•
Despre semne, minuni si vindecari paranormale
De ce cauta omul semne, minuni si vindecari paranormale?Parintele Adrian Fageteanu si Parintele Mihail Stanciu de la Manastirea Antim ne prezinta un indreptarpentru iesirea din ratacirile grele Izvorate din nestiinta si necredintaDespre credinta si credulitate in formele eronate de evlavie Cu toate ca majoritatea romanilor se declara crestini ortodocsi, care tin la traditia si cultura noastrastramoseasca, evlavia multora dintre ei este deviata spre forme eronate de credinta. Mai mult, existaamestecata in motivatia lor religioasa o anumita obsesie terorizanta a farmecelor si a "facaturilor"necurate, care deseori ii paralizeaza in demersul lor rational catre Dumnezeu. Relatia lor de iubire cuDumnezeu, libera si constienta, este astfel dispretuita si chiar inlocuita cu o relatie contractuala cu El,relatie marcata pregnant de o frica de natura oculta.
"Credinta este o putere de legatura care infaptuieste unirea desavarsita, nemijlocita simai presus de fire a celui ce crede, cu Dumnezeu Cel crezut". Ea este, deci,deschiderea omului, prin puterea harului dumnezeiesc, pentru dialogul iubitor cuDumnezeu. Iar actul de credinta angajeaza omul intreg, cu tot sufletul si cu tot trupul.Credinta nu e doar o adeziune intelectuala la invatatura crestina despre Dumnezeu, cieste un mod de viata sustinut de harul divin. Este acceptarea fagaduintelor luiDumnezeu, Care se descopera prin Iisus Hristos si implinirea poruncilor Lui in viata.Credinta foloseste puterile ratiunii dar face omului sesizabile taine si realitatiduhovnicesti si dumnezeiesti superioare limitelor ratiunii si, prin aceasta, da omului unnou impuls in cunoasterea lui Dumnezeu si a lumii zidite de El. Prin "credintalucratoare in iubire" (Galateni 5.6), omul il intalneste pe Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate, se uneste iubitor si intelegator cu El, se face el insusi templu sfintit allui Dumnezeu.
Credulitatea, insa, ca o acceptare simpla, fara discernamant si fara rezerve a unorinvataturi, este o atitudine nefireasca si paguboasa a omului lenes in cele ale vietiimorale si spirituale. Acesta nu-si foloseste trezvia si ratiunea in posibilitatile lorfiresti, ci si le adoarme printr-o nepunere a lor in lucrare si, prin aceasta, el decadedin punct de vedere duhovnicesc spre forme inferioare de traire religioasa,devenind o tinta foarte usor de atins de cei ce nu doresc mantuirea oamenilor. Speculand, astfel, nestiinta si naivitatea multora in materie de viata religioasa,numerosi "prooroci si vindecatori", aparuti mai ales in ultimii zece ani, unii maiexotici, altii mai traditionalisti, le exploateaza credulitatea intr-un mod plin deviclenie. Iar oamenii slabi si nestiutori care cad in plasa inselarii aruncata de acestiimpostori, pe langa paguba materiala suferita - nu mica -, deseori isi pierd sisanatatea fizica si spirituala. Si inca nu sunt putine cazurile de lepadare deortodoxie si, deci, de nadejdea mantuirii, chiar de deznadejde, prin care diavolul siucenicii lui isi maresc palmaresul lor criminal. Falsul misticism"Este semnul rusinos al unei stari religioase inapoiate sub raportul intelectual si moral, mai bine zis tristulcertificat al ; caderii de la insasi starea de religiozitate la aceea de magie, icaracteristica popoarelorprimitive stapanite de pacla groasa a ignorantei. Mai mult falsul misticism intretine aceasta stare de Iinapoiere, de decadere religioasa, de marasm moral. De aceea I este, in primul rand, in interesul ridicariisufletelor la adevarata credinta, la credinta luminata, la spiritualitatea autentica, la o viata moralasuperioara, ca Biserica sa urmareasca cu strasnicie purificarea vietii religioase a credinciosilor din sanul ei,de falsul misticism.
