. Au point de vue de l’auteur, le „penseur” de Cernavode
represente la clef d’un code secret des civilisations archaiques.

In anul 1956, la Cernavodă , pe Dealul Sofiei, un grup de arheologi

conduşi de Dumitru Berciu a început săpăturile după ce s-a descoperit faptul că
lucrările care se desfăşurau la Canalul Dunăre – Marea Neagră distrug urmele
unor civilizaţii vechi.
Intr-o aşezare , cimitir de inhumaţie neolitică, aparţinător culturii de
Hamangia au fost descoperite două figurine de lut ars, reprezentând un bărbat
şezând pe un scăunel într-o poziţie ce imită gestul gândirii, motiv pentru care a
fost numit „gânditorul” şi o femeie şezând alături, probabil consoarta lui.
Conform datării realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani ( 3500 –
4000 î.e.n) şi sunt considerate capodopere ale artei primitive universale.
Ceramica de tip Hamangia excelează şi abundă prin decoruri cu motive
triunghiulare dispuse în zone concentrice pe umăr sau pe partea superioară a
vaselor, „iar plastica este cu totul excepţională, figurinele fiind apropiate ca tip
de cele cicladice, caracterizându-se prin stilizarea formelor anatomice în
volume şi planuri triunghiulare” (1)
Cultura care aparţine „Gânditorului” a fost prima dată atestaă într-un sit
arheologic de lângă oraşul Baia, de pe litoralul Mării Negre. Este nivelul primei
populatii stabilite pe coasta occidentală a Mării Negre, civilizaţie meridională.
Hamangia este de tip neolitic mijlociu, respectiv mileniul VI i.Hr.
Desoperirile arheologice care caracterizează cultura au fost făcute în aşezările de
la Ceamurlia de Jos, Baia, Megidia, Târguşor şi în Cernavodă şi Durankulak.
Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe cu ţinută artistică
deosebită..
„Puţine statuete la noi sau aiurea au provocat asupra privitorilor atâta
fascinaţie precum Gânditorul de Hamangia. Piesă importantă a patrimoniului
cultural naţional şi mondial, aprobat de UNESCO, mica statuetă ascunde ceva
deosebit. Dar, de ce? Impresia este mai mult mărită şi întreţinută de gestul

42
gânditor al statuetei” spune Vasile Droj în lucrarea „Gânditorul de Hamangia –
cheia civilizaţiilor arhaice”.
În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnată, de către o
comisie internaţională, să fie unul din cele 10 artzefacte ale culturii pământene
care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie
unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire
cu o civilizaţie extraterestră ( 2).
„În acest mediu favorabil al formelor geometrice, Gânditorul, îşi
relevează adevăratele virtuţi, o serie de relaţii matematice interesante şi
importante impunându-se încă de la început prin parametrul înălţime, 113 cm,
care nu este deloc întâmplător şi 355 cm circonferiţa cercului în care se înscrie,
întrucât aceste valori sunt unice în perimetrul matematicii, fiind singurele
numere întregi al căror raport este chiar „Pi”, cu o imprecizie de numai
3 zecimi de milionimi”
355 : 113 = 3,1415929...... faţă de 3,1415926 .... cunoscut
Aceste numere au fost păstrate cu străşnici de iniţiaţii vechilor popoare,
ele fiind atestate mai târziu şi de învăţaţi geto-daci, codificate şi în structura
sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoşteau şi ei iar la
chinezi apar ceva mai târziu. Inălţimea „gânditorului” nu a fost făcută la
întâmplare, dovedind că strămoşii noştri aveau cunoştiinţe de matematică şi
geometrie, iar această operaţie de obţinere a lui Pi din două numere întregi
reprezintă poate cea mai veche atestare a relaţiei fundamentale. ( 2 ).
Valoarea numerică 355 poate fi obţinută, spune V. Droj, şi prin dublarea
înălţimii medii a omului, care este în jur de 175- 180 cm.
Adunând 175+180 : 2= 177,5 x 2 = 355
Inafară de aceasta, V.Droj, mai face următoarea observaţie şi anume
faptul că este posibil ca sistemul zecimal să fi fost cunoscut. Acest sistem are o
virtute de excepţie, pe care anticii au observat-o şi anume că înmulţind sau
împărţind orice valoare numerică cu 10, 100, 1000, valoarea va rămâne
neschimbată, modificarea fiind numai cantitativă, valorile numerice păstrându-şi
personalitatea. La fel, legat de dimensiunile piramidei Keops , 239 m baza şi 148
m înălţimea , împărţit la 10 se obţine o piramidă construită pe dimensiunile
craniului uman în care intră perfect “gânditorul”. Dimensiunile amintite sunt şi
cele care au fost folosite în programele de cercetare din România, Polonia,
Bulgaria, Cehia, etc. Autorul remarcă faptul că “gânditorul” şi Piramida Keops
au fost construite având unul şi acelaşi model /măsură : OMUL.
“Gânditorul” este o statuetă multifuncţională căci răsturnând statueta cu
faţa în jos, se poate observa că vârful nasului, antebaraţele şi genunchi sunt pe
aceeaşi linie, dovedind o pziţie de rugăciune dar şi construite spre a fi instalate şi
în alte poziţii.
“Prin gestul său meditativ, gânditorul, reflectă probabil, spune autorul,
acea Profundă Sinteză a Cunoaşterii, singura capabilă să armonizeze
sinuozităţile evolutive- cumulul erorilor civilizaţiilor Pământului” ( 2).

43
 Dar gânditorul nu a fost conceput să rămână singur , dovadă fiind statueta
feminină cu ceeaşi alură. Astfel doi gânditori identici, aşezaţi cu spatele unul
către altul în aşa fel încât vârful picioarelor scăunelelor şi punctul de contact al
spatelui lor, poziţie nefortuită şi unică coincid din nou cu piramida lui Keops;
dar de data aceasta, linia dreaptă a mâinilor lor este paralelă cu muchiile
piramidei. Inversând poziţiile celor doi gânditori şi punându-i faţă, aşa încât
vârfurile nasurilor, mâinilor, genuchi să fie lipite, constatăm că suprafaţa plată a
cefelor lor este paralelă cu liniile muchiilor piramidei lui Keops. Acelşi lucru se
întâmplă şi în situaţia în care cei doi gânditori stau cu spatele spre observator şi
cu faţa spre piramidă, uniţi prin punctele de contact ale braţelor, antebraţelor şi
capetelor ( poziţie nefortuită) reproduc din nou modelul piramidei cu ajutorul
liniei marginale, drepte, a gâturilor, ce se suprapun peste muchiile piramidei.
V.Droj apreciază că cele două vestigii antice au la bază unul şi acelşi
concept din care nu şi în ultimul rînd, Originea şi evoluţia “antropologică” şi
“antropometrică” –“Omul fiind măsura tuturor lucrurilor”
O observaţie realizată de autor este legată de lăţimea care cuprinde gâtul
şi ceafa care sunt plate şi au lăţimea exact cât anvergura deschiderii piceoruselor
scăunelului. In parametrul lăţimii gâtului se relevă o valoare şi o unitate de
măsură de excepţie : numărul de aur – 1,6180339.
Aşezate câte trei statuete în diverse poziţii în cadrul combinaţiilor
stabilopodice acestea realizează un adevărat sistem de comunicare în care forma
fiecărei poziţii ar reprezenta “arhetipul unei hieroglife- litere şi combinaţii de
litere...
Din păcate acest material nu a mai ajuns să îl cunosc. Între “Gânditorul “
de hamangia, “Sfinxul” din Bucegi, Sancoarele geto-dacice de la Sarmisegetuza-
Regia, Sfinxul şi piramidele de la Gizeh există o legătură strânsă, aşezată pe
fundamentul unor calcule şi interrelaţii geomtrico-matematice deosebite, trădând
o precizie şi o profunzime capabile să incite invidia celor de azi şi tot odată să ne
pună în faţa unei mari întrebări: Ce origine au toate acestea?
V.Droj scrie “Iată o primă relaţie a acestei posibile înrudiri: pe un model
schematic al Sanctuarului Mare Rotund de la Srmisegetuza, făcut la scara de
1/100, se aşează doi gînditori în poziţie culcată, în lungul unei axe a pragurilor,
astfel încât vârfurilre picioarelor acestora să atingă cercul exterior cu
diametrul de 29,40m, respectiv 29,40cm. Prelungind linia dreaptă a cefelor lor,
se observă cu surprindere că acestea se întâlnesc exact în centru Sanctuarului.
Aşezând în jurul cercului interior de 28,02m respectiv 28,02 cm, cot la cot,
umăr la umăr patru “gânditori” se observă inchiderea perfetă unui sfert de
cerc, adică distanţa dintre două axe a pragurilor. Cercul întreg de 360 grade va
fi ocupat de 4x4 gânditori adică 16. Acest cerc alcătuit din cei 16 “Gânditori”
este “Hora tăcută” în care fiecare gânditor se uită în centrul cercului, ca spre
un loc foarte important. Autorul spune că acesta este Locul geometric al
Conştiinţei, Centrul, iarConul este format de axa pragurilor, Sinteza
Holografică Circulară.”

44
 Numărul 16 de exceţie, atât în sine cât şi în cadrul unei serii ca progresia
geometrică în baza 2, simbol simultan al diviziunii şi multilicării, cultul solar,
luminii, ambele fiind simbolizate şi reprezentate prin 8 sau 16 raze. De asemeni
numărul 16 este totodată un reprezentant de serie al dezvoltărilor spaţiale.
Anumite concepte cum este cel al piramidei au persistat timp îndelungat
în spaţiul carpato-dunărean este probatorie. Astfel, într-una din cărţile rare ale
lumii “Stematographia sive armorum illzricorum delineatio, descritio et
restitutio”, publicată în 1701 datorită lui Paul Ritter Vitezovic, este descrisă
stema Daciei care are următoarea înfăţişare : scut roşu, mobilat cu o piramidă
de argint- cu partea din stângă umbrită – figură heraldică ce porneşte de la baza
scutului şi se înalţă până la partea superioră a acesteia, de o parte şi de alta a
piramidei aflându-se doi lei de aur rampanţi şi afrontaţi, aşezaţi faţă în faţă.
Reitter menţionează că ....”odinioară, când era bogată şi a avut eroii ei proprii”,
leii “urcau spre înălţimi”. Piramida semnifică- potrivit aceluiaşi autor - “o
perfecţiune deosebită şi culmea gloriei” atestând virtuţiile care au stăpânit Dacia
până la domnia lui Decebal.
Plasarea Piramidei în centrul stemei ne arată că simbolurile cele mai
importante şi reprezintative au fost bine precizate de către populaţia veche.
Conceptul încadrării capului în trunghi –prezent la “Sfinxul” de la
Piramide, precum şi la “Gânditorul” de Hamangia este atestat arheologic şi prin
categoria de fibule triunghiulare- cum este cea de la Coada Malului, jud.
Prahova.
Dovezi noi ale continuităţii, dar mai ales ale răspândirii modelului
arhetipal al “Gânditorului” de exemplu Grădiştea - Coslogeni, unde figurinile
antropomorfe descoperite se apropie de alura generală a “Gânditorului”
Concluzii trase de autor atunci în anul 1986 arată ideea creatorilor
statuetei în diversele ipostaze răspândită pe Terra, a fost aceea că va exista
cineva,cândva găsind un “Gânditor”, va descifra mesajul lor, incitând gândirea
contemporanilor. Autorul încheie spunând: “ Toate aceste observaţii- ce
constitue doar o mică parte infimă a argumentelor aduse- confirmă că
“Gânditorul” de la Hamangia reprezintă una dintre cele mai complexe statuete
care s-au realizat vreodată, constituind o veritabilă”cheie de cod” în
descifrarea Mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora din alte părţi ale
Terrei, deoarece la baza acestora stă un concept comun ideomatematic.
Enigmele trecutului constituie paradigma prezentului şi soluţia viitorului”
Multe din aceste experienţe care s-au repetat pe această statuetă pot fi
verificate.Nu cred că sunt numai potriviri sau observaţii întâmplătoare. Sigur că
se pune problema relevării adevărului despre capacitatea spirituală şi de creaţie.
Cert este faptul că la baza acestor stau fenomene energoinformaţionale
cunoscute şi dece nu codificate. Cercetarea trecutului ne poate pune în faţa unor
noi surprize.

45
 BIBLIOGRAFIE
1.- Droj Vasile- 1986- “Gânditorul de Hamangia – Cheia civilizţiilor
arhaice”,
manuscris.
2.- Lozanov Eugen – 2005 – “Dacia sacră” Ed. Saeculum I.O. Bucureş

* prof.univ.dr. Marioara Godeanu, preşedinta secţiei de Biologie, Academia

Oamenilor de Ştiinţă din România.

46
 TEORIA INTERFEŢELOR, ANTROPOLOGIA
INFORMAŢIONALĂ ŞI PROCESELE ENERGO-
INFORMAŢIONALE

Cornelia GUJA*

Abstract
The paper deals with the problems of informational anthropology, which are analyzed
for the perspective of interfaces theory. The aspects reveal informational characteristics that
are both interesting and practical, because they are associated with the qualities of a system,
with anthropological and social phenomena. We go beyond the sphere of energetic
phenomena of energetic system, and the informational phenomena of informational systems,
presenting and analyzing energy-informational phenomena, which exists in the interface of
already mentioned systems, namely in the sphere of biological, psychological, social and
cultural phenomena. They belong to the processes that take place as part of human activity.
We will demonstrate that they act as a link between various categories of archetypal
motivations, which generate convergent, compatible and integrator forces, or with divergent,
conflict and destructive forces

INTRODUCERE

Civilizaţia actuală avansează pe drumul unei societăţi a cunoaşterii.

Empirismul cedează pas cu pas locul, în toate domeniile, în favoarea cunoaşterii
logice bazată pe legităţile naturii. Acest proces este urmarea unei acumulări de
către omenire a unui volum imens de cunoştinţe din cele mai variate domenii.
Traseul cunoaşterii ca manifestare a societăţii umane are ca scop aflarea
adevărului despre existenţă şi adaptarea la alternativele acesteia. Plecând de
conceptele religioase primordiale ale filozofilor greci ai antichităţii şi ulterior ale
iluminiştilor renaşterii, s-a ajuns la treapta de la care cunoaşterea şi-a bifurcat
permanent căile, producându-se un labirint de căi mai mult sau mai puţin
intricate, având ca scop final reducerea faliei necunoaşterii care există între
macrocosmos şi microcosmos. Plecând de la studiul materiei nevii şi a energiei
s-a ajuns la cunoaşterea materiei vii , la evoluţia sa, la informaţie şi la rolul său
în evoluţie. În acest edificiu al cunoaşterii omul cu acţiunile sale se găseşte în
centrul său. Bazele interdisciplinare ale cunoaşterii au la origine studiul evoluţiei
materiei vii şi nevii care s-a dezvoltat utilizând, drept concepte fundamentale
triada: substanţă, energie, informaţie. Substanţa este suportul material al vieţii
care la rândul său este o manifestare energetică a materiei, având ca substrat
imaterial informaţia. Aceasta este reprezentată de diferenţele ce apar între
variaţiile energetice ale materiei în mişcare. Informaţia precede acţiunea iar

47
acţiunea generează o nouă informaţie într-un veritabil ciclu cibernetic şi
integronic (aşa cum am demonstrat într-o serie de cercetări ale noastre
anterioare). Fiind expresia neuniformităţii distribuţiei substanţei şi energiei în
spaţiu şi timp informaţia nu poate fi despărţită de substanţă şi energie dar nici
nu se confundă cu ele. Informaţia reprezintă astfel un aspect al materiei care
are legile sale specifice de transformare. Organizarea materiei vii prin evoluţie
a dus la corpuri formate la rândul lor din părţi specializate. Acest ansamblu
organizat implică o structură dar şi o funcţie, funcţia fiind activitatea desfăşurată
de componente în vederea menţinerii întregului. Organizarea apare ca o însuşire
a materiei derivată din mişcarea ei. Abstractizarea acestei situaţii a condus la
noţiunea de sistem şi la teoria sistemelor. Datorită circulaţiei informaţiei între
sisteme fiecare sistem capătă în raport cu celelalte sisteme coexistente calităţi
comunicaţionale descrise prin noţiunea de interfaţă. Legătura componentelor
naturale ale materiei vii cu omul o reprezintă sistemul nervos central care este în
ultimă instanţă un sistem informaţional. Originea sistemului nervos ne
demonstrează că apariţia şi evoluţia organelor de simţ reprezintă istoria
specializării organismelor vii, sistemul nervos central fiind în final rezultanta
mijloacelor cele mai adecvate în lupta dintre mediu şi organism. Implicaţiile
ştiinţifice şi antropologice ale gândirii informaţionale sunt deosebit de
importante. Selecţia naturală apare ca un rezultat complex al acţiunii factorilor
reglatori din ecosistem deci avem de-a face cu o informaţie complexă ecologică,
biologică, socială etc. Problema înţelegerii materiei vii pune accent pe
atitudinea intenţională motivată şi pe diferenţa dintre sensibilitatea (biologică)
şi capacitatea de a simţi (umană), ajungându-se la noţiunile de conştienţă şi
conştiinţă de sine, specifice ariei activităţilor umane [3,8,9,14,15,17,26,42,44].

MATERIAL ŞI METODE

Prezentătm în această lucrare sinteza unor cercetări de laborator şi

teoretice, interdisciplinare, extinzând abordările clasice spre domeniul modern
al ştiinţelor informaţiei şi a celei a complexităţii. Cercetările sunt axate pe ideea
că ştiinţa trebuie reconstruită şi abstract pe baza teoriilor derivând din ştiinţa
complexităţii şi a revoluţiei morfogenetice, plecând de la cele trei entităţi
considerate a sta la temelia vieţii: substanţa, energia şi informaţia. In ultimii
ani s-a confirmat necesitatea unei antropologii informaţionale în care omul să fie
abordat ca o entitate hipercomplexă bio-psiho-socio-culturală, reprezentativă
pentru colectivitate, el fiind totodată un univers unic cu identitate proprie, un
„atom” socio-cultural conştient. Similar importanţei şi semnificaţiei pe care a
avut-o studiul atomului pentru cercetarea materiei nevii tot aşa abordarea fiinţei
umane prin dezvoltarea unei antropologii informaţionale a fiinţei umane ne va
conduce la o mai bună înţelegere a societăţii omeneşti.
Termenul informaţional ataşat antropologiei, considerată în mod
integronic (integrare complexă în mediul natural, social şi cosmic), se referă şi la

48
aspecte care nu sunt de natură substanţială (materială), nici de natura câmpului
(energetică), ci având un mod de manifestare distinctă de acestea cum ar fi
forma, arhetipul, modelul, proporţia, organizarea, programul, semnifiaţia.
Altfel spus într-o exprimare mai sintetică: termenul informaţional ataşat
antropologiei, se referă şi la aspecte care au dominant o manifestarea codificată,
arhetipală. Cu acest punct de vedere am abordat studiul fiinţei umane şi al
colectivităţii din care face parte, în laboratorul de cercetare antropologică, din
perspectivă interdisciplinară. Am folosit mijloace de studiu multi şi
interdisciplinare ca cele oferite de cibernetica, teoria generalizată a sistemelor,
teoria informaţiei şi noi teorii generate de deschiderea şi fecunditatea ideilor
aduse de acestea. Am preluat de la de la Fr. Rainer sintagma “Fenomenul OM”
care ne-a permis să alăturăm, prin similaritate, individul uman, într-o primă
aproximaţie, tuturor celorlalte fenomene ale naturii pe care le studiază fizica (şi
atomul este definit ca un fenomen!). Am adoptat în acelaşi timp concepţia
“omului ca sistem” a lui Victor Săhleanu care a dezvoltat, într-un volum cu
acelaşi nume, peste 20 de faţete ale acestuia : omul sistem integral, heterogen,
anizotrop, geometric, deschis, substanţial, energetic, compartimentat, sistem cu
autoreglare, sistem cu retroacţiune, cu covarianţă şi contravarianţă,
informaţional, cibernetic, reactiv, ierarhic, oscilator neliniar, , automat, dinamic
şi evolutiv, antientropic etc., carte prin care se pote afirma că V. Săhleanu este
unul din precursorii antropologiei informaţionale. De la Ştefan Milcu am
aprofundat ideea unităţii şi complexităţii fenomenelor psihoneuroendocrine
umane în care cuplul feminin / masculin are o semnificaţie aparte care invită la
a reflecta la androginia fiinţei umane.
Cu aceste premize conceptuale am constatat că abordarea antropologică a
individului uman şi a colectivităţii din care face parte, în laboratorul de
cercetare, de pe poziţile antropologiei clasice, era deosebit de dificilă mai ales în
alcătuirea metodologiei de investigare, apoi a celei de prelucrare a datelor şi cel
mai greu la interpretatrea acestora. Practic era vorba de o încercare de deplasare
a paradigmei în acest domeniu. Încercările de a mă înscrie în exigenţele teoriilor
amintite şi de a folosi conceptele acestora mai ales acela de sistem erau adesea
contrazise de rezultatele cercetărilor de laborator din domeniul Antropologiei
informaţionale a individului şi electrografiei (Fig.1,2).Fenomenele surprinse nu
se comportau în totalitate ca sisteme. Astfel s-a născut necesitatea utilizării
conceptului de interfaţă într-un sens ştiinţific general - fiinţa umană ca interfaţă
(Fig.3). Termenul de interfaţă era utilizat doar de specialiştii în domeniul tehnic
şi nu figura în dicţionare. Căutările au fost mult uşurate de faptul că teoriile de
care aveam nevoie erau deja puse la punct [19, 20,23, 30,38,].
Aproape concomitent cu teoriile amintite care dominau cercetările timpului
în lumea ştiinţifică (1960-1990) dar cu ecouri diferite, s-au conturat şi domenii
ştiinţifice de sine stătătoare pentru direcţii de abordare a realităţii cum sunt
sinergetica, implicând teoria sistemelor disipative, teoriile morfologice (se
vorbea deja de revoluţia teoriilor morfologice) şi ştiinţele complexităţii în care

49
teoria haosului, a fractalilor şi a catastrofelor, ocupă un loc important. Toate
veneau să ducă mai departe cunoaşterea sub aspectele ei cele mai variate dar
care necesitau pregătire de specialitate şi ca urmare o strânsă colaborare inter şi
chiar transdisciplinară. Focalizarea asupra individului uman este prezentă în
multe ştiinţe şi în mod necesar trebuie să se producă şi în antropologie iar o
deosebită atenţie trebuie îndreptată asupra conjugării individului în şi cu lumea
înconjurătoare şi în mod deosebit cu societatea, dat fiind originea duală a
fenomenului uman, biologică şi culturală. Mutatis mutandis “omul ca sistem”
pentru mine a devenit în acelaşi timp şi “om ca interfaţă” care în virtutea
proprietăţilor descrise de teoriile amintite vafi:un fenomen complex de
sisteme/interfeţe disipative, fractale, catastofice, haotice, coexistente,
integronice etc. Lucrarea de faţă este sinteza unora dintre aceste cercetări de
laborator şi teoretice interdisciplinare ce au vizat aspecte generale ale cunoaşterii
fiinţei umane, a individului uman, extinzând abordările clasice antropologice în
domeniul modern al ştiinţelor complexităţii. Astfel s-a conturat ca necesară o
antropologie informaţională, în care omul sa fie abordat ca o entitate bio-psiho-
socio-culturală în acelaşi timp reprezentativă pentru colectivitate dar totodată un
univers arhetipal complex cu identitate proprie, cu activivăţi şi actiuni energo-
informaţionale, un „atom” (indivizibil) socio-cultural conştient. Pentru aceasta
am considerat că fiinţa umană este organizată pe principiul similarităţii
universale prin arhetipuri, care se regăsesc la toate nivelurile de organizare şi că
în natură corpurile posedă simultan calitatea de sistem dar şi pe cea de interfaţă
în sensul complementarităţii corpuscul/undă, aşa cum este îngemănată în
lumină. În cuplul SISTEM / INTERFAŢĂ, sistemul aparţine categoriilor
substanţă, structură, entropie, în timp ce interfaţa corespunde informaţiei,
comunicării, negentropiei. Abordat în acest mod, avem convingerea că studiul
individului poate ilustra şi realiza în acelaşi timp, unitatea ştiinţelor
antropologice. Astfel extinsă, antropologia poate deveni obiect de studiu în toate
domeniile unde problemele au tangenţe cu fiinţa umană şi cu societatea umană.
Cercetările noastre s-au axat pe ideea emisă de V. Săhleanu că antropologia
se cere reconstruită abstract luând în considerare trei entităţi care stau la baza
vieţii: substanţa, energia şi informaţia. Cuplul sistem / interfaţă leagă
substanţa şi informaţia într-un tot unitar prin intermediul energiei. Termenul
„informaţional” atribuit antropologiei considerată în acest mod integronic se
referă la aspecte care nu sunt nici de natură substanţială (materie), nici de câmp
(energie) ci de o natură distinctă de acestea, aşa cum am arătat: forma, proporţia,
organizarea, programul, semnificaţia, arhetipul. Între diferitele sisteme ale
realităţii există procese informaţionale şi informaţia circulă şi are loc reglarea
acesteia în condiţii spontane sub formă codată. Acest univers arhetipal
(elementar, primar) este aspaţiotemporal (AST) şi este o dimensiune a
universului nostru fizic. Selecţia, adaptarea şi integrarea sistemelor vii sunt
fenomene calitative aparţinând acestui univers arhetipal [31,42, 4344,].

50
 Figura 1. Modelarea interfeţei arhetipale

i S(x,t) i • i = informaţii
S = corp sau fenomen
Sistem deschis

i S(x,t) i
• circuit al informaţiilor
Sistem cibernetic prin canale tehnologice

• liber, natural

i
i S(x,t)1 S(x,t)2 i
Sistem tehnologic
Sistem uman
I1/2

I1/2
• circuit al informaţiilor
prin semnale arhetipale
S1 S2
MODEL DE
INTERACŢIE

1. 1. Comunicare arhetipală
ştafetă (globuli)

2. 2. Comunicare arhetipală
simultană (ramificaţii)

3. 3. Comunicare arhetipală
antenă (floral-radiativă)
4.
4. Comunicare arhetipală
elicoidală (turbion)

51
 1 3

4
2

5
6

Figura 2. Tipuri de semnale electrografice surprinse pe

peliculă fotosensibilă la interfaţa corpurilor, având forme
arhetipale diferite: 1, 2 - forme globulare liniare şi radiale, 3 -
detaliu formă globulară, 4 – detaliu formă florală, 5 – formă
ramificată, 6 - detaliu formă spiral-circulară (elicoidală).

52
Astfel spus universul nostru fizic, cu cele patru dimensiuni direct accesibile
(spaţiotemporale), prin dimensiunea AST reflectă aspectul informaţional-
arhetipal. Cunoaşterea acestei dimensiuni deschide perspectiva descifrării unui
cod universal, a unei „genetici cosmice” informaţia fiind înscrisă într-un limbaj
care exprimă succesiunea stărilor evolutive ale fenomenelor naturale. Am
amintit mai sus că am construit antropologia informaţională bazându-mă pe
teorii derivând din ştiinţa complexităţii şi a revoluţiei morfogenetice. Întrucât
acestea sunt mai puţin cunoscute mă voi opri pe scurt asupra lor, de la început,
spre a nu se crea obstacole artificiale pe parcurs de la prima citire.
Teoriile morfologice caută să descrie şi pe cât posibil să explice apariţia,
menţinerea şi dispariţia formelor, încearcă înţelegerea genezei şi stabilităţii lor
într-o multitudine de domenii. Se pune capăt indiferenţei cvasigenerale a
ştiinţelor naturii în faţa proceselor morfogenetice, care au rădăcini în domeniul
informaţiei.
Teoria catastrofelor a fost fondată de matematicianul englez Cristopher
Zeeman şi matematicianul francez Rene Thom care a alcătuit modele
matematice capabile să ţină seama de existenţa şi totalitatea formelor, de apariţia
şi dispariţia lor, într-un cuvânt de morfogeneză. Ideea i-a venit în 1961 într-un
muzeu de istorie naturală (din Bonn), reflectând la evoluţia formei embrionului.
A construit (1972) modele “catastrofice” pentru fenomene foarte diferite cum
sunt: crize bursiere, revolte în închisori, propagarea influxului nervos,
tratamentul anorexiei etc. A numit punctele de discontinuitate şi salt în evoluţia
unui fenomen, catastrofă ( de ex. gastrulaţia!).
Teoria fractalilor datorată matematicianului Benoît Mandelbrot studiază
formele fractale definind matematic conceptele de obiect fractal şi dimensiune
fractală. Fractal înseamnă fragmentat, neregulat, întrerupt, fracţionat. În general
teoria fractală este o teorie a fracturatului, a zdrobitului, a agranularităţii, a
diseminării, a porozităţilor. Formele cu care se ocupă se caracterizează printr-o
complexitate intrinsecă, o neregularitate fundamentală ce se manifestă la toate
scările de observaţie: norii, munţii, ţărmurile, scoarţa terestră, fulgerele,
ramificaţiile vasculare, compartimentarea celulară etc.
Teoria haosului este o altă tentativă de a gândi lumea formelor, a formelor
neregulate, haotice (haos - diferit de hazard, întâmplător care este supus legii
numerelor mari), fondată de matematicianul James Yorke (către sfârşitul anilor
1960). Acesta a dat prima oară termenului de haos un statut şi înţeles
matematic precis. Formele neregulate şi procesele haotice abundă în natură – de
fapt formele regulate şi procesele stabile sunt idealuri inexistente în natură.
Teoria generală a sistemelor a fost fondată de Ludwig von Bertalanffy
(1962) care defineşte sistemul ca un ansamblu de elemente aflate în interacţiune
iar alte definiţii consideră sistemul ca o mulţime ordonată de elemente între care
există anumite relaţii de cauzalitate.
Ştiinţa complexităţii se ocupă de integrarea cunoştiinţelor din domenii
diferite, arătând interdependenţa dintre diferite fenomene şi permiţând

53
extinderea “generalităţii” concluziilor finale la alte domenii. Conceptele de
universalitate şi arhetip sunt leit motiv-ul acestei obordări.
Scenariile tranziţiei de la determinism către teoria haosului au schimbat
calea de abordare a problemelor de stabilitate a sistemelor dinamice non liniare
(reale, neideale). Aceste mutaţii conceptuale au consecinţe imediate în
organizarea contextelor experimentale şi a metodologiilor de studiu în toate
domeniile cercetării ştiinţifice conducând la reconsiderarea transmiterii
informaţionale moderne şi anume comunicarea prin fenomene haotice. De ex. a
fost recent construit un dispozitiv de resuscitare post fibrilară cardiacă, cu
comportament haotic, care deja a fost preluat în practica de urgenţă [2,5,22,48].
Modelarea computerizată a dinamicii si evoluţiei sistemelor complexe a
făcut posibilă investigarea fenomenelor de autoorganizare, rezultate cu
implicaţii majore în înţelegerea mecanismelor morfogenezei, a interacţiunilor
cluster-cluster, contribuind semnificativ la dezvoltare tehnicilor de măsurare a
mediilor neomogene şi nelineare.
O consecinţă majoră a cercetării în domeniul complexităţii este
transformarea însuşi a omului cunoscător, care învaţă sa vadă în jurul nostru
într-o nouă lumină, modificându-şi propriul filtru conceptual prin care percepe
complexitatea lumii. Suntem practic forţaţi să sărim de la viziunea aritmetică
bazată pe procese aditive, la geometria fractală, bazată pe multiplicare, iterare,
şi procese recursive pentru ca să putem în final să ajungem la o abordare
armonioasă. Modelul elaborat pentru fiinţa umană este un model informaţional.
Informaţia primită străbate cele 7 nivele fiind receptată, memorată, prelucrată,
analizată, reelaborată şi retransmisă cu specificul nivelului respectiv.
Decodificarea semnalelor la nivelul 1 (nivel ecologic) impune găsirea treptelor
succesive prin care un semnal străbate diferite interfeţe, nivele de integrare 1-7.
Fiecare nivel modulează astfel informaţia după un cod specific. Analiza se face
cu metode preluate din toate ştiinţele care pot concura la cunoaştere în cazul
nivelului respectiv. Utilizând rezultatele cercetărilor noastre de laborator, mai
ales cele electrofiziologice, se pot concepe o serie de alte modele concrete,
operative în care fiinţa umană este privită, ca interfaţă având diferite structuri-
funcţionale informaţionale [27,34,35].
Această abordare armonioasă trebuie aplicată societăţii umane şi fiinţei
umane, fiinţa umană fiind constituentul elementar al sistemului „societatea
umană”, aşa cum atomul este al materiei. Astfel fiinţa umană poate fi
considerată un „atom sociocultural conştient”. Similar importanţei şi
semnificaţiei pe care a avut-o descifrarea enigmelor atomului pentru cercetarea
materiei , tot aşa abordarea fiinţei umane ca un fenomen dinamic, complex şi în
integralitatea sa, dezvoltând o antropologie informaţională bazat pe teoria
interfeţelor, ne va conduce la o mai bună înţelegere a societăţii omeneşti. Este
important ca soluţionarea stărilor critice ale sistemelor sociale să se facă prin
acţiuni bazate pe cunoaşteriea profundă a legilor fiinţei umane şi nu prin criterii
statistice, majoritare, sau alte criterii din domenii conexe ale realităţii fizice.

54
 Figura 3. Modelarea individului uman ca un complex
de interfaţe concentrice interdependente
Legendă:

Interfeţe (I.) specifice (imaginea de sus, de la exterior spre interior):

1. Interafaţă Ecologică - integratoare, 2. Interafaţă Biologică – culturală,
2.Interafaţă Biofizicochimică – sentimentală, 4. I. Psihică – conştientă, 5.
Interafaţă Cognitivă - axiologică, 6. Interafaţă Bioritmică – evolutivă, 7.I.
Spiritual - transcendentă
Interfeţe (I.) fundamentale (imaginea de jos, de la exterrior spre interior)
I. Interafaţă micro-macrocosmică- arhetipală
II. Interafaţă comunicaţională - complexă
III. Interafaţă complementară - paradoxală

SISTEM

DINAMICĂ

STRUCTURĂ

ACTIVITATE
INFORMAŢIE
CICLU
TRUP
1 2 3 4 5 6 7
SPIRIT MOARTE

RITM TIMP
CONŞTIENT CONŞTIENT
COLECTIV PERSONAL

CÂMP CONŞTIENŢĂ

CONTEXT INTERACŢIE
TRANSFORMARE EVOLUŢIE

COEXISTENŢĂ COMUNICARE

AURĂ

COMUNICARE

ANDROGIN

I II III

INOID ANDROID

COD LIMBAJ

PULSAŢIE RADIAŢIE

55
 In tabelul 1 am încercat să facem o sinteză, a paralelă între componentele
modelului omului construit cu ajutorul teoriei interfeţelor şi tipurile de oameni
care reprezinta anumite activităţi specifice pe plan social şi care aparţin unor
sfere bine conturate în societatea actuală.

Tabelul 1. Corespondenţe între tipurile de interfeţele dominante umane,

tipurile de Homo sapiens sapiens (H.s.s.), conceptele cheie şi
sferele de coexistenţă.
INTERFEŢE
TIPURI DE
DOMINANTE (I.) CONCEPTE SFERE
HOMO sapiens
Specifice I.: 1-7 CHEIE DE
sapiens (H.S.S.)
Fundamentale I.: I - III COEXISTENŢA
1. I. Ecologic – H. s. s. Sistem, coexistenţţă, Ecosferă
Integratoare ECOLOGICUS integrare
Dinamică,
H. s. s. Biosferă
2. I. Biologic - Culturală transformare, evoluţie
CULTURAL
Structură, context,
3. I. Fizico - Chimică H. s. s.
interacţie Geosferă
GEOGRAPHICUS
4. Psihologică –
H. s. s. Activitate, câmp,
Conştientă I. Psihosferă
COGITANS conştiinţă

5. Cognitivă – H. s. s. Conştient colectiv /

Axiologicală I. BIOETICAL Conştient personal Noosferă

6. Ciclic – Evolutiv I. H. s. s.
Ritm, dezvoltare, timp Cosmosferă
TRANSCENDENT
7. Spiritual –
H. s. s.
Transcendent I. Corp, suflet, spirit, Sferă Spirituală
RELIGIOUS
I. I. MICRO-

MACROCOSMICĂ Micro - cosmos,

H. s.s. macro-cosmos,
Sferă Energetică
ARHETIPALĂ COSMICUS similaritate, lege

Câmp Informational,
II. I. Comunicaţional H. s. s. cod comunicaţional Sferă
Complexă INTERNATIONAL arhetipal, Informaţională

Femeie/ bărbat;
Obiectivitate /
III. I. Complementar subiectivitate; Sferă
H. s. s.
paradoxicală Diversitate / Antropologică
ANDROGYNOUS
Unicitate

56
Figura 4. Corelaţii intra-individuale între sistemele motivaţionale şi interfeţele
fundamentale umane

1 Aparţin domeniilor Psihanalză

SISTEM şi Simbologie
MOTIVAVAŢIONAL
ARHETIPAL

1 - 2
INTERFAŢĂ STUDIATE DE
COMPLEMENTARĂ ANTROPOLOGIA
PARADOXALĂ INFORMAŢIONALA

2
Aparţin domeniilor
SISTEM Antropologiei
Culturale
MOTIVATIONAL
CULTURAL

2 - 3
STUDIATE DE
INTERFAŢĂ ANTROPOLOGIA
INFORMAŢIONALA

3 Aparţin domeniilor
SYSTEM
Antropologiei
Individului
MOTIVATIONAL

3 - 4 STUDIATE DE
INTERFAŢĂ ANTROPOLOGIA
MICRO-MACRO-
COSMICA INFORMATIONAL

4 Aparţin domeniilor
SISTEM
Sociologie şi
MOTIVATIONAL Psihologie

57
Întreaga evoluţie a cunoaşterii ne arată că omul de ştiinţă nu poate pronostica
un viitor sigur ci numai probabil. Această probabilitate este însă cu atât mai
mare cu cât creşte conştientizarea realităţii că în spatele unui demers ştiinţific
stau din ce în ce mai mulţi oameni, care şi-au pus energiile şi forţa creatoare în
slujba cunoaşterii [1,13,49,5o]. În loc de concluzii, în cele ce urmează, cîteva
din încercările noastre din ultimul timp de a formula mai concis, prin modele
informationale (sub formă grafică), probleme variate în care operarea cu
conceptele prezentate în teoria interfeţei aplicată la antropologia informaţională
poate da soluţii pentru necunoscutele societăţii noi în care urmează să ne
adaptăm (Fig. 4, 5).

Figura 5. Rezultanta integrarării forţelor sociale generate de motivaţii

(sistemele de motivatii din modelul interfeţelor fundamentale)
F = ∫ Fi , Fi = Fc + Fd + Fe.

• Arta
•• Activităţi
Arta
• umanitare
Ştiinţa
Forţe convergente •• Educaţia
Sportul
(zone de înţelegere) •• Sportul
Activitati
(Fc) • Sărbători
umanitare
•• Ştiinţa
Sărbători
• Educaţia

• Credinţe religioase,
Forţe filosofii diferite
sociale Forţe divergente • Complexe de posesie,
(F) (zone de economice
neînţelegere) (Fd) • Complexe de competiţie
• Complexe de extremism
• Generaţii diferite
• Ideologii politice, sisteme
de idei

Forţe echilibrante • Educaţia spre Homo

(zone de Internaţional
coexistenţă) (Fe) • Foruri
internaţionale

58
 Referitor la tipurile de motivaţii, acestea sunt aşezate undeva la originea
activităţilor umane şi rămân de cele mai multe ori ascunse în profunzimile
minţii omului ca sisteme de motivaţii arhetipale (1) – Fig.4. Motivaţia reprezintă
totalitatea impulsurilor (conştiene sau nu) care determină pe cineva să efectueze
o acţiune sau să tindă spre anumite scopuri. Pe o scară valorică motivaţiile se
situează pe diferite paliere. Sub aspectul trebuinţelor fiziologice şi al trebuinţelor
spirituale, motivaţia generează activităţile necesare pentru satisfacerea nevoilor
de hrană şi securitate, pe cele de natură cognitivă, estetică şi spirituală şi
conturează faptul de a fi folositor omenilor şi naturii (2,3). Aceste "arhetipuri"
motivaţionale există, în mod virtual, în fiecare individ iar trăirile fiecăruia sunt
determinate de o anumită configuraţie a palierelor motivaţionale ce poate fi
întrezărită prin scopurile pe care fiecare şi le propune în viaţa de zi cu zi (4)
reflectate în istoria cunoaşterii omeneşti. Intre cele patru sisteme de motvaţii
discutate anterior s-au constituit în antropolgeneză interfeţe cu structuri şi
organizări specifice între care comunicarea se realizeaza prin coduri arhetipale,
prin simboluri şi limbaje umane universale specifice speciei Homo sapiens
sapiens. Acestea fac obiectul Antropologiei informaţionale. Un demers cognitiv
în universul motivaţional trebuie să conducă la argumnte rezonabile pentru
motivaţia existenţei si a activităţilor noastre individuale şi colective în
societatea cu tendinţe de globalizare în care trăim astăzi în pragul secolului XXI
(Fig. 5).

BIBLIOGRAFIE

1. Almond G., Sidney Verba, Cultura civică, Ed. CEU Press, 1996.
2. Ambos-Spies, Klaus, Homer, Steven, Schoning, Uwe, Complexity theory -
current researche, Cambridge University Press, 1993.
3. Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului ştiinţific modern, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
4. Balandier, Georges, Antropologie politică, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998.
5. Bedford, T., Dimension and dynamics for fractal reccurent sets, Cambridge
Raport, Cambridge, 1985.
6. Blaga, Lucian, Aspecte antropologice, Editura Facla, Bucureşti, 1976.
7. Bonté, P., Izard, M., Dicţionar de etnologie şi antropologie, Edit. Polirom,
Iaşi, 1999.
8. Bonvillain, Nancy, Cultural Anthropology, Pearson Prentice Hall, New
Jersey,USA, 2006
9. Bryan, Jenny, Uimitorul nostru creier, Editura Colosseum, Bucureşti, 1995.
10. Carrel, Alexis, Omul fiinţă necunoscută, Editura Tedit F.Z.H., Bucureşti,
1996.
11. Cassirer, Ernst, Eseu despre om, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
12. Căpăcianu, Emanuel, Omul fiinţă cunoscută, Editura All, Bucureşti, 1995.

59
13. Clastres, Pierre, Societatea contra statului, Ed. Ararat, 1995.
14. Coman, Mihai, Mass media, mit şi ritual, Polirom, 2003.
15. Constantinescu, P., Sisteme ierarhizate, Editura Academiei RSR, Bucureşti,
1986
16. Cooper, Alan, Proiectarea interfeţelor utilizator, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997.
17. D’Andrade, Roy, Moral Models in Anthropology, Current Anthropology,
vol. 36, Number 3, 1995, pp. 399-408.
18. D’Andrade, Roy, The Development of Cognitive Anthropology, Cambridge
University Press, 1995.
19. Damon, A., Physiological Anthropology, Oxford University Press, New
York, 1975.
20. De Radkowski, Georges-Hubert, Antropologie generală, Editura Amarcord,
Timişoara , 2000
21. Dennett, Daniel, Kinds of minds. Toward an understanding of consciousness,
1996.
22. Devaney,L., Robert, An Introduction to Chaotic Dynamical Systems,
Addison-Wesley Publishing Company, 1989.
23. Dimitriu, Anton, Homo universalis, Editura Eminescu, Bucureşti, 1990.
24. Drăgănescu, M., Profunzimile lumii materiale, Editura Politică, Bucureşti,
1979
25. Drăgănescu, M.,Ştiinţă şi civilizaţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984
26. Drăgănescu, Mihai, Informaţia materiei, Edit. Academiei Române,
Bucureşti, 1990.
27. Dumitrescu, I., Fl., Electrografic Imaging in Medicine and Biology, Neville
Spearman, Suffolk, Great Britain, 1983. [10]
28. Durkheim, Emile, Despre diviziunea muncii sociale, Bucureşti, Ed. Albatros,
2001.
29. Eliade, M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1991..
30. Ember, Carol, Ember, Melvin, Anthropology, Englewood Cliffs, New
Jersey,1988
31. Enescu, G., Omul sistem biofizic, Editura Albatros, Bucureşti, 1994.
32. François Furet, Omul romantic, by Gius. Laterza & Figli Spa, Roma-Bari,
1992
33. Guglielmo Cavallo,Omul bizantin, 1992 by Gius. Laterza & Figli Spa, Roma
–Bari
34. Guja, Cornelia, Aura corpului uman. Introducere în antropologia individului,
Editura Polirom, Iaşi, 2000.
35. Guja, Cornelia, Aurele corpurilor. Interfeţe cu cosmosul, Editura Polirom,
Iaşi, 2000.
36. J.-P. Vernant,Omul Grec, , Gius. Laterza & Figli, 1991

60
37. Jacques Le Goff Omul medieval, Ed. Polirom, 1990
38. Leonăchescu, N., Cîmpul termic universal, Editura Tehnică, Bucureşti,
1991.
39. Michel Vovelle, Omul Luminilo, by Gius. Laterza & Figli Spa, Roma-Bari,
1995
40. Miloşescu, Mariana, Ce este calculatorul, Editura Teora, Bucureşti, 1996.
41. Mohan, Gheorghe, Neacşu, Petre, Teorii legi ipoteze şi concepţii în biologie,
Editura
42. Peculea, Marius, Interfaţa între ştiinţă şi tehnologie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1994.
43. Peitgen, Heinz-Otto, Saupe, Dietmar,The Science of Fractal ImagesSpringer-
Verlag,
44. Popescu, M. Ion, Fizica şi ingineria maserilor şi laserilor, I. Politehnic,
Bucureşti,1992
45. Rosario Villari ,Omul Baroc, by Gius. Laterza & Figli Spa, Roma-Bari,
1991.
46. Sergio Donadoni ,Omul egiptean, Ed. Polirom, 1990
47. Stănciulescu, D. Traian, Belous, Vitalie, Moraru, Ion, Tratat de
creatologie, Editura Performantica, Iaşi, 1998.
48. Sterian, E. Paul, Transmisia optică a informaţiei, vol I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981.
49. Ute Frevert şi Heinz-Gerhard Haupt, Omul Secolului XX, Campus Verlag
GmbH, Frankfurt/Main1999
50. Ute Frevert şi Heinz-Gerhard Haupt,Omul Secolului al XIX-lea, Campus
Verlag GmbH, Frankfurt am Main, 1999
* * *, The Incredible Machine, National Geographic Society, Washington.
D.C., 1994.

* Dr.Cercetător Ştiinţific gr.I, Prof.univ., Institutul de Antropologie “Francisc

I. Rainer”, Academia Română, P.O. Box 35-13, cod 050474, Bucharest,
Romania, Tel./Fax: (004)-01-317 50 72, E-mail: cguja@yahoo.ro

61
 TEORIA MORFOGENETICǍ
(Sau despre dinamica câmpurilor morfice)

Prof. dr. psiholog - parapsiholog Lucian IORDĂNESCU*

Introducere

În anticele lucrări precum Vedele şi apoi în Upanişadele, sunt descrise în

forme oarecum alegorice fenomenele de cunoaştere şi înţelegere colectivă, ceea
ce astăzi numim transferul de informaţie telepatică. Chiar în Bhagavad-Gita, în
Yoga cunoaşterii şi a faptei, Arjuna află că taina suprema a întregului univers
este cunoaşterea (informaţia) în care ne aflăm scufundaţi ca într-un ocean. Mult
mai târziu, ştiinţa a constatat ca fiecare forma emite o vibraţie specifică, vibraţie
ce s-a numit undă de formă, sau câmpul morfic, ceea ce a condus la ceea ce s-a
numit mai târziu teoria morfogenetică. Teoria morfogenetică [TM], încă de la
redefinirea ei de către Rupert Sheldrake, a suscitat vii controverse. Reacţiile în
lumea ştiinţifică au fost atat de aprinse încât unii savanţi au fost chiar de părere
ca “Sheldrake pune magia înaintea ştiinţei şi poate fi condamnat în exact acelaşi
limbaj în care Papa l-a condamnat pe Galileo şi pentru acelasi motiv. Este
erezie.” Dincolo de aceste opinii” care nu mai păstrează nimic ştiinţific în ele şi
care ne amintesc mai degrabă de diverse închistări şi dogme religioase, TM şi-a
dovedit până acum, în toate cazurile valabilitatea şi, pentru cel cu mintea
deschisă reprezintă un instrument foarte preţios prin intermediul căruia pot fi
explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât, pot fi chiar
generate şi stabilizate altele.
Tot ceea ce are formă, un obiect în trei dimensiuni, o masă, un scaun, o
casă, un copac, o priamidă, sau în două dimensiuni cum ar fi o foaie scrisă, un
cuvânt, o literă, un desen, o fotografie etc., sau dincolo de geometrie cum ar fi
gândureile, ideile, pulsiunile emoţionale ca senzaţiile, sentimentele şi dorinţele,
degajă informaţie susţinută pe o purtătoare energetică, adică emite unde de
formă care interacţionează şi acţionează asupra omului, în bine sau în rău, pe
plan fizic, psihic şi spiritual. La rândul lor, ca o reciprocă interactivă, orice
informaţie susţinută de o purtătoare energetică, se localizează în formele cu care
intră în acord armonic pe aceeaşi lungime de undă. Se manifestă în permanenţă
o ubicuitate biunivocă între formă şi undă, ba mai mult, forma poate fi totodată
atât corpuscul cât şi undă cum, deja cunoaştem, din comportamentul fotonilor.
Ca exemplu concret, voi explica prin prezentarea literei A. Acesta este un semn

62
grafic care reprezintă două tipuri de informaţie în potenţial, şi numai atunci când
este asociată unei purtătoare energetice cum ar fi un fascicol luminos care o
relevă ca pe prima literă a alfabetului latin sau este asociată unei purtătoare
energetice sonore generată dinamic de corzile vocale îşi exprimă, pe deoparte,
informaţia formală ca formă grafică sau sunet şi mai apoi, informaţia
fundamentală ca sunet descriptiv al unui început de cuvânt, exclamaţie
admirativă, sau strigat de panică, toate acestea pornite dintr-o pulsiune psihică şi
spirituală.
Şi acum să revenim la istoria conceptului de Teorie Morfogenetică.
Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea
fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în niciun fel până la el. Vom descrie aici
două experimente celebre care au dus la fundamentarea acestei teorii. În primul
dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa
şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint prin care şoarecii trebuiau să
treacă, pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau
să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a constatat că pe măsură ce apareau noi
generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot
mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea, în medie, la hrană de
zece ori mai repede decat prima generaţie. A fost ca şi cum o învăţătură a celor
adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia, la fel ca noi toţi, că genetic nu se
poate transmite învăţătura, decat poate cel mult anumite instincte. De aceea,
rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe
McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat
experimentul, folosind exact acelasi labirint ca şi McDougall. Rezultatele lor au
fost şi mai uluitoare: prima generaţie de şoareci a parcurs labirintul aproximativ
în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au gasit
drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicaţiile
genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de
miros, feromoni etc. Cu toate acestea, experienţa (cunoştinţele) şoriceilor de la
Harvard a trecut oceanul, independent de orice acţiune umană, ajungând la cei
din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta. Un al doilea
experiment a avut loc în 1952 pe insula Koşhima, unde o specie de maimuţe
(Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat
cercetătorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip.
Maimuţelor le placeau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite
cu nisip, ceea ce era neplacut pentru ele.
La un moment dat, o femelă de 18 luni numita Imo, a descoperit intuitiv
spune ştiinţa vulgară, că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din
apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au
învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au
asistat la felul în care, din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele
fructele în apă, aparanet prin mimetism. Între 1952 şi 1958, toate maimuţele
tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Unele dintre maimuţele adulte,

63
care au imitat copiii, au aplicat şi ele acest procedeu, dar privind foarte atent la
ceea ce făceau cele tinere. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce
fructele pline de nisip. Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr
de maimuţe care îşi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare
explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această
cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. De asemenea
alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimuţe de pe continent, au
început aproape imediat să-şi spele fructele, fenomenul producandu-se in timp
real. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională, cum
cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte
directe între diversele colonii de maimuţe ? Rupert Sheldrake, analizând aceste
cazuri, a avansat ideea unor câmpuri morfice (sau formatoare, generatoare), care
aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie,
ci şi din cea minerală sau chiar cuantică. El a postulat că aceste câmpuri
înregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar
apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor
similare, cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile
evenimente să se încadreze oarecum, în noul tipar.
Am putea să asemănăm aceste campuri morfice (CM) cu un fel de matriţe
în care este turnat metalul topit pentru ca să ia forma respectivă. O comparaţie şi
mai bună este cu pământul peste care plouă. Înitial acesta este perfect plan, dar
apoi apa începe să sape mici şanţuri prin care se poate scurge mai repede. Gradat
aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apa curge pe acolo. În
comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează
obişnuinţa ca evenimentele să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu
în altul, iar acest tip de informaţie este preluat din câmpul Universului
informaţional de orice fiinţă care este acordată pe o lungime de undă specifica a
câmpului morfic. În linii mari, teoria morfogenetică explică mult mai aprofundat
şi extinde ceea ce noi numim “obişnuinţă”. Din momentul postulării ei, teoria
morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi
explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii. De
exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată, şi de fapt TM s-a potrivit
perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului
colectiv a lui C.G. Jung, sau şi mai complex, teoria memoriei colective, teoria
memoriei universale, sau câmpul Akaşic unde sunt stocate toate informaţiile
fiinţării trecute, prezente şi viitoare, mai bine spus, toate informaţiile din
potenţial translatate în dinamică.
În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu
puteau fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi
specii, conexiuni empatice pe aceeaşi lungime de unda, sau mai coresct spus pe
acelaş timbru de culoare sau, destul de greu observabil, conexiuni între toate
formele de existenţă. De exemplu Jung, a descoperit că unii eschimoşi aveau
vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există în cercul polar şi nici nu

64
existau alte surse de unde să afle eschimoşii despre existenţa lor. De fapt, nici
eschimoşii în cauză nu ştiau ce visează, dar când desenau imaginile respective,
cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel Jung, a postulat
ideea unui subconştient colectiv, sau altfel spus mentalul informativ universal, la
care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat şi, prin
intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi
obiceiuri. Acest subconştient sau poate mai corect spus supraconştient colectiv,
corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică. Totodată au
putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o
generaţie la alta, deşi structura biologică a omului este oarecum constantă şi
chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase,
sedentarismului şi ruperii faţă de natură precum şi de ritmurile ei normale.
Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama
antrenamentului, fiindcă ea se manifesta încă de la vârste fragede, la care copii
mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decat cei din trecut. În acelaşi
fel în şcoli, programa şcolara devine din ce în ce mai încărcată şi copiii
asimileaza din ce în ce mai multe cunoştinţe.
Dacă un copil, chiar numai acum câţiva zeci de ani, ar fi trebuit să înveţe
în ritmul unuia modern, foarte greu ar fi putut face faţă. În acest fel se explică
foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli “cu tradiţie” să genereze mult mai
uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar.
De fapt, această “tradiţie” este rezultatul unui câmp morfic structurat în
timp de către mentalul colectiv la acea şcoală şi care permite celor care se
integrează în el să dispună de el aproape imediat, în formă subconştientă şi/sau
supraconştientă, de rezultatele înaintaşilor săi.
Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de
comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele
diferenţe morfice mari, care generează modele specifice de comportament. De
exemplu, englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru “sângele
fierbinte”, francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai corecţi
şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii etc. Aceste diferenţe crează
ceea ce se numeşte “egregor” naţional şi care reprezintă o matrice formatoare
pentru indivizii unui neam, o construcţie iniţial informativă ce se condensează
ulterior sub o formatare energetică şi poate îmbrăca chiar forme materiale. Între
egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa, există o dependenţă biunivocă: pe
de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de
altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor următoare,
obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri etc. Mulţi turişti
sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi
comportamente care sunt puse în mod simplist doar pe seama culturii acelui
popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.
În domeniul biologiei, TM a facut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de
ultimă oră, descoperiri care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să

65
apară controverse foarte aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este
doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un camp morfic mult mai
general şi care este de natura energetică, vibratorie, particularizată pe zone
geografice, dependente la randul lor de câmpuri informaţionale. Altfel spus,
fiecare fiinţă este scufundată în oceanul informaţional universal si preia acel tip
de informaţie pe care este ea acrodată biopsihic. Aici trebuie să ne înţelegem
bine: TM nu postulează direct existenţa sufletului ca entitate bine definită, ci se
referă la un câmp energetic transindividual, o formă de exprimare a obişnuinţei
colective, în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi psihic. De fapt,
este vorba despre un câmp informaţional universal, particularizat aşa cum am
precizat mai sus, pe zone geografice, datorită specificităţii emisiilor mentale de
tipul telepatic al grupului sau grupurilor care au acelaş timbru de vibraţie sau
temperatură de culoare a gândurilor. Sheldrake a constatat în mod corect că,
pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu,
încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile
respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare,
care prin diverse acţiuni fizice (respectiv emisia fotobionilor din AND) să
influenţeze - în sensul structurării lor - diverse câmpuri morfice. De fapt,
conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt
supuse unor câmpuri morfice specifice şi, astfel, interacţiunea dintre materie,
energie şi informaţie se desfăşoară la orice scară din Creatie.
Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare şi, anume faptul
că ADN-ul uman nu este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante
pentru o fiinţă, ci mai curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul
morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie.
De exemplu, la ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celula
sanguină poate aparea un organism complet, în loc să apara doar o colonie de
celule sanguine, iar dintr-o celulă muşculară, iarăşi apare un organism complet,
cu toate genurile de celule specifice şi nu doar o colonie de celule musculare.
Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă
pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu,
dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice
în alta de un gen diferit, sau de acelasi gen. Pe această capabilitate se produce
clonarea. De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în
celule musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca
celulele să ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă
aşa de mult… De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creştere
a celulelor hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca
şi cum celulele ar şti sau ar afla de undeva, că ficatul a ajuns la dimensiunea şi
forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul
acestuia şi nu una de creştere. TM explică foarte simplu aceste aspecte stipulând
faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate, de fapt, într-un câmp morfic
care acţionează asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel, în

66
special, un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt
mult mai complexe şi care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi
capabil doar ADN-ul singur s-o facă. Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am
putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie,
iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţii şi inginerii constructori.
În mod evident o asemenea teorie revoluţionară, care plasează centrul de
greutate al deciziilor într-un plan informaţional, nu putea fi pe placul celor mai
multi savanţi, la fel cum multe dintre concluziile mecanicii cuantice rămân
pentru cei mai mulţi oameni, ceva mai mult de domeniul paradoxurilor, decât ca
fenomene capabile să ne facă să ne revizuim integral concepţia asupra
Universului şi asupra propriei noastre vieţi. Altă aplicaţie uimitoare a TM este în
domeniul anumitor aspecte considerate “paranormale”, şi care ţin în special de
influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin TM multe dintre aceste
fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor. Ţinând cont că ADN-ul şi în general
materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice,
concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci
structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în
general. Gândul este un câmp morfic ce se transmite pe frecvenţă telepatică în
câmp tahionic. Deasemenea sugestia şi hipnoza funcţionează tot cu ajutorul
câmpurilor morfice. Chiar şi autosugestia reprezintă un gând propriu, excitat de
o cuantă morfică incidentă ce intră în acord rezonant cu frecvenţa gândului şi
acţionează asupra întregii entităţi umane. Informaţia fiind diferită de energie
prin faptul că este superioară acesteia, fiind ultima treaptă a evoluţiei
Universului, reprezintă integral Spiritul. Deci informaţia este spirit. Porneşte de
la acesta către suflet, căruia îi stimulează personalitatea reprezentată de Emoţie,
iar aceasta la rândul ei se structurează complet cu ajutorul colaborării (după un
algoritm dezvoltat la capitolul Suflet în lucrarea subsemnatului numită
ORTOONTICA) senzaţiilor stimulate de Informaţie. Implicit senzaţia
declanşează Sentimentul, iar mai departe aceasta stârneşte Dorinţa care
reprezintă starea incipientă a voinţei.
La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc
cu ele şi le mângâie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă
percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini ştiu însă că aceste
diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-
ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă. Astfel, gândirea noastră
structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare
armonioasă pentru acea fiinţă sau, dimpotriva, un gând entropic, distructiv chiar
şi numai ca probabilitate, poate produce daune foarte mari fiinţei avută ca ţintă
mentală. De exemplu, foarte frecvent, de multe ori părinţii sunt îngrijoraţi că
unul sau altul din copiii lor se pot îmbolnăvi, sau presupun că aceştia suferă de
ceva. Ei bine, acest gând negativ se transmite pe o frecvenţă telepatică în câm
morfic, şi generează încet dar sigur afecţiunea sau afecţiunile gândite. Tocami
acesta este înţelesul sintagmei « Gândeşte pozitiv » ! În toate aceste cazuri,

67
efectele nu mai pot fi explicate doar prin interacţiuni de tip fizic, ci se necesită
introducerea mentală a unor interactiuni de ordin energo-informaţional,
vibratoriu. De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materieri şi chiar a
destinului sunt foare bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii.
Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: “Obişnuinţa este cea de a
doua natură” sau “Dacă semeni o obişnuinţă, culegi un destin”.
O mare parte din ceea ce numim “destin” sau “soartă” este de fapt un
ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel, o
fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri, va avea
tendinţa să acţioneze predominant conform lor şi deci, să aibă o direcţie
specifică în viaţă. Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă
de la o vârstă fragedă, ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub
forma unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor
dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scenă şi se vedea mai
mereu în această postură. Această gândire focalizată, a generat în timp un câmp
morfic specific celui ce l-a generat mental, corespunzător temperaturii de
culoare a gândului personal, care l-a determinat pe acel om să devină ceea ce
dorea, să intre în acord rezonant cu câmpul informaţional universal sau planul
akaşic şi în acelaşi timp a făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare acordate pe
frecvenţa dansatorului, unele generate de alte fiinţe umane şi care se găsesc
« stocate » în acelaş plan informaţional universal, să se supună acestui tipar, care
era mult mai puternic prin accesare directă şi permanentă şi chiar insistentă.
Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin
care comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează “destinul”, prin
câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu aceste
comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi
mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică. Trebuie doar ca
în dezvoltarea sa, CM (Câmpul Morfic) să atingă o intensitate specifică, un gen
de “masă critică” sau intensitatea de rezonanţă stabilită prin frecvenţa de acord
şi amplitudinea echivalentă, pentru a-i permite să se manifeste concret în planul
fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie
genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca un anumit
număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel CM generat să fie
suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo. Devine astfel
posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod
radical, dacă acţionează cu suficientă[1] energie în sensul modificării câmpurilor
morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel
câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită. Mai
există încă multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu
găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat
decât vechile forme, modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice sau
psihice în funcţie de contextul în care au loc.

68
 Este cunoscut de către iniţiaţii din toate timpurile, chiar din vremuri
imemoriale, faptul că un gând, structurat pe o anumită intensitate şi frecvenţă, de
exemplu un gând despre o acţiune puţin rea, mai rea sau chiar foarte rea, ca şi un
gând (îl vom numi gândul iniţial) despre o acţiune bunicică, bună sau foarte
bună, porneşte din mentalul omului (nu voi descrie acum tehnica emisiei printr-
un tip de antenă specifică) şi accede imediat în planul informaţional, planul sau
câmpul akaşic. Aici se asociază cu gânduri de aceeaşi frecvenţă şi intensitate şi
constituie o forma gând-informaţie de o valoare şi o capacitate mult superioară
gândului iniţial. Gândul iniţial care păstra, la început, personalitatea
emiţătorului, se transformă acum într-o nouă entitate energo-informaţională,
numită EGREGOR. Această entitate devine de-sine-stătătoare şi va acţiona, cu
precădere, asupra zonei teriene de unde a fost generată. Un exemplu concret:
dacă din cauza unor situaţii oarecare un grup de oameni ce poate fi foarte mare
gândeşte duşmănos şi chiar revoluţinoar faţă de situaţia dată, imediat în planul
astral, pe frecvenţa akaşică va apare egregorul ce se configurează exact cu
« temperatura de culoare » a sumei gândurilor iniţiale, pornite din mentalul
grupului emiţător. De regulă, acest egregor, hrănit şi stimulat în continuare de
emisiile mentale ale persoanelor angrenate în lupta cu situaţia, va acumula
energie din ce în ce mai multă şi cum ştim că orice tip de energie ce depăşeşte
« masa critică » se condensează în materie, şi acest egregor se va materializa,
întrupându-se într-o persoană pe care şi-o alege dintr-un embrion ce se
pregăteşte să se dezvolte şi să se nască. Asemenea egregori întrupaţi au fost la
vremea lor (îi amintesc pe cei din zilele noastre) Torqemada, Napoleon, Stalin,
Hitler, Pol Pot, Ceauşescu, Mao-Tze-Dung etc.,etc.,etc. În corporalitate,
egregorii acţionează direct şi insistent pe arii din ce în ce mai largi ale Terrei,
până ce un alt egregor, născut din mentalul colectiv al minţilor adverse, îl va
înfrunta pe primul până îl va distruge, deoarece aceasta a fost comanda primită
de la mulţimea ce la generat. Cu cât mulţimea oamenilor ce acţioneaza
congruent cu mentalul lor (forme gând energo-informaţionale) este mai mare, cu
atât forţa egregorului va fi mai mare şi, de foarte multe ori, se poate întoarce
împotriva celor ce l-au generat (creat) deoarece a fost captat de un alt câmp
energo-informaţional mai puternic decât primul şi a fost deturnat spre porniri
ostile faţă de creatorii primari. Principial, fără a aborda elementele de tehnologie
specifică, dată fiind periculozitatea acestora dacă sunt utilizate de grupuri
organizte în interesele lor bine definite, aceasta este modalitatea prin care
specialiştii şi cu precădere iniţiaţii, folosesc manipularea prin diversiune
(sintagma se situează dincolo de conotaţia ei aparent reprobabilă). A acţiona în
acest mod nu este foarte complicat. Ceea ce trebuie cunoscut foarte bine şi în
detaliu, este softul sau programul structurat pe elemente de compoziţie după care
se poate acţiona.
Dar aşa cum am mai spus, aceste detalii consistente nu pot fi puse la
îndemana vulgului, acetuia ne-rămânându-i decât postura de a acţiona la o
comandă dată subliminal, el (vulgul) considerand că acţioneaza din proprie

69
iniţiativă. Ştiut fiind că nu există acţiune colectivă spontană pe o determinare
congruentă, sau altfel spus pe o polarizare vectorială, este evident faptul că,
acţiunea a avut o generatoare. Deşi teoria morfogenetică este încă în tinereţile
sale, căile de cercetare şi rezultatele obţinute încă de pe acum sunt excepţionale
şi o fac să fie un instrument foarte preţios pentru toţi cei capabili să îi pună în
aplicare întregul potenţial.
Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează
gândurile preluându-le din câmpurile morfice
Cel mai mare depozit terestru de informaţie îl constituie oceanul planetar
Gândurile şi sentimentele influenţează direct structura materiei fizice - aceasta
este concluzia japonezului Masaru Emoto, în urma cercetărilor sale recente. El a
observat că apa înmagazinează toate informaţiile transmise ei sub formă de
energie (hado) din mediul înconjurător. Ştiinţa confirmă astfel ceea ce tradiţiile
spirituale susţin de milenii: suntem responsabili de raiul sau de infernul în care
trăim.
Cercetările dr. Masaru Emoto l-au condus la definirea conceptului de
"hado", un cuvânt care este din ce în ce mai des folosit chiar şi în conversaţiile
uzuale de către japonezi. Cuvântul "hado" este alcătuit din două ideograme
kanji, ha şi do, care înseamnă respectiv undă şi mişcare. Prin urmare, hado este
modelul vibraţional intrinsec existent la nivelul atomic al materiei, fiind
considerat drept cea mai mică unitate de energie. Hado este energia asociată
conştiinţei umane, după definiţia dr. Masaru Emoto. Cercetând această energie,
el a ajuns la concluzia că gândurile şi sentimentele modelează realitatea fizică.
Inspirat fiind de rezultatele unui om de ştiinţă american care a reuşit, cu ajutorul
unui dispozitiv ce utiliza rezonanţa magnetică, să impregneze apa cu anumite
informaţii benefice, curative, dr. Masaru Emoto a continuat cercetările în
domeniul rezonanţei magnetice.
Din 1994, a început să studieze şi să fotografieze cristale de apă îngheţată.
Aceste fotografii erau realizate cu ajutorul unui microscop plasat într-o cameră
la -50°C. Rezultatele uluitoare au fost prezentate în cartea sa Messages from
Water (Mesajele apei), care pune în evidenţă efectul conştiinţei umane (al
diferitelor tipuri de energie hado) asupra apei. Fotografiile din articol sunt
preluate din această carte şi arată clar în ce mod structura cristalină a apei
îngheţate reflectă calitatea ei, precum şi modificările acesteia datorită expunerii
la diverşi factori externi: poluare, cuvinte, muzică, fotografii şi chiar rugăciuni.
Astfel, generând diferite energii hado prin cuvinte rostite sau scrise, sau prin
muzică la care a fost expusă o aceeaşi probă de apă distilată, aceasta şi-a
modificat structura în funcţie de energia primită. Formele de hado pozitiv, de
exemplu forţa sublim creatoare a artei şi a muzicii, au generat cristale
geometrice, hexagonale, armonioase şi încântătoare. Interesant este că nu toate
eşantioanele de apă au cristalizat. Cele expuse unui hado negativ (cuvinte urâte,
poze ale unor fiinţe malefice recunoscute, de ex., Hitler, poluare, muzică heavy-
metal) au îngheţat în forme amorfe, ciudate şi dizarmonioas. Astfel, chiar dacă

70
toate tipurile de apă au aceeaşi formulă chimică, structura lor moleculară diferă
considerabil, fapt demonstrat clar în aceste fotografii.
Înţelegem din aceasta că apa are un mesaj foarte important pentru noi. Ea
este precum o oglindă, care ne reflectă întocmai starea interioară. Atunci când ne
reflectăm chipul în ea, mesajul ei devine uimitor de clar, precum un cristal. Ştim
că viaţa umană este în directă corelaţie cu calitatea apei, atât cea din corpul
nostru cât şi cea din jurul nostru.
În lucrarea sa doctorul Emoto prezintă argumente concrete care
demonstrează că bioenergia umană, energia gândurilor, cea vehiculată de
cuvinte, ideile-forţă şi muzica, toate acestea influenţează structura moleculară a
apei, aceeaşi apă care alcătuieşte în procent de 70% corpul unui om matur şi
care acoperă în acelaşi procentaj planeta noastră. Apa este sursa esenţială a vieţii
pe planetă, calitatea şi integritatea ei sunt de o importanţă vitală pentru toate
sursele de viaţă.
Dr. Emoto a descoperit multe diferenţe fascinante în structurile cristaline
ale apei provenind din diverse surse aflate în anumite condiţii. Spre exemplu,
apa de munte şi de izvor a dezvăluit în structura ei cristalină frumoase modele
geometrice. În schimb, apa toxică şi poluată din zonele industriale suprapopulate
sau apa stagnantă din puţurile de apă sau lacurile de acumulare a cristalizat în
forme distorsionate, aleatoare şi dizarmonioase.
Un alt domeniu de studiu al doctorului Emoto l-a constituit meloterapia, de
aceea el a urmărit efectele muzicii asupra structurii cristalelor pe care apa le
formează prin îngheţare. El a plasat timp de câteva ore apă distilată într-o
eprubetă între două boxe şi apoi a fotografiat cristalele obţinute prin îngheţarea
acelei ape. După ce a înregistrat modurile în care apa a reacţionat la diferitele
condiţii de mediu, la poluare şi la diferitele genuri de muzică sau sunete, echipa
doctorului Emoto şi-a orientat cercetările spre a vedea modul în care gândurile şi
cuvintele afectează formarea cristalelor de apă netratată, distilată. Ei au aplicat
pe eşantioanele de apă bucăţi de hârtie cu diverse cuvinte scrise pe ele, lăsându-
le aşa timp de o noapte. Aceeaşi procedură a fost aplicată folosindu-se numele
unor persoane decedate, care au avut o anumită influenţă în istoria omenirii.
Fotografiile obţinute după îngheţarea eşantioanelor de apă ce fuseseră expuse
acestor influenţe au demonstrat incredibilele răspunsuri ale apei, ca entitate vie
şi inteligentă, la emoţiile şi gândurile înscrise în câmpul morfic al umanităţii.
Concluzia generală a fost de necontestat: apa preia cu uşurinţă vibraţiile şi
energia mediului în care se află. Descoperirile extraordinare ale dr. Masaru
Emoto reprezintă un valoros instrument şi o dovadă incontestabilă care ne poate
transforma percepţia asupra noastră şi asupra lumii în care trăim. Avem acum
dovada şi explicaţia faptului că apa poate vindeca şi poate transforma în bine
viaţa planetei, prin gândurile pe care alegem să le întreţinem în mentalul nostru
şi prin modurile în care aplicăm aceste gânduri.

