01.05.

2010

PROGRAMAREA LINIARĂ

• Modelele de programare matematică - instrument deosebit de util analizei

economice şi fundamentării deciziilor

Structura modelului general de programare liniară

 mulţimea de activităţi {A1, A2, ... An} care compun sistemul economic analizat,
 mulţimea de resurse utilizate {R1, R2, ... Rm }
 relaţiile tehnico-economice dintre acestea
- determinate de tehnologia de fabricaţie corespunzătoare
fiecărei activităţi Aj (j=1,...,n)
- caracterizate numeric prin vectorii coloană a(j) de
componente (a1j, a2j, ... amj).

{aij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} - coeficienţi tehnici

- coeficienţi de consum specific
-arată ce cantitate din resursa Ri se consumă pentru
producerea unei unităţi din produsul (serviciul) Pj (ca
rezultat al activităţii Aj).

Matricea A cu m linii şi n coloane

- fiecare linie se referă la o resursă Ri (i = 1,...,m)
-fiecare coloană se referă la o activitate Aj (j = 1,...,n).

Notând :
- xj (j = 1,...,n) rezultatul activităţii Aj într-o perioadă dată
- bi (i = 1,...,m) cantităţile disponibile din resursele Ri (i = 1,...,m)

1
 01.05.2010

Sistemul restricţiilor tehnico-economice

• cantitatea consumată dintr-o resursă nu poate depăşi volumul

disponibil

• consumul total Rij din resursa Ri pentru efectuarea activităţii Aj este

proporţional cu intensitatea acesteia, adică cu xj, deci Rij = aij  xj

- Criteriu de "performanţă" care să permită evaluarea eficienţei

fiecărei activităţi - un indicator:
– care măsoară efortul
– care măsoară rezultatul
– exprimat ca raport între rezultat şi efort

- Eficienţa maximă înseamnă minimizarea efortului şi maximizarea

rezultatului

- Conceptul de optim se defineşte ca un program x Rn care

minimizează sau maximizează o funcţie obiectiv şi, în acelaşi timp,
satisface toate restricţiile tehnico-economice

f(x) = c1x1 + c2x2 + ... + cnxn - evaluează performanţa oricărui program x

unde fiecare componentă a vectorului linie c = (c1, c2, ..., cn)

măsoară eficienţa unei unităţi din rezultatul activităţii Aj

2
 01.05.2010

Modelul general al unei probleme de programare liniară

• relaţia (1) - funcţia obiectiv de eficienţă a problemei

• relaţiile (2) - restricţii de tip resurse si restricţii tehnico-economice de tip
calitativ
• relaţia (3) - condiţia de nenegativitate a variabilelor, asigură obţinerea unei
soluţii realizabile din punctul de vedere al logicii economice

Exemple:
Problema determinării structurii sortimentale optime a
producţiei
Se cunosc:
- cantităţile disponibile din fiecare materie primă {bi, i =1,...,m}
- coeficienţii tehnologici {aij, i = 1,...,m, j = 1,...,n} (aij reprezintă cantitatea din
materia primă i necesară fabricării unei unităţi din produsul de tipul j)
- cantităţile maxime { x , j = 1,...,n} şi minime {x , j = 1,...,n} ce pot fi produse
j
j

din fiecare sortiment

- profiturile unitare {pj, j = 1,...,n} ale fiecărui tip de produs

Se cer:
- cantităţile xj care trebuie fabricate din fiecare tip de produs astfel încât să se
obţină profitul maxim, în condiţiile nedepăşirii disponibilurilor din fiecare
resursă.

3
 01.05.2010

Problema matematică echivalentă

-In unele probleme, în loc de profiturile pj se cunosc veniturile unitare vj sau

costurile unitare cj ,scopul fiind maximizarea venitului, respectiv minimizarea
costurilor.

