Lecţia nr.

9 - Cum să îţi stăpâneşti temerile, obiceiurile şi emoţiile

Învăţă să îţi stăpâneşti mintea decât să fii stăpânit de ea.

Mintea este un lucru minunat şi misterios, cu abilităţile de a memora, a calcula şi a-şi aminti.
Mintea poate crea ceva ce încă nu există, poate vizualiza în sistem tridimensional şi poate
extrapola materialele necesare pentru a le aduce la viaţă. Poate analiza şi cântări, poate
teoretiza şi presupune.
Mintea noastră ne controlează fiecare funcţie a corpurilor noastre fizice, de la respiraţie şi
mers, la comportament şi atitudini care ne marchează cele mai profunde credinţe.
De fapt, alături de spirit, mintea este cel mai misterios şi fascinant aspect al corpului uman.
Totuşi este cheia a tot ceea ce noi numim viaţă.
Mintea este, de fapt, un instrument puternic, şi care folosit corect poate modela şi înclina
realitatea pentru a-ţi satisface fiecare dorinţă. Folosind puterea gândului, poţi crea o realitate
care să se plieze pe cele mai profunde vise şi aspiraţii ale tale.
Poţi crea fericire, abundenţă şi chiar sănătate.
Din păcate mintea nu ştie dacă este folosită corect sau nu. De fapt, mintea oferă pur şi
simplu energie în mod egal oricărui gând asupra căruia te concentrezi interpretând acel gând
ca pe o dorinţă ori intenţie.
Acest instrument al puterii controlează de asemenea temerile noastre, obiceiurile şi emoţiile.
Ne cauzează teama iraţională. Ne cauzează dependenţa de anumite mâncăruri, ne cauzează
nervozitatea în prezenţa anumitor oameni. Nu distinge între bine şi rău, nici nu are vreo
înclinaţie pentru un anumit rezultat. Este pur şi simplu ceea ce e. Dacă este nesupravegheată,
mintea va continua să modeleze şi să incline realitatea după cum are modelul, fără a
conştientiza însă realitatea creată.
Gândeşte-te pentru un moment: dacă nu am crede că suntem nervoşi, am mai simţi
furia? Dacă nu am crede că ne este foame, am mai mânca în exces?
Când ne gândim că ne este foame, ne este. Când ne gândim că suntem furioşi, furia este exact
ceea ce simţim. Dacă credem că trăim o viaţă abundentă şi binecuvântată, ar fi acest lucru
adevărat? Răspunsul este cu siguranţă DA.
Ceea ce gândim şi credem este ceea ce devine realitate. Prin stăpânirea emoţiilor ţi se
pot deschide uşi pe care nu ţi le-ai imaginat.

Imaginează-ţi dacă…
* ai putea scăpa de obiceiurile negative fără stres ori agitaţie. Poţi pune capăt fumatului, a
trezitului prea târziu, sau a mâncatului în exces.
* ai putea îndeplini orice sarcini fără teamă ori îndoieli.
* ai putea elimina fobiile faţă de discursurile în public, fobiile faţă de câini, păianjeni etc.
* persoanele care te făceau să te simţi stresat ori furios nu vor mai avea nici un efect asupra
ta. Îi poţi privi cu calm în ochi şi îţi poţi controla sentimentele faţă de ei.
* poţi depăşi sentimentele de vină sau de depresie.
* îţi poţi direcţiona viaţa aşa cum doreşti tu.
Pas cu pas îţi vom arăta cum să scapi de trei dintre cele mai mari capcane mentale care ne
împiedică să ne trăim viaţa la adevăratul său potenţial.

