EDUCATOARE FIAT DOCHIA GRĂDINIŢA P.P.NR.

3 REŞIŢA

MOTTO:
“Educatoarea joaca oarecum rolul cristalului care polarizeaza lumina difuza si o
transforma în raze, care se raspândesc într-un splendid curcubeu”.
(S. Herbiniere-Lebert)

CALITĂŢILE UNEI BUNE EDUCATOARE

Realizarea sarcinilor şi obiectivelor învăţământului preşcolar depinde în mare măsură
de calităţile şi competenţele educatoarei prin tot ceea ce intreprinde, prin personalitatea sa
educatoarea reprezintă un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultură
în comunitate.
Este dificil de redat în câteva fraze care sunt trăsăturile şi capacităţile ce disting un bun
educator şi chiar dacă am putea să le descriem, să prescriem o reţetă a „ingredientelor”, ele
vor fi doar vagă descriere ce ar putea servi ca ghid general de formare şi nu soluţia certă de
realizare a imaginii calităţilor şi competenţelor. Cu toate acestea în activitatea la grupă,
oricine poate distinge un educator talentat, înzestrat cu măiestrie didactică, chiar dacă nu are
o vastă experienţă in activitate.
Dacă întrebăm copiii cum doresc să fie educatoarea lor vor spune, desigur, „frumoasă şi
bună”. Chiar dacă educatoarea nu seamănă cu zâna cea bună printr-un zâmbet, o privire
încărcată cu dragoste faţă de copii, prin calităţi remarcabile, cu un ton vibrant îi poate
fermeca şi copiii să o vadă ca fiind cea mai frumoasă şi cea mai bună educatoare din lume.
Modul de îmbinare în comportamentul didactic a unor însuşiri de personalitate, a unor
competenţe dobândite prin formarea iniţială şi continuă, dobândirea experienţei, atitudinea şi
sentimentele faţă de propria activitate şi faţă de preşcolari, creativitatea, spontantaneitatea,
capacitatea de a se transpune în lumea fantastică a celor mici, dăruirea şi pasiunea în muncă
la care se adaugă calităţi de lider sunt câteva din cerinţele unui bun educator.
Chezăşia îndeplinirii, în cele mai bune condiţii, a funcţiilor didactice şi educative,
culturale şi sociale ce-i revin educatoarei o constituie personalitatea şi competenţa
profesională a acesteia.
Progresul în învăţământul preşcolar, primar, ca de altfel în întregul sistem şcolar,
depinde de pregătirea şi aptitudinile cadrelor didactice şi, în special, de calităţile lor umane,
pedagogice, profesionale.
În faţa educatoarei stau câteva sarcini ce conduc la modernizarea activităţii, la
schimbarea mentalităţii despre educarea preşcolarilor. Ce i se cere, prin urmare, unei
educatoare pentru a-şi putea îndeplini nobila sa misiune?
-O mare dragoste faţă de copii şi problemele acestora, împletită cu o mare
disponibilitate pentru cunoaşterea, înţelegerea şi tratarea diferenţiată a fiecărui copil, după
puterile şi ritmul său;
-Educatoarea trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate şi
sinceritate de ei, să poarte grija fiecărui copil, să dovedească răbdare cu ei. Dragostea faţă de
copii este una din trăsăturile esenţiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă, acela care este
închis în sine, pedant şi distant în raporturile cu copiii, nu poate desfăşura o muncă instructiv-
educativă bună. Fireşte însă dragostea educatoarei faţă de copii nu trebuie confundată cu
sentimentalismul, cu blândeţea lipsită de exigenţă.Împletită cu o încredere nelimitată în