Publicat in www.kambox.net si in www.cunila.tk - ORTOONTICA -

71
Cu concursul sugestiv al lui Ionel Moharţă – psiholog – si in lucrarea acestuia
numita: „Viaţa eternă a sufletului”.
PSIHOTRÓNICĂ s.f. Disciplină biofizică care se ocupă cu studiul
interacţiunilor la distanţă între diferiţi subiecţi senzitivi, între aceştia şi obiecte
materiale sau alte organisme vii. [< engl. psychotronics].

BIBLIOGRAFIE
[1]
Tehnica stimulării şi amplificării energiei de abstragere din akasha a
câmpurilor morfice, se va descrie în detaliu în partea a doua a lucrării
ORTOONTICA

* preşedintele societăţii de metafizică din România

72
 INFLUENŢA NOCIVĂ A CÂMPURILOR DE TORSIUNE
(INFORMAŢIONALE) ASUPRA SISTEMELOR BIOLOGICE
Cauze. Patologie. Remedii

Cercet. şt. Victor JALO*

Abstract
Nowadays, the human beings are concomitantly subjected to more different types of
radiations that are dangerous for their health.
In this work are presented some of the most powerful sources of pathogenic influence
that lead to the destruction of the human being’s fine physical fields, with severed
consequences for health.
Also, are presented the most efficient system for bio-informational protection.

RADIATIILE TEHNOPATOGENE

Lumea actuală şi cu atât mai mult cea viitoare este greu de imaginat fără
calculatoare, televizoare şi alte aparate electronice. Revoluţia industrială a dat
şansa omenirii să-şi sporească în mod substanţial posibilităţile fizice şi
intelectuale cu ajutorul maşinilor. Cu ajutorul computerelor s-a deschis pentru
omenire un câmp larg de acţiune, a fost accelerat progresul economic general.
Conform datelor analiştilor de la "Gartner Dataquest" pentru sfârşitul lunii
aprilie 2002 în lume au fost fabricate 1 miliard de calculatoare (!).
În anul 2008 în lume vor fi 2 miliarde de calculatoare si peste 6 miliarde
de telefoane mobile(!).
În rândul vechilor surselor nocive, deja
cunoscute, intră: liniile de înaltă tensiune,
transportul electric, autovehiculele, toate
tipurile de aparate electrice şi altele.
În această listă s-au adăugat şi cele noi,
mult mai periculoase, sursele de radiaţie
patogenă: computere personale, televizoare,
cuptoare cu microunde, telefoane mobile,
radiotelefoane, antene, aparate de copiat, instalaţii de radiolocaţie şi cele
Roentgen, aparate de fizioterapie, instalaţii dentare cu ultrasunete şi alte "bunuri
ale civilizaţiei".
Creşte rapid şi consumul de energie. Omul, involuntar, se afla permanent
sub acţiunea periculoasă pentru sănătatea sa a radiaţiilor câmpurilor negative
artificiale, create de sistemele electronice şi de sistemele de alimentare cu
energie electrica. Iar intensitatea acestui fond electromagnetic negativ din sfera
vieţii creşte rapid.
Radiaţia electromagnetică artificială a tuturor aparatelor electronice de pe

73
planetă depăşeşte nivelul câmpului geomagnetic total al pământului de 1 milion
de ori (!)
O parte însemnată a bolilor "de computer" apărute este determinată de
faptul că acţiunile nocive ale unui asemenea mijloc popular şi, la prima vedere,
inofensiv precum este calculatorul sunt încă pe departe necunoscute pentru
mulţi.
Trebuie subliniat faptul că monitoarele moderne ale PC, televizoarele,
telefoanele mobile, transportul electric şi alte aparate electronice produc câmpuri
magnetice şi electrice alternative slabe faţa de câmpul magnetic static al
pământului şi decât câmpurile electrice ale acestuia.
A fost greu de suspectat că acele câmpuri electrice şi magnetice
alternative, generate de aparatele amintite mai sus, pot fi atât de periculoase
pentru sănătate. Şi numai în ultimul timp, datorită creşterii numărului de date
privind influenţa negativă a acestor câmpuri asupra sănătăţii umane, interesul
cercetărilor în această direcţie a crescut în mod substanţial.
Este stabilit în mod cert că asupra utilizatorului a aparatelor electrice
acţionează un întreg complex de factori de intensitate a radiaţiilor, ascunse
pentru organele noastre de simţ obişnuite a căror acţiune extrem de negativă se
dezvoltă în mod treptat, ascuns şi pe măsura acumulării lor în organismul uman.
De aceea, cele mai grave îmbolnăviri pot apărea numai după câteva luni,
uneori chiar ani, când deja este foarte greu de remediat efectele nocive ale
acestora.

STRUCTURA BIOINFORMATIONALA
AL ORGANISMULUI UMAN

Din punct de vedere medico-biologic, omul reprezintă

un sistem complex cu un câmp de torsiune strict individual,
care cuprinde inclusiv date privind starea de sănătate şi
codurile genetice ADN. Complexitatea câmpului de torsiune
al omului este determinată de un număr uriaş de substanţe
chimice - surse primare de câmpuri de torsiune din organismul
acestuia, de caracterul complex al repartiţiei în spaţiu a acestor
substanţe în corp, de dinamica complexă a transformărilor
biochimice în procesul vieţii şi al activităţii.

Sub acţiunea câmpului de torsiune stâng, celulele organismului sunt

supuse unor anumite modificări structurale şi fiziologice, drept rezultat:
dereglarea sistemului nervos şi cardiovascular, a sistemului imunitar şi hormonal
etc.
Se formează defecte de comunicare în schimbul de informaţii,
dezintegrarea legăturilor structurale reciproce prezente iniţial în modelul genetic
al omului. Procesele de antibiorezonanţă apărute în acest cadru dereglează

74
 rezonanţa absolut armonioasă între niveluri şi duc la o serie
de îmbolnăviri serioase şi greu tratabile.
Într-un asemenea spaţiu informaţional polarizat în
stânga, la toate organismele vii se produce minimalizarea
treptată a energiei atomilor şi electronilor, ceea ce conduce
la încetinirea tuturor proceselor biochimice. Ca urmare a
acestui fapt, apar unele dereglări cunoscute în organismul
uman, care depind de intensitatea acţiunii câmpului de
torsiune şi a duratei contactului cu acesta.

Toate aceste surse duc la evoluţia nefavorabilă a sarcinii; probabilitatea de

avort se măreşte de 2,7 ori; naşterea copiilor cu malformaţii congenitale se
măreşte de 2,3 ori; bolile canceroase, leucemie; inhibarea sistemului de
reproducere; dereglarea ciclului menstrual; întârzierea maturizării sexuale;
dereglarea stării psihice şi emoţionale (sindromul de stres, agresivitatea,
irascibilitatea etc.); înrăutăţirea vederii (cu 0,1% pe an în cazul lucrului la PC de
peste 4 ore zilnic!); dereglarea sistemului imunitar.
O îngrijorare deosebită o provoacă creşterea numărului de copii care sunt
supuşi influenţei negative a radiaţiilor electromagnetice.
În cazul prezenţei unui copil peste 50(!) de minute pe zi în faţa ecranului de
televizor sau de computer, scade de 1,4(!) ori capacitatea de a memora
informaţii noi, se observă dereglarea activităţii neuroreflexe superioare, sporeşte
probabilitatea de apariţie a cancerului la creier de 8,2 ori.

Zona creierului afectata de radiaţii după utilizarea

telefonului mobil timp de 10 min.

Adult Copil 12 ani Copil 3 ani

Drept rezultat al acestei influenţe, apare excitabilitatea sporită, agresivitatea,

caracterul închis, scăderea nivelului de asimilare a informatiilor noi.

75
 ZONELE GEOPATOGENE ALE PAMANTULUI

În vechime aceste zone au fost denumite ca „locuri

primejdioase”, iar chinezii le-au denumit prin termenul de
„dinte al dragonului”. În geobiologie a fost introdus deja de
mult timp termenul de „zone de excitaţie”, întrucât s-a
demonstrat modificarea stării funcţionale a omului spre rău,
aflat într-o zonă sau focare geopatogene. Acestea sunt situate
strict perpendicular pe suprafaţa pământului şi o străpung
complet, neavând intensitate proprie.
Aceste fasii energetice nocive au latimea benzii de la 20
pana la 40 centimetri. Formeaza niste dreptunghiuri cu latimea de la 130 la 150
centimetri si lungimea de pana la 2 metri.
Zonele geopatogene creeaza campuri puternice cu polarizare de stanga,
foarte nocive pentru vegetatie, animale si, in mod deosebit, pentru oameni.
In aceste zone mortale iarba nu creste, tulpinile pomilor sunt rasucite in stanga,
iar pe unele dintre ele sunt prezente chiar tumori canceroase.
Aceluiasi pericol cu urmari foarte grave pentru sanatate sunt supusi
absolut toti oamenii. Tumorile canceroase, osteoporoza, imbolnavirile
cardiovasculare, psihice, a sistemului reproductiv, endocrin sunt doar cateva din
cele mai frecvente.
Daca patul sau locul de munca sunt strabatute de aceste fasii sau se afla
chiar la intersectia lor, omul se afla in mare pericol, pentru ca este o zona foarte
nociva, cu influenta chiar mortala.
Oamenii de stiinta confirmă, că la oamenii care se află peste opt zile într-o
zonă geopatogenă apar unele simptome comune: disconfort, slăbiciuni generale,
somnolenţă sau insomnie, dureri permanente de cap şi ameţeli, tensiune
inexplicabilă, nervozitate, frică, arsuri şi junghiuri în tot corpul, spasme
intermitente la picioare.
O şedere mai prelungită va conduce la îmbolnăvirea de leucoză, de
scleroză laterală, la dereglarea circulaţiei cerebrale, fenomene spastice, spasme
cronice, strabism, migrene şi la creşterea inexplicabilă a temperaturii până la
39-40C.
Zonele geopatogene în locurile de domiciliu sau în cele de muncă ale
oamenilor trebuie recunoscute ca un factor de risc ridicat şi este necesar să fie
luate toate măsurile pentru depistarea şi neutralizarea acestora.

76
 Pomii aflaţi sub influenţa nocivă
a câmpurilor de torsiune din stânga produse de zonele geopatogene.

Se poate observa că în aceste zone mortale iarba nu creşte, tulpinile

pomilor sunt răsucite în stînga şi pe ele sunt prezente tumori canceroase.
Zonele geopatogene creează câmpuri puternice cu polarizare în stânga,
foarte nocive pentru vegetaţie, animale şi, în mod deosebit, pentru oameni.
Aceluiaşi pericol cu urmări foarte grave pentru sănătate sunt supuşi
absolut toţi oamenii.
Tumorile canceroase, osteoporoza, îmbolnăvirile cardiovasculare, psihice,
ale sistemului reproductiv, endocrin sunt doar câteva din cele mai frecvente.
Grav este faptul că aceste zone mortale sunt absolut invizibile pentru
simţurile noastre şi niciodată nu ştim când şi unde ne putem afla sub influenţa
lor nocivă.

INFLUENTELE PSIHO-EMOTIONALE

Daca înainte aceste fenomene au fost considerate drept superstiţii, astazi

îşi găsesc explicaţie şi confirmare stiintifica.
Oameni cu „ochi răi”, „deochiul”, „descântecele” şi „blestemele” sunt
doar cateva noţiuni care ne însoţesc pe parcursul mai multor secole. Şi nu
degeaba…
Uneori nici nu ne dăm seama cât de des suntem supuşi influenţei negative
din partea altor oameni.

77
 Este cunoscut faptul că există o categorie de persoane care au capacitatea
de a exercita influenţă asupra câmpului informaţional al altor oameni, mai mult,
deseori, fără să-şi dea seama de acest lucru.
Dar sunt şi alţii care, în mod conştient, stăpânesc
asemenea capacităţi şi acţiunea lor poate fi atât benefică, cât şi
patogenă. Şi cu cât este mai puternică influenţa, exact cu atât
se modifică, se deformează şi se micşorează biocâmpul nostru,
iar spre sfârşitul zilei acesta devine slab şi neuniform, începem
să simţim o oboseală uriaşă, scăderea forţelor şi a dorinţelor.
Există şi influenţe interne psihice asupra structurilor
proprii de câmp informational ale omului însuşi: excitaţiile,
furia, ura, supărarea, răutatea, invidia, amărăciunea, gelozia,
setea predominantă pentru îmbogăţirea materială şi pentru vorbe murdare
precum şi alte defecte umane. Toate acestea provoacă în jurul sursei nişte
vibraţii energetice puternice, iar vibraţiile sunt în măsură să deformeze câmpul
energetic propriu.

În toate cazurile este vorba de distrugerea câmpului informaţional al

omului de către nişte clustere anomalice mari ale câmpurilor fizice fine sau de
aşa numita radiaţie torsionică cu polarizare de stânga. Aceste raze anomalice
pătrund peste tot, acţionează asupra tuturor oamenilor, indiferent de sex, vârstă
şi stare de sănătate, iar nivelul acestor radiaţii, odată cu dezvoltarea civilizaţiei,
creşte în mod constant.
S-a stabilit faptul că influenţele câmpurilor electromagnetice generează
anomalii în comportamentul oamenilor şi al animalelor. Noi avem cunoştinţe
despre bioritmurile corpului uman, care sunt strâns legate de mişcarea
Pământului. Modificările în pulsaţia energiei Pământului influenţează nemijlocit
asupra presiunii sângelui, respiraţiei, funcţionării inimii, sistemului imunitar al
organismului şi producerii de hormoni.
S-a demonstrat că celulele canceroase supuse unei radiaţii de numai 60Hz
(ca normă 10Hz) încep să crească de 6 ori mai repede, în comparaţie cu ritmurile
obişnuite.

SIMPTOMELE PRIMARE
AL DETERIORARII CAMPULUI BIOINFORMATIONAL A OMULUI

Scăderea memoriei, oboseala generală, starea de somnolenţă sau

insomnia, durerile de cap cronice, ameţelile, depresiile, psihozele şi nevrozele cu
sentimentul de neîncredere, refugiul „în sine”.
Acestea sunt deosebit de periculoase la vârsta copilăriei şi cea a adolescenţei.
Dezvoltarea în continuare a acestei stări primare de "preboală" conduce la
dezorientarea sistemului imunitar, cu toate urmările ce decurg de aici: procese
tumorale, bolile sistemului endocrin, uro-genital, cardiovascular etc.

78
 De aceea, una dintre problemele stringente de igienă din ultimul timp o
reprezintă înlăturarea tuturor urmărilor nocive posibile pentru sănătatea omului.
La ora actuala, singura solutie pentru a ne feri de aceste campuri periculoase
reprezinta folosirea mijloacelor de protectie bioinformationala.

TORSER - GENERATORUL TORSIONIC

După numeroase experimente, pe parcursul a mai

multor ani, a fost descoperita tehnologia pentru protecţie
împotriva influentelor nocive a radiaţiilor de către un
grup de oameni de ştiinţă din Rusia si Ucraina.
Aceasta tehnologia este bazata pe campuri de
torsiune, care au fost descoperite de A.Einstein.
Pe baza acestor tehnologii a fost creat un dispozitiv
unicat nu numai din punct de vedere al proprietatilor de protecţie, dar şi al celor
de însănătoşire: generator de camp de torsiune de dreapta sub denumirea
comerciala TORSER.
Reprezintă un dispozitiv de protecţie bioenergetica principial nou, bazat
pe legile studiate privind interacţiunea câmpurilor informaţionale (de torsiune).
Din punct de vedere al construcţiei şi al acţiunii sale, acesta nu are analogi în
practica mondială, ceea ce în mod sigur, permite să fie numit dispozitiv bazat pe
noile tehnologii de vârf ale secolului XXI.
Dacă radiaţia, care exercită influenţă negativă asupra omului, nu poate fi
ecranată, atunci de ce nu ar putea fi deviată?
Tocmai pe acest principiu funcţionează TORSER. Influenţa negativă este
înlăturată tot cu ajutorul unui tip de camp, dar care este pozitiv şi inofensiv
pentru om.
În jurul utilizatorului se creează o zonă "curată" şi, ca urmare a acestui
fapt, în organismul uman începe procesul de autorefacere. De
aceea, destinaţia dispozitivului TORSER este aceea de a crea
în jurul omului o zonă de protecţie, corecţie şi sigură din punct
de vedere bioinformational.
TORSER neutralizeaza radiaţia negativa, creând un
obstacol în apariţia legăturilor energo-informaţionale între
sursa de radiaţii şi om. Ca urmare a acestui fapt, indicatorii
fiziologici ai organismului uman se menţin la parametri
normali.

CONSTRUCTIA TORSER

Din punct de vedere al construcţiei, TORSER se compune din câţiva

cilindri concentrici de aceeaşi înălţime, amplasaţi coaxial unul în altul, executaţi

79
dintr-un material dielectric special, iar în spaţiul dintre aceştia sunt amplasaţi
cilindrii metalici de dimensiuni mai mici, fabricaţi din diferite metale speciale.
Aceşti cilindri metalici din interiorul dispozitivului, cu dimensiunile şi
proporţiile lor geometrice determinate, asigură formarea unor câmpuri de
torsiune statice de formă complexă.
Spaţiul dintre cilindri este umplut cu un polimer complex (compoziţia
acestuia este know-how), care este supus acţiunii unui anumit generator activ de
câmp de torsiune din dreapta, în timpul polimerizării
acestuia, ceea ce permite realizarea polarizării de spin
(din partea dreaptă) a biopolimerului.
Pentru ridicarea gradului de sensibilitate a
polimerului faţă de acţiunea câmpului de torsiune, înainte
de polarizare, în material se introduc, unele adaosuri
paramagnetice (combinaţii complexe ale cuprului, aurului
si metaloide). Moleculele adaosurilor se introduc în catenele polimerilor şi, prin
interacţiune cu câmpul de torsiune exterior şi cu câmpul creat de cilindrii,
forţează moleculele legăturilor polimerului să se alinieze în direcţia necesară.
Structura obţinută în felul acesta se păstrează în timpul întăririi
polimerului. Ca rezultat al acestui fapt, câmpul static de torsiune formal al
dispozitivului se măreşte în mod substanţial, ceea ce ridică la maxim eficienţa
protecţiei.
Caracterul unicat al dispozitivului TORSER constă în posibilitatea de
acţiune locală şi la distanţă asupra omului şi faptul că nu necesită alimentare
electrică.
Dacă biocâmpul este dereglat, epuizat fondul energo-informaţional al
organelor interne şi al sistemelor, atunci chiar şi o utilizare pe termen foarte
scurt a dispozitivului TORSER exercită o acţiune de restabilire simţitoare.
GDV-Camera se foloseşte pentru testări speciale în scopul confirmării
proprietăţilor de protecţie şi a influenţei pozitive asupra organismului, oferite de
dispozitivul TORSER.

Restabilirea structurilor bioinformationale si cresterea nivelului energetic ale

omului in urma utilizarii dispozitivului de protectie TORSER.

80
 GDV-METODA
(Vizualizare luminiscentelor
in campul electric de inalta frecventa prin descarcare in gaze).
BIOELECTROGRAFIA

Una dintre cele mai avansate metode electrofizice de cercetare a stării şi a

energeticii omului o reprezintă metoda de vizualizare cu descărcare în gaze -
bioelectrofotografia, bazată pe efectul cunoscut al lui Kirlian ("fotografierea in
câmpul electric de înaltă frecvenţă").
Parametrii imaginii prin descărcare în gaze depind de
proprietăţile obiectului cercetat şi, în felul acesta, analizând
caracterul luminescenţei induse de către obiecte, apare
posibilitatea de a judeca despre starea energetică a obiectului
într-un moment concret. În acest cadru caracteristica de bază
a acestei metode constă în prelucrarea computerizată, bazată
pe metode şi concepţii matematice moderne, şi extragerea
unei concluzii concrete pentru analiza ulterioară sau pentru
evaluările experţilor.
S-a demonstrat faptul că intensitatea, caracterul şi structura luminescenţei
depind în mare măsură de starea iniţială a obiectului, de nivelul proceselor vitale
ale acestuia, de starea funcţională a anumitor organe şi ţesuturi, cât şi de
specificul proceselor patologice, în cazul unor îmbolnăviri.
Metoda GDV poate fi utilizată pentru observarea acelor procese care, la
ora actuală, nu se pot bucura de o evaluare obiectivă cu ajutorul altor procedee
de cercetare existente. Reflectând proprietăţile asigurării energoinformaţionale a
capacităţii vitale a organismului uman, această metodă oferă posibilitatea de
evaluare a stării structurale şi funcţionale a organismului
şi de obţinere a unor rezultate stabile în timp foarte
scurt.
Una din cele mai importante direcţii de dezvoltare
a metodei GDV o reprezintă selectarea profesională şi
realizarea controlului activităţii operatorilor de sisteme
complexe - piloţi, cosmonauţi, operatori la centralele
atomo-electrice, dispeceri de aviaţie etc.
Aceasta reprezintă una dintre cele mai actuale probleme de care se lovesc
toate institutiile, fără excepţie. Determinarea capacităţii angajatului de a face
faţă unor anumite probleme este necesară pentru
utilizarea raţională a muncii umane şi pentru asigurarea
calităţii şi a fiabilităţii în funcţionare a oricărei institutii.
Ultimele cercetări deschid posibilităţi noi pentru
utilizarea acestei metode în cadrul stabilirii atacului
bioenergetic asupra omului: hipnoză, acţiune

81
psihoenergetică şi altele.
Folosind metodele de protecţie şi corecţie bioinformationala, precum
generatoarele torsionice de tip TORSER aceste influenţe negative se reduc la
minim sau pot fi eliminate în totalitate.

* Cercet. şt. Centrul de Tehnologii Bioinformationale, Compania NEOTEK.

82
 BAZELE FUNDAMENTALE
ALE UNEI TEHNOLOGII DE VÂRF

Cercet. şt. Victor JALO*

Abstract
Friederich Engels was right when he wrote that, if within society occur needs, these
will lead the science forward more than hundreds of universities.
The humankind’s need to exit the system crisis generated the theory of physical
vacuum, which allow the creation of state-of-art technologies related to torsion that are able
to indicate the way and modality for escaping this systemic crisis.
The concrete torsion technologies represent the forerunners of humankind’s entrance
in the era of noospheric technologies, which will change out life more than all the technical-
scientific revolutions occurred during the 20th century.
It is of capital importance the possibility to, by using the torsion technologies, to solve
all the problems that lead the humankind to the global system crisis.
During 20 years were effectuated, on a large scale, works regarding the usage of torsion
fields and torsion generators in order to create new sources of energy in the fields of
transportation, metallurgy, systems for transmission of information, systems for medical
diagnosis, and more other applications.

CRIZE GLOBALE

Majoritatea aprecierilor analitice, fără îndoială, juste privind stadiul

dezvoltării civilizaţiei de la sfârşitul secolului al XX-lea se rezumau la
constatarea crizei globale tot mai accentuate a civilizaţiei.
Dacă o astfel de criză globală ar fi apărut în istorie pentru
prima dată, atunci, probabil, pentru omenire ar mai fi
rămas o speranţă foarte slabă, sau speranţa că se va
întâmpla o minune, sau că ne mai rămânea posibilitatea de
a trăi doar pentru două generaţii şi nu pentru trei. Însă
crizele au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii pe parcursul ultimelor
12.000 – 15.000 de ani.
Prima criză globală a civilizaţiei a apărut în perioada neoliticului.
Caracterul colectiv, ca bază de existenţă a omenirii, şi-a epuizat resursele şi
numărul populaţiei de pe pământ, care, potrivit ultimelor aprecieri ale
arheologilor, era de aproximativ 3 milioane de oameni, s-a redus de aproape 2
ori. Iată când ameninţarea dispariţiei omului, ca specie de pe Pământ, a fost cu
totul reală. Însă acest lucru nu s-a produs.
A fost inventată roata, uneltele de prelucrare a pământului, omenirea a
trecut la un mod de viaţă sedentar şi, într-un interval scurt de timp, şi-a sporit
numărul de câteva ori şi, deci, criza a fost depăşită. Descoperirile din domeniul

83
noilor tehnologii au reprezentat în istoria omenirii întotdeauna un factor
principal în depăşirea crizelor civilizaţiei. Dar în ultimele secole, spre deosebire
de epoca neoliticului, tehnologiile de vârf au luat fiinţă din paradigme ştiinţifice
noi, din noi cunoştinţe.
Din cele relatate mai sus se pot trage concluzii foarte importante. Dacă o
să luam în calcul legile privind istoria dezvoltării
civilizaţiei, atunci, nimerind într-o stare de criză globală,
omenirea în mod obligatoriu va acumula noi cunoştinţe.
Problema constă în aceea, cât timp îi va trebui omenirii
pentru a putea fi elaborate unele tehnologii de vârf, bazate
pe principii fizice noi.
Putem constata cu satisfacţie că noua paradigmă fizică a fost deja creată
şi, la ora actuală, este în desfăşurare procesul de creare a unei sume de
tehnologii de vârf.

CAMPURI UNIVERSALE

Pe parcursul ultimelor trei sute de ani, ştiinţa a cunoscut două câmpuri

universale cu acţiune pe distanţă mare.
Acestea sunt: câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.
Însemnătatea câmpurilor universale cu acţiune pe mare distanţă este bine
observată pe exemplul câmpurilor electromagnetice. A devenit evident faptul că
în secolul al XX-lea este greu să numim o problemă tehnică, ştiinţifică sau orice
altă problemă, legată de viaţa de toate zilele, care să nu poată fi rezolvată cu
ajutorul electromagnetismului.
Aici intră electroenergetica, transportul electric, comunicaţiile radio,
tehnica de calcul, navigaţia şi multe altele. În apartamentele noastre, oriunde ne-
am îndrepta privirea, vom vedea tot felul de aparate electromagnetice - frigider,
televizor, aspirator de praf, cuptor cu microunde şi altele.
Când un om bolnav vine la cabinetul unui fizioterapeut, el observă acolo
multe echipamente diferite, iar majoritatea dintre acestea este reprezentată de
aparate electromagnetice. Rarele excepţii printre aceste echipamente, care nu
sunt electromagnetice, sunt reprezentate, de exemplu, de tărgi, duşul Şarko, de
aplicări cu muştar şi de lipitori.
În ultimii trei sute de ani nu s-a reuşit descoperirea nici unui câmp
universal cu acţiune la mare distanţă, care ar putea să ofere o sferă atât de
impresionantă în privinţa diversităţii utilizărilor sale practice cum este cazul
electromagnetismului.
La începutul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat
existenţa în natură a câmpurilor de torsiune, care reprezintă nişte câmpuri
generate de momentul unghiular al rotaţiei. Până la descoperirea spinului, natura
câmpurilor de torsiune era legată de rotaţia obiectelor masive. În cadrul unei
astfel de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca o manifestare a câmpului

84
gravitaţional pentru obiectele masive cu rotaţie.

CAMPURI DE TORSIUNE

Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului - analogul cuantic al

momentului unghiular de rotaţie, s-a înţeles că aceste câmpuri de torsiune la
nivel cuantic sunt generate de către spin, spre deosebire de câmpul
electromagnetic care este generat de sarcină şi câmpul gravitaţional care este
generat de masă. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune reprezintă nişte
obiecte fizice independente, ca şi câmpurile electromagnetic şi gravitaţional.
La mijlocul anilor '70, cercetările teoretice privind câmpurile de torsiune
au condus la formarea unui capitol special al fizicii teoretice care a fost denumit
prin Teoria lui Einstein - Cartan (TEC). Practic, toţi specialiştii care lucrează în
cadrul TEC pornesc de la un punct de vedere iniţial că
aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o manifestare
specifică a câmpurilor gravitaţionale.
Cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul acestei
teorii sunt: în Rusia - E.Fradkin, D.Ghitman,
V.Ponomarev, I.Obuhov, în SUA - R.Hammond, în
Germania - R.Hell, în Italia - V.Sabbota şi C.Sivaram, în Israel - M.Karmeli şi
alţii.
TEC a rămas ca teoria din care nu au rezultat probleme aplicative, întrucât
în cadrul TEC a fost demonstrat faptul că aceste câmpuri de torsiune sunt slabe
şi nu pot genera fenomene sau efecte observabile. Astfel, în anii '80 şi '90, o
dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că
TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu
caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan. În TVF a fost construită o
teorie fundamentală a teoriei câmpurilor de torsiune, bazată pe geometria Ricci.
E.Cartan, postulând câmpurile de torsiune ca un obiect generat de
intensitatea momentului unghiular de rotaţie, pentru introducerea acestora a
folosit geometria în care nu au existat unghiuri, adică aceste câmpuri de
torsiune, în imaginaţia lui E.Cartan, în realitate nu sunt generate de rotaţie. De
pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune ale lui E.Cartan reprezintă o anumită
abstracţie matematică care nu are sens fizic. În teoria vidului fizic a lui G.Şipov
se aplică geometria Ricci, care conţine coordonate unghiulare, ceea ce indică
rotaţia care determină natura câmpurilor de torsiune.

TEORIA VIDULUI FIZIC

Ce înţelegem prin vid fizic, folosind una dintre cele mai simple
interpretări? Să ne imaginăm un volum limitat de spaţiu din care este îndepărtat
aerul. Într-o interpretare tradiţională, în acest volum nu mai există nimic, deci,
este un vid. Însă, într-o tratare modernă, acesta reprezintă un vid tehnic, întrucât

85
acest volum, într-un sens fizic strict, nu este gol.
Să presupunem că noi am reuşit să îndepărtăm din acest volum toate
particulele elementare şi să îl ecranăm în aşa fel, încât în el să nu pătrundă
particule din exterior. Dar şi în acest caz, din punct de vedere al fizicii moderne,
nu se poate afirma că volumul în discuţie este gol. În acest volum de spaţiu, în
nişte puncte arbitrare, pot apărea aşa numitele perechi virtuale de electroni-
pozitroni. Ca obiecte din substanţă, aceste perechi electrono-pozitronice nu pot
apărea din nimic.
Acestea pot fi generate numai de către materie şi, dacă noi nu reuşim să le
fixăm nemijlocit în volumul indicat, din care se nasc acele perechi virtuale, prin
urmare, acestea reprezintă o materie specifică ce nu se observă într-o stare
obişnuită. Această materie specifică a şi primit denumirea de vid fizic. În afară
de apariţia perechilor de electroni-pozitroni, vidul fizic se manifestă încă într-o
serie de fenomene observate în mod experimental.
Se cunoaşte faptul că vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa numitei
deplasări Lembov într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen şi
determină aşa numitul efect Cazimir.
Într-o interpretare standard, vidul fizic reprezintă un obiect cuantic
complex şi dinamic, care se manifestă prin fluctuaţii. La o asemenea abordare,
descrierea ştiinţifică a vidului fizic se bazează pe teoria lui S.Veinberg, A.Salam
şi Ş.Gleshou. Teoria vidului fizic a lui Şipov este construită pe baze
fundamentale riguroase.
Această teorie oferă o descriere analitică a vidului fizic pe baza a trei
ecuaţii de vid: ecuaţia lui A.Einstein, ecuaţia lui Heizenberg şi ecuaţia lui Yung-
Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometriei lui R.Veitzenbok.
Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a
structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din
şase niveluri ierarhice.
Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este "Nimicul" Absolut şi acesta
reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică
riguroasă. Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare.
Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care
determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce
determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care,
la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acestui nivel
următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de
torsiune primar.
CAMPUL DE TORSIUNE PRIMAR

Acest câmp reprezinta o formă specială de existenţă

a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu
posedă energie şi nici nu transferă energie. Aceste
turbioane cuantice interacţionează informaţional. În

86
absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune
primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală
doar cu infinit.
În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care
determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de
asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc
această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al
realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea
de vid fizic.
Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de
elemente care îl compun şi după structura sa. Vidul fizic, ca şi câmpul de
torsiune primar, conţine nişte structuri circulare turbionare care, de asemenea,
nu transferă energie şi în care perturbaţia se propagă momentan, adică cu o
viteză egală cu infinit.
Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce
determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale de particule
şi antiparticule concrete, nu la întâmplare. Aceste particule, născute din vidul
fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma.
Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi
neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea
intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi
concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din
particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi
moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază,
compun următoarele trei niveluri ale realităţii - gaze,
lichide şi corpuri solide.
În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri
inferioare au fost denumite ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu
în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost
denumite de către acesta drept fizică subiectivă. O serie de rezultate teoretice şi
experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic,
răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp,
joacă un rol primordial în conştiinţa omului.
Este probabil faptul că "Nimicul" Absolut reprezintă nivelul legat de
manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să
aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a
Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi
proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi "formulate" la
nivelul "Nimicului" Absolut.
Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului "Nimicului" Absolut
se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa
mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese
faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar

87
bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de
reprezentările fizice ale rolului Spiritului.
La începutul anilor '80, în Rusia, au fost construite modele
fenomenologice ale vidului fizic, care au fost mai târziu adecvate pentru
concluziile teoriei vidului fizic. Important a fost faptul că aceste modele nu sunt
în contradicţie cu rezultatele experimentale deja cunoscute.
Crearea teoriei fundamentale a câmpurilor de
torsiune, teorie ce permite demonstrarea posibilităţii unei
manifestări intensive a câmpurilor de torsiune şi, prin
urmare, posibilitatea de observare a unor efecte puternice,
iar de aici posibilitatea rezolvării unui spectru larg de
probleme aplicative, a reprezentat una dintre laturile
foarte importante ale noii revoluţii în domeniul fizicii.

GENERATOARE DE TORSIUNE

O parte componentă importantă a noii revoluţii în fizică a fost crearea în

anii '80, în Rusia, pentru prima dată în lume, a generatoarelor de torsiune, care
sunt nişte dispozitive ce generează câmpuri de torsiune statice şi radiaţii
ondulatorii de torsiune. În douăzeci de ani de elaborare şi perfecţionare a
generatoarelor de torsiune câteva laboratoare, care în prezent sunt reunite în
structura Institutului Internaţional de Fizică Teoretică şi Aplicată (Moscova), au
creat peste douăzeci de generatoare de torsiune de diferite construcţii.
Generatoarele de torsiune elaborate formează două serii de dispozitive.
În prima serie intră generatoarele de torsiune care creează câmpuri de
torsiune statice cu grad diferit de intensitate, cu diferite configuraţii spaţiale, cu
periodicitate spaţială diferită şi cu rază diferită de acţiune.
În a doua serie intră generatoarele care creează radiaţii de torsiune
ondulatorii cu intensitate diferită, cu frecvenţe diferite, cu spectre de frecvenţă
diferite, cu diferite tipuri de modulaţii, cu diferite moduri de adresare a
informaţiilor către diferite obiecte.
Au fost elaborate generatoare de torsiune universale care, pe lângă radiaţii
ondulatorii de torsiune, pot crea câmpuri de torsiune
statice şi curent de torsiune. Într-o serie de situaţii practice
apare ca necesară folosirea concomitentă a generatoarelor
de torsiune de tipuri diferite.
Pe parcursul a douăzeci de ani au fost efectuate, pe
scară largă, lucrări privind utilizarea câmpurilor de
torsiune şi a generatoarelor de torsiune pentru crearea unor surse de energie de
torsiune, a transportului de torsiune, metalurgiei de torsiune, sistemelor de
transmisie prin torsiune a informaţiilor şi celor de comunicaţii, a sistemelor de
torsiune pentru diagnosticare medicală şi pentru alte multiple utilizări.
Într-o serie de direcţii de utilizare a câmpurilor de torsiune a fost

88
demonstrată în mod experimental posibilitatea de realizare a acestora şi eficienţa
lor practică. În unele domenii, de exemplu, în utilizarea deşeurilor de la diferite
capacităţi atomice prin folosirea tehnologiilor de torsiune, există deja
fundamentarea ştiinţifică şi rezultate experimentale preliminare. Într-o serie de
direcţii există şi tehnologii elaborate.
Eficienţa ridicată a tehnologiilor de torsiune, cât şi simplitatea mijloacelor
fizice şi tehnice care conduc la realizarea acestor
tehnologii, sunt determinate, într-o mare măsură, de
caracterul neobişnuit al proprietăţilor câmpurilor de
torsiune. Vom enumera principalele proprietăţi ale
acestora: este important de subliniat faptul că toate
proprietăţile câmpurilor de torsiune au fost deja
prognosticate teoretic şi confirmate în mod experimental.

CAMPURI DE TORSIUNE
PROPRIETATI PRINCIPALE

l. Sursa de câmpuri de torsiune o reprezintă spinul clasic sau rotaţia

macroscopică. Câmpurile de torsiune pot lua naştere prin răsucirea spaţiului sau
ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau
topologică, sau, de asemenea, pot apărea ca o componentă inseparabilă a
câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera.
În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care
iau naştere la nivelul substanţei, al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic,
există câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către "Nimicul"
Absolut. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei - particulele
elementare - se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul
de torsiune primar.
2. Cuantele câmpului de torsiune sunt reprezentate de către tordioni.
Există argumente de a considera că tordionii reprezintă nişte neutrino de joasă
energie, având energia de ordinul unităţilor eV. Aceştia reprezintă o clasă
specială de neutrino.
3. Întrucât câmpurile de torsiune sunt generate de către spinul clasic,
atunci în cadrul acţiunii lor asupra diferitelor obiecte, la aceste obiecte, ca
rezultat al acestei acţiuni, se poate modifica doar starea de spin a acestora (starea
spinilor nucleari sau atomici).
4. Spre deosebire de sursele de câmpuri electromagnetice şi
gravitaţionale, care creează nişte câmpuri cu simetrie centrală, sursele de
câmpuri de torsiune creează câmpuri cu o simetrie axială.
Obiectul care se răsuceşte ("spinează") creează în două conuri spaţiale o
polarizare care într-una din direcţii corespunde câmpului de torsiune din stânga -
SL, iar în cealaltă direcţie - câmpului de torsiune din dreapta - SR. În afară de
aceasta, apare zona câmpului de torsiune sub forma unui disc perpendicular pe

89
axa de rotaţie. În zonele indicate sub formă de conuri apare un câmp de torsiune
axială (Ta), iar în disc - un câmp de torsiune radială (Tr). Fiecare din aceste
câmpuri de torsiune poate fi din dreapta (TaR, TaL) şi din stânga (TrR, TrL).
5. Spre deosebire de sarcinile electrice, sarcinile de torsiune de acelaşi
semn, spinii clasici de acelaşi semn (SRSR sau SLSL) se atrag , iar cele de
semne diferite (SRSL) - se resping.
6. Obiectul staţionar care "spinează" creează un câmp de torsiune static.
Dacă în obiectul care "spinează" există o anumită neuniformitate, cum ar fi
modificarea frecvenţei unghiulare de rotaţie, repartizarea neuniformă a masei
faţă de axa de rotaţie, atunci un asemenea obiect dinamic care "spinează"
creează o radiaţie de torsiune turbionară.
7. Câmpul static de torsiune are raza finală de acţiune g0, în intervalul
căreia intensitatea câmpului de torsiune rămâne aproape constantă. Radiaţia de
torsiune turbionară nu este limitată de intervalul g0, iar intensitatea acesteia nu
depinde de distanţă.
8. Pentru câmpurile de torsiune potenţialul este identic egal cu zero, ceea
ce corespunde caracterului neenergetic al acestora. Acesta este unul din factorii
care determină faptul de ce semnalele de torsiune se transmit informaţional şi nu
energetic, adică fără transferuri de energie şi cu o viteză infinită.
9. Mediul prin care se propagă radiaţiile de torsiune îl reprezintă vidul
fizic. Faţă de undele de torsiune vidul fizic se comportă ca un mediu holografic.
În acest mediu undele de torsiune se propagă prin portretul de fază al acestei
holograme. Acesta este cel de-al doilea factor fizic principal care explică
caracterul informaţional (şi nu energetic) de a transmite semnale, cât şi o viteză
infinit de mare de transmitere a semnalelor.
12. Câmpurile de torsiune trec prin medii naturale fără a suferi pierderi.
Acest fapt reprezintă un factor natural, dacă ţinem cont că în calitate de cuante
ale câmpurilor de torsiune figurează neutrino.
13. Viteza undelor de torsiune din punct de vedere teoretic este egală cu
infinit. Vitezele mult mai mari decât cea a luminii nu reprezintă ceva neobişnuit
pentru fizică. Acestea au fost prezente în teoria gravitaţiei a lui Newton. Vitezele
mai mari ca a luminii au fost observate experimental pentru prima dată de către
N.Kozârev, mai târziu au fost confirmate de către alţi doi colegi, iar la nivel
cuantic de către Zeilinger. Este util de remarcat faptul că perturbaţiile de spin
într-un mediu de spin se propagă în aşa fel, încât ele nu pot fi ecranate. În acest
caz apare posibilitatea de creare de comunicaţii subacvatice şi subterane, cât şi
de legături prin alte medii naturale.
14. Toate corpurile din natura vie şi din cea moartă se compun din atomi, dintre
care majoritatea au spinii atomici sau nucleari clasici care nu sunt nuli. Ţinând
cont că toate corpurile se află în câmpul magnetic al Pământului, de prezenţa
momentelor magnetice ale atomilor şi nucleelor, care reprezintă urmări ale
prezenţei spinilor şi sarcinilor clasice indicate, ia naştere o procesiune care

90
generează radiaţia de torsiune turbionară. În felul acesta, toate corpurile posedă
câmpuri de torsiune (radiaţii) proprii.
15. Întrucât diferite corpuri au un ansamblu diferit de elemente chimice,
un set diferit de compuşi chimici cu stereochimie diferită - cu repartizare
spaţială diferită în corpuri a acestor atomi şi a compuşilor chimici, atunci toate
corpurile posedă câmpuri de torsiune strict individuale.
Oricât de neobişnuite ar fi proprietăţile câmpurilor de torsiune, ele nu
numai că trebuie să fie acceptate, dar trebuie să ne
ghidăm după ele în mod obligatoriu, întrucât aceste
proprietăţi reprezintă realitatea obiectivă care ne este dată
de către natură, ceea ce, în plus, este confirmat şi din
punct de vedere experimental.
Caracterul neobişnuit al proprietăţilor şi, implicit,
al manifestării câmpurilor de torsiune se poate ilustra prin
următorul exemplu: tuturor ni se pare că fizica cunoaşte totul despre mecanică.
Se vorbeşte mult, în special, despre inerţie, însă nu se explică ce este inerţia.
Fizica nu numai că nu cunoaşte ce este inerţia, dar nici nu poate explica dacă
forţele inerţiei sunt interne sau externe în raport cu corpurile în mişcare.
În TVF este demonstrat faptul că inerţia reprezintă manifestarea
câmpurilor de torsiune în mecanică. De aici rezultă în mod direct că dacă pot fi
comandate câmpurile de torsiune, atunci implicit pot fi dirijate şi forţele inerţiei
şi, pe această bază, pot fi create propulsoarele universale care nu folosesc
tracţiunea reactivă sau factorul de frecare. Cel mai neobişnuit factor este
posibilitatea nu numai teoretică, dar şi practică, de a se crea sisteme care se
mişcă pe seama unor forţe interne.
CERCETARI EXPERIMENTALE

Începând cu prima jumătate a anilor '80, o mare importanţă a fost acordată

cercetărilor experimentale şi lucrărilor aplicative privind modificările
proprietăţilor diferitelor substanţe sub acţiunea câmpurilor de torsiune asupra
acestor substanţe în diferite stări de fază ale acestora. Drept exemplu al unor
astfel de lucrări este cercetarea acţiunii undelor de torsiune asupra topirii
metalelor.
Au fost elaborate tehnologii de torsiune pentru
obţinerea unei serii de aliaje, care au fost brevetate. S-
a reuşit găsirea regimurilor de acţiune prin torsiune
asupra topiturilor, care duce la mărunţirea granulelor,
iar într-o serie de cazuri, se modifică reţeaua cristalină.
A fost elaborată tehnologia de torsiune pentru
producerea siluminului, un amestec dintre aluminiu şi
siliciu. Spre deosebire de tehnologiile standard de producere a siluminului, în
tehnologia de torsiune nu sunt utilizate diferite adaosuri pentru sporirea
rezistenţei acestui metal şi nici adaosuri chimice speciale pentru fixarea gazelor

91
în silumin. În cadrul folosirii tehnologiei de torsiune numai pe seama unei
acţiuni a undelor de torsiune de un spectru elaborat special, se observă
împingerea bulelor de gaz şi mărirea rezistenţei de 1,3 ori şi a plasticităţii de 2,5
ori. Sporirea concomitentă a rezistenţei şi a plasticităţii, prin utilizarea radiaţiilor
de torsiune, din punct de vedere al tehnologiilor standard nu este posibilă.
Aceste tehnologii au fost demonstrate în anul 2000 la Tedjon (Coreea de Sud).
Legat de acuitatea problemei privind criza energetică globală şi de
imposibilitatea unei rezolvări radicale a acestei crize prin diferite procedee, cum
ar fi utilizarea energiei solare, eoliene, surselor termale etc., apar adesea
propuneri de a se folosi în aceste scopuri energia vidului fizic. Printre fizicienii
teoreticieni există, în acest sens, două puncte de vedere diferite.
Primul punct de vedere se rezumă la afirmaţia că, întrucât vidul fizic este
un obiect cu energie minimă, atunci simpla punere a problemei privind obţinerea
energiei din vidul fizic este lipsită de sens.

ENERGIA VIDULUI FIZIC

Al doilea punct de vedere porneşte de la faptul că oscilatoarele care nu

interacţionează reprezintă fenomene ale vidului fizic, posedă energie şi aceasta
este infinită. Pentru energia de fluctuaţie a vidului fizic este cunoscută estimarea
lui G.Whiller ce poate fi analizată ca limita inferioară a acestei energii, care este
egală cu 1095 g/cm3. Pentru comparaţie putem sublinia că energia nucleară este
estimată la o densitate a nucleului de 1014 g/cm3, iar energia obţinută prin
arderea petrolului este apreciată ca având o densitate de aproximativ l g/cm3.
Dacă energia vidului fizic este nelimitat de mare, atunci sporirea utilizării
energiei pentru nevoile Pământului, lăsând în afara cadrului problemele
echilibrului termic, pe seama utilizării energiei vidului fizic, nu poate sub nici o
formă să exercite influenţă asupra stării acestuia.
Pornind de la acel fapt că în teorie se admite posibilitatea de obţinere a
energiei din vidul fizic, problema constă în găsirea
principiilor fizice care pot fi puse la baza construirii de
echipamente pentru rezolvarea acestei probleme şi
căutarea ulterioară a soluţiilor tehnice pentru un dispozitiv
comercial corespunzător. Principiile fizice indicate
reprezintă obiectul pentru o serie de grupe de cercetare.
Sunt cunoscute multe dispozitive care au randamentul de peste 100 %.
În orice curs standard de termodinamică se demonstrează în mod riguros
că pentru sistemele închise randamentul niciodată nu poate fi mai mare de
100%. Dacă însă sistemul este deschis şi din cauza aceasta poate primi energie
din mediul exterior, atunci un astfel de sistem poate avea un randament oricât de
mare.
Dacă măsurătorile randamentului unei instalaţiei au fost executate corect
şi randamentul este într-adevăr mai mare de 100%, atunci de aici rezultă în mod

92
automat că această instalaţie este deschisă şi, în acest caz, trebuie găsit răspunsul
la cea de-a doua întrebare: prin ce canal şi ce tip de energie intră în această
instalaţie? Când, în urma cercetărilor, se reuşeşte stabilirea acestui canal şi a
tipului de energie care intră în instalaţie, atunci, după includerea energiei
evidenţiate în bilanţul general al energiei instalaţiei, randamentul acesteia va
deveni din nou mai mic de 100%.

RANDAMENT DE 150%

Atenţia inventatorilor este concentrată asupra instalaţiilor termice ce au

randamentul de peste 100%. Din construcţiile cunoscute deja de astfel de
instalaţii există unele exemplare de asemenea instalaţii ce au un randament de
până la 400%. Însă doar pentru una din construcţiile instalaţiei termice, ale cărei
modelele de serie au trecut cu câţiva ani în urmă expertiza independentă, a fost
confirmat un randament de peste 120%.
Anul trecut, în Rusia, a fost demonstrat un model de
serie de astfel de instalaţie cu un randament de 150%. Pentru
toate tipurile de instalaţii cu randamentul de peste 100% există
o particularitate comună - toate acestea au drept element
principal un element cu rotaţie care are cerinţe speciale faţă de
caracteristicile rotaţiei.
Întrucât mişcarea în spirală generează un câmp de
torsiune, ceea ce se fixează de către dispozitivele de măsurare
a câmpurilor de torsiune, acest lucru ne permite să considerăm că interacţiunea
câmpului de torsiune al instalaţiei cu câmpul de torsiune al vidului fizic conduce
la acel fapt că o mică parte din energia de fluctuaţie a vidului fizic se transmite
obiectului care generează câmpul de torsiune al instalaţiei, adică spiralei de apă.
Tocmai pe seama acestui fapt se observă creşterea temperaturii apei.
Pentru un observator din afară, acest lucru este receptat ca o autoîncălzire a apei.
Luând în considerare că mecanismul de obţinere a energiei pentru încălzirea
apei se bazează pe efecte de torsiune şi ţinând cont, de asemenea, că acest
mecanism se realizează printr-un proces în spirală, turbionar, iar funcţionarea
instalaţiei este legată de extragerea energiei suplimentare, această instalaţie
termică de încălzire a căpătat denumirea de generator de torsiune turbionar
(GTT).
Generatorul de torsiune turbionar are două surse de energie: prima sursă o
reprezintă reţeaua electrică ce oferă energie pentru funcţionarea
electromotorului, necesar pentru pomparea apei prin instalaţie, iar cea de-a doua
sursă este reprezentată de vidul fizic care dă energie pentru încălzirea apei. În
continuare, când randamentul unor astfel de instalaţii va fi în mod semnificativ
mai ridicat, se va reuşi sporirea substanţială a cantităţii de energie, extrase din
vidul fizic, va apărea posibilitatea utilizării unei părţi din energia extrasă din
vidul fizic pentru asigurarea energiei necesare pentru funcţionarea motorului

93
electric, transformând energia termică obţinută în energie electrică.
În acest caz va cădea necesitatea de folosire a reţelei electrice şi o astfel
de instalaţie termică va deveni o sursă autonomă de energie. Acest lucru va
însemna o revoluţie în energetică. Mai mult, nu va avea importanţă dacă o astfel
de instalaţie va fi termică, electrică, magnetică sau de orice alt tip de construcţie.

TEHNOLOGII TORSIONICE IN MEDICINA

O direcţie importantă de preocupări, legate de vidul

fizic şi de câmpurile de torsiune, o reprezintă cercetările
fundamentale şi aplicative medico-biologice. O importanţă
deosebită au avut-o cercetările privind influenţa câmpurilor de
torsiune statice şi a radiaţiilor ondulatorii de torsiune asupra
obiectelor din natura vie de la diferite niveluri, cât şi lucrările
privind studierea câmpurilor de torsiune caracteristice şi
integrale ale obiectelor din natura vie de la diferite niveluri.
Ultima direcţie de cercetări a devenit posibilă datorită creării unor sisteme
cuantice cu un înalt grad de sensibilitate pentru înregistrarea radiaţiilor de
torsiune, sisteme care au permis să se înregistreze spectrele de frecvenţă ale
acestor radiaţii.
Pe parcursul unei lungi perioade de timp au fost efectuate lucrări privind
formarea unei bănci de date pentru spectrele radiaţiilor de torsiune ale diferitelor
ţesuturi la diferite îmbolnăviri, în diferite stadii.
Pe această bază a apărut posibilitatea de a fi create echipamente care vor
permite realizarea diagnosticării stării de sănătate a omului, măsurând spectrele
caracteristice ale frecvenţelor de torsiune ale diferitelor grupuri de celule din
anumite părţi ale organelor omului, sau ale ţesuturilor acestuia, şi apoi prin
compararea acestora cu spectrele corespunzătoare ale celulelor sănătoase sau ale
celulelor aflate într-un anumit stadiu de patologie.

TEHNOLOGII TORSIONICE FARA LIMITE

În încheiere, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra

acelui fapt, că cercetările în domeniul tehnologiilor de
torsiune nu se limitează doar la direcţiile indicate mai sus.
În realitate, cercetările care se efectuează acum cuprind
toate domeniile economiei, inclusiv industria, agricultura
şi medicina, cât şi toate problemele legate de viaţa de
toate zilele a omului.
Tehnologiile de torsiune concrete reprezintă prevestitorii intrării omenirii
în era tehnologiilor noosferice, iar acestea vor schimba viaţa noastră mai mult
decât toate revoluţiile tehnico-ştiinţifice ale secolului al XX-lea. Este de
importanţă primordială posibilitatea ca, prin utilizarea sumei tehnologiilor de

94
torsiune, să fie rezolvate toate problemele care au condus omenirea spre criza
globală de sistem a civilizaţiei.
Friederich Engels a avut dreptate când a scris că, dacă în societate apar
necesităţi, atunci acestea împing înainte ştiinţa mai mult decât sute de
universităţi.
Necesitatea omenirii de a ieşi din criza de sistem a generat teoria vidului
fizic, teorie ce a permis demararea creării unor tehnologii de torsiune de vârf,
care să fie în măsură să indice calea şi modul de ieşire din această criză
sistemică.

* Centrul de Tehnologii Bioinformationale, Compania NEOTEK

95
CONSIDERAŢII ASUPRA CONCEPTELE DE BIOENERGIE ŞI
BIOENERGETICĂ

Ioan MAMULAŞ*

Abstract
Some considerations regarding the meanings of the terms “bioenergy” and
“bioenergetics” are presented in this paper. Two types of bioenergetics are identified,
depending on the general assumptions: the “conventional bioenergetics” (based on
physicalism and accepted by academic science) and the “nonconventional bioenergetics”
(based on vitalistic conceptions). In the last part of the paper, is outlined a hypothesis
concerning the propagation of Qi along the acupuncture channels (the concept of solitary
waves is involved).

I. Definirea vieţii şi aspectele (bio)energetice

Este unanim admis faptul că organismele vii constituie, în diversitatea

formelor lor de existenţă şi coexistenţă, unele din cele mai complexe entităţi din
universul fizic cu care se confruntă subiectul epistemic. De asemenea, a devenit
o paradigmă ştiinţifico-gnoseologică aserţiunea că fiinţele vii sunt sisteme
dinamice ce îşi realizează integritatea, funcţionalitatea, perpetuarea şi
interacţiunile prin permanente schimburi de substanţe, energie şi informaţie cu
mediul înconjurător, iar progresele ştiinţifice extraordinare din ultimile decenii
au permis descifrarea multora dintre mecanismele care stau la baza a ceea ce
numim viaţă. Cu toate acestea, şi în pofida multitudinii de propuneri făcute de-a
lungul timpului, nu a fost formulată (încă) o definiţie a vieţii (a organismului
viu) care să fie unanim admisă.
Căutând să evidenţieze însuşirile specifice ale vieţii, adică elementele ce
alcătuiesc "numitorul comun" al fiinţelor vii, diferiţi autori fac referire la o
mulţime de noţiuni şi concepte – precum cele de materie vie, mişcare biologică,
metabolism, excitabilitate, reproducere (reduplicare), autoreglare, stocare şi
transmitere de informaţie, homeostazie, sistem deschis, antientropism, evoluţie,
teleonomie, autonomie, invarianţă, ordine/organizare, coerenţă, sinergism,
echilibru dinamic, morfogeneză, eterogenitate etc. –, lista părând a fi
inepuizabilă. De altfel, principala obiecţie faţă de diversele tentative de definire
a vieţii este aceea că, deşi respectivele definiţii surprind unele sau altele dintre
aspectele fundamentale ale procesualităţii biologice, ele rămân incomplete, cu
tot efortul propunătorilor. În consecinţă, o modalitate de abordare care să ne
apropie de o definire general acceptabilă a vieţii pare a fi luarea în considerare a

96
tuturor caracterelor viului ca existente concomitent. Aşa cum se exprima
biochimistul american M. Calvin [1, p. 278]: "viaţa are, în realitate, o mulţime
de însuşiri şi aproape pe fiecare în parte o putem reproduce în sisteme vii. Dar
numai sistemul care le reuneşte pe toate, simultan, îl putem numi sistem viu". Pe
de altă parte însă, date fiind deosebita complexitate a lumii vii şi limitele
cunoaşterii noastre, nu putem pretinde că, actualmente, ne este la îndemână
tabloul complet al caracteristicilor definitorii ale vieţii.
Răspunsul la întrebări de genul "ce este viaţa?", "prin ce se delimitează viul
de neviu?", sau "care este originea vieţii?" depinde în chip fundamental de
modul în care este gândit actul însuşi al definirii. Conform logicii clasice, acest
act implică parcurgerea raţională şi completă a două etape: 1) – stabilirea
genului proxim, adică includerea termenului necesar de a fi definit într-un cadru
general adecvat; 2) – stabilirea diferenţelor specifice, respectiv particularizarea
definitului în raport cu alte concepte aparţinând aceluiaşi gen proxim, diferenţe
specifice care trebuie să se exprime numai prin termeni perfect cunoscuţi sau
deja explicaţi.
Putem admite ca gen proxim în definirea vieţii exprimarea: viaţa este o
modalitate de manifestare a realităţii obiective (extensie a restrictivei formulări:
“viaţa este o formă de mişcare a materiei”). În ce priveşte stabilirea diferenţelor
specifice – care reprezintă în fapt esenţa problemei – considerăm că acestea nu
se pot exprima doar static, prin simpla enumerare a unor termeni "perfect
cunoscuţi sau deja explicaţi". Având în vedere multidimensionalitatea calitativă
a viului, exprimarea notelor caracteristice ale vieţii este posibilă numai într-o
abordare dinamică, printr-un organism discursiv [2, p. 77] mereu în mişcare
ideatică, capabil să producă, să specifice şi să precizeze semnificaţii desprinse
din eforturile cognitive experimentale şi teoretice aplicate viului. Acest
organism discursiv constituie diferenţa specifică în definirea viului şi el se
construieşte treptat, permanent, evoluând asimptotic, pe măsură ce cunoaşterea
procesualităţii biologice avansează.
Evidenţierea elementelor care formează organismul discursiv menţionat
reclamă un efort de cunoaştere inter- şi multidiscilinar ce poate redimensiona
raporturile dintre biologie şi fizică. Dacă, pe de o parte, s-au dovedit ineficiente
extrapolările nejustificate la studiul viului a unor abordări valabile numai pentru
niveluri de organizare ale neviului, pe de altă parte însă, nu au foat exploatate
suficient (sau chiar deloc) alte concepte din fizică ce s-ar putea dovedi utile fie
în elucidarea unor procese biologice încă puţin cunoscute, fie în descoperirea
altora noi. De asemenea, nu este aprioric exclus ca relevanţa ontologică a bios-
ului să reclame o lărgire – prin completare şi/sau transformare – a bazei
conceptuale a fizicii, urmând ca, astfel "îmbogăţită", fizica să poată furniza pe
mai departe demersuri explicative pertinente privind realitatea biologică. S-ar
contura astfel o relaţie de tip feed-back pozitiv între fizică şi biologie
(considerate drept sisteme cognitive deschise), relaţie cu impact major asupra
progresului în cinoaşterea lumii vii.

97
 În această viziune, aspectele energetice implicate în fenomenologia
biologică ocupă un loc dintre cele mai importante în edificarea acelui organism
discursiv necesar identificării notelor definitorii ale vieţii. Pentru înţelegerea
viului, printre chestiunile fundamentale sunt şi cele legate de conversiile de
energie din lumea vie, de modalităţile prin care energia obţinută din exterior
permite structurarea internă a sistemelor vii, de specificul interacţiunilor
energetice dintre structurile vii etc.
Termenul de energie este unul de o mare generalitate; el a depăşit de mult
cadrul relativ restrâns al fizicii (unde, în mod instrumental, el este definit şi
utilizat cu rigurozitate), devenind un element al limbajului curent, ceea ce dă
naştere deseori la confuzii şi neclarităţi. Aceste confuzii şi neclarităţi sunt, la
rândul lor, extrapolate şi în domeniul viului, astfel încât unor termeni precum cei
de "bioenergie" şi "bioenergetică" li se dau şi li se promovează (în anumite
cercuri cu priză la publicul neinformat) accepţiuni pseudo-ştiinţifice sau chiar
de-a dreptul misticoide. De aici rezultă necesitatea depunerii de eforturi pentru
clarificarea de pe poziţii ştiinţifice a acestor concepte, avându-se în vedere
totodată şi folosirea lor pentru punerea la punct a unor metodologii noi de
investigare a viului.

II. Modalităţi de conceptualizare a termenilor de bioenergie şi

bioenergetică

Este dificil de stabilit cu precizie cine a propus pentru prima oară termenii de
bioenergie şi bioenergetică. Psihoterapeuţii americani A. Lowen şi J. Pierrakos
pretind a fi utilizat cei dintâi, încă de prin anii 1950, conceptul de bioenergie ca
stând la baza unei metode psiho-terapeutice elaborată de ei şi botezată "analiză
bioenergetică" (bioenergetic analysis), metodă ce porneşte de la principiul că
"procesul energetic din organism influenţează spiritul, la fel cum acesta din
urmă determină ceea ce întâmplă în corp" [3, p. 14]. Aplicarea metodei
urmăreşte conştientizarea "curenţilor vegetativi" care circulă prin interiorul
corpului uman, resimţirea acestora, înţelegerea dsifuncţionalităţii lor şi
restaurarea armoniei corp–spirit prin înlăturarea inhibiţiilor şi desferecarea
"fluxului energetic". În şedinţele (de cele mai multe ori colective) de "analiză
bioenergetică", tensiunile musculare şi nervoase se diminuează prin tehnici
speciale de respiraţie şi relaxare, amintirile represate ies la suprafaţă şi o nouă
"energie" se eliberează, ducând la vindecarea sau ameliorarea stării pacientului.
Dincolo de eventualele reuşite terapeutice ale metodei, conceptul de "energie" al
lui Lowen rămâne vag definit, este de factură vitalist–psihologizantă şi are prea
puţină legătură cu accepţiunile din ştiinţele fizico-chimice.
În anul 1957, savantul ungur A. Szent-Györgyi a publicat volumul intitulat
"Bioenergetics", prin care se face o primă încercare de abordare sistematică a
proceselor ce stau la baza energeticii structurilor vii – de această dată în sens
strict fizico-chimic. Încă de la începutul cărţii, autorul precizează problemele

98
care se pun: "cum este dirijată viaţa de către energie? În ce mod pune energia în
funcţiune maşina vie" [4, p. 13]. Pentru a răspunde la ele, Szent-Györgyi
propunea două ipoteze fundamentale: a) – în procesele biologice există două
feluri de energie: energia "imobilă" a legăturilor de valenţă, acumulată în
compuşii chimici, şi energia "mobilă", de transmisie, care "migrează" prin
reacţii biochimice; aceasta din urmă este identificată cu energia excitării
electronice a moleculelor sau a sistemelor moleculare care intră în compoziţia
materiei vii; b) – există o structură particulară a apei ce se găseşte în
substraturile biologice, structură care crează un mediu favorabil pentru stocarea
şi distribuirea energiei "mobile". "Una din funcţiile importante ale structurii
protoplasmatice – nota Szent-Györgyi – este, probabil, crearea în apă a unor
structuri specifice care fac posibile asemenea forme ale excitării electronice şi
ale transmisiei de energie, care ar fi imposibile în afara unor asemenea
structuri. Substanţa solidă şi apa din celulă formează împreună un sistem
unitar, care posedă însuşirea ciudată de a fi viu" [4, p. 152].
Trebuie remarcat faptul că deşi Szent-Györgyi şi-a intitulat cartea
"Bioenergetica", termenii de bioenergie şi de bioenergetică nu se regăsesc ca
atare nicăieri în textul volumului. Şi aceasta pentru că el nu susţine niciun
moment că în structurile vii s-ar manifesta vreo formă aparte de energie, diferită
esenţial de cele cunoscute în ştiinţele fizico-chimice.
Cu toate că unele din opiniile exprimate de A. Szent-Györgyi în 1957 au fost
ulterior amendate, pe direcţiile deschise de el s-au efectuat în deceniile
următoare progrese cu totul remarcabile în studierea, din perspectivă fizico-
chimică, a mecanismelor energetice din sistemele biologice. Astfel a apărut, s-a
dezvoltat şi se dezvoltă în continuare o disciplină cu deplin statut de
recunoaştere ştiinţifică, bioenergetica, aflată la conjuncţia dintre biofizică,
biochimie şi biologia moleculară.
În paralel cu bioenergetica "oficializată" ştiinţific, termenilor de bioenergie
şi bioenergetică li s-au dat şi li se dau semnificaţii bazate pe concepţii
vitaliste/neovitaliste. În esenţă, astfel de concepţii (dintre care unele încearcă să
transpună în limbaj modern noţiuni şi idei din diverse medicini tradiţionale)
postulează existenţa unei/unor forme de energie specifice lumii vii, pentru care
sunt folosite o multitudine de denumiri – mai vechi sau mai noi, mai mult sau
mai puţin sinonime –, printre care şi cea de bioenergie. Semnificativ este faptul
că în demersurile vitaliste – spre deosebire de bioenergetica academică, unde
termenul de bioenergie este utilizat exclusiv prin derivate adjectivale ("procese
bioenergetice", "reacţii bioenergetice" etc.) – acelaşi termen este folosit şi în
sens substantival: se vorbeşte de o bioenergie la modul propriu, ce nu ar fi
subsumată proceselor fizico-chimice îndeobşte recunoscute în ştiinţă.
Prin urmare, se pot distinge două concepţii generale privind semnificaţiile
bioenergiei şi bioenergeticii:
1)concepţia chimico-fizicalistă, care consideră că nu există o formă aparte
de energie specifică viului, iar bioenergetica trebuie să studieze mecanismele şi

99
legităţile transformărilor suferite, în organismele vii şi în biosferă, de formele de
energie cunoscute şi atestate ştiinţific. Acest tip de bioenergetică poate fi
denumit bioenergetică admisă ştiinţific (prescurtat: BAS) sau bioenergetică
convenţională;
2)concepţia vitalistă (cu diverse variante), care "decretează" că
bioenergia/bioenergiile există ca atare, fiind principial diferită/diferite de alte
feluri de energie studiate de fizică şi chimie. În mod corespunzător, am avea o
bioenergetică neconvenţională (prescurtat: BNC). De fapt, ar fi vorba de mai
multe bioenergetici neconvenţionale, ţinând seama de diferitele doctrine
vitaliste.
Ar fi de menţionat şi că, începând din anii 1970, cercetători din fosta URSS
şi Cehoslovacia au folosit (din motive de natură politico-ideologică) termenul de
bioenergetică pentru a descrie ceea ce parapsihologii occidentali denumesc
fenomene de tip psihokinetic [5].

III. Bioenergetica admisă ştiinţific (BAS)

BAS consideră sistemele biologice ca sisteme chimico-fizice complexe şi

înalt organizate, în care captarea, stocarea, conversia şi utilizarea energiei se
efectuează conform principiilor statuate de ştiinţa actuală. Astfel, se afirmă că
"nu există experienţe care să sugereze alte principii activând în sistemele
biologice în afară de binecunoscutele legi fundamentale ale fizicii: mecanica
cuantică a atomilor şi moleculelor şi legile de conservare" [6, p. 316]. Într-un
mod încă mai restrictiv, bioenergetica este definită ca: "o disciplină înalt
specializată care studiază soluţia unei singure probleme: mecanismele prin care
energia devenită disponibilă ca urmare a oxidării substraturilor, sau prin
absorbţia luminii, poate fi cuplată cu reacţii cum ar fi sinteza ATP din ADP şi
fosfor, ori cu acumularea ionilor la traversarea membranei celulare" [7, p. 3].
Ideea de bază este, deci că aspectele bio-energetice ale formării şi menţinerii
structurilor biologice pot fi înţelese complet în cadrul fizicii şi chimiei actuale.
Nu vom insista în această lucrare asupra conceptelor, metodelor şi
rezultatelor obţinute de BAS; literatura de specialitate din domeniu este uriaşă.
Susţinătorii teoriilor vitaliste reproşează BAS că este reducţionistă şi că
"ostracizează pe oricine iese dincolo de bastioanele fizicaliste ale biologiei
moderne" [8, p. 224]. Dar, până la un punct, reducţionismul chimico-fizic şi-a
dovedit o anumită eficienţă, căci o multitudine din procesele energetice care se
desfăşoară în lumea vie au putut fi astfel descifrate. Oricine poate specula, cu
mai mult ori mai puţin temei, că viaţa nu se reduce la “jocul” complicat al
atomilor şi moleculelor, sau că ea este nu doar “un curent foarte slab de
electroni” (cum spunea A. Szent-Györgyi), dar aceşti atomi, molecule şi
electroni sunt baza materială a vieţii şi, deci, modul lor de “funcţionare” în
structurile biologice trebuie cunoscut, dacă dorim să înţelegem viul sub
multiplele lui aspecte. De altfel, demersul având la bază concepţia chimico-

100
fizicalistă este pe departe de a-şi epuizat posibilităţile. Pe lângă preocupările
devenite clasice, există încercări de abordare a fenomenelor energetice din
lumea vie şi din alte perspective fizice, cum ar fi: teoria vibraţiilor coerente în
sistemele biologice, ipotezele legate de rolul solitonilor în transportul energiei,
ipoteza bioplasmei, studiul proprietăţilor semiconductoare/supraconductoare ale
structurilor bio-organice etc.
Raportul dintre BAS şi BNC nu ar trebui gândit ca unul anatagonic, ci ca
unul de complementaritate, iar constituirea unei veritabile Bioenergetici ar fi
rezultatul dialectic al îmbinării elementelor, dovedite fără dubiu ca valabile,
conţinute în cele două modalităţi de abordare a fenomenologiei biologice.