Problema de programare operativă a producţiei

• restricţiile se referă la maşinile (utilaje) cu care se execută produsele dorite,
bi fiind disponibilul de timp al utilajului i
• aij timpul necesar prelucrării unui produs de tipul j pe utilajul i,
• scopul - maximizarea producţiei.

 max x 1  x 2  ...  x n 
x j ( j1,...,n)

a i1 x 1  a i2 x 2  ...  a in x n  b i i  1,..., m

x j  0 i  1,..., n


4
 01.05.2010

Problema obţinerii unui meniu-reţete furajere

• Să se asigure necesarurile {bi, i = 1,...,m} dintr-un număr de m substanţe
esenţiale organismului
• având la dispoziţie un număr de n alimente
• cunoscându-se cantităţile {aij, i = 1,...,m, j = 1,...,n} din fiecare substanţă pe
care le conţine o unitate de măsură din fiecare aliment

• costurile {cj, j = 1,...,n} unei unităţi de măsură din fiecare aliment

• xj - cantitatea din fiecare aliment ce va intra în meniu

 min c1 x 1  c 2 x 2  ...  c n x n 

x j ( j1,...,n)


a i1 x 1  a i2 x 2  ...  a in x n  b i i  1,..., m

x j  0 j  1,..., n



Problema amestecului optim de produse petroliere

• o rafinărie dispune de n tipuri de benzine, prin amestecarea acestora urmând să

obţină o benzină cu m caracteristici impuse şi la un preţ minim posibil

• unele restrictii trebuie să fie îndeplinite cu o limită inferioară (de exemplu cifra
octanică), altele cu o limită superioară (de exemplu densitatea sau temperatura de
fierbere) şi altele cu egalitate (de exemplu cantitatea necesară)

• cantităţile disponibile din fiecare benzină Di, i = 1,...,n

• aij este valoarea caracteristicii i pentru benzina j
• preţurile unitare ale fiecărei benzine, notate pj, j = 1,...,n
• xj, j = 1,...,n, cantităţile din fiecare benzină care vor forma amestecul optim

5
 01.05.2010

 n 
min   p j  x j 
xj
 j1 
n
 a ij  x j  b1i i  1,..., m1
 jn1
 a ij  x j  b i2 i  m1  1,..., m1  m 2
 j1
n
 a ij  x j  b 3i i  m1  m 2  1,..., m
 j1
x j  D j j  1,..., n
x  0 j  1,..., n
 j

Problemă de programare matematică-problema de optimizare

max  sau min  f x1 , x 2 ,..., x n  1.1


 g i x1 , x 2 ,..., x n   b i i  1,..., m 1.2
x , x ,..., x    R n
 1 2 n 1.3

f,gi : Rn  R pot avea orice formă şi proprietăţi

 poate fi orice submulţime a lui Rn -în care se doreste găsirea minimului sau
maximului funcţiei f în variabilele xi care îndeplinesc restricţiile 1.2 şi 1.3

6
 01.05.2010

soluţie a problemei de optimizare = un vector x  Rn care verifică restricţiile

1.2

soluţie admisibilă a problemei de = un vector x  Rn care verifică restricţiile

optimizare 1.2 şi 1.3  o soluţie care verifică
restricţiile 1.3

soluţie optimă a problemei de = un vector x  Rn care verifică

optimizare restricţiile 1.2 şi 1.3 şi optimizează
funcţia obiectiv pe mulţimea tuturor
vectorilor cu această proprietate
 o soluţie care verifică restricţiile
1.3 şi optimizează funcţia obiectiv pe
mulţimea tuturor soluţiilor cu această
proprietate
 o soluţie admisibilă care
optimizează funcţia obiectiv pe
mulţimea soluţiilor admisibile

Problema de programare liniară -forma canonică şi forma standard

Forma standard

min  sau max  f  c1  x1  c2  x 2  ...  c n  x n


a i1  x1  a i2  x 2  ...  a in  x n  bi i  1,..., n
x1, x 2 ,..., x n  0

7
 01.05.2010

Orice problemă de programare liniară P are o problemă la forma canonică PFC şi o problemă la
forma standard PFS echivalente cu ea.

8
 01.05.2010

REZOLVAREA GRAFICĂ A UNEI

PROBLEME DE PROGRAMARE LINIARĂ

9
01.05.2010

10
 01.05.2010

Tema

11