1
EDUCATOARE FIAT DOCHIA GRĂDINIŢA P.P.NR.3 REŞIŢA

posibilităţile copilului, adevărata dragoste este o dragoste exigentă, care oferă mult, dar şi
pretinde mult de la copil;
-Capacitatea de apropiere şi tratare imparţială a tuturor copiilor;
-Încredere în forţele proprii,în posibilitatea devenirii chiar şi a recuperării fiecărui copil;
-Fermitate, perseverenţă, consecvenţă, energie, dăruire în tot ceea ce întreprinde, în
independenţa şi dârzenia cu care apără opiniile sale pedagogice atunci când ele sunt juste şi în
promtitudinea hotărârilor pe care le ia în vederea bunului mers al activităţii sale didactice,
educative şi social-culturale. Asemenea calităţi de voinţă pot deveni trăsături de caracter
statornice;
-Capacitatea de a insufla copiilor încrederea şi curajul necesare depăşirii obstacolelor şi
afirmării calităţilor proprii;
-Cinste, modestie, corectitudine, capacitate de stăpânire, spirit de iniţiativă, spiritul de
disciplină, exigenţa de sine şi năzuinţa pentru a deveni un model moral al copiilor şi al
adulţilor din preajmă;
-Spirit de dreptate, apreciere obiectivă şi nepărtinitoare cu privire la sârguinţa la
învăţătură şi purtarea disciplinară a copilului;
-Sentimentul de dragoste profundă faţă de patrie şi poporul căreia îi aparţine,
sentimentul prieteniei cu alte popoare, sentimentul demnităţii personale şi conştiinţa
răspunderii, ca şi înalte sentimente morale ce întregesc profilul moral al educatoarei;
-Pregătirea temeinică de specialitate în pedagogia generală şi preşcolară, în domeniul
psihologiei copilului, metodicii de specialitate pentru fiecare domeniu grevate pe o bogată
cultură generală.
Munca de mare răspundere pe care o îndeplineşte cere educatoarei să dovedească un
larg orizont cultural, să aibe cunoştinţe bogate în literatură şi artă, din diferitele domenii ale
ştiinţei şi tehnicii, să cunoască evenimentele vieţii social-politice. Aceasta o va ajuta să
stabilească o mai justă corelaţie între diferitele obiecte de învăţământ, să dea mai multă viaţă
şi personalitate lecţiilor sale. Ea trebuie să stăpânească, în mod temeinic, numeroase şi variate
cunoştinţe din domeniile pe care le predă şi o înaltă cultură pedagogică. De asemenea trebuie
să stăpânească bine teoria instruirii şi a educaţiei, legităţile procesului didactic, să posede
serioase cunoştinţe de psihologia copilului. Educatoarea trebuie să stăpânească temeinic
metodicile speciale ale predării obiectelor de învăţământ specifice învăţământului preşcolar.
Exercitarea în cele mai bune condiţii a numeroaselor funcţii didactice şi extradidactice cere
multă competenţă profesională. Cu cât sporesc exigenţele de calitate şi eficienţă ale grădiniţei
cu atât se solicită un profesionalism de o mai mare competenţă, bazat pe exercitarea, cu
maximă eficienţă, a tuturor acelor funcţii care-i revin educatoarei.
-Competenţa profesională didactică este centrată pe exercitarea funcţiilor, pe
capacităţile ,pe calităţile şi aptitudinile personale ale acesteia.
-Dragostea pentru profesiune, încrederea în viaţă şi în puterile proprii, optimismul şi
entuziasmul în muncă o stimulează pe educatoare, îi dau energie, curaj şi dinamism în
activitatea sa.
-Disponibilitatea pentru cercetare, pentru nou, pentru modernizarea metodologică şi
utilizarea noilor tehnologii ( calculator, internet )
-Priceperea şi deprinderea de împletire a teoriei pedagogice cu practica. .În cursul
activităţii practice, desfăşurate cu copiii, se dezvoltă variate priceperi şi deprinderi, capacităţi
şi aptitudini care pot duce treptat la o adevărată măiestrie pedagogică. Ea este rezultatul
acumulării unei bogate experienţe didactice, al stăpânirii unor variate metode şi procedee de
predare, ceea ce dă posibilitatea educatoarei să le aplice promt, adecvat şi eficace în situaţii

2
EDUCATOARE FIAT DOCHIA GRĂDINIŢA P.P.NR.3 REŞIŢA

pedagogice noi pe care le întâmpină la un moment dat. Măiestria pedagogică poate fi şi o

expresie a unor aptitudini sau vocaţii speciale pentru munca de instruire;
-Spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de adaptare la situaţii neprevăzute;
-Calm, răbdare, toleranţă în comunicarea cu copiii şi părinţii;
-Ţinută vestimentară îngrijită şi decentă;
-Cunoaşterea legislaţiei, a unor elemente de management pentru a îndeplini oricând,
fără dificultăţi funcţia de director sau de membru în consiliul de administraţie;
-Calităţi de colaborare cu alte instituţii şi persoane din afara grădiniţei ( şcoala,
reprezentanţii inspectoratului şcolar, al conducerii locale, sponsori, primărie), în perspectiva
unor colaborări, obţinerii de fonduri (pentru autodotare, curăţenie), activităţi extradidactice;
-Capacităţi de integrare activă în acţiunile metodice, de perfecţionare,
autoperfecţionare, participarea la gradele didactice şi perfecţionările periodice, la cercurile şi
comisiile metodice.
Profesiia de educatoare este complexă şi nobilă,dificilă, dar şi plăcută ,umilă şi măndră,
exigentă şi liberă, în care”a ştii”nu înseamnă nimic dacă ştiinţa ta nu o împărtăşeşti copiilorcu
emoţie şi forţă spirituală.