IV. Bioenergetica neconvenţională (BNC)

Potrivit concepţiilor vitaliste, fenomenul vieţii nu poate fi înţeles pe deplin

în termeni pur materiali, în fiinţele vii existând “ceva” imaterial (o vis vitalis)
care le deosebeşte de corpurile şi sistemele neînsufleţite (acest “ceva”
reprezentând astfel diferenţa specifică în definirea vieţii). Concepţiile vitaliste au
o istorie îndelungată şi sinuoasă, ale cărei începuturi le găsim, practic, în toate
culturile străvechi şi tradiţionale, pentru ca apoi aceste concepţii să pătrundă în
mediile intelectuale, fie ca paradigme oficializate, fie ca nişte curenţii
“subterani” de idei opuşi main-stream–ului ştiinţifico-filozofic.
La chimiştii din primele decenii ale secolului al XIX-lea, vitalismul se
manifesta îndeosebi ca negare a posibilităţii de a se obţine pe cale artificială
substanţe organice. După efectuarea primelor sinteze organice, vitalismul
rămânea să se sprijine pe imposibilitatea creării în laborator a vieţii. Într-o
lucrare publicată în 1844, J. von Liebig argumenta în acest sens: “Sub influenţa
unei cauze nechimice (forţa vitală), în organism acţionează şi forţe chimice.
Numai datorită acestei cauze dominante, şi nu de la sine, elementele se combină
formând substanţe (…) în acelaşi mod cum în afara organismului le face să se
combine voinţa raţională a chimistului. Reuşim să obţinem (…) toate acele
substanţe care nu au nici un fel de proprietăţi vitale, ci numai proprietăţi
chimice, ale căror formă şi structură le determină forţa neorganică. Dar chimia
nu va putea niciodată să obţină în laborator celule, fibre musculare, nervi,
adică vreuna din părţile cu adevărat organice, dotate cu proprietăţi vitale, ale
organismului” (citat după [9], p. 73-74).
Progresele făcute apoi de fizică (îndeosebi descoperirea legii conservării
energiei şi consecinţele ei termodinamice), biochimie, biologie şi fiziologie au
determinat un recul al vitalismului, în paralel cu impunerea ideii că nu există
nici o diferenţă principială între energia ce pune în lucru o maşină mecano-
termică (sau una termo-chimică) şi aceea care acţionează “maşina” biologică.
Dar acest reducţionism exclusivist a resuscitat, prin contra-reacţie, interesul
pentru vitalism al unor oameni de ştiinţă occidentali. Astfel, după biologul
german Hans Driesch (considerat primul neovitalist), trăsăturile specifice viului

101
s-ar datora entelechiilor, definite drept entităţi ne-spaţiale autonome, de natură
imaterială, ce controlează şi dirijează desfăşurarea proceselor biologice.
La drept vorbind, vitaliştii nu neagă rolul factorilor fizici şi chimici, dar
consideră că viaţa nu se limitează la aceştia şi afirmă că mecanismele, oricare ar
fi ele, prin care se generează şi se întreţin organismele vii sunt puse în mişcare
numai acţiunea unui factor special, “vital”, o energie subtilă, aparte de cele
cunoscute în fizică, şi pe care o denumesc în diferite chipuri, termenul de
“bioenergie” fiind doar unul de dată mai recentă.
Ca exemple, ne vom referi la două dintre concepţiile vitalist-energetice,
una de tip occidental (teoria orgon-ului a lui Wilhelm Reich) şi cealaltă de
sorginte extrem-orientală (doctrina qi–ului din medicina tradiţională chineză).

1. Energia orgonică

În deceniile trei şi patru ale secolului XX, pe baza observaţiilor privind

comportamentul uman, emoţiile, orgasmul şi aşa-numiţii “curenţi vegetativi”,
psihiatrul austriac W. Reich – fost elev al lui Sigmund Freud – ajungea la
concluzia că în toate fiinţele vii există curenţi de energie biologică, formaţi din
“bioni”, un fel de “vezicule energetice” ce radiază lumină albastră şi pe care le-
ar fi pus în evidenţă prin experimente de laborator [10]. Ulterior, Reich renunţă
la conceptul de “bion” şi îl crează pe cel de energie orgonică (sau, simplu,
orgon) [11].
În concepţia lui Reich şi a susţinătorilor lui, energia orgonică ar fi “energia
cosmică vitală, forţa creativă fundamentală cunoscută de mult timp de oamenii
care trăiesc în contact direct cu natura” [12, p. 11]; ea este de natură
electromagnetică, stă la baza tuturor proceselor biologice şi are următoarele
proprietăţi [11, 12]:
– este universală şi umple tot spaţiul;
– nu are masă de repaus şi este primordială în natură;
– penetrează toată materia, dar cu viteze diferite în funcţie de natura
materialelor;
– pulsează spontan, se dilată şi se contractă; se propagă ondulatoriu;
– este negentropică;
– are o puternică afinitate pentru apă;
– este acumulată în mod natural de organismele vii prin hrană, apă, respiraţie,
tegumente;
– este perturbată de energiile secundare (electromagnetism, radioactivitate
etc.);
– prin suprapunerea a doua sau mai multe unde de energie orgonocă ia
naştere o particulă cu masă de repaus;
– energia orgonică nu se pierde, în virtutea unui “metabolism energetic” care
o face să “curgă” spre un nivel mai înalt, conservându-şi o “capacitate de
descărcare” spre un nivel mai scăzut;

102
 – este transparentă, dar poate deveni vizibilă prin refractarea luminii sau ca
“undă calorică”.
W. Reich credea că energia orgonică poate fi extrasă din atmosferă cu
ajutorul “acumulatorilor de energie orgonică” şi folosită în tratamentul oricărei
afecţiuni fizice sau psihice. Un acumulator de energie orgonică este o incintă, de
dimensiuni corespunzătoare, ai cărei pereţi sunt confecţionaţi din straturi
succesive metalice – transmiţătoare pentru orgon – şi nemetalice (dielectrice) –
care absorb energia orgonică. Cu cât sunt mai multe straturi metal-nemetal, cu
atât se acumulează mai multă energie orgonică (creşte sarcina orgonică) în
incintă. Printre efectele fizice , fiziologice şi biologice despre care se afirmă că
ar fi produse de sarcinile orgonice din acumulatorii de energie orgonică se
numără: – a). efecte fizice: creşterea uşoară a temperaturii aerului, descărcarea
mai lentă a electroscoapelor, creşterea umidităţii şi scăderea ratei de evaporare a
apei, creşterea ionizării aerului, perturbarea undelor electromagnetice; – b).
efecte fiziologice şi biologice: efect vagotonic, senzaţii de furnicături şi de
încălzire la suprafaţa pielii, creşterea temperaturii corporale, scăderea presiunii
arteriale şi a ritmului cardiac, stimularea germinaţiei şi a dezvoltării
organismelor vegetale, creşterea ratelor de dezvoltare a ţesuturilor şi de
vindecare a rănilor, creşterea imunităţii, vindecarea unor forme de cancer.
Cele susţinute de Reich şi adepţii săi sunt, în cel mai bun caz, la limita
credibilităţii; ştiinţa academică respinge conceptul de energie orgonică,
considerând că lipsesc dovezile teoretice şi experimentale indubutabile [13].

2. Qi–ul din medicina tradiţională chineză

În medicina tradiţională chineză (MTC), impregnată de filozofia daoistă,

concepţia fundamentală de la care se porneşte este că în Univers există o
“energie” fundamentală, bipolară (cu aspectele complementare Yin şi Yang),
care îmbracă diferite forme specifice, inclusiv în structurile vii [14, 15, 16].
Semnificaţia acestei “energii” fundamentale – denumită Qi – este mai
cuprinzătoare decât înţelesul uzual pe care ştiinţa occidentală îl dă noţiunii de
energie, deoarece în conceptul de Qi se regăsesc îmbinate atât caracterul
energetic (“măsură” a mişcării), cât şi cel informaţional (“măsură” a
ordinii/organizării).
La nivelul organismului uman, Qi-ul – sub diversele sale forme: ancestral,
de nutriţie, de apărare etc. – este cel care asigură vitalitatea şi integrarea în
mediul ambiant, conectarea omului cu macrocosmosul şi microcosmosul. Qi-ul
are o circulaţie ritmică pe nişte trasee corporale speciale numite meridiane de
acupunctură, de-a lungul cărora se găsesc puncte specifice (puncte de
acupunctură) prin care se poate interveni în scopuri terapeutice.
Printre străveschile discipline ale MTC, Qigong-ul ocupă un loc aparte.
Literal, Qigong înseamnă “exerciţiu Qi”; într-o definiţie care explicitează

103
această traducere, Qigong-ul reprezintă ansamblul exerciţiilor fizice şi/sau
respiratorii prin care se poate realiza dirijarea Qi-ului.
Conform MTC, termenul Qi din sintagma Qigong are două semnificaţii
[17]. Una este cea a Qi-ului originar, care provine de la organismul matern şi
serveşte ca bază a vieţii. Cealaltă se referă la Qi-ul intern, ce derivă din Qi-ul
originar în combinaţie cu diferiţi factori dobândiţi în urma relaţionărilor cu
mediul extern. Exerciţiile Qigong îmbunătăţesc şi mobilizează Qi-ul intern în
corpul umaan, el putând fi deplasat prin voinţă de-a lungul meridianelor de
acupunctură, nervilor şi vaselor sanguine. În felul acesta, sunt îmbunătăţite
rezistenţa la boli, adaptabilitatea la factorii externi şi capacitatea de depăşire a
eventualelor tulburări somatice şi psihice. Atunci când, ca urmare a practicării
consecvente şi corecte a Qigong-ului, organismul este saturat de Qi-ul intern,
acesta poate fi proiectat în afara corpului ca Qi extern.
Există sute de tipuri de exerciţii Qigong, care se pot clasifica în mai multe
moduri. Astfel, există un soft Qigong şi un hard Qigong. Soft Qigong-ul e
practicat pentru păstrarea şi protejarea sănătăţii sau pentru auto-tratamentul unor
afecţiuni, iar hard Qigong-ul (sau Kung-fu Qigong) este folosit în artele maţiale.
Qigong-ul se mai clasifică în: Qigong static, Qigong dinamic şi Qigong de
emisie. Persoana care practică Qigong-ul static stă în aparenţă nemişcată,
apelând la tehnici respiratorii şi de concentrare mentală. În Qigong-ul dinamic,
practicantul, aflat în stare de concentrare psihică, execută seturi de mişcări ale
corpului însoţite de anumite ritmuri respiratorii. Qigong-ul static şi cel dinamic
se practică îndeosebi în scopuri preventive şi de întreţinere a funcţiunilor vitale
la parametrii optimi. Qigong-ul de emisie se referă cu precădere la capacităţile
maeştrilor Qigong de a-şi mobiliza Qi-ul propriu în afara corpului, în scopuri
terapeutice sau în confruntări marţiale.
În ceea ce priveşte fenomenele acupuncturale, se susţine că existenţa Qi-ului
care circulă prin meridianele de acupunctură este dovedită, printre altele, de aşa-
numitul fenomen de propagare a senzaţiei pe meridian (prescurtat FPSM).
Intens studiat în ultimile decenii de cercetătorii chinezi, FPSM constă în apariţia,
consecutivă introducerii acului într-un punct de acupunctură, a unei senzaţii
particulare parestezice şi uneori hiperestezice ce se ditribuie pe direcţia unui
meridian sau a mai multor meridiane ori de-a lungul unor ramuri colaterale
viscerale. Mai frecvent constatat la subiecţii bolnavi, FPSM este interpretat ca
un semn de reuşită diagnostică şi terapeutică. Investigaţiile extinse pe loturi mari
de subiecţi au arătat că viteza FPSM se înscrie într-o gamă de valori foarte
scăzute comparativ cu vitezele altor semnale biologice. Într-un articol evaluator
consacrat FPSM se constată că “viteza de deplasare a senzaţiei de-a lungul
meridianului variază după diverşi autori între 3,3 şi 20 cm/s, cu o medie de
7,521 cm/s” [18].
Dacă FPSM este considerat ca o consecinţă directă a circulaţiei Qi-ului,
atunci viteza de propagare a senzaţiei de meridian apare ca fiind tocmai viteza
de deplasare a Qi-ului de-a lungul meridianelo de acupunctură [19]. Prin urmare,

104
în orice model biofizic care încearcă să expliciteze natura Qi-ului (fie şi numai
parţial), trebuie să se regăsească ordinul de mărime al acestei viteze de
propagare. În continuare, este prezentată schiţa unui asemenea model [20] bazat
pe ipoteza undelor solitare (solitoni) generate metabolic în protofilamentele
microtubulillor ce formează citoscheletul.

V. Ipoteza solitonilor în evaluarea vitezei de propagare a senzaţiei de

meridian

În sens strict matematic, solitonii sunt soluţii analitice ale unor ecuaţii
diferenţiale neliniare speciale. Aceste soluţii sunt de tip undă solitară, cu profil
localizat şi permanent, care nu se dispersează şi nivi nu se deformează prin
ciocnire. În sens fizic, solitonul reprezintă un “pachet” de energie localizat,
mobil şi auto-suficient din punct de vedere dinamic într-un mediu neliniar.
Din cauza dispersiei, o undă obişnuită tinde să se aplatizeze şi să se
împrăştie pe măură ce se deplasează. Dimpotrivă, un soliton este o undă care nu
se împrăştie deoarece efectele de dispersie sunt anulate de alte trăsături ale
mişcării undei. Într-o undă obişnuită, diferitele frecvenţe “călătoresc”
indeoendent unele de altele, lipsite de o unitate organică, fenomenul global fiind
suma lor. La unda solitară, toate componentele interaţionează, conferind acestui
pachet de unde o unitate organică ce transformă “valul” într-un veritabil
“obiect”. Prin neliniaritate, efectele dispersive se compensează, anulându-se, iar
unda se propagă exact în starea în care s-a generat prin eliberare de energie.
“Obiectul” soliton are în acelaşi timp proprietăţi corpusculare şi ondulatorii care
conservă local o concentrare de energie; la nivel microfizic, el este un obiect
clasic cu interpretare cuantică [21].
Microtubulii sunt consideraţi a fi printre principalii organizatori ai
interiorului celulei vii, aşa cum este reflectat de faptul că celulele răspund la
diferiţii stimuli prin reglarea distribuţiei spaţiale a microtubulilor. Asamblaţi din
molecule tubulinice, microtubulii se găsesc în toate celulele eucariote,
participând la diviziunea celulară, mişcarea celulară şi menţinerea formei
celulare [22]. De regulă, microtubulii sunt alcătuiţi din 13 protofilamente
cvasiaxiale, iar fiecare protofilament este format din molecule de tubulină
aranjate într-o asociere de tip head-to-tail. Tubulina este un dimer legat
necovalent, format din două lanţuri de 50 kD parţial analoage, dar nu identice,
alfa şi beta. Forma geometrică a unui microtubul seamănă cu un clindru gol, cu
diametrul exterior de cca. 30 nm. Lungimile microtubulilor variază de la 2 la
100 micrometri, iar distanţa dintre centrii a două molecule de tubulină de-a
lungul unui proto filament este a0 = 8 nm.
Presupunând că sunt n molecule tubulinice (fiecare având masa m) într-un
protofilament şi notând cu xi poziţia la un moment dat a moleculei de tubulină i
iar cu xio poziţia de echilibru a aceleiaşi molecule (i = 1,2,…n), atunci
deplasarea yi moleculei faţă de poziţia de echilibru este:

105
 yi = xi – xio (1)
În [23] se arată ca energia de interacţiune U dintre două molecule vecine de
tubulină este dată de:
U = 0,5[k(yi – yi-1)] (2)
unde k este constanta forţei de interacţiune. De asemenea, o moleculă de
tubulină este supusă interacţiunilor cu restul moleculelor de tubulină din
microtubul. În acord cu abordările din fizica stării solide, această interacţiune
suplimentară poate fi bine aproximată (după [23]) printr-un potenţial periodic de
forma:
U’ = U0[1 – cos(2πyi/a0)] (3)
în care U0 este semiînălţimea barierei de potenţial.
O moleculă de tubulină legată într-un protofilament este constrânsă să
oscileze de-a lungul axei protofilamentului, astfel încât se poate trata fiecare
protofilament ca un sistem independent, celelalte 12 protofilamente constituind
parte a mediului său înconjurător. Utilizând relaţiile (2) şi (3) şi formalismul
hamiltonian din mecanica teoretică, în [23] se deduce că ecuaţia de mişcare
pentru molecula i de tubulină dintr-un protofilament este de forma;
mÿi = k(yi+1 – 2yi +yi+1) – (2U0/a0)sin(2πyi/a0) (4)
Soluţia acestei ecuaţii – ţinând seama de (1) şi fără a mai nota indicii – este:
y = (2a0/π)tan-1{exp[±(g/L)x – vt]} (5)
unde parametrii g şi L sunt daţi de relaţiile: L = k(a0) /4π U0, respectiv g2 =
2 4 2

1/(1-v2/c2), cu:
c2 = k(a0)2/m (6)
Formula (5) reprezintă expresia matematică a unei unde solitare (sau
soliton) a cărei viteză de deplasare este v. În mecanica neliniară, soluţia (5) este
denumită soliton sau antisoliton, după cum se ia în formulă semnul minus,
respectiv plus.
Deplasarea y din relaţia (5) poate fi considerată ca o funcţie continuă de
coordonata x. În aceste condiţii în, [23] se deduce că energia E a solitonului este:
E = (4g/π)[k(a0)2U0]1/2 (7)
iar lărgimea w a undei solitare este:
w = (a0/2π)[k(a0)2/U0]1/2 (8)
Pentru calcule numerice sunt necesare valorile lui k şi U0. În [23] se arată că
pentru k se poate lua valoarea:
k = 45,2·10-3 N/m (9)
Estimările pentru U0 sunt mai puţin precise; în orice caz, se arată în [23], U0 este
cuprins între valorile:
U01 = 100 cal/mol (10)
U01 = 150 cal/mol (11)
Dacă în relaţia (7) punem g = 1 (adică v = 0), rezultă energia E0 de formare
a solitonului:
E0 = (4/π)[k(a0)2U0]1/2 (12)

106
 Introducând în (7) şi (8) valoarea lui a0 şi valorile din (9), (10) şi (11), se
obţin limitele între care se încadrează E0 şi w: E01 = 0,36 eV, E02 = 0,44 eV, w1 =
0,816 nm, w2 = 0,576 nm. În cele ce urmează, vom considera valorile medii
corespunzătoare, adică:
E0 = 0,4 eV (13)
w = 0,696 nm (14)
Valorile pentru E0 sunt compatibile, deşi ceva mai mici, cu cea a energiei
eliberate prin hidroliza GTP, care este de 0,49 eV. Prin urmare, formarea
solitonilor în protofilamente este perfect asigurată metabolic, constatare ce poate
fi corelată cu continua circulaţie a Qi-ului în organism în condiţii normale.
Relaţia (6) exprimă de fapt viteza acustică c în protofilament; c este limita
superioară pentru viteza v a solitonului [23]. Prin introducerea valorilor
corespunzătoare în (6), se obţine:
c = 132 m/s. (15)
Pentru evaluarea vitezei solitonilor în protofilemente, necesară comparaţiei
cu viteza Qi-ului prin meridiane, să considerăm că solitonul, imediat după
formare, capătă în intervalul de timp t (foarte mic) un surplus de energie E’, care
se adaugă lui E0, astfel că: E’ = E – E0. Folosind relaţia de tip Heisenberg: t·E’ =
h/2π (unde h este este constanta lui Planck, egală cu 6,6·10-34 Js), precum şi
formulele pentru g, E şi E0 se deduc algebric relaţiile:
E’ = E0(g – 1) (16)
g = 1 + h/2πE0t (17)
2 1/2
v = (c/g)(g – 1) (18)
Luând viteza solitonului ca: v = w/t, este de observat că ea trebuie să fie mai
mică decât viteza acustică dată de:
c = w/ta (19)
unde ta este timpul necesar undei acustice pentru a parcurge o distanţă egală cu
w. În mod evident, t > ta. Introducând în (19) valorile din (14) şi (15), se obţine:
ta = 5,27·10-10 s. Această valoare, împreună cu (13), (17) şi (18), permite estimări
ale vitezei v a solitonilor la diferite valori ale lui t. Câteva dintre ele sunt
prezentate în tabelul următor:
t, s 8·10-10 10-8 10-7
v, cm/s 26,7 7,5 2,36
După cum se poate observa, aceste estimări sunt în bună concordanţă cu
viteza de deplasare a Qi-ului, aşa cum reiese ea din studierea fenomenului de
propagare a senzaţiei de-a lungul meridianelor de acupunctură.

BIBLIOGRAFIE

1. M. Calvin – Chemical Evolution, Clarendon, Oxford, 1969.

2. I. Mamulaş – “Cibernetica şi categoriile ştiinţifico-filozofice viu-neviu”, în
vol. colectiv: Cibernetica aplicată, Edit. Academiei, Bucureşti, 1085.
3. A. Lowen – Bioenergetics, Penguin Books, New York, 1976.

107
4. A. Szent-Györgyi – Bioenergetics, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
5. L. F. Maire, J. D. LaMothe – Soviet and Czechoslovakian Parapsychology
Research, Defense Intelligence Agency (USA) report DST-180S-387-75,
September 1975.
6. W. Hope et al. (eds) – Biophysics, Springer Verlag, Berlin, 1983.
7. D. Nicholls, S. Fergusson – Bioenergetics, Academic Press, New York,
1993.
8. M. Lipkind – “Application of the Theory of Biological Fields by A.
Gurwitsch to the Problem of Consciousness”, în: C. Zhang, F. A. Popp, M.
Bischof (eds.) – Current Development of Biophysics, Hangzhou Universitary
Press, 1996.
9. I. S. Musaberov – Justus von Liebig, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
10. W. Reich – The Bion Rxperiments, Farrar & Giroux, New York, 1983.
11. W. Reich – Cosmic Superimposition: Man’s Orgonotic Roots in Nature,
Farrar & Giroux, New York, 1981.
12. J. DeMeo – The Orgone Accumulator Handbook, Natural Energy Work, El
Cerrito, CA, 1992.
13. T. Hines – The Psedudoscience and the Paranormal, Prometheus Books,
Buffalo, NY, 1990.
14. Lao Tzu – Tao Te Ching, Wildwood House, London, 1972.
15. F. Capra – The Tao of Physics, Flamingo, 1992.
16. F. Mann – Acupuncture: The Ancient Chinese Art of Healing, Heinemann,
London, 1962.
17. Q. Zeng – Qigong, Foreign Languages Press, Beijing, 1999.
18. P. Bărbulescu – “Senzaţia de acupunctură (S.A.) şi propagarea senzaţiei pe
meridian (P.S.M.)”, REVISTA ROMÂNĂ DE ACUPUNCTURĂ, anul I, nr. 2,
1991.
19. C. L. Zhang – “Electromagnetic Standing Waves as Background of
Acupuncture System”, în: C. L. Zhang, F. A. Popp, M. Bischof (eds.) –
Current Development of Biophysics, Hangzhou University Press, 1996.
20. I. Mamulaş – “Ipoteza solitonilor în acupunctură”, în: T. Caba, T. Caba (eds.)
– Diagnostic, tratament şi puncte noi în acupunctură, Edit. Anandakali,
Sibiu, 2000.
21. C. Rebbi – “Solitons”, SCIENTIFIC AMERICAN, vol. 240, No. 2, 1979.
22. P. Dustin – Microtubules, Springer Verlag, Berlin, 1978.
23. K. C. Chou, C. T. Zhang, G. M. Maggiora – “Solitary Wave Dynamics as a
Mechanism for Explaining the Internal Motion During Microtubule Growth”,
BIOPOLYMERS, vol. 34, 143-153, 1994.

* fizician doctor, Societatea Română de Bioelectricitate şi Bioradiaţii

108
 PIRAMIDA
ÎNTRE SPECTRUL LUMINII ŞI NUMĂRUL PRIM

Mihaela MURARU - MÂNDREA*

Abstract
Assuming that the pyramid would be the ,,Philosopher’s stone” of the World and that
we could achieve our mental constructions on its behalf, that the analysis of Pythagoras
conception on the limited-unlimited relation would lead to the conclusion that “even numbers
express the infinite, while the odd numbers the finite”, and taking into consideration that God
said: ”Let it be light”, consequently completing His work in light, identifying the Universal
Integrative Matrix and the Symmetric Integrative Matrix is located at the crossroads of
Philosophy and Science opening the way to both scientific speculation and research.

Presupunând că piramida ar fi “Piatra filozofală” a Lumii şi ca în jurul

ei ne-am putea realiza construcţiile mentale, că analiza concepţiei pitagoreene
asupra problemei raportului limitat-nelimitat a dus la concluzia că "numerele
pare exprimă infinitul, iar cele impare finitul”1, şi considerând că Dumnezeu a
zis: "Să fie lumină"2, desăvârşindu-şi apoi opera în lumină, găsirea Matricei
Integratoare Universale şi a Matricei Integratoare Simetrice se situează la
intersecţia filosofiei cu ştiinţa deschizând calea nu numai speculaţiei ştiinţifice
ci şi cercetării.
Realizarea Matricei Integratoare Universale
Cele şapte culori rezultate din descompunerea luminii, duc la realizarea
unei linii formate din şapte piramide. O piramidă pentru fiecare culoare şi care
văzută de sus arată ca un pătrat împărţit în patru triunghiuri.
Presupunem că: finitul este reprezentat şi construit prin exprimarea
numerelor impare şi că numerele prime, care fac parte din mulţimea numerelor
impare reprezintă viaţa, respectiv suportul matematic al genezei umane.
Numerotăm în sensul acelor ceasornicului, triunghiurile din cele şapte
piramide, începând de fiecare data cu triunghiul din stânga ( Fig. 1).

Figura 1
3
Vom obţine prima linie a MIU , cu o numerotare de la 1 la 28 şi vom
marca cu triunghiuri negre numerele prime.

109
 Vom observa că această linie corespunde ciclului lunar de 28 de zile, ziua
a 13-a (număr prim) situată pe piramida verde, fiind ziua în care se presupune că
ovulul fecundat se prinde de membrana uterină. Seria de analogii poate continua
ţinând cont atât de culori cât şi de numerele prime.
O sarcina durează 280 de zile, adică 10 cicluri lunare a 28 de zile. Astfel,
adăugând încă 9 linii primei, vom obţine un total de 10 linii. Vom marca
numerele prime cu triunghiuri negre până la numărul 280, ultimul număr prim
fiind 277. Studiind atent matricea obţinută astfel, vom observa că:
- avem de a face cu două MIU a câte 5 linii şi 7 coloane fiecare,
delimitarea făcându-se în urma observaţiei că terminalele cifrelor din prima
matrice se repetă în a doua (ex: 1, 9, 7, 5, 3)
- următoarele MIU se repetă la infinit în acelaşi mod dar având proprietăţi
diferite de primele două matrici.

110
 Figura 2 Matricea Integratoare Universală MIU
Obţinerea Matricei Integratoare Simetrice
Prin suprapunerea Matricilor Integratoare Universale se obţine Matricea
Integratoare Simetrică, (Figura 3) prima MIS obţinându-se după suprapunerea
primelor cinci MIU, cifra de încheiere fiind 641.
Matricea MIS, prin păstrarea în simetrie doar a cifrelor terminale ale
numerelor prime, vine să lanseze ipoteza posibilităţii demonstrării că "tot" ce se
întâmplă în Universul Tridimensionalunitemporal (U3T) are baza 10
(terminalele simetrice însumate fac 10).

Figura 3. Matricea Integratoare Simetrică

In ordinea U3T, numerele prime reprezintă fenomenul matematic vertical
ce subliniază "căderea în formă", în condensare, în materie, a fiinţei din
transcedental (Figura 4).
MIS nu se mai regăsesc (cel puţin după studiile efectuate până în prezent)
la alte tipuri de matrici construite în acelaşi mod.
Primele două matrici (Figura 2), suport ale numerelor 1 - 280 corespund
timpului de devenire a fiinţei umane. Cele 10 linii a câte 7 piramide a 28 de
numere, corespund celor 10 luni de sarcină a câte 4 săptămâni ori 7 zile fiecare.
Proprietăţile acestor două matrici de început sunt speciale extrăgându-le
din totalul celorlalte. Seria de ipoteze ce se poate lansa aici este mare, dintre ele
enumerând doar câteva:
1. O matrice (1 - 140) corespunde unui segment de fibrilină de ADN al
cărui lungime corespunde unei secvenţe de circa 140 de nucleotide, răsucindu-se
în jurul lor4 .
2. Problematica:
- Ce reprezintă numerele prime din matrice în raport cu ADN-ul?
- Cum evoluează embrionul uman în primele 2 x 140 zile?
- Ce reprezintă numerele 5 şi 7, din piramida orange L1, pe poziţiile lor, ţinând
cont că, la infinit, nu mai apar alte numere prime? Să indice cele 5 linii şi 7

111
coloane ale matricei, sau modificările cromozomiale ce pot "deforma" sau ucide
embrionul uman?
- În ce zile de viaţă ale embrionului se diversifică elementele chimice şi în ce
ordine numerică?

Figura 4
3. Piramida orange L1 (cu excepţia numerelor prime 5 şi 7) împreună cu
simetrica ei, piramida indigo L5, nu mai primesc până la infinit numere prime.
De ce? Să fie aceste două zone, atunci când facem corespondenţa între numerele
conţinute în matrici şi zile, două zone letale?
Apoi urmează seria de ipoteze, de "după naştere ", naştere ce se produce
pe violet, în a cincea linie din a doua matrice (VL5) şi a 280 - a zi de sarcină.
Se poate găsi în funcţie de data naşterii culoarea care corespunde unui
individ în orice zi a existenţei sale, el putând fi tratat cu aceasta culoare şi nu
numai atât....
De aici intervine partea practică avută în vedere de acest studiu şi care
pentru început necesită construirea unui laborator sub formă de piramidă.
Posibilităţile practice sunt foarte mari, seria ipotezelor de asemenea.
Începutul cercetării pentru "această zonă" este făcut. El trebuie înţeles şi
consolidat.

BIBLIOGRAFIE:
1 Ion Batlan - DIALECTICA ŞI ANTIDIALECTICA LA PRIMII
FILOSOFI GRECI, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pg 38-
39
2 VECHIUL TESTAMENT, Genesa, Lumina,3
3 Mihaela Muraru-Mândrea - Revista STRING, Bucureşti, 1995, pg.19-
21
4 Mihai Isvoreanu - GENETICA UMANA, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995, pg.31.

* doctorand, consilier parlamentar, Comisia pentru Afaceri Europene a

Parlamentului României

112
 EVALUAREA GLOBALĂ INFORMAŢIONALĂ
ENERGETICĂ A ORGANISMULUI – ALGORITM MODERN
MULTIDIMENSIONAL DE DIAGNOSTIC ŞI TERAPIE

Rodica Liana MĂRGINEAN*

Luminita PLEŞCA MANEA**
Ana Maria MĂRGINEANU***
Gelu RĂDUCANU****

Abstract
Cercetarile in domeniul informatiei si energiei cu aplicabilitate la sitemele vii au dus
la crearea unor echipamente capabile sa deceleze modificari energetioce si functionale ale
organismului.Programul Methapathia care utilizeaza ehipamentul Metatron-Oberon bazat pe
analiza telemetrica non-lineara a campurilor magnetice produse la nivel cerebral permite
inregistrarea evenimentelor electronice(rezonanta electronica de spin) in concordanta cu
dezechilibrele informationale energetice si fizice.Metoda aplicand principiile medicinei
vibrationale ofera numeroase avantaje inscriindu-se in noul algoritm multidimensional al
terapiilor moderne.

Abstract
Research in the field of information and energy aplicable to living systems have led to
the production of electronic equipment capable of detecting functional and energetic
modifications of a living organism. The Methapathis software which applies to the Metatron-
Oberon equipment based upon the non-linear analisys of magnetic fields generated on the
cerebral level permits recording electronic events(spin electronic resonance) corelated with
the changes of the physical and energetical energy levels. This method is based upon the
principles of the new vibrating medicine offering numerous advantage thus it represents the
new multidimensional algorhythm of modern medicine.

I.Introducere
Conceptul de medicina vibrationala inglobeaza in prezent tehnici, practici
medicale, terapii si variante ale aplicarii principiilor milenare de organizare a
materiei si universului pe principiile informatiei si energiei. Secolul XXI este cel
care prefigureaza trecerea de la vechile paradigme carteziene, reductioniste la
noile paradigme holistice ale realitatii multidimensionale.[2]
La acest proces se ajunge inevitabil prin aprofundarea cunoasterii
fundamentale in domenii cum ar fi : fizica cuantica, biologia celulara si genetica,
chimia, astronomia, geofizica, etologia, stiintele sociale, psihologia, informatica,

113
matematica, neurobiologia si altele care ofera noi informatii cu privire la
interactiunile intre sistemele vii si nevii, integrarea individualitatii in
colectivitate si mai mult ca oricand gasirea unor limbaje comune pentru
intelegerea complexitatilor fenomenelor vietii.
Paradigma holistica a fiintei umane presupune abordarea dintr-o
perspectiva largita ca o trinitate minte trup suflet ceea ce determina cu necesitate
o alta abordare a cauzalitatii imbolnavirilor pe modele noi in concordanta cu
realitatea multidimensionala.
Din aceasta perspectiva actul medical devine mult mai complex,
necesitand echipe multidisciplinare care, conlucrand intr-un scop comun coerent
sa permita cu adevarat nu doar o ameliorare superficiala a unui simptom ci un
act de vindecare menit sa redea fiintei umane inclusiv dimensiunea spirituala.

II.Bazele teoretice ale biorezonantei

Pana de curand stiinta si medicana conservatoare considerau omul ca o

supermasina aplicandu-se principii de mecanica newtoniana. Aceasta abordare
continua sa reprezinte punctul de vedere al medicinii oficiale care se bazeaza in
principal pe abordare statica, imagine, organ si nu abordare dinamica, proces si
sistem. Paradoxul acestei abordari duce la fragmentarea informatiei si de aici
imposibilitatea unor tratamente globale.
Realitatea materiei din perspectiva stiintelor fundamentale inclusiv cu
aplicatie la organismul uman este reprezentata de conceptele de cimp unda
probabilitate, dinamism si coerenta. Organizarea materiei se face pe aceleasi
reguli aplicabile informatiei si energiei cu diferente legate doar de densitate si
coerenta fenomenelor. Campurile sunt regiuni de influenta fizica care stabilesc
legaturi si conexiuni intre materie si energie, in cadrul domeniului de influenta.
Campurile nu sunt o forma de materie, in schimb materia este energia legata in
cimpuri[1][3]. Arhetipul sau matricea energetica si informationala a fiintelor vii
si a omului este reprezentat de cimpul morfogenetic(Rupert Sheldrake) care
contin un fel de memorie cumulativa datorita unui fenomen de rezonanta intre
doua activitati asemanatoare. Acest camp determina si conduce cresterea fiecarei
plante, animal sau corp omenesc, prefigurand formele fizice si ajutand
regenerarea in cazurile distrugerii. Aura corpurilor este o dovada fizica in acest
sens.
Biorezonanta reprezinta un fenomen inteligent prin care se realizeaza o
comunicare bilaterala intre sisteme asemanatoare cu posibilitatea transferului
informational si energetic. El sta la baza comunicarii in cadrul sistemelor vii.
Inductia prin rezonanta presupune preluarea amprentei energetice si
informationale ale sistemelor celor mai coerente si organizate.[8]
Cercetari efectuate inca de la inceputul secolului XX de pionieri ai stiintei
cum ar fi : Georges Lakhowsky, Nicola Tesla, au evidentiat natura vibratorie a
activitatii celulare respectiv a activitatii electromagnetice. Celula este un circuit

114
oscilant dotat cu lungime de unda determinata capabil de biorezonanta si
autoinductie[6].
Fiintele vii sunt sensibile la radiatii exterioare care pot determina un
dezechilibru oscilator care perpetuandu-se determina boala.
Aceste studii au fost continuate de cercetatori din lumea intreaga(Voll,
Kirlian, Dumitrescu, Oldfield, Kim Bong Han, Hiroshi Motoyama, etc.) [3].
In acest moment al cunoasterii s-au evidentiat cu metode stiintifice
prezenta si functionarea structurii informationale si enegetice a organismelor vii
si legaturile cu corpul fizic(interconexiunile dintre sistemele nervos, endocrin,
imunitar cu meridianele de acupunctura, chakre, nadisuri.

III.Evaluarea globala informationala si energetica – avantaje, aplicatii

clinico-diagnostice
Aparatul Metatron este un sistem de analiza non-linera(NLS) creat de Institutul
de Psihofizica Aplicata din Omsk, reprezentand cea mai abavansata forma de
diagnostic bazata pe analiza spectrala a campurilor magnetice bilogice.Ea poate
determina caracteristici energetice si functionale ale celulelor dar si enzimelor,
moleculelor si cromozomilor.
Modificarea activitatii creierului sun actiunea emisiei campului magnetic de
frecventa joasa (frecventa ritmului alfa cerebral) este inregistrata, amplificata si
transformata in informatii cu privire la :
- gradul de alterare structurala (leziuni)
- forme clinice de boala
- modificari anatomopatologice
- prezenta de microorganisme (virusuri, bacterii, ciuperci)
- modificari ale parametrilor biochimici
- medicamente (alopate, homeopate, fitoterapeutice, nutriceutice)
- depistare alergeni si substante toxice
Prelucrare datelor permite :
- evaluarea calitativa a starii functionale a organismului (la modul general)
- aprecierea reactiilor adaptative (reactia la stres)
- determinarea patologiei de organ/sistem
- modificarile homeostaziei (biochimie, imunologie, microorganisme)
- identificarea unor tulburari functionale
- aprecierea eficientei diferitelor metode de tratament
Cu aparatul Metatron-Oberon se pot investiga pacienti, fie prezentand tulburari
functionale, boli diagnosticate sau in scop de evaluare a starii de sanatate.
Metaterapia sau terapia de programare neurovizuala este o corectie efectuata in
biocamp care permite indepartarea anumitor evenimente cee ace conduce la o
echilibrare de durata a organismului. [4][5]

115
IV.Prezentari de caz

B.E. 30 de ani sex feminin cu simptomatologie neurologica de nervi

cranieni(cefalee trenanta, tulburari de echilibru, hiperestezie faciala dreapta)
astenie, fatigabilitate. Examenul RMN efectuat evidentiaza leziuni de
demielinizare difuze si o leziune de 8/9 mm in lobul occipital sting(Fig Nr .1).

Figura Nr.1
Diagnosticul realizat cu echipamentul Metatron-Oberon, programul soft
Metapatia identifica la nivel cerebral proces autoimun(vasculita alergica in
cadrul dezvoltarii unui lupus eritematos diseminat. Aceasta se coreleaza cu
disfunctia imunitara, disbioza intestinala, neurastenie si carente nutritionale de
seleniu, cupru, fier, vitamina E. Se poate realiza corelatia intre nivelul crescut al
entropiei(nivele 4,5,6) cu destabilizarea fenomenelor energetice celulare si
favorizarea scaderei bioluminiscentei tisulare(vezi Fig.2,3,4,5)

116
Figura Nr.2

Figura Nr.3

117
Figura Nr.4

Figura Nr.5

118
V.Concluzii

1.Medicina vibrationala prin modul nou de abordare al conceptelor de boala si

sanatate ofera alternative viabile si concrete in procesul de regenerare si
vindecare.
2.Aplicarea principiilor biorezonantei a permis crearea de echipamente si
tehnologii moderne capabile sa realizeze diagnostic si tratament in algoritmuri
multidimensionale.
3.Aparatul Metatron-Oberon este cel mai performant echipament bazat pe
analiza nonlineara a cimpurilor magnetice de joasa frecventa de la nivel cerebral
oferind informatii complexe cu privire la functionalitatea si dezechilibrele
energo-informationale intr-o abordare globala.
4.Diagnosticul si terapia astfel realizate ofera o foarte buna baza de monitorizare
dinamica a populatiei sanatoase sau prezentand diferite tulburari fiind repetitive
noninvazive avantajoase(raportul cost eficienta).
5.Evaluarea globala informationala si energetica a organismului, algoritm
modern al secolului XXI constituie o premisa sigura a unei medicini demne de
adevarata valoare a fiintei umane.

BIBLIOGRAFIE:

1.Jean-Paul Ronecker, Energia vibratoare a undelor de forma, Pro Editura si

Tipografie,2006, pag.21-32
2.Richard Gerber, Medicina vibrationala, editura Elit,2005,pag.95-146
3. Edgar Cayce, Memoria spirituala a materiei, Pro Editura si Tipografie, 2005,
pag.106-116
4. Michael Talbot, Universul holografic, Cartea Daath,2004,pag. 23-49
5. Traian D. Stanciulescu, Daniela M. Manu, Fundamentele biofotonicii,
Performantica Iasi,2002,pag. 453-464
6. Liana Rodica Mărginean*, Evaluarea energetica si functionala a unor
preparate nutraceutice prin analiza telemetrica nelineara a campurilor magnetice
(Metapatia OBERON), Revista Romana de Acupunctura, vol.II nr.I Anul 2006,
pag. 50-54
7. Liana Rodica Mărginean*, Rolul antioxidantilor naturali in prevenirea
imbatranirii creierului, Revista Romana de Acupunctura, vol.II nr.I Anul 2006,
pag. 55-58

* şef lucrari Fiziopatologie, medic primar neurolog, doctor in stiinte medicale,

competenta in homeopatie si management sanitar, U.M.F.”IULIU
HATIEGANU” Cluj-Napoca, Centrul medical Elmavital-Cluj-Napoca,

119
reprezentant oficial al Ligii Medicale Ruse şi al Institului de Psihofizică
Aplicată, Moscova
** profesor univ. Fiziopatologie, medic primar microbiologie si dermatologie,
doctor in stiinte medicale, U.M.F.”IULIU HATIEGANU” Cluj-Napoca
*** medic specialist M.G., Centrul medical Elmavital-Cluj-Napoca
**** medic M.G., Master Kinetoterapie si Kinesiologie, Centrul medical
Elmavital-Cluj-Napoca

120
 EXPERIENŢE TRANSPERSONALE

Maria-Melania MICUŢ*
Crina-Valentina ŢURCAŞ**
Maria OCNĂRESCU***

Abstract
The term “beyond-personal” means something that is located or that passes beyond
the personal . The experiences that occur at this stage involve transcending the usual borders
of the individual (his body and personality) and the particular borders of the three
dimensional space and linear time, which restrict the world perception when we are in the
usual state of consciousness.
Beyond-personal experiences are best defined by describing the usual way in which
we experience our own being and the world we live in - the way we should experience
ourselves and the environment so that we could pass as normal human beings according to
the standards of our culture and the Newtonian-Cartesian model of psychiatry.
The aim of this work is to show that beyond-personal orientation can be completely
justified scientifically, as a theoretical system, but also as a method of approaching important
practical problems.
We will refer to the new perspectives that open when we accept a beyond-personal
orientation, underlining the hopes it brings in the personal plan, but also in the collective
plan.

În ultimii cincisprezece ani, orientarea transpersonală s-a extins asupra

altor discipline ştiinţifice, inclusiv asupra fizicii cuantice şi relativiste, biologiei,
medicinei, antropologiei, artei, ecologiei, politicii şi aşa mai departe. Orientarea
transpersonală poate fi întrutotul justificată din punct de vedere ştiinţific, atât ca
sistem teoretic, cât şi ca metodă de abordare a problemelor practice importante,
descoperirile din variile zone ale domeniului transpersonal reprezintă o
provocare reală pentru ştiinţa tradiţională.

CE ESTE PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ?

Este considerată cea de-a patra forţă în psihologie, ca o evoluţie naturală a

psihologiei umaniste, înglobând şi câteva elemente din precursorii umanismului:
psihanaliza şi cognitivism-behaviorismul. Între domeniile studiate de ea sunt:
stările de conştienţă modificată; practici şi experienţe din religiile lumii şi
tradiţiile esoterice; procesul de împlinire a Sinelui; transformările şi evoluţia
conştiinţei; arta transpersonală - simboluri şi arhetipuri; maturizarea şi
optimizarea personalităţii; psihoterapia transpersonală şi consilierea spirituală;

121
abordări transpersonale în educaţie; creativitatea, empatia şi intuiţia spirituală;
experienţele mistice şi arhetipale; psihologia meditaţiei. Modelele şi teoriile
psihologiei transpersonale nu rezultă din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent
pe experienţele omului sănătos, matur, care doreşte să îşi activeze toate
capacităţile latente ale fiinţei sale. Pentru această orientare psihologică Eul
obişnuit, format prin interacţiunea cu elementele sociale şi culturale, reprezintă
doar o manifestare a "ceva" mult mai larg şi profund, care constituie de fapt
esenţa fiinţei umane (Sine, Self, Atman, Lumina, Spirit).
Psihologia transpersonală este o ramură a psihologiei care recunoaşte şi
acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc şi a
schemei generale a lucrurilor. De asemenea, studiază şi tratează cu consideraţie
întregul spectru al experienţelor umane, inclusiv diferitele niveluri şi zone ale
psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conştiinţă modificată.
De exemplu, experienţele şi observaţiile specifice meditaţiei şi altor forme de
practică spirituală sistematică, extazele mistice spontane, crizele psihospirituale
("urgenţele spirituale"), terapia psihedelică, hipnoza, psihoterapia experienţială
şi experienţele de moarte clinică (NDE) fac parte din sfera psihologia
transpersonale .Mai exact, este vorba de fenomene precum : secvenţe de moarte
şi renaştere psihologică; experienţe ale luminii divine; conştiinţă cosmică;
identificare mistică cu alţi oameni, cu natura şi cu întregul univers; întâlniri cu
fiinţe arhetipale; vizite pe tărâmurile mitice; experienţe karmice, forme variate
de percepţie extrasenzorială (ESP) şi multe altele.
Aparută din nevoia de recunoaştere ştiinţifică a stărilor modificate de
conştiinţă şi altor fenomene conexe, psihologia transpersonală ajută la integrarea
"paranormalului" în sfera "aproape normalului". Spre deosebire de grupările
religioase, ea lasă libertate totală individului, în acelaşi timp informându-l
complet şi obiectiv despre domeniul delicat al spiritului. Dacă psihologia
transpersonală ar deţine un corp iniţiatic, ar transforma-o în cea mai prestigioasă
organizaţie spirituală, putând chiar deveni precursoarea unei religii universale.
"Slăbiciunea" ei provine tocmai din faptul că nu se doreşte o religie, nici măcar
o sectă... Sectele au initiativă şi creativitate în atragerea căutătorilor spirituali.
Ele continuă să fie o sursă importantă de informaţii primare, de trăiri mistice,
paranormale, preluate ulterior de "intelighenţia" transpersonalistă. Psihologia
transpersonală nu poate face abstracţie de sectele zilei. Ele îi sufocă
personalitatea, îi subminează importanţa şi o penetrează prin membrii lor, mulţi
şi fanatici .
Experienţele spirituale directe apar în două forme diferite. Prima dintre
acestea, experienţa imanenţei divinului, implică o percepţie subtilă dar profundă
a realităţii cotidiene. O persoană având această formă de experienţă spirituală
priveşte oamenii, animalele şi obiectele neînsufleţite din mediul înconjurător ca
manifestări ale aceluiaşi câmp unificat de energie cosmică creativă, şi graniţele
dintre acestea ca iluzorii şi ireale. Aceasta este experienţa naturii ca dumnezeu,
deus sive natura. Folosind o analogie cu ecranul televizorului, situaţia ar fi putea

122
fi asemuită unei imagini alb-negru care începe, brusc, să capete culoare. Vechiul
mod de a percepe lumea rămâne în mare parte acelaşi, dar suferă o transformare
radicală datorită noii dimensiuni care i se alătură.
Cea de a doua formă, experienţa transcendenţei divinului, implică
apariţia fiinţelor şi a tărâmurilor arhetipale ale realităţii care sunt, de obicei,
transfenomenale, ceea ce înseamnă că sunt inaccesibile percepţiei în starea
obişnuită a conştiinţei. Ele par să se desfăşoare sau să se "explice" de pe un alt
nivel sau ordin al realităţii. Aceste două tipuri de experienţă reprezintă sursa de
inspiraţie pentru întemeietorii de religii, pentru sfinţi, profeţi şi practicanţi ai
disciplinelor spirituale. Această formă a spiritualităţii este, de regulă, frecvent
întâlnită în contextul procesului moarte-renaştere, dar pe de altă parte, îşi găseşte
expresia deplină în legătură cu nivelul transpersonal al psihicului, unde astfel de
experienţe apar independent de elementele perinatale .
Termenul de "transpersonal" înseamnă, exact - care se află sau care trece
dincolo de personal. Experienţele care iau naştere pe această treaptă implică
transcenderea graniţelor obişnuite ale individului (corpul şi personalitatea lui
sau a ei) şi a limitelor specifice spaţiului tridimensional şi timpului liniar, care
ne restrâng perceperea lumii atunci când suntem în starea obişnuită a
conştiinţei. Experienţele transpersonale sunt cel mai bine definite prin
descrierea, în primul rând, a modului obişnuit în care experimentăm propria
noastră fiinţă şi lumea în care trăim - felul în care trebuie să ne experimentăm
pe noi înşine şi mediul înconjurător astfel încât să trecem drept persoane
"normale" potrivit standardelor culturii noastre şi modelului newtoniano-
cartezian al psihiatriei.
În starea conştientă obişnuită sau "normală", ne experimentăm pe noi înşine ca
obiecte newtoniene a căror existenţă se desfăşoară în interiorul propriului înveliş
corporal ( identificare cu "eul încapsulat în piele" ). Perceperea, de către noi, a
mediului înconjurător este restricţionată de limitele fiziologice ale organelor
noastre de simţ şi de caracteristicile fizice ambientale. Noi nu putem vedea
obiecte separate de noi printr-un zid gros, vapoare aflate dincolo de orizont sau
cealaltă parte a Lunii. Dacă suntem în Bucuresti, nu putem auzi despre ce
discută prietenii noştri în Londra sau Paris. Nu putem simţi moliciunea blănii de
miel sau de pisică decât dacă suprafaţa corpului nostru vine în contact cu ea.
Mai mult, noi nu putem experimenta foarte intens şi cu toate simţurile decât
acele evenimente care au loc în clipa de faţă. Putem rememora trecutul şi
anticipa evenimente viitoare sau putem fantaza în legătură cu ele; dar acestea nu
sunt decât experienţe diverse rezultate din perceperea imediată şi directă a
momentului prezent. Cu toate acestea, în stările transpersonale ale conştiinţei,
nici una dintre aceste limitări nu este absolut,; oricare dintre ele poate fi
depăşită.
Experienţele transpersonale pot fi împărţite în trei mari categorii :
1. Prima categorie implică, transcenderea barierelor uzuale ale spaţiului,
sau a limitelor eului încapsulat. Aici intră experienţele de contopire cu o altă

123
persoană într-o stare care-ar putea fi denumită "unitate duală", asumarea
identităţii altei persoane, identificarea cu conştiinţa unui întreg grup de indivizi
(de exemplu, cu toate mamele din lume, cu toată populaţia României sau a
Europei, sau cu toţi locuitorii lagărelor de concentrare), sau chiar fenomenul
conştiinţei extinse care pare să cuprindă întreaga umanitate. Experienţe de acest
gen au fost descrise frecvent în literatura spirituală a lumii.
În mod similar, o persoană poate să depăşească limitele experienţei
specific umane şi să se identifice cu conştiinţa diferitelor animale, plante sau
chiar cu o formă de conştiinţă care pare să fie asociată cu obiectele şi procesele
anorganice. La capătul extrem, este posibilă conştientizarea întregii biosfere, a
planetei sau a întregului univers material. Oricât de incredibile şi absurde pot
părea unui occidental devotat ştiinţei newtoniano-carteziene, aceste experienţe
sugerează că tot ceea ce experimentăm, ca obiect, în starea obişnuită de
conştienţă, în stările excepţionale are drept corespondent o reprezentare
subiectivă. Este ca şi cum tot ce există în acest univers are un dublu aspect-
obiectiv şi subiectiv, aşa cum postulează marile filosofii spirituale ale Orientului
(de exemplu, în hinduism, tot ce există este văzut ca manifestare a lui Brahma,
sau în taoism ca transformare a lui Tao).
2. A doua categorie de experienţe transpersonale se caracterizează
prin depăşirea frontierelor mai degrabă temporale, decât spaţiale, prin
transcenderea timpului linear.Există posibilitatea retrăirii intense a amintirilor
importante din copilărie şi a traumei naşterii. Aceste regresii în trecut pot
merge şi mai departe, până la a include amintiri autentice din stadiile fetale şi
embrionare ale vieţii intrauterine. Nu este deloc neobişnuit chiar, a experimenta,
la nivel de conştiinţă celulară, identificarea deplină cu spermatozoidul şi ovulul
în momentul concepţiei. Dar regresia nu se opreşte aici şi este posibil ca cineva
să experimenteze scene din viaţa strămoşilor săi umani sau necuvântători şi
chiar scene care par să provină din inconştientul rasial şi colectiv descris de C.
G. Jung. Destul de frecvent, experienţe care se petrec în sânul altor culturi sau
perioade istorice se asociază unui sentiment personal de aducere aminte;
oamenii povestesc, atunci, de revenirea unor amintiri din vieţi sau încarnări
anterioare, care prind viaţă încă o dată.
De remarcat este că evenimentul naşterii reprezintă un pericol potenţial
sau actual pentru viaţă, care dă seama de faptul că experienţele perinatale
reprezintă strania combinaţie dintre o profundă întâlnire cu moartea şi o luptă
hotărâtă pentru a se naşte şi a fi liber. Emoţiile şi senzaţiile fizice implicate sunt
extrem de puternice, ajungând deseori cu mult mai departe decât şi-ar fi putut
subiectul imagina anterior.
Faptul că experienţele perinatale transcend toate limitele individuale, le
transformă într-o punte naturală între zona personală şi domeniul transpersonal
despre care vom vorbi mai târziu. Pe de o parte, astfel de experienţe conţin
multe amintiri legate de aspecte diferite ale procesului naşterii, ca presiuni,
dureri fizice, sufocare, strangulare cu cordonul ombilical sau mirosul de

124
anestezic; pe de altă parte, ele se deschid în interiorul tărâmurilor istorice şi
arhetipale ale inconştientului colectiv. Această situaţie adaugă procesului
perinatal elemente precum experienţe rasiale, colective, karmice şi filogenetice
şi, de asemenea, o amplă imagistică arhetipală de natură mitologică.
Pentru a înţelege importanţa dinamicii perinatale, este necesar să
realizăm că, în momentul naşterii biologice, fătul se naşte din punct de vedere
anatomic, dar nu emoţional. În timp ce nou născutul este eliberat de contracţiile
mecanice ale canalului naşterii, el sau ea poartă încă, la nivel celular, amintirea
experienţei agonizante şi o cantitate imensă de emoţii şi energii fizice reprimate.
Acestea au apărut în decursul lungilor ore ale travaliului şi nu au putut fi
prelucrate în mod adecvat, deoarece nu a existat o descărcare a excesului spre
periferie.Rezervorul perinatal al emoţiilor şi senzaţiilor fizice dificile reprezintă
o potenţială sursă importantă a unei viitoare psihopatologii, cât şi a unei strategii
de viaţă nesatisfăcătoare şi lipsite de autenticitate. Ea conduce la urmărirea
asiduă şi liniară a unor interese (aşa numita viaţă "de ocnaş" ) care pot fi lesne
recunoscute drept surogate ale gestalt-ului incomplet al naşterii. Acest depozit
inconştient de experienţe supraîncărcate emoţional pare, de asemenea, să
despartă individul de miezul său spiritual lăuntric.
Activarea acestui nivel al inconştientului , are drept rezultat secvenţe ale
morţii şi renaşterii psihospirituale. Aceasta implică nu doar experimentarea,
asimilarea şi integrarea pe deplin conştientă a traumei naşterii, ci şi conectarea la
resursele spirituale ale domeniului transpersonal. Simbolismul specific al acestor
experienţe provine din inconştientul colectiv , nu din băncile de memorie
individuală şi poate fi, prin urmare, extras din orice tradiţie spirituală a lumii, cu
totul independent de originea rasială, culturală şi religioasă a subiectului. Pentru
cineva care s-a conectat la acest domeniu experienţial, spiritualitatea nu este o
chestiune de credinţă sau de interpretare a lumii, ci o cunoaştere
profundă.Spiritualitatea este cea universală, atotcuprinzătoare şi întemeiată pe
experienţa directă, mai degrabă decât pe dogmă sau pe scripturi.
În experienţele transpersonale descrise până acum, conţinutul reflectă
variile fenomene care există în continuum-ul spaţiu-timp. Ele implică elemente
ale realităţii familiare, cotidiene - alţi oameni, animale, plante, materii, şi
evenimente din trecut. Ceea ce surprinde aici nu este conţinutul acestor
experienţe, ci faptul că putem vedea, sau ne putem identifica totalmente, cu ceva
de regulă inaccesibil experienţei noastre.
Ştim că în lume există canguri-femele gestante, însă n-ar trebui să fim
capabili a experimenta în mod real cum este să fii o femelă-cangur gestantă.
Faptul că odată a existat al Doilea Război Mondial sau mai recent cel din Irak
poate fi acceptat ca ceva de la sine înţeles, însă nu ar trebui să avem experienţa
vie de a fi acolo şi de a zăcea, răniţi, în diverse scene ale teatrelor operaţiunilor
militare respective. Ştim că în lume se întâmplă o sumedenie de lucruri în locuri
în care nu suntem prezenţi, dar faptul de a experimenta ceva care se întâmplă
într-un loc îndepărtat (fără mijlocirea televiziunii prin satelit sau a Internetului),

125
este considerat de regulă, imposibil. Putem avea surpriza să descoperim că
regnurilor animale şi vegetale inferioare sau naturii anorganice le este de
asemenea, caracteristică o conştiinţă.
3. A treia categorie de experienţe transpersonale este şi mai stranie; aici,
conştiinţa pare să se extindă spre tărâmuri şi dimensiuni pe care cultura
industrială a Occidentului le consideră ireale. Aici îşi au locul numeroasele
viziuni ale fiinţelor arhetipale şi ale peisajelor din mitologie, întâlniri şi chiar
identificări cu zeităţi şi demoni ai diferitelor culturi, precum şi comunicări cu
fiinţe dezîncarnate, ghizi spirituali, entităţi supraomeneşti, extratereştri şi
locuitori ai universurilor paralele. Se adaugă acestei categorii exemplele de
viziuni ale simbolurilor universale şi înţelegerea lor intuitivă, cum ar fi crucea,
svastica, pentaclul, steaua în şase colţuri sau semnul yin-yang.
În cursul expansiunii sale îndepărtate, conştiinţa individuală se poate
contopi cu conştiinţa universală sau Mintea universală, cunoscută sub diferite
nume - Christul Cosmic, Marele Spirit , Allah ,Brahman, Buddha, Tao, şi multe
altele. Ultimul prag al acestor experienţe constă în identificarea cu Vidul Supra
şi Metacosmic, misteriosul gol sau nimic primordial conştient de sine şi leagăn
al întregii existenţe. Nu conţine nimic concret şi totuşi conţine, latent, tot ce
există, în stadiu de germene.
Experienţele transpersonale au multe caracteristici stranii care spulberă
cele mai înrădăcinate presupoziţii metafizice ale paradigmei newtoniano-
carteziene şi ale concepţiei îmbrăţişate de lumea materialistă. Cercetătorii care
au studiat sau/şi au experimentat personal aceste fenomene fascinante, realizează
că încercările ştiinţei predominante de a le expedia ca produse lipsite de valoare
ale imaginaţiei omeneşti sau ca halucinaţii- efecte haotice ale proceselor
patologice din creier-, sunt naive şi inadecvate. Orice studiu nepărtinitor asupra
domeniului psihic trebuie să ajungă la concluzia că observaţiile reprezintă o
provocare incomodă, nu doar pentru psihiatrie şi psihologie, ci pentru întreaga
filosofie a ştiinţelor.
Deşi experienţele transpersonale survin în timpul procesului de explorare
profundă a eului individual, ele nu pot fi, totuşi, interpretate pur şi simplu ca
fenomene intrapsihice în sensul convenţional al termenului. Pe de o parte, ele
apar în acelaşi continuum experienţial ca episoadele biografice şi perinatale,
izvorând astfel, din lăuntrul propriului psihic. Pe de altă parte, ele par să
penetreze direct, fără medierea simţurilor, în surse de informaţie care se află clar
cu mult dincolo de posibilităţile de acces ale individului. Undeva, la nivelul
perinatal al psihicului pare să se producă un declic ciudat, şi ceea ce era, până în
acest punct, o plonjare în profunzimile intrapsihice devine o experimentare a
marelui univers prin mijloace extrasenzoriale. Unii oameni au comparat acest
fenomen cu "banda experienţială a lui Mobius", deoarece este imposibil să se
mai deosebească ce se află în interior de ceea ce se află în exterior. Mobius,
(1790-1868) este descoperitorul suprafetei cu o singură faţă. Aceasta banda se

126
obtine, dintr-o fâşie de o lungime oarecare, răsucită la 180 grade şi apoi lipită în
felul urmator:

In general, un corp are 2 sau mai multe feţe. Exista însă suprafeţe, care nu
au decat o faţă. Deşi simplă, afirmaţia conduce către "probleme" curioase.
Distanţa între feţe, de regulă se numeşte înălţime, dar dacă nu avem decat o
faţă , atunci avem un obiect pur bidimensional, într-un univers tridimensional.
In plus, diametrul real al acestei benzi este dublu faţă de diametrul vizibil, iar
comportarea benzii la tăiere este cel puţin ciudată.
Dacă este tăiata pe jumatate, pe mediana, atunci rezultatul va fi o banda de
lungime dublă, răsucită la 360. Dacă continuaţi, dar la o treime de laterală, pe
toată lungimea ei, rezultatul vor fi doua benzi, întrepătrunse, din care una de 2
ori mai mare decat cealaltă.

Banda lui Mobius

Tip de bandă : “Text negru pe fond
violet”-

127
Unghi de răsucire π Unghi de răsucire 6π

Banda lui Mobius

Tip de bandă : “ Linii ” Unghi de răsucire
4π

Banda lui Mobius

Tip de bandă : “ Linii ” Unghi de răsucire
4π

Unghi de răsucire 6π Unghi de răsucire 7π

128
 Banda lui Mobius
Tip de bandă : “ Elipse ”

Unghi de răsucire 4π
Unghi de răsucire 7π

Banda lui Mobius

Tip de bandă : “ Puncte ”

Unghi de răsucire 7π Unghi de răsucire 4π

Fiecare dintre noi apare, astfel, ca un microcosm care conţine, holografic,

informaţia despre macrocosm. În tradiţiile mistice, lucrul acesta era exprimat
prin sintagme de genul : « cum este sus, aşa şi este şi jos » sau « cum este
înăuntru, aşa este şi în afară ».

129
 Putem să reprezentăm procesul de dezvoltare al unei fiinţe umane şi ca pe
o spirală :

Ciclurile de dezvoltare ale fiinţei umane

130
 Ne încheiem prima noastră mişcare completă de revoluţie până la vârsta
de 19 ani. Când ne confruntăm cu evenimente importante din viaţă, încep să
apară spirale mai mici. Putem avea chiar spirale în spirale la fel ca seturile de
păpuşi ruseşti, pe care când le deschizi, găseşti păpuşi din ce în ce mai mici.

Spirale în spirale

Spiralele secundare se pot întinde de-a lungul mai multor luni sau ani, dar
pot şi să dureze doar câteva ore sau minute. Simţim atât impactul spiralei majore
din viaţă cât şi pe al tuturor celorlalte spirale, active în acel moment. Când
stadiile se suprapun, eventualele noastre probleme se multiplică pentru că avem
tot felul de « proiecte neterminate ». Din fericire se aplică acelaşi factor de
multiplicare şi pentru stadiile în care suntem foarte buni.
Dacă suntem foarte ghinionişti, ne putem confrunta cu schimbări majore în
viaţa noastră tocmai când ne aflăm într-un punct pe spirala principală în care nu
ne simţim prea comfortabil. Putem suferi chiar o succesiune de schimbări,
fiecare din ele generându-si propria mică spirală, pornită din spirala schimbării
precedente. Acumularea spiralelor acumulează mai mult stres.
Chiar şi cei aflaţi într-un stadiu bun din viaţa lor pot fi zdruncinaţi de o
schimbare neaşteptată pentru că schimbările plăcute generează şi ele noi spirale.
Cuplaţi mai multe spirale în acelaşi moment şi veţi înţelege de ce se streseză
oamenii chiar şi atunci când li se dau veşti bune.

BIBLIOGRAFIE:
1. Dr. Maxwell Maltz. Psiho-cibernetică, Bucureşti, Editura Curtea Veche
Publishing
2. Tara Bennett-Goleman, Alchimia emoţională, Bucureşti, Editura Curtea
Veche Publishing
3. Shaila Sharamon; Bodo J. Baginski, Centri subtili de forţă , Editura Mix
4. Eugen Celan, Viaţa după pragul morţii, Editura Teora

131
 5. Eugen Celan, Provocările Paranormarului, Editura Teora
6. Henri Bergson, Eseu aspra datelor imediate ale conştiinţei, Institutul
European
7. G. G. Constandache, Filosofia ştiinţelor cognitive, Universitatea
Politehnică Bucureşti
8. Julie Hay, Descifrara atitudinilor şi construirea relaţiilor, Editura
Codecs
9. Jim Clemer, Manual de dezvoltare personală continuă, Business Tech
International
10. Enciclopedie de matematică-Topologie, Editura Tehnic

* prof. gr. I, specializarea matematică

** prof. gr. I, Societatea Română de Chimie
*** prof. doctorand, Universitatea Politehnică Bucureşti

132
NOUVELLE APPROCHE DU VIVANT EN MEDECINE ET EN
BIOLOGIE MONTRANT LES INTER RELATIONS AVEC
L’ENVIRONNEMENT GEOPHYSIQUE ET
ELECTROMAGNETIQUE

Thadé NAVROCKI*
Didier TARTE**

Abstract
În laboratorul de farmacodinamica al facultăţii de farmacie Paris Sud, autorul a
elaborat, în domeniul biologiei moleculare, o metodă de studiu al activităţii ribonucleice a
serurilor. Aceasta a permis să se precizeze rolul fierului, care accelerează sintezele proteice
acţionând asupra ARN-ului de transfer şi activând duplicarea ADN-ului şi convertirea
acestuia în ARN. Această lucrare a permis să se înţeleagă importanţa feritinei în organismele
vii, rolul acesteia în biocomunicaţii şi interferenţa sa cu geofizica.

I. EVOLUTION DE LA RECHERCHE EN BIOLOGIE,

VERS UNE APPROCHE GLOBALE

1 - Quitter une approche fragmentaire liée à la chimie

Jusqu'au XXième siècle la vision cartésienne du corps humain par rapport

à la matière procède d'une analyse fragmentaire.
Actuellement la prise en compte des inter réactions non locale de
l'expression des gènes conduit à montrer l'existence et à préconiser l'emploi de
méthodes spécifiques de régulations épigéniques, c'est-à-dire agissant sur cette
expression pour la stimuler ou l 'inhiber.
Nous devons alors tenir compte des faits qui organisent le fonctionnement
du vivant.
Il est nécessaire de mettre l’accent sur l'inter relation et sur
l'interdépendance de tous les phénomènes physiques biologiques ou
environnementaux et sociaux. Parmi ceux-ci nous allons étudier les phénomènes
en lien avec la géophysique et l’électromagnétisme.

2. Explorer la réactivité des systèmes biologiques

aux champs électromagnétiques

La prise en considération de la dimension spirituelle de la personne

133
comme données incontournables amènent à une autre définition de la santé et de
la maladie.
De nature holistique et dynamique, elle souligne l'importance de
l'interdépendance et de la résonance entre malades et médecins, thérapeutes ou
chamanes pour parvenir à la guérison.
L’'objet fondamental de cette compréhension est de rétablir l'équilibre
énergétique du patient en agissant à tous les niveaux.
Les limites actuelles de la pharmacologie et de l'épidémiologie dans leur
compréhension du vivant impliquent de trouver de nouveaux champs
d'investigations à la biologie. Or la susceptibilité des systèmes biologiques aux
champs électromagnétiques est connue depuis longtemps. De nombreuses études
actuelles explorent les réactions entre la matière vivante et les excitations
électromagnétiques.
Ces recherches prennent en compte :
Les études de la nature des inters réactions entre le vivant et l'excitation
électromagnétique.
Les études des éléments ferromagnétiques dans le vivant en particulier
les composés du fer pouvant manifester un couplage fort avec les champs
magnétiques.
Ces études s’appuient sur l'approche de la génétique moléculaire de la
cytogénétique en relation avec la biophysique appliquée à la géophysique et à la
physique quantique.

II. REACTIONS CELLULAIRES INFLUENCEES

PAR LES DIFFERENTS ETATS DU FER

1. Les différents états du fer dans les organismes

Les milieux naturels, des végétaux jusqu'aux sérums de mammifères et

des êtres humains renferment des enzymes appelés ribonucléases.
Chez des patients atteints de certaines pathologies nous avons constaté
que les propriétés des ribonucléases sont fortement perturbées. Leurs cinétiques
de dégradation sont modifiées.
Lors de nos recherches nous avons découvert que chez la plupart de ces
malades le fer ferreux (Fe++), le fer ferrique (Fe+++) lié à la ferritine
induisaient un grand nombre de pathologie.
En 1992, utilisant un ARN -r ribosomial et un ARN -t de transfert marqué
par la radioactivité, nous avons montré que le fer ferrique accélère
considérablement l'activité des ribonucléases chez les malades.