1. Pune capăt temerilor şi fobiilor iraţionale. Dat fiind faptul că emoţiile noastre sunt
„libere să vorbească” în locul nostru, acest lucru duce la faptul că marea parte a vieţii noastre
este experimentată printr-o stare emoţională. Atunci este posibil să fi ratat oportunităţi ori să
te fi îndreptat în altă direcţie deoarece te-ai lăsat condus de emoţii în tot acest timp? Dacă te
vei gândi puţin la viaţa ta, probabil că vei descoperi că răspunsul este „Da”.
Aceste emoţii sunt acelea care ne provoacă să mâncăm în exces, să fumăm, să bem sau
alte obiceiuri nesănătoase. Ele sunt de asemenea şi cauza din spatele depresiei, a
temerilor şi chiar a fobiilor cu privire la anumite întâmplări ori imagini.
O persoană care se teme de păianjeni, de exemplu, crede că îi este frică înainte chiar de a
vedea unul. Doar simpla sugestie îl poate face să tremure ori să transpire şi totuşi nu se află
nici un păianjen în apropierea lui.
Unele temeri sunt clasificate ca fiind rezonabile; pe acestea ar trebui să le păstrezi.
A merge pe o alee întunecată în timpul nopţii poate cauza un grad de teamă faţă de care ar
trebui să rămâi alert şi pregătit să fugi dacă apare vreun pericol. Teama rezonabilă te
protejează şi te ţine sănătos. Pe de alta parte, teama iraţională are loc atunci când fugi pentru
a te proteja deşi nu reprezintă o problemă reală. Teama de păianjeni dacă îi ai pe tine e
rezonabilă, însă teama de imaginea unui păianjen nu este raţională. Nu trebuie să fugi
deoarece nu există nici un pericol prezent. Şi cum poţi fugi de imaginea mentală a unui
păianjen?

Aceste temeri devin fobii. Ne temem de o persoană anume, eveniment ori situaţie pentru a
indica că ne consumă existenţa, totuşi nu putem face nimic pentru a elimina această teamă.
Nu putem fugi, nu ne putem ascunde şi cu siguranţă nu ne putem lupta cu ceva ce
rezidă doar din imaginaţia noastră, pentru că de fapt aceasta este fobia noastră: o
teamă imaginară asupra necunoscutului.
O teamă ca aceasta nu o poţi controla. Când mergi pe o alee întunecată de exemplu,
adrenalina îţi creşte iar simţurile îţi sunt concentrate la maxim. Dar odată ce ai trecut de aleea
întunecată, simţul pericolului dispare şi începi să te relaxezi. Teama a trecut pentru ca
situaţia nu mai există. Cu o teamă iraţională totuşi, potenţialul pentru acea situaţie va
exista mereu şi deci teama nu poate dispărea. Acest proces este adevărat pentru orice
teamă ori nevoie percepută. Cu cât credem mai tare că ne e foame,de exemplu, cu atât vom fi
mai îndemnaţi să mâncăm mai mult. Nu contează că tocmai am terminat o masă şi nu
contează că ştim că nu ne e foame cu adevărat. Ne stresăm şi ne agităm asupra ideii unei
bomboane ori a unei pungi de chipsuri cu toate că ştim că vom regreta mai târziu acest lucru.
Dar aceste lucruri nu contează. Odată ce percepţia s-a arătat, nu ne mai putem concentra
asupra altui lucru.
Acesta nu este un mod de a trăi. Dar să trecem acum la al doilea blocaj mental…