1
Ca sa dam o definitie aproximativa a falsului misticism, am putea spune ca el este o dispozitie a sufletului,care asteapta sau vede la tot pasul un miracol, cauta sau vede necontenit vedenii si imbraca pe fiecarepersoana mai deosebita in aureola supranaturala." (Parintele Dumitru Staniloae) Departe de aparentele atractive si performantele metafizice senzationale oferite de falsul misticism, viataspirituala in ortodoxie presupune o crestere morala a omului credincios, crestere fara de care oriceexperienta religioasa isi pierde legitimarea. Sfintii Parinti au formulat cel mai limpede invatatura despretreptele desavarsirii crestine sau ale urcusului duhovnicesc. Cea dintai treapta, totdeauna ocolita saumacar simulata de falsii mistici, este curatirea sufleteasca si trupeasca de patimi (treapta nevointelorascetice) fara de care nimeni nu poate spori si nici nu-l poate vedea pe Dumnezeu. Apoi, urmeaza treaptacontemplarii duhovnicesti a ratiunilor divine din natura si Scriptura. Elanul mintii de cunoastere iubitoare alui Dumnezeu, dupa ce au fost depasite toate piedicile pacatului, se intensifica apoi pe masura unirii cuDumnezeu prin rugaciune neincetata. Intrand, astfel, in odihna iubirii dumnezeiesti, omul paseste petreapta a treia, a indumnezeirii prin har, a partasiei tot mai depline la viata si fericirea dumnezeiasca. Pecand, "credinciosul angajat de dezechilibrul sau intr-o experienta falsa stabileste relatii arbitrare intrecauze si efecte, face abstractie de corelatia obiectiva si rationala dintre fenomene si se antreneaza inexcese si generalizari unilaterale. Mizeaza pe false intuitii si principializeaza sentimente nebuloase, accentuand pana la exclusivitate peafectivitate in dauna vietii rationale, a simtirii rationale de care vorbesc Parintii.Ortodoxia a pus un accent deosebit pe paza mintii si a inimii, pe introducerea mintii in inima, care are siacest sens de colaborare a intelectului cu simtirea".(I.P.S. Antonie Plamadeala)Plecand de la acest dezechilibru duhovnicesc intre ratiune si simtire, intre cunoasterea si impropriereatrairii Traditiei Bisericii,"credinciosul" angajat in false experiente mistice se indeparteaza de reperele uneivieti religioase sanatoase, luandu-si libertatea nu numai de a-si crea alte repere (cele proprii ii devinsingurele normative), ci si de a le propaga intre credinciosii apropiati lui. Cunoasterea Traditiei ortodoxeautentice, asadar, fereste pe orice credincios ortodox de excese, de exagerari si de erori dogmatice simistice, uneori chiar fatale, calea mantuirii personale si comunitare prin Biserica.Cauzele falsului misticism sunt multiple. De cele mai multe ori de se conjuga in proportii diferite de la cazla caz nuantand intr-un fel specific fiecare deviere mistica. Unele sunt cauzele ivite dintr-o viata spiritualadegenerata in superstitii si practici oculte. "Multi din cei ce practica formele magiei si ale superstitieisocotesc ca nu pacatuiesc fata de Dumnezeu, ci chiar il servesc. Ceea ce da practicilor magice uncaracter de fals misticism e convingerea celor ce recurg la ele ca intra oarecum in contact cu lumea dedincolo, supranaturala." Ori tocmai aceasta oferta a contactului si a i ajutorului imediat ce vine din lumeanevazuta atrage pe multi i oameni spre domeniul magiei si ocultismului. Superstitia, erezia si ateismulformeaza triada infernala cu care diavolul ameteste mintile oamenilor, deviindu-i de la dreapta credinta inDumnezeu; spre multe cai de pierzare vesnica. Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, producsi alimenteaza deseori falsul misticism. Unor stari de boala se , datoreaza multe din asa-numitele viziuni sicomunicari cu fiinte ; din alte lumi. "Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce leproduc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de oframantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul. Dar daca privim atent,observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boalapsihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi i inimaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase."Dar falsul misticism se intretine nu : numai prin halucinatii, ci si prin iluzii. La halucinatie este mai intaiideea, reprezentarea mintala, apoi senzatia, sau imaginea cu aparenta de realitate. La iluzie este intai osenzatie reala si apoi o idee, o reprezentare falsa despre ea, o interpretare gresita a ei. Daca halucinatiaeste mai ales apanajul celor bolnavi, iluzia nu presupune numaidecat o boala." Ea apare in general acolounde este o perceptie superficiala a realitatii si a vietii religioase, o confuzie si o ignoranta propiceraspandirii falsului misticism.
Intre cauzele morale ale evlaviei false amintim ignoranta, lacomia si prezumtia (inchipuirea de sine).Deseori, azi, magia, lacomia si prezumtia, se intalnesc in unul si acelasi impostor care, exploatandignoranta poporului crestin, devine promotorul pe scara larga al unor experiente si fenomene paranormale.Insa "formele epidemice ale falsului misticism sunt un semn trist de inapoiere religioasa generala si uncertificat rusinos pentru pastorii sufletesti ai unui popor. (...)
2
Nestiinta este, cum spunea Sfantul Marcu Ascetul, maica tuturor relelor. Ea este unul dintre cei trei uriasiputernici ai diavolului (alaturi de uitare si nepasare), sub ocrotirea carora se furiseaza toate patimile insuflete. De aceea omul are datoria sa lupte necontenit pentru alungarea nestiintei din sine. (...) Laadapostul ignorantei se instaleaza in suflet si falsul misticism." Din ignoranta si din nestiinta crasa a naturiisi a legilor ei apare o grava confuzie intre lumea naturala si cea supranaturala, depreciindu-le peamandoua si neapreciind niciodata raportul just intre ele. Ori a pune interventiile supranaturale sipersonale ale lui Dumnezeu in rand cu manifestarile naturii impersonale inseamna a uita ca trebuie satrecem prin granita invierii cu (si ca si) Mantuitorul Hristos pentru a ne intalni cu lumea supranaturala. Iarcine considera obiecte si lucrari ale naturii drept actiuni "divine" supranaturale, facand totala abstractie derelatia sa cu Hristos, acela nu se ridica la Dumnezeul adevarat, Cel mai presus de natura, ci se inchina Iaidoli, si prin ei la demoni.