2. Le fer est un élément essentiel dans le vivant.

À l'état libre il est toxique et peu soluble. À l'état lié il n'est pas disponible

134
pour la synthèse de l'hémoglobine.
Relativement nombreuses sont les pathologies liées directement ou
indirectement à un mauvais métabolisme du fer.
Le fer stimule la prolifération des cellules cancéreuses et leucémiques.
Le fer s'accumule sous forme de ferritine dans le foie, la rate, le système
nerveux, le système immunitaire, dans les macrophages et divers tissus.
Le fer en excès perturbe les synthèses métaboliques, il modifie les
phénomènes d'apoptose (mort programmée cellulaire) en modifiant l'activité des
ribonucléases enzymes fournissant à l'organisme les petits ARN amorceurs
indispensables à la réplication de l'ADN et au fonctionnement des gènes. Les
synthèses peuvent alors être déficientes ou au contraire suractivées. Il est donc
essentiel d'être en mesure de corriger l'activité des ribonucléases

3. Rôle de la ferritine

La ferritine est une molécule constituée d'une capsule protéique

l'apoferritine formée de 25 combinaisons possibles de longues chaînes et de
courtes chaînes protéiniques qui déterminent autant d'isoferritines. Chacune
d'entre elles est responsable de l'ensemble de la machinerie électromagnétique et
signalétique cellulaire d’un type cellulaire donné. Cela concerne les
communications intercellulaires et les communications extra cellulaires avec
l'environnement électromagnétique et géophysique.
À l'intérieur de l'apoferritine sont incluses des particules ferriques sous
forme hydratées.
Autrement dit l'apoferritine est le contenant et l'hydroxyde ferrique est le
contenu.
Le rapport du diamètre externe au diamètre interne de l'apoferritine
correspond à celui du nombre d'or. C'est-à-dire qu’il est identique au rapport des
diamètres externe et interne de l'écorce terrestre.
En conséquence chaque molécule de ferritine agit comme un résonateur
en impédance de phase avec le champ magnétique terrestre où précisément
l'organisme vivant qui la porte se trouve.
Ces relations de cause à effet sont d'autant plus plausibles que la présence
de magnétite (Fe3O4) dans le cerveau de l'homme, dans le foie, la rate, le
pancréas, le système immunitaire viennent d'être formellement établies par
Joseph KIERSCHVINK Professeur de Géobiologie au Californien institut de
technologie (CALTECH) à Pasadena. Cet oxyde de fer naturel magnétique se
trouve dans le sol, mais aussi dans les tissus des êtres vivants, principalement
dans le cerveau, le foie, la rat, le pancréas et le système lymphatique en
concentrations importantes.
Cette magnétite est présente dans toutes les cellules de tous les tissus de
l'organisme si bien que l'on peut considérer le couplage géophysique /
organisme vivant comme un système de communications émetteur récepteur.

135
 En présence de champs électromagnétiques intra ou extracorporels la
magnétite composé ferri magnétique pourrait être à l'origine des mécanismes
d'aimantation localisée du corps (effets magnéto mécaniques par exemple)
influençant ainsi le métabolisme de vivant.

III. LA CONCENTRATION « FERRIQUE-MAGNÉTIQUE »

INFLUENCE LES REACTIONS ENZYMATIQUES
CONCERNANT ARN ET ADN

1. La polynucléotide phosphorylase (PNPase)

C'est une enzyme versatile : en présence de fer, elle peut synthétiser un

ADN, en présence de magnésium, elle synthétise un ARN. En plus elle peut
transmettre une information génétique qui est donc dépendante de l'ion ferrique.
Les travaux de Beljanski et ses collaborateurs apportent un éclairage
nouveau sur le monde encore obscur des précurseurs de l'ADN précisément là
où se situe le "border line"du passage de l'information dans sa conversion
/destruction en macromolécules. Ils font aussi ressortir la nécessité de mieux
connaître le rôle actuel de la PNPase dans les cellules bactériennes végétales et
animales sous l'angle biophysique. C'est-à-dire quand cet enzyme influence le
comportement d'une structure colloidale au sein de laquelle évoluent des ferro-
fluides magnétiques.

2. La transcriptase inverse

La présence de l'activité ribonucléasique des milieux biologiques a permis

à Beljanski Niu et collaborateurs de démontrer en 1987 la stimulation par le fer
de l'activité de l'ADN polymérase, ARN dépendante dans le cadre des oeufs et
organismes embryonnaires.
Cet enzyme appelée maintenant transcriptase inverse joue un rôle
essentiel dans le mécanisme de l'infestation par le virus H. I. V. Nous avons
d'ailleurs publié les résultats d'un travail clinique entrepris au CHU de
Montpellier en 1996.
Actuellement l'incorporation d'ADN étranger dans un génome étranger est
considérée comme un phénomène courant chez les virus, les micro-organismes,
les plantes, les animaux. Dans le génome humain la présence de certaines
séquences d'ADN reflète la transcription d'ARN de petite taille d'origines
diverses. En effet quelque soit la provenance de l'enzyme et de l'ARN ce dernier
peut être transcrit en ADN. Ainsi, par exemple la transcriptase inverse des
cellules animales peut transcrire en ADN un ARN d'origine virale.
En biologie moléculaire, cette capacité de transcription inter espèce
permet de l’inscrire au même réseau des bio communications intra / extra
cellulaire répertorié par l'émission / réception des signaux électromagnétiques

136
en fonction d'un dénominateur commun l'ion ferrique.
3. La Télomérase

Elle maintient par de nouvelles synthèses d'ADN la longueur des

télomères, en tant que structure protectrice de la position distale des
chromosomes.
Dans la plupart des cellules normales l'expression de la télomérase est
inhibée. Aussi les télomères se raccourcissent progressivement à chaque division
jusqu'à devenir suffisamment court pour entrevoir la mort programmée cellulaire
appelée apoptose.
Dans le cas de l’immortalisation cellulaire liée à la cancérisation, la
télomérase est exprimée et les télomères conservent leur longueur. Cette
situation se produit par l'augmentation de l'isoferritine cellulaire correspondante.
Les chercheurs ont pu montrer que l'inhibition de la télomérase peut
atténuer la croissance des cellules cancéreuses humaines. Cette inhibition
complète est obtenue en ciblant la sous unité catalytique à savoir la télomérase
reverse transcriptase. Ce résultat a été obtenu en agissant sur l'isoferritine
cellulaire spécifique par chélation en biologie moléculaire ou par un moyen
biophysique susceptible de modifier un signal de nature électromagnétique
relayée par l'activité ferri magnétique de l'isoferritine.
Ces trois enzymes contrôlent toute la réplication de l'ARN,
essentiellement cytoplasmique, et de l'ADN nucléaire cellulaire. Toute
désorganisation de l'activité ribonucléasique par Fe+++ modifie la cinétique de
la synthèse de l'ARN et par voie de conséquence de l'ADN, et celle des protéines
de structures. Or celles-ci sont fabriquées à partir d'acides aminés.
En physique quantique, quelle est la caractéristique d’un acide aminé à
l’état libre ?
Son comportement est simplement celui d'une particule soumise à
l'agitation thermique. Mais lorsqu'il s'accroche sur l'ARN de transfert ce n'est
plus tout à fait le cas, car celui-ci émet un signal. Nous verrons plus loin
l'importance de ce phénomène.
C'est précisément à ce niveau qu’il y a à la fois des modifications
d’interface et d’interphase de la structure colloïdale nano -ferromagnétique.
Il s'ensuit une relaxation de l'ADN par cassure des liaisons secondaires
hydrogène.
Ces cassures favorisent à leur niveau la fixation de molécules étrangères
telles que les hormones, les molécules chimiques et les métaux lourds générant
d’autres phénomènes biophysiques non thermiques. Il s’ensuit une cascade
d’événements à retentissement biologique moléculaire : cela va casser des
liaisons principales de l'ADN déjà relaxé et aboutir à une fragilisation et des
cassures amorçant des ségrégations erronées pour les réplications ultérieures.
En définitive le résultat sera l’activation délétère d’un gène exprimant
une potentialité auto immune ou cancéreuse.

137
 En résumé, il existe un dénominateur commun, l’ion ferrique fe+++,
dans le système de transmission d'une information entre le vivant et son
environnement qui se sert pour cette bio communication de molécules
particulières adaptées au stockage et au passage de l'information dans la
cellule.
Ces molécules sont essentiellement :
- la ferritine, protéine de stockage,
- la transferrine, protéine transmembranaire,
- la lactoferrine, protéine neutrocytaire.

IV. EXPERIENCES DE BIOCOMMUNICATION

1. Expérience de BACKSTER sur l’existence

des bio-communications humaines

Ce travail a été publié en 1985: (Biocommunications capability in human

donnors and in vitro leucocytes and macrophages).
Des leucocytes et macrophages buccaux sont évalués dans leurs variations
électromagnétiques par des magnétomètres de type SQUID. Le donneur humain
est placé à distance et reçoit des stimuli sonores et visuels enregistrés par EEG.
L’étude des corrélations entre les stimuli enregistrés par l’EEG et les
modifications de l’enregistrement EM leucocytaire et macrophagique met en
évidence qu’ils ont une durée, une fréquence, une intensité et une amplitude
superposable. Capacités de biocommunication entre cette personne et ses
cellules mises in vitro à distance.

2. Au laboratoire d’anthropologie médicale de

la faculté de médecine Paris XIII

En comparant ces résultats dans une fratrie, les éléments strictement

superposables relevaient d’une similitude de l’haplotype HLA pour les locus
spécifiques qui maîtrisent l’ion ferrique. Cela concerne les haplotypes : A3, B7,
B14, DR2, DR6.
Il existe réellement une fonction émetteur /récepteur au niveau cellulaire.
Ceci est valable pour des cellules qu’elles soient entre elles ou séparées.

3. Relations des bio- communications chez

le vivant avec la géophysique

Le travail d'une équipe d'embryologistes Suédois de GOTEBORG en

1979 sur un isolat breton de la région de CARHAIX avait montré, grâce à la
pratique de la foetoscopie précoce :
La fossette embryonnaire primitive, appelée nœud de Hansen, première

138
individualité macroscopique de l'embryon se met en place à la hauteur de
l'espace métamérique vertébral L3-L4, normalement au 14e jour de la vie
embryonnaire. Cette structure apparaît dès le 13e jour chez ces embryons
bretons fabriqués sur un plissement hercynien donc à forte activité
électromagnétique.
Celle-ci mobilisait plus rapidement la télomérase embryonnaire. Il en
résultait la formation d’une longueur plus grande du gros intestin appelé
dolichocôlon. Celui-ci est significatif d’un caractère spécifiquement ethnique
observé en Bretagne.
Cette observation est significative de l’induction tellurique
électromagnétique sur le vivant via la correspondance permanente avec les
protéines ferromagnétiques.

V. INTER REACTIONS LOCALES DANS

L’EXPRESSION DES GENES

Les travaux de JOEL STERNHEIMER (1) éclairent d’un jour nouveau la

prise en compte des réactions non locales dans le génome et l'expression des
gènes. Ils conduisent à montrer l'existence et à préconiser l'emploi de méthodes
spécifiques de la régulation épigènique. C'est-à-dire en agissant sur cette
expression pour la stimuler ou l’inhiber.
La génodique selon son auteur, est le nom donné à la discipline qui étudie
les effets de résonance d'échelle associée à l'expression des gènes.
Les ondes d'échelle source de ces effets sont initialement les prédictions
mathématiques issues de l'observation empirique des régularités dans le spectre
de masse des particules. Elles sont ensuite interprétées grâce à une approche
originale de la question du « sujet mesurant », d’après la théorie quantique. Les
critères d'homogénéité opérationnelle, qui en découle, engendrent une extension
des ondes de Broglie dans des dimensions de sujet additionnels à l'espace /
temps pour donner des ondes qui relient entre elles différentes échelles d'un
même sujet intégré.
Cette approche se fonde sur la distinction formulée mathématiquement
entre le point de vue du sujet qui fait partie de l'ensemble qu'il décrit, et le point
de vue consistant à décrire le même ensemble comme un objet vu de l'extérieur.
Ce dernier point de vue, qui a permis plus d'un progrès, se heurte
cependant à l'objection logique que l'on ne peut décrire ainsi l’univers auquel on
appartient.
Une description plus complète des phénomènes qui maintiennent la
présence d'invariants descriptibles comme tels mais qui inclue le sujet via le
repère choisi par lui, sera alors obtenue en distinguant l'invariance du rapport
sujet-objet, qui implique des opérateurs homogènes via notamment la variation
permise de l'unité de mesure de l'invariance des objets eux-mêmes.
Cette distinction peut être illustrée par une expérience portant sur la

139
vision d'un objet à la tombée du jour. La perception momentanée d'une clarté
constante nécessite une relation entre l'amplitude décroissante de la fonction
d'onde décrivant le flux de photons en provenance de cet objet et le taux qui se
met alors à croître auquel sont synthétisées les protéines de la rhodopsine dans la
rétine de l’observateur (accommodation), associant ainsi un phénomène
ondulatoire à la synthèse protéique.
Lorsque une protéine est synthétisée chez un sujet, la succession des
acides aminés qui la composent s’accompagne d’une suite de fréquences émises
chacune par un acide aminé, au moment ou celui-ci, véhiculé par son ARN de
transfert se stabilise temporairement vis a vis de l’agitation thermique sur le
ribosome ou s’effectue cette synthèse.
Le carré de l’amplitude de l’onde correspondante, associée à chaque
fréquence, demeure proportionnel à la densité de présence des acides aminés
individuels de la chaîne protéique.
Alors la résonance d’échelle va se traduire par une action sur le taux de
synthèse de cette protéine en devenant stimulatrice pour les ondes en phase, et
inhibitrice pour les ondes en opposition de phase.
L’information pertinente contenue dans ces suites de fréquences qui vont
ainsi sélectivement rentrer en résonance avec des suites de fréquences
homologues dans les protéines, étant essentiellement constituée. Des successions
d'intervalles relatifs de fréquences successives qui sont invariantes d’échelles
leur transposition à d'autres échelles sera capable de reproduire leur effet qui
requiert ainsi pour se produire l’aval de ces autres échelles incluant celle du
sujet intégré.
La portée de l'échelle ne s’arrêtant pas à l'individu, c'est en fait l'action sur
tout l’écosystème auquel il appartient qui va pouvoir se trouver passé au crible
de la distinction entre la régulation d’une protéine ou celle de sa voisine. A
l'opposé d'une action locale peut être ciblée mais que l'on aurait en définitif
aucun moyen d'apprécier en termes d'adéquation à une situation
environnementale globale si ce n'est qu'après coup.
La démonstration magistrale de Joël Steinheimer permet d’associer les
effets de résonance d’échelle des acides aminés avec la mécanique moléculaire
de l'ARN de transfert lors de l’activité ribonucléasique, et ceci en étroite
collaboration avec l’ion ferrique Fe+++, élargissant ainsi l'information qui
caractérise le vivant à son écosystème.
Un exemple récent nous est fourni par la protéine prion dont le passage
inter espèce de la tremblante du mouton à la vache folle et de la vache folle à
l'encéphalopathie spongiforme humaine dont il a été démontré qu’il s’était
constitué par l'intermédiaire de la ferritine mettant l’accent sur l’importance de
trouver des chélateurs du fer ( American journal off neuroscience 2004).
C’est précisément l’objet de nos recherches et brevets.
Nous sommes ici dans le domaine de l'interférence quantique moléculaire,
capable de causer des effets biologiques non thermiques qui illustrent un

140
fonctionnement semblable à la résonance.
L’interférence d’états quantiques d’ions avec des groupes de molécules
explique beaucoup des paradoxes concernant les effets non thermiques des
CEM.
Binhi en 1997 définit qu’un effet non linéaire, impliquant l’interférence
d’états quantiques d’ions et de molécules liées à des protéines, est une cible
générale moléculaire pour les CEM externes et nous pouvons ajouter via l’ion
fe+++.

VI. INFLUENCE DES CHAMPS FAIBLES

SUR LES STRUCTURES ROTATOIRES

1. Champs gyroscopiques et champs de torsion

Le mécanisme d'interférence ionique appliqué aux structures rotatoires

biophysiques telles que les fragments d'ADN et d’ ARN apporte une base de
compréhension au mécanisme d'action biologique des champs faibles.
Et particulièrement dans les années 1985, ROMANI montre l'existence de
degrés de liberté gyroscopiques moléculaires du fait qu’ils ne sont pas thermo-
dépendants dans des échelles de temps significatifs en biologie.
En conséquence les mécanismes qui impliquent les gyroscopes
moléculaires peuvent expliquer les effets biologiques des champs hyper faibles.
Pour Romani les combinaisons logiques des trois paramètres qui caractérisent
une onde sont: la phase, l’amplitude, la période.
En se combinant, ils permettent de retrouver les quatre grands champs
connus de la physique : la gravitation, l’électromagnétisme, le nucléaire faible,
le nucléaire fort. Mais il montre aussi l’existence de deux champs jusqu’ici
inconnus dont le champ gyroscopique appelé par l’école russe de AKIMOV,
champs de torsion.
Ce champ s’exprime à notre échelle macroscopique par une onde
longitudinale qui se propage à la vitesse de la lumière. Elle peut entrer en
interférence avec les ondes transversales électromagnétiques et les polariser.
L’autre onde de type sonore n’est pas détectable directement. Elle ne
transporte que de l’information sans énergie et semble avoir les caractères
spécifiquement décrits par Joël Sternheimer avec l’application aux protéodies,
forme de médicament musical contrôlable par le sujet, capable de reconnaître si
une action régulatrice musicale, stimulante ou inhibitrice de telle ou telle
protéine va ou non lui convenir.
C’est ce que l’on peut définir aussi dans la puissance du verbe ramené à la
sémantique du langage.
Toute la matière vivante est constituée d’acides aminés. Malgré leurs
différences spécifiques, ils ont des structures biophysiques très similaires,
auxquelles le mécanisme d'interférence est également applicable aux systèmes

141
biologiques ayant différents niveaux de complexité mais toujours amorcés et
régularisés par l’ion Fe+++.

2. Perturbation transmise par le champ

faible à partir des circuits intégrés

En 2004 Nekrassov (2) publie un livre qui fait état de ses travaux
consacrés aux problèmes de l'inter réaction des objets vivants y compris l'être
humain avec les champs non électromagnétiques naturels. Il contient des faits
aux nombreux aspects concernant le rôle des champs, des géométries des formes
dans l'organisation de la vie sur Terre.
Ces travaux synthétisent notre vision dans la mise en évidence d'une
approche de système en biologie basée sur la forme du champ non chimique, de
l'inter réaction des systèmes biologiques avec divers objets dans la biosphère
entre autre tout ce qui touche à la technique du téléphone cellulaire.
Les recherches ont montré que l'effet néfaste des appareils électroniques
modernes est identique que l'appareil soit en marche ou à l'arrêt (avec absence
de blocs d'alimentation).
Une méthode spéciale a permis de séparer les effets du rayonnement de
champs faibles et électromagnétiques et de montrer que le principal danger
pour l'organisme humain est le rayonnement de champs faibles dont la source
est le circuit intégré moderne.
Les résultats des études menées par l'auteur sur les effets du téléphone
cellulaire et d'autres appareils électroniques de petite taille et de faible puissance
mais aussi les antennes relais de forte puissance dont la nocivité existe par le
simple fait des prises de terre envoyant l’information par voie géophysique très
apte à la recevoir et à la faire circuler en raison de la présence de magnétite
identique dans son aptitude à transporter l’information comme la ferritine dans
le vivant.
L'intensité du rayonnement de champs faibles émis par le circuit intégré
dépend de la compacité des schémas qu'il renferme et de sa taille.
De son côté la compacité des schémas à l'intérieur du volume dépend du
nombre de couches constituant le circuit imprimé.
Un autre aspect important du rayonnement émis à partir des structures de
la matrice des circuits intégrés est la question de distance de perception de la
nocivité du signal.
Pour tout appareillage relié à la terre, les structures géophysiques
ouvrent par les failles du sous sol une voie de conduction d'exception pouvant
transmettre une information délétère sur plusieurs kilomètres via le support de
la magnétite et relayé par la ferritine présente dans la vivant.

142
 3. Mise en évidence des signaux de luminescence
et de variations électromagnétiques

Nous avons mis ceci en évidence par la technique développée par:

KOROTKOV appelée GVD (gas visual discharge). C'est l'une des techniques
les plus démonstrative d'investigation et d'imagerie bio- médicale. C’est une
méthode d'enregistrement des signaux de luminescence et de variations
électromagnétiques par dilatation secondaire des gaz qui permet grâce à un
logiciel de reconstituer sur ordinateur une image d'aura singulière et
représentative à la biologie organique et fonctionnelle, mais aussi
comportementale d'un individu correspondant a sa fonction nano-ferro-
magnetique.

4. Comment peut -on neutraliser ces nuisances ?

La mise en évidence de l'existence des bio communications dans le vivant

prouve qu'elles concourent à l'harmonie de la fonction biologique à sa
pérennisation et à sa reproductibilité par l'intermédiaire de fécondité ; ceci a pu
être saisi grâce aux enregistrements et au traitement de l’information que l’on
dispose par les techniques de GVD. Par les mêmes techniques il a été possible
de singulariser les nuisances électromagnétiques et leurs répercussions sur le
vivant
La biologie moléculaire définit l'importance des molécules ferro-magnetiques à
l'interface de la relation sujet objet et dans la construction/destruction des
macromolécules par leur mesure de l'activité ribonucléasique.
Ce test nous a permis de trouver des substances végétales qui seront
capables par leur activité chelatrices de l’ion ferrique de ramener à des valeurs
biologiques normales la dégradation excessive des ARN de transfert. Nous
avons imaginé d'utiliser ces substances et les inclure dans un support solide de
chitosan polymère de la chitine, techniquement nous avons fabriqué des
systèmes redresseur/ résonateur.
L’idée était d’observer si la présence de ce dispositif était capable comme
en biologie moléculaire d’annuler les champs faibles et à forte intensité générés
par les circuits imprimés électroniques déterminant même à l’arrêt du dispositif
des nuisances électromagnétique. Les résultats furent positifs. L’expérience a
porté sur: une goutte d’eau, une goutte de sperme de taureau, des semences, la
salive humaine, étude complète de l’homme.

143
VII. BIBLIOGRAPHIE:

1. J. Stemheimer « Musique des particules élémentaires, Comptes-rendus de

l’Académie des Sciences (Paris), vol. 207. 1983.
2. V.A.Nekrassov La vie sur terre. Série « Les secrets de la nature et les
découvertes du siècle ». – M.-Tver : SARL « Edition « Triada », 2004.

* Docteur en médecine, FRANCE

**Docteur en médecine, FRANCE, Compania NEOTEK

144
 POSIBILITATEA IMBUNATATIRII PERFORMANTELOR
MILITARILOR PRIN PRACTICAREA UNOR SISTEME DE
GIMNASTICI ENERGETICE

Alexandru PAP*
Ana Beatrice NICULIŢĂ**

Abstract
The paper is written for guiding management decisions in order to train military staff
in Energy Gym System (EGS). We would like to offer a concise two training programs EGS
that focus to military effective education.

Pe parcursul a peste 15 ani am cercetat diverse tehnici psihosomatice, atat

de data recenta, cat si unele elaborate de civilizatii stravechi. Rezultatele
practicarii lor au fost evaluate atat prin efectele imediate asupra aurei energetice
in timpul practicarii si dupa anumite intervale de timp, cat si prin rezultatele
obtinute in ameliorarea starii de sanatate.
Diversele tehnici au fost predate la mai multe sute de persoane, cu varste
cuprinse intre 15 si 75 de ani. Mai multe zeci dintre acestea le practica cu
regularitate.
Tinand seama de rezultatele profilactice si terapeutice obtinute in timp,
am realizat o selectie a sistemelor de tehnici psihosomatice experimentate,
avand in vedere si urmatoarele criterii:
1. Practicarea, dupa invatarea sistemului, sa nu implice riscuri;
2. Durata zilnica implicata in practicare sa fie suficient de scurta, pentru a
permite omului zilelor noastre – de regula foarte ocupat – sa le practice
cu regularitate.
3. Sa nu necesite folosirea unor instalatii si a unor echipamente;
4. Efectele profilactice si terapeutice la care conduc sa merite osteneala;
5. Practicarea in timp sa nu necesite supraveghere.
Avantajele maxime au fost oferite de trei sisteme de tehnici psihosomatice
si anume:
a) un sistem cu structura fixa din marea familie a Qi Gong-ului
chinezesc, compus din 17 exercitii;
b) un sistem cu structura fixa de origine tibetana compus din sase
exercitii;

145
 c) un sistem cu structura variabila, bazat pe mai multe zeci de exercitii,
elaborat de druizi, conducatorii spirituali ai vechilor celti.
Aceste trei sisteme concepute cu mii de ani in urma, au rezistat si probei
aspre a timpului.
Practicarea celui de al treilea sistem conduce la rezultate excelente, dar
invatarea sa necesita un interval mai mare de timp, datorita complexitatii sale.
Astfel, pentru amplificarea efectelor benefice se folosesc modele energetice,
sunete energetice, elemente din natura cu rol de rezonatori energetici si asa zisul
“pumn al druizilor”. In plus, fiecare dintre exercitiile din componenta sa
conduce la efecte maxime intr-o anumita perioada a celor 24 de ore ale zilei.
Datorita acestor caracteristici, intr-o prima faza este recomandabil a se recurge
la practicarea unuia dintre primele doua sisteme. In cele ce urmeaza ne vom
ocupa deci de acestea.

Sistemul chinezesc

Pentru practicarea sistemului chinezesc este necesar un spatiu de circa

2 x 2 m2.
Exercitiile din componenta sa se executa lent, fara efort fizic, deci cu
mentinerea ritmului respirator din starea de repaos. In timpul executiei se
constientizeaza o anumita zona a corpului.
Inaintea inceperii fiecaruia dintre cele 17 exercitii se face o pregatire
mentala, constand din mentalizarea unei stari de tinerete si de prospetime cu
dublu efect. Efectul imediat se transpune in plan fizic, prin relansarea sistemului
nervos, a muschilor si a incheieturilor. Efectul de durata se bazeaza pe
“impregnarea” inconstientului cu ideeea de tinerete si prospetime, avand ca
rezultat transpunerea, in timp, a acestei stari la nivelul corpului fizic.
Toate cele 17 exercitii ale sistemului se executa stand in picioare.
Numarul de executii pentru fiecare exercitiu a fost stabilit, de cei care l-au
elaborat, pe baza unor consideratii numerologice.
Pentru a se obtine intreaga gama de rezultate care-i sunt specifice,
sistemul trebuie sa fie practicat zilnic, o singura data, respectandu-se, cu
strictete, succesiunea impusa pentru cele 17 exercitii.
Durata executiei intregului sistem depinde de personalitatea
practicantului, dar in general nu depaseste 18…20 de minute.

Sistemul tibetan

Sistemul tibetan, dupa cum s-a mai mentionat, este format din sase
exercitii, dintre care doar primele cinci trebuie sa fie practicate cu regularitate,
zilnic, si anume, toate de acelasi numar de ori, fara a se depasi 21 de executii.
Aceasta limita este impusa din considerente de energetica subtila, legate de
functionarea corecta a chakrelor energetice.

146
 Spre deosebire de sistemul chinezesc, prezentat mai inainte, practicarea
sistemului tibetan se executa in forta, necesitand un efort fizic remarcabil. In
aceste conditii se recomanda abordarea treptata a exercitiilor, incepand cu un
numar de executii care sa nu ajunga la limita posibilitatilor fizice ale
practicantului si marindu-se treptat numarul de executii pana la 21.
Primul dintre cele cinci exercitii se executa stand in picoare, celelalte
patru la sol, deci necesita folosirea unui covor care sa evite contactul direct al
corpului cu solul.
Spatiul necesar pentru practicare este tot de circa 2 x 2 m2 ca si la sistemul
chinezesc.
Cel de al saselea exercitiu se recomanda a fi practicat abia dupa ce
celelalte cinci au fost practicate, cu regularitate, cel putin sase luni de zile. Se
recurge la acesta numai atunci cand apare dorinta sexuala si numai atunci cand,
dintr-un motiv oarecare, practicantul trebuie sa renunte la viata sexuala pentru o
perioada de timp de mai multe luni.
Practicarea celui de al saselea exercitiu canalizeaza energiile sexuale spre
accentuarea unor procese de vindecare la nivelul intregului corp.
Practicarea primelor cinci exercitii din cadrul sistemului tibetan implica
6…8 minute. Cel de al saselea mai necesita circa 1 (un) minut.

Efectele practicarii

Se poate presupune ca ambele sisteme prezentate pana aici au fost

elaborate de civilizatii care au cunoscut intreaga energetica subtila a fiintei
umane si anume: existenta corpurilor energetice subtile, a chakrelor si a
meridianelor energetice. Sistemele de exercitii pe care le-au elaborat au o
actiune sinergica asupra intregului sistem si prin intermediul acestuia, cat si in
mod direct asupra corpului fizic.
In linii mari, pe langa actiunea directa asupra corpului fizic ele:
- armonizeaza structura aurei energetice (prin realizarea unui raport
rational intre dimensiunile celor sase corpuri energetice subtile, prin
inlaturarea blocajelor energetice, a deficitelor energetice, a
surplusurilor energetice, a pierderilor de energie si a energiilor
parazitare de frecventa joasa);
- armonizeaza functionarea turbionilor energetici din chakre (prin
reglarea turatiei turbionilor energetici, asigurandu-le si sensul normal
de rotatie corespunzatoare unei stari de sanatate foarte buna);
- regleaza fluxurile energetice din toate meridianele energetice (prin
inlaturarea blocajelor energetice, prin domolirea fluxurilor prea
intense, prin stimularea celor prea “firave” si, in fine, prin pastrarea
celor normale);
Toate aceste actiuni se rasfrang in mod pozitiv, atat asupra psihicului cat
si asupra fizicului practicantului.

147
 Practicarea cu regularitate a unuia dintre sistemele de exercitii mentionate,
conduce la rezultate pozitive remarcabile. Cele mai importante dintre acestea,
constatate la mai multe zeci de persoane, avand varste diferite, sunt urmatoarele:
- marirea stabilitatii fizice si psihice;
- marirea in mod vizibil a rezistentei la stres;
- dezvoltarea curajului, a stapanirii de sine, a vointei si a perseverentei;
- imbunatatirea capacitatii de concentrare si a memoriei;
- dezvoltarea atentiei distributive;
- orientarea constructiva a gandurilor;
- dezvoltarea capacitatii de autocontrol;
- imbunatatirea comunicarii cu inconstientul;
- dezvoltarea intuitiei;
- imbunatatirea perceptiei senzoriale;
- marirea vigilentei, putand conduce la prevenirea unor accidente;
- dezvoltarea unor perceptii extrasenzoriale la unele persoane;
- dezvoltarea unor perceptii extrasenzoriale la unele persoane;
- imbunatatirea trasaturilor de caracter;
- reglarea procesului de digestie;
- imbunatatirea circulatiei sangvine, inclusiv a celei periferice;
- fortificarea sistemului imunitar;
- imbunatatirea circulatiei limfatice;
- eliminarea rapida, sistematica, a toxinelor din corp;
- optimizarea configuratiei hormonale;
- trecerea la o respiratie corecta;
- contributia, intr-o mare masura, la pozitionarea corecta a vertebrelor
din componenta coloanei vertebrale;
- marirea mobilitatii corporale;
- imbunatatirea accentuata a conditiei fizice, a rezistentei la effort fizic
si intelectual;
- optimizarea greutatii corporale, atat prin reglarea metabolismului, cat
si prin limitarea selectiva a poftei de mancare, fara a fi necesar nici un
fel de regim alimentar adjuvant;
- contribuie, dupa caz, la pastrarea sau la recastigarea mobilitatii
incheieturilor;
- contribuie la reglarea menstrelor;
- marirea potentei sexuale si prelungirea vietii sexuale active;
- vindecarea impotentei sexuale psihogene;
- combaterea insomniilor si imbunatatirea calitatii somnului (actiune
conjugata cu protectia locului de munca si a celui de odihna impotriva
radiatiilor geopatogene);
- prevenirea artritei si a osteoporozei.

148
 Toate aceste rezultate se obtin datorita imbinarii judicioase, in cadrul
fiecaruia dintre cele doua sisteme, a efectelor respiratiei, miscarilor,
mentalizarilor si constentizarilor.
Este important de subliniat ca practicarea oricaruia dintre cele doua
sisteme de exercitii nu a condus la nici un fel de efecte secundare, nedorite, de
durata. Doar in unele cazuri, la inceputul practicarii, au aparut unele usoare
reactii trecatoare ( puncte de criza), datorita declansarii unor procese terapeutice.
Tinand seama de efectele profilactice si terapeutice si de posibilitatea
dezvoltarii unor practici latente ale omului consideram ca practicarea cu
regularitate a unui dintre cele doua sisteme de gimnastici energetice ar aduce
avantaje de necontestat pentru militarii fortelor noastre armate. Aceasta ar duce,
dupa caz, la castigarea sau la consolidarea unor capacitati indispensabile unui
bun militar fara a necesita cheltuieli materiale de nici un fel. Putinele minute
zilnice necesare acestor practici s-ar recupera printr-o eficienta marita si prin
rapiditate in rezolvarea sarcinilor curente.

_______________________
*
doctor inginer, SOMAVITA Bucureşti
**
psiholog, director general SOMAVITA Bucureşti

149
 ABOUT A PROBLEM OF USERS PROTECTION
FROM NEGATIVE INFLUENCE
OF ELECTRONIC TECHNIQUE

Anatoly PAVLENKO*

Abstract
This article is devoted to issues of protection against negative influence on users of
monitors of the personal computer, TVs, and mobile phones.

The goal of this article is to draw people’s attention to a dangerous

psychological mechanism of adaptation to more than real ecological threat and
to discuss concepts of human protection from the negative influence of most
radio- and electrical devices, systems, machines etc.
The number of PC, cell phones users is steadily growing. Especially
alarming is the increase in the number of children affected by electromagnetic
radiation. Therefore, the study of possible harmful consequences of a wide
introduction of the mentioned electronic equipment is one of the pressing
problems of these days.
Among physical factors affecting a user, electromagnetic fields (the EMF)
generated by a PC, mobile phones, etc. draw the greatest interest. It can be
explained by the fact that there is a significant number of data items about
increasing risk of generation of some tissues during industrial exposition of
users to the EMF of various frequency and intensity as well as abnormalities of
immune and endocrine systems. As for PC users, there are separate, not always
proved statements about the rise in the risk of brain-growth, increased number of
miscarriages among women-operators, etc.
The experimental research conducted in the USA with volunteers’
participation with the goal to study the mobile phones’ influence upon users
revealed an extreme degree of the risk of brain-growth generation among the
latter. The data about this research can be found in
Although the use of special measures, such as various build-in protective
means, the use of protective filters, reduced voltage at the anodes of a cathode-
ray tube, etc. allow practically completely weaken the ultraviolet and soft X-
radiation, electrostatic and electromagnetic fields (by 98-99%), one still cannot
claim that the most up-to-date computers and so-called “bio-TV-sets” are
biologically safe systems.

150
 A working group of the World Health Organization, which considers
hygienic aspects associated with the use of the PC and radio terminals,
discovered the number of health disturbances among users of the mentioned
equipment.
There are more and more contradictions between precise physical
measurements and biological effects whose essence cannot be explained. Many
scientists consider torsion fields as an information component of any
electromagnetic radiation to be one of unknown factors of the negative influence
upon PC, cell phones users.
Doctors and biologists have begun to pay a close attention to the problem
of torsion fields.
Let us present the facts that prove the above-said.
V.P. Kaznacheev (the Scientific Center of Clinical and Experimental
Medicine, SD of the Russian Academy for Medical Sciences, the International
Research Institute of Cosmic Anthropoecology, Russia, Novosibirsk) proposed a
general conception of the interaction between spinor-torsion fields and living
matter, including the effects of hilarity and heliocosmic imprinting. A transfer of
chemical and biological information from one biochemical or biological object
to another by means of torsion fields was discovered. In particular, it was shown
that a cellular structure changed by a virus, poison or another factor induces its
pathological condition through fields in optical range in an intact culture.
The peculiarities of cultures growth during a solar eclipse, planets parade
and other cosmo-planetary phenomena proves a very deep interaction between
biological systems and cosmogeophysical currents.
Scientists assume that living systems are not only protein-nucleic structures, but
also structures that use spin-torsion mechanisms. Using torsion fields of
opposite direction, they managed to simulate a possibility to transfer conditions
that reflect the past and the future of a cellular structure to this structure.
For the last two decades the term “biological field’ has been intensively
used both in competent scientific sphere and in “near-scientific spheres” at the
same time becoming habitual, being used almost always while explaining these
or those phenomena of interaction.
The term “biological field” needs to be properly explained, since very
often it is associated only with weak electromagnetic fields existing during the
vital functions of these or those bio objects, which fact significantly constricts
the contents of this notion.
Undoubtedly, all four fundamental types of interaction participate in its
characteristics formation, within the limits of their physical competence.
However, the entire accumulated empirical experience points out that a bio field
interaction is multifarious and it is impossible neither to imagine it as a simple
sum of four main fundamental types of interaction nor to reduce it to only one
type of the interactions.

151
 Now it is becoming clear that this specific type of interaction occurs
between objects of the animate and inanimate nature.
There is a necessity in deep and versatile analysis of the accumulated
experimental materials, data, and hypotheses propounded by various researches
in various times.
O.G. Havrysh (the Institute for Bioorganic Chemistry and Petrochemistry
of the National Academy of Sciences of Ukraine, Kiev), proceeding with the
works by V.P. Kaznacheev and A.G. Gurvich, developed a torsion model of a
cell, in which he evolved the conception about the cell as a whole. In his works
O.G. Havrysh emphasizes that A.G. Gurvich had never expressed his opinion
about the physical nature of a biological field and, even more so, he had never
reduced it to a mitogenetic radiation, having devoted about 30 years to the study
of this radiation. A. Gurvich realized that any of the known physical interactions
does not correspond to the properties of the biological field discovered by him.
The principles of the “fifth” fundamental physical field – the torsion one –
have been theoretically formulated and experimentally proved within the last
century. The properties of torsion fields (in particular, non-energetic, axial
character of their manifestation) coincide in a remarkable manner with the
properties of the biological fields discovered by A.G. Gurvich. The works
devoted to the biological field of the Monterey Institute for Study of Alternative
Healing Arts (MISAHA), Carmel, California, are widely known in the USA.
In particular, Cavely Savva, who proposed his theory of a biofield and a
cybernetic model of an organism, notes that a physical carrier of the biofield
must be at least one presently unknown fundamental physical field that can
interact with the known fundamental physical force fields: electromagnetic and
gravitational ones.
Having called this carrier of the biological field “X-interaction”, Savva
gives a number of examples from well-known publications claiming that the “X-
interaction” cannot be reduced to any of the known fundamental interactions.
Savva points at the number of characteristics of the “X-interaction”, including:
interaction with weak (intranuclear) forces; acceleration and deceleration of 241
Am nuclear decay (Yan Hing and others, 1998, 2002); low-temperature nuclear
transmutation of lead into gold over a psi-operator (laboratory of the Texas
A&M University, Bockris, Savva, 1999); interaction with magnetic fields:
rotation of the polarization plane of a laser beam (Dulnev, 1995, Yan Hing ,
1998); increase in adsorption and dispersion of a monochromatic laser radiation
(with the wave-length of 10,6 micrometers) in the atmosphere (Volchenko,
1992); excitement of a periodical electrical signal in a piezoelectric sensor (Ye
and Fan, 1983), etc. (in total – about 8 examples); displacement of a plate, the
force required for this being equal to 100 mg (Dulnev, 1998).
Moreover, there were presented the publications about the operators’
influence on industrial equipment, about the influence of the “X-interaction” on
animate organisms.

152
 Taking into consideration all said above, Savva comes to the conclusion
that a physical carrier of the biological field and biological information is the
“X-interaction”, with its characteristics being as follows: it cannot be weakened
by any known screens; it influences effectively, irrespective of a distance, in
contrast to the known physical fields such as the gravitational and
electromagnetic ones.
The mentioned characteristics of the “X-interaction” coincide with the
known characteristics of the torsion field, in which connection one may claim
that the “X-interaction” is a kind of the torsion field.
The Savva’s hypothesis proceeds from the ideas about an organism as a
self-regulating cybernetic, thermodynamically open system, in which the
biological field is a central system of the organism control operating non-locally,
i.e. not on the basis of chemical interactions and including the fundamental life
programs: development, maintenance (energy consumption and distribution,
immunity, etc.), reproduction, and death. The mind that includes the memory,
the set of reactions and the mechanism of sense extraction from the flow of the
information being perceived is also a constituent of the bio field ensuring a
behavioral aspect of the fundamental programs.
S.A. Evstratov and O.P. Resunkova (the Academy of National Security,
Saint-Petersburg, Russia) introduce the following working definition into the
discussion:
a biological field – is a fundamental scientific metaphysical conception allowing
to give on qualitative and quantitative levels model descriptions of the
interactions between objects of animate nature as well as between objects of
animate and inanimate nature using terms of the categories and structures
borrowed from the modern theoretical physics and biology.
As it was stated above, scientists associate the attempts to scientifically
explain the reasons for negative influence on a user of a PC protected by modern
means with the influence of torsion fields, or to be more precise, with the torsion
component of the video terminal’s electromagnetic radiation. It is proved that
any electromagnetic field has a torsion component, or a torsion field, which can
be defined as an information field transferring “torsion” information about
processes occurring in physical objects.
In contrast to electromagnetic fields, which possess a central asymmetry,
torsion ones possess an axial asymmetry, and the polarization created during this
in the form of spatial cones corresponds in one direction to a right, and in
another direction – to a left torsion field. The information structures created by
topological forms are called form static torsion fields.
A video terminal is an information-field structure formed by the interfaces
of material objects of various physical compositions fulfilling the transformation
of information contained in a modulated cathode beam into visual information.
The bulb of a cathode-ray tube forms a specific geometrical structure of
the information field, whose contours repeat its form. This field is called a

153
background static torsion field. It is not intensive; however, its sustained
influence has the negative impact on a user due to the effect of accumulation.
The very fact of artificially generated torsion influence on a human being
of practically all domestic appliances, devices, personal computers, TV sets, etc.
requires the introduction of new regulations ensuring guaranteed properties of a
working place and a rest place.
Maximum permissible rates (MPR) underlie the hygienic criteria of the
estimation of insalubrity and danger of electromagnetic radiation and
accompanying torsion component. These rates have not yet been developed for
many types of electromagnetic fields and radiation. According to the definition,
MPR – are the rates that during their systematic influence for the working period
and following life periods do not lead to diseases caused by the EMF and
discovered using up-to-date investigation methods.
The first MPR, applicable only to an electric constituent in the medium
frequencies range, were established in 1955. The following years saw the
process of accumulation of experimental, clinical, hygienic data and formation
of principle methodical approaches to MPR regulation.
The methods of hygienic standardization had been created by the end of
the 70s. They are as follows:
1. MPR cannot be calculated using specific accumulated rating (SAR), i.e. it is
impossible to take into account the peculiarities of the interaction of the EMF
exactly with a biological object; moreover, there are differences in the
mechanisms of low and high levels of the EMF with various modulation
parameters, resonance phenomena, etc.
2. It is medical parameters that should be leading ones during the hygienic
standardization and not some technical parameters and their technical
accessibility. The hygienic regulations have to disclose unknown influence
factors accompanying the EMF, stimulate the development of devices and
control means allowing to single out this or that constituent from total flux of
radiation, promote the generation of new technical ideas aimed at the creation of
really safe equipment and technologies.
Clinical research is one of the most important stages of the hygienic
standardization. The functions peculiar only to a human being are studied during
clinical trials.
A man-user is a complex torsion system of strongly individual torsion
field carrying among others the information about his/her health condition. The
complexity of the human’s torsion field is caused by the huge number of
chemical substances in his/her organism, complex dynamics of biochemical
transformations in process of vital activity and by other factors as well.
The investigations of the torsion generator’s impact on blood were
conducted in October 1996 in the Center of Energoinformation Technologies
attached to the Saint-Petersburg State Institute of Fine Mechanics and Optics
under scientific leadership of a doctor of technical sciences Prof. G.N. Dulnev.

154
Those investigations consisted of two series of tests of torsion generator’s (TG)
radiation influence on blood.
The first preliminary series investigated the influence of torsion radiation
on parameters of a clinical blood test: hemoglobin, erythrocytes, leukocytes,
stab neutrophiles, eosinophiles, lymphocytes, monocytes and erythrocytes
sedimentation rate. The second series studied the properties of fields using the
erythrocytes sedimentation rate (ESR), which is the most sensitive to their
influence parameter.
The researchers investigated the change in parameters of a clinical test of
blood taken from fingers of two volunteers to glass capillary tubes after their
following irradiation by a torsion generator (TG). Investigations were carried
out in cycles. Each cycles was composed of the following sages:
a) a blood count from each volunteer (in total two glass capillary tube);
b) irradiation of the capillary tubes by a TG (except for the check first cycle);
c) a clinical test of the blood from the capillary tubes.
In total, five cycles were conducted:
- 1 - a check cycle, without irradiation;
- 2 - 5 with various modes of TG operation (left and right polarization during
the maximum and minimum voltage of the torsion generator).
The analysis of the obtained data allows to conclude that among the
parameters of a clinical blood test the erythrocytes sedimentation rate (ESR)
appeared to be the most sensitive to the TG radiation. The values of the ESR of
both patients increased 4-5 times compared to the background values depending
on radiation parameters. The change in other clinical blood test parameters is in
the range of inaccuracy of their definition methods.
Only the ESR parameter was used for the following research as the most
informative one, i.e. the ESR parameter can be used for the registration and
estimation of torsion generator’s radiation properties. The increase in the ESR
up to 35-40 mm/h proves the fact of the negative influence of torsion fields of
the used generators on a human organism.
We should mention here an increasing role of Ukrainian scientists in the
development of the torsion direction.

THE TORSER DEVICE

At present time in the world and particularly in Ukraine were developed

advanced technologies allowing to minimize the negative influence of various
types of radiation, which fact has a national significance. Patents were taken for
devices for user’s protection from the negative impact of the torsion radiation of
PC displays, TV-sets, cell phones, Earth’s geopathogenic zones, radiation of
electric motor-cars’ equipment on drivers and passengers, etc. The decisions to
grant patents for the arc welding method and metal microstructure correction
method were obtained.

155
 The TORSER device for PC user protection from the negative influence
of torsion fields generated by a PC is far-famed in Ukraine.
The protective technique uses the idea of the deflection of the left torsion
field affecting a human being on 180 degrees and its superposition with the right
torsion field, which is behind the PC display, resulting in mutual compensation
of the mentioned fields. As a result, a safe area in front of and behind the display
is formed. In other words, the principle of the interaction between left torsion
fields and the proper torsion field of the protective device is used.
The TORSER device went through the number of medical-biological
trials in medical institutions of Kiev, Kharkov and Dnepropetrovsk with the aim
to establish the presence of a harmful influence of PC displays’ torsion fields on
users and to determine the effectiveness of protection of the latter from the
mentioned negative impact with the help of this protective device.
In particular, in the Ukrainian Kyiv Scientific Hygienic Center the trials
were conducted with the help of a GDV-Camera hardware complex, which
registers the luminescence of human fingers in a high voltage field (gas
discharge visualization method, Kirlian effect).
These devices save information – bioenergograms - as images in a
computer after corresponding processing by a fiber-optics system and a digital
videoblaster. Special programs mathematically process the obtained
bioelectrograms (BEO-grams) allowing, on the basis of quantitative evaluation
of images’ parameters, to conduct an express diagnosis and monitoring of a
psychosomatic condition of a human being in general as well as of the
energetics of his/her internal organs.
The GDV-Camera complex is successfully used in the research practice
in medicine for the estimation of various influences on a human organism,
including the influence of allopathic and homeopathic remedies, psycho and
physical therapy.
In particular, the GDV-Camera is used as a complimentary diagnostic
device for determination of functional conditions of Russian Federation Army
highly-maneuverable planes pilots.
All investigation showed that the use of a TORSER protective device
provides a medical-biological protection for a person against the torsion
radiation of displays and TV-sets, liquid crystal displays, control equipment,
mobile phones, etc. as well as prevents the following:
the negative influence of the mentioned torsion fields on the immune, endocrine
and reproduction systems, and genetic apparatus; disorder of the nervous and
cardiovascular systems; abnormality of cerebrum operation, pathology of a
visual analyzer, and upper respiratory tract, and fatigue and tension of a PC
operator during work.
The TORSER protective device can be used: by students in computer
classes of high and average educational institutions; at work places of operators
PC of enterprises in different spheres of management and service; by operators

156
of machine-tool which equipped with computer; by drivers of transportation
utilities, by machinists of railways and underground; by machinists of industrial
electro transport facilities; the car drivers; in computer gaming automatons and
systems of data processing, intended for public use; the type-writers of
classical design and cash devices, equipped with displays.
It can be used in army subdivisions (radar, communications), in security services
(the systems of imaging observations and checking).
The TORSER device is also absolutely essential to workers of that
professions, which spend the most of their work time in contact with office
equipment: to accountants, economists and workman of banks; to employees of
security services; to journalists and employees of television, editorial offices,
publishers and agencies; to programmers, designers, constructors, IT workman;
to traffic managers, tram and trolleybus conductor, workman of enterprises of
communications, workers of trade network; to office employee, secretaries and
managers.

TORSION METERS

Instrument measuring complex ТСМ-030, having differential torsion

input and orthogonal torsion outcome, has allowed to lead metrological works
on measurement torsion field. Gauges specified above devices of series ТСМ
are elements on the basis of substances with a high level of the internal
structural organization: ferrite and ferroelectrics. In the further the gauge on the
basis of structural instability of material (W) has been developed.
This gauge is used in device SADAF-08LC which now is in pre-
production operation, it has two laser beam contacts to objects, an output on
LPT-port of a computer, and also the corresponding software allowing
independently, without participation of the operator, to spend various measuring
works, including of monitoring torsion field object. In comparison with previous
development ТСМ-030, complex SADAF-08LC has the built in double laser
contact to object of measurement which can be presented in the form of the
electronic image.
The complex has the new resistive gauge of thin fields where the effect of
change of volumetric resistance to a direct current due to reorientation free
electrons in metal or the semiconductor is carried out, with increased
approximately in 10 time sensitivity and approximately in 20 times the speed,
the built in operative memory, system of automatic control.
An IGA-1 device (indicator of geological abnormalities) reacting to
torsion fields has recently entered the Russian market. In particular, one can
determine areas safe to PC users when using this device.

157
 MOBILE PHONES

In spite of the fact that producers categorically denied possibility of the

negative influencing of mobile phones on users and keep silence in relation
to known them to the factors of the negative influencing, radiations of mobile
phones remains an important problem. Researches of the European scientists
showed that the negative influencing took a place at gene level. Don’t accept the
industry denials that mobile phones are safe Your cell phone is a microwave
transmitter and it should bear a cancer warning. Brain cancer and cell phone risk
is real. Microwave promotes rapid cell aging.
The “SPINOR-1” offers practical and convenient protection against the
harmful effects of a torsion (information) fields emitted from devices such as
cell phones, cordless phones wireless routers and electrical office and household
equipment and appliances. The technology protects the entire body no matter
where the device is held.
An especially large risk is presented by mobile phones for children.
Newest device „SPINOR-1” substantially reduces the negative influencing of
mobile phones. It is scientifically proved that talks on protected mobile phone
are safe.
Tests of devices, conducted in Ukraine, Russia, France, Switzerland, Belgium
confirmed protective properties of device. Guarantee term of action – 7 years.
A device is simple in the use. Stick the “SPINOR-1” on the body of cell
phones and cordless phones or behind the speaker on flip style phones or on the
electrical source body when using computers, photocopying machines,
microwave ovens, or any electrical household appliance. Safe “SPINOR-1” is
scientifically designed to eliminate biological effects induced by the torsion
(information) fields.
Check of efficiency of protective properties "SPINOR-1" has been lead in
October 2005 in France. In experiment took part firm of France “SARL
TELLUS” (A.Rusanov, manager), firm of Russia “Equaldor Center for
innovations and advanced” (A. Kosov, manager), firm of Ukraine “Spihor
International” (A. Pavlenko, manager).

Conclusion:
Device „SPINOR-1” neutralizes the torsion component of electromagnetic
emission of mobile phones; protective properties are transferred from the
protected phone to the unprotected one; the transfer of protective properties does
not depend on the distance between subscribers.

Publications:
1. Carlo and Martin Schram - Cell phones – an insider’s alarming
discoveries about cancer and genetic damage. – Carrol and Graf edition, 2001.

158
 2. A.R.Pavlenko "Computer, TV and health" (fourth edition), Svit,
Mikolaiv, 2003.
3. A.R.Pavlenko. Ukrainian Jornal Physical vakuum and Nature
Protection of computer users against harmful influence of torsion field. #3,Kiev,
2000.
4. A.R.Pavlenko., et. al. The Device for protection against negative
influence of monitors. Ukrainian Patent #29839.
5. A.R.Pavlenko, et.al. System and method for generating a torsion
field, United States Patent, 6,548,752, April 15, 2003.
6. A. Pavlenko, A. Rusanov. “Influence des antennes relais sur etres
vivant”, V conference internationale scietifique, 2005, Dnepropetrovsk.

* professor, Acamedician of International Academy of Bioenergy Technologies,

UKRAINE,Compania NEOTEK

159
 CÂTEVA CONSIDERAŢII DESPRE
REMODELAREA CEREBRALĂ FRECVENŢMETRICĂ

Ing. Vadim-Alexandru PUNGULESCU*

Abstract
The matrix of human thinking can be modified and rewritten using noninvasive sonic
procedures with spectral variation in frequency and amplitude. Any individual subject to a
directed informational flux will suffer immediate, either temporary or permanent
modifications in behaviour and personality.

I. Consideraţii generale. Scurt istoric.

Tema cercetării este deosebit de controversată. Oarecum frizează limitele

ştiinţei şi tehnicii, stând la graniţa dintre convenţional şi neconvenţional, acolo
unde se află un mare zid de teamă amestecată cu superstiţii ce îi opreşte şi îi
descurajează pe mulţi.
În general, cercetarea legată de mecanismele care fac creierul uman să
funcţioneze aşa cum o face a fost una predominant căzută ori în sfera ocultă, ori
în sfera militară. Prea puţine aplicaţii civile au încercat să se aventureze pe acest
tărâm oarecum interzis, principalii factori şi obstacole ale evoluţiei acestui
domeniu fiind frica, credinţele învechite şi prejudecăţile, considerentele sociale
şi opoziţia multora asupra unei arte pe care mulţi încă o consideră a fi apanajul
divinităţii creatoare.
Pentru cei puţini care au inteligenţa, dorinţa şi voinţa de a merge mai
departe pe acest drum, materialele de studiu sunt greu de găsit şi oarecum
criptate. Am să prezint în continuare principalele surse informaţionale ale
domeniului.
Surprinzător, observăm că anticii, civilizaţii vechi, pierdute şi chiar
civilizaţii stranii, după unii mai mult sau mai puţin umane care au precedat
epoca noastră actuală foloseau această artă a modelării creierului şi a folosirii
puterii sale nebănuite. În acest sens, observăm inscripţiile de la Sirat Shugurrah,
unde a fost dezgropat de arheologi un templu închinat unei regine din vechime,
care folosea un dispozitiv sub formă de cască care depindea de capacitatea
mentală a purtătorului. După cum ne povestesc inscripţiile de pe pilaştrii
templului [7], folosind acest dispozitiv, care probabil tapa energiile cerebrale ale
celui care o purta, regina putea arunca efectiv în aer rânduri de soldaţi inamici şi
modela realitatea imediată folosindu-şi exclusiv puterea mentală potenţată de
acest aparat.

160
 Exemplul nu este unicat, acest tip de cască fiind purtată şi de Quetzalcoatl
în mitologia indienilor din Sud America. Probabil cel mai interesant exemplu în
schimb ne provine de la indienii Hopi care spun că zeii lor, folosind astfel de
dispozitive, în momentul în care lumea lor era pe punctul de a nu mai putea
susţine viaţa, au deschis porţi prin "4 alte lumi" aducându-i de pe planeta lor de
origine pe Pământ.[9]
În spaţiul României, avem reprezentări ale unor fiinţe non-umane de
natură reptiliană descrise de tăbliţele de plumb de la Sinaia alături de oameni
folosind ceea ce par a fi baghete care emit unde, reprezentare care este regăsită
şi în vechi inscripţii iudeocreştine [vezi anexa 1, placa 132 din set]. Atât Thoth
în glifele de la Abydos cât şi Iisus la Rennes de Chateau este reprezentat
folosind aceeaşi baghetă a anticilor cu care altera realitatea. Dacă ar fi să ne
raportăm la Ramayana şi Mahabharata, zeii din vechime foloseau baghete care
cu ajutorul sunetelor modelau realitatea adiacentă. Mitul este recurent, putând fii
regăsit de la populaţia Ainu din Japonia până la cultura Dogon din Africa. O
formă modernă a acestui mit este conceptul că druizii şi vrăjitorii din vechime
foloseau incantaţii şi baghete în acelaşi scop.
În epoca modernă, primii care abordează această cercetare sunt savanţii
germani, prior şi în timpul celui de-al doilea război mondial. În perioada
interbelică, unii lideri nazişti se folosesc de cunoştinţele oculte acumulate de o
lojă masonică la care aderă, anume Thule, şi dezvoltă, folosind texte antice
păstrate într-un grup restrâns, o tehnică numită Licantropizatorul Feraliminal.
În primar, această tehnică a constat în dezvoltarea unui semnal audibil,
format dintr-o undă purtătoare de informaţie mascată de o undă conţinând un
semnal audio clasic, care era transmisă de difuzoare la adunările publice ale
timpului. Rezultatul a fost instigarea unui fanatism orb în rândul maselor,
cuplată cu o neutralizare a gândirii înalt structurat-standardizate şi potenţarea
instinctelor animalice şi a dorinţei de sânge. Interesant este că aceste
transmisiuni aparent au mărit atât convingerea cât şi capacitatea de muncă a
receptorilor, permiţând o dezvoltare accelerată a cauzei unui partid de esenţă
naţional socialistă.
Ulterior, în cadrul SchutzStaffeln au fost dezvoltate o serie de aparate care
modelau mintea ofiţerilor care erau supuşi emisiilor, degradând factorul uman
până la anihilarea sentimentelor şi eliminarea factorilor emotivi din
comportamentul uman. De remarcat aici este direcţia cercetărilor lui Otmar von
Verschuer. Un aspect în mod deosebit de brutal al acestei cercetări a fost realizat
de ofiţerul şi doctorul german Josef Mengele, care a testat printre altele efectele
unor frecvenţe asupra unui număr larg de prizonieri de război în Auschwitz-
Birkenau. [8] Cercetarea lui a fost haotică şi cuplată cu alţi stimuli care au făcut-o
inutilă, direcţionată greşit pe un fundament ştiinţific incomplet structurat.
De remarcat că şi Henri Coandă a studiat problema cristalizării apei în
creierele oamenilor, ajungând la nişte concluzii care nu au fost mediatizate
deoarece susţineau teoriile eugenistice ale lui Verschuer.

161
 După război, această cercetare a fost preluată de varii state, având în
primar trei dezvoltări care prezintă interes.
Prima ar fi clasa de sunete "brown noise" care incapacitează soldaţii
inamici supuşi acestor unde şi cauzează ori reacţii fizice necontrolate ori panică
acută, tehnică de al cărui uz nici noi nu suntem străini în trecutul apropiat.
A doua ar fi elaborarea unei tehnici non-chimice, non-invazive de
ştergere secvenţială, fie totală fie parţial direcţionată a conţinutului
informaţional stocat în creierul unui specimen. Pe plan informativ, aceasta a
eliminat problemele cauzate de tehnicile învechite care se axau pe stimuli
chimici sau electrici.
A treia ar fi dezvoltarea localizată a unor segmente din creierul uman
pentru a potenţa varii capacităţi mentale, combative sau speciale ale unor soldaţi
sau operativi.
Astăzi, există generatoare de unde în spectrele alfa şi mai rar în beta, theta
şi gamma. Uzul lor este strict militar, fiind o tehnică de obicei negată de
guvernele statelor cărora le aparţine. Există opinii conform cărora în Piaţa
fostului CC al PCR s-a acţionat în ziua ultimului miting din decembrie 1989 cu
astfel de energii care au provocat panică şi exaltarea revoltei. Cel mai probabil
discutăm de un generator de unde în spectru monaural care a cauzat şi amplificat
evenimentul. Mai multe articole pe temă se regăsesc în colecţia revistei Europa
din anii 1990.
Există texte care documentează modul de funcţionare al creierului, chiar
dacă acestea nu prezintă rigoare ştiinţifică de obicei. Şi acestea se împart în trei
categorii.
Prima categorie sunt cercetările ştiinţifice speciale. Un exemplu elocvent
ar fi cea a savantului japonez Massaru Emoto. Acesta a luat apă dintr-o sursă
aleatorie şi a observat remodelarea structurii moleculare a acesteia în momentul
în care recipientul cu apă este binecuvântat de un preot. Interesant este aspectul
că nu contează cărei religii aparţine acel preot, rezultatele fiind foarte apropiate.
De asemenea, Massaru Emoto a demonstrat că apa ia o formă moleculară
corespondentă cu intenţia celui care ţine recipientul şi cu ceea ce scrie pe
recipient. [4]
O întrebare cu implicaţii greu de calculat este pusă în documentarul
despre fizică cuantică "Ce ştim despre realitate" [în original "What the bleep do
we know"] şi anume : dacă gândurile au aşa o putere de remodelare la nivel
molecular şi submolecular asupra apei, şi corpul uman ştim că este format din
2/3 apă, ce efect au gândurile asupra noastră? [3]
A doua categorie este formată de cei care au dat răspunsuri la întrebarea
de mai sus, fără a se conforma rigorilor ştiintifice. Exemple ar fi Wallace
Wattles[2], Abraham şi Jerry Hicks [1], Helena Petrovna Blavatsky[6] şi lista poate
continua.
Teza generală a tuturor acestor autori este că gândurile noastre modelează
realitatea imediată, viitorul fiind creat printr-un cumul al gândurilor noastre şi a

162
celorlalţi din jurul nostru. Abordarea fiecăruia dintre ei variază şi probabil că
adevarul se află la congruenţa dintre ştiinţele uitate pe care le evocă aceştia şi
ştiinţele de frontieră pe care abia acum le explorăm.
A treia categorie este o ramură a programării neurolingvistice care se
ocupă de ideea de vizualizare. Teoria de bază este că mintea umană nu face
diferenţa între realitatea fizică tangibilă şi realitatea proiectată în cadrul unei
sesiuni mentale de vizualizare.

II.Ştiinţa de dincolo de cuvinte

Antrenarea unui subiect este un principiu de bază în fizică şi nu numai.

Este definită ca sincronizarea a două sau mai multe cicluri ritmice. Principiile
antrenării sunt universale, apărând în chimie, neurologie, biologie, farmacologie,
astronomie, medicină şi multe altele.
În timp ce lucra la crearea ceasului cu pendul în 1656, savantul olandez
Christian Huygens a aflat că dacă pune două ceasuri nesincronizate unul lângă
altul pe un perete, treptat se vor alinia sincron unul cu celălalt. De fapt,
sincronizarea era aşa de precisă încât nici o intervenţie mecanică nu le putea
calibra mai exact.
Un ceas este un exemplu simplu al unui sistem care răspunde la antrenare,
însă aceleaşi reguli se aplică la sisteme mai complexe cum ar fi creierul uman.
Antrenarea cerebrală a fost teoretizată prima dată în 1934 cu toate că
efectele sale sunt menţionate şi în scrierile lui Ptolemeu. Nu mult după
descoperirea undelor alfa de către Hans Berger în 1929, cercetătorii au aflat că
aceste unde sunt vast potenţate de lumini intermitente. Acest procedeu se
numeşte procedeu photic, stimulaţie luminiscentă. În 1942, Dempsey şi
Morrison descoperă că stimularea tactilă repetitivă poate produce antrenare şi în
1959 Chatrian descoperă că antrenarea fonică cu clickuri are ca răspuns în
frecvenţă 15 Hz.
Din 1960 antrenarea a fost folosită de M.S. Sadove ca metodă de
anestezie parţială şi Bernard Margolis publică un articol în Scientific American
descriind fenomenul. În 1973 Gerald Oster defineşte conceptul de unde
binaurale şi monaurale, analizând răspunsul cortical al fiecărei unde primare,
care este o reprezentare a activităţii electrice responsabile de antrenare. În 1980
şi 1990 Norman Shealy studiază varii extensii ale problemei, elaborând modele
pentru reglarea nivelurilor de serotonină, HGH şi inducerea unei stări de
relaxare. Toate aceste cercetări sunt adunate de Michael Hutchinson în lucrarea
sa de referinţă MegaBrain. [10]
La ora actuală cea mai cunoscută formă de antrenare cerebrală sunt undele
binaurale. Când undele sunt mixate, formele de undă se adună şi scad una din
cealaltă, rezultând într-un puls. În cazul undelor binaurale, creierul este mixerul.
Aceste pulsuri cauzează antrenarea mentală.

163
 În culturile antice se foloseau unde monaurale pentru inducerea unei stări
de transă creierului prin sunete ritmate de tobe şi alte instrumente care generează
astfel de unde, exemplu concret fiind ritualurile Zulu şi Sud Americane.
Click-urile, tobele, vibraţiile fizice şi chiar pulsurile electrice pot fi
folosite pentru a antrena creierul. De facto, aceste forme de antrenare au fost
descoperite cu mult înaintea undelor binaurale. Cea mai eficientă formă de
folosire este mascarea unei unde purtătoare cu una pseudoinformaţională, cum
ar fi o melodie sau sunet alb.

III EM3, dincolo de frontierele potenţialului EM

Energia care animă organismul uman este de natură triplă. Electricitate,

magnetism şi o energie terţiară care este menţionată de textele vechi însă doar
vag cunoscută în plan ştiintific. Cu toate că ştim din cele mai vechi timpuri
despre acest cuplu, prea puţină cercetare a fost depusă pentru a o completa. Ne
vom referi din acest punct înainte la această triadă sub numele de EM3.
Folosindu-se de aceste energii şi organizate prin matricea dată de ADN,
variile organe, glande şi sisteme ale corpului uman funcţionează independent
însă ca un întreg perfect. Ca să menţină un nivel optim, toate sistemele şi
organele trebuie să comunice constant şi să interacţioneze echitabil. Toată
această comunicaţie dintre părţi se realizează la nivel frecvenţmetric. Variile
părţi ale corpului schimbă resurse şi comunică prin emisii EM3, fiecare emisie
având o semnătură unică în frecvenţă. Fiecare organ are propria sa frecvenţă
EM3 de rezonanţă care reacţionează la o anumită gamă de nutrienţi, minerale şi
elemente necesare funcţiunii. Frecvenţele specifice acţionează pe post de chei
care deschid uşi în corpul uman, mintea umană şi de ce nu în forma de
organizare a materiei care ne înconjoară.
În momentul în care dăm cuiva unui ordin, apare o rezistenţă la acest
ordin la nivel conştient. Organismul uman, prin educaţie şi-a creat o serie de
scuturi psihice. În momentul în care transmitem însă un flux mascat de date şi
apelăm direct subconştientul, nu discutăm cu segmentul logic raţional ci dăm
ordine direct la nivel de activare genetică. Efectul va fi aproape simultan,
deoarece corpul comandă minţii, nu invers cum s-a crezut atâta timp, la fel cum
subconştientul controlează total conştientul.
Trebuie stabilită o hartă cerebrală frecvenţmetrică compilând atât sursele
militare cât şi cele oculte, texte rare provenite de la cei ce au fost înaintea
noastră. O încercare preliminară pe temă o anexez acestei teze. Odată acest lucru
realizat, trebuie exploatate aplicaţiile posibile pe temă.
La capitolul aplicaţii civile care le-am putea dezvolta imediat ce putem
realiza un monolit funcţional din acest amalgam de teorii şi ştiinţe de frontiere
se numără :
- un dispozitiv care să emită un câmp de unde, în care subiecţii să
beneficieze de o accelerare a capacităţilor de procesare şi asimilare a

164
 informaţiilor. Putem astfel ajuta studenţii şi profesioniştii să acumuleze
mai repede şi mai eficient informaţia de care au nevoie, reducând drastic
timpul consumat
- dispozitive care să refacă circuitele electromagnetice cerebrale alterate în
cazul unor traume, depresii sau a altor evenimente care îşi lasă urme
asupra psihicului uman care nu pot fi eliminate prin mijloace
convenţionale
- în momentul în care vom putea stabili o hartă mentală corectă şi completă
a funcţionării creierului uman, se vor putea realiza aparate care să trateze,
amelioreze şi chiar să vindece afecţiuni psihice cu varii grade de
severitate, poate chiar şi nebunia
La capitolul aplicaţii militare enumerăm
- crearea de think-tanks, persoane care să acumuleze cantităţi enorme de
informaţii astfel încât să constituie o bază de date logistică critică în
situaţii de criză
- transferarea într-un interval de timp cât mai scurt a unui cuantum
informaţional cât mai mare soldaţilor astfel încât să mărim gradul de
pregătire şi profesionalism fără un consum excesiv de timp şi alte resurse
conexe
- dispozitive care să evalueze şi exploateze capacităţile unor subiecţi de
vizualizare la distanţă, telepatie şi alte ramuri conexe
- crearea unui dispozitiv implantabil sau portabil, gen handsfree, care să
permită emisia unui fascicul de undă cu scopul de a opri ca un buton
sentimentele într-un soldat pe câmpul de lupta / operativ. Astfel putem
mări eficienţa şi capacităţile subiectului, eliminând problemele inerente
cauzate de prezenţa factorilor emoţionali
- crearea unor unde care să afecteze soldaţii inamici, inducându-le frica,
anexietate, panica şi chiar cauzându-le neajunsuri fizice [ o aplicaţie pe
temă poate cauza ca soldaţii inamici să nu îşi poată controla eliberarea
fluidelor corporale şi să clacheze pe câmpul de luptă ]
- crearea unor unde care emise neobservat să inducă o stare de dorinţă de
luptă, de neînfricare, de spirit de sacrificiu şi de eroism în rândul trupelor
noastre
- în acest sens facem trimitere la steagul dacic, dragonul / lupul dacic,
şarpele care în mişcare scotea un sunet de frecvenţă specifică astfel încât
îl înfricoşa pe inamic şi îmbărbăta trupele propii, stegarul fiind nelipsit
din oştile dacice. Aceasta este o aplicaţie simplă de antrenare cerebrală
prin unde, realizată extrem de eficient cu toate că rudimentar
- arme sonice cu puls EM3
- anti-arme pe acelaşi principiu, "perdele" spectrale de bruiaj şi dispozitive
verpamile portabile de bruiaj al influenţelor externe
Potenţialul extraordinar al acestor aplicaţii a fost insuficient studiat şi
exploatat. Toate acestea şi multe alte informaţii se află în domeniul public însă

165
datorită complexităţii şi delicateţei subiectului sunt prea rar abordate, daca nu
chiar deloc. Este un material care merită atenţia unei echipe transciplinare
finanţate corespunzător, care poate aduce rezultate remarcabile în serviciul
statului român per se.
Ne aflăm în faţa unui prag critic în ştiinţă, una în care ne vom putea depăşi
limitele şi vom putea repara defectele şi accidentele care erau letale în trecut. La
fel cum multe din bolile fizice de care se murea aleator în vechime au fost
eliminate total, exploatând această tehnologie de frontieră putem vindeca şi
elimina din vocabular un spectru din ce în ce mai mare de afecţiuni psihice.
Tot ceea ce ne trebuie este devotamentul, profesionalismul şi implicarea unui
grup de cercetători care sunt dispuşi să fie pioneri în acest domeniu în care
implicaţiile sunt imense pentru sanatatea mintala a soldatului român. Viitorul se
află în mâinile celor care vor avea curajul să îşi asume crearea sa.
Societatea civilă, chiar dacă responsabilii militari privesc cu scepticism, ori
motivează lipsa de fonduri alocate în acest sens, va continua cercetările in
beneficiul protecţiei sănătăţii luptătorilor români şi pentru contracararea
efectelor asupra personalului propriu din partea unor astfel de arme
experimentate deja în alte ţări ale lumii.