2. Depăşirea dependenţelor. Ce este de fapt o dependenţă? Sunt multe definiţii, dar cea mai
simplă este atunci când depinzi de ceva. Asta înseamnă că ai o nevoie mare.
Doreşti acel lucru din tot sufletul. Dependenţa ta faţă de acea dorinţă este atât de puternică
încât atunci când nu poţi avea acel lucru îţi vei consuma gândurile şi te vei linişti doar când
vei lua parte la dependenţa ta.
De ce eşti dependent de acest lucru? Este o dependenţă fizică? O dependenţă
psihologică? Ori o combinaţie între cele două?
Multe dependenţe sunt combinaţii a celor două, şi vor produce simptome care afectează atât
corpul cât şi mintea. Dar pentru a fi dependent de ceva trebuie să crezi în acea dependenţă.
Mulţi fumători încep să se panicheze când realizează că au rămas fără ţigări. Aceştia îşi
calculează cât trebuie să mai reziste cu ele până la următorul pachet când vor trebui să
cumpere din nou. Pleci din oraş? Te vei aproviziona pentru a te asigura că nu vei rămâne fără
ele cât eşti plecat. Acesta nu este un răspuns fizic, deoarece dependenţa nu a fost încă
îndepărtată. Nu există nici un motiv pentru corp să se retragă deoarece există încă
deprinderea de a fuma.
Ce poate duce la panică atunci? Exact – MINTEA. Fumătorul crede că el e dependent de
ţigări. Atât de tare încât nu riscă să vadă ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa la ţigări. Aceasta
este credinţa lui, nu a corpului. De fapt corpul nu are niciodată şansa de a experimenta cum ar
fi dacă ar renunţa pentru că mintea se asigură că acest eveniment să nu aibă loc.
Dar dacă fumătorul s-a decis să renunţe? Mintea este cea care reacţionează imediat, ştiind că
ţigările nu mai sunt disponibile, înainte să realizeze corpul. Mintea se va retrage imediat
indiferent dacă corpul va simţi sau nu lipsa tutunului. Multe dependenţe sunt provocate de un
stimul de orice natură. Poate fi un stimul exterior, cum ar fi o imagine a unei felii de prăjitură
cu mere ori un actor fumând o ţigară, la postul tău favorit, chiar şi simpla imagine este de
ajuns pentru a declanşa tot sistemul. Se formează un gând, chiar dacă este la nivelul
subconştientului, şi începe să se formeze o energie.
Stimuli, gânduri, acţiuni. Nu poţi controla stimulii, aceştia sunt pretutindeni. Nu poţi
controla nici energia din moment ce aceasta este adevărata cauză a dependenţei. Ceea ce a
rămas este gândul. În el zace şi soluţia la problema ta.
Când poţi controla gândul, controlezi energia şi acţiunea. Cheia constă în a schimba gândurile
referitoare la dependenţă. Fă acest lucru.

3. Stăpâneşte-ţi emoţiile. Cu toţii am experimentat pierderi şi suferinţe în viaţa noastră, unii

mai mult ca alţii. Ceea ce este interesant este că unii dintre noi suntem capabili să plângem
puţin iar apoi să trecem mai departe, pe când alţii trăiesc experienţe atât de profunde ale unor
pierderi încât par că nu îşi vor mai reveni niciodată.
Acelaşi lucru se aplică şi altor emoţii, cum ar fi furia pe partenerul tău, un sentiment de
trădare din partea unui prieten, dezamăgirea faţă de o persoană dragă.

Emoţiile produc unde cerebrale, iar cu cât emoţiile sunt mai puternice cu atât vor fi şi
undele cerebrale. Nu e de mirare că atunci când experimentăm emoţii intense avem
probleme în a gândi limpede şi logic.
Sunt multe standarde care ţi-au fost întipărite în minte de-a lungul anilor despre ceea ce
trebuie să faci şi ceea ce nu trebuie să faci. În general aceste lucruri care ţi se spun să le faci
ori nu, sunt spuse pentru a te ajuta şi proteja. „Nu te juca cu focul” ori „uită-te în ambele
direcţii înainte de a traversa strada”. Unele nu sunt atât de logice, totuşi indiferent de logica
lor, reacţia pe care o avem când nu facem acest lucru este aceiaşi. Vina este sentimentul pe
care îl avem când ştim ca am făcut ceva greşit. Mărimea este irelevantă de vreme ce produce
aceiaşi senzaţie iar oricât ne-am strădui să nu ne mai gândim la răul făcut, nu putem.

