Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
10Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Commedia Dell'Arte2

Commedia Dell'Arte2

Ratings: (0)|Views: 873|Likes:

More info:

Published by: Liviu Constantineanu on Oct 14, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/07/2013

pdf

text

original

 
COMMEDIA DELL’ARTE
 
Constantineanu LiviuActorie anul I
Commedia dell’arte
Primul document sigur referitor la o reprezentaţie a commediei dell’arte apare în 1565, păstratdin dialogurile lui Massimo Trojano. La numai câţiva ani apare înregistrată trupa Gelosi şi apoi omulţime de alte trupe: Accesi, Infiammati, Confidenti, Uniti, Desiosi, Diana etc.Textul după care se ghidau actorii, nu este un scenariu propriu-zis precum cele din zilele noastre,ci mai mult o schemă generală a acţiunii, pe baza căruia actorii improvizau. El se numeştecanovaccio. Subiectele erau simple: doi tineri ce se iubeau, un bătrân ridicol care era îndrăgostitde asemenea de iubita fiului, un al doilea bătrân cumsecade şi înţelegător; fiecare bătrân avea oslugă isteaţă şi vicleană, cinstită sau mai puţin cinstită care îi ajutau pe tineri să-şi împlineascădorinţa de a fi împreună. Totul se termina cu bine: tinerii se căsătoreau, bătrânii rămâneausinguri, iar slugile continuau să-şi slujească stăpânii, căsătorindu-se şi ele.Canovaccio-ul cuprinde trei acte, prologul şi epilogul. În prolog (numit în commedia dell’arte şicomplimento) se lămureşte subiectul, intenţiile şi motivaţiile artistice ale autorului. Acesta esteconceput sub forma unei adresări directe către public, rostită de actorul principal pentru a mulţumiacestuia şi pentru a anunţa subiectul comediei. Epilogul (rareori întâlnit în commedia dell’arte) avearolul de a mulţumi publicului, dar în timp acesta va evolua într-o scenă de pantomimă, cu muzică, dansşi cânt la care participă toţi actorii, accentuând sfârşitul vesel al comediei.Fiecare personaj era creat pe o singură idee, iar fiecare purta câte o mască diferită, cu care seidentifica personajul. Actorii de commedia dell’arte luau trăsăturile principale ale personajelor lor (
Pulcinella
– trândav, pungaş, mâncău;
Brighella
– intrigant, deştept, viclean, răutăcios;
Arlecchino
pierde-vara, naiv, vesel,
Pantalone
zgârcit, încrezut, libidinos etc.) şi leexagerau; se porneşte de la exterior spre interior, se crează o formă, iar de la acea formă ajungi lasentiment, spre deosebire de teatrul realist-psihologic. Fiecare personaj are anumite gesturi, semişcă într-un anumit fel şi are un anumit comportament, devenind astfel uşor de recunoscut decătre un spectator experimentat.Pe lângă schimbul obişnuit de replici, reprezentaţiile erau adevărate spectacole de divertismentîn care actorii jonglau, făceau numere de acrobaţii, cântau din gură sau din diferite instrumente, dansauetc. Actorul de commedia dell’arte reprezintă un tot unitar care îşi stăpâneşte mijloacele vocale,corporale şi interioare, pe care le îmbină într-o armonie perfectă.
Masca, folosiîn teatrul antic pentru a acoperi faţa actorului, avea funcţia de a uşura înţelegerea piesei, evidenţiind o anume stare sufletească, o anume vârstă şi condiţie socială.Nu toţi actorii commediei dell’arte joacă cu măşti; femeile aproape fără excepţie joacă fărămăşti, îndrăgostiţii de asemenea. Toate măştile în commedia dell’arte sunt comice, nu existămăşti tragice.
„Masca este chipul actorului pe care şi-l asumă odată pentru totdeauna şi prin care îşi transmite personalitatea artistica. Este cheia în care actorul interpretează melodia rolului său”.(
Commediadell’arte – Măştile – 
, pag. 15)„O particularitate a comediei măştilor este aceea că actorul apare întotdeauna în acelaşi rol.Piesele se schimbă, se pot schimba chiar zilnic, dar în toate piesele care se succed pe scena cutărui saucutărui teatru, Pantalone, Brighella, Scaramuccio, Colombina şi toate măştile în general, au mereuaceiaşi interpreţi. Este absolut exclus ca un actor să-l joace azi pe Pantalone, mâine pe Arlechino sauchiar pe Doctor. Şi azi şi totdeauna el nu-l va juca decât pe Pantalone. Vârsta nu are nici o importanţă.În commedia dell’arte nu există roluri, există doar un rol pe care actorul îl joacă în toate piesele,oricare le-ar fi conţinutul. Toate măştile care există într-o trupă participă la toate piesele.2
 