BIBLIOGRAFIE:
1. Esther si Jerry Hicks - Legea Atracţiei Universale, Editura Hay House, 2006
[ titlu original : The Law of Universal Attraction ]
2. Wallace D. Wattles - Ştiinţa fericirii, Editura Tarcher, 1911 [ titlu original :
The Science of Being Great ]
3. William Arntz, Chasse, Mark Vincente - Ce ştim despre realitate :
Posibilităţile nelimitate de alterare a realităţii, Editura HCI, 2005 [ titlu
original : What the Bleep do We Know : Discovering the Endless
Possibilities for Altering your Every Day Reality ]
4. Massaru Emoto şi David Thayne - Mesajele Ascunse din Apă, Editura Atria,
2005 [ titlu original : Hidden Messages from Water ]
5. Rhonda Byrne - Secretul, Editura Atria, 2006 [titlul original : The Secret ]
6. Helena Petrovna Blavatsky - Doctrina secretă, Editura Adamant, 1888 [ titlu
original : The Secret Doctrine ]
7. Wlliam Henry - Creaţia zeilor, Adventures Unlimited Press, 2003
[ titlu original : God Making ]
8. Dan Setton - Josef Mengele, material video independent, 2001 [ titlu original
: The Final Account of Josef Mengele ]
9. Harol Courlander - A patra lume a indienilor Hopi, Editura Universităţii din
New Mexico, 1987 [ titlu original : The Fourth World of the Hopi ]
10. Michael Hutchinson - MegaBrain, Editura Ballantine, 1996
11. Albert LePrince - Undele gândului, Editura Tempus, 1998

166
12. Nina Beciu – Miracolul din Hora Echinocţiului, Editura Tempus, 2003 [ a se
vedea şi alte lucrări ale dnei Beciu, fenomen binecunoscut pentru metodele
sale bazate pe energoterapie dacică publicate în Editura Tempus în ultimii ani
13. Pungulescu Vadim-Alexandru - EM3: Remodelarea cerebrală
frecvenţmetrică, carte sub tipar la Editura Dacoromână TDC, 2007
14.
ANEXĂ - Compilaţie tabelară a presupuselor corelaţii frecvenţmetrice

Frecvenţă Efect Cunoscut

0,1 - 1 Hz Rezonanţă musculară şi a organelor

0,1 - 3 Hz DELTA / somn profund, vise lucide, funcţii imunitare mărite,
hipnoză, nivel scăzut al sentienţei realităţii fizice concrete
0,5 Hz Foarte relaxant, folosit împotriva durerilor de cap şi a durerilor
de spate, stimulant tiroidian, reproductiv şi excretor, relaxează
întregul creier
0,512 Hz Conştiintă amplificată / frecvenţă corespunzătoare stărilor de
meditaţie profundă, stărilor de conştiinţă oarecum extatică,
stărilor de inspiraţie mărită, dezvoltare spirituală şi OOBE
0,5 - 1,5 Hz Reducere a senzaţiei de durere
0,5 - 4 Hz DELTA / somn fără vise şi profund, animaţie suspendată,
încetineşte îmbătrânirea, reduce cantitatea de cortizol, hormon
asociat cu stresul şi îmbătrânirea, măreşte nivelurile de DHEA
[anti-îmbătrânire]
0,9 Hz Induce o stare de euforie
1 - 3 Hz DELTA / somn profund şi fără vise, stare de transă, relaxare
profundă, somn regenerant, sentiment de pace şi împacare
1 Hz Sentiment de bine / stimulare pituitară şi eliberare de hormoni de
creştere
1,5 Hz rata universală de vindecare Abrahams
1,8 Hz rata la care se descongestionează sinusurile
2 Hz Regenerare neurală
2,06 Hz Frecvenţă asociată cu coccyx-ul [osul triunghiular mic din
capătul coloanei vertebrale ]
2,3 Hz Frecvenţa asociată cu organele genitale
2,57 Hz Frecvenţa asociată cu prostata
2,67 Hz Frecvenţa asociată cu intestinele
3,07 Hz Frecvenţa asociată cu hara [3cm sub buric]
3 - 4 Hz Efecte asupra vederii
3 - 6 Hz Accesarea sub formă de memorii vivide a evenimentelor din
copilărie

167
3 - 8 Hz THETA / relaxare profundă, meditaţie, memorie îmbunătăţită,
focus, creativitate, vise lucide / stare hipnagogică
3,4 Hz Somn normal
3,5 Hz Accelerează capacitatea de a învăţa limbi noi / regenerare /
stimulare la nivel de ADN
3,5 - 7,5 Hz THETA / stare de visare cu ochii deschişi, fantezie, ameţeală,
gânduri instabile / THETA este accentuată în timpul stărilor de
meditaţie, rugăciune, focus interior. amplifică învăţarea şi
memoria când organismul funcţionează normal
3,84 Hz Frecvenţă asociată cu ovarele
4 Hz Percepţie ESP - proiecţie astrală, telepatie
4,11 Hz Frecvenţă asociată cu rinichii, efect de regenerare, senzaţie de
putere
4,5 Hz Stare de sentienţă shamanică asociată cu cântecele budist-
tibetane
4,6 Hz Frecvenţă asociată cu splina şi sângele, efect de impuls emoţional
4,9 Hz Introspecţie - induce relaxare, meditaţie şi somn profund
4 - 7 Hz THETA / aducere aminte, creativitate, imaginaţie mărite, stare de
fantezie, învăţare într-o stare de semi-somn, relaxare profundă,
reverie / amplificarea abilităţilor psihice şi acces la subconştient,
accese de inspiraţie, nivele ridicate de sentienţă, imagistică
mentală vividă
4 - 8 Hz THETA / somn cu vise, meditaţie adâncă, învăţare într-o stare de
semi-somn / inspiraţie creativă, conexiuni spirituale, acces la
subconştient, creativitate mărită, imagistică mentală vividă
4,5 - 6,5 Hz Stare de visare cu ochii deschişi, imagini vivide
5 - 10 Hz Induce o stare de relaxare
5,14 Hz Frecvenţă asociată cu stomacul / efect de acceptare emoţională
5,3 Hz Frecvenţă asociată cu plămânii / efect de oxigenare mărită şi
senzaţie de căldură
5,8 Hz Reducerea stării de frică, absenţă mentală, ameţeală
6 Hz Stimularea memorizării pe termen lung
6 - 10 Hz Vizualizare creativă - se obtine prin două segmente, unul de 6
apoi unul de 10 Hz, trecere bruscă
6,15 Hz Frecventa asociata cu inima /efect de caldura interioara si
senzatie de dragoste
6,3 Hz Proiecţie mentală şi astrală / învăţare accelerată, memorizare
accelerată, reduce furia şi iritabilitatea
6 - 9,6 Hz Răspunsuri somatice, senzaţie de gâdilare, presiune, caldură
7 Hz Proiecţie mentală şi astrală / îndoirea obiectelor / operaţii
exopsihice / timp mărit de reacţie

168
7,5 Hz Conştiinţa de sine, de scopul în viaţă, meditaţie ghidată,
imaginaţie creativă mărită, inventivitate, stare de creaţie
muzicală, intrare în meditaţie, contact cu spiritele
7,8 Hz Activare ESP
7,83 Hz Rezonanţă terestră, rezonanţă Schumann / creează o reacţie
negativă la încercările de control mental, măreşte rezistenţa la
stress, măreşte timpii de reacţie psihică, ideală pentru
experimente de vindecare psihică, stimulare pituitară şi eliberare
a hormonilor de creşterile, lasă subiectul revitalizat ca după o zi
la ţară departe de tehnologie
7,8 - 8 Hz Stimulează capacităţile ESP / paranormale
7 - 8 Hz Vindecare emoţională
8 - 14 Hz Qi Gong infratonic
8 Hz Regresie în vieţile anterioare / reparaţie ADN [RAD-6] /
deschiderea chakrei Muladhara [culoare roşie]
8,22 Hz Asociată cu cavitatea bucală / efecte benefice pentru discurs şi
creativitate
8 - 8,6 Hz Reduce nivelul de anxietate şi stress
8 - 10 Hz ALPHA 1 / capacitate mărită de a învăţa informaţii noi
8 - 12 Hz ALPHA joasă / relaxare, super învaţare, gândire pozitivă / duce
la îmbunătăţirea dispoziţiei, mărirea capacităţii de învăţare,
reducerea stressului, mărirea inspiraţiei şi a motivaţiei / stare de
relaxare şi alertă simultane, asociată cu calm, relaxare,
nonfocalizare, stări mentale lucide, somn cu vise plăcute şi
sentimente pozitive, ajută coordonarea mentală
8,6 - 9,8 Hz Induce somnul / senzaţia de gâdilat
9 Hz ALPHA
9,41 Hz Frecvenţa piramidei [ rezonanţa externă ]
9,6 Hz Frecvenţa campului magnetic terestru
9,8 -10,6 Hz Stare de alertă
9 -13 Hz ALPHA înaltă / relaxare, fără a avea nimic în minte în mod
deosebit, sentiment de plutire / frecvenţă dominantă în anumite
stări de meditaţie, undele alfa fiind asociate cu stări mentale
calme şi lucide
10 Hz Eliberare coordonată de serotonină / modificare de dispoziţie /
universal benefică / deschiderea chakrei Manipura [culoare
galbenă]
10,2 Hz Frecvenţă asociată cu catecolaminele
10,3 Hz Frecvenţă asociată cu sinusurile, efecte asupra gustului şi
respiraţiei

169
10,5 Hz Frecvenţă asociată cu regenerarea corpului, unitatea minte-corp /
mers pe cărbuni încinşi / stabilizator şi stimulator pentru
imunitate, în special în convalescenţă / stare de relaxare şi alertă
simultane, “mind over matter” / scăderea presiunii sanguine /
deschiderea chakrei Anahata [culoare verde]
10,6 Hz Stare de relaxare şi alertă
10 - 12 Hz ALPHA inalta / vindecare, auto-centrare, unitatea minte-corp
10 - 14 Hz Frecvenţă asociată cu transienţa dintre vise în timpul somnului şi
cu mitoza celulară
10,7 Hz Frecvenţă asociată cu urechile
11 Hz Reducerea nivelului de stress, stare de relaxare şi alertă
11 - 14 Hz Focus si stare de alertă
12 Hz una din frecvenţele Schumann / deschiderea chakrei Vishuddha
[culoare albastră]
12 - 36 Hz BETA / starea dominantă în adulţii care prezintă
anxietate/alertă/folosire optimă cerebrală. Este activată când
individul ascultă şi se gândeşte la rezolvarea problemelor
analitice, la luarea de decizii, la eficientizarea procesului de luare
a deciziilor, la procesarea informaţiilor despre lumea din jurul
nostru
12 - 14 Hz Frecvenţa de învăţare, bună pentru absorbirea informaţiilor
12 - 15 Hz Stare de relaxare şi focus, atenţie sporită, folosită pentru
tratamentul hiperactivităţii, ritm sensorimotor, folosit în
tratamentul autismului de nivel mediu
13 Hz Rezonanţă la nivelul sfincterului / deschiderea chakra Ajna
[culoare indigo/violet] / prezintă efecte la nivel pituitar, cortexul
inferior, nas, urechi, sistem nervos, sprâncene / efecte de
vizualizare şi conceptualizare
13 - 30 Hz Procesare ultra-eficientă a informaţiilor senzoriale / la aceasta
frecvenţă se ajunge în momentul în care persoana se îngrijorează,
înfurie, îi este foame, frică sau este surprinsă / asociată şi cu o
stare de motivaţie, stare de veghe şi sentienţă sporită,
supravieţuire, rezolvare a problemelor, excitaţie / se manifestă
prin mărirea dendritelor şi păstrarea individului într-o stare de
alertă
13.8 Hz Asociată cu lobii frontali / trezeşte al 7-lea simţ / afectează luarea
de decizii
14 Hz Conştiinţă de sine detaşată, relaxare, vizualizare, imagistică
senzorială, reverie, poartă spre nivelele meditaţionale, oferă o
punte între conştient şi subconştient
14 - 15 Hz Încetinire a reflexelor condiţionate
14 - 16 Hz Asociată cu visele cfm. analizelor EEG în a 2-a etapă a somnului

170
14 - 30 Hz BETA / stare optimă pentru activităţi mentale intense, cum ar fi
calculele, analizele lineare logice şi alte functii complex
structurate / înalt structurate şi standardizate
15 Hz Durere cronică - sunet care se adresează direct cortexului auditiv
/ deschiderea chakrei Sahasrara [culoare alb/violet] / efecte la
nivelul glandei pineale, ochiului drept şi neocortexului / efect
integrant al personalităţii şi spiritualităţii
15.4 Hz Asociată cu cortexul

16.4 Hz Asociată cu creştetul capului / senzaţie de eliberare şi

transcendenţă
18 Hz Stare de alertă, stress şi anxietate / mărirea capacităţii de
memorare, citire şi scriere
18 - 21 Hz Euforie / stare de extaz / stare de plăcere
18 - 22 Hz BETA
20 Hz Cauzează incapacitarea subiectului să realizeze o activitate
susţinută / anti-energizer
27 - 44 Hz Frecvenţa la care torc pisicile / efect regenerator asupra corpului,
în special al oaselor
31 - 32 Hz Stimulare pituitară şi eliberare a hormonului de creştere / efecte
de rejuvenare, ajută muşchii să-şi revină în urma leziunilor
33 Hz Constiinţă pozitivă creştină / hipersensibilitate / frecvenţa de
rezonanţă interioară a piramidei
35 Hz Trezirea chakrelor mijlocii şi echilibrarea acestora
38 Hz Eliberarea de endorfine
39 Hz una din frecvenţele identificate de Schumann
40 - 60 Hz Efecte anxiolitice / stimularea eliberării de beta-endorfine
43 - 193 Hz Carcinomatoza
50 - 60 Hz Efecte nocive documentate
55 Hz Meditaţie Yoga / stimulare kundalini
83 Hz Deschiderea celui de-al 3-lea ochi
108 Hz Acces în domeniul akashic
110 Hz Asociată cu stomacul
256 Hz Deschiderea chakrei originale [ earth – root ]
273 Hz Deschiderea chakrei transpersonale
315 Hz Deschiderea chakrei din zona diafragmei
320 Hz Deschiderea chakrei din zona plexului solar
341 Hz Deschiderea chakrei din zona inimii
416 Hz Deschiderea chakrei psihice
448 Hz Deschiderea chakrei celui de-al 3-lea ochi
480 Hz Deschiderea chakrei “coroane”

171
2675 Hz Rezonanţa de cristal - o subarmonică a frecvenţei cristalului de
cuartz, foarte eficientă pentru încărcarea şi curăţarea cristalelor
de cuartz / activează câmpul tanato-auric
5000 Hz - Potenţează capacitatea neurală a individului pentru o perioadă de
8000 Hz timp
9999 Hz Revitalizare generală
Legendă: IS = informaţie stiinţifică IM = informaţie determinată medical
IO = informaţie preluată din texte oculte

* membru al Academiei Dacoromâne, cercetător ştiinţific în domeniul

electronicii medicale

172
 APA ENERGIZATA CU PENDULUL DIN BAZALT,

- remediu natural de tratament-

Elena RIZOIU*

Abstract
Din cele mai stravechi timpuri, in toate culturile lumii, APA a fost considerata ca un
MIRACOL, care aduce fortele misterioase, vindecatoare ale naturii in fiinta umana.
In acest domeniu sunt cunoscute cercetari laborioase.

APELE ENERGIZATE

In tratamentele alternative un rol important il reprezinta apele energizate.

Prin activarea apelor fie de izvor, fie apa obisnuita de la robinet, fie apa plata
sau apa minerala, in corpul pacientului se produc modificari importante.
Apele energizate, in primul rand isi modifica usor gustul, sunt pacienti care
simt si un parfum deosebit al apei. Aceste ape in timp, prin activare, nu se mai
altereaza, informatia transmisa in apa ramane activa si apa isi pastreaza calitatile
chiar si dupa un numar mare de ani (am ape preparate de peste 10 ani care si-au
pastrat gustul proaspat si parfumat ).
Apele energizate se prepara fie prin transmiterea de energie cu palmele, fie
cu mana si bagheta de energizare a apei, fie prin activarea cu bagheta si bazaltul
sau numai activarea cu pendulul din bazalt si mana.
Interesant este faptul ca atunci cand apa se activeaza cu pendulul din bazalt
in apa se formeaza structura DOMUSULUI, adica a lotusului cu 16 petale (*1).
Petalele simbolizeaza principalele elemente chimice din tabelul lui
Mendeleev.(*2)
Pe aceasta structura formata in apa putem cunoaste excedentele sau
deficitele de minerale din corpul pacientului, putem observa schimburile de
informatii la nivel de celula, putem observa cand in organism exista celule care
deja nu mai vor sa “lucreze” pentru corp si se dezvolta agresiv, “lucreaza”
numai pentru ele ( celula canceroasa ).
Apa energizata are rolul de a ajuta pacientul in tratamentul alternativ dar si
in cel alopat.

173
 Prin consumarea zilnica a 100 ml apa energizata dimineata si la fel seara
inainte de masa cu aproximativ 30 de minute, pacientul isi constientizeaza in
primele zile problemele din organism si pe cele stiute, dar si pe cele nestiute,
deoarece apa declanseaza usoare vibratii in corp, acolo unde sunt probleme.
Dupa 4 – 5 zile urina se tulbura usor, fiind eliminate toxinele din corp dar
si diferite depuneri care de-a lungul timpului s-au fixat in corp in diferite zone
(apele lucreaza mai ales asupra stomacului, ficatului, fierei, rinichilor si
intestinului).
Dupa intervalul de timp mentionat mai sus, in corp se instaleaza o stare de
liniste, de usurare, sunt persoane care scad usor in greutate, altele se deplaseaza
mai usor si se simt mai detasate de problemele zilnice, au o digestie mai buna, le
dispar usor durerile din corp, au un somn mai bun, etc.
Atunci cand pacientul asociaza apa energizata cu un tratament alopat acesta
este asimilat mai rapid in organism, dar in acelasi timp compusii chimici de
sinteza sunt si evacuati mai rapid din corp, in general efectul asupra bolilor este
mult mai rapid, ceea ce duce la scurtarea timpului de tratament.
Apele energizate sunt foarte eficiente atat in tratarea pacientilor, dar si in
tratarea mediului ambiant.
Astfel s-a observat ca plantele care sunt zilnic udate cu ape energizate, isi
schimba ritmul de viata. Acesta este usor modificat prin faptul ca prind radacini
mult mai repede, se dezvolta mai armonios si infloresc in permanenta; nu mai
merg pe ciclul lor biologic.
Din 1993 folosesc in terapiile alternative apele energizate in combinatie cu
ape care au culori diferite ale aurei, de la Centrul de Terapii Alternative din
Viena. Acestea sunt:
a) Apa “ALBASTRA” – care este folosita atat pentru uz intern, avand
proprietati antibacteriane, antivirale si eliminand toxinele din organism;
cat si pentru uz extern, avand proprietati antiinflamatorii, precum si de
calmare si accelerare a cicatrizarilor.
b) Apa “GALBENA” – care este folosita pentru uz intern, avand rolul de a
dizolva impuritatile din organism. Aplicata pe piele este benefica in
cazul eruptiilor sau a altor afectiuni ale pielii. Intareste de asemenea
radacina parului.
c) Apa “VERDE” – este folosita numai pentru uz extern. Este puternic
revitalizanta si antidureroasa.
In activitatea mea am folosit atat apele speciale (albastra, galbena si verde),
cat si apele energizate.

174
 APA PI
(http://www.infoterapii.ro/produse.html )

In urma cu peste 30 de ani cercetatorul japonez Kukava a demonstrat

matematic existenta unei a 4-a forme de energie naturala, pe langa cele trei
forme cunoscute anterior:
- energia electrica,
- energia magnetica,
- energia gravitationala,
- pe care a denumit-o ENERGIA PI.

Aceasta energie PI poate fi produsa de celulele vii, care o utilizeaza pentru

a completa AURA.
Cand aura este completa, fluxul energetic al corpului biologic asigura
desfasurarea armonioasa a proceselor fizico-chimice vitale.
APA PI este o apa filtrata fizic si biologic si energizata cu ajutorul unei
instalatii specifice numita LIFE ENERGY.
S-a constatat ca APA PI are efecte binefacatoare in revigorarea
organismului, de intretinere a sistemului imunitar, ajuta digestia, impiedica
formarea calculilor renali, dar ii si dizolva.
Este indicata in afectiuni gastrice, are rol de reglare a glicemiei, are efecte
diuretice, este folosita in tratarea migrenelor si pentru cefalee.
Are efecte spectaculoase in vindecarea bronsitelor, astmului bronsic, a
sinuzitelor si-n ameliorarea micozelor, etc.
Este utilizata si in uz extern pentru revigorarea, regenerarea pielii. Este
buna pentru vedere, are efecte binefacatoare in irigarea oculara, ducand la
calmarea durerilor dar este folosita cu succes si in alergii oculare.
In medie se pot utilza pina la 2 l/zi, iar pentru persoanele mai sensibile nu
este indicata seara, deoarece este un energizant puternic si poate crea insomnii.

175
 (*1) DOMUSUL

(*2) Procedeu de lucru dupa metoda Dr. GERNOT GRAEFE,

cercetator austriac, Academia de Stiinte – Viena, laureat al Premiului de Stat,
dezvoltat in Romania de Dr. Alexander Fries Tersch - Viena, Dr. Maria
Felsenreich -Viena si Prof. Univ. Dr. Ing. Alexandru Maruta – Bucuresti.

* terapeut, Rm.Valcea

176
 PERCEPŢIA REALITĂŢII

Ana-Maria ROŞIANU*

Abstract
REALITY PERCEPTION
The paper is considering the shaping of the reality and generating other levels of
reality as possible, feasible and highly effective. They allow a different approach of the events
in life and an extraordinary capacity of living other levels of reality considered before as
impossible.

In aceasta lucrare voi discuta despre perceptia asupra realitatii din

experienta mea de consultant, trainer, coach, lider de curs si profesor dorind sa
arat modul in care ne poate ajuta in a aduce in viata noastra mai multa eficienta,
transformare, integrare.

Vreau sa pornesc de la o afirmatie pe care am auzit-o la un curs pe care l-

am urmat cu ani in urma. Ea suna asa: viata este goala si lipsita de semnificatie
si este gol si lipsit de semnificatie faptul ca viata este goala si lipsita de
semnificatie. Subiectul prezentarii de azi este intr-un fel o consecinta a analizei
afirmatiei de mai sus si a tot ce am facut pentru a o intelege si accepta si pentru a
constata modul in care ne afecteaza viata. M-a facut sa vad ca de fapt mintea
noastra este cea care ne modeleaza viata prin semnificatiile pe care le dam la tot
ce exista sau se intampla cu noi sau in jurul nostru. Aceste semnificatii sunt o
consecinta a perceptiei noastre asupra realitatii care la randul ei este conditionata
de cunoastere.

Ca sa vorbim de perceptie este nevoie sa ne referim la univers, energie si

informatie ca fiind tot ceea ce exista. Energia este totul. Noi suntem energie.
Universul este energie. Totul este energie. Energia este purtatoarea informatiei
care exista in intreg universul si care poate fi accesata si apoi modelata prin
intentie, gand, atentie concentrata si actiune dirijata. Credintele sunt energie si la
fel sunt si perceptiile, gandurile si cuvintele noastre. Poti sa te schimbi tu si prin
asta sa schimbi lumea abordand o noua perceptie intr-un nou camp energetic in
jurul ideii de tine – de cine esti tu.

Descoperirile mecanicii cuantice au explicat gradul de participare al

observatiei umane in evenimentele studiate stiintific. Formularea von Neumann

177
spune ca o intelegere completa a evenimentelor necesita recunoasterea a doua
procese simultane, procesul I si procesul II. Ultimul se limiteaza la proprietatile
fizice in timp ce primul include elementele de intentie si selectie ale constiintei
umane. Aceasta inseamna ca ceea ce descoperim este influentat si preselectat de
natura intrebarii insasi si a intentiei care a stat la baza acesteia.

Mecanica cuantica ne ofera un mijloc rational de a explica fenomene ca

aparitia miracolelor, eficacitatea rugaciunii si exercitiul liberului arbitru in
cadrul carora alegerea modifica potentialitatea prin modificarea contextului care
la randul sau influenteaza rezultatul.

Realitatea o percepem ca fiind ceva ce este de la sine inteles. Ne raportam

la ea ca fiind data de cele cinci simturi si deseori actionam fara a ne intreba daca
dincolo de ceea ce ne spun simturile noastre mai este ceva ce face parte din viata
noastra si ne-o afecteaza. Este ceva in ceea ce noi credem fiindca vedem desi,
realitatea este, ca noi vedem fiindca noi credem in ceea ce ne asteptam sa existe.
Exista insa si alte nivele ale realitatii care nu ne sunt date de cele cinci simturi
dar care au la fel de multa importanta pentru viata noastra si activitatea pe care o
desfasuram. Acceptarea lor este la fel de importanta si transformatoare ca cea
oferita de simturile noastre. Mai clar este vorba de puterea transformatoare a
flexibilitatii in perceperea altor nivele ale realitatii indiferent de care nivel al ei
este vorba.

Am invatat ca exista o realitate in care ne miscam si care ne ajuta sa ne

raportam la tot ce apare in viata noastra. Dar ne raportam la aceste lucruri prin
filtrul pe care ni l-am creat prin invatare de la parinti, profesori, colegi, prieteni,
carti, filme cat si din traditii, legende si mituri, religie etc. tot ceea ce se include
in cultura noastra. Acest lucru ne face sa privim dar sa nu vedem, sa ascultam
dar sa nu auzim, sa atingem dar sa nu simtim si asa mai departe. Acest lucru face
ca fiecare dintre noi sa vada realitatea in modul sau propriu si sa fie convins de
dreptatea si adevarul sau ca fiind mai presus de al altora. Acest mod de a judeca
este cat se poate de nefunctional fiindca ne limiteaza, genereaza decizii eronate,
ne domina si conduce si in loc sa ne permita sa actionam ne face sa fim reactii la
ce se intampla in jurul nostru si chiar in noi. Considerand ca noi credem ceea ce
vedem ne mintim pe noi insine deoarece ceea ce vedem este invatat. Este parte
din sistemul de gandire acceptat si perpetuat, care se schimba dar atat de incet
incat nici nu ne dam seama si pe care il acceptam ca pe realitate.

Asa cum afirma si marii maestri ai omenirii, majoritatea lucrurilor in care

credem nu sunt de fapt reale. Si prima minciuna in care credem este ca nu
suntem cum ar trebui sa fim, nu suntem suficient de buni, destepti, frumosi, de
succes, etc. In realitate suntem exact asa cum suntem in fiecare clipa a vietii
noastre si nu este nimic bine sau rau in acest lucru. Binele si raul pe care il

178
percepem este dat doar de semnificatia pe care le-o atribuim, iar aceasta este
invatata. Atata timp cat nu acceptam acest lucru, viata noastra este o continua
suferinta si drama prin insecuritatea pe care o creeaza.

Ne-am creat o “harta a lumii” suntem convinsi ca ea reprezinta realitatea

si actionam in viata conform acestei credinte. Dar viata ne pune uneori in fata
unor experiente care nu corespund hartii noastre si atunci apare confuzia,
indoiala sau chiar un stres foarte puternic. Din acel moment ori refuzam ce se
intampla ori alegem sa ne dezvoltam sa ne schimbam harta. Putem sa percepem
realitatea ca fiind mica, neclara chiar difuza, nesemnificativa sau foarte clara,
bine definite si conturata, apropiata, colorata si proeminenta. De fapt realitatea
este asa cum o facem noi.

Chiar si opiniile pe care le avem despre noi insine, despre potenialul

nostrum, de cat de frumoasa poate fi viata noastra, chiar de cat de capabili
suntem de pasiune si success totul ne influenteaza modul in care vedem
“lumea”. Important este sa vedem ca aceste opinii nu se bazeaza pe realitate sau
adevara ci de modul in care ne folosim coprul fizic. De opiniile pe care le avem
privind senzatiile si imaginile pe care le-am creatcu privire la ce spunem despre
noi insine. Cand ne amelioram procesele cognitive si le punem sub control, cand
putem diminua sau amplifica, limita sau deschide anumite imagini, san e plasma
trecutul la distanta din ce in ce mai mare sis a-l facem similar cu ceva ce s-a
intamplat cu mult timp in urma, atunci vom putea san e gandim la lucruri pe care
la inceput nici n-am fi putut sa ni le imaginam. Cand vom putea sa aruncam un
ochi in viitor sis a punem trecutul in ordine atunci vom avea posibilitatea de a
trai mai bine. Este momentul in care ni se va schimba viata.

Percepem realitatea mergand spre sau asociindu-ne cu ceva, incluzand,

fiind implicati si vazand sincron / sinergic sau departandu-ne de, disociindu-ne
de ceva, excluzand, ca observatori sau vazand in succesiune. De indata ce
incepem sa dam calificative, sa interpretam sau sa judecam, perceptia nu mai
este reala, ci plina de semnificatii. Ea devine virtuala.

Viata noastra este doar o piesa scrisa de noi, regizata de noi si avandu-ne
tot pe noi in rolul principal. Si natural ca aceasta piesa poate sa fie schimbata
dupa dorinta autorului si a regizorului in asa fel incat interpretul sa aiba mereu
un alt rol. Dar totul depinde de convingerile autorului. Daca ne limitam accesul
la anumite convingeri, optiuni sau posibilitati ramanem mereu la aceeasi poveste
dar daca acceptam continua schimbare, acceptam ca realitatea nu este un dat
imuabil ci o continua creatie eliminam o multime de blocaje, devenim foarte
flexibili si putem sa ne deschidem spre multe alte niveluri ale perceptiei.
Povestea noastra este propria noastra realitate si este adevarata doar pentru noi
cei care am creat-o. Noi traim in propria noastra lume care este atat de deosebita

179
ca nimeni altcineva in afara de noi nu stie ce contine. Noi suntem singurii care
ne cunoastem propriul univers launtric si uneori nici noi nu ni-l cunoastem cu
adevarat.

Realitatea pe care am invatat-o si am creat-o datorita simturilor noastre

ne arata ca exista o multime de limite pe care ni le impune logica noastra, cea pe
care am invatat-o pe parcursul timpului. Prin schimbarea felului in care ne
percepem pe noi insine ne putem schimba vietile. Modificarea perceptiilor
noastre ne ajuta sa ne schimbam viata si in ultima instanta, prin exemplul
personal, pe cei din jur. Totul porneste de la o alta atitudine. In acest fel ne
formam si capacitatea de a discerne intre diferitele niveluri ale realitatii.

Puterea oamenilor sta in credinta lor despre tot ce este viata, tot ce pot sau
nu pot, tot ce ar trebui sau n-ar trebui sa fie sau sa faca, etc. Simturile noastre ne
dau o perceptie clara a realitatii dar in momentul in care dorim sa redam in
cuvinte experienta prin care am trecut se interpun filtrele prin care ne-am educat
sa vedem viata si pe noi. Ele reprezinta povestea pe care am creat-o despre noi,
este punctul nostru de vedere personal si unic. Si orice ar crede altii despre noi
nu are nimic de a face cu ce credem noi ci doar cu ceea ce cred ei din punctul lor
de vedere si aceasta nu spune nimic despre noi ci doar despre ei. Ceea ce credem
noi despre noi este doar o imagine bazata pe ceea ce am cconvenit sa credem
despre noi. Am proiectat apoi aceasta imagine asupra celor din jur care au
perceput-o, au modificat-o si au reactionat la ea in functie de propriile lor
credinte. Asta ne arata ca noi nu-i cunoastem pe ceilalti si nici ei pe noi. Tot ce
cunoastem despre altii este ce credem noi despre ei. Punctul nostru de vedere
depinde de felul in care suntem programati adica de cunoasterea implantata in
mintea noastra dar si de ceea ce simtim din punct de vedere emotional si fizic. El
se modifica in fiecare clipa si atunci suntem suparati sau fericiti. Perceptiile
noastre se schimba daca suntem flamanzi sau obositi. Noi ne schimbam
comportamentul tot timpul si ceea ce spunem sau facem are impact asupra celor
din jur.

Dar, desi este foarte importanta, aceasta nu este singura realitate la care
doresc sa ma refer in aceasta lucrare ci la cea pe care o percepem dincolo de
simturi. Foarte des am auzit vorbindu-se de “iluzii” vizuale, gustative, auditive,
etc. deci de ceva ce percepem si totusi nu ne este revelat de simturile noastre.
Am trait stari si senzatii pe care nu ni le-am putut explica dar care au fost extrem
de reale pentru noi. Am perceput ceea ce dorea cineva sa ne arate sau sa ne
spuna inainte ca acesta sa faca macar un gest sau sa spuna o vorba. Si pe toate
le-am inclus in ceea ce am denumit la global ca “paranormal”. Am considerat
pentru o perioada foarte lunga de timp ca acestea erau in afara normalitatii si
necesare doar celor care erau interesati de o cunoastere mai profunda a realitatii.
Dar pe masura ce timpul a trecut am descoperit ca ele fac parte din normalitatea

180
vietii noastre doar ca nu suntem “invatati” sa vedem aceasta normalitate. Am
descoperit ca ele nu sunt doar pentru un numar limitat de oameni ci ca sunt un
mijoc de a trai mai bine in realitatea simturilor si a fi integrati si in comunicare
cu ceilalti. Ca ne ofera un mod de a trai viata mult superior celui in care ne
limitam la cele cinci simturi. Este realitatea in care putem sa cream orice, avem
puterea de a realiza tot ce dorim cu gratie si usurinta. In care capacitatea noastra
de a crea si realiza lucruri pe care logica noastra le considera imposibil de
realizat si pe care realizarile unor oameni ne dovedesc ca sunt posibile.

Daca ne imaginam intreaga cunoastere care exista in univers ca pe un cerc

si consideram ca din acest cerc un sector de cerc de aproximativ 30 de grade
reprezinta tot ceea ce suintem constienti ca stim apoi un alt sector de cerc de
aproximativ 20 de grade care ar reprezenta ceea ce suntem constienti ca nu stim
mai ramane o parte imensa a cercului de 310 gtrade care ar reprezenta ceea ce
nici macar nu stim ca nu stim. Este partea care cuprinde intreaga potentialitate
care ne este disponibila in conditiile in care suntem deschisi sa o primim. Nu
este necesar sa stim cum ajunge aceasta informatie la noi si nici nu trebuie sa
facem ceva in mod special ci doar sa acceptam ca “exista si altceva” care este
disponibil in masura in care dorim.

Daca ne limitam doar la idea de cauzalitate totul ar fi un lant nesfarsit de

cause dependente si nu ar mai exista niciun fel de libertate sau responsabilitate.
Dar in realitate toate actiunile sunt limitate de o schimbare a conditiilor iar
fenomenele ulterioare sunt reactii sau raspunsuri nefiind derivate din nicio sursa
exterioara. Astfel constiinta umana este libera sa aleaga intre o multitudine de
raspunsuri posibile.

Eliberarea de limitari ne ajuta sa patrundem intr-o alta realitate pe care cei

mai multi o neaga sau o pun la indoiala, cea a perceptiei extrasenzoriale. Ea este
doar un alt nivel de perceptie in care pornim de la premiza ca totul este posibil,
ca putem crea tot ce dorim considerand ca nu este necesar sa stim cum ci doar sa
fim in acea stare emotionala sau sa avem acea intentie si atitudine care sa
permita sa vina spre noi ce dorim si sa acceptam ca meritam acel lucru. Este
momentul in care suntem dispusi sa vedem si ceea ce nu am acceptat sa vedem
inainte, momentul in care vom folosi si altceva decat cele cinci simturi adica ne
vom asculta intuitia, inima, vocea interioara. Suntem liberi in momentul in care
nu mai suntem nevoiti sa fim noi insine, adica asa cum consideram noi ca
suntem, ci doar sa fim. Noi suntem creatorii experientelor noastre de viata si
libertatea absoluta este fundamentul experientei noastre de viata si ea depinde
doar de noi. Prin alegerea constienta a directiei in care ne indreptam gandurile
ne putem conecta permanent la energie, la sursa, la univers. Cand suntem pe
deplin constienti de propriile ganduri si le acceptam deliberat atunci suntem
deliberat creatorii realitatii proprii.

181
 Vocea inimii este cea care trebuie ascultata. Inima ta face parte din
univers. Cand iti asculti inima asculti vocea universului, a sufletului si ea iti
vorbeste mereu. Ascult-o fiindca este acordata la intreaga intelepciune a
universului. Fericirea noastra tine de a fi in legatura cu totul, cu intreg universul.
Spre deosebire de ganduri, emotiile sunt reale, autentice. Orice percepem ne
creaza o reactie emotionala. Deci alaturi de lumea exterioara si lumea virtuala
din capul nostru noi mai percepem cunoasterea, gandurile, judecatile si
convingerile noastre. Dar desi emotiile noastre sunt adevarate, cauza care a stat
la baza lor nu este intotdeauna adevarata. Aceasta este situatia in care ceva
nereal abuzeaza de ceva real si reactia noastra este durerea emotionala. Daca nu
ne place ce simtim nu trebuie sa ne reprimam emotiile ci sa eliminam minciunile
care au stata la baza acestei reactii emotionale. Credinta este forta care se naste
din integritatea noastra. Ea reprezinta expresia adevarata a ceea ce suntem; este
puterea noastra de creatie. In ea includem si puterea cuvantului. Privit ca simbol,
cuvantul are si putere de creatie caci poate reproduce in imaginatia noastra un
concept, o imagine sau chiar o intreaga situatie, sentimentele si convingerile pe
care le stocam in subconstient. Intelesul cuvantului, in special al celui vorbit,
este mereu dependent de starea noastra emotionala, de intentia si dorintele
noastre de moment sau de durata. Cuvintele sunt ca un intrerupator care aprinde
sau stinge vibratiile oricarui lucru din univers. Putem folosi cuvintele pentru a
ne acorda la propria lungime de unda. Cuvintele si gandurile noastre pot ajunge
oriunde si la oricine chiar in clipa exprimarii lor si modeleaza astfel propria
noastra realitate cat si pe cea a altora. Gandurile noastre si cuvintele care le
exprima functioneaza ca un punct de atractie si ne indica ce simtim adica nivelul
in care acceptam sau respingem.

Oamenii au in general multa credinta dar ea nu este libera. Ea este prinsa

in povestea noastra despre realitate. De aceea este necesar ca atunci cand dorim
sa aducem transformarea in viata noastra sa aducem sub lupa indoielii toate
convingerile noastre in special cele de care ne folosim pentru ne autojudeca,
autorespinge sau victimiza care ne fac sa ne pierdem puterea creatoare.

Transformarea se exprima intai la nivelul intentiei, al gandului urmata de

atitudine, caracter, actiune ajungand uneori chiar la aspectul fizic. Dar nu putem
realiza nimic inainte de a percepe ca putem face acest lucru. Transformarea este
posibila doar atunci cand nu ne mai opunem schimbarii. Cand alegem sa ne
schimbam perspectiva asupra lumii, lumea se schimba. Putem sa alegem sa ne
simtim bine si astfel sa detinem secretul dobandirii unei stari superioare de
existenta, a unei stari mai bune de sanatate, de belsug sau starea de a obtine tot
ce ne dorim. Cand acceptam starea de bine ca fiind meritata si fireasca ajungem
la sursa fiintei noastre. Gandurile nu au nevoie sa fie controlate ci doar calauzite
spre a simti acea emotie care ne face sa fim in starea de acceptare a unei alte
realitati chiar daca ea nu este inca perceputa in plan fizic.

182
 Capacitatea noastra de creatie are aceeasi sursa si trece tot prin perceptia
faptului ca acel ceva pe care dorim sa-l cream este in posibilitatea noastra.
Conditia este sa fii si nu sa devii. Sa accepti ca esti deja ceea ce vrei sa fii.
Putem fi orice fiindca de fapt noi suntem toate lucrurile. Fiecare dintre noi este
tot ce este si nu e nimic altceva decat ceea ce este. Daca cream un vis ii dam
energie facand ceva concret pentru materializarea lui iar daca il verbalizam, il
declaram si ii inspiram si pe altii in a ne sprijini in realizarea lui il vom face sa
devina realitate. Ceea ce consideram ca real sau doar un vis este acceptat la fel
de creierul nostrum. Reactia fiziologica indusa de acesta este aceeasi.

Cand acceptam ca totul este posibil pentru noi ajungem la o libertate de

gandire si actiune extraordinara dar in acelasi timp devenim constienti de
responsabilitatea pe care este necesar sa ne-o asumam. In aceasta situatie vom
percepe doar o extraordinara stare de bine, de pace, iubire de sine si acceptare
stiind ca totul este complet asa cum este.

In momentul in care traim cu adevarat starea de nelimitare, starile

modificate de constiinta vor fi ceva ce face parte din viata nu ceva ciudat. Vom
sti ca putem sa fim si suntem cu adevarat ceea ce declaram si ca declaratia
noastra este in concordanta cu intentia noastra care ne conduce spre actiune si
reusita. Stiind ca energia este informata de intentiile, dorintele, si sugestiile
noastre putem fi siguri ca prin rezonanta ele vor prinde viata si ca in acest fel
avem puterea de a modela realitatea. Fiecare celula din corpul nostru este
purtatoare de informatie pe care a primit-o din experientele prin care am trecut,
credintele si emotiile noaste. Aceasta informatie poate fi modificata prin
intentie, gandire creatoare si credinta. O modificam printre altele, prin
modificarea pozitionalitatii adica a locului din care percepem. Putem sa ne
plasam in pozitia celui care crede ca un lucru este bun sau rau, frumos sau urat,
corect sau incorect, adevarat sau nu si ceea ce primim in realitate este o
informatie despre relativitate. Sau a submodalitatilor adica a informatiilor
primare de la simturile noastre pe care le putem modifica si in acest fel putem
modifica propria noastra realitate. Modificarea lor este legata in ultima instanta
de starea emotionala in care am perceput o anumita realitate si modul in care o
utilizam. A observatiei adica a plasarii in neimplicare in pozitia observatorului a
celui care privind de la distanta vede cu totul altceva decat din interior, din
implicare. Desi de cand Heisenberg a venit cu “principiul incertitudinii” stim ca
procesul observatiei este practic imposibil. Si totusi, incertitudinea este un factor
dominant pentru tot ce exista in lume. Putem folosi sugestia adica afirmarea
unui truism acceptat de noi sau ceilalti pe care adoptandu-l ne cream o alta
realitate mult mai functionala pentru noi si chiar prin crearea de noi posibilitati
de a fi care la randul lor sa ne conduca la noi moduri in care aducem in viata
noastra noi realitati si noi rezultate. La fel putem actiona asupra gandirii,
competentei, discernamantului si acceptarii. Ele pot fi obtinute folosind tehnici

183
ca trainingul autogen, programarea neuro lingvistica, coachingul integrativ,
tehnologia eliberarii emotionale si altele.

Exista un gen de experienta care ne poate ajuta sa avem o alta perceptie

asupra realitatii si anume cand te afli fata in fata cu moartea. In acel moment
atentia noastra se dilata atat de mult incat ne dam seama ca nu mai exista trecut
si viitor ci doar un etern prezent. Este un moment de luciditate si perceptie pura.
Dupa un asemenea accident perceptia asupra lumii inconjuratoare se schimba.
La ora actuala se stie ca exista langa noi o alta realitate dar noi nu o percepem
decat pe cea care ne retine atentia.

Putem sa ne insusim conceptia ca lucrurile se intampla cu un anumit scop

pe care poate ca nu-l putem intelege dar il putem accepta ca fiind spre binele
nostru. Sa vedem in tot ceea ce vine spre noi intentia universului de a ne pune in
fata o oglinda in care sa vedem cum percepem realitatea. Oglinda care sa ne
permita sa intelegem ca nimic din ce ni se intampla nu este “intamplator”. Ca
noi am atras totul si ca atunci cand ceea ce ni se intampla nu este agreabil putem
sa transformam totul. Noi proiectam asupra altora numai ce simtim fata de noi
insine. Deci asa cum ne tratam pe noi asa ii tratam si pe ceilalti. Noi suntem
responsabili pentru ceea ce spunem dar nu si pentru ceea ce inteleg ceilalti. Noi
suntem responsabili daca acceptam sau nu ce spun altii despre noi si daca din
aceste judecati ne cream realitatea sau nu. Atata timp cat suntem focalizati si
constienti noi emitem un semnal foarte specific si permanent, usor de identificat
care este receptionat instantaneu si primeste raspuns. Noi suntem responsabili de
semnalul pe care-l transmitem si functie de acesta se schimba raspunsul
universului la semnalul pe care l-am transmis fiindca intregul univers este
afectat de semnalul nostru. Indiferent catre ce ne indreptam atentia noi generam
un gand care poate fi latent daca ne mutam atentia pe altceva sau dominant daca
ne mentinem atentia constanta. Dar nu putem sa mentinem atentia constanta
daca nu suntem in acord cu gandul nostru fiindca nu suntem acordati la energia
care il sustine. Concentrarea atentiei ne asigura atragerea circumstantelor,
conditiilor si experientelor care se potrivesc cu gandul dominant. Si pe masura
ce lucrurile incep sa se manifeste in jurul nostrum dezvoltam vibratii tot mai
puternice. Astfel acel gand la inceput fragil dar constant se dezvolta intr-o
convingere puternica – una care va juca un rol important in viata noastra. Dar
gandurile noastre sunt insotite si de emotiile noastre care sunt interpreti
vibrationali suplimentari si care ne ajuta sa intelegem experientele pe care le
traim. Lumea se vede frumoasa numai dintr-o minte si dintr-un suflet pline de
frumusete. Fara a fi fericit in tine, de unul singur sau insotit, intre cei patru pereti
pustii ai camerei tale ori in multime, fericirea nu poate exista. Starea de bine,
starea de multumire si de fericire sint in interiorul nostru. Noi, oamenii,
obsevram diferite aspecte ale existentei, care descriu - de fapt - cum ne simtim.
Ceea ce ne atrage atentia, ne capteaza energia si aici incepe un proces subtil de

184
atractie. Ceea ce observam devine prezent mai mult si mai mult in vietile
noastre. Fie ca ne place sau nu, simplul fapt ca "observam" ceva atrage mai mult
din acel ceva catre noi. De indata ce putem "observa" mai multa dragoste, mai
multa frumusete, mai multa iertare, mai multa fericire, mai multa caldura si
armonie, vom atrage aceste aspecte in vietile noastre. Ele vin pentru ca "este
cineva" care le poate observa. Este un om, un suflet, o minte care poate vedea
frumusetea si de aceea frumusetea se infatiseaza in fata sa, prin diferite
evenimente. Putem astfel spune ca frumusetea se afla de fapt in ochii celui care
o priveste si asta este ceea ce numim starea de a fi intr-n anumit fel. Noi suntem
si viata si bucurie si iubire, sanatate si belsug, noi suntem acceptare si implinire
si tot ce ne poate face viata tot mai frumoasa.

Pentru cei care se ocupa de training in diferite domenii specifice cum ar fi

consultanta, vanzarile, negocierile, managementul, comunicarea si altele, de
coaching integrativ si/sau cursuri de autocunoastere si dezvoltare personala
perceperea realitatii este o arta. Este arta liderului, este arta celui angajat in a-i
ajuta pe cei ce doresc sa-si dezvolte o alta atitudine fata de realitate. Si nu spun
acest lucru doar ca figura de stil ci ca o abilitate ce poate fi invatata si folosita nu
numai in foarte multe domenii de activitate ci si in toate relatiile noastre. Si
trebuie sa recunoastem ca problema relatiilor este una majora in viata noastra
care ne ridica enorm de multe probleme si uneori destul de greu de rezolvat. Insa
indiferent daca lucram unu la unu, cu un grup sau o companie interesata de
consultanta specializata modelarea perceptiei asupra realitatii duce la rezultate
extraordinare in reorientarea in viata si instituirea unui nou mod a aborda
realitatea. Ne permite sa aducem in viata noastra capacitati si domenii de
creativitate inca neabordare, ne asigura o dezvoltare in baze permanente a
drumului pe care ne-am angajat si rezultate efective de neimaginat pentru cei
care nu au incercat.

Schimbarea si/sau eliminarea filtrelor prin care ascultam, a judecatilor pe

care le emitem, a modului in care observam, simtim, dam semnificatii,
interpretam sau credem este functionala in momentul in care este si ecologica si
testata fiindca ea ne transforma starea interioara si deci perceptia asupra realitatii
si de ce sa nu o spunem, in cele din urma, cine suntem noi.

Putem sa ne extindem cuprinzand mare parte a universului sau sa ne

micsoram la nivel microscopic, putem naviga in orice realitate dorim, implicati
sau ca observatori, sa parcurgem linia timpului, modificand realitati blocante
pentru noi sau sa aducem noi informatii care sa fie functionale pentru noi nu
doar in prezent ci si in viitor.

185
 Prin simpla schimbare a focalizarii atentiei continutul devine din punct de
vedere lingvistic context si invers asa incat descrierea universului, a realitatii,
din perspectiva timpului, evenimentelor, succesiunilor, cauzelor, antecedentelor,
consecintelor sunt de fapt descrieri ale gandirii si nu reprezentari ale unei
realitati obiective.

BIBLIOGRAFIE:

1. Andreas, Steve si Faulkner, Charles, NLP si succesul, Curtea Veche, 2006

2. Andreas, Connirae si Andreas, Tamara, Core transformation, Real People
Press, 1994
3. Bandler, Richard, Magia in azione, Casa Editrice Astrolabio, 1993
4. Bandler, Richard, Frogs into Princes, Real People Press, 1979
5. Hawkins, R. David, Putere versus forta, Cartea Daath, 2005
6. Hawkins, R. David, Ochiul sinelui, Cartea Daath, 2005
7. Hawkins, R. David, Sinele: realitate si subiectivitate, Cartea Daath, 2006
8. Knight, Sue, Tehnicile programarii neuro-lingvistice, Curtea Veche2004
9. Lassus de, Rene, Programarea neuro-lingvistica si arta comunicarii,
Teora, 2004
10. Schultz, J.H., Il training autogeno, Feltrinelli, 1999
11. Tolle, Eckhart, Puterea prezentului, Curtea Veche, 2004

* consultant si trainer la SC DCN Training & Consulting SRL

- master in comert exterior
- specializare in gestionarea holdingurilor
- master programare neuro-lingvistica
- practicant coaching integrativ
- practicant tehnologie de eliberare emotionala

186
 LOCALIZAREA ŢINTELOR STRATEGICE
PRIN MIJLOACE EXTRASENZORIALE

Vasile RUDAN*

Lucrarea se referă la disponibilităţile energo-informaţionale latente ale

subconştientului uman şi la modul în care aceste energii neuropsihice primordiale pot fi
activate şi utilizate pentru detecţia, localizarea şi monitorizarea ţintelor fixe sau mobile, ce
pot scăpa în anumite împrejurări de sub controlul mijloacelor tehnice actuale. Lucrarea a
fost alcătuită îndeosebi în baza unor date provenite din sectorul cercetării experimentale.

Motto:
„O afirmaţie extraordinară, necesită
dovezi extraordinare.”
Carl Sagan, astrofizician

Să ne imaginăm următorul scenariu, ce va deveni certitudine în viitorul

apropiat, potrivit prognozelor elaborate de oameni de ştiinţă. Datorită unor
factori de natură geomagnetică, cosmică sau în urma exploziilor unor proiectile
generatoare de câmpuri electromagnetice de înaltă intensitate, nu va mai fi
posibilă urmărirea ţintelor inamice prin intermediul mijloacelor tehnice actuale.
Condiţiile geomagnetice susceptibile de a scoate din funcţiune sisteme
electromagnetice utilizate pe câmpul de luptă sunt în curs de structurare pe cale
naturală, iar armele pentru neutralizarea circuitelor electronice utilizate la
urmărirea ţintelor terestre, aeriene şi a celor ce vor fi amplasate în spaţiul
cosmic, se află într-un stadiu avansat de perfecţionare. Nu mai constituie un
secret faptul că actualul proces de inversare a polarităţii magnetice a planetei
noastre se desfăşoară într-un ritm accelerat şi ireversibil pe termen lung şi că va
bulversa cu siguranţă magnetosfera terestră, inclusiv funcţionarea
componentelor tehnice bazate pe principii electromagnetice. Pământul se află la
a 171-a inversare a polarităţii sale, fenomen ce se repetă la fiecare 780.000 de
ani. Un alt factor de risc pentru actuala civilizaţie a omenirii, cu urmări
distructive incalculabile în plan biologic şi tehnologic, rezidă din circulaţia
haotică în spaţiul cosmic apropiat a celor 2050 de asteroizi ţinuţi sub observaţie
– dintre care 1200 cu diametre de peste 1 km – ce pot lovi oricând suprafaţa
Terrei, începând chiar din clipele următoare.
În acest nebulos context, atenţia marilor puteri militare se îndreaptă şi
către sectoarele investigării experimentale a unor potenţiale metode biologice, în

187
măsură să compenseze inerentele deficienţe tehnice, ce vor apărea pe teatrele de
operaţiuni militare în viitorul apropiat.
Pentru a ne face o idee asupra resurselor energetice subtile ale omului, ce
pot fi folosite în operaţiuni militare speciale, ar fi necesar să avem o imagine de
ansamblu asupra manifestărilor energo-informaţionale aparent paranormale din
lumea animală şi vegetală. Din acest punct de vedere, se pare că hidra se
situează în fruntea campionilor ce sfidează raţiunea umană. În cazul în care se
detaşează capul acestei vietăţi, creşte altul la loc cu aceleaşi funcţii pe care le
avea capul anterior. În situaţia în care corpul hidrei este secţionat transversal în
două segmente, la unul dintre segmente se regenerează capul, iar la celălalt
partea posterioară a corpului, rezultând în final două animale cu funcţii biologice
asemănătoare; iar dacă partea superioară este secţionată longitudinal, se
regenerează un animal cu două capete identic funcţionale. Sigur că, sub raport
organic, fenomenul are o explicaţie ştiinţifică mulţumitoare, animalul având
abilitatea de a produce în permanenţă celule stem, care contribuie la regenerarea
ţesuturilor lezate. Nu se cunoaşte însă mecanismul biologic subtil, prin care
această enigmatică vieţuitoare recrează funcţiile fiziologice ale capului, de pildă.
În privinţa supersimţurilor manifestate de numeroase specii animale, nu s-a găsit
până în prezent o explicaţie ştiinţifică rezonabilă. De exemplu, fluturii-monarh
din pădurile de pin din Mexic, migrează în fiecare primăvară către sud-vestul
Canadei, străbătând în zbor o distanţă de aproximativ 3500 km. Ajunşi la
destinaţie, fluturii-monarh se reproduc, după care mor. La sfârşitul verii, urmaşii
lor refac drumul în sens invers, urmând cu rigurozitate acelaşi itinerar sinuos şi
se opresc în pădurile de pin din Mexic, roind pe aceiaşi arbori pe care au stat
predecesorii lor.
Şi la nivelul fitosferei au loc fenomene energetice exotice, în măsură să
furnizeze informaţii referitoare la modificări ale mediului ambiant determinate
de factori chimici, biopatogeni, electromagnetici sau în urma unor interferenţe
directe sau indirecte dintre energiile subtile ale omului şi cele ale plantelor. În
acest sens, plantele au rolul unor autentici biosenzori, în măsură să releve cu
fidelitate până şi modificările aparent nesemnificative intervenite în echilibrul
energetic al mediului proximal sau îndepărtat. Pe de altă parte, se ştie deja cu
siguranţă că plantele sunt dotate cu memorie şi fac schimburi de informaţii între
indivizii răspândiţi pe arii extinse, dar încă nu a fost descoperită purtătoarea
electromagnetică a mesajelor informaţionale, vehiculate în cadrul populaţiilor
vegetale.
Potrivit unor cercetări experimentale efectuate de oameni de ştiinţă,
memoria vegetală reţine şi informaţii referitoare la agresiuni intenţionate sau
involuntare săvârşite de oameni sau animale asupra plantelor, emiţând totodată
mesaje de alarmă către ceilalţi indivizi vegetali existenţi într-un areal dat. De
exemplu, pe parcursul unor experimente efectuate în zona munţilor Orăştiei
asupra unui stejar în vârstă de 17 ani, s-a constatat că în urma tăierii unei ramuri
de aproximativ 20 cm, semnalul său de alarmă (sau de durere) a fost receptat şi

188
de arbori răspândiţi la sute de metri depărtare, chiar şi de cei aflaţi în spatele
unor forme de relief ce obturau vizibilitatea către subiectul experimentelor. Mai
mult, zile în şir arborii reacţionau asemănător chiar şi la simpla prezenţă a
persoanei care agresase fizic stejarul. S-a constatat totodată că, arborii emiteau
semnale de alarmă şi în urma intenţiei mentale de a reteza sau rupe ramuri ale
unor indivizi din arealul menţionat, cele mai intense reacţii fiind înregistrate la
puieţi şi la arborii tineri.
Sub raportul aplicaţiilor militare ale fenomenului, se conturează
perspectiva decodării corespunzătoare a mesajelor subtile emise de plante, în
vederea determinării prezenţei unor potenţiale pericole de natură chimică,
biopatogenă, electromagnetică sau umană, în teatre de operaţiuni în care există
populaţii vegetale.
Pe tema supersimţurilor animale şi a celor vegetale există o bogată
literatură de specialitate, consistentă şi convingătoare, capabilă să atragă indirect
atenţia şi asupra unor abilităţi psihice mai puţin cunoscute, aflate în stare latentă
în subconştientul uman. Pe lângă harul comunicaţiei telepatice – verificat şi
atestat ca atare prin experimente demonstrative relevante şi repetabile, omul
deţine şi abilitatea latentă a detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale. Simţul
biodetecţiei extrasenzoriale este cunoscut din timpuri străvechi. Se pare că în
urma evoluţiei civilizaţiei tehnologice această abilitate psihofiziologică s-a
atenuat treptat şi s-a pierdut undeva în labirintul necunoscut al subconştientului
uman. Cercetări experimentale pertinente efectuate în Rusia, în România,
Bulgaria, Cehoslovacia şi SUA, relevă faptul că abilitatea biodetecţiei
extrasenzoriale încă mai poate fi activată şi folosită cu succes pentru localizarea
unor repere ascunse, aflate la distanţe considerabile faţă de operatorii
extrasenzitivi. Precizia localizării ţintelor, precum şi selectivitatea de-a dreptul
fenomenală a sistemului biologic de detecţie, sunt comparabile cu unele
supersimţuri din lumea animală. Prin definiţie, biodetecţia (detecţia
extrasenzorială) este ansamblul operaţiilor efectuate cu mijloace şi procedee
specifice biosinergeticii, cu implicarea directă a biocâmpurilor vieţuitoarelor
(vegetale, animale, umane) în scopul obţinerii de informaţii funcţionale, spaţiale
şi/sau temporale asupra unui fenomen fizic, chimic, biologic, social.
Ultimul set de teste experimentale efectuat în ţara noastră, având ca obiect
cercetarea preciziei de localizare extrasenzorială a unor ţinte fixe, s-a desfăşurat
între anii 1994 – 1998, sub coordonarea gereralului de divizie (r) ing. Vasile
Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare din cadrul M.Ap.N, cu
participarea autorului. Rezultatele testelor au fost edificatoare. De exemplu,
borne geodezice îngropate sub nivelul solului – în absenţa balizelor şi a altor
indicii materiale de suprafaţă – au fost localizate de la distanţă cu o precizie
efectivă de ± 10 mm, iar la structuri materiale subterane au fost puse în evidenţă
până şi elemente constructive cum ar fi fundaţii, ziduri exterioare, pereţi
despărţitori, uşi de acces, etc. Pentru efectuarea unor determinări extrasenzoriale
optime, operatorii trebuie să ţină însă cont de un număr de factori externi, ce

189
influenţează procesele psihofiziologice în timpul biodetecţiei şi implicit precizia
localizărilor, cum ar fi presiunea atmosferică, temperatura aerului, nivelul
iluminării ambiante, pentru a opera corecţiile necesare. Cu timpul,
subconştientul uman preia şi acest rol, probabil în urma formării unor noi
conexiuni interneurale, astfel încât biodetecţia extrasenzorială devine o abilitate
normală, comparabilă cu simţurile cunoscute ale omului.
Asemănător altor activităţi umane bazate pe talent şi perseverenţă, şi în
domeniul teledetecţiei extrasenzoriale vor exista stratificări calitative, în sensul
că un număr restrâns de operatori extrasenzitivi va accede către vârful piramidei
valorice, în timp ce grosul practicanţilor se va eşalona către baza acesteia. În
consecinţă, e natural ca pe lângă performanţe excepţionale să se înregistreze
uneori şi eşecuri răsunătoare, iar acest lucru nu trebuie să dea naştere la
suspiciuni în privinţa viabilităţii procedeului biologic de localizare a ţintelor
strategice. Adesea suntem tentaţi să manifestăm reţineri nejustificate faţă de
fenomenologii situate la limitele cunoaşterii, atribuindu-le aprioric statut
paranormal, adică credibilitate îndoielnică. Omitem însă faptul că majoritatea
fenomenelor din universul cunoscut se încadrează în această categorie aparent
discutabilă, începând cu însuşi fenomenul vieţii şi continuând cu electricitatea,
magnetismul sau gravitaţia, ale căror geneze subtile nu au fost elucidate nici
până la ora actuală.
În loc de concluzii, s-ar cuveni să amintim celebrul paradox EPR
(Einstein, Podolski, Rosen). Potrivit legilor fizicii cuantice, un atom excitat
energetic poate reveni la starea iniţială, eliberând surplusul de energie sub forma
unei perechi de fotoni. Creaţi împreună, proprietăţile fizice ale celor doi fotoni
nu sunt independente, ci obligatoriu corelate pentru totdeauna. Folosind cele mai
moderne tehnici de investigare bazate pe laseri, cunoscutul fizician francez
Alain Aspect a demonstrat în anul 1980, pe cale experimentală, existenţa acestui
fenomen „imposibil”, folosind doi fotoni rezultaţi dintr-un atom de calciu. În
situaţia în care unuia dintre fotoni i se schimba polaritatea, instantaneu se
modifica şi polaritatea fotonului-pereche, chiar dacă acesta se afla în acel
moment la distanţă astronomică faţă de „fratele său geamăn”. Cu alte cuvinte,
fotonii corelaţi rezultaţi din acelaşi atom comunică „telepatic” între ei, cu viteze
superluminice. Un fenomen întrucâtva asemănător formează eşafodajul
teledetecţiei extrasenzoriale.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Dumitru, Inteligenţa materiei. Ed. Teora, 1992

2. Godeanu Marioara, Rodul pământului (Arum Orientale) un potenţial
biosenzor ecologic. Lucrare prezentată în cadrul Sesiunii anuale de comunicări
ştiinţifice cu participare internaţională Strategii XX/2006, organizată de
Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

190
3. Ioana Ion, Psihicul uman – ţintă a „focului inamic”. Idem.
4. Măruţă Al., Năstase I.G., Biosinergetica, Ed. Conphis, Râmnicu Vâlcea 2003
– 2005.
5. Rudan Vasile, Supersimţuri. Rev. Independent nr.49/3 noiembrie 2006;
nr.50/10 noiembrie 2006;
nr.51/17 noiembrie 2006.
6. Rudan Vasile, Dincolo de imposibil. Independent nr.55/15 decembrie 2006;
nr.56/22 decembrie 2006.

* cercetător interacţiuni psihice la distanţă. Director departamentul Cercetare-

dezvoltare în ştiinţe fizice şi naturale, Societatea Terra – Scientific
Investigations.

191
 PHENOMENES NEGATIFS SUR LA SANTE DES HOMMES
ET DES ANIMAUX LIES AUX ANTENNES RELAIS
INSTALLEES A GRANDE DISTANCE

Alexandre RUSANOV*
Jean UGEN**

Abstract
Se ignoră complet consecinţele care pot apărea ocazional datorită influenţei
exercitate de antenele releelor situate la distante mari.
Pornind de la studiile referitoare la mai mult de 200 de crescătorii industriale
(bovine, porcine, păsări) şi asupra a mai mult de 100 de case şi apartamente din Franţa,
Austria şi Elveţia, s-a dovedit influenţa negativa, prin intermediul solului, a antenelor
releelor asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.

I. LE RÉSEAU TELLURIQUE

Notre planète, la Terre, est active. Les témoignages en sont nombreux : le

sol tremble, les volcans entrent en éruption, la boussole indique le Nord, la
marée alterne flux et reflux (1).
Les failles et les zones de faille forment le réseau tellurique qui couvre la
surface de notre Terre. Par ce réseau s’effectue le dégagement de l’énergie de
l’intérieur de la terre vers la surface. Le dégagement d’une partie de cette
énergie peut être observée lors des tremblements de terre. Cela provoque
l’effondrement total ou local d’ouvrages, de bâtiments et de maisons qui se
trouvent sur des failles ou sur des zones de faille. (Fig.1).

Fig. 1. Photos de destruction de bâtiments. Leninakan, Arménie. 1988.

192
La plus grande partie de l’énergie intérieure de la Terre se dégage par le réseau
tellurique et passe par les failles où par les canaux (la faille reste en profondeur)
qui montent et bifurquent vers la surface (Fig. 2).

Fig. 2. Coupe géodynamique. Dr. Divakov. Université de Moscou. Russie

Même dans les régions non sismiques, l’activité de la Terre peut
provoquer un effondrement localisé d’ouvrages ou de bâtiments (Fig.3.)

Fig.3. L'effondrement du terminal 2E de Roissy, France, mai 2004

II. NUISANCES NATURELLES ET INDUSTRIELLES

1. Nuisances naturelles

Si les bâtiments, les maisons se trouvent sur des failles ou sur des zones
de faille, il y a, pendant le séisme, un dégagement d’énergie instantané et limité
dans l’espace. Cela provoque la destruction complète ou partielle des
constructions (Fig. 4).
Si la maison ou le bâtiment se trouve sur une faille ou une zone de faille,
dans ce cas, dans ces endroits, il y a :

193
 - un dégagement anormal de différents gaz (radon, thoron, CO2, CH4, H, He
et d’autres gaz) (2). Le gaz radon est un gaz radioactif et son inspiration peut
provoquer un cancer de poumon.

Fig. 4. Destruction localisée du bâtiment et de la cheminée de la centrale

thermique de Leninakan en Arménie en 1988.

- des émissions d’ondes électromagnétiques naturelles pulsées, à basse

fréquence. Ces ondes peuvent entrer en résonance avec les fréquences de
fonctionnement de certains organes vitaux des êtres vivants et peuvent perturber
leur fonctionnement et à long terme créer une maladie.
Ce sont des nuisances naturelles qui existent depuis la création de la Terre.
Mais l’homme augmente tout le temps son impact sur le sol, surtout au cours de
la dernière décennie dans les pays industrialisés. On voit une augmentation
considérable de puissantes installations électriques, l’apparition de nouvelles
technologies comme la téléphonie mobile. Par les mises à la terre, l’homme
envoie dans le sol d’énormes quantités d’électricité. Le sol ne peut plus assumer
le rôle de poubelle électrique. Nous constatons l’apparition de nouveaux
phénomènes.
Si le pylône et la mise à la terre des antennes relais se trouvent au
croisement des failles ou de zones de failles où circule l’eau, cela crée les
nuisances industrielles dangereuses pour la santé des êtres vivants. Ces
nuisances peuvent être véhiculées par le réseau tellurique à la distance de
plusieurs kilomètres.

194
 2. Nuisances industrielles - les ondes de torsion gauche

Quelques notions sur les ondes de torsion :

Les ondes de torsion sont créées par un spin (moment angulaire de
particules quantiques) et par une forme.
Les ondes de torsion statique sont les ondes qui sont créées par la forme
de l’objet (par exemple menhir, microcircuits de portable sans batterie).
Les ondes de torsion dynamique sont les ondes qui apparaissent en
présence des champs électromagnétiques, on les appelle aussi le composant de
torsion des ondes électromagnétiques.
Selon le sens de rotation, il existe des ondes de torsion gauche ou droite.
Quand les ondes de torsion gauche entrent en interaction avec les systèmes
biologiques des êtres vivants, elles peuvent provoquer un dysfonctionnement au
niveau cellulaire. Pour les animaux, l’exposition durable aux ondes de torsion
gauche peut provoquer des troubles du comportement (agressivité et
cannibalisme chez les cochons), une augmentation des leucocytes dans le lait,
des mammites, des problèmes de reproduction, différentes maladies chez les
vaches, la mort inexpliquée d’animaux. Les poules dans ces conditions
deviennes agressives et peuvent manger une poule qui saigne.
Pour les hommes, cela commence par provoquer une fatigue inexplicable,
un mauvais sommeil, de la fatigue le matin, même après un apparemment bon
sommeil, des maux de tête, un vieillissement prématuré. Notre corps essaie de
résister à cette intervention extérieure. Tout dépend de l’état initial de notre
organisme. Nous sommes différents et nos corps réagissent différemment à la
même intervention extérieure. Au même endroit, on peut avoir deux personnes
qui réagissent différemment. Une personne qui ne sent rien et une autre
personne qui est considérablement perturbée.
Pour les personnes fragiles psychologiquement, cela peut provoquer des
troubles du comportement, de l’agressivité, des angoisses, de l’hystérie, de la
dépression. On peut aussi constater un changement de l’équilibre acido-basique,
une augmentation de la vitesse de sédimentation, une diminution de la résistance
électrique de la peau, une perturbation du fonctionnement du système central
nerveux, de la tachycardie et d’autres changements. On peut appeler ces
changements «l’avant maladie», car ils sont à l’origine de futurs processus
pathologiques. Le développement de ces processus dépend de plusieurs
facteurs : de la durée d’exposition à l’influence des ondes de torsion gauche, de
l’état du système immunitaire et des réserves de l’organisme, et d’autre facteurs.
Les ondes de torsion droite sont favorables au vivant.

Examinions maintenant le cas d’un pylône avec des antennes relais. selon
la théorie des champs de torsion (4), la forme du pylône qui représente un
cylindre long crée sur les deux cotés du pylône des ondes de torsion gauche
(Fig. 5) même si l’équipement électrique n’est pas branché. La mise en service

195
de l’équipement électrique des antennes relais crée des ondes
électromagnétiques et ces ondes sont accompagnées par des ondes de torsion
gauches (Fig.6). La zone de faille devient un canal pour le transport des ondes
de torsion gauche. Cela amplifie considérablement les effets néfastes naturels
des failles et des zones de failles.

Fig.5. Modèle de création des ondes de torsion statiques par le

cylindre long d’après A.Akimov

Les ondes de torsion n’ont pas d’énergie, elles pénètrent partout, leur
vitesse de propagation dépasse la vitesse de la lumière. Si la maison ou le
bâtiment d’élevage se trouve sur une faille ou une zone de faille traversée par
les ondes de torsion gauche, cela amplifie considérablement les effets néfastes
naturels. La même chose se produit si une éolienne se trouve au croisement de
failles ou zones de faille où circule l’eau (fig. 7).

SL
SL

SL SL

SL – ondes de torsion

Fig. 6. La position du pylône au croisement des zones

de faille crée des ondes de torsion gauche

196
 Zone de faille

Fig.7. Position d’une éolienne

au croisement de zones de failles

III. IMPACT DES NUISANCES NATURELLES ET

INDUSTRIELLES SUR LES ÊTRES VIVANTS

1. Elevage laitier dans le Finistère, France

70 vaches laitières. Pendant plusieurs années, l’éleveur travaille à perte à

cause de vaches malades et du taux de leucocytes qui dépasse la norme (Fig.8).
Les vaches ne voulaient pas rentrer dans la salle de traite. Le chien,
spécialement dressé, les obligeait à rentrer sans la salle de traite Dans la salle
de traite, elles étaient très nerveuses. On a essayé plusieurs possibilités avec
l’alimentation, avec différents antibiotiques, sans résultat. L’éleveur a changé
son vieil équipement de la salle de traite, mais cela n’a pas donné de résultats.
Le vétérinaire a proposé de changer les vaches, il supposait des problèmes au
niveau génétique. Sept nouvelles vaches sont tombées malade en deux
semaines.
Quantité de leucocytes
х 1000
1100

1000
Intervention
900

800

700

600

500

400

300

200

100

0
février

février

février

février

février
novembre

novembre

novembre

novembre

novembre
janvier

janvier

janvier

janvier

janvier
avril

avril

avril

avril

avril
juin

septembre
octobre

décembre

juin

septembre
octobre

décembre

juin

septembre
octobre

décembre

juin

septembre
octobre

décembre

juin

septembre
octobre

décembre
mars

mars

mars

mars
mai

mai

mai

mai

mai
juillet
août

juillet
août

juillet
août

juillet
août

juillet
août

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Fig.8. Graphique de quantité de leucocytes dans le lait

197
 L’expertise géobiologique a montré que les problèmes de cet élevage
étaient liés à la position des bâtiments au croisement des failles (Fig.9) où
circule l’eau. C’étaient des nuisances naturelles. En même temps, l’élevage est
entouré par 10 pylônes avec des antennes relais (Fig.9). 5 des 10 pylônes
perturbent les vaches. La dégradation de la situation a commencé après
l’installation des premières antennes relais.

Fig.9. Positionnement des bâtiments de la ferme

au croisement des failles
Les antennes relais qui perturbent les vaches ont été neutralisées avec les
dispositifs spéciaux. Immédiatement les vaches ont commencé à rentrer dans la
salle de traite sans problème. En quelques semaines, le taux de leucocytes est
devenu normal et l’est restés. Les vaches n’avaient plus des problèmes de santé.
Six mois après, avec le même troupeau, la quantité du lait a dépassé les quotas

Antennes relais Antennes relais Ferme

qui perturbe qui ne perturbe
l’élevage pas l’élevage 0 1 2 3

Fig.9. Carte avec la position des antennes relais autour de l’élevage

198
et l’éleveur a dû vendre 5 vaches pour être dans les quotas. Avant l’intervention
l’éleveur avait de l’asthme. Il était obligé de prendre tout le temps le
médicament. Après l’installation des dispositifs il n’avait plus problème
d’asthme(4).

2. Elevage de vaches laitières dans les Vosges, France

A partir de 2002, on a constaté une dégradation de la situation dans

l’élevage. En 3 ans, l’éleveur a perdu 76 vaches et veaux. Le taux de leucocytes
dans le lait a augmenté, la production du lait a diminué, de même que la fertilité,
des veaux étaient rachitiques. Les vaches ne voulaient pas rentrer dans la salle
de traite. Pendant la traite, les vaches étaient très nerveuses. La fosse à lisier
était croûtée.
A partir de l’analyse de l’alimentation, de l’état sanitaire, de la génétique,
on ne trouvait pas la cause de cette situation. L’élevage se trouvait dans un état
catastrophique. Pas de solution de la part des vétérinaires ni des organismes
spécialisés dans l’élevage.
L’expertise géobiologique a montré que les problèmes de cet élevage sont
liés avec la position du bâtiment sur une faille, où circule l’eau, avec les
antennes relais sur le pylône à la distance de 3.4 Km, et avec le poste de
transformation haute tension à coté de l’élevage.
Intervention en juin 2005. Les antennes relais, le poste de transformation,
certains éléments électriques ont été neutralisés avec des dispositifs spéciaux.
L’effet sur le comportement de vaches a été immédiat. Les vaches commencent
à rentrer sans problème dans la salle de traite. Pendant la traite, elles sont
calmes. Au bout d’une semaine, la fosse à lisier devient liquide. Le taux de
leucocyte baisse et la production du lait monte. Pas de perte des veaux ni de
vaches. En automne 2005, la situation devient normale et en 2006, la production
est retrouvée, la qualité du lait est bonne, la reproduction s’améliore. Du 30
octobre au 22 novembre 2006, en présence d’un huissier, on fait le test de
l’efficacité des dispositifs installés. L’huissier enlève pour 3 semaines un
dispositif qui était installé sur la fausse à lisier. Pendant ce temps :
- 4 veaux sont morts,
- 19 vaches sur 38 sont mammitées,
- une semaine après l’enlèvement du dispositif, la fosse est devenue
croûtée.

Après la pose du dispositif, au bout d’une semaine, la fosse est redevenue

liquide. En 3 semaines, sans protection, les nuisances pour certaines vaches ont
été tellement fortes que, même après la neutralisation, 3 vaches ne donnent plus
de lait, 3 vaches ont perdu un quartier. Les pertes pour l’éleveur sont lourdes.
Mais ce test a montré l’efficacité du dispositif.

199
 3. Centre de reproduction artificielle en Bretagne, France.

Diminution de quantité du sperme du meilleur taureau. L’expertise

géobiologique a montré que les problèmes de ce centre sont dus à la position du
bâtiment sur une faille où circule l’eau, aux antennes relais sur le pylône, aux
clôtures électriques dans ce centre. La neutralisation des nuisances a permis au
taureau de reprendre des forces et en quatre mois d’augmenter de 10 fois sa
quantité de sperme (Fig.10)

Intervention

Fig.10. Graphique de quantité de paillettes d’un taureau de centre

d’insémination artificielle

4. Centre de santé, Suisse.

C’est un centre de santé très moderne où travaillent plus de 20 médecins.

Les médecins se plaignent de fatigue, de problèmes de concentration, de
problèmes de fonctionnement de certains appareils électroniques de la difficulté
de travailler dans la salle de conférence qui a une forme très spéciale (Fig.11).
Ces problèmes n’existaient pas dans l’ancien bâtiment d’où le centre a déménagé
il y a un an.

Fig. 11. Centre de santé. A droite la salle de conférence

200
 L’expertise du lieu a montré que le bâtiment se trouve sur une faille. Cela
provoque des nuisances naturelles. A ces nuisances, s’ajoutent les nuisances
créées par les ondes de forme (ondes de torsion gauche) du bâtiment. Un
troisième facteur aggravant la situation, est le branchement de la mise à la terre
sur les conduites d’eau (norme suisse), Fig. 12. La prise de terre du bâtiment se
trouve dans une faille et amène les nuisances (ondes de torsion gauche) dans le
bâtiment.

Fig. 12. Mise à la terre et dispositif de protection

Les dispositifs installés à l’extérieur sur la faille et à l’intérieur du bâtiment ont

permis de régler les problèmes existants.

3. Maison, Suisse.

La maison se trouve sur une zone de faille et entre deux antennes relais
(Fig.13). Les antennes se trouvent à la distance de 900 m et 1.5 km à vol
d’oiseau de la maison. Le couple souffre de troubles du sommeil et de fatigue.
Après la neutralisation de ces antennes relais, le sommeil du couple est redevenu
normal et la fatigue a disparu.

Fig.13. Antennes relais sur le bâtiment et sur le silo

201
 5. Institut de beauté, Vienne, Autriche.

Le personnel se sent fatigué. Une personne qui suit le traitement à cause

d’un problème de santé ne voit pas d’amélioration. L’intervention a lieu à la
demande du médecin de cette personne. Le bâtiment se trouve sur une zone de
faille, ce qui explique la présence des nuisances naturelles. Les nuisances
industrielles (ondes de torsion gauche) sont créées par le réseau électrique et les
équipements électriques. La mise de dispositifs sur l’équipement électrique a
permis d’éliminer les nuisances et d’améliorer l’état de santé du personnel.
L’utilisation de l’appareil de diagnostic russe AMSAD a permis au médecin de
voir très vite les changements positifs de la santé de sa patiente.

Fig. 14. Diagrammes de l’état de santé de la personne avec

l’appareil de diagnostic AMSAD

IV. DISPOSITIFS DE PROTECTION CONTRE LES NUISANCES

INDUSTRIELLES ET NATURELLES

L’association PROSAINSTEL, par des recherches sur plusieurs années,

plusieurs types de dispositifs sur la base des

Fig.15. Exemple d’utilisation des dispositifs de neutralisation TORSER

202
nouvelles connaissances sur la nature des ondes de torsion. La coopération avec
Ukraine et l’utilisation du dispositif TORSER a permis de créer des dispositifs
plus puissants.
Les dispositifs utilisés sont des dispositifs de nouvelle génération qui
fonctionnent sur le phénomène de conversion du signal négatif pour le corps en
signal positif. On ne change rien en ce qui concerne les ondes
électromagnétiques. Les dispositifs compacts et légers, installées dans des
endroits très précis, grâce à la nouvelle technologie de production transforment,
grâce à la nouvelle technologie de production, les champs de torsion gauche en
champs de torsion droite. Ceci permet non seulement de neutraliser les
nuisances mais de les transformer en énergie positive pour le vivant.

V. CONCLUSION

1. Les antennes relais peuvent potentiellement présenter un danger pour la

santé des êtres vivants à la distance de plusieurs kilomètres, si le pylône et la
mise à la terre de l’antenne relais se trouvent au croisement des failles ou des
zones de failles où circule eau.
2. Il ne s’agit pas de l’impact des ondes électromagnétiques. La position
du pylône et de la mise à la terre de l’antenne relais au croisement des failles ou
des zones de failles où circule eau crée des ondes de torsion gauche.
3. La faille ou la zone de faille est le canal de transmission pour les ondes
de torsion gauche. Les hommes et les animaux dans les bâtiments et dans les
maisons qui se trouvent au dessus de ce canal subissent l’influence les ondes
de torsion gauche.
4. L’exposions durable aux ondes de torsion gauche peut provoquer le
dysfonctionnement au niveau cellulaire et générer les troubles du comportement
ou des maladies.

VI. BIBLIOGRAPHIE:
1. J.M.Caron, A.Gautier, A.Schaaf, J.Ulysse, J.Vozniak. « Comprendre et
enseigner LA PLANETE TERRE ».
2. B.I .Voevoda, (DonGTU), E.G.Sobolev, A .N. Rusanov, O.V.Savtchenko.
(OAO « UkrNTEK) « Géodynamique et ses manifestations écologiques ».
Travaux scientifiques de l’université technique de Donetsk. 2001
3. A.E.Akimov. « Etude euristique des problèmes de nouveaux éloignements.
EGS – conceptions ». Preprint MNTC VENT N7A, M., 1991.
4. A.Rusanov “Influence des antennes relais sur les êtres vivant ».V conférence
internationale scientifique 2005. Dnepropetrovsk.Volume 2.

* ingénieur géologue, SARL TELLUS, France

** président de l’association PROSANTEL, France, Compania NEOTEK

203
 AURA – SISTEM ENERGOINFORMAŢIONAL
Existenţă. Structură. Cercetare.
Metodă unicat de monitorizare a Aurei.

Dan-Maximilian SABĂU*
Victor JALO**

Abstract
The aura is the extension of what each the human being is in the physical level. The
aura shows a lot of information about where we have been, what we accomplished during our
lifetime, and where we are heading for. The aura reveals the true identity, personality, how
the individual interreacts with othe other human beings, and how he behave toward his own
person.
Actions, thoughts and emotions are all present in aura. As aware are we of our pwn
aură as we can learn more about us and evoluate in a manner we never dreamt of.

EXISTENTA AUREI

Aproape fiecare cultură de pe Pământ confirmă existenţa

Aurei umane sau a câmpului energetic. Medicina Chineză este
atestată de mii de ani şi se concentrează pe curgerea Chi-ului
prin şi în jurul corpului. În India, practicanţii de Yoga se
bazează pe sistemul energetic uman al Aurei şi a Chakrelor.
Spiritualismul practicat în Brazilia, Filipine şi alte ţări se
bazează pe energie mobila. Multe din aceste practici au o
credinţă comună: atunci când energia este manipulată şi
modificată, ea poate duce la schimbări în corpul fizic.
Artiştii au pictat Aura umană cu multe secole în urma. De obicei, este
asociată cu regalitatea sau figurile religioase. De la începuturile Creştinismului,
Iisus, Maria şi Sfinţii au fost pictaţi înconjuraţi de Aură. În pictură, Fecioara
Maria este redată cu lumina ce izvorăşte din interior, cu un halo de lumină ce-i
înconjoară corpul. Razele de lumină ce o înconjoară se numesc în arta religioasă
"nimb" sau "lumină radiantă", iar halo-ul este numit "aureolă". Ambele sunt
părţi componente ale Aurei.
În ultimii 100 de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit ceea ce misticii şi
clarvăzătorii ştiau cu secole înainte: toate fiinţele vii de pe Pământ emit energie
radianta.

204
 AURA DIN PUNCT DE VEDERE AL STIINTEI

Aura, în termeni ştiinţifici, este bioplasma. Energia

captată şi manifestată nu este ficţiune, ci un adevăr care
este dovedit şi prin constatări ştiinţifice. Relaţia om-
energie poate fi prezentată în mai multe feluri, în
funcţie de perspectiva din care o abordăm.
Aşa cum ştim, corpul uman este alcătuit din celule, iar celulele nervoase,
mai ales, se pot asemui, la un anumit nivel, cu un mini-acumulator. Dacă
introducem în celula nervoasă un micro-electrod se va constata o activitate
electrică.
Tensiunea care se poate măsura este de aprox. 70mV. In stare de veghe,
în celulele nervoase se pot înregistra până la o sută de descărcări electrice pe
secundă. Dar, activitatea celulelor este mai complexă, având în vedere că
celulele au şi caracteristici electro-magnetice.
Astfel, devine posibil ca descărcările din celule să prezinte caracteristici
coerente, adică să conţină toate informaţiile care-i aparţin, inclusiv impulsul
electro-magnetic emis de celulă, acesta adăugându-i-se şi realizând unitatea
energetică a organismului. Inaintând cu paşi mari şi omiţând deliberat unele
detalii, ajungem la câmpul electromagnetic care înconjoară corpul uman,
conţinând toate caracteristicile referitoare la organism.
Inţelegerea acestor lucruri ne este facilitată de o analogie simplă: luând
în considerare diferitele stări de agregare ale apei, putem spune că starea
solidă corespunde corpului, starea lichidă - umorilor, iar starea gazoasă -
aurei. In toate cele trei stări apa are aceeaşi compoziţie chimică, dar nivele
vibraţionale diferite.
In mod analogic, nici structura grosieră şi nici cea subtilă a corpului nu
este altceva decât energie, care se manifestă la diferite nivele vibraţionale.
Fiecare nivel este guvernat şi influenţat de legităţi diferite.
Sistemul energetic unitar şi interdependent se poate structura, în mod
convenţional, în trei părţi:

- Realitatea noastră primordială - cea cosmică. Potrivit perspectivei

holistice, şi câmpul energetic uman face parte din oceanul energetic al
supraconştiinţei, care penetrează şi susţine şi lumea noastră concretă, de care
nu se poate disocia, deoarece este într-o strânsă legătură cu aceasta şi
cu schimbările ei. Invelişul exterior al omului se desprinde din sistemul
energetic cosmic, rămânând, totodată, în strânsă şi permanentă legătură cu
acesta.
- Invelişul exterior, numit şi Aură, constă din 7 straturi care alcătuiesc
o formă ovoidală în jurul corpului fizic. Existenţa şi modificările unuia
dintre straturile aurice, şi anume al celui eteric, a fost
demonstrată ştiinţific cu ajutorul aparatului Kirlian.
Viaţa spirituală se derulează, în principal, în aceste
straturi exterioare, iar sistemul energetic interior
secundar se formează în funcţie de activitatea acestor
straturi superioare.
- Sistemul interior; energiile circulă în interiorul
corpului conform unor modele bine stabilite, prin

205
meridiane. Acest sistem energetic interior susţine corpul fizic şi lui îi datorăm
faptul că fiecare suntem un sistem de sine stătător în manifestarea fizică
grosieră.

FOTOGRAFIEREA AUREI A DEVENIT POSIBILA

Noile instrumente ale ştiinţei au dus la noi descoperiri. Sunt foarte mulţi
factori interesanţi şi aspecte ale Aurei umane pe care chiar un laborator de
cercetări foarte bine dotat să nu le poate acoperi şi analiza în totalitate.
Aura unei persoane nu este doar rezultatul activităţii Pământului şi
Soarelui. Noi oamenii, avem propria contribuţie, propria forţă, care se combină
cu forţele externe pentru a creea Aura. De exemplu, când o persoană este
relaxată, forţa virtuală centrifugă din jurul corpului fizic este foarte slabă. Când
o persoană este stimulată, enervată sau anxioasă, forţa centrifugă ia amploare.
Când energia unei persoane este scăzuta şi forta centrifugă este scăzuta.
Această energie poate fi măsurată şi, în prezent, ea chiar poate fi
reprezentată pe film. In trecut, oamenii de ştiinţă afirmau că suntem materie
solidă, care la rândul ei înseamnă particule tot solide. În zilele noastre ei
descoperă cu ajutorul fizicii cuantice, că suntem creeaţi din câmpuri magnetice.
Dr. V.Hunt a studiat Aura mai bine de 20 de ani. În urma cercetărilor, a
demonstrat ca nu se poate considera corpul uman un sistem organic sau ţesuturi.
Corpul uman este un flux, un câmp energetic electrodinamic interactiv."
Cu alte cuvinte, suntem făcuţi din energie şi spaţiu. Energia ce ne
constituie corpul este solida pentru a putea fi văzută şi atinsă. Aura este "mai
uşoară", mai puţin densă, şi în concluzie nu este uşor percepută de ochiul fizic
uman.

VIZUALIZAREA AUREI

Aura este un câmp energetic care radiază din şi în jurul tuturor fiinţelor
vii. Oamenii de stiinţă, psihologii şi consilierii spirituali,
toţi au perceput Aura în diverse feluri. Noi oamenii,
avem o Aură proprie, ca şi animalele şi chiar plantele.
Barbara Brennan, autoarea lucrarii "Palmele luminii",
fost meteorolog la NASA, vorbeşte despre imaginea
Aurei copacilor:
"Când am început să mă plimb prin păduri legată
la ochi, simţeam copacii înainte să-i ating cu mâinile. Am realizat că erau mult
mai mari decât pot fi percepuţi vizual. Copacii au câmpuri de energie în jurul lor
şi eu am simţit acele câmpuri"
B.Brennan şi-a descoperit abilitatea de a vedea energia - de a vedea Aura:
"Mai târziu am învăţat să văd câmpul energetic al copacilor şi al vieţuitoarelor

206
mici. Am descoperit că totul are în jurul său un câmp de energie, care într-un fel
seamănă cu lumina unei lumânări".
Aura este extensia a ceea ce reprezinta fiecare individ in plan fizic. Aura
etalează volume întregi despre unde am fost, ce am realizat în viaţă şi încotro ne
îndreptam. Aura dezvăluie adevărata identitate, personalitate, cum individul
interacţioneza cu ceilalţi oameni şi cum se comporta cu propria persoană.
Acţiunile, gândurile şi emoţiile sunt toate prezente în Aura. Cu cât
devenim mai conştienti de propria Aură, cu atat putem să învaţam mai multe
despre noi şi să evoluam aşa, cum nici măcar n-am visat.

Aurele sunt flexibile, deoarece sunt în permanentă schimbare. Mărimea,

culoarea, textura şi densitatea sunt relative şi se pot schimba în funcţie de starea
spirituala şi de încercările la care ne supune viaţa.
În mod normal, se foloseşte un clişeu. De exemplu, Dr. V.Hunt, cercetător
stiintific la UCLA, a observat că femeile tind să aibă o energie
mai puternică în partea superioara a corpului, iar bărbaţii au
Aura mai pronunţată în jurul jumătăţii inferioare. Este fapt
dovedit, că oamenii care se gândesc deseori la viitorul lor, îşi
deplasează Aura în faţa. Cei care îşi petrec mai mult timp
amintindu-şi trecutul, sau care nu vor să-şi planifice viitorul,
au energia concentrată în partea din spate a corpului.
Unele Aure pot fi mai largi decât altele, unele pot fi mai
rotunjite sau pot avea forma unui ou. Nu există Aure tipice, deoarece fiecare
dintre noi suntem diferiţi. Aura se poate extinde spre exterior mai mult sau mai
puţin. Unii oameni au Aura cât o casa!
Oamenii cu Aure restrânse tind să se piardă în mulţime la petreceri şi la
alte evenimente sociale. Îşi strâng Aura atât de tare în jurul corpului fizic ca să
nu fie observaţi, iar cei cu Aure largi pot domina într-o întâlnire, sunt puternici
si mereu in centrul atentiei.
Imaginile mentale se pot creea în minte, ca apoi să fie transferate
câmpului energetic din jurul corpului fizic, Aurei. Dacă un om isi imagineaza
că se va îngrăşa, invariabil va stoca undeva această imagine. Apoi, ori de câte
ori se va uita în oglindă, subconştientul lui va vedea imaginea negativă şi o va
întări.
Acesta este motivul pentru care multe persoane se îngraşă după o cură de
slăbire. Imaginile mentale negative pe care şi le creează despre propria persoană
se întăresc, se înrădăcinează atât de tare în subconştient, încât le este foarte greu
să scape de ele.
În propria Aură, noi putem înmagazina atât imagini pozitive, cât şi
imagini negative. Noi ne proiectăm gândurile sau imaginile mentale în exterior,
în lume. Realitatea "de afară", cea din exteriorul nostru, este creeată pe baza
acestor proiecţii. Dacă Aura conţine energia imaginilor produse de oamenii răi,
atunci se atrag exact acele persoane.

207
 NIKOLA TESLA

În ultimii 100 de ani, cercetătorii au încercat să fotografieze Aura. Nikola

Tesla este considerat de majoritatea oamenilor drept cel mai strălucit inventator
al tuturor timpurilor, tatăl electricitătii moderne. Tehnologia de transmitere radio
a lui Tesla este baza tehnologiei foto a lui Kirlian. În 1890, Tesla a reuşit să
obţină prima fotografie a Aurei. El a făcut fotografii Aurice întregului corp
uman, folosind un dispozitiv ataşat corpului subiectului.

EXPERIMENTUL KIRLIAN

La scurt timp după experimentele lui Bagnall, a fost

descoperită o tehnică vizuală nouă de detectare a Aurei.
Oamenii de ştiinţă ruşi, Simion şi Valentina Kirlian, au
descoperit o metodă de fotografiere şi vizualizare a Aurei.
Era mult mai practică decât dispozitivul lui Tesla - corpului
uman i se ataşa un dispozitiv prevăzut cu conductori
electrici. Fotografia lui Kirlian creează imaginea energiei
ce înconjoară fiinţele vii.
La acea vreme, mulţi oameni de ştiinţă, credeau că variaţia culorilor, a
formei şi a mărimii Aurei pe film foto, se producea din cauza unor variabile
precum umiditatea, salinitatea şi a gazelor produse de piele.
Aceste explicaţii nu prea au contat pentru aşa numitul efect "frunza
fantomă" - o parte a frunzei este taiată şi apoi este fotografiată cu metoda
Kirlian. Pe imagine, frunza apare cu partea decupată, subliniată de energie.
Acest efect a fost primul notat de oamenii de stiinţă ruşi şi mai târziu a fost
confirmat de Dr. Moss. Cu alte cuvinte, fotografiile Kirlian măsoară câmpul
energetic din jurul corpului.
Dr. Moss a mai studiat in plus şi transferul energetic dintre oameni. Un
experiment în care două dintre colegele sale încercau să-şi transfere energia
reciproc şi chiar au reuşit.
Alte experimente ale Dr. Moss au fost cele cu "degetul mare verde" şi cu
oamenii cu "degetul mare maro", care ţineau în palmele lor o frunză distrusă şi
încercau să o "repare". Frunzele au fost fotografiate "înainte" şi "după", precum
şi alte frunze "control", care nu fuseseră atinse.
S-a încercat trimiterea energiei la distanţă şi s-a descoperit că frunzele au
fost "reparate" de către cei cu "degetul mare verde". Voluntarii cu "degetul mare
maro" chiar funcţionau ca "distrugători", plantele răspunzând negativ la
atingerea lor.

208
 Dr. V.HUNT

Dr. V.Hunt a început să studieze Aura la Universitatea California din Los

Angeles. Laboratorul "Câmpurilor Energetice" pe care-l
conducea a găzduit mulţi studenţi cu abilităţi de
clarvăzători, pacienţi cu probleme psihice şi multi alţii.
Dr. Hunt a patentat o tehnică cu ajutorul
electrozilor standard EMG folosiţi pentru a detecta
modificările din câmpul bioelectric pe porţiuni de piele
situate deasupra punctelor chakrelor.
Dr. Hunt a descoperit că modificările culorilor Aurei observate de
mediumuri au corespuns cu cele înregistrate de electrozii EMG. Culorile Aurei
au fost asociate cu diferite unde înregistrate la nivelul punctelor chakrelor. În
acest fel, Dr. Hunt a demonstrat că Aura şi chakrele lucrează împreună în
câmpul energetic uman.
Dr. Hunt a mai măsurat frecvenţa şi amplitudinea energiei în chakre, în
timpul şi după exercitiul fizic: "După aprox 600 de ore de înregistrare în diferite
situaţii, am descoperit că fiecare persoană are un câmp energetic unic, predictibil
şi repetabil, ce se poate caracteriza prin măsurarea culorii, a cantităţii de energie,
prin suprafeţe dominante ale corpului şi prin complexitatea modelului spectrului.
Câmpurile fiecărei persoane au arătat porţiuni unde energia „curgea” mai
liber, mai fluid, în timp ce pe alte suprafeţe, aceasta era blocată."
Potrivit părerii Dr. Hunt, Aura umană, suferă modificări înaintea corpului
fizic: "Prin înregistrarea undelor emise de creier, am descoperit că oscilaţia
tensiunii arteriale, contracţiile musculare şi ale pericardului se produc în câmpul
energetic, înaintea oricăror alte modificări în alte aparate sau sisteme ale
organismului uman".

FRECVENTA CULORILOR

După ultimele studii, totul este format din

vibraţii de energie - propriul corp, scaunul, aerul, apa,
vocea. Fizica cuantică spune că suntem făcuţi din
spaţiu şi unde, din particule de energie. Teoria
câmpului cuantic duce conceptual mai departe şi
afirmă că există câmpuri de energie care
interactionează între ele, iar la fiecare interacţiune
creează particule. Materia solidă este, de fapt, o
energie.
Întreaga scară a câmpurilor electromagnetice sau a undelor este numită
“spectru de frecvenţă”.
Parcurgând ascendent spectrul frecvenţei, următorul nivel este căldura,
apoi sunetul. Fiinţele umane pot percepe sunete de până la 16.00Hz. Deasupra

209
acestui plafon, între 500.000 - 1 milion de Hz, energia este produsă din unde
foarte scurte. Energia sub formă de unde poate “călători” în spaţiu fără să aibă
nevoie de cabluri. Acesta este nivelul la care sunt transmise undele radio şi de
aceea, poţi recepţiona un post de radio cu o simplă antena sau una parabolică,
doar prin reglarea frecvenţei aparatului.
Superioară undelor radio scurte este televiziunea - undele energetice
generate de un transmiţător de televiziune care pot fi receptate de o antenă, de
un satelit. Acesta este nivelul luminii vizibile - lumina pe care o poţi vedea cu
proprii ochi. Spectrul culorilor vibrează de la culorile cele mai slabe până la cele
mai intense: roşu, oranj, galben, verde, albastru, violet şi ultraviolet.
Printr-o coincidenţă culorile tradiţionale ale chakrei apar în aceeaşi
ordine. Este destul de interesant că oamenii au asociat aceste culori specifice cu
chakrele, cu multe secole înainte ca ştiinţa modernă să descopere lungimea
undelor şi spectrul culorilor.
Frecvenţa Aurei este chiar deasupra luminii vizibile, deasupra nivelului de
percepţie a ochilor nostri fizici. Howard şi Dorothy Sun au afirmat că energiile
Aurei vibrează în jurul tuturor vieţuitoarelor, a absorbţiei solare şi a luminii
atmosferice. Lumina este reflectată exact aşa cum o sferă de cristal reflectă
lumina solară într-o multitudine de culori jucăuşe. Aşadar, Aura poate reflecta
culorile pe care le vede psihicul, aşa cum şi curcubeul este reflecţia reală a
luminii prin moleculele de apă.

AURACAMERA 6000

Astăzi, există o noua fotografie a aurei, care este considerata net

superioară celei prin transfer de energie a lui
Kirlian. Cunoscută sub numele de Fotografia
Aurei, această tehnică produce o printare color a
subiectului.
Fotografia redă jumatatea superioară a
subiectului, înconjurat de câmpuri colorate. Este
vizibilă jumatatea superioară a corpului, deoarece
activitatea aurei este mai intensă în aceasta zonă.
În plus, filmarea unei secţiuni mai restrânse a corpului nostru, ne permite o mai
bună observare a culorii, formei, variaţiilor şi a distribuţiei acestora.
Culoarea, forma şi mărimea Aurei indică transformări spirituale şi
emoţionale. Astfel, fotografia Aurei oferă terapeuţilor şi bioenergeticienilor o
unealtă cu ajutorul căreia vor recunoaşte rapid simptomele şi, pas cu pas,
monitorizarea progreselor subiectului pe parcursul terapiei.
Culorile şi stările corespondente energetice sunt: roşu - veselie,
portocaliu/oranj - fericire şi creativitate, galben - disciplină, albastru -
sensibilitate şi solitaritate, verde - comunicare si echilibrare, violet - relaxare şi
alb - spiritualitate.

210
 Fotografia obţinută este imaginea Aurei.
Deşi culorile Aurei se schimbă în funcţie de moment şi situaţie, tehnicile
fotografice se înregistrează pentru analiză în orice moment. De exemplu,
fotografiile realizate înainte şi după anumite influente, întotdeauna vor dezvălui
transformări majore ale culorilor şi formei Aurei. Schimbările culorilor pot
furniza mult mai multe informaţii decât o simplă evaluare a pielii.
Prin evaluarea vizuală a Aurei unei persoane, se poate determina starea
generală de tensiune sau relaxare a individului, echilibrul dintre partea stângă şi
cea dreaptă a corpului, precum şi alte detalii despre emoţiile şi starea de spirit.
Un asemenea exemplu a fost prezentat într-un articol cu fotografii Kirlian,
în revista germană „Estera”. În acest studiu, unui barbat şi unei femei li s-a cerut
să-şi atingă degetele pentru a se realiza o fotografie Kirlian.
Fotografia s-a realizat în aceleaşi condiţii timp de trei săptămâni
consecutiv. Fotografia iniţială a aratat că bărbatul era atras de femeie, astfel, o
coroană roşie albăstruie, strălucitoare şi puternică a apărut în jurul vârfurilor
degetelor. Coroana femeii a arătat că era total dezinteresată. O barieră de energie
s-a format între câmpul electric al femeii şi cel al barbatului.
În a doua săptămână, coroana bărbatului şi-a modificat
forma şi mărimea (mai mare şi mai intensă), dovedind
insistenţă. Bariera din jurul vârfurilor degetelor femeii a mai
slăbit şi au început să apară nuanţe de roşu/oranj (dorinţă sau
plăcere). Această transformare înseamnă că femeia începea
să răspundă semnalelor emise de bărbat.
În a treia săptămână, fotografia arăta două coroane
strălucitoare, sănătoase, intens colorate în roşu, albastru şi alb
- care se întrepătrundeau.
Camera poate să surprindă diferenţele şi îmbunătăţirile ce survin în
câmpul energetic al unui pacient prin fotografii „înainte şi după”, realizate în
timpul şedinţelor de consiliere spirituală. În această situaţie, se făcea o fotografie
înainte şi după şedinţa în care mediumul a activat chakra în corpul subiectului,
care în opinia lui, era sursa problemelor psihice sau spirituale. După şedinţa de
consiliere spirituală, câmpul energetic a fost mai intens în amplitudine şi
frecvenţă, chiar deasupra punctului chakrei.

CULORILE AUREI

Culorile Aurei pot dezvălui o mulţime de informatii. Talente creatoare,

intelect, pasiuni, iubiri prezente, creaţii viitoare şi chiar vieţile anterioare pot fi
văzute prin culorile Aurei dumneavoastra. Culorile sunt, de fapt, vibraţii de
energie ce se mişcă în jurul Aurei. În timp ce fiecare culoare are o anumita
semnificaţie, pentru diverse persoane ea poate însemna altceva.
De exemplu, energie verde într-o Aură, înseamnă că subiectul trece printr-
o perioadă de autodepăşire, dezvoltare şi schimbare. Mai poate însemna că acea

211
persoană este asistent social sau profesor. Interpretarea este redată prin
vizionarea fotografiilor imaginii mentale care sunt ataşate culorilor. Culorile
sunt mărci. Ele pot oferi o idee generală despre ceea ce se întâmplă.
Pentru a identifica starea generală este nevoie de o “minte deschisă” faţă
de ceea ce se analizează, furnizand informaţii valoroase.
Culorile pot reflecta vechi obiceiuri sau amintiri care nu mai sunt de folos
sau rămăşiţe ale unei relaţii trecute. Regula generală este că, ca orice culoare te
face să te simţi strălucitor, fericit şi viu; înseamnă că în acel moment de acea
stare ai nevoie. Dacă culoarea nu face mare lucru pentru starea ta de spirit sau
dacă doar îţi indică ce culoare trebuie să porţi, înseamnă că este o culoare care se
eliberează.
Ceea ce crezi despre anumite culori îţi poate arăta ce ai nevoie să cunoşti
în această viaţă. Îţi place culoarea roz, dar nu îţi place galben? Dacă da, probabil
că galbenul conţine răspunsurile de care ai tu nevoie. Poate fi ceva legat de
emoţii şi energii asociate cu galbenul în discuţie.

De exemplu, galbenul este de obicei culoarea intelectualilor. Această

culoare trimite la claritate mentală. Dacă, copil fiind, unul dintre profesori v-a
subestimat inteligenţa, culoarea galben vă va face să vă reconsideraţi potenţialul.
Mult albastru în propria Aură înseamnă aşteptări, pretenţii mari, judecăţi şi
sentimente puternice.

SEMNIFICATIA CULORILOR AUREI

Datorita faptului că oamenii au simţul văzului foarte

dezvoltat, culorile pe care le văd au un impact puternic
asupra stărilor şi dispoziţiilor lor. Culorile studiate pot
stimula energia, pot face extrem de fericiţi multi oameni sau
chiar foarte nemultumiţi.
Fiecare individ în parte are propriile vibraţii la culori.
Aura poate schimba culorile. Există un set de bază a
culorilor. Acest lucru se poate modifica temporar sau chiar
în mod permanent, dacă au loc experienţe majore.

ROŞU: Forţa voinţei, pasiune, vitalitate, dorinţă, excitabilitate, intensitate

212
a experienţei, activitate, stres, rareori furie.
ORANJ: Creativitate, experienţă bogată, dorinţă, ambiţia de a avea succes,
expresivitate, senzualitate.
GALBEN: Lumina, flexibilitate, originalitate, inteligenta, claritate
mentală, competiţie.
VERDE: Evoluţie, studiu, echilibru, perseverenţă, respect şi iubire de sine,
empatie.
ALBASTRU: Comunicare, unitate, sentimente adânci, pace, dragoste
spirituală, multumire.
INDIGO: Natura universală, clarviziune, intelectualitate profunda şi
spiritualitate, cunoştinţe nelimitate.
VIOLET: Misticitate, încântare, farmec, înţelegere spirituală profunda.
ALB: Motivatie spirituala, expansivitate, rugăciune, unitate.
AURIU: Iertare, bucurie, abundenţă, libertate, încredere.

REPARTIZAREA CULORILOR AURICE IN SPATIU

Fiecare culoare are propriile calităţi şi scopuri. Imaginaţi-

vă un cerc colorat. Fiecare culoare este un anume segment
al cercului. Nici o culoare nu este mai bună decât celelalte.
Fiecare are propriile caracteristici, propriile trăiri.
Partea dreaptă, partea stangă a fotografiei Aurei:
indică latura activ expresivă sau latura masculină,
personalitatea pe care individul o lasă spre exterior pentru a
fi văzută de către ceilalţi. Culoarea în această poziţie este
indicativul personal sau cum ne înfăţişăm noi celorlalţi.
Această parte a imaginii mai dezvăluie trecutul recent. Dacă în această
poziţie nu este nici o culoare, aceasta poate însemna o pierdere sau dorinţa de a
se desprinde de trecut, poate o mutare recentă sau o profundă transformare
personală. O gaură de acest gen poate indica o transformare majoră şi abruptă,
de orice fel.
Partea stângă, partea dreaptă a fotografiei: indică feminitate,
receptivitate, sentimentalism, zona personalităţii care receptează, simte, acceptă
şi îşi imaginează. Culoarea, în această poziţie, este indicativ pentru ceea ce
creează propria persoana în viitorul apropiat. Dacă aici apare o aglomerare de
culori, persoana respectivă va fi foarte concentrată pe acestea în viitor. Lipsa
culorilor în această poziţie, înseamnă o confruntare a persoanei cu amintiri şi
evenimente din trecut.
Centrul fotografiei Aurei, deasupra capului persoanei, indică prin ce trece
acea persoană în momentul prezent. Dacă există o bandă de lumină colorată,
arcuită deasupra imaginii, putem şti care sunt speranţele, ţelurile şi aspiraţiile
persoanei. De exemplu, un arc indigo sau albastru poate dezvălui că persoana
respectivă are aspiraţii spirituale sau artistice. Un arc roşu indică ţeluri materiale

213
în domeniul afacerilor.
Aura spre exterior indică expansiune spirituală, expresivitate,
extrovertire, activitate socială, dorinţă de comunicare, optimism, simţul
aventurii.
Aura spre interior indică concentrare spre interior, sensibilitate, tendinţă
spre solitudine, meditaţie, pace, linişte sau odihnă. Poate însemna nevoie de
exprimare.
TENDINTA VIITORULUI

În viitorul apropiat, spitalele vor fi o combinaţie

între tehnici chirurgicale moderne şi echilibrarea
energiei spirituale. De exemplu, ţi-ai sucit încheietura
mâinii. Intri în spital si un consilier spiritual îţi
evaluează energia. Această persoană instruită în
domeniu, foloseşte echipamente moderne de
vizualizarea a aurei pentru a-ţi evalua afecţiunea.
Practicantul percepe în jurul încheieturii puţin roşu şi puţin albastru. Îşi
plimbă palma în jurul încheieturii tale şi prin Aura ta. Îţi cuprinde apoi cu grijă
încheietura şi te simţi imediat mai bine. Consilierul introduce observaţiile în
computer: "Arată ca un ligament deplasat". Te trimite apoi la Radiologie pentru
a identifica eventualele fracturi.
Apoi urmeaza CRM - Camera de Rezonanţă Magnetică. În viitor, CRM-ul
va reda pe un monitor nu numai corpul fizic, ci şi energiile din jurul acestuia,
sub formă de culori. Pe un monitor 3D, se va vedea o entorsă, un ligament
deplasat, înconjurat de nori de culoare roşie. Medicul va aplica o procedură
mecanică blândă pentru a repoziţiona corect ligamentul.
După repoziţionare, pe monitor se va vedea că în jurul încheieturii apar
câteva culori mai reci. Un tratament homeopat îţi va fi prescris pentru a-ţi calma
durerea şi a reduce inflamaţia. Tot medicul te va sfătui să vorbeşti cu un
consilier spiritual pentru a afla cauzele producerii accidentului.
Împreună cu consilierul, vei afla că în subconştientul tău îţi doreai să te
accidentezi pentru a putea sa-ţi iei o zi liberă de la serviciul tău stresant şi
plictisitor, pe care de fapt îl urăsti. În final decizi să-ţi cauţi un alt job, care să te
reprezinte în mai mare măsură, o poziţie în care să te simţi mai bine, şi de ce nu
să te şi distrezi?!
În viitor, un medic generalist, va putea folosi culorile de pe un panou
pentru a face informaţiile mai uşor de înţeles pacienţilor săi. Acest sistem poate
ajuta oamenii sa vadă ce se întâmplă în spaţiul lor personal, ceea ce ar putea
însemna pentru ei primul pas spre transformare.

214
BIBLIOGRAFIE:
Alfred, Jay, “Our Invisible Bodies: Scientific Evidence for Subtle Bodies”,
Trafford Publishing Baltz, Jennifer and Carl Edwin Lindgren. Aura awareness:
What your aura says about you. Nevada City, CA: Blue Dolphin Publishing.
Brennan, Barbara Ann, Hands of Light : A Guide to Healing Through the
Human Energy Field, Banta Brennan, Barbara Ann, Light Emerging : The
Journey of Personal Healing, Bantam Cayce, Edgar, Auras, ARE Press.
Kilner, Walter J., The Human Aura, Citadel Press Krippner, Stanley and Rubin,
Daniel, The Kirlian Aura: Photographing the Galaxies of Life, Anchor Press.
Doubleday Larson, Cynthia Sue, Aura Advantage, Adams Media Leadbeater,
C.W., The Chakras, Theosophical Publishing House.
Carl Edwin Lindgren. Capturing your aura: Integrationg science, technology,
and science. Nevada City, CA: Blue Dolphin Publishing.
Carl Edwin Lindgren. A review of Aura imaging photography by Johannes
Fisslinger. Journal of Religion and Psychical Research.
Carl Edwin Lindgren (1995 Jan.). Capturing your aura on film. Fate Moss,
Thelma, The Body Electric: A Personal Journey into the Mysteries of
Parapsychological Research, Bioenergy, and Kirlian Photography, Los
Angeles, J.P. Tarcher.
Panchadasi, Swami, The Human Aura. Astral Colors and Thought Forms,
Advanced Thought Publishing, Chicago.

* cercet. şt.
** cercet. şt., Centrul de Tehnologii Bioinformationale, Compania NEOTEK

215
 CORELAŢIA DINTRE SALARIAT (MEMBRU)
ŞI ORGANIZAŢIE

Col. (r) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU*

Abstract
Individual spirit evolves from a state of body, mind, intellect, and then the individual
have the three gotten together in the state of soul, and finally, in the state of spirit.
Organizational spirit appears, analogues to the individual stages, as Re-Active, Responsive,
Pro-active, Inter-active, and finally, Inspired.
The correlation between the individual and organizational manifestations of spirit, as
Harrison Owen has told us, appears as Body – Re-active organization; Mind – Responsive
organization; Intellect – Pro-Active organization; Soul – Inter-Active organization, and
finally as Spirit – Inspired organization.

Studierea corelaţiei dintre individ şi organizaţia din care face parte trebuie
să se facă într-o manieră holisitcă, integratoare deoarece orice individ trebuie să
aibă un scop în viaţă (în caz contrar individul acela nu ar fi un om adevărat)
pentru care să-şi utilizeze puterea minţii, a spiritului şi trupului nu numai în
folos propriu ci şi pentru propăşirea organizaţiei sale.
În sens metafizic această corelaţie nu poate fi percepută cu simţurile
noastre deoarece acest fenomen sociologic este rezultanta acţiunii unui număr
mare de factori dintre care câţiva sunt esenţiali, o parte sunt principali, unii sunt
secundari, iar alţii nesemnificativi. Alături de cauzele principale (esenţiale) care
determină corelaţia, mai sunt şi altele neesenţiale (secundare), greu de identificat
şi de măsurat însă a căror influenţă (acţiune) cumulată poate determina
substanţial modul de manifestare a corelaţiei studiate. De exemplu, între
încadrarea cu personal (totalitatea salariaţilor unei organizaţii) şi rezultatele
obţinute de organizaţia (firma, instituţia etc.) respectivă există o legătură directă,
dar care nu este unică. În organizaţiile economice, sau în cele de învăţământ, se
manifestă nu numai relaţii determinate ci şi altele funcţionale, atunci când
relaţiile dintre cauze şi efecte se exprimă univoc, denumite relaţii de tip statistic
şi descrise de anumite legi statistice.
Termenul sau noţiunea de corelaţie provine din limba latină (corelatio)
însemnând „relaţie cu” şi exprimă legătura sau relaţia reciprocă dintre două ori
mai multe proprietăţi/caracteristici ale fenomenelor sau proceselor complexe.
Dar legile sociale (care guvernează societatea umană) nu sunt obiective ca legile
naturii şi totuşi s-a constatat că şi acestea acţionează în afara voinţei oamenilor.
În România, Leonida Colescu a pus în evidenţă legătura dintre căsătorii şi
starea economică a ţării (Mişcarea populaţiei României în anii 1901-1903,

216
Bucureşti, 1911) demonstrând grafic că cele două procese sunt legate, sunt
corelate [1].
Un asemenea demers necesită o echipă de cercetători, investigaţii
laborioase şi un timp îndelungat, ceea ce ne-a determinat să alegem o altă cale şi
anume folosirea unor cercetări, mai precis a rezultatelor unor cercetări şi în
primul rând cele ale lui Harrison Owen [2]. Acesta a ajuns la concluzia că
învăţarea nu e altceva decât evoluţia conştiinţei şi de aceea rolul central al unei
organizaţii, ca o comunitate a învăţării, este de a facilita această creştere a
conştiinţei, atât a indivizilor cât şi a manifestării colective ceea ce poate fi
numită „conştiinţa organizaţiei”. Mai demult se vorbea despre corpuri ale
cunoaşterii, abilităţii şi atitudini, ca piese/elemente ale învăţării, dar astăzi toate
acestea cer un context care e de fapt starea sau nivelul conştiinţei realizate de
organizaţie şi de indivizii ce fac parte din ea.
Thomas Kuhn explica teoria sa (Structure of Scientific Revolutions) în
care dezvoltarea ştiinţei nu s-a produs linear ci mai ales prin unele salturi de
schimbare a paradigmelor.
Aşa, de exemplu, în Babilon, cu mii de ani în urmă, Pământul era
conceput ca un disc plat având deasupra ca acoperiş, o semisferă, cu stelele
lipite pe ea, ca nişte diamante – aceasta a fost paradigma Babilonului. La această
paradigmă erau ataşate o serie de cunoştinţe, priceperi (iscusinţe, abilităţi) şi
atitudini.
Dar, cu timpul au apărut unele discrepanţe, care nu se potriveau cu
paradigma, privite ca excepţii de la regulă. Când excepţiile s-au înmulţit şi au
devenit mai multe decât regulile a fost necesară o altă paradigmă – cea a lui
Copernic în care fenomenele şi obiectele au căpătat un sens raţional, dar au
trebuit să fie modificate vechile cunoştinţe, deprinderi şi atitudini.
De la paradigma lui Copernic s-a trecut apoi la cea a lui Galileo Galilei,
care a fost acceptată şi utilizată până la apariţia paradigmei lui Newton. Dar, în
sec. XX Einstein a elaborat teoria relativităţii şi a apărut paradigma lui Einstein.
Rezultă că învăţarea se produce în două feluri: învăţarea normală şi
învăţarea înaltă, care se practică atunci când se schimbă paradigmele. Învăţarea
normală are loc între 2 paradigme şi constă în lămurirea conceptelor şi teoriilor
ce decurg din ultima paradigmă apărută.
În demersul nostru am acceptat ideea că învăţarea înseamnă transformare,
rolul comunităţii de învăţare fiind de a facilita această transformare (evoluţia
conştiinţei).
În continuare este nevoie de a explica treptele conştiinţei sau nivelele
conştiinţei în corelaţie cu procesul de învăţare urmând cu atenţie modul cum
călătoreşte şi se dezvoltă spiritul omului. Fiecare dintre noi are minte, spirit şi
conştiinţă, prin care se deosebesc fiinţele umane de celelalte fiinţe de pe Terra.
Oamenii pot avea spiritul de echipă şi conştiinţa de echipă, dar mai utilizată şi
mai pe înţelesul nostru se pare că este expresia/sintagma de spirit de echipă.

217
 Spiritul evoluează (se dezvoltă) întrucât copilul porneşte de la un spirit
incipient, spiritul creşte o dată cu copilul şi apoi cu tânărul care se maturizează
şi devine spirit, adică ceea ce îl reprezintă pe om, pe fiecare dintre noi. Treptele
devenirii noastre spirituale sunt reprezentate în figura nr. 1 şi trebuie citite de jos
în sus în următoarea ordine: corp, minte, intelect, suflet şi spirit.

SPIRIT

SUFLET

INTELECT

MINTE
(MEMORIE)
CORP

Fig. 1 – Treptele devenirii spirituale a omului

Harrison Owen spune că orice spirit apare pe lume ca un corp, bineînţeles

un corp de bebeluş. Operând la nivele de corp, spiritul, respectiv conştiinţa
acelui copil se limitează la nevoile de bază/esenţiale ale omului (respiraţie,
mâncare, căldură etc.). Din nefericire există oameni care şi-au petrecut întreaga
viaţă la acest nivel şi nu au putut să evolueze din cauza unor boli.
Dacă spiritul evoluează de la corp ajunge la stadiul de minte, ca
manifestare a spiritului, în care omul găseşte cuvintele potrivite pentru a defini
realitatea şi a gândi/a raţiona. Dar, în acest stadiu, omul nu înţelege tot ceea ce-l
înconjoară căci mintea sa are limite.
Pentru a depăşi această limită este nevoie de evoluţie către următoarea
transformare a omului în intelect, care ne dă puterea de a fi conştienţi de
calitatea gândirii noastre. Intelectul este de fapt o formă de manifestare a
spiritului ca fiinţă raţională, care meditează, care reflectă, care există într-un
corp şi are gânduri şi care are capacitatea de a se mişca dincolo de gândurile de
moment spre un viitor imaginat (de înţelepciune). În această etapă, a spiritului ca
intelect, autocunoaşterea este prezentă, dar pericolul este acela că, noi tindem să
rămânem încuiaţi în acel eu – înţeles ca intelect, adică noi suntem prea mult în
capetele noastre în defavoarea relaţiei noastre cu corpul şi mintea noastră. În
această stare omul tinde să separe corpul de minte şi apoi îi este foarte greu să le
adune împreună din nou [2].
În stadiul de suflet, spiritul le integrează pe ambele (mintea şi corpul) şi de
aceea Owen consideră că sufletul este spiritul care se manifestă ca integrator al
corpului (trupului), minţii şi intelectului. Dar, tot el spune că ar fi bine ca acest
spirit (cu tot cu trup, minte şi intelect luate împreună) să se ridice şi să se înalţe
spre cer pentru a deveni spirit cu adevărat, astfel încât să nu fie limitat la „acum

218
şi aici” şi să privească dincolo de timp şi spaţiu. Unii numesc această scânteiere-
inspiraţie (a fi în spirit), dar Owen o numeşte „ca fiind orice noi putem fi – care
este spirit” [2].
De aceea a şi apărut ideea că „omul nu este, ceea ce este ci ceea ce crede
el că este”. Organizaţiile pot fi privite/considerate şi ca o evoluare/dezvoltare/
transformare a cuantumului de conştiinţă sau a spiritului. Deja ne este familiară
expresia de spirit organizaţional, dar Owen introduce expresia: „învăţarea
organizaţională ca evoluţie a conştiinţei” („Organizational Learning as the
Evolution of Consciousness”). Există o analogie perfectă între stadiile
individului (omului) sau stări ale conştiinţei (spiritului) şi stările organizaţiei:

INSPIRATĂ

INTER-ACTIVĂ

PRO-ACTIVĂ

ÎNŢELEGĂTOARE

REACTIVĂ

Fig. 2 – Stadiile organizaţiei, prin similitudine cu stadiile individului

Bineînţeles că şi în această figură se va citi de jos în sus, la fel cum s-a

procedat şi la figura nr. 1. Spiritul organizaţional apare la început ca re-activ şi
se manifestă prin idei mari, multă energie, dar prin înclinarea către reinventarea
roţii. Această înseamnă că deşi organizaţia face ceva, cheltuieşte prea multă
energie şi dacă nu se va strădui să facă ceva mai inteligent, va deveni foarte
curând epuizată şi va da faliment.
Folosind cuvintele pentru a defini ce face organizaţia, aceasta devine
înţelegătoare, în sensul că toate lucrurile sunt aşezate pe rafturi şi când un client
cere biscuiţi, vânzătorul înţelege şi-i dă aceluia exact ceea ce a cerut.
În acest stadiu cei din organizaţie nu înţeleg de unde vin biscuiţii sau ce va
face clientul cu biscuiţii dar ei vor găsi imediat ce li s-a cerut. Totul va merge
bine cât timp cuvintele coincid cu realitatea dar când se produce o schimbare
este necesară înţelegerea, adică să se meargă dincolo de cuvinte, la rădăcina lor
(în trecut) şi la potenţiala lor aplicare (în viitor) [2].
Organizaţiile pro-active sunt nu numai raţionale ci şi capabile de a
planifica (într-un viitor imaginat). Prin analizele care le fac, ele înţeleg ce
înseamnă procesele, lucrurile şi fenomenele întrucât au manageri raţionali, care
fac planuri strategice şi concep structuri. În acest stadiu organizaţional există o
logică pentru orice şi toate acţiunile şi activităţile sunt logice. Organizaţia
aceasta va funcţiona foarte bine atât timp cât lumea rămâne aşa cum era

219
înţeleasă de oamenii organizaţiei. Dacă lumea se schimbă logica organizaţiei nu
mai are sens, pentru că organizaţia a uitat de client, de nevoile acestuia, de
transformarea lui, de parcă organizaţia ar fi creat lumea şi nu invers. Ca urmare
există, în acest stadiu, două posibilităţi pentru organizaţie: dezvoltarea ei sau
evoluţia spre un nivel superior care înseamnă organizaţia inter-activă. Aceasta,
zice Owen, este manifestarea spiritului care nu trăieşte doar pur şi simplu într-o
lume a raţionalităţii şi abstractului ci interacţionează cu lumea şi inventează şi
distruge structuri pentru a se corela cu acea lume schimbătoare. Deci organizaţia
trebuie să găsească o cale, din o mulţime posibilă, pe care s-o aleagă sau s-o
inventeze pentru a interacţiona cu lumea. Această organizaţie va avea încă o
formă, o structură şi mai trebuie să evolueze mai departe către stadiul de
organizaţie inspirată, în care timpul nu mai este atât de important, iar
performanţa întrece/depăşeşte capacitatea tehnică, ceea ce înseamnă că este
inspirată. Putem vedea aceasta în performanţa unei orchestre simfonice, când
aptitudinile/priceperile tehnice se transformă în muzică pură, sau când o echipă
de cercetare depăşeşte posibilităţile ei aşteptate (tradiţionale, normale) şi zboară
(îşi ia zborul) la înălţimea ideilor şi realităţilor la care nu s-ar fi putut nici măcar
gândi înainte.
Într-un asemenea moment, spune Owen, într-un mod în care cunoştinţele
raţionale nu ne-ar fi permis niciodată, constatăm că aceasta e calea care trebuie
urmată.
Relaţia dintre manifestările spiritului individual şi organizaţional este mai
mult decât analogă, fiind chiar corelativă, după cum afirmă Owen. El spune că
noi suntem şi noi devenim ceea ce suntem, în relaţie directă cu organizaţiile din
care facem parte. Prin acelaşi simbol (semn), organizaţiile noastre reflectă starea
evoluţionară a indivizilor care fac parte din acestea. Corelaţiile dintre
manifestările spiritului individual şi organizaţional se prezintă ca în tabloul
conceput de Owen (fig. 3).

Stadiile de evoluţie ale:

Nr.crt.
Organizaţiei Individului
5. Organizaţie inspirată Spirit
4. Organizaţie inter-activă Suflet
3. Organizaţie pro-activă Intelect
2. Organizaţie plină de înţelegere Minte
1. Organizaţie reactivă Trup (Corp)

Fig. 3 – Corelaţiile dintre organizaţie şi individ [2]

O organizaţie care a atins stadiul de proactivă (nivelul proactiv) este locul

familiar pentru indivizii care există la nivelul de intelect (nivelul spiritual de
intelect). De regulă, fiecare dintre indivizii acelei organizaţii este un intelect,
adică a ajuns la stadiul de dezvoltare de intelect. Unele organizaţii vor fi

220
provocate şi puse sub semnul întrebării de câte un individ care se manifestă ca
suflet (care a ajuns la faza de evoluţie a spiritului corespunzătoare sufletului),
dar va fi trasă înapoi de unii indivizi de nivel minte sau de nivel corp (trup).
Dacă o persoană de nivel intelect are şansa să fie admisă într-o organizaţie
interactivă atunci ea va fi provocată să se ridice la nivel suflet şi chiar va fi
ajutată de organizaţii pentru a evolua.
Prin urmare, transformarea (evoluţia) organizaţiei şi transformarea
individuală (individului) nu sunt în relaţie de subordonare: primul-secundul ci
sunt în corelaţia: „amândoi împreună şi toţi în acelaşi timp” („both together and
all at once”). Punând în discuţie faptul dacă noi trebuie să ne transformăm ca
indivizi înainte ca noi să putem să transformăm organizaţia înseamnă că pierdem
din vedere esenţialul. Iar esenţialul este că organizaţiile şi indivizii se vor
transforma, respectiv vor evolua împreună sau nu vor evolua deloc.
Eu, de exemplu, am evoluat împreună cu Universitatea Naţională de
Apărare „Carol I” şi am ajuns împreună la stadiul de suflet, respectiv de
organizaţie inter-activă, fiind deja gata de a ne lua zborul şi a deveni spirit,
respectiv organizaţie inspirată, ceea ce înseamnă de fapt ultimul şi cel mai înalt
stadiu de dezvoltare sau evoluţie.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Alexandru Isaic-Maniu, În căutarea optimului, Editura Albatros, Bucuresşti,

1985, pp.206-211.
[2] Harrison Owen, Learning as transformation, http://www.context.org

* Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

221
 PARANORMAL ENERGO-INFORMATIONAL
PHENOMENA
IN THE SPHERE OF CREATIVITY

Traian D. STĂNCIULESCU*

Abstract
Lucrarea prezintă într-o succesiune logic structurată o serie de manifestări
paranormale în sfera creativităţii umane, istoric exemplificată, şi formulează un ansamblu de
explicaţii posibile, întemeiate pe contribuţiile recente ale teoriei cîmpurilor energo-
informaţionale, respective ale biofotonicii.
Cuvinte cheie: creativitate, paranormal, rezonanţă, performanţă, ipoteze explicative.

The association of creation moments of the creative discourse with the

transcendental, supra (sub)conscious mind or paranormal, is evident from the
conclusions of three interpretative approaches.
1. In the acception of the creationist doctrines, on starting with the archaic
(mythical) up to the contemporary (theological) ones, the real creative action is
allowed only to the Divinity. On the “vertical” axis Divine Creator – human
being, the idea of creation acquired a double significance, namely:
a) either as an “up – down” relationship, of the Creator with the
“creature”, a hypostasis in which the freedom of creation of the human being is
completely subjected to the divine will;
b) or as a “down – up” relationship in which the man’s freedom of
creation is limited to the argumentation or to the eulogy of the divine work.
2. The presence of the abyssal resources of the subconscious mind in the
process of creation has been ignored in the long period of immaturity of the
science of the mind. The development of this process has been incorrectly
associated only to the realities which are “external” to the creative being. It was
only at the beginning of the century when the psycho-analysis could explain the
paradoxical moments of creation as a result of a process of detensioning –
sublimation of some hidden psychical stresses, accumulated in circumstances
and times often ignored.
3. Events which took place at the extent of creation in really exceptional
conditions, engaging psycho-informational dimensions found beyond the
explicative power of the traditional psychology or psycho-analysis, accredited
more and more the belief that the creative, act “can be a phenomenon partially
determined by both paranormal cognition and paranormal causal influences” [cf.

222
Godefroy, 1976: 162]. The universe of such creative manifestations represents
the object of interest of parapsychology, the experimental science of the non-
elucidated psychic phenomena, psycho-biophysics, psycho-energetics or
psychotronics, as it has been recently called. These denominations have the task
of outrunning the unjust placing of parapsychology in the sphere of irrational by
the dogmatic advocates of “scientific materialism”. In fact, on trying to get
closer, explicatively, to the “white sones” of the human knowledge which exist
at the boundary between “sensible” and “supra-sensible”, this discipline – more
and more rigorously set up – tends to become that “metaphysical physics” (Jean
Charon) of which the future has a fundamental need.

I. Paranormal creative phenomena: some known examples

We have to admit that – unlike other categories of “paranormal”

manifestations, on starting from telepathy and telekinesis up to pre-cognition
and “survival of the spirit” which were constantly studied – the sphere of
creativity was not until now the object of a systematic research by the
parapsychology specialists. That is why with the aim of associating possible
rational explanations we shall mention - from the specialized literature - some
categories of “psi” phenomena which took place in the universe of the human
creation.
(1) Exceptional manifestations of some “simple” aptitudes, directly or
indirectly engaged in the creative approach such as for instance.
a) The phenomenon of hypermnesy [Tocquet, 1967: 65-66] aims at the
assimilation and faithful reproduction of a great deal of information, of some
events or facts, unconsciously or consciously mastered in a more or less distant
pats. In the history of this phenomenon, the have been registered many cases of
involuntary or voluntary hypermnesy, foreshadowing superior or intellectual
(creative) performances. This it would be enough to mention the play-writer
Racine – capable of reciting entire tragedies only after one reading - the
historian Nicolae Iorga – capable of reproducing pages from books which he
seemed only to look through (in fact his vast bibliographical notes was often
written only by quoting them from memory), or the linguist Gasparo
Mezzofanti, the man who knows 140 languages (54 as if a native-speaker) and
72 dialects.
In the sphere of the same phenomenon we could also include the
performance of the prodigal computer-men (such as, for instance, Paul Lidoreau
who, in front of many scientists, mentally performed, besides other problems,
the addition of 10 numbers each having 36 figures randomly chosen), or of the
great chess players capable both of reproducing from memory entire games and
of playing “blind games” without looking at least once at the chess table (e.g.
Alehin often gave simultaneous fames with 32 parteners).

223
 b) The phenomenon of “aprioristic” (holistic) knowledge allows the
correct grasping of the solution of a very complex problem (theoretical or
technical), not directly studied. It is well-know the aptitude of the famous plane
designer A. Tupolev to find almost instantaneously ar error in a long series of
complicated calculations at whose elaboration he did not take part [Komarov,
1978]. Similarly, we can note the case of those super-technicians capable of
localizing - on a strictly intuitive level - the malfunction of one out of many
thousand circuite in a macrocomputer.
(2) The precocious manifestation of some “complex” creative aptitudes is
sometimes present at an age and under conditions which, normally, would not
have permitted them. This kind of examples is better visible in some domains
[Voronoff, 1967: 107-111].
a) In music, it is known the fact that Mozart was playing piano when 3
years old, composed his first concerto at hapsichord when 4, and at the same
age, demonstrated the incredible fact that he could play the violin without
previously learning to do so. Unusual precocious musical aptitudes were also
proven by Beethoven, Weber, Grotech, Schubert, Mendelsohn et alt.
b) In mathematics, it is well-known the case of Frederic Gauss who eas
calculating and solving numerical and geometrical problems when 3, and that of
Blaise Pascal who, when 12, rediscovered the basic principles of geometry and,
when 16, wrote an essay on cones.
c) In scientific research, this precocious performances of d’Alambert,
Maupertuis, Condorcet et alt, assured them the election in the French Academy
at ages varying from 20 to 30. Recently, an American, Bobby Gordon, passed
magna cum laude his doctoral thesis in chemistry when only 11.
d) In literary creation, among the precocious geniuses we can mention
Goethe who, when 3, had an acute feeling of the beauty, when 9 was reading
and writing in a few languages, and V. Hugo who wrote Irlamene when 15.
e) Unlike the domain of the abstract creative activities, more adequate for
some precocious manifestations, this precocious ness is less obvious in the
domains of painting and sculpture where some practical abilities are needed.
However, one can mention here the names of Vernet, Rafael, Michelangelo,
Titian, Rubens, Picasso, Dali and of Bernini or Grasset, respectively, who all
started their careers when between 8 and 13.
3. The phenomena of simultaneity in the universe of the technical and
scientific creation define the “psi” manifestations of the creative relationships
between general, particular and singular.
The history of the scientific creation known many cases when the same
discovery was made by two or more researchers working independently one
with the other. The studies of psycho sociology of science accomplished by
Robert Merton record that out of a sample of 264 such cases, 179 were doublets,
51 triplets, 17 quadruplets, 6 quintuplets, 8 sextuplets, 1 septuplet and 2
nonuplets. It is famous the case of the energy conservation principle, discovered

224
almost at the same time by 16 researchers who were isolated from a spatial an
geographical view point [Merton, 1965: 40].
Another strange coincidence is the registering at the patent offices in the
great cities of the world of many applications for similar patents coming from
different inventors. The statistical study of this category of phenomena reveals
another strange aspect, namely, after the first temporal “recording” of a certain
solution, the others – identical or very similar with the first one – follows one
after another with a more and more accelerated frequency is why seems that the
answer to the great problems of the world “always floats in the air”.
(4) Phenomena of activating the latent creative resources by the method
of the hypnotic suggestion were applied by specialists to some different
profoundness and complexity levels. For example:
a) The experiments of Janet and Rochet made evident the phenomenon of
cryptomnesy, of starting some availabilities acquired during the past in forgotten
or ignored circumstances (e.g. the usage of a language learnt in childhood but
forgotten ever since). Difficult to explain by conventional means is the case of
Helen Smith who once when sleepwalking started speaking in Sanskrit, although
she had never had the opportunity to learn it [Flournoy, 1900: 104].
b) The experiments of doctor Vladimir Raikov [Ostrander, Schroeder,
1973: 201-219] employed the method of “artificial identification” to stimulate
the creativity of some students from the Academy of Fine Arts. On suggesting
by hypnosis that they were the reincarnation of famous painters (Rafael, Repin),
Raikov obtained a sensible gift augmentation of his subjects. Similar
experiences have been successfully done in the sphere of the technical and
scientific creation.
c) On suggesting to his pacients the hypnotic state of temporary
regression, the psychiatrist Stanislav Grof “mapped” three levels of the human
existance, namely, (1) the psychodynamic level comprising the assembly of the
suppressed feelings of the subject liable of “creative sublimation”; (2) the level
of perinatal experience, comprising the realistic or symbolic reliving of his own
birth; (3) the transpersonal level of the cosmic, transcedental relivings, difficult
to integrate in the limits of the rational thinking.
By their holistic-experiential components all these attempts to transgress
the temporality are subordinated to the actional imperatives of the “New Age”
stream: the releasing of the blocked energies, immobilized in emotional
psychosomatic symptoms and the transformation of the “stone-still energetic
equilibrium” in a “river of creative living” [Wurtz, 1992: 197-198].
(5) Phenomena of complex creation are sometimes manifested in a state
of trance or wakefulnese, under the “sign” of an objective external inspiration.
a) A first group of such phenomena is represented by the experiments with
subjects lacking the education necessary for a certain domain of creation. It is
well-known the example of Rosemary Brown, a simple British woman, without
any musical training, who was capable – in a state of trance – to “make the

225
transcription” of more than 600 scores in the style characteristic to Chopin,
Liszt, Beethoven et. alt. [Celan 1991: 52-54]. Also in a state of trance, the writer
Victorien Sardou revealed a strange skill as a sketcher, completely ignored
during the wakeful state. In painting, it is well-known the example of the miner
Augustin Lesage who pushed by some mysterious “voices from beyond”
abandoned, when 35, his profession to become one of the most interesting
“stylists” of the beginning of the century. In literature, it is famous the name of
the printer Thomas James, “commissioned” to finalize – by “automatic
transcription” – the last novel of Charles Dickens, remained unfinished after the
author’s death [Hemmert, Roudene, 1976: 151-156].
b) A second category of phenomena is defined by the experiments with
educated subjects manifesting personal creative aptitudes. One should note in
this sphere of “experiential” livings, the presence of Socrates’ “daemon”, of Van
Helmont’s “genius or of Byron’s, “specter”, Mozart was often obliged to tell the
people around him: “Don’t talk, don’t disturb me; one sings in my ear and I have
to put down the notes”. The phenomenon of “creative inspiration” often invaded
Rachmaninov: “All instruments were playing together ... These were not only
isolated fragments, but an entire work” [Hemmert, Roudène, 1976: 216]. For
B.P. Haşdeu, the mediumistic communication with his daughter Iulia,
constituted an opportunity to “transcribe” some poems of great sensibility and to
accomplish the Cîmpina Mausoleum (Romania) [Haşdeu, 1990: 9].
The possibility of “transcendental” communication was the object of a
conference of am engineer, C.W. Meek, held in Washington in 1982, an
opportunity to present the result of the technical co-operation between the
human thinking and the transhuman spiritual entities, namely, the “Spiricom”
technical system which allowed – by “ethero-electro-magnetic” means – the
communication with an American scholar who died in 1962 [Celan, 1991: 53].
As an argument to support “the autonomy of the individual spirits” one
can speak about the extra-corporality experiments of Karlis Osis and Janet Lee
Mitchell [Wolman, Ulmann, 1986: 341] with the painter and writer Ingo Swann,
capable of “traveling clear-sightedness”, practically instantaneous visualizing of
any desired place on Earth or even in the outer space. Such visions, appearing as
well during drug-taking (let us remember that almost every genius used one drug
or another as a “stimulus”), constitute themselves in powerful sources of
“creative inspiration”. It might be, as C. Kerneiz puts down, that this inspiration
should be only a “more or less “astral dedoubling”, being an unconscious and
hidden (passive) phenomenon, a reason for which the ancients used the same
name for both poets and fortune tellers, namely, yates” [1990: 65].

II. Some possible explanations of the parapsychical creative performances

As we have already suggested, if only one of the numerous experiences

considered as "paranormal" in the history of human creation would prove right,

226
it would involve the adequate modification, maybe even the total restructuring
of creatology. The fact that many of the manifestations included in the area of
interest of parapsychology became widely known, being certified by well known
specialists from different areas of activity, calls for their research with the means
of scientific rationality.
Classical attempts at explaining the creative potential were more or less
subordinated to this requirement, being hallmarked by the disputes among the
following theories:
(a) The transcendental theory considers creativity as a “given of divine
grace”, bestowed only on the “chosen” ones. Being under the influence of
“muses” from suprasensitive spaces, the creator would only have the passive
mission of receiving the original messages of the transcendental sources.
(b) The predeterminist theory supports the total dependence of the
creative manifestations on the heritage coming on the line of the informational-
genetic accumulations, believing that a genius is the result, and not the “fruit” of
the evolution of a whole genealogical tree.
(c) The ambientalist theory considers that the creative aptitudes of the
individual – being “acquired” and not “inborn” – are exclusively determined by
the socio-cultural context that characterizes the becoming of the human being.
According to such an opinion, the control of the environment – through
education, for instance – could lead to the accomplishment of the desired level
of maximum creativity for each individual. This is how Balzac of Edison’s
statement that talent would be 1% “inspiration”, the rest of 99% being nothing
else but ‘perspiration’, that is the effort of instruction, practice etc. should be
understood.
The contemporary researches related to the psychology of creativity
suggest that there can be traced a natural mediating line between the “inborn”
and the “acquired”, in the sense that “education and practice can push the limits
imposed by heredity” [Stoica, 1983: 32]. On the other hand, by researching the
phenomenon of apriorism (“given”), the “parapsychical” and the “paraphysical”
disciplines propose unconventional explanations, which are, however,
susceptible of integration in the scope of the scientific rationality.
Trying to compensate for a certain lack preoccupation of creatology, we
shall try – by researching the “exotic” categories of phenomena met in the area
of ingenious creation [Stănciulescu, 1993] – to associate plausible explicative
hypotheses to them, whish already been formulated for broader situational
contexts. Thus:
(1) As we have already seen, the exceptional manifestations of some
“simple” attitudes, directly or indirectly engaged in the creative approach aim at
the phenomenon of hipermnesy (voluntary or involuntary memorization of a
large quantity of data, information, facts etc.) and the phenomenon of holistic
knowledge, permitting the aprioristic discovery of an unknown problem.