"Dar falsul misticism e alimentat nu numai de o ignoranta de ordin intelectual, ci si de o ignoranta de ordinmoral. Datorita acestei ignorante, credinciosul asteapta scaparea de anumite greutati nu de la o indreptarea vietii sale, ci de la miracole care. il dispenseaza de eforturi morale in vederea indreptarii vietii sale.Asemenea miracole i se promit nu numai de vrajitori, ci, din pacate, si de unii pastori sufletesti, careprezinta rugaciunea lor ca deplin eficace prin ea insasi, fara sa fie insotita si de rugaciunea si indreptareaorala a credinciosilor. (...) Rugaciunea isi are, totusi, rolul principal tocmai in faptul ca se face piatra dehotar pentru o viata indreptata sau sustine o astfel de viata. De aceea e necesara si rugaciuneacredinciosului, nu numai a preotului, pentru scaparea lui de necazuri. Orice preot ar trebui, prin urmare, safaca ceea ce fac cei mai multi: sa foloseasca prilejurile cand credinciosii vin sa-i ceara ajutorul pentru ascapa de necazuri, ca sa le dea o invatatura despre viata pe care trebuie sa o duca. Sfintii Parinti aratanecontenit cum intreaga fericire si mantuire a oamenilor depinde de virtutile lor. (...) Trebuie sa judecamlucrurile cu sinceritate si sa raspundem cinstit la intrebarea: in ce proportie se afla in credinciosii nostripreocuparea de jertfa si invierea lui Hristos, de mantuire prin impreuna rastignire cu El fata de patimi, fatade omul pacatului si al egoismului, in raport cu preocuparea de scapare din diferitele necazuri ale vietii,prin tot felul de practici care nu pot avea nici o legatura cu opera de rascumparare a Domnului si cuangajamentele morale ce decurg pentru fiecare credincios din ea? Sa recunoastem ca toti avem o parte devina pentru aceasta situatie, daca nu pentru promovarea pozitiva a acestor practici si preocupari, semneale necunoasterii maltei esente a crestinismului, cel putin pentru putina noastra ravna in opera deluminare a credinciosilor. O a doua cauza morala, care creeaza fenomene de fals misticism, este lacomia. Lacomia sustine practicilevrajitorilor, dar o intalnim, din pacate, si la unii slujitori ai altarelor, indemnandu-l sa tolereze ignorantareligioasa a credinciosilor, dar si sa se dea facatori de adevarate miracole. invatarea credinciosilor cascaparea lor de necazuri depinde in primul rand de o viata de munca si seriozitate morala, nu convine niciacestor falsi pastori, pentru ca pierd rolul de factotum bine remunerat, nici credinciosilor, la inceput, caci lepune povara unor indatoriri de viata si a unor responsabilitati, al caror gust nu se capata decat cu vremea,dupa o anumita crestere moral-spirituala a omului. Predica staruitoare, invatarea, sfatuirea credinciosilor,nu sunt insotite sau urmate numaidecat de o moneda, ca hartiuta de la acatist. Si se prefera monedacredinciosului in locul mantuirii lui. Astfel, credinciosul e lasat in intuneric, in loc sa fie luminat necontenitasupra insusirilor lui Dumnezeu, asupra jertfei lui Hristos, asupra conditiilor morale cu ajutorul carora omulpoate creste in unirea cu Hristos si se poate mantui. Creandu-si din interese materiale, fara multagreutate, in mod treptat o faima, acesti falsi pastori incep sa creada de la o vreme ei insisi ca au puterimiraculoase. Si iata cum o a treia cauza morala care sustine falsul misticism este prezumtia. Prezumtia este specificaoricarei mentalitati magice. Caci in vreme ce mentalitatea religioasa cere smerit ajutorul lui Dumnezeu,mentalitatea magica, necunoscand pe Dumnezeu ca Persoana libera, ci crezand doar in forte impersonale,deci lipsite de libertate, socoteste ca poate dispune de ele, deci face pe credincios sa se creada superiorlor. Dar in pacatul acesta cad usor si unii monahi. (...) Puterea lui Dumnezeu e ceruta cu smerenie,ramanand ca Dumnezeu sa o dea sau nu, dupa bunavointa Lui. Cine se bizuie pe puterile supranaturale cape niste puteri ce stau la dispozitia lui, se arata ca fiind stapanit de o mentalitate vrajitoreasca. Cand vreunpreot sau calugar cere unei mame sa-i aduca fotografia fiului disparut si cand, dupa ce i se aduce sipriveste la fotografie, declara pe un ton sigur "Ti-l aduc!", se comporta nu ca un reprezentant al religiei, cial magiei, adica se socoteste nu slujitorul smerit al lui Dumnezeu, ci dispunatorul de anumite puteriobscure."Opusa mentalitatii acesteia s-a extins si la noi in tara, odata cu invazia sectelor neoprotestante,
3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Despre semne, minuni si vindecari paranormale
Indreptar pentru iesirea din ