Actul administrativ

Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie este acela in care instanţa de contencios

administrativ este competentă, potrivit legii să:
- anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant este vătămat intr-un drept al său
recunoscut de lege;
- modifice un act administrativ de autoritate care, prin prevederile a căror modificare se cere,
reclamantul a fost vătămat intr-un drept al său recunoscut de lege;

Legea nr. 544/2004, continuand tradiţia contenciosului administrativ din 1925 şi 1990, admite
acţiunea in justiţie atat pentru actul administrativ propriu-zis cat şi pentru actul administrativ
asimilat.
a) Actul administrativ propriu-zis – legiuitorul a elaborat o definiţie expresă a acestuia făcand o
distincţie intre actele administrative normative şi cele individuale. Pornind de la definiţia actului
administrativ care „este o manifestare unilateral de voinţă, in scopul de a da naştere, a modifica
sau a stinge drepturi şi obligaţii in regim de putere publică”, actul administrativ trebuie să
indeplinească cateva condiţii principale, pentru a face obiectul unor acţiuni in contenciosul
administrativ.
1. Actul administrativ trebuie să conţină o singură voinţă juridică care se manifestă in regim de
putere publică şi prin care este vătămat un drept subiectiv sau un interes legitim (public sau
privat).
2. Atat actele administrative individuale cat şi cele normative pot fi obiect al acţiunii in
contencios administrativ, intrucat ele privesc un drept subiectiv sau un interes public.
Un act administrativ cu caracter normativ poate produce o vătămare in mod direct, intrucat
efectele acestuia privesc pe toţi subiecţii de drept, iar legea apără interesele publice legitime.
b)Actul administrativ asimilat
- Sunt asimilate actelor administrative, potrivit prevederilor art. 1 lit. c, teza a doua, corelat cu
alin. 2 art. 2 din Legea nr. 554/2004 următoarele acte administrative:
- contractele incheiate intre autorităţile publice şi particulari, care au ca obiect punerea in valoare
a bunurilor proprietate publică, lucrările de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile
publice.
- se consideră act administrativ asimilat refuzul nejustificat de satisfacere a unei pretenţii
formulate de o persoană fizică sau juridică in legătură cu un drept pe care legea il recunoaşte şi
autoritatea administrativă are obligaţia să-l satisfacă.
- refuzul nejustificat al administraţiei publice de a răspunde solicitantului in termenul legal,
asupra unei petiţii sau cereri (tăcere administrativă).
Refuzul administraţiei este considerat nejustificat atunci cand este intemeiat pe exces de putere,
cand administraţia refuză să dea un răspuns, deşi legea ii permite să adopte o soluţie oarecare.
3. Actul administrativ să fie susceptibil de executare
Susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu priveşte intrarea in vigoare a actelor
administrative, iar intrarea in vigoare relevă susceptibilitatea actului administrativ de a produce
efecte juridice.
4. Respectarea procedurii administrative prealabile
Procedura administrativă prealabilă reprezintă posibilitatea oferită de lege persoanei fizice sau
juridice ca, inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, să se adreseze autorităţii
emitente a actului prin care a fost lezat un drept subiectiv, in vederea satisfacerii pretenţiei sale
juridice. Termenul in care se exercită acest recurs administrativ este de 30 de zile de la
comunicarea actului administrativ.
5. Introducerea acţiunii in termen de şase luni de la comunicarea soluţiei după procedura
administrativă prealabilă. Legea nr. 544/2004, art. 11 reglementează această speţă.
3. Actele exceptate de la controlul judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ
Art. 126 alin. 6 din Constituţia Romaniei prevede: „Controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrative este garantat, cu
excepţia celor care privesc raportului cu Parlamentul, precum şi actelor de comandament cu
caracter militar”.
Totuşi, trebuie specificat că nimic nu interzice controlul judiciar al acestor acte administrative pe
orice altă cale decat contenciosul administrativ, deci de orice alte instanţe judecătoreşti decat cele
de contencios administrativ.
Soluţia se corelează logic cu art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, in cazul
vătămării drepturilor, libertăţilor sau a intereselor legitime ale unei persoane.
1. Actele administrative care privesc raporturile dintre Parlament şi alte autorităţi publice
(Preşedintele Romaniei, Guvernul, Avocatul Poporului, Curtea Constituţională, Consiliul
Legislativ, Consiliul economic şi Social)
Exemple: Parlamentul adoptă hotărari privind:
- depunerea jurămantului de către Preşedinte;
- punerea sub acuzare a Preşedintelui;
- Preşedintele poate cere Parlamentului reexaminarea unor legi;
- informarea Parlamentului de către Guvern
- activitatea de intrebări-interpelări
- avize ale Consiliului legislativ.
2. Acte de comandament cu caracter militar
Acestea sunt emise de organele militare cu scopul asigurării ordinii şi disciplinei militare in
unităţi, precum şi a cadrelor militare din aceste unităţi. Fiind acte făcute in legătură cu serviciul
şi indatoririle militare in cadrul serviciului, ele nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ.
3. Actele administrative de autoritate şi cele de gestiune a organelor de conducere din cadrul
Parlamentului (Birou permanent, Secretar general)
4. Actele administrativă referitoare la siguranţa internă sau externă a statului. Siguranţa naţională
se realizează in conformitate cu legile in vigoare şi cu obligaţiile asumate de Romania prin
convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, la care este parte, normele
de drept public internaţional avand prioritate faţă de normele interne, aşa cum dispune art. 20 din
Constituţia Romaniei.
5. Actele administrative referitoare la interpretarea şi executarea actelor internaţionale la care
Romania este parte. Datorită caracterului lor special, sunt exceptate, lăsandu-se puterii executive
(Guvernului şi Ministerului Afacerilor Externe) răspunderea protejării intereselor statului şi a
protecţiei diplomatice a cetăţenilor romani in raporturile cu alte state sau cetăţenii altor state.
6. Actele emise in circumstanţe excepţionale – starea de asediu sau starea de urgenţă.
7. Actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială
o altă procedură juridică. Exemplu: Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar - hotărarea
comisiilor de recunoaştere sau reconstituire a dreptului de proprietate – instanţe judecătoreşti;
Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale
8. Actele de gestiune săvarşite de stat, in calitate de persoană juridică şi pentru administrarea
patrimoniului său. Se referă la actele de gestiune care vizează domeniul privat al statului.
9. Actele administrative adoptate in exercitarea atribuţiilor de control ierarhic.