227
 The capacity of the human being of accurately updating apparently
forgotten information, in various circumstances of life or even death (see the
phenomenon of reviewing the smallest details of an existence within a few
seconds [Moody, 1977]) generated a whole range of explicative attempts,
coming either from the “esoteric” disciplines or from the “rationalist” ones:
psychology, psychiatry, biophysiology, physics etc. Despite the terminological
differences, a common idea can be found in all these attempts: that memory does
not only have the brain as a physical support, but also the vibratory field
generated by the whole activity of the brain. According to the two subfields, we
distinguish a “conscious” (voluntary) memory and a “subconscious”
(involuntary) one, functioning at the level of the vegetative system, and an
“un(sub)conscious” (involuntary) one, abyssal, from the bio-psycho-field level.
Voluntary memory represents the effect of the bio-chemical-physical
activity developed by the brain at synaptic level, meant to insure the release
“upon order”, like a supercomputer, of the essential information, necessary to
the human being. The fact that, as testified by experimental neurology [Schiff,
1991: 37], memory “resists” even after destroying large portions of cerebral
mass, suggests the following two conclusions:
a) the mnesic function is distributed at the level of the whole brain (2% of
the cerebral substance being enough to ensure the holographic image of the
whole [Schiff, 1991: 37]);
b) the existence of a trans-substantial cerebral mechanism, able to permit
the manifestation of the “long term” memory, of the “abyssal” memory.
The functionality of this secondary type of memory (aurical, mental,
morphic or resonating, the memory of the “causal body” of the “superego”, as it
is often called) can be revealed from the researches of the neurosurgeon Karl
Pribram [1971]. On the background of the holographic theory developed by
Denis Gabor, Pribram argues the possibility of keeping the information in the
“mnesic waves” (interfering specters of Fourier type) of the vibrating field
generated by the whole bioelectrical activity of the brain. These informational
structures, maintained latent, can be actualized (translated at the level of cerebral
activity) through a resonance mechanism triggered by the substantial vibrators
from the brain. Such a valuable intuition can only now be supported, through the
“biological lasers” theory, which explains both the generation of laser (polarized
light, monochromatic coherence etc.) “biological light” (bioluminescence), and
the “bio-technical” instruments (cell, organ or organism as a whole) similar to
technical lasers, which permit the generation of the mental holograms.
If attention represents the psychic stimulus generating “conscious”
memory, emotion represents the triggering cause of the “sub(supra)conscious”
memory. At the level of the creation process, both mechanisms are engaged: the
first one in the analytical-experimental knowledge, the second, in the holistic-
experiential knowledge.

228
 This last type of knowledge is also responsible for the manifestation of
the phenomenon of “spontaneous” solving of some complex problems. A
mechanism of “informational resonance” is instituted, this time between the bio-
psychic field of the human sensor and the vibrating field of the reference system
(the ensemble of electrical micro-resonators in the case of computer circuits, for
instance), where any dysfunction can be relatively accurately seen (localized). In
the case of theoretical problems (finding an error in a long range of complex
conceptual relations), the explanation also imposes – besides semantic variety,
postulating the intuitive localization of some malfunctions in the overall
coherence of the reference scientific “text” – the complementary considerations
of the hypothesis of “form waves” [Foye, 1975]. According to this hypothesis,
not only objects (three-dimensional entities) could generate low frequency
undulatory fields (emphasized by radiesthesic practices), but also the
(biodimensional: drawings, images etc.) symbols. The concentration of the
suprasensitive subject on an image permits the “recognition” and the holistic
evaluation of the functionality of the whole (finding an error in an ensemble of
calculations, for instance), the recording and even the transmission towards
another receptor of the wave front specific to the respective symbolic “text”
[Ostrander, Schroeder, 1973: 452]. Human conscience appears thus, both at
micro- and macro-phenomenal scale as a “translator of frequencies that analyzes
preexisting patterns by holistic resonance” [Rampa, 1977].
(2) The precocious manifestation of some genial creative talents also finds
of ensemble of explanations more or less motivated-validated. The metaphysical
scope of Plato’s anamnesis (“creating means remembering”) can be found in the
modern variant of the modern collective unconscious postulated by Carl Jung
(according to which the archetypes of some fundamental creative manifestations
would be preserved at the level of a supraindividual “mnesic field”), in the
“collective supraconscient” (Freud), or in Karl Popper’s “third world” (proposed
as an informational level without “knowing subject”). In the terms of Oriental
philosophy, the “Akashic document” can be associated to this “collective
memory”, codifying at whole spiritual experience of humankind at “cosmic”
level. With such a code, possible to understand as an electromagnetic radiation
indefinitely preserving the fundamental physical information of human kind in
the “skies”, the individual could resonate from early childhood, showing
creative phenomena of precocity.
The different doctrines of metempsychosis, from the conception of karmic
necessity to that of fortuitous reincarnation, could explain, on the other hand, the
presence of precocious talents. Jean Charon [1977] formulates a “physical-
metaphysical” variant of this type of theory, scientifically arguing the possibility
that the electron represents the long searched “spiritual eon”, able to mediate the
resonance of man with divinity. An ingenious binary matrix mechanism is
associated to the electron, in order to give credit to the idea of its possibility of
stocking and transforming (enriching) some specific information, indefinitely

229
preserved even after the disappearance (death) of the particular (psychic)
structure where the electron had been integrated. By playing a part in the
constitution of a new informational structure (human entity), the electron could
become the seed of the creative reactivation of some past experiences, through a
mechanism of holographic memory: the particle reflects the whole.
According to David Bohm’s appreciation, by recording the meaning-
bearing information regarding the environment, the electron plays both a role of
“observed” and “observer” in the context of the holonomic theory of the
“participatory” Universe (developing a holographic model of spatial-
temporality, characterized by the existence of a wrapped, potential, non-
manifested order of a latent “informational memory” able to become wrapped
order, actualized into coherently structured manifestations).
(3) The phenomenon of the reactivation of a latent (creative) cognitive
potential by hypnotic means is susceptible of complex explanations. Thus, the
cases of cryptomnesy can be the effects of triggering by hypnotic suggestion of
the resonance between the substantial vibrators of the brain with the individual
or collective mnesic field for the “adduction” in the area of the conscious of the
information stocked outside the conscious. In the case when this information
represents gains of some transindividual experiences, the role of the hypnotist is
to energetically trigger a mechanism of informational recovery impossible to
manifest when awake.
The stimulation of creativity by the procedure of “artificial identification”
(Vladimir Raikov) represents, on the one hand, the result of the activation of a
part of the usually latent cerebral cells (85-90% of the brain). The Oriental
theory of “force centers” [Leadbeather, 1927], arguing through special practices
(yoga, zen etc.) in favor of the possibility of releasing the Kundalini energy is
complementary to such a perspective. On the other hand, the symbol offered as a
stimulating support for the suggested subject (the name of a famous painter,
rooted in the brain, for example) represents a way of access towards the
“collective unconscious”, an endless source of “creative resonance”.
The phenomenon of temporal regression testifies for the passage of the
hypnotized subject through three experiential stages (psychodynamic, perinatal,
transpersonal), also engaging – beside the triggering of the latent individual
memory – the action of a transcendent “cosmic memory”. The experimental
validation of the anamnesis phenomenon – anchored into an existence, which
transcends the “terrestrial” bio-psychical one – represents an important
argument in favor of the hypothesis that people are born with talents, aptitudes
and powers accumulated in other lives.
(4) In all the mentioned situations, the creative potential is triggered in the
virtue of the law of mentalism [Segno, 1930:2-3], according to which “reason”
(creative power) produces the psychic energy necessary to the creative action
(will). The process maintains its dialectics both at individual and at trans-
individual level: “the power of thought” generates specific vibrations (“waves of

230
thinking”) in the individual or collective psychic field which overcome any
limit, being susceptible of reception at the level of any brain being in harmony
(on the same “frequency”) with the generating spirit. What happens, in fact, is
an unconscious phenomenon of telepathic transmission, where the two poles of
the transmission ignore the process as such. This very process can be
responsible for the apparition of the phenomena of creative simultaneity.
The theory of morphogenetic fields, proposed by Rupert Shaldrake [1985]
permits a relatively recent explicative variant of such simultaneity: the
apparition of a “morphic germ” (a creative idea, for example) would attract by a
quasi-instantaneous resonance process the entire preexisting information, able to
orient its subsequent development. On the other hand, any (creative) information
becomes a good of the collectivity in the moment of its transmission
(integration) into the “morphogenetic field”, where it contributes to the
deepening of the “creodes”, of the already existing “informational ways”. In
other words, in the moment when the morphic germ of a given creation is
“launched” into the field of the “form beans”, it becomes susceptible of
reception and reactualisation all over the world. A second creation (similar, but
apparently independent from the first one) will deepen the prefigured creode
etc., until it becomes so deep that the respective creation becomes
commonplace, being accessible to everybody. This mechanism would explain,
beside the simultaneity of the apparition of some given creations, the
amplification of the rhythm of apparition of the same problem solutions.
(5) The most complex explicative theories concern the phenomenon of
“transcendent” creative inspiration, under the influence of some psycho-
informational “etherical” structures. The multitude of the proposed hypotheses
only allows us, in the best case, their enumeration, starting from the spiritistic
theories – postulating the survival of the spirit after death and the possibility to
communicate with it – to the considerations of the transpersonal psychology
(represented by Carl Rogers, Abraham Maslow, Ken Wilber etc.), which regards
the holistic process of “totalizing, integration, healing by the reunion with the
self, with the ambiance, with humankind, with the universe" [Sheldrake, 1985].
On this theoretical background, postulating by some variant the paradigm
of universal resonance, the paranormal phenomena, such as the one of the
mediumnic creation could be explained by [Würtz, 1992: 189]: a) the existence
of a subconscious secondary personality associated to the creative subject; b)
the manifestation of a subliminal conscience – subconscious, un(sub)conscious –
the emergence of which would produce the genial creation; c) the possibility of
the spiritist to contact the spiritual superior plans, belonging to a “cosmic
conscience”, to obtain “creative information” and to reproduce it more or less
symbolically; d) the manifestation of an “ancestral memory” able to offer
knowledge that he did not acquired by himself to the subject; e) the existence of a
“cryptic reservoir” of thoughts and memories which could serve as inspiration to the

231
creating subject; f) "crossed correspondence" among psychics, as a practically
unlimited source of information.
Present in different forms in the considerations formulated so far, these
explicative hypotheses also cover the cooperation (resonance) phenomenon of
the genial creator with the “inspiring muse”, perceived as an “objective” reality.
As an active beneficiary of such a resonance, the creator would only represent a
special type of “medium”, disposing of exceptional psychic resources. However,
there is one major difference between the two categories of “creative media”
(passive and active): “Everything happens as though the artist would express
himself beyond words, musical notes, picture or plastic, as long as, in the case of
parapsychic phenomena, the power of the medium passes through the medium
himself " [Hemmert, Roudème, 1976:157].
Going beyond the unilateralism and the polarity of the classical
perspectives regarding the communication [Schaff, 1966: 146-170]
(transcendental-idealist and naturalist-materialist), contemporary scientific
research tries to reconcile them by the use of the ontological and the semiologic
virtues of information, in order to support a fundamental thesis, that is: any
process of creation is, in the end, a process of information-communication.

III. Integrating models of “psi” phenomena in the human creation:

some alternatives

The informational models able to explain the “paranormal” phenomena

belonging to creativity were proposed by the representatives of the neognostic
school, from which we have already mentioned Arthur Kostler, Jean Charon,
Fritjof Capra, Rupert Shaldrake etc. From the positions of scientific rationalism
in the area of the Romanian research, we can mention the contributions of Paul
Constantinescu, Mihai Drăgănescu, Victor Săhleanu, Virgil Stancovici, Dumitru
Constantin, Adrian Pătruţ etc. It results from these contributions the possibility
to explain the “experiential” phenomena by the use of the most recent
“experimental” discoveries of the human knowledge (such as the discovery of
the role played by biophotons – as quanta of luminous information-energy and
of bioluminescent emission – in the development of the biopsychic processes,
the creative ones included) [Popp, 1989]. On the account of such discoveries, it
becomes possible to design explicatory-unifying models, where paranormal
phenomena find their place. We mention, in this respect, Adrian Pătruţ’s
hypothesis [1982] of defining a bioplasmatic domain in the subsidiary of the
manifested physical reality, a domain which is responsible for the presence of
the “exotic” phenomena (of creation included), of a “deep informational level”,
as a stage of the nonmanifested wrapped order, respectively. In this respect, we
consider that two complementary theories already mentioned in our paper,
developed between 1993-1998 at the National Institute of Inventing from Iaşi, at
the level of an interdisciplinary analysis, have an exceptional explicative force:

232
 ● The biophotonic theory of “biological lasers” [Stănciulescu, Manu,
2002], which had as an object to explain the effects, which, as an energo-
informational source, light generates over the human organism; the explanation
of the metamorphosis processes of the cosmic light into “biological light”
(bioluminescence, “biological laser” emission) is able to account for the genesis
and the properties of the biological energo-informational fields present at the
level of the human micro/macro-structures, individual and implicitly collective.
● The photonic theory of energy-information [Constantinescu,
Stănciulescu, 1993], which tries to explain the ways in which the resonance /
coherence phenomenon allows for informational transfers among the different
individual fields (bio-psycho field) or/and collective fields (sociofield), on the
one hand, energetic-informational transfers among these fields and the
substantial-biological (cerebral) substratum of the human being, on the other
hand. These two intellectual constructions, with a strictly scientific (physical)
character appear as a basis for a (metaphysical) theory of the hierarchical fields,
made with the intuitive means of the philosophy of creation inclusively, as it is
aimed at the essential unity among man, micro- and macrocosm. The guidelines
of this theory could be summarized in the following premises-hypotheses:
— The spirit-body dualism – found in the semiotic relation between the
physical signifier and the informational signified – is able to explain the
transformation of the bio-chemical-physical activity of the brain (organism) into
psychic phenomena, of conscience and vice versa. Spiritual information is
mostly stocked into the individual psychic field and “activated” through
holographic resonance by the energetic vibrators of the substantial brain.
— Establishing a mechanism of informational resonance between the
individual psycho-field and the psychic field of humanity through procedures of
“creative stimulation” – such as the active or the passive meditation, hypnotic
suggestion, mediumnic trance, etc. – supposes according the wave length (of the
cerebral frequency) specific to the individual creator with that of the psychic
field of humanity. This mechanism subordinates the individual duality spirit-
body to a superior one: that between the “body” and the “collective spirit” of
humanity as a whole.
— The affirmation of the relative autonomy of the “individual spirit”
from the physical body can be explained through the possibility of the structural-
functional maintenance of the individual psycho-field at a superior level of the
collective field. The duality is also maintained, for a while, even after the
physical death of the individual, in a modified semiotic relation: " the individual
spirit" (psychofield / signified, "remnant soul") is integrated as a coherent
(signifying) structure in the informational (socio)field of humanity, having as a
substratum / signifier the “physical” body (cerebral, in the first place)
represented by the human collectivity as a whole.
— The existence of some superior informational fields permits to stock
the spiritual experience of the “cosmic collectivities” on ever more complex

233
levels of hierarchical being, as a reflex of some ever more refined dualisms
between “spirit” and “physical substance” present everywhere.
By virtue of the law of informational continuity we can conclude that the
break of any individual duality if followed by the integration of its informational
(signified) component into superior dualities, more and more stable. Step by
step, we can infer in this way the existence of the fundamental informational
field, an “universal memory” which would preserve the laws and the archetypal
forms of an eternal “creative becoming”, governing the existence of the smallest
particle in the world and, implicitly, of the human being through a process of
“vertical resonance”. In this explicative context, all the “paranormal”
phenomena emphasized in the area of creativity become intelligible.
The destiny of the creative man would thus be manifested at the
interference of several (pre)determined informational patterns:
— the informational substance of the DNA, assuring the synthesis of the
biophysiological attributes genetically inherited, directly responsible for the bio-
physical and psycho-temperamental becoming of the creative individual;
— the specific socio-historic and cultural context where every creator
originates, offers him the necessary information-patterns of his becoming as a
creative personality;
— the morphogenetic field of humanity, involved in the psychogenesis of
the creative acts of the individual;
— the “vital” cosmic factor, the energetic-radiant conjecture under the
sign of which the creative being will be born, and which will hallmark both its
psychic and its physical evolution;
— the exceptional influence of the superior energetic-informational fields,
culminating with that of the “field of all fields” which we can identify with God
himself, present in the destiny of genial creators and of the great experts.
Revealing the bio-psycho-social, cosmic-astral and divine roots of the
creative beings, their becoming under the influence of the vibrations from the
field hierarchies, permits to reconcile into an integrating vision the
predeterminist, ambientalist and transcendental conception regarding the sources
of human creativity. Because, by discovering the meanings of its resonance with
the hierarchical fields – through the experimental-analytical means of reason or
the holistic-experiential ones of the intuition – to beneficially accommodate to
them, man values, in fact, his only chance to manifest freely in front of his own
destiny: the chance of being creator.

BIBLIOGRAPHY:
Celan, Eugen (1991), Viaţa după pragul morţii, Editura Teora, Bucureşti.
Charon, Jean (1977). L'esprit, cet inconnu, Paris: Albin Michel.
Constantinescu, Paul, Stănciulescu, Traian D. (1993), Resonance as a Principle
of Universal Creativity. Photonic (Quantical) Hypostasis of Information-Energy,
In: Revista de Inventica, nr. 12, Iaşi.

234
Flournoy, Thedore (1900), Des Indes à la Planète Mars, Génève, 1900.
Foye, Jean de la (1975), Ondes de vie, ondes de mort, Robert Laffont, Paris.
Godefroy, Cristian (1976), La dinamique mentale, Editions Robert Laffont, SA.
Haşdeu, B. P., Sic cogito, Editura Evenimentul, Bucureşti, 1990.
Hemmert, Danielle, Roudène, Alex (1976), Artistes ou mediums?, in: Les extra-
sensoriels. Les pouvoirs inconnus de l'homme, Collection dirigée par Michel
Damien et René Louis, Tchou-Laffont.
Kerneiz, C. (1990), Yoga occidentului, trad. rom. manuscris, Bucureşti, 1990.
Komarov, V. (1978), En dépit du bon sens?, Editions Mir, Moscou.
Leadbeater, C. W. (1927), Les centres de force dans l'homme, Ed. Adyar, Paris.
Merton, Robert (1965), The Environement of the Innovating Organization: Some
Conjectures and Proposals, în: Steiner, G. A., ed. (1965), The Creative
Organization, University of Chicago Press, Chicago.
Moody, Raymond (1988), La vie après la vie, Robert Laffont, Paris, 1977; idem,
La lumière de l'au dela, Robert Laffont, Paris.
Ostrander, Sheila, Schroeder, Lynn (1973), Fantastiques recherches
parapsychiques en U.R.S.S., Editions Robert Laffont, Paris.
Pătruţ, Adrian (1982), De la normal la paranormal, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Popp, F. A., Li, K. H., Gu, Q. (1989), Recent Advances in Biophoton Research
and its Applications, World scientific, Singapore, New Jersey, London, Urban
Schwarzenberg, München.
Pribram, Karl (1971), Language of the Brain. Experimental Paradoxes and
Principles in Neuropsychology, Brookes/Cole, Monteray, California.
Rampa, Lobsang (1977), Les secrets de l'aura, J'ai lu, Paris.
Schiff, A.M., L'age cosmique aux USA, Robert Laffont, Paris, 1977.
Segno, Victor, Legea mentalismului sau calea care duce la izbînda în viaţă,
trad. Azur P..
Shaldrake, Rupert (1981), A New Science of Life, Terrytown, New York.
Stănciulescu, Traian D. (1999) Introducere în filosofia creaţiei umane, Editura
Junimea, Iaşi, Stănciulescu, Traian D. (coordonator), Belous, Vitalie, Moraru,
Ion, Tratat de creatologie, Editura Performantica, Iaşi.
Stănciulescu, Traian D. (2003a), Terapia prin lumină. Fundamente biofotonice
ale medicinei complementare, Editura Cristal-Concept, Iaşi.
Stănciulescu, Traian D., Manu, Daniela M. (2001), Metamorfozele luminii.
Introducere în teoria “laserilor biologici” (Light metamorphoses. Introduction
into the "biological lasers"theory), volume II, Performantica, Iaşi.
Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

* Professor Dr., “Al. I. Cuza” University & National Inventics Institute of Iaşi,
ROMANIA.

235
 PERCEPŢIA DE LA DISTANŢĂ ŞI TELECHINEZIA
MINTEA COMANDĂ MATERIEI
FIE CA FORŢA SĂ FIE CU TINE !

Col. dr. Emil STRĂINU*

Abstract
Remote viewing is the ability to travel out of one’s body to remote locations. At the
height of the cold war, the Soviet Union and, later, the United States developed a new and
terrible form of psychic warfare called psychotronics. This school of espionage included
remote viewing, ESP and psychic spying, telepathic hypnosis and even remote killing. Remote
Viewing not only charts the history of psychotronics but, using previously classified US
government documents, reveals specific incidents in which it has been used.
Remote viwing can be used by managers and workers to give them the edge over their
competitors, as well as by the general reader to improve his or her mental powers.
Mastering remote viewing will open up worlds you never dreamed of. With remote
viewing , anything is possible...

Abilitatea de a spiona psihic locaţii aflate la mari depărtări cu un mare

grad de acurateţe poate uimi, însă faptul că marile puteri îşi antrenează telepaţii
să interogheze psihic creierele inamicului este evident şi mai greu de înţeles. Că
această informaţie a putut să fie ţinută departe de publicul larg, chiar dacă au
fost editate o serie de cărţi excelente cum ar fi „Descoperiri psihice în spatele
cortinei de fier” având ca autori pe Sheila Ostrander şi Lynn Schroeder care au
revelat aceste fapte încă din 1971, completate cu sute de referinţe din ţările din
Est, arată puterea de dezinformare a sistemului care controlează ceea ce ni se
permite să gândim. Deoarece savanţii vestici au predicat că nu este posibil să
existe Psi, cu toţii am luat aceasta drept literă de evanghelie. Puterea de a scana
mintea unei alte persoane are puternice implicaţii pentru viitor, în special pentru
cercurile militare care dezvoltă această tehnologie.
Percepţia de la distanţă (RS) reprezintă utilizarea RV pentru a te
introduce în creierul unei alte persoane. Această tehnologie a fost dezvoltată de
ruşi, care au făcut din RS o adevărată artă. În vest, în cercurile militare se
foloseşte pentru aceasta termenul de ESP.
RS poate fi gândit ca o ascuţire a RV pentru a extinde domeniul său
ajungând la înglobarea telepatiei, astfel ca scanarea minţii unor altor persoane să
poată fi realizată. Ruşii au descoperit cum să antreneze un al treilea telepat
pentru a asculta o conversaţie telepatică privată între alţi doi alţi telepaţi.
Americanii au utilizat această tehnologie nu numai pentru a interoga ruşi cu

236
funcţii înalte, dar au scanat şi minţile celor suspecţi a fi spioni ruşi în timpul
Războiului Rece.
Scanarea telepatică a unor alte persoane se bazează ca într-o primă etapă
să se realizeze RV pe această persoană. În RS, se scanează obiectivul prin
proiectarea câmpului biofizic folosit pentru RV. Psi-operatorul învaţă să plaseze
câmpul biofizic lângă cel al obiectivului. Astfel, câmpul biofizic propriu poate
interacţiona cu corpul biofizic nedezvoltat al obiectivului. Prin acordarea
corpului biofizic al spionului psihic cu cel al obiectivului, primul lucru care se
percepe este emoţia. În timpul antrenării telepatului, conştientul telepatic
empatic este unul din cele mai uşoare lucruri care se învaţă. Stările emoţionale
răsună prin fabrica câmpurilor biofizice ele persoanelor. Chiar în timpul zilei,
noi recepţionăm emanaţiile emoţionale ale persoanelor din jurul nostru.
Dezvoltările telepatice ale acestui instinct natural sunt primii paşi în
antrenamentul telepatic. Pavel Naumov a prezentat la Radio Moscova o serie de
metode pentru antrenarea abilităţilor telepatice. Numeroase articole elaborate în
SUA demonstrează interesul CIA şi DIA pentru protecţia persoanelor de top
americane în faţa ameninţărilor de scanare psihică. Un expert parapsiholog
sovietic, profesorul Vasiliev, este citat atunci când afirmă:” nu de puţine ori s-a
întâmplat în istoria descoperirilor ştiinţifice că stabilirea unor noi legi sau a unor
noi fapte a fost inexplicabilă prin ceea ce deja se cunoştea în domeniu”.
În 1966, F. Zigel, un astronom sovietic de renume, trăgea concluzia că
telepatia este ştiinţa viitorului. De asemenea, propunea ca cercetările în domeniu
să fie bazate pe o cercetare organizată de instituţiile statului. În 1968, sovieticii
organizaseră deja mai multe centre de cercetare specializate în experimente
telepatice de nivel academic, precum şi mai multe echipe interdisciplinare,
formate din fiziologi, fizicieni, psihologi, matematicieni, ciberneticieni,
neurologi şi ingineri electronici pentru investigarea telepatiei. Au fost făcute o
serie de experimente implicând transferarea gândurilor la mari distanţe
(Leningrad-Moscova 600 km; Moscova – Tomsk 4000 km).
Dezvoltarea câmpului RV biofizic permite psi-operatorului să înceapă să
scaneze ideile conţinute în câmpul biofizic al obiectivului (psyche şi mintea).
Câmpul biofizic „se luminează” cu gândurile care trec prin mintea obiectivului.
Telepaţii pot recepţiona aceste gânduri prin contopirea corpului biofizic cu cel al
obiectivului şi transmiterea informaţiei care există în câmpul biofizic al
obiectivului. Procesele ca acestea sunt de natură cuantică, astfel că pot fără in
grad mare de acurateţe. O idee clară supra a ceea ce gândeşte obiectivul se poate
obţine prin utilizarea metodelor ruseşti de scanare. RS hipnotic apare să ofere o
mai mare acurateţe a scanării.
Odată ce informaţia a fost recepţionată, câmpul biofizic al telepatului
poate apoi să o download-eze şi să înceapă citirea informaţiei care a fost
obţinută din creierul obiectivului. Astfel pot fi citite gândurile unei persoane.
Dezvoltarea graduală a acestui proces permite telepatului să devină mai precis în
citirea minţii obiectivului. Deoarece câmpurile biofizice RV pot călători

237
instantaneu între obiectiv şi telepat, acest proces poate continua într-un flux
continuu. Corpul biofizic al spionului psihic telepat se deplasează la câmpul
biofizic al obiectivului, încarcă gândurile care le găseşte acolo, apoi se
reîntoarce în corpul telepatului. Se download-ează informaţia în creierul
telepatului apoi se reîntoarce la obiectiv pentru a continua procesul. Acest
proces „du-te vino” se poate desfăşura cu o viteză aşa de mare încât apare o
continuitate a input-ului telepatic la operatorul ESP bine antrenat. Telepatia
devine ceva mai dificilă când se execută cu obiective din străinătate care vorbesc
o altă limbă. Acest obstacol se poate depăşi de către telepaţii experimentaţi
făcându-se apel la limbajul seminal arhetipal, pe care telepatul îl poate învăţa să-
l înţeleagă din mintea străinului. Se reduce însă acurateţea, dar repetând de mai
multe ori acest exerciţiu, se pot obţine fluxuri de informaţii care se pot înţelege.
Sistemul militar rus a dezvoltat această tehnologie pe care au perfecţionat-
o neîncetat. Discuţiile pe care psihologii vestici le au despre veradicitatea
semnalelor telepatice şi dacă există sau nu telepatie îi fac pe ruşi să râdă.
„Ruşii sunt singura naţiune care a încercat să denatureze semnalele
telepatice” au declarat Ostrander şi Schroeder în cartea lor. Prin introducerea
unui al treilea telepat, care putea determina când există un flux al gândurilor
între doi telepaţi( curent de informaţie biofizică), ruşii şi-au dat seama că ei pot
nu numai să întrerupă acest flux, dar că îl pot schimba prin voinţa acesti al
treilea telepat, care ar putea să substituie gândurile (câmpuri biofizice cu
întipărire de limbaj(. Prin această metodă ruşii erau capabili să pătrundă în
conversaţiile telepatice şi să substituie mesajele şi imaginile pe care doreau.
Dezvoltarea acestei linii de cercetare le-a permis sovieticilor să fuzioneze psi-
operatorii pentru a forma minţi de grup. Interesul american în această direcţie a
fost stimulat de informaţiile primite în 1973 despre o bază de cercetări
ultrasecretă aflată lângă Leningrad unde se desfăşurau cercetări psihice.
Cercetările avansate ruseşti în domeniul ESP şi al telechineziei par să-i fi
condus către provocarea unor efecte fizice. Acest lucru a înspăimântat
comandamentul american al rachetelor, deoarece exista posibilitatea scoaterii
din luptă a rachetelor balistice americane când acestea se aflau ăn silozuri sau în
zbor. Astfel se putea distruge capacitatea de intimidare a Americii. În 1975, un
inginer în domeniul nuclear, Thomas Bearden, a fost utilizat de armata
americană pentru desfăşurarea unor cercetări privind zona de cercetări psihice
ruseşti numită psihotronica. Astfel a fost descoperită grupa de cercetări
telepatice ruseşti, care prin sinergia minţilor telepaţilor ruşi obţinea telechinezia
amplificată telepatic. Un număr mare de telepaţi ruşi puteau crea forme de gând
din inconştientul colectiv şi provoca materializarea.
Zona psihotronicii este deosebit de interesantă. Deoarece câmpurile
biofizice mediează transferul gândurilor între telepaţi, ele pot transfera şi alte
tipuri de informaţii. Câmpurile biofizice, deoarece îşi au originea într-o realitate
duală, într-un univers contiguu cu lumea reală, cea fizică, pot experimenta un
mecanism prin care fenomenele din categoria spiritismului (fantome, posesia

238
demonului) se pot întâmpla. Dacă luăm în consideraţie existenţa mai multor
niveluri de realitate, vizitatori străini din alte dimensiuni pot fi de asemenea
explicaţi ca nişte transferuri de energie străină biofizică în universul nostru.
Dezvoltarea acestei teorii a fenomenelor câmpului biofizic într-o realitate
contiguă, fenomenele psihotronice pot fi explicate. Atunci când are loc sinergia
mai multor telepaţi, deoarece câmpurile lor biofizice au atins auto-conştienţa
(conştient de ordin înalt), are loc o creare a unui nou tip de câmp biofizic. Astfel
se poate obţine accesul la stări de alterare a realităţii.
Psihochinezia (PK) sau telechinezia reprezintă abilitatea de a influenţa
obiecte animate sau inanimate de la distanţă, fără contact fizic, prin mijloacele
câmpurilor de energie biologică controlată sau necontrolată. Prezentăm în
continuare câteva din efectele PK: iniţializarea sau încetarea mişcării unor
obiecte inanimate; neutralizarea aparentă a efectului gravităţii asupra obiectelor
inanimate; levitaţia; inducerea unor schimbări în procesele fiziologice ale
materiei vii; crearea unor câmpuri electrice, electromagnetice, electrostatice,
magnetice sau gravitaţionale care pot fi măsurate în jurul obiectelor ţintă;
introducerea unor imagini pe emulsiile fotografice.
În 1997, Sunday Telegraph dezvăluia că Robert Jahn de la Centru de
Cercetări privind anomaliile în tehnică din Princeton desfăşura o serie de
proiecte care aveau ca scop influenţarea generării numerelor aleatorii prin
intermediul telechineziei. Subiecţii erau rugaţi să se concentreze asupra unui
monitor de calculator care prezenta rezultatul generării numerelor aleatoare, ca
secvenţe de o şi 1. Legea nemerelor mari afirmă că după foarte mari experienţe
numărul de 0 şi de 1 generate trebuie să fie egal. Dacă telechinezia există (minte
deasupra materiei), ar trebui să se genereze mai multe din cifra aleasă în
prealabil. După mai bine de 12 ani de experienţe, în care au fost implicaţi mii de
subiecţi, profesorul Jahn a demonstrat că instrumentele electronice sunt
influenţate de mintea omului prin telechinezie. Acesta un set dramatic de
experimente care subliniază faptul că sovieticii au avans într-un domeniu
deosebit de important.
Cercetările parapsihologice din URSS şi din Cehoslovacia pun accentul
pe identificarea şi cuantificarea câmpurilor de forţă generate bioenergetic,
precum şi pe identificarea proceselor fiziologice care sunt influenţate de energia
PK.
Există diferenţe fundamentale între abordările sovietice şi cehe privind
cercetările asupra PK. Deoarece cercetarea paranormală a fost privită ca
apanajul unui mic număr de oameni, în URSS cercetările erau concentrate
numai asupra indivizilor dotaţi şi au încercat să determine ce atribute fiziologice
pun în valoare capacităţile acestora şi îi fac diferiţi de restul populaţiei. Paralel
cu aceste eforturi de a determine cauzele PK, sovieticii şi-ai concentrat eforturile
asupra determinării naturii câmpurilor de energiei care se formează şi ai încercat
să determine dacă toţi subiecţii dotaţi psihocinetic creau acelaşi câmp de
energie. Cercetarea cehă era de asemenea orientat pe efectul cauză-efect, dar

239
erau condusă de ideea că efectele ĂK pot fi produse de majoritatea populaţiei şi
nu este nevoie de capacităţi psihice deosebite pentru a demonstra efecte PK.
Dacă telechinezia există, cercetările ESP realizate în URSS şi de echipele
de telepaţi formate în această ţară pot avea justificare.
Efectul psihocinetic este analog forţei electromotoare. Această forţă este
prezentă în maşinile care cuprind motoare electrice, precum şi în generatorii care
produc energie. Această forţă a fost descrisă de Maxwell la sfârşitul secolului al
19-lea şi modelată în ecuaţiile matematice care poartă numele savantului. Dacă
ecuaţia forţei electromotoare este analogă telechineziei noi putem fi capabili să
facem predicţii asupra funcţionării acesteia. Dacă în ecuaţia forţei
electromotoare introducem câmpurile biofizice obţinem că forţa telecinetică este
proprţionaăcu puterea câmpului biofizic al psi-operatorului. Acest câmp biofizic
poate fi privit ca având un efect de câmp în telechinezie, deoarece mişcare sa va
amplifica efectele telecinetice. Deoarece am prezentat teoria telepatiei ca fiind o
mişcare de câmpuri biofizice de la telepat la subiect, având viteza de
interacţiune foarte mare, aproape instantanee, atunci poate fi văzut că
dezvoltatea auto-conştientului în aceste câmpuri poate conduce la o marcată
abilitate telecinetică. În antrenamentele telecinetice, câmpul biofizic este împins
către ţintă cu putere maximă, spre deosebire de telepatie, în care acest câmp
oscilează între telepat şi subiect, nepermiţând efecte psihocinetice. Cu alte
cuvinte, se învaţă împingerea obiectelor odată cu ştiinţa RV-ului.
Ambele superputeri au devenit interesate de telechinezie datorită
implicaţiilor militate. UN document DIA din 1975 declara:
Cercetarea sovietică are câteva direcţii diferite în eforturile de a dezvolta
explicaţii materialist pentru efectele observate de PK. Această cercetare s-a
implicat în studii serioase asupra caracteristicilor câmpului electric dintre
subiect şi obiect, asupra caracterizării câmpurilor electrice din imediata
apropiere a subiectului, asupra studierii formelor undelor creierului subiecţilor şi
asupra fotografierii câmpurilor bioenergetice ale subiecţilor. Deşi savanţii ruşi
nu au ajuns la o concepţie comună privitoare la natura acestor forţe, toţi
agreează ideea că energie psihică este implicată.
Victor Adamenko de la Institutul de radiofizică din Moscova, Victor
Iniuşin de la Universitatea kazahă din Alma-Ata şi Ghenadi Sergheiev de la
Institutul de fiziologie din Leningrad sunt savanţii sovietici care conduc
cercetările în domeniul PK. Iniuşin şi Sergheiev au dezvoltat o serie de teorii
bazate pe existenţa unui tip diferit de energie – o formă a energiei biofizice pe
care au numit-o „bioplasmă”. Aceştia consideră efectele PK analoage fulgerului
şi afirmă că mişcarea în PK apare ca un rezultat al interacţiunii câmpului
electrostatic al obiectelor. Energia biologică implicată este direcţionată de
conştient spre subiect . Astfel se pot deplasa obiecte sau se poate opri mişcarea,
se poate schimba direcţia sau obiectele se pot roti. Sergheiev a dezvoltat o serie
de aparate de măsură pentru schimbările în câmpul bioplasmatic la distanţe de
până la 3 metri. A putut măsura câmpuri de până la 10000 volţi/cm în

240
vecinătatea ţintei fără vreo indicaţie că ar exista vreun câmp între subiect şi
obiect. În conformitate cu cele declarate de Sergheiev, energia bioplasmatică se
concentrează în regiunea capului. El atribuie PK unei polarizări a bioplasmei
într-o manieră asemănătoare laserului. De aceea îl denumeşte „efect biolaser”,
care acţionează ca o forţă materială asupra obiectului
Sergheiev a elaborat detectori care monitorizează energia în timpul
demonstraţiilor PK. Deşi observatorii vestici au negat informaţia asupra
construirii detectorilor (informaţie pe care sovieticii o clasificau ca fiind strict
secretă), un tip de astfel de detector s-a realizat chiar în SUA. David Thomson a
realizat un aparat care poate fi considerat ca intrând în această clasă. Aparatul a
fost utilizat în studiul câmpurilor de forţă umane la Univeersitate Saskatchevan
din Canada. Aparatul era constituit dintr-un preamplificator, două condensatoare
şi un înregistrator, întocmai ca cel de la encefalograf. La Laboratorul de
cibernetică biologică din Universitatea Leningrad, Catedra de fiziologie a fost
elaborat un aparat pentru detectarea câmpuriloe electrice ale nervilor la distanţe
de până la 24 de cm. Acest aparat se baza pe electrozi deosebit de sensibili.
Adamenko a condus experienţe pentru a stabili rolul sarcinilor
electrostatice de pe suprafaţa corpurilor ţintă în deplasarea acestora. Adamenko
a avansat teoria că omul poate fi anizotropic, adică omul poate fi capabil să
altereze energia sa externă în funcţie de starea energetică internă, iar această
capacitate la rândul său depinde de procesele fiziologice. Adamenko presupune
că oamenii, animalele şi plantele posedă câmpuri electrice datorită polarizării
spontane a ţesuturilor. Aceste câmpuri pot interacţiona cu sarcinile electrice
externe induse sau impuse. Adamenko a arătat că baza materială a interacţiunii
fără contact între om şi obiecte rezultă din câmpul electrostatic a cărui
magnitudine depinde de starea fiziologică a omului.
De asemenea, Adamenko a avansat conceptul că în sens termodinamic,
ţesutul viu nu poate fi subiectul aceloraşi legi fizice care sunt valide pentru
materia anorganică. El argumentează că ţesutul viu poate demonstra proprietăţi
noi (în termeni termodinamici) atunci când este comparat cu materia anorganică.
El crede că dacă moleculele vii diferă cantitativ şi calitativ de moleculele
anorganice, atunci poate exista o distincţie între câmpurile de forţă „vii” şi
„tehnice”. Pentru a dezvolta acest punct de vedere savantul face referire la
vindecarea „cu mâinile” sau „vindecarea datorită credinţei”. Sovieticii au
măsurat câmpurile electrice dintre vindecători şi pacienţi. Cunoscând aceste
valori ale câmpurilor le-au aplicat pacienţilor, prin utilizarea unor generatoare de
câmpuri, fără a se obţine rezultatele vindecătorilor.
Alexandru Dubrov, un biofizician de la Institutul de Fizică a Pământului
al Academiei de Ştiinţe a URSS, a avansat conceptul de „biogravitaţie” pentru a
explica PK. Biogravitaţia a fost introdusă, ca noţiune, de V.A.bunin în 1960, în
legătură cu abilitatea organismelor vii de a forma şi detecta unde gravitaţionale.
Dubrov şi-a bazat teoria pe conceptele curent acceptate ale biologiei moleculare
şi fizicii energiilor înalte. Aceasta înseamnă că vectorul sau câmpul de forţă este

241
format la nivel subcelular şi este capabil de atragerea sau respingerea forţelor
naturale gravitaţionale sau el însăşi emite unde gravitaţionale de foarte mică
intensitate. Dubrov, ca şi alţi savanţi americani şi sovietici, gândeşte că
schimbările în continuul spaţiu-timp poate fi baza fenomenelor PK observate,
adică, timpul poate fi accelerat sau decelerat de către subiectul psihic.
În 1974, psihicul sovietic Boris Ermolaiev a participat la o serie de
experimente la Universitatea din Moscova. S-a raportat că Ermolaiev are
capacitatea de a suspenda (levita) obiectele în aer prin concentrarea energiei
psihice într-un anumit punct focal în spaţiu. Într-o altă demonstraţie, Ermolaiev
a ţinut în mâini un obiect, apoi şi-a depărtat mâinile cam la 20 de cm de obiect
care a rămas suspendat în aer. Dubrov simte că puterile levitaţionale ale lui
Ermolaiev pot fi folosite pentru a demonstra că spaţiul-timp şi schimbările
gravitaţionale apar în zona dintre mâinile psihicului şi obiect. El bănuieşte că
transmisia energiei electromagnetice ar putea fi întârziată atunci când trece
printr-un câmp de levitaţie.
Două femei subiecţi psihici, Nina Kulaghina şi Alla Vinogradova, au fost
studiate extensiv de Sergheiev şi Adamenko. Sergheiev a declarat că Kulaghina
poate control bătăile inimii unei broaşte, poate imprima imaginile pe care
doreşte pe emulsii fotografice sigilate şi poate mişca obiecte de aproximativ un
kilogram. În 1975, Sergheiev a condus o serie de experimente în care Kulaghina
a fost rugată să influenţeze inima unei broaşte. În general, inima unei broaşte
continuă să bată câteva ore după ce a fost scosă din organism. Într-un
experiment inima broaştei a fost aşezată într-un vas la 80 cm de Kulaghina.
Aceasta s-a concentrat pentru a controla bătăile inimii. Electrocardiogramele au
arătat că rata contractărilor creştea sau descreştea la comanda ei. Cinci minute
după ce a început experimentul, acesta a oprit inima să bată. Când a fost aşezată
în vas o nouă inimă, aceasta şi-a încetat bătăile după 23 minute.
Într-un alt experiment, Kulaghina a imprimat imagini pe un film neexpus,
sigilat în învelitoarea sa. În timpul acestor experimente, Sergheiev a măsurat
energia din jurul corpului psihic şi a găsit-o a fi cam jumătate din cea a unui
individ non-psihic. Aceasta l-a condus pe Sergheiev la concluzia că ea absoarbe
energie din mediu şi o descarcă asupra obiectului ţintă.
Kulaghina este supusă la un stres deosebit atunci când este supusă la teste.
Pulsul acesteia creşte. De asemenea, creşte ritmul respiraţiei. Apar dureri în
partea superioară a măduvei spinării şi la ceafă. La sfârşitul şedinţei, ea se simte
obosită, îi este sete şi are un gust de fier şi cupra în gură. Pe timpul
experimentului, ocazional trece prin perioade când are ameţeală şi stări de
greaţă. Nivelul zahărului în sânge creşte şi după o oră de la ăncetarea testelor are
o pierdere în greutate de un kilogram. Când este singură prezintă un stres mai
redus şi afirmă că răspunde mai bine la sarcini atunci când este o atmosferă
prietenoasă în jurul ei, de încredere mutuală şi credinţă. Abilitatea ei PK este
dependentă de starea în care se află atât ea cât şi observatorii. Cheltuieşte mai
multă energie într-un mediu ostil sau într-o atmosferă plină de scepticism.

242
 Adamenko a observat că Alla Vinigradova produce efecte similare cu ale
Ninei Kulaghina, dar suferă mai puţin de stres. În timpul experimentelor cu ea în
Moscova, atunci când aceasta muta o varietate de obiecte pe o suprafaţă
dielectrică, a putut fi măsurată o cantitate mare de energie electrostatică
împrejurul acestor obiecte. Măsurătorile au demonstrat că pulsaţiile acestui
câmp erau sincrone cu ritmul inimii, al respiraţiei şi al undelor alfa ale
Vinogradovei. Regiunea dintre Vinigradova şi obiect nu conţinea câmpuri sau
frecvenţe de energie, iar energia electrostatică creştea în intensitate când
obiectul se apropia.
O concluzie logică pe care a putut să o tragă Adamenko a fost că pot
exista indivizi care posedă abilitatea de a construi un câmp de energie
electrostatică pe suprafaţa unui corp conform voinţei acestora.
Cehii, ca şi sovieticii, au încercat să identifice sursele de energie biofizică,
dar cercetările lo nu au fost centrate asupra indivizilor dotaţi psihic.
Parapsihologii cehi au emis ipoteza că există mulţi oameni care posedă
capacităţi psihice şi că astfel de capacităţi pot fi observabile ca efecte PK.
Cercetarea parapsihologică cehă este orientată pe PK, probabil ca rezultat al
construirii de către Robert Pavlita a generatorilor psihotronici. Cehii cred că
utilizarea acestor aparate pentru colectarea şi concentrarea energiei poate crea
posibilitatea oricărei persoane să provoace efecte PK.
Deşi, proiectarea şi construirea generatorilor este deosebit de complexă,
aceste aparate sunt uşor de folosit şi cer numai o scurtă instruire pentru a se
opera cu ele. Acest mod de lucru are două avantaje majore: nu necesită prezenţa
unui supervizor, iar efectele fizice observabile, cum ar fi mişcarea sau atragerea
obiectelor, servesc ca feedback încurajator, pozitiv pentru subiect.
Ruşii şi cehii, aşa cum mai menţionat, utilizează generatoare psihotronice
pentru a amplifica câmpurile biofizice. Utilizând această metodă este posibil de
a obţine efecte macro-telechinetice. Aceasta are implicaţii strategice pentru
Rusia. S-a observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp.
Astfel, forţa exploziei nucleare se schimbă în funcţie de momentul din zi al
exploziei şi de luna anului. Acest lucru nu poate fi explicat de fizica obişnuită.
De aceea, dar evident şi din alte motive este un fenomen strict-secret. Prin
urmare, deoarece reacţiile nucleare depind de timp şi chiar de poziţia geografică,
armele nucleare au diferite randamente la diferite momente de timp.
Se pare că cercetătorii ruşi din domeniul războiului paranormal au reuşit
să utilizeze psi pentru a modifica desfăşurarea unei reacţii în lanţ într-o armă
nucleară. Ei ai descoperit că prin focalizarea telechineziei pe un eşantion
radioactiv, rata înjumătăţirii, detectată de un contor Geiger, putea fi schimbată.
Cercetătorii sovietici au analizat metodele prin care se putea încetini
dezintegrarea uraniului 235 şi a plutoniului, care sunt folosite în armele cu
fisiune atomică şi ca detonatori în bombele cu hidrogen. Ei au descoperit că psi
putea încetini reacţia în lanţ, astfel că arma nu mai ajungea la masă critică şi nu
mai apărea explozia nucleară. Variabilitatea în timp a randamentului exploziilor

243
nucleare se pare că se datorează efectului pe care pământul, soarele şi alte
corpuri cereşti îl au asupra ratei reacţiilor nucleare în lanţ. Efectul Psi este mult
mai puternic decât acţiunea acestor câmpuri pe planeta noastră.
Aceste cercetări au fost întreprinse în mai mult de 20 de institute.
Evaluările pe care le făcea DIA din SUA asupra psi sovietic considerau că psi-
războinicii ruşi puteau : „ incapacita, de la distanţă, echipamentele militare
americane de toate tipurile, inclusiv armele nucleare, cât şi rachetele.” Efectul
asupra armelor nucleare al psi a fost unul din cele mai bine păzite secrete. Ingo
Swann era capabil să spioneze exploziile nucleare prin RV. Astfel şi-a dat
seama că psi-experţii ruşi conectaţi al generatoare psihotronice puteau opri
detonarea armelor nucleare. De aceea, Comandamentul american al rachetelor
era aşa de îngrijorat. Dacă într-adevăr aşa ceva este posibil, atunci armele
nucleare nu mai reprezintă o ameninţare. Ţara care domină războiul paranormal
va avea un avantaj enorm în războaiele care vor veni în acest al 21-lea secol.
Atunci când Rusia a oprit folosirea psi între facţiunile rivale (mai precis când
Putin şi-a asumat puterea) această nouă democraţie a redevenit o superputere.
SUA, ca fiind singura ţară vestică care s-a preocupat de dezvoltarea armei psi,
trebuie să facă faţă armatei chineze paranormale, corporaţiilor japoneze dotate
cu capacităţi psi, precum şi celui mai puternic inamic în acest domeniu, Rusia
lui Putin.
Forţa care este inima telechineziei ar putea explica fenomenele
psihotronice. Formarea unui grup de telepaţi va amplifica efectul telechinezetic.
Deoarece efectul nu este simplu aditiv, ci este un efect sinergetic, se pot obţine
rezultate deosebit de puternice. Telechinezia este legată de forţa care provoacă
funcţia de stare cuantică să producă evenimente. De aceea, telechinezia se poate
folosi pentru provocarea funcţiei de undă cuantică în scopul scimbării
manifestării evenimentelor. Astfel se provoacă schimbarea realităţii.
Telechinezia se poate de asemenea folosi pentru ca să se inducă câmpurilor
biofizice aspecte duale pentru modelarea formelor gândului. Aceasta poate avea
ca rezultat producerea nor efecte specifice. Crearea formelor de gând din
câmpuri biofizice este prezentată în mii de cărţi de spiritism. Este posibil ca
noţiunea de magie să fie ea însăşi o absurditate, dar efectele ritualilor magice
sunt în moştenirea noastră culturală. Telechinezia poate fi folosită la schimbarea
realităţii. Se prevede ca mari schimbări să se producă în lume în 2013.
Cercetătorii ruşi deja au prezentat câteva din aceste schimbări care vor avea loc.
Dacă privim câmpul biofizic natural ca parte a biosferei biofizice a
pământului, atunci în oceanul inconştientului colectiv, grupări mai mici de
câmpuri biofizice se pot coaliza pentru a forma arhetipuri, aşa cum a postulat
Carl Jung. Grupuri de telepaţi ar putea folosi telechinezia pentru manifestarea
formelor de gând din bazinul arhetipurilor în inconştientul colectiv. Aceste
forme de gând pot fi văzute ca noi tipuri de mime, care ar putea infecta populaţia
cu noi tipuri de gândire şi acţiune. Deoarece populaţia nu realizează
dimensiunea paranormală a realităţii, formele de gând direcţionate, în fapt nişte

244
mime, ar putea afecta starea mentală a unei naţiuni. Astfel ar putea fi conceput
un nou sistem de arme sau un sistem de inducere a politicii dorite. Psihotronica a
devenit unul din interesele majore ale cercetărilor militare din S.U.A.,Rusia,
China, Japonia, Cehia şi alte ţări.

BIBLIOGRAFIE:

1. Emil Străinu - Spionajul psihotronic şi cîmpul de luptă mental, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I „ Bucureşti 2006
2. Emil Străinu - Spionajul psihic , Editura Helis, 2006
3. Emil Străinu - Războiul psihotronic , Editura Phobos, Bucureşti 2007
4. Emil Străinu, Emil Stan - War in Cyberspace, Editura Sophia,
Bucureşti 2001
5. G.S.Frater P.A.X. - Magia Nigrae , Editura Konyvkiado, Budapesta
2007
6. Swami Vishnu-Devananda - Meditation and Mantras, Editura Motilal
Banarsidass Publishers, Delhi 2003

* SERVICIUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ, emiliostranger@yahoo.com

245
 PSIHICUL UMAN SI STĂRILE DE CONŞTIINŢĂ
MODIFICATĂ OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL ACTULUI
TERAPEUTIC HOLISTIC INTEGRATIV.
O ABORDARE PLURIDISCIPLINARĂ

Vasile TEODOR*

Abstract
In our time the structures subject to most stress are not the muscles, bones or internal
organs, not anymore; the emotional area, namely the mind and the soul are now subject to it.
The disease of the 21st century is the stress generated by the impact which the
excessively large amount of information to be processed in a very short time has upon
mankind.
Within this paper we begin with elements related to the determinism and the complex
universe of the human psyche in both the classical approach and the quantum psychology
approach, as being of strictly informational nature, to further on consider it from the holistic
psychology approach, as an integrative approach of spiritual nature.
The altered consciousness states, as those obtained through meditation, concentration,
magical rituals, bio-energy, prayer or music are used, due to their power to deepen the inside
effort and to promote the spiritual growth.
To be able to live in such a complex environment, man has naturally developed a
series of interfaces represented by his energo-informational bodies. The results of such
techniques and methods joined together offer the individual the possibility to heal at a far
deeper and more profound level.

Capitolul I. Abordarea integrativă – demers ştiinţific versus temei filosofic

Întrucât orice demers ştiinţific are în esenţă un temei filosofic şi conduce

către o interpretare filosofică, acest lucru este cu atât mai mult adevărat în cazul
ştiinţelor centrate pe om, cum sunt ştiinţele psihicului uman. Trebuie să ţinem
însă cont de faptul că procesul ştiinţific nu se desfăşoară linear, ci din când în
când au loc adevărate “revoluţii ştiinţifice”. Acestea ne apar ca o confirmare a
faptului că, în ciuda caracterului său obiectiv, sau tocmai în virtutea lui,
niciodată cunoaşterea ştiinţifică nu este una completă. Mai devreme sau mai
târziu, înfruntarea cu necunoscutul necesită un proces reflexiv şi valorizator, de
natură filosofică. Între altele, prin acest proces se realizează şi integrarea a ceea
ce este perceput ca “noi descoperiri” în ansamblul de cunoştinţe deja
sistematizate. Un asemenea demers filosofic este cât se poate de oportun şi util
în cadrul “cunoaşterii despre om”, indiferent de ramura sa.

246
 A sosit, cred, timpul ca şi în România să se consimtă pe scară largă la
“întregirea” cu o perspectivă filosofică, nu doar a unor discipline de specialitate,
ci şi a ştiinţelor medicale în general. Aceasta întrucât elucidarea prealabilă a
naturii umane, apanaj al filosofiei, ar permite o mai corectă identificare a
disfuncţiilor organismului în general şi a disfuncţiilor de gândire în particular, şi
ar impune cu necesitate folosirea unor mijloace terapeutice care să se adreseze
naturii umane în ansamblul ei, luată ca un tot unitar, pe toate nivelele sale de
manifestare: Fizic, Biosic, Noesic şi Enisic, aşa cum o descria cu mai bine de 20
de ani în urmă regretatul profesor Academician Eugen Macovski în enunţul
teoriei sale privind Biostructura Materiei Vii, publicată în Analele Academiei
Române.
Ca un prim pas în această direcţie, eu vă propun, concilierea ipotezei
cauzalităţii substanţiale cu ea însăşi prin introducerea ecuaţiei substanţă =
energie, în virtutea căreia sufletul/spiritul, evident nemuritor, ar putea fi asimilat
unui înveliş energetic multiplu generat prin vibraţiile de înaltă frecvenţă ale unor
particule extrem de fine, organizate în ansambluri care se formează pe diferite
niveluri şi se separă în condiţii specifice, potrivit Legilor Universale Divine,
astăzi doar în mică măsură cunoscute şi, din nefericire, într-o şi mai mică
măsură acceptate de “lumea stiinţifică”.
Structurile cele mai solicitate astăzi nu mai sunt muşchii, oasele şi
organele interne, ci zona emoţiilor, mintea şi sufletul. Adevăraţii aducători de
alinare pentru oamenii care muncesc într-o lume pe care nu mai o înţeleg şi
suferă din această cauză, sunt cei care le sesizează frustrările şi le alină sufletele.

1.Fenomene, forme şi principii

Vom încerca să abordăm în această lucrare elemente ce vizează
determinismul şi complexitatea universului psihic uman, din punctul de vedere
al unei viziuni noi, superioare metodologic, asupra organizării şi dinamicii
psihicului uman.
Psihicul uman este considerat a fi o realitate dinamică şi cuantică.
Succesiunea temporală a stărilor şi manifestărilor externe ale individului este
considerată acum ca o serie probabilistă, în care continuitatea poate fi brusc
întreruptă de un fenomen imprevizibil, catastrofic sau fractal (spre deosebire de
concepţiile mai vechi, care susţineau că aceeaşi succesiune a stărilor şi
manifestărilor externe ale sistemului psihocomportamental formează un lanţ
cauzal compact).
Prin univers psihic în calitate de realitate cuantică înţelegem un univers
alcătuit din stări suprapuse, în care coexistă cupluri antagonice.
Din punctul de vedere al psihologiei cuantice, omul se înscrie pe un
„continuum” între raţional şi iraţional, sănătate şi boală, viaţă şi moarte,
perfecţiune şi imperfecţiune.

247
 Psihicul este considerat a fi de natură strict informaţională, având funcţia
de a activa şi organiza individul.
Ca şi celelalte principii şi cele ale psihologiei sunt teze teoretice cu
valoare explicativă şi normativă, care să asigure înţelegerea corectă a
fenomenelor psihice şi să fundamenteze cercetarea lor. În cele ce urmează ne
vom opri asupra câtorva dintre aceste principii.
Fenomenele psihice au caracter subiectiv. Ontologic, aceste fenomene
stau alături de cele obiective, fiind la rândul lor, obiectul de cercetare al unei
ştiinţe, psihologia. În acelaşi timp, existenţa lor este una internă şi, oarecum,
“ermetică”, fapt care a determinat denumirea locului de producere a lor cu un
termen metaforic “black-box”, cutia neagră. Aceste fenomene, interne, se
obiectivează în comportamentul omului, vorbe, atitudini, fapte, iar această
caracteristică a lor face posibilă studierea lor şi cu metode obiective, alături şi în
corelare cu cele subiective - introspecţia. Chiar dacă se obiectivează în
comportament, ele îşi păstrează caracterul spiritual în sensul că NU au însuşirile
fenomenelor materiale, adică întindere, masă, greutate, volum, etc.
Deşi au caracter spiritual, aceste fenomene au o bază materială - creierul
uman, a cărui funcţie este şi cea de reflectare a lumii şi de coordonare a relaţiilor
dintre organismul uman şi mediu. Înţelegerea corectă şi completă a fenomenelor
psihice ne obligă să adăugăm la baza lor materială şi pe cea socială, deoarece ele
se formează la “intersecţia” dintre biologic (creierul) şi social (mediul şi
educaţia).
Forma fenomenelor psihice nu este una spontană şi pasivă, ci este
guvernată de principiul activismului. De fapt nu numai naşterea lor, ci şi modul
de existenţă, este unul activ, care poate fi pus în evidenţă atât cu ajutorul unor
aparate (cum este electroencefalograful), cât şi prin observarea directă a
comportamentului care le exprimă.
Principiile enumerate mai sus, ca şi manifestările concrete ale psihicului
pun în evidenţă o nouă caracteristică a acestuia, cu valoare de principiu şi anume
marea complexitate a fenomenelor care-l compun. Iar această complexitate
rezultă din multiplele determinări ale genezei sale (fizice, chimice, biologice,
fiziologice, sociale, culturale etc.). De aici şi necesitatea abordării sale
pluridisciplinare. În această complexitate există însă o ordine, un sistem.

2. „Structura” sistemului psihic

Sistemul psihic uman este format din trei stări principale: inconştient,
subconştient şi conştient.
Inconştientul numit şi psihicul primar sau “de profunzime” este format
din totalitatea fenomenelor psihice latente, care scapă conştiinţei. Fenomenele
inconştiente se manifestă la copil în primul an de viaţă, iar la adult, în stare de
somn, somnambulie, hipnoză, transă, sau de beţie gravă. Conţinutul vieţii
psihice inconştiente îi formează reflexele, instinctele, impulsurile etc.

248
 Se poate vorbi de un inconştient static, care constituie sursa din care se
formează psihicul conştient, în cazul copilului mic, de unde şi denumirea de
psihic primar. Există şi un inconştient activ sau dinamic datorită căruia omul
creează. El se manifestă sub formă de transă creatoare, în care apare inspiraţia.
Subconştientul, numit preconştient sau postconştient, formează zona de
tranziţie dintre inconştient şi conştient cuprinzând acele fenomene psihice care,
fie că au fost cândva conştiente, postconştient, fie că vor deveni conştiente,
preconştient. Ribot numeşte subconştientul “conştiinţa stinsă” sau “conştiinţa
latentă”. El îndeplineşte de fapt, funcţia de rezervă sau “cămară” a conştientului,
în care sunt stocate acele elemente cu care conştiinţa nu operează, dar la care
poate apela la nevoie.
Conştientul sau zona clară a psihicului uman, este formată de acele
fenomene psihice de care ne dăm seama. Aşa realizăm ceea ce se petrece în noi
şi cu noi, conştiinţa de sine, dar ne dăm seama de ceea ce se petrece şi dincolo
de noi, conştiinţa de lume. Datorită conştientului, noi realizăm o adaptare
corectă la mediu, având un comportament adecvat.
Buna funcţionare a sistemului psihic e condiţionată de interacţiunea
elementelor sale componente. Sistemul psihic este un sistem de autoreglare.
Autoreglarea este determinată de conştiinţă, care exercită un determinism sui-
generis. Unii autori interpretează conştiinta static sau topic, comparabilă cu
câmpul vizual, ce dispune de zone centrale şi zone periferice. Alţii aduc o
viziune dinamică, în care Eul operează transformări ca un sculptor în piatră.
Există puncte de vedere constructiviste, în care conştiinţa apare ca o construcţie
sistematică, în continuă mişcare.
În concluzie, conştiinta este o formă supremă de organizare psihică,
prin care se realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor vieţii
psihice şi care facilitează raportarea continuă a individului la mediu. Conştiinţa
are mai multe funcţii printre care enumerăm:
- funcţia informaţional-cognitivă – descifrarea, înţelegerea şi
interpretarea unui nou obiect, fenomen sau eveniment întâlnit;
- funcţia finalistă – urmărirea calităţii, clarităţii şi atingerii unor scopuri;
- funcţia anticipativ-predictivă – anticiparea rezultatului acţiunilor;
- funcţia regulatoare – organizarea mintală a activităţii;
- funcţia creativ-proiectivă – reflectarea realităţii de sine în scopul de a
o modifica, schimba, adapta nevoilor sale.
Şi, în sfârşit, sistemul psihic face parte din categoria sistemelor
hipercomplexe, având o dublă deschidere spre interior şi spre exterior, precum şi
o dinamică proprie, care-i asigură dezvoltarea. Hipercomplexitatea îi vine şi de
la faptul că, la rândul lui, este format dintr-o serie de subsisteme. Acestea sunt
procesele de cunoaştere, procesele afective, voinţa.
Prin ramurile sale aplicative psihologia şi-a demonstrat nu numai
caracterul ştiinţific, ci şi eficienţa economică şi socială, căci “peste tot unde

249
intervine factorul uman – şi acest domeniu nu e deloc restrâns – are şi psihologia
un cuvânt de spus” (Al. Roşca 1974). Dar ca să poată spune cu autoritate şi
succes ea trebuie însuşită temeinic, de către cei ce o aplică, prin mii de ore de
activitate clinică, unde experimentul înlocuieşte locul teoriei.

Capitolul II. Forme de relaxare cu aplicabilitate largă

În lucrările sale, Dna Prof. Univ. Dr. Irina Holdevici trece în revistă
câteva din cele mai importante sisteme de relaxare, dintre care enunţăm:
Relaxarea analitică (Jacobson), este o metodă ce implică mai multe
etape succesive. Se începe cu relaxarea musculară şi se termină cu cea psihică;
tehnica se desfăşoară în clinostatism, pornind de la conştientizarea senzaţiei de
contractură musculară dintr-o grupă musculară sau alta, continuând cu relaxarea
diferenţiată pe grupe musculare şi terminând cu conştientizarea tensiunilor
musculare reziduale produse de diferite stări negative.
Antrenamentul autogen (Schultz) metodă ce presupune inducerea prin
sugestie a unei relaxări generale a organismului şi cuprinde două cicluri: ciclul
inferior centrat pe însuşirea, de către subiect, a senzaţiei de greutate şi de căldură
în membre, concentrarea asupra bătăilor inimii, în vederea încetinirii ritmului
cardiac, controlul respiraţiei, al funcţionării organelor abdominale, prin
concentrarea asupra plexului solar; ciclul superior se practică după 6 luni – 2 ani
de practicare a ciclului inferior şi cuprinde exerciţii de concentrare pe culoarea
preferată sau pe culoarea impusă de terapeut, pe idei abstracte, trăirea
serntimentului propriu, interogarea propriului subconştient.
Antrenamentul psihofiziologic este asemănător antrenamentului
autogen, cu deosebirea că pacientul este mult mai activ în cadrul exerciţiilor, iar
dificultăţile în relaţia subiect – terapeut sunt conştientizate şi analizate activ.
Hipnoza activă în terapie: tratamentul cuprinde câteva etape: după
investigarea personalităţii se trece la inducerea relaxării (antrenament Schultz),
inducerea hipnozei prin tehnica fixării privirii, aplicarea terapeutică a hipnozei
pentru soluţionarea problemelor subiectului, autonomizarea pacientului şi
practicarea independentă a exerciţiilor de relaxare.
Reglarea activă a tonusului (Stokvis) această metodă este
asemănătoare cu antrenamentul autogen, dar şi în cazul acesta pacientul este mai
activ şi mai responsabil. Se pune accentul pe trăirile subiective ale individului
care se relaxează.
Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo): cuprinde exerciţii de
relaxare, mişcări simple, exerciţii de relaxare musculară, de concentrare a
atenţiei asupra funcţiilor organismului şi de antrenare asupra unor particularităţi
ale gândirii.

250
 Important este faptul că aceste metode sunt relativ uşor de însuşit, iar
aplicarea lor, chiar şi într-un domeniu mai complicat, nu pare deloc imposibilă.

Capitolul III. Actul psihoterapeutic în obţinerea stărilor

comportamentale modificate

În timp, au apărut un număr important de studii, care au comparat

psihoterapiile între ele, cu medicamentele sau cu placebo, rezultatele sugerând
eficacitatea psihoterapiilor. Suspiciunile care persistau erau datorate numărului
scăzut de pacienţi, mărimea loturilor şi lipsa mijloacelor financiare adecvate.
Recent, un studiu comparativ între o intervenţie psihoterapeutică şi una
medicamentoasă, iniţiat de firma producătoare a ultimului, a pierdut finanţarea
care i-ar fi permis derularea până la capăt, în momentul în care primele rezultate
au sugerat superioritatea psihoterapiei.
În funcţie de scopul cercetătorului pentru modificarea unui anumit
comportament, putem vorbi despre:
- întărirea pozitivă: consecinţele pozitive pentru individ ale unui anumit
comportament fac ca frecvenţa acestuia să crească;
- întărirea negativă: frecvenţa unui comportament creşte datorită
capacităţii sale de a evita consecinţe anticipate de individ ca fiind negative;
- stimularea aversivă: prin utilizarea unui stimul aversiv, pe care
individul l-ar dori evitat, frecvenţa unui comportament poate fi diminuată;
- omisiunea recompensei: frecvenţa unui comportament este diminuată
dacă este omisă, în mod repetat, recompensa care a favorizat instalarea sa.
Studiind relaţia dintre emoţie şi cogniţie, W.James propune o secvenţă
precisă a factorilor responsabili în elaborarea unei emoţii: perceperea unui
stimul provoacă modificări somatice, emoţia rezultând pe măsură ce subiectul
devine conştient de aceste schimbări.
În timp, s-a constatat că impactul evenimentelor asupra subiectului nu
se datorează atât lor înseşi, cât modului în care sunt interpretate. De-a lungul
vieţii sale, individul poate dezvolta un sistem iraţional de gândire, simptomele
fiind consecinţe ale acestuia, rezultatul unei percepţii distorsionate şi unei
gândiri ilogice.
Aaron Beck propune un model care implică trei nivele:
A. Gânduri automate;
B. Erori de gândire;
C. Scheme cognitive.
Gândurile automate sau disfuncţionale reprezintă nivelul superficial,
care poate fi detectat în mod direct şi imediat (monologul interior al fiecărui
subiect este constituit din astfel de gânduri). Ele sunt spontane, plauzibile şi

251
involuntare. Pot fi grupate tematic şi sunt rezultatul unor erori sistematice de
gândire.
Despre schemele cognitive, Beck spune că activitatea mentală a
subiectului este expresia acestora, ele fiind stabile şi durabile, în general
inconştiente. Ele sunt structuri psihice profunde care permit integrarea
informaţiilor şi atribuirea de semnificaţii evenimentelor. Deşi schemele nu sut
direct observabile, existenţa lor poate fi dedusă plecând de la distorsiunile
cognitive pe care le produc.

1. Abordarea holistică integrativă

După ce am luat la cunoştinţă de cele mai importante manifestări în planul
psihismului uman, este necesar să privim omul şi din perspectiva holistică, care
îl surprinde în ipostaza sa cosmică, în deplină comunicare cu Divinitatea.
Această comunicare are loc permanent chiar dacă oamenii şi umanitatea nu
realizează tot timpul acest lucru.
Omul privit holistic are şi el nevoi. Acestea pot fi nevoi fiziologice, de
siguranţă, de confort, de recreere, de sănătate, de stimă, sociabilitate,
autoimplinire şi desigur încă multe altele. Pentru a şi le satisface, el intră în
contact nemijlocit cu societatea, fiind propulsat în acest sens de diferite
motivaţii. Dintre motivaţii, putem aminti interesele, afectele şi idealurile. Pentru
a-şi atinge scopurile, omul se foloseşte de capacităţile, abilităţile şi deprinderile
sale. Omul are capacităţi de cunoaştere, de interrelaţionare, de manifestare, etc..
are abilitatea de a înţelege, de a asculta, de a simţi, de a vorbi şi de a influenţa.
El şi-a format nişte deprinderi, dintre care cele mai importante sunt educaţia,
instrucţia, practica şi perseverenţa.
În afara acestor deprinderi, fiinţa umană mai are capacitatea de a
gestiona, de a interveni şi de a corecta diferitele procese din viaţa lui.
Capacitatea de a conduce a omului este exprimată prin :
- capacitatea de decizie, care este susţinută de capacităţile de sinteză,
analiză şi priorizare;
- capacitatea managerială;
- capacitatea de previziune, care se obţine folosind metodele prognozei,
planificării şi programării;
- capacitatea de operare, întărită prin organizare, coordonare şi
antrenare;
- capacitatea de evaluare, care este posibilă folosind metodele de
comensurare, analiză şi interpretare.
O altă capacitate a omului este cea de comunicare. Astfel fiinţa
omenească este capabilă de comunicare verbală, nonverbală şi de
metacomunicare.