Constantineanu LiviuActorie anul I
Sarcina actorului din commedia dell’arte este cu totul diferide sarcina actorului careinterpretează un rol într-o piesă scrisă. Într-o piesă scrisă actorul trebuie să-şi înveţe rolul şi să seidentifice cu el, să incarneze personajul pe care îl joaca. Actorul din commedia dell’arte are o altfel desarcină. Daca el este, de pildă, Pantalone, sarcina lui actoricească este de a înfăţisa ceea ce trebuie săsimtă, să spună, să facă, un personaj ca Pantalone, dacă este pus în împrejurările date de scenariul piesei respective. Este sarcina fiecărui spectacol, iar de la spectacol la spectacol variază numaiîmprejurările date de scenariul piesei respective, adică subiectul piesei. Actorul nu trebuie „să sedetaşeze de sine”, el şi-a ales odată pentru totdeauna rolul care corespunde cel mai bine datelor sale personale şi îl joacă. Caracterul jocului rămâne acelaşi. Este, ca să zicem aşa, o mărime constantă înmască. Mărime variabil improvizaţia este acel mijloc artistic care contopeşte într-un tot armonioscaracterul şi fiecare scenariu în parte, deoarece
commedia dell’arte este o comedie a improvizaţiei
.Ea nu cunoaşte roluri scrise, ci doar scenariul, adică schema goală a piesei. Textul piesei, adicămonologurile şi dialogurile, cu alte cuvinte rolurile, sunt create de actor în procesul reprezentaţiei; suntcreate ad-hoc, sunt improvizate.Artistul dramaturg îşi crează tipurile comice cu ajutorul unei caracterizări aprofundate, ascuţite, psihologice. Artistul – actor, actorul commediei dell’arte merge pe o altă cale. Nimeni nu scrie roluri pentru el, actorul joacă după un scenariu care adesea este foarte succint; nu are timp să construiască un personaj în mod aprofundat. De aceea caracterizarea sa este prin esenţa exterioară. O analiză psihologică cât de cât serioasă lipseşte cu desăvârşire. Străfundurile pasiunilor omeneşti îi suntinaccesibile. Rolul commediei dell’arte are ascuţime, dar rămâne întotdeauna la suprafaţă.”(
Commediadell’arte – Măştile – 
, pag. 16-17)
PANTALONE
„Veneţian, cu dialectul său specific, negustor bătrân, bogat, aproape totdeauna zgârcit, bolnăvicios ţi slab – şchiopătează, geme, tuşeşte, strănută, se smiorcăie, suferă de stomac – încrezut,dar totdeauna păcălit. Se consideră mai deştept ca toţi, dar la fiecare pas e victima festelor pe care i le joacă alţii. În ciuda vârstei şi a bolilor, îi place să umble după femei. Eşuează întotdeauna dar rămâneun crai incorigibil. Costumul: vesta roşie, pantaloni coloraţi, roşii, pantofi galbeni cu catarame, tichieroşie, pelerină lungă neagră. Masca de culoare pământie, nas lung, coroiat, mustăţi şi barbă căruntă.Este explicabil că satira socială s-a îndreptat la sfârşitul sec. XVI asupra negustorului veneţian.În sec. XII-XIV şi chiar XV nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să facă din negustorul veneţian o figurăcomică. Pe atunci el era o figură aproape eroică. Cu galerele sale el cucerea Levantul , îi transforma pemândrii cruciaţi în mercenarii săi, organiza împărţirea Imperiului Bizantin, stabilea legături comercialecu musulmanii şi cu aurul său făurea lanţul care lega cultura Europei de cultura Orientului. Era plin deviaţă şi spirit combativ. Era tânăr şi temerar. Negustorul veneţian din sec. XII-XV a făcut dintr-ominusculă aşezare de pe un grup de insuliţe dintr-o lagună, o uriaşă putere coloniala şi cel mai puternicşi mai stabil dintre statele italiene.Pe la jutatea sec. XV a început dederea. Turcii au cucerit Bizaul. A zutConstantinopolul. Comerţul cu Levantul a încetat. Trebuia depuse toate eforturile pentru menţinerea posesiunilor din Arhipelag, Marea Ionică, malul sudic al Adriaticii. Spaniolii au descoperit America.Portughezii au găsit calea maritimă spre India. Aprovizionarea Europei cu mărfuri levantine a încăput pe alte mâini. Perioada de prosperitate trecuse fără întoarcere. Au început falimentele. Averile s-auîmpuţinat. Afacerile au devenit mărunte. Negustorul veneţian a decăzut.În acest moment el a fost prins în focarul satirei. Bătrân, încă bogat, dar lipsit de sursele deîmbogăţire din trecut, şi de aceea zgârcit, negustorul sec. XVI a devenit victima eternă a satirei.Pantalone are multe trăsături general-umane. Un bătrân bogat, avar, libidinos, victieternă atot felul de feste.3

Activity (10)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Adi Gheo liked this
Alina Anuş liked this
Silvia Bica liked this
othello_ liked this
othello_ liked this
othello_ liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->