Vina este constrângerea de a repeta acel lucru corect şi să îndepărtăm sentimentul de a

fi făcut ceva greşit. Repară răul făcut şi te vei simţi mai bine.
Dacă nu putem îndrepta răul făcut, vina îşi va intra în rol. În cazul în care nu survine nici o
pedeapsă tangibilă, rămânem cu vina severă şi începem a ne pedepsi singuri.
Dacă putem frânge acest ciclu şi să îndepărtăm negativitatea pe care o experimentăm, mulţi
dintre noi pot fi copleşiţi din cauza vinei, permiţându-i să ne afecteze atitudinea despre noi
înşine şi modul de a privi viaţa. Pentru alţii poate însemna depresie.

Depresia – este acel lucru despre care nimeni nu doreşte să vorbească dar pentru care
milioane de oameni sunt trataţi în fiecare zi de depresie clinică, care implică un dezechilibru
chimic la nivelul creierului. Evident, dacă este implicat un dezechilibru chimic, ar trebui să
cauţi cât mai repede ajutorul din partea unei persoane autorizate în tratarea problemelor
mentale.
Dar dacă depresia ta e mai mult de natura tristeţii, ai putea beneficia de pe urma lucrurilor
învăţate aici. Oamenii intră în depresie de obicei după evenimente stresante din viaţa lor.
Acest lucru ar putea ţine de gravitatea pierderii unei persoane dragi, un divorţ ori altele cum
ar fi o serie de promoţii ratate sau probleme financiare.
Cercetătorii au dezvoltat o teorie numită „neputinţa învăţată” o atitudine pe care nu o poţi
stăpâni în mod adecvat în viaţa ta. Aceasta este adesea marcată de aşteptarea ca lucrurile să
meargă rău datorită, bineînţeles, faptului că tu le faci. Autosugestionarea negativă întăreşte
ideea că eşti mai puţin competent şi de fiecare dată când intervine un nenoroc, acest lucru
doar îţi întăreşte părerea despre tine.

Ceea ce trebuie să facem este să ne schimbăm atitudinea despre evenimentele

respective. În loc să ne concentram asupra parţilor negative redirecţionează-ţi energiile
folosind evenimentul pentru a stimula şi crea schimbarea în atitudinea ta. Dacă ţi-ai
pierdut slujba de exemplu, acest lucru îţi dă oportunitatea de a găsi căi noi şi mai bune pentru
a te reangaja. Poate că este pasul de care ai nevoie pentru a-ţi începe afacerea despre care
vorbeai ori să faci o schimbare în cadrul carierei tale.

Folosind Sistemul Silva Ultramind, îţi poţi schimba atitudinea cu privire la o situaţie,
persoană ori eveniment care te-a făcut să te simţi rău.
Când stăpâneşti arta de a te separa de emoţii, începi să observi oportunităţi noi în cadrul
manifestării. Asta pentru că nu mai eşti legat de rezultat şi nu mai trăieşti cu teama de
necunoscut. Mulţi oameni sunt blocaţi într-o circumstanţă anume deoarece se tem să aleagă
ceva diferit. Pe cât s-ar putea simţi de rău, ideea unui fapt nou şi imprevizibil sună chiar şi
mai rău.

Dar evoluţia noastră constă în schimbare iar atunci când capeţi controlul asupra emoţiilor tale
începi să realizezi că schimbarea este exact ceea ce îţi trebuia.

Aceasta deşteptare permite noilor posibilităţi să devină plauzibile, atunci când începi să vezi,
după limitările pe care ni le-am imaginat, adevăratul şi nelimitatul potenţial pe care îl
posedăm cu adevărat.

Fiecare eveniment, fiecare persoană, fiecare moment din viaţa noastră reprezintă
oportunităţi noi de dezvoltare, şi abundenţă.

Trebuie să ne eliberăm de mintea noastră emoţională pentru a observa limpede ce se

află în faţa noastră.