252
 Capacităţile spirituale ale omului sunt : dematerializarea, premoniţia,
retrocogniţia, levitaţia, telepatia, clarviziunea, claraudiţia, telekinezia,
clarmirosul, clargustul, clartactul.
Virtuţile spirituale sunt spiritul adevărului, altruismul, iertarea, credinţa,
iubirea, clemenţa, cumpătarea, fidelitatea, recunoştinţa, smerenia, toleranţa,
voinţa şi organizarea.

2. Frecvenţe de interferenţă cerebrală

Multe din aceste comportamente, capacităţi şi virtuţi sunt posibile datorită
unui organ de interfaţă extrem de complex şi de rafinat, numit creierul uman.
Acesta este împărţit, după cum bine ştim, în două emisfere şi are o activitate
bioelectrică, împărţită în patru intervale de frecvenţă.
Astfel, emisfera stângă este logică şi lucrează pe bază de simţuri. Acest
lucru este folositor în anumite situaţii dar constituie un obstacol în altele.
Această emisferă păstrează experienţele noastre din lumea fizică. Ea ne asigură
sensul calităţii, cunoştinţa, capacitatea logică, capacitatea de analiză, limbajul şi
cele cinci simţuri fizice. Lucrează în spectrul de frecvenţă de 21-10,5
cicli/secundă. În interiorul acestui interval, regăsim integral banda de frecvenţă
β, cuprinsă între 21-14 cilcli/secundă. În parte, regăsim şi banda de frecvenţă α,
care se întinde pe segmentul 14-7 cicli/secundă. Acestor benzi de frecvenţă
cerebrală, le corespund şi stările cerebrale cu acelaşi nume.
Starea β este specifică activităţii cerebrale în zona lumii fizice, cu timp şi
spaţiu, aici fiind active nivelurile conştiente exterioare. Informaţiile sunt
colectate prin intermediul celor cinci simţuri fizice. Acesta este planul acţiunii
efective.
Starea α este specifică activităţii cerebrale în zona lumii sufleteşti,
emoţionale şi mentale, în care încă mai dăinuie spaţiul şi timpul. Aici sunt active
nivelurile conştiente interioare, în care lucrează intuiţia şi gândirea. Este zona
somnului superficial şi spaţiul primului nivel al sugestiei.
Emisfera dreaptă nu este limitată la logică şi lucrează pe bază de imagini
mentale. În această emisferă se păstrează experienţele imaginaţiei şi vizualizării.
Ea ne asigură capacitatea de vizualizare, imaginaţia creativă, fantezia, intuiţia,
instinctele nelogice, sinteza, telepatia, simţurile artistice, afectivitatea,
emotivitatea şi cele cinci simţuri spirituale. Această emisferă începe să lucreze
în starea α, dar pe segmentul 10,5-7 cicli/secundă, coborându-şi frecvenţa până
aproape la zero. Ea funcţionează şi în banda de frecvenţă θ, cuprinsă între 7-4
cicli/secundă. Aici găsim somnul profund. În starea θ se poate efectua chirurgie,
stomatologie, naştere fără dureri, deoarece cel care stăpâneşte această stare,
stăpâneşte corpul eteric, care printre altele este responsabil şi cu transmiterea
durerii către creier. Stările α şi θ găzduiesc integral fenomenul gândirii. Aici îşi
are sediul cel de al doilea nivel al sugestiei. Ultima stare pe care o poate
dezvolta emisfera cerebrală dreaptă este starea ∆, având banda de frecvenţă pe
segmentul 4-0 cicli/secundă. Aici creierul ia contact cu lumea spirituală, fără de

253
timp şi spaţiu, în zona inconştienţei. Când el oscilează pe frecvenţe din ce în ce
mai apropiate de 0 cicli/secundă, începe să aibă acces la Cartea Destinului
Personal şi mai apoi, la Marea Carte a Destinelor.

3. Spiritualitate, valori universale şi viziuni integratoare

Creierul nostru este un computer formidabil şi dacă am face o analogie,
am putea spune că este un calculator de generaţie XXII. Subconştientul, care se
găseşte între conştient şi inconştient, este un procesor de mare performanţă. El
preia de la conştient diferite impulsuri, organizate în mod specific. Modul de
organizare este dat de ideologia personală a fiinţei, de calitatea procesorilor de
intrare fizici, de calitatea filtrelor de duplificare şi de calitatea memoriei de
scurtă durată. Subconştientul preia şi de la inconştient informaţii, dar acestea au
caracter universal. Ele sunt aduse din banca universală de date, prin intermediul
procesorilor de intrare spirituali şi sunt modelate în conformitate cu o ideologie
universală.
Vom reuşi să neutralizăm orice sugestie negativă mentalizând tocmai
ideile opuse, cele benefice. Dacă vom nutri gânduri distructive, negative sau
greşit orientate, acestea vor da naştere unor emoţii dezechilibrate, deoarece tot
ceea ce mentalul conştient crede, va fi acceptat de către subconştient.
Subconştientul nu poate raţiona, acesta fiind principiul de bază al
hipnozei. El ia la cunoştinţă de ceea ce ne înconjoară prin intuiţie, respectiv cele
cinci simţuri subiective. Controlează în permanenţă toate funcţiile şi senzaţiile
corpului, bătăile inimii, pulsaţiile creierului, circulaţia sângelui, reglarea
digestiei, asimilarea substanţelor nutritive şi eliminarea reziduurilor. Este sursa
idealurilor, a aspiraţiilor şi a impulsurilor altruiste. Funcţionează permanent, zi
şi noapte şi este sediul sistemului nervos simpatic.
Valorile universale, care sunt generoasa gazdă a adevărului, principiilor şi
legilor universale, dau naştere în universul existenţial uman schemelor de
gândire, modelelor şi proceselor cognitive. Modelele cognitive sunt exprimate
de valori, doctrine şi coduri, în timp ce procesele cognitive sunt chiar
raţionamentele şi judecăţile. Schemele de gândire sunt alcătuite din monologuri
interioare, idei incoerente şi gânduri automate. Toate acestea, apar ca răspuns la
nevoia de evoluţie a umanităţii. Modul în care fiinţa umană se intersectează cu
aceste atribute existenţiale, generează în aceasta conştiinţa, optica şi
mentalitatea specifice. De aici rezultă atitudini, deprinderi, obiceiuri, o conduită
şi comportamente, care conturează caracterul persoanei.
În general, toate disciplinele spirituale importante au incercat să
sublinieze importanţa acestei nevoi de a ajunge la o armonizare a
inconştientului. În tradiţia raja yoga, de exemplu, primii doi paşi care trebuie
făcuţi pentru a obţine o realizare spirituală constau într-o etică personală şi
socială. Totuşi, contribuţia majoră pe care a adus-o civilizaţia vestică la tradiţiile
spirituale şi metafizice este privirea în adancul inconştientului, cunoaşterea
acestuia şi, mai important, înţelegerea felului în care trebuie să sprijinim şi să

254
dezvoltăm prin psihoterapie acest nivel al minţii. Astfel, deşi abordările
tradiţionale au multe avantaje, în momentul de faţă se consideră că psihoterapia
este o cale mult mai sigură, puternică şi directă de a lucra cu acest aspect
inconştient al practicii spirituale.
Abordarea spiritualităţii poate fi ori exoterică, ori esoterică. Ne referim la
termenul de exoteric, în sensul aspectelor exterioare, mai tangibile, şi anume,
lucrurile pe care le putem vedea, atinge, auzi, mirosi, gusta şi face. Avem ca
exemple rugăciunea, voluntariatul, ascultarea unor cursuri ale unui profesor
spiritual sau efectuarea unei munci caritabile. Chiar şi anumite forme de
meditaţie sunt exoterice, cum ar fi Vipassana şi Zen. Vipassana are ca scop să
împiedice mintea să rătăcească, direcţionând-o spre experienţa actuală. În felul
acesta mintea va fi concentrată mai mult pe proces decât pe conţinutul
experienţei senzoriale directe. Zen accentuează experienţa de moment, luând ca
obiect de meditaţie orice activitate obişnuită de zi cu zi.
Termenul esoteric se referă la aspectele interioare, mai subtile, la lucruri
care nu sunt observabile de obicei, în starea noastră de zi cu zi. Ca exemple am
putea da abilităţi psihice, cum ar fi telepatia sau psihokinezia, practica
vizualizării, clarviziunea, dezvoltarea unor energii subtile (tai chi, pranayama),
comunicarea cu forme de viaţă subtile (practici oculte) sau meditaţia pe un
obiect.
De fapt, cei doi termeni, exoteric şi esoteric, sunt asemănători; diferenţa
este mai mult de grad dintr-un anumit spectru. Ceea ce se înţelege prin esoteric
este mai mult o extensie a conceptului de exoteric. Exoteric este atunci când
spunem o rugăciune timp de câteva minute şi esoteric atunci când aceeaşi
rugăciune este spusă de către o persoană religioasă, timp de mai multe ore.
În procesul dobândirii spiritualităţii, pe măsură ce avansăm pe diferite
nivele de realizare, se va întâmpla să descoperim că „subiectivul” se va extinde,
cuprinzând părţi din „obiectiv”. Putem include în acest fenomen telepatia,
clarviziunea, psihokinezia şi vindecarea prin credinţă.
Se întâmplă adesea ca practicanţii cu experienţă să aibă în cadrul
experienţelor lor mistice influenţe din mediul social şi religios în care trăiesc. De
exemplu, un ascet indian poate avea în timp ce meditează o viziune a lui Krishna
sau a lui Shiva, în timp ce un călugăr creştin va simţi prezenţa lui Isus sau a
Fecioarei Maria în timp ce îşi spune rugăciunile. Acest lucru poate fi înţeles ca o
prelungire a subiectivităţii normale, în cazul nivelurilor de început ale practicii.
Dar când subiectivul devine obiectiv în cazul unor persoane foarte avansate,
aceeaşi multiplicitate încă pare să aibe câştig de cauză. Acest lucru poate duce la
concluzia că nivelele mai adânci ale existenţei pot conţine mai multe realităţi
subiective şi obiective. Astfel, în loc de a considera că există doar un rai şi doar
o religie acceptată, va exista un nivel mult mai subtil, care practic nu are opinii,
dar care poate accepta nivele concentrate ale conştiinţei.
Mintea unei persoane avansate poate incripţiona în cadrul acestui nivel
anumite credinţe. Este la fel ca pânza pe care pictează un artist. În acest fel,

255
următorul nivel, mai subtil decât acest nivel pământesc poate găzdui o
multitudine de raiuri şi alte lumi.

Capitolul IV. Stări de conştiintă modificată

Stările de conştiinţă modificată, ca cele obţinute prin intermediul

meditaţiei, concentrării, ritualurilor, bioenergiei, rugăciunii şi muzicii, sunt
utilizate datorită puterii lor de a adanci munca interioară şi de a promova
creşterea spirituală.
Rezultatele unei asemenea imbinări de tehnici şi metode oferă individului
posibilitatea de a se vindeca la un nivel mult mai profund şi mai adanc.
Pentru ca omul să poată trăi într-un mediu atât de complex, în mod
firesc, are o serie de interfeţe, reprezentate de corpurile lui energo-
informaţionale.
Datorită spaţiului limitat, vom aborda în continuare (doar cu rol
informativ), patru stări specifice de conştiinţă modificată, regăsite mai des în
viaţa de zi cu zi. Acestea sunt: somnul, visul, hipnoza si meditaţia.

1. Despre starea de somn

Încadrarea somnului în categoria stărilor de conştiinţă, fie ea şi
modificată, poate părea ciudată, deoarece în timpul somnului individul este
inconştient, nu îşi dă seama de sine sau de alţii. Însă, psihologii îl plasează
printre aceste stări ale conştiinţei, bazandu-se pe diferite considerente. După
Hobson şi Strickgold, 1995, “prezenţa în somn a gandurilor, imaginilor şi
emoţiilor este suficientă pentru a caracteriza somnul ca stare modificată a
conştiinţei şi nu ca inconştienţă”.
Spre deosebire de starea de veghe, somnul poate fi definit ca o stare
reversibilă a organismului, asociată cu scăderea pană la dispariţie a reacţiilor
adaptative superioare, a relaţiilor si a reacţiilor senzorio-motorii cu şi faţă de
mediul inconjurător.
Foarte importantă este trecerea de la starea de veghe la cea de somn. În
starea de veghe activitatea electrică a scoarţei cerebrale, înregistrată cu ajutorul
electroencefalogramei (EEG), prezintă ritmuri frecvente şi de mică amplitudine,
desincronizate, în timp ce în starea de somn se înregistrează ritmuri lente şi de o
amplitudine mai mare, sincronizate, cu excepţia somnului profund, cand
ritmurile sunt relativ asemănătoare. Starea de veghe este rezultatul activării
individului şi a cortexului său prin mesaje senzoriale, iar somnul se produce prin
scăderea afluxului senzorial.
Una dintre problemele care preocupă şi pe cercetători şi pe oamenii
obişnuiţi în egală măsură este perioada optimă de somn. Experimenţele bazate
pe privarea de somn s-au soldat cu concluzii incerte; s-au înregistrat diferite
reacţii, în funcţie de varstă, condiţia fizică şi psihică, condiţii externe, etc. ale
subiectilor. Reducandu-se durata somnului (de la 8 la 5 ore) s-a constatat

256
apariţia următoarelor efecte: oboseală extremă, scăderea puterii de concentrare,
iritabilitate, dureri de cap, deprimare, lipsa de energie, halucinaţii, scăderea
randamentului.
Efecte asemănătoare apar şi în cazul insomniilor care sunt considerate ca
fiind o tulburare a somnului, o incapacitate de a dormi. Acestea sunt trecătoare
sau permanente şi, indiferent de cauza generatoare, provoacă tulburări de
comportament.

2. Natura psihică a visului

Mecanismele psihice angrenate în timpul visului demonstrează că acesta
este o forma de mentaţie, de activitate a creierului, care ridică una dintre cele
mai fascinante întrebări legate de vis: care este natura lui psihică? Este o
imagine sau o idee, imaginaţie sau gandire?
De fapt, natura visului este extrem de complexă. Oricum, încă din 1888,
Max Simon afirma că “visul constă esenţialmente din producerea de imagini
cerebrale”, unele dintre ele fiind senzoriale, altele fiind imagini-semne (deoarece
presupun asociaţii de idei). Mulţi cercetători au tratat si natura ideativă a visului,
ca formă aparte de gandire, denumită gandire în imagini sau gandirea onirică
(Freud,Yung) care operează cu parabole, simboluri şi arhetipuri.

2.1. Funcţiile visului

Freud îşi exprimă părerea că “Visul, departe de a fi un factor de tulburare
a somnului, aşa cum i se reprosează, este un protector al somnului, pe care îl
apără împotriva a ceea ce este susceptibil să-l tulbure. Visul are drept scop
menţinerea somnului împotriva excitaţiei care ne împinge la trezire şi la
acţiune”. Înafara acestei funcţii, Freud mai defineşte şi altele:
- funcţia hedonică – permite realizarea dorintelor;
- funcţia protectoare a Eului conştient de presiunea pasiunilor refulate;
- funcţia comunicativă – între conştient şi subconştient;
- funcţia sintetizatoare – reuneşte memoria infantilă cu experienţa de
viaţă şi moştenirea arhaică.
Şi pentru Yung visul este important, iar funcţiile definite de el ar fi:
- funcţia compensatoare – ajută la restabilirea echilibrului psihologic cu
ajutorul materialui oniric;
- funcţia premonitorie – semnalizează pericole viitoare;
- funcţia simbolică – visul se exprimă prin simboluri (limbajul);
- funcţia de comunicare – prin el se exprimă inconştientul;
- funcţia reductivă – fragmentează, dezagregă, depreciază, micşorează,
distruge uneori imaginea de sine conştientă, o readuce la real;
- funcţia integratoare – visul unifică subsistemele din care este formată
personalitatea şi în special psihismul conştient cu cel inconştient.

257
 2.2. Metode de studiu ale viselor
În primul rand s-au studiat mişcările corpului şi ale ochilor. Mişcările
oculare sunt de două tipuri: rapide (Rapid Eye Movement REM) şi lente (Non
Rapid Eye Movement NREM). În urma experimentelor s-a constatat că
mişcările rapide sunt indiciul prezenţei viselor şi că acestea sunt caracteristice
fazelor de somn superficial.
Practic, visele apar în aşa numitele faze ale “somnului paradoxal” care
este caracterizat de o asociere de semne contradictorii: semne ale somnului lent-
usor (mişcări ale ochilor, respiraţie neregulată, erecţie peniană, ritm cerebral
caracteristic stării de veghe) plus semne ale somnului profund (subiectul este
greu de trezit). Fiecare episod al somnului paradoxal durează în medie 10-20
minute, visele reprezentand astfel cam 20% din timpul somnului.

2.3. Controlul viselor

Datele culese din cultura diferitelor popoare arată că există posibilitatea
controlării viselor, conţinutul acestora putand fi dirijat prin procese de educaţie.
Copiilor li se sugerau anumite interpretări viselor pe care le aveau. De exemplu,
dacă un copil visa un tigru, adultul transforma visul în ceva plăcut, vorbind
despre un vanător curajos.
Controlul viselor poate fi folosit ca tehnică terapeutică. Dacă o persoană
cu dificultăţi in viaţă, reuseste să-şi incorporeze în vis mai multe soluţii
constructive, ea şi-ar putea ameliora imaginea de sine.
Cel mai important mod de a controla conştient visele este visul lucid, în
care persoana este conştientă că visează. Visele lucide pot fi cultivate în mod
intenţionat. Dacă un individ îşi spune la sfarşitul unui episod al visului că data
viitoare va visa din nou şi că îşi va reaminti visul, atunci nu va fi nici o problemă
ca visul să continue.
Printre procedeele sau tehnicile de inducere a viselor lucide se numără:
excitaţiile dinaintea somnului în vederea dezvoltării unor seturi cognitive care se
continuă în somn şi transpar în vise; focalizarea intenţiei (prin meditaţie);
autosugestia, hipnoza.

3. Hipnoza – stare psihică complexă şi contradictorie

Fenomen considerat mult timp ca aparţinand domeniului magiei, hipnoza
a suscitat cele mai contradictorii întrebări şi opinii. Unii s-au intrebat dacă
hipnoza este un fenomen normal sau, dimpotrivă, patologic. Astfel, ea a fost
introdusă fie în categoria fenomenelor paranormale, fie în cea a celor patologice.
Hipnoza a fost considerată fenomen patologic, stare de catalepsie, stare de
conştiinţă modificată sau obişnuită. În psihologia americană se confruntă două
modalităţi de înţelegere a hipnozei: ca stare sau ca nonstare de conştiinţă
modificată, ca proces special sau ca proces psihosocial, ca trăsătură sau ca
situaţie. O astfel de situaţie a dus la dificultatea găsirii unei definiţii
cuprinzătoare hipnozei. Una dintre definiţiile cele mai întalnite este: hipnoza

258
este o procedură practicată de o persoană cu insuşiri speciale, capabilă a induce
în subiect condiţii de sugestibilitate crescută, astfel încat acesta să execute
anumite acţiuni sugerate.

3.1. Cercetări demonstrative

Cercetările bioelectrice ale creierului au demonstrat că în timpul hipnozei
nu sunt prezente undele electroencefalografice caracteristice stării de somn, ci
undele prezente şi în starea de veghe. Părerea mea este că hipnoza este o stare
modificată a conştiinţei, amplasată între starea de veghe şi cea de somn, însă mai
aproape de starea de veghe decat cea de somn.
Hipnoza se dovedeşte a fi un fenomen util; ea este folosită ca mijloc
curativ (hipnoterapia), ca metodă de cercetare în psihologia experimentală şi ca
procedeu auxiliar în unele ramuri aplicative ale psihologiei (în sport de exemplu,
pentru eliminarea emotivităţii).

3.2. Posibile efecte secundare

În acest moment hipnoza îşi lărgeste sfera de aplicabilitate printr-o formă
nouă, autohipnoza, ca metodă de autoterapie si autoreglare a stărilor psihice.
Toate acestea nu trebuie să conducă însă, la pierderea din vedere a unor
efecte negative ale practicării hipnozei, respectiv posibila influenţare negativă a
subiectului prin reducerea voinţei acestuia şi replierea conştiinţei, închiderea ei
în ea însăşi.

4. Meditaţia
Este una dintre cele mai cunoscute căi de acces la stările modificate ale
conştiinţei, nu numai în practicile orientale cat şi în cele occidentale din ultima
vreme.
Meditaţia poate fi considerată stare modificată a conştiinţei şi mijloc
pentru a obţine modificarea conştiinţei. Specificul ei constă în concentrarea pe
un obiect, asociată cu distragerea de la alte obiecte. Meditaţia vizează creşterea
gradului de atenţie, pe evenimente, obiecte, sunete, etc. pe măsură ce gradul de
concentrare al atenţiei creşte, conflictele psihologice nerezolvate tind să iasă la
suprafaţă, individul îşi conştientizează propriile limite şi îşi poate ameliora
dezvoltarea sa psihologică.

4.1. Forme
Există mai multe forme de meditaţie, dintre care menţionăm următoarele
două:
- meditaţia prin concentrare – concentrarea spiritului pe anumite
obiecte fizice sau psihice (un gand, un sentiment), excluzandu-le pe toate
celelalte.

259
 - meditaţia prin percepţie interioară – care vizează cultivarea
conştiinţei, atenţiei, în raport cu ceea ce constituie viaţa curentă, experienţa
prezentă. În acest proces de antrenare a conştiinţei, individul ajunge să-şi
răspundă la o serie de întrebări, pe nivele progresive de conştiinţa. În felul acesta
se cultivă o stare de spirit activă, de permanentă deschidere, de trăire a unei
experienţe complete în ceea ce priveşte întregul complex de realităţi mentale şi
fizice. Prin această „atentie” se pot dezvolta gradat constiinţa, concentrarea,
înţelegerea.

4.2. Efecte
Printre efectele provocate de meditaţie enumerăm: creşterea stării de bine,
de satisfacţie psihologică, corectarea percepţiilor deformate, reducerea
anxietăţii, amplificarea încrederii în sine, diminuarea efectelor negative ale unor
fenomene psihologice (stres, frustrare), vindecarea unor boli, mărirea capacităţii
de autocontrol, etc. În final se ajunge la o stare de calm care permite lărgirea
experienţelor subiectului, la o mai mare deschidere, fără restricţii sau perturbări.

4.3. Tablou psihocomportamental

Tabloul psihocomportamental al persoanelor care practică meditaţia este
tipic: emoţii intense şi fugitive, episoade de extremă vigilenţă şi relaxare
profundă, percepţii clare şi precise, procese intuitive, scăderea pragurilor
senzoriale însoţită de creşterea sensibilităţii, amplificarea gradului de empatie.
S-au mai constatat şi o serie de reacţii negative, intense dar de scurtă durată, cu
rolul de a elibera amintirile şi conflictele psihologice refulate. Impresia generală
a celor care au practicat meditaţia este că experienţele trăite sunt profunde,
plăcute, semnificative.

4.4. Rezultate
Rezultatele fiziologice au demonstrat prezenţa unor fenomene de
hipometabolism pe durata meditaţiei. Cercetările curenţilor bioelectrici ai
creierului au relevat existenta unor trasee EEG caracteristice meditaţiei. Acestea
demonstrează o relaxare a cortexului şi o mare sincronizare, cu predominanţa
undelor alfa (8-13 cicli/sec). La cei care practică de mai multă vreme meditaţia,
s-au înregistrat relaxări şi mai accentuate, unde teta (4-7 cicli/sec) şi s-a
constatat o dezvoltare a capacităţilor specifice emisferei drepte.

BIBLIOGRAFIE:
1. Banister, P., Burman, E., Parder, I., Taylor, M., Tindal, C., Qualitative
Methods in Psychology, A research Guide, Open University Press,
Buckingham, Philadelphia, 1996;
2. Bloch, S.; Chodoff, Etica psihiatrica, Ed. APRL şi GIP, 2000
3. Bracken, P.; Thomas, P., A new debate on mental health. Open mind 1998.

260
4. Brand, J.L., Theoretical Psychology, Yes, Methodological Egalitarism,
No!, American Psychology, vol.LIII, nr.1, 1998;
5. Coltroux, J. Les therapies cognitives. Ed. Imprimerie France Quercy, Paris,
1998;
6. Golu, M., Principii de psihologie cibernetica, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, 1975;
7. Holdevici, I., Hipnoterapia – teorie şi practică, Ed. Dual Tech, Bucureşti,
2004;
8. Holdevici, Irina: Hipnoza clinică, Editura CERES, Bucureşti, 2001;
9. Holdevici, I., I., P., Hipnoza si fortele nelimitate ale psihicului uman, Ed.
Aldomars, Bucureşti, 1991;
10. Holdevici, Irina: Psihoterapia – un tratament fără medicamente, Editura
CERES, Buc., 1993;
11. Holdevici, Irina: Sugestiologie şi terapie sugestivă, Ed. Victor, Buc., 1995;
12. Holdevici, Irina, Ion A., Ion, B., Psihoterapii moderne: Noua hipnoză
eriksoniană, Ed. I.N.I.,1997;
13. Holdevici, Irina: Psihoterapii scurte, Editura CERES, Buc.,2000;
14. Holdevici, Irina: Psihoterapia tulburărilor anxioase, Editura CERES, Buc.,
2000.
15. Howell, D.C., Statistical Methods for Psychology, International Thomson
Publishing New York, London, 1992;
16. Huber, W.. Psihoterapiile, Ed. Stiinţa şi Tehnica, Bucureşti, 1997;
17. Ionescu, G. Tratat de psihologie medicală şi psihoterapie. Ed. Asklepios,
Bucureşti, 1995
18. Jung, C.G., Dialectique du moi et de l’inconscient, Paris, Gallimard, 1964;
19. Le Ny, j.F., Hypothese, in: BLOCH, H. (sous la direction de ), Dictionnaire
fondamental de la psychologie, Larousse, Paris, 1997;
20. Meux, M.O., A Value Agenda for Theoretical Psychology, American
Psychologist, vol.LIII, nr.1, 1998;
21. Miclea, M., Radu, I., O perspectivă psiho-logică asupra “problemei”,
Revista de psihologie, 2, 1987;
22. Mihăilescu, R.; Prelipceanu, D.; Teodorescu, R. Tratat de sănătate mintală.
Ed Enciclopedica, 2000;
23. Mitrofan, Iolanda: Meditatii creative, Editura SPER, Bucuresti 2001
24. Mitrofan, Iolanda; Buzducea D., Psihologia Pierderii si Terapia Durerii,
Editura SPER, Bucuresti 1999;
25. Mitrofan, Iolanda; Orientarea Experientiala in Psihoterapie, Dezvoltarea
Personala, Interpersonala, Transpersonala, Editura SPER Bucuresti, 2000;
26. Mitrofan, Iolanda; Cursa cu Obstacole a Dezvoltarii Umane, Editura
Polirom, Bucuresti, 2003;
27. Mitropolit Hieroteos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, Ed. Învierea –
Arhiepiscopia Timişoarei, 1998;
28. Neculau, A., Comportament şi civilizaţie, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1987;

261
29. Pavelcu, V., Cunoaşterea de sine şi cunoasterea personalităţii, Bucureşti,
E.D.P., 1982;
30. Piaget, J., Psihologia inteligenţei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965;
31. Popescu-Neveanu, P., Personalitatea şi cunoasterea ei, Bucureşti, Ed.
Militara, 1969;
32. Popescu-Neveanu, P., Curs de psihologie, Bucureşti, 1977;
33. Popper, KR. Cunoaşterea şi problema raportului corp-minte. Ed. Trei,
Bucureşti, 1997;
34. Reber, S.R., Dictionary or Psychology, Penguin, London, 1995;
35. Ribot, Th., Logica sentimentelor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică; 1988;
36. Rice, C.E., Scenarios: The Scientist- Practitioner Split and the Future of
Psychology, American Psychologist, vol.LII, nr.11, 1997;
37. Robert, M., Strategie methodologiques, in: Richelle, M., Requin, J., Robert,
M., (sous la direction de), Traite de psychologie experimentale, vol.I, PUF,
Paris, 1994;
38. Savin, L. Noţiuni de psihologie generală, Universitatea de Vest „Vasile
Goldiş”, Arad, 1993.
39. Sofronie, C., Zubcov, R., Psihologia ordinii, psihologia cuantică, Ed.
Perfect, Bucureşti, 2005;
40. Trungpa, C., Meditaţie în acţiune, Ed. Irecson, Bucureşti, 2004;
41. Tucci, G., Teoria şi practica mandalei, cu referire specială la psihologia
modernă a adancurilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995;
42. Tudose, F.; Tudose, C.; Dobranici, L. Psihopatologie şi psihiatrie pentru
psihologi. Ed. InfoMedica, 2002.
43. Vasile, T., Curs practic de Kuatsu, Ed. Aldo Press, Bucureşti, 2002;
44. Vasile, T., Curs de practici spirituale, S.P.E.R., Bucureşti, 2006;
45. Vasile, T., Vasile, R., Vuţă, A.; Manual de psihologie holistică pentru
terapeuţi în terapii complementare, A.N.A.T.E.C.O.R., Arad, 2004.
46. Vasile, T., Dumitru, C., Bojor, O., Vasilescu, M. S., Naturalis – Ghid de
medicină şi terapii naturale, Ed. Aldo Press, 2003;
47. Weem, C.F., Theoretical Psychology: Subdisciplines or Metadiscipline?,
American Psychologist, vol.LIII, nr.1, 1998;
48. Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

* Psiholog Principal in Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Hipnoză Clinică –

Colegiul Psihologilor din Romania / FRP, GHSC, U.K. / HSP, U.S.A. / W.P.C.,
Dr. în Ştiinţe Medicale Alternative, U.I.A.M., India / I.A.A.M., Dr. în Medicină
Complementară şi Naturopatie, I.I.A.M., India, Drd. in Psihologie, Facultatea de
Psihologie, Universitatea Bucuresti, preşedinte al Asociaţiei de Studii Esoterice,
Terapii Complementare şi Feng Shui – Club UNESCO

262
 ”REZERVOPEDIA” ÎN PROCESUL
DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Col. (r.) prof.univ.dr. Constantin TEODORESCU*

Abstract
Man represents a physiologic, psychic and neurological independent structure, a very
well established one, characteristic to his own species. If we look in the past, we shall
observe, without mistaking, that our educators do not take into consideration all these
components in order to create an adequate method of learning.
The techniques for rapid (accelerated) learning, the exploitation of the full potential
and of the whole resources, are in favour of an optimal learning.
Sugestopedy is an extremely rapid method of learning. It allows the assimilation of a
factual material, static and descriptive information like words, expressions, numbers, data,
formulas, but also wide ideas systems.

Motto:
„Ţi-ar plăcea să înveţi de două până la cinci ori mai repede, fără nici un stres? Şi să-ţi şi mai
aminteşti ce ai învăţat? Poate există o nouă modalitate de învăţare pe care o numim învăţare
rapidă(accelerată).
„Tehnici de învăţare rapidă”- Sheila Ostender

I.Geneza

La sfârşitul anilor 60, în vremurile rele din Europa de Est, Sheila Ostander,
autorul lucrării „Tehnica învăţării rapide”, primeşte o invitaţie neaşteptată la
prima (şi ultima) Conferinţă Sovietică de parapsihologie de la Moscova. Dr.
Georgy Lozanov descoperise supermemoria. „Muncitorii învaţă 500 de cuvinte
străine într-o singură lună”, prezenta sobra Pravda din acea vreme. Mulţi şi-au
zis că nu poate fi decât propagandă comunistă.
La Institutul de Stat pentru Sugestologie din Sofia, Doctorul Lozanov,
singurul psihiatru al Bulgariei care a descoperit şi folosit această metodă, a
descoperit, de asemenea, şi o nouă maladie, „sindromul didactogenic” – boală
provocată de metodele pedagogice greşite. Acest sindrom a început să fie
vindecat prin Sugestopedie. Mica Bulgarie era pe cale să devină pentru resursele
mentale ceea ce Emiratele Arabe deveniseră pentru cele naturale. Metoda lui
Lozanov era considerată de către autorităţile comuniste ca fiind o metodă
transcedentală. Ca urmare doctorul Lozanov a avut mult de suferit, petrecând 10
ani prin închisorile comuniste. După anul 1990, acesta a ajuns în Occident.
În anul 1979 apare lucrarea lui Delacort, „Superlearning”. În anul 1970
apare lucrarea „Descoperiri psihice în spatele Cortinei de fier”, care a fost

263
republicată în 1995. Metoda lui Lozanov a început să se extindă în Des Moines,
Toronto şi Atlanta. La sfârşitul anilor 70 un psiholog novator, doctorul Ronald
Schuster de la Universitatea din Ames, a fondat Societatea pentru Învăţare şi
Predare Accelerată(SIGA). Aceste societăţi sunt prezente în multe ţări:
Societatea pentru o Învăţare Accelerată (SEAL)- Anglia, Organizaţia Germană
pentru Învăţare prin sugestopedie (DGSL), Organizăţia Internaţională pentru
Învăţare Accelerată (RIA) - Mexic, Consiliul pentru Noile Sisteme Pedagogice
(CNV) - Franţa, SEAL - Ungaria, Asociaţia Italiană pentru noile metode
Sugestopedice (AINMS), Institutul pentru Învăţarea de Limbi Străine (SOHL) -
Suedia, Institutul Elveţian pentru Învăţare Accelerată - Elveţia şi altele.
Cu cât înaintăm în secolul XXI, înţelegem faptul că nu mai suntem un corp
sau o minte separate - suntem minte-corp. Aproape 80% din ceea ce este
cunoscut despre faptul cum funcţionează acest sistem unic a ieşit la iveală odată
ce oamenii au început învăţarea accelerată (rapidă). Există multe căi ce scanează
mintea, pentru a scoate la iveală potenţialul uman: sunete de înaltă frecventă,
alte descoperiri psiho-acustice, supernutriţie, televiziunea interactivă, memoria
dinamică, maşinile minţii, etc.
Metoda înfloreşte în domenii foarte diverse: afaceri, militar, grădiniţe,
licee, centrele de energizare. Metoda a avut succes la oameni de toate felurile şi
toate vârstele, de la gunoier, până la psihiatru.

II.Definiţii şi concepte

Învăţarea rapidă implică o nouă înţelegere a sinelui si posibilităţilor

sale, o nouă perspectivă, un punct de vedere adecvat secolului XXI.
Termenul de învăţare rapidă (accelerată) desemnează orice abordare,
orice atitudine, orice tehnică sau metodă care permite facilitarea învăţării şi
dobândirii de cunoştinţe noi mai repede şi mai uşor.
Omul are o structură fiziologică, psihologică, psihică şi neurologică
proprie, foarte bine definită, specifică speciei sale. Dacă privim puţin cu gândul
în trecut, vom constata fără să greşim că educatorii noştri, nu prea au ţinut cont
de toarte aceste componente pentru a crea o metodă de învăţare adecvată.
Tehnica învăţării rapide reprezintă un set de tehnici de bază, care
accelerează procesul de învăţare şi pune în lumină performanţa. Aceste tehnici te
pot ajuta să declanşezi schimbarea şi anume:
ƒ să te transpui într-o stare “perfectă” a corpului şi minţii fără urmă de stres
pentru sarcina pe care ţi-ai asumat-o;
ƒ să absorbi informaţia într-un mod ritmic, pas cu pas;
ƒ să utilizezi muzica pentru a-ţi dezvolta memoria, a-ţi energiza mintea şi a
crea legătura cu subconştientul;
ƒ să-ţi angajezi creierul, simţurile, emoţiile şi imaginaţia pentru a ajunge pe
culmile performanţei;

264
ƒ să devii conştient de blocajele din calea procesului de învăţare pentru a le
elimina.
Rezultatul este că niciodată “nu am învăţat să învăţăm.”
Utilizând aceste dimensiuni fiziologice, psihologice şi neurologice şi de
asemenea, mediul interior şi exterior se creează o stare de mare receptivitate
intelectuală.
Acest lucru îi oferă tehnicile de învăţare rapidă (accelerată) şi anume:
exploatarea întregului potenţial şi a totalităţii resurselor astfel încât să favorizeze
o învăţare optimă. Important este de reţinut că unele dintre aceste tehnici conduc
la rezultate rapide, altele cer un antrenament riguros şi o exersare continuă şi
asiduă. Dar de ce să utilizăm aceste tehnici, numai pentru că sunt noi, mai
interesante şi într-un fel sparg tiparele învăţatului învechit ?
Răspunsul este dat de câteva argumente şi exemple:
a). Considerată o activitate marginală, doctorul dr. Win Wenger, director
la Project Renaissance (Proiectul Renaşterea) remarca: “Dacă luăm în
considerare starea de azi a educaţiei, în mod virtual, orice sistem care dă
rezultate poate fi considerat rapid sau accelerativ”. Deseori în cadrul cursurilor
sale Wenger le cerea directorilor săi să-şi imagineze cum ar fi să aibă alte capete
pe de tip accelerativ umeri. „Un cap nou o nouă perspectivă, cam aşa poate fi
considerată şcoala noastră., insistînd el, şi nu şedinţele birocrate ţinute în scopul
de a cere mai mulţi bani.”[1]
b). Chiar în acest moment Germania pare să creeze o ofertă de muncă
adaptată secolului XXI. Nemţii lucrează mai inteligent cu oameni foarte bine
calificaţi, care iau salarii mari şi au concedii generoase. Tehnicile de învăţare
rapidă sunt folosite de ani de zile.
“Educaţia pe stil vechi, după cum mulţi şi-au dat seama, este
nesincronizată cu era tehnologilor înalte.” Când se asimilează un sistem nou se
inventează altul.[2]
Cei ce învaţă nu pot ţine pasul. Învăţarea rapidă, datorită în parte şi lui
Hartmut Wagner, rezolvă problema. Conform unor previzionari categoria de
slujbe pentru mileniul III, în SUA cea mai cuprinzătoare va fi a “lucrătorilor în
domeniul cunoaşterii” – tehnicieni, specialişti în servicii, întreprinzători, vor
lucra din ce în ce mai mult în echipe reduse sau pe cont propriu.
Charles Adamson, profesor american care lucra într-un centru de înaltă
presiune al universităţilor japoneze, studiind învăţarea rapidă a început să o
aplice la orele lui. Colegii lui conservatori de la Institutul de Ştiinţă şi Tehnică
Shizouka au aflat ce se petrece la orele lui şi au strâmbat din nas, exprimându-se
“Asta nu este predare”. “Am decis că aveau dreptate. La orele mele nu mai
facem predare ci doar învăţare.”[3]
În încheierea acestei „pregătiri aperceptive” considerată de mine
mobilizatoare în vederea învăţării şi aprofundării tehnicii învăţării rapide,
trebuie să amintesc ce au spus autorii lucrării amintite. “Datorită experienţelor
dificile avute majoritatea dintre noi consideră că educaţia înseamnă să îndesăm

265
ceva în cap, ca şi cum am umple un cârnat sau a îndopa o gâscă de Crăciun. De
aceea vedem învăţarea de-a lungul întregii vieţi ca pe o obligaţie gen spălarea
dinţilor. Dar înţelesul literar al termenului de educaţie este „a scoate din”. Aşa
sunt concepute şi sistemele de învăţare rapidă să extragă o bogăţie de talente
înnăscute şi chiar deşi s-ar putea să nu credeţi, enorma cantitate de cunoştinţe pe
care deja o avem. Nu este o idee nouă ci reîncarnarea uneia foarte vechi.[4]
Doctorul Georgi Lozanov, inventatorul sugestopediei ca metodă holistică
de superînvăţare, a avut ca sursă principiul profesorului arhetipal Socrate, cel
mai bun student al lui Platon şi al moltor zeci de mii de cetăţeni ai Atenei, ce au
acţionat conform acestuia şi anume: “Toţi suntem conectaţi la cunoaşterea
infinită”. Ei au înţeles un secret: “Este dificil să-i opreşti pe oameni de a învăţa
întreaga lor viaţă, dacă învăţătura devine sinonimă cu aventura şi plăceerea de a
face descoperiri.” Pentru a modela viitorul cât mai aproape de dorinţele inimii
trebuie să aducem învăţătura în interiorul nostru şi să o simţim ca pe un proces
natural continuu, fascinant şi nelimitat ca însăşi viaţa.”[5]

III. Repere istorice şi prezentarea diverselor abordări

Învăţarea rapidă (accelerată) îşi are originile în Bulgaria. Chiar la

începutul anilor 60 doctorul Georgie Lozanov întreprinde studiile sale asupra
sugestopediei (o metodă holistică de superînvăţare). Medic la Institutul de Stat
pentru Sugestopedie din Sofia, parapsiholog de frunte, a reuşit printr-un bagaj
eclectic de tehnici să vindece miraculos bolnavi chiar psihotici anticipând
medicina alternativă ce înfloreşte în zilele noastre. A descoperit o nouă maladie
”sindromul didactogenic” – boală provocată de metode pedagogice greşite, şi a
început să o vindece prin sugestopedie. După cum spunea „să elibereze cea mai
mare bogăţie pe care o are o ţară – resursa nelimitată a minţii umane.[6]
Datorită tensiunilor dintre ţările din estul şi cele din vestul Europei,
comunicarea între cele două blocuri fiind greoaie, de abia la sfârşitul anilor 70
anumiţi cercetători străini vor avea acces la lucrările doctorului Lozanov
permiţând regândirea sugestopediei în America.
Apar două curente.
Societatea pentru Predare şi Învăţare Accelerată (Society for Accelerated
Learning and Teaching – S.A.L.T.), ce şi-a schimbat recent denumirea în
Alianţa Globală pentru Învăţare (Global Alliance for Learning – G.A.L.) şi
Superînvăţarea (Superlearning). De-a lungul anilor ambele curente au continuat
să progreseze. În ciuda numeroaselor sale lacune cea mai detaliată lucrare despre
acest subiect rămâne cea a doctorului Lozanov: Suggestology and Outlines of
Suggestopedy (Sugestologia şi principiile sugestopediei). Lucrarea era bogată în
informaţii dar descrierea derulării concrete a unui curs într-o abordare
sugestopedică era destul de vagă. Ulterior metoda a fost “însămânţată” şi în
Occident, Superlearning – Delacorte, 1979.

266
 La sfârşitul anilor 70 un psiholog inovator doctor Donald Schuster de la
Universitatea Iowa din Ames a fondat Societatea pentru Învăţare şi Predare
Accelerată (S.I.P.A). Acum avem societăţi profesionale în multe ţări, inclusiv
Societatea pentru Învăţământ Afectiv Eficient (S.I.A.E.) din Anglia cu
participare internaţională.
Lozanov a descoperit altă „ologie”: “sofrologia” – “ştiinţa conştiinţei
armonioase”, ştiinţă ce duce sigur la excelenţă, dezvoltată ulterior în America
de Alfanso Coycedo, un doctor spaniol la fel de inovator ca şi Lozanov.
În secolul XXI putem înţelege că numai suntem un corp şi minte
separate – suntem „minteacorp”.[7] Există o mulţime de noi căi ce scotocesc
mintea, pentru a scoate la lumină potenţialul uman: sunetele de J.F., şi alte
descoperiri psihoacustice, supernutriţia, televiziunea interactivă, memoria
„dinamică”, maşinile minţii, contemplarea subacvatică etc.
Dacă dorim să plonjăm în acest domeniu vom descoperi că învăţarea
rapidă ne ajută să înţelegem că modalitate de accelerare este în primul rând o
nouă perspectivă, cuprinzând un set fundamental de tehnică, dintre care putem
alege, pe care le putem rearanja, comprima sau extinde, pentru a se potrivi
împrejurărilor particulare ale fiecăruia. Metoda, la ora actuală înfloreşte în
domenii diverse, are succes la oamenii de toate felurile indiferent de sex,
pregătire profesională, sau vârstă.

IV. Paşii urmaţi într-o şedinţă de învăţare a unei limbi străine folosind
sugestopedia.(1970)
1. Pregătirea

a) profesorul prezenta conţinutul şedinţei, încercând să creeze o latură amicală

cu studenţii (elevii) săi pentru a le stimula încrederea în sine şi dorinţa de a
învăţa;
b) odată creată atmosfera se creează o atmosferă agreabilă;
c) pentru motivaţie, pe pereţii clasei sau prin alte metode de proiecţie era
afişat conţinutul şedinţei utilizând diverse mijloace de expresie: desene, imagini,
cuvinte şi propoziţii – cheie, etc.

2. Prezentarea

a) conţinutul şedinţei era definit printr-o scurtă poveste pe care

profesorul o citea – studenţilor (elevilor) săi în limba studiată, îndicând şi
traducerea în limba de origine.
b) elevul putea urmări pe o foaie de hârtie textul în limba străină şi
traducerea.
c) profesorul începea întotdeauna rezumând povestea pentru a crea un
context, iar apoi citea textul făcând referiri la traducere.
d) studenţii (elevii) puteau repeta frazele, dacă doreau;

267
 e) profesorul acompania deja textul cu mimică şi gesturi;
f) textul era astfel lucrat până când le devenea familiar;
g) odată textul văzut în întregime se trece la faza “concertului activ” (aşa
a fost denumit de sugestopedişti ulterior):
− camera trebuia să fie bine iluminată şi li se spunea studenţilor (elevilor) să se
aşeze cât mai confortabil posibil;
− se punea o muzică clasică, de preferinţă din repertoriul romantic, clasic;
− când se termină introducerea, profesorul citea textul în limba străină
modulându-şi vocea şi urmărind melodia ca şi când ar fi fost o operă (textul
nu era citit decât în limba străină);
− elevii continuau privind fie textul pe hârtie, fie profesorul, fie traducerea, în
funcţie de precizări şi necesităţi;
h) după o scurtă pauză, petrecută în tăcere, elevii se aşezau din nou
pentru “concertul pasiv”:
- de data aceasta, muzica folosită este cea a perioadei baroce;
- textul este recitit cu o voce clară, puternică, dar calmă, iar profesorul are grijă
să adauge şi traducerea;
- nici o informaţie lexiconă şi lingvistică nu este oferită în timpul concertului
pasiv;
- totuşi studenţii (elevii) erau îndemnaţi să recitească textul seara înainte de
culcare.

3. Reluarea şi elaborarea textului

a) a doua zi textul învăţat în ajun era revăzut;

b) după Lozanov nici o muncă de elaborare nu trebuie făcută asupra unui
text chiar în ziua învăţării acestuia;
c) este preferabil să „dormi”, lăsând o informaţie nouă să se sedimenteze
înainte de a o aprofunda;
d) de regulă contextul pasiv are loc a doua zi după cel activ;
e) revenirea asupra textului studiat şi asupra elaborării acestuia se face
sub formă de jocuri, scheciuri şi cântece, studenţii fiind îndemnaţi să dialogheze
cât mai mult posibil în limba străină.
Timpul consacrat elaborării este aproape de două ori mai lung decât cel
consacrat concertelor. Din experienţa acumulată se menţionează că un curs
sugestopedic obişnuit destinat însuşirii regulilor de bază ale unei limbi străine şi
a unui vocabular de aproximativ 2000 de cuvinte, necesită 10 zile de lucru cu
circa 6 ore de studiu pe zi.

268
 V. Elementele metodei Lozanov sunt:

a. utilizarea nivelului de unde cerebrale alfa pentru a dezvolta o

percepţie calmă şi intuitivă;
b. în 1955 George Lozanov a decoperit că există o disponibilitate spre
ideile şi emoţiile communicate şi transmise pe calea cuvintelor, a gesturilor şi a
stimulilor, acesata fiind un instrument numit “imprinting”;
c. muzica ajută la realizare atmosferei şi sugestiei. De regulă se
utilizeauă stilul Baroc cu ritm stabil, de un sunet pe secundă, de autori ca Haydn
J., Vivaldi J., Bach J.S., Bach J.C., Haendel G.F.,Corelli A., Beethoven L.v.;
d. materialul (textul) trebuie prezentat într-o formă ritmică sincronozată
cu ritmurile corpului şi al minţii;
e. pentru a creşte motivaţia şi încrederea de sine, atitudinea şi
comportamentul profesorului (gesturi, tonul vocii, expresia facială) trebuie
prestabilite şi adecvate;
f. la un institut francez se foloseşte o metodă asemănătoare
sugestopediei. Se folosesc o serie de sugestii ce deschid emoţia şi expunerea
totală liberă. Cursanţii primesc alte nume şi ajung să-şi depăşească jena de a se
exprima. Critica nu este admisă. Fiecare cursant ăşi face o listă cu 10-15
momente din viaţă când a avut emoţii puternice. Evocarea personaliuzată a unui
eveniment crează emoţia care prin diferite sugestii este menţinută în conştient pe
perioada învăţării;
g. în urma folosirii metodei de relaxare Schultz (trainingul autogen) şi
metoda exprimării libere se obţine o stare de învăţare în care practicantul devine
atât de dornic de a învăţa încât face un mare effort de a se abţine să înceapă
chiar în momentul respectiv;
h. procesul de învăţare este ajutat şi se consolidează prin repetare dar nu
monotonă.“Cercetările moderne au arătat că psihicul uman nu are în mod real
limite. Este o parte a unui vast domeniu al conştiinţei, care cuprinde tot ceea ce
există dincolo de spaţiu şi timp în realităţi şi dimensiuni neexplorate încă.” (The
Holotropic Brain)[8]
În loc de concluzii
Învăţatul învechit nu va duce la nici o realizare.
„Dacă luăm în consideraţie starea de azi a educaţiei, în mod virtual orice
sistem care dă rezultate poate fi considerat ca accelerativ”, considera Doctorul
Win Wenger, director al Proiectului Renaissance (proiectul Renaşterea).
În cadrul cursurilor sale de tip accelerativ, Wenger le cerea adesea
directorilor să îşi imagineze cum ar fi să aibă alte capete pe umeri. Un cap nou, o
nouă perspectivă, cam aşa poate fi caracterizată şcoala noastră, şi nu şedinţele
birocratice ţinute în scopul de a cere „mai mulţi bani”.
Astăzi, deşi lucrurile încă merg bine, cei care se cramponează de învăţarea în
sistemul vechi vor fi călcaţi în picioare pe noile artere ale erei informaţionale.

269
 În Germania, în acest moment, se creează o forţă de muncă adaptată secolului
XXI. Cu oameni foarte calificaţi, care iau salarii mari şi cu concedii generoase.
Au format reţele de educaţie continuă, înfiinţate în industrie în întreaga ţară, care
oferă calificare la locul de muncă în multe specialităţi, de la robotică până la
limbi străine. Tehnicile de învăţare accelerată sunt folosite de ani de zile în
centrele germane de învăţare. Când se asimilează un sistem se inventează altul.
Întotdeauna suntem în urmă cu sistemele de învăţare. Învăţarea rapidă sau
accelerată rezolvă această problemă.
Doctorul Hartmut Wagner, în prezent directorul Institutului de Dezvoltare a
Aptitudinilor şi Calificărilor din Heidelberg, foloseşte această metodă; „
calificări înalte într-un timp mai scurt şi cu oo sănătate fizică şi mentală mai
bună” este deviza Institutului.
Un american, Adamson, care lucra în Centrul de Înaltă Presiune al
Universităţilor Japoneze s-a apucat de învăţare accelerată. Colegii de la
Institutul de Ştiinţă şi Tehnică Shizuka, au aflat ce se petrece la orele sale şi au
„strâmbat din nas”....”asta nu este predare” au zis ei. El a decis că aveau
dreptate. S-a hotărât ca la orele lui „să facă nu predare, ci doar învăţare”.
Aşa cum sunt concepute, sistemele învăţării accelerate extrag o bogăţie de
talente înnăscute şi chiar enorma de cantitate de cunoştinţe pe care deja le avem.
Pentru a modela viitorul cât mai aproape de dorinţele inimii, trebuie să
readucem învăţarea în interiorul nostru şi să o simţim din nou ca pe un proces
natural, continuu, fascinant şi nelimitat ca însăşi viaţa.

BIBLIOGRAFIE:
[1] Sheila Ostrander, Lynn Schorader, Nancy Ostrander - Tehnica învăţării
rapide, Editura AMALTEA, 2002, pg.21
[2] Ibidem, pg.21
[3] Ibidem, pg.22
[4] Ibidem, pg.23
[5] Ibidem, pg.23
[6] Ibidem, pg.17
[7] Ibidem, pg.19
[8] Căpuşean Ion Mândrişor- www.google.ro, George Lozanov sugestopedie,
referate.ro, 08.12.2005
Christian DRAPEAU, Învaţă cum să înveţi repede, tehnici de învăţare
accelerată, Editura Teora 2004.
Jaques CHOQUE, ABC-ul relaxării, Editura Corint 2002
www.jwelford.demon.co.uk
www.ode.org/adlf/bulletin
www.gv.edu.au/school

* Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”

270
 FORŢELE UNIVERSALE, INTERACŢIUNI CU
ACTIVITATEA UMANĂ

Horia VERTAN*
Lucian ISTODE**

Résumé
Dans cette oeuvre, les autours presénts quelques aspects des interactions de l‫׳‬Univers
et leurs influence sur des activités et la réalité connue ou deroulé – avec trois dimensions – et
la réalité inconnue ou enveloppé – avec onze dimensions, aux les Tachyoni sont trés
importants.

I. Introducere

Noi descriem în general ceea ce putem percepe şi mai ales măsura şi

repeta ca experienţe-cu rezultate similare-în realitatea desfăşurată cu trei
dimensiuni, a fizicii atomice. Aici avem şi bariera cauzalităţii, după care
urmează un domeniu cu mult mai larg, cel al realităţii înfăşurate, cu legităţi
specifice fizicii cuantice şi postcuantice [1].

II. Forţele universale

Din punct de vedere al fizicii clasice, doar primele patru categorii de forţe
universale sunt descrise mulţumitor [2].
Forţa gravitaţională. Această forţă este universală, adică orice particulă
simte forţa de gravitaţie corespunzător cu masa sau energia sa. Gravitaţia este
cea mai slabă dintre cele patru forţe şi nu am observa-o deloc dacă nu ar avea
două proprietăţi speciale: ea acţionează pe distanţe mari şi este întotdeauna o
forţă de atracţie.
Forţa gravitaţională dintre soare şi pământ,de exemplu, este atribuită
schimbului de gravitoni dintre particulele care formează aceste două corpuri.
Deşi particulele schimbate sunt virtuale, ele produc în mod sigur un efect
măsurabil-fac ca pământul să se deplaseze pe orbita cunoscută în jurul soarelui.
Gravitonii reali formează ceea ce fizicienii numesc unde gravitaţionale, deosebit
de slabe şi practic imposibil de detectat.
Forţa electromagnetică
Aceasta interacţionează cu particule încărcate electric, cum sunt electronii
şi quarcii, dar nu interacţionează cu particulele neîncărcate, cum ar fi gravitonii.
Aceasta este mult mai puternică decât forţa gravitaţională. Astfel, forţa

271
electromagnetică dintre doi electroni este de circa un milion de ori mai mare
decât forţa gravitaţională. Există două feluri de sarcini electrice, pozitive şi
negative, care se atrag când au semne contrare şi se resping la acelaşi semn.
Pământul sau soarele, fiind corpuri mari, conţini sarcini pozitive şi negative în
număr aproape egal, acestea anulându-se reciproc iar forţa electromagnetică
rezultantă este foarte mică. Însă la scara mică a atomilor şi moleculelor, forţele
electromagnetice sunt dominante.
Interacţiunea nucleară slabă, este responsabilă pentru radioactivitate şi
acţionează asupra tuturor particulelor de materie cu spin ½, dar nu reacţionează
asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2, cum sunt fotonii şi gravitonii. Interacţia
nucleară slabă nu a fost bine înţeleasă până în 1967, când Abdus Salam de la
Iperial College, Londra şi Steve Weinberg de la Harvard, au propus teorii care
unificau această interacţiune cu forţă electromagnetică. Ei sugerau că în afară de
foton mai există alte particule cu spin 1 numite bozoni, vectori masivi care
purtau interacţia slabă. Aceştia au fost numiţi W+, W- şi Z0, fiecare având o masă
de circa 100 GeV.
Interacţiunea nucleară tare, ţine quarcii împreună în proton şi neutro şi
ţine protonii şi neutronii împreună în nucleul atomic. Se crede castă interacţie
este purtată de o altă particulă cu spin 1 numită gluon, care interacţionează
numai cu ea însăşi şi cu quarcii.
Interacţiunea nucleară tare are o proprietate numită restricţie: ea leagă
întotdeauna particulele într-o combinaţie care nu are „culoare”.
Succesul unificării interacţiilor nucleare slabe şi forţele electromagnetice
a consus la mai multe încercări de a combina aceste două forţe cu interacţia
nucleară tare în ceea ce numim MTU – marea teorie unificată. Această denumire
este mai degrabă o exagerare- teoriile rezultante nu sunt de loc mari şi nici nu
sunt comple unuficate, deoarece nu includ gravitaţia.
Interacţiunea neagră, observată în urma unor cercetări în astrofizică
asupra exploziilor supernovelor sau a unor ciocniri şi mai mari a unor presupuse
membrane gigantice [2, 5]. În universul cunoscut, masa interacţiunii negre, este
incomparabil mai mare decât masa formată din particulele atomice a aşrtilor şi
galaxiilor. Despre această interacţiune nu ne vom pronunţa mai mult în această
lucrare.
Forţa tahionică. Interacţiunea tahionică, cea care este emisă de fiecare
entitate inteligentă este produsul unor particule stranii, cu proprietăţi deosebite
de cele din universul cunoscut, desfăşurat. În repaus, masa lor este imaginară
determinată de un număr complex negativ. Aceste particule virtuale se pot
deplasa mai repede decât lumina, deplasând deci bariera cauzalităţii, şi făcând
posibile călătoriile în trecut cât şi în viitor [5].
Cele de mai sus sunt stabilite teoretic de fizica cuantică şi postcuantică,
dar foarte greu de experimentat, deoarece fiecare singularitate (individ)
inteligent emite propriul său câmp tahionic-dorinţe, aspiraţii, năzuinţe, iubire,

272
ură etc-câmp care nu poate fi protejat şi ecranat, interferând cu toate câmpurile
celorlalte singularităţi.
Acest câmp poate fi şi nociv, putând fi folosit în serviciile de informaţii şi
contrainformaţii, pentru influenţarea unor anumiţi lideri, pentru inducerea unor
presiuni psihice etc.
Autorii prezentei lucrări au căutat modalităţi de ecranare a câmpurilor
tahionice, experimentele fiind în curs de derulare. Având în vedere amploarea
acestor cercetări cât şi caracterul lor care trebuie să fie selectiv, în prezenta
comunicare nu se vor da detaliile aparaturii concepute, ci doar se vor expune
câteva din ideile principale ale cercetării.
Un factor care ne-a interesat cu precădere a fost mutarea barierii
cauzalităţii la dreapta şi la stânga poziţiei scurgerii timpului normal, pentru a
accede la „timpul diluat” şi „timpul accelerat”.
O altă direcţie esenţială a cercetărilor noastre, se referă la ecranarea din
două direcţii – exterior şi interior –a câmpului tahionic emis de o persoană.
Pe baza celor de mai sus, am putut proiecta o incintă în care pot fi
protejaţi liderii, persoanele grav rănite etc, în situaţii cu totul speciale.
Nu excludem nici folosirea acestor „incinte” în domeniile spionajului şi
contraspionajului.
Au fost şi alte direcţii privind biodiversitatea, cu impact direct asupra
economicului, asupra procesului de învăţare şi de reînvăţare a unor noi domenii.

Concluzii

Concluziile sunt numeroase şi au fost date de autori şi în alte lucrări [3, 5].
Aici ne oprim la ceea ce este fundamental, pornind de la premiza că fiinţa
umană este un caleidoscop de posibilităţi infinite, şi anume că vom putea analiza
aceste posibilităţi către orice obiective care să nu încalce „principiul cenzurii
cosmice”.
Din punctul nostru de vedere, fiecare individ întrupează în felul său, în
afara imperfecţiunilor istorice acumulate şi ceva care depăşeşte această istorie, o
aşanumită memorie a viitorului – cunoscută tahionic – care permite un salt
cuantic în trecut, în viitor, în bine sau altundeva.

BIBLIOGRAFIE:
1. Horia VERTAN, „Beetween Natural and Artificial Systems, Join
Conference on General Cybernetics, Dragan European Foundation, Palma de
Mallorca, Spania, 1995, July, 11…13.
2. Horia VERTAN, Orizont strategic XXI: Spre o nouă abordare a
inteligenţei artificiale – introducere în nanoştiinţă, Observatorul militar Anul X,
Nr. 33(452), 24 august 1998, Bucureşti.

273
 3. Horia VERTAN, Nicolae JULA, „A universal Cybernetic Systems, 11-
th International Congress of Cybernetics and Systems, Runel University,
Uxbridge, Middlesex, UK, 1999.
4. Howking Stephen, „Bloc Holes and Baby Universes and Other Esseys”,
Humanitas Publisching, Bucharest, 1977.
5. Horia VERTAN ş. a, Forţele universale, Conferinţa internaţională:
Tendinţe în dezvoltarea aplicaţiilor ciberneticii, Universitatea Oradea, 27…27
noiembrie 2004.

* prof.dr.ing. Academia Tehnică Militară

** col (r) drd. ing., cercet. şt. I, Academia Tehnică Militară

274
 CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND ASIGURAREA
PSIHOLOGICĂ ÎN CAZ DE DEZASTRE
DIN PERSPECTIVA PROTECŢIEI CIVILE

Corina ZAHARIA*
Radu ANDRICIUC**

Abstract
This considerations about psichologycal insurance are very important in the desaster
situation. It have to know about civil reactions and how this action in desaster situation.

Cu toate că ne-am aştepta ca oamenii să se comporte complet diferit în

situaţii de dezastru diferite, studiile ştiinţifice au descoperit un număr ridicat de
similitudini comportamentale.
De exemplu, una dintre acestea se referă la existenţa unei perioade de
„neîncredere”, asociată, de obicei, perioadei de timp imediat următoare
declanşării unui dezastru.
Astfel, în medie, la cei 900 supravieţuitori ai atacului terorist de la World
Trade Center au trebuit să treacă 6 minute până când au reacţionat într-un fel sau
altul. Dar, au existat şi cazuri în care reacţia a apărut şi la ½ de oră după atac.
Reacţiile au fost diverse: de la închiderea, mai întâi, a calculatorului, la
urmărirea reacţia şefului, până la chemarea rudelor la telefon (circa 70% din
supravieţuitori au făcut asta).
Iar cel puţin 135 persoane, care aveau acces sigur la scările de evacuare,
nici nu s-au gândit la acestă formă de protecţie individuală.
De ce ?
Pentru că, atunci când nimic nu mai este normal, regulile de fiecare zi,
rutiniere, nu se mai aplică aşa cum am fost obişnuiţi.
De exemplu, din punct de vedere fiziologic, în condiţii normale, creierul
are nevoie de 8 -10 secunde pentru a prelucra o informaţie complexă primită.
Cu cât creşte stresul, cu atât timpul de reacţie se prelungeşte mai mult.
Astfel că, în mod paradoxal, în situaţii de dezastru, cu cât creşte nevoia de a
decide mai repede, cu atât capacitatea de răspuns a creierului scade.
O altă reacţie tipică este cea de neîncredere, rezumată în expresia „Asta
nu mi se poate întâmpla mie”.
Din această cauză, circa 2 din 4 persoane rămân lipsite de reacţie imediată
într-o situaţie de urgenţă.

275
 În astfel de situaţii, contrar părerii că instinctul de conservare acţionează
rapid, majoritatea subiecţilor dezastrelor au reacţii neadaptate situaţiei. Dar nu
toţi. Cei care au mai trecut prin astfel de experienţe sau cei care au fost antrenaţi
privind modul de comportare în astfel de situaţii se adaptează mult mai bine.
Specialiştii cred că acest lucru se datorează faptului că, la nivel mental,
există un set de informaţii care sunt accesate imediat şi pot da o soluţie. Pentru
ceilalţi, creierul trebuie să caute o soluţie, cea ce face să reacţioneze mai lent sau
de loc (în cazul în care nu au găsit o soluţie).
Din aceste scurte considerente reiese importanţa instruirii oamenilor
privind respectarea normelor de comportament în caz de dezastru şi a exersării
acestora în mod periodic. Se pot evita situaţii, ca cele de la World Trade Center,
când 45% din cei evacuaţi au aflat ulterior că existau trei scări de evacuare a
clădirii iar 50% dintre aceştia nu intraseră niciodată pe acestea.
Dar, care ar putea fi factorii de stres specifici situaţiilor de urgenţă ?
Să enumerăm pe cei mai importanţi dintre aceştia:
- presiunea timpului;
- lipsa de informaţii veridice;
- existenţa unor stări conflictuale;
- diferite nivele ale suferinţei umane;
- riscul la care sunt supuşi colegii.

Pentru factorilor de stres mai sus menţionaţi, corespund mai multe

modaliăţi de a reacţiona, după cum urmează – a nu se uita că aceste reacţii
trebuie considerate reacţii normale în situaţii anormale:
- apatie
- confuzie mentală
- reacţii negândite
- durere de cap, diaree, palpitaţii
- senzaţia de teamă sau cea de vinovăţie
- somnolenţă sau lipsa somnului
- paralizia, iritarea
- dificultăţi în conducerea mişcărilor

Din punct de vedere operativ, reacţiile de mai sus se pot clasifica şi în

modul următor:

• 10-30 % reacţionează calm şi pot ajuta;

• 50-75 % apatici şi confuzi;
• 10-25 % necesită tratament medical;
• 1-3 % panică sau căderi psihice complete.

Putem avea acum o imagine clară şi asupra mecanismelor de apărare

individuală care acţionează în mod instinctiv.

276
 Acestea pot fi:
• izolarea;
• negarea;
• raţionalizarea;
• proiecţia;
• identificarea cu atacatorul;
• descărcarea emoţională.
Ca o primă concluzie a celor prezentate mai sus, putem afirma că tipurile
de stres sunt de 3 feluri:
- de bază (cel de zi cu zi);
- cumulativ;
- de incidente critice (majore).

Din această perspectivă, fazele caracteristice stresului, generat de o

situaţie de urgenţă, prin care poate trece o persoană sunt:

- Faza I = de pre – incident;

- Faza II = de avertizare;
- Faza III = de desfăşurare a incidentului;
- Faza IV = intermediară;
- Faza V = post-incident.

Să încheiem cu câteva recomandări practice cu privire la modul de

acordare al prim – ajutorului psihologic persoanelor afectate. Deoarece
considerăm util deşi nu suntem specialişti, am să enumăr câteva recomandări, în
domeniu, ale Biroului de Coordonare a Ajutorului Umanitar care funţionează pe
lângă Organizaţia Naţiunilor Unite.
Specialiştii acestuia consideră că persoana care acordă acest tip de ajutor
trebuie să respecte, în mod minimal, următoarele norme de lucru:

1. Ia iniţiativa discuţiei;
2. Rememorează faptele prin dialog;
3. Controlează-ţi emoţiile;
4. Ascultă mai mult decât vorbeşti;
5. Fi onest;
6. Concentrează discuţia pe termenii “acum” şi “aici”;
7. Acceptă-ţi limitele în acordarea ajutorului.

De asemenea, se consideră că, după depăşirea fazei a IV,

prim – ajutorul pshologic (debriefing-ul), trebuie să se desfăşoară la două
nivele caracteristice: colectiv şi individual.
Scopul prim – ajutorului colectiv este de a identifica persoanele care au
încă un nivel de stres cumulativ peste normal.

277
 Şi aici trebuie respectate câtea reguli elementare de acordare a acestuia,
astfel:
- se desfăşoară ca o discuţie liberă în max. 3 zile de la
revenirea din misiune;
- activitatea să fie condusă de 1 psiholog şi şeful colectivului;
- grupul să nu depăşească 15 persoane;
- prezenţă obligatorie a tuturor persoanelor implicate;
- toţi vor fi încurajaţi să vorbească de misiune
- nu se caută vinovaţi (se discută eficienţa acţiunilor, nu a
oamenilor)
- întrebări ajutătoare: Care crezi că a fost momentul cel
mai dificil ? Cum te simţi acum ? Ai mai simţit asta ? Crezi
că se putea mai mult ? Cum ? Ce te-a impresionat ?

În ceea ce priveşte acordarea prim-ajutorului psihologic individual, acesta

este obligatoriu a fi acordat numai de personal calificat în domeniu. Aici,este
momentul de a nu uita că, traumele psihice rămân definitive dacă nu dispar în
max. 6 luni, că ele pot fi mascate şi pot apare în timp fără legătură aparentă cu
evenimentul.
„Pilonii” care stau la baza acordării prim ajutorului psihologic individual
pot fi enumeraţi după cum urmează:

- introducere;
- relatare fapte;
- emoţii;
- învăţăminte.

Ca o concluzie finală, putem afirma că acestei activităţi ar trebui să i se

acorde mai multă atenţie, mai ales acum, când există specialişti în domeniu.

* comisar şef de poliţie drd.

** comisar şef de poliţie drd., Ministerul Administraţiei şi Internelor - Centrul
de Studii Postuniversitar

278
 INDEX
ANDRICIUC, Radu, 275
ARGHIRESCU, Marius, 7
BÎRGĂOANU, Eugen, 11
BREZEANU, Lucretia Eugenia, 20
COFARU, Ionela-Simona, 25
ENACHE, Doru, 33
GODEANU, Marioara, 42
GUJA, Cornelia, 47
IORDĂNESCU, Lucian, 62
ISTODE, Lucian, 271
JALO, Victor, 73, 83, 204
MĂRGINEAN, Rodica Liana, 113
MĂRGINEANU, Ana Maria, 113
MICUŢ, Maria-Melania, 121
MAMULAŞ, Ioan, 96
MURARU-MÂNDREA, Mihaela, 109
NAVROCKI, Thadé, 133
NICULIŢĂ, Ana Beatrice, 145
OCNĂRESCU, Maria, 121
PAP, Alexandru, 145
PAVLENKO, Anatoly, 150
PLEŞCA MANEA, Luminiţa, 113
PUNGULESCU, Vadim-Alexandru, 160
RĂDUCANU, Gelu, 113
RIZOIU, Elena, 173
ROŞIANU, Ana-Maria, 177
RUDAN, Vasile, 187
RUSANOV, Alexandre, 192
SABAU, Dan-Maximilian, 204
SITEANU, Eugen, 216
STĂNCIULESCU, Traian D., 222
STRĂINU, Emil, 236
TARTE, Didier, 133
TEODOR, Vasile, 246
TEODORESCU, Constantin, 263
ŢURCAŞ, Crina-Valentina, 121
UGEN, Jean, 192
VERTAN, Horia, 271
ZAHARIA, Corina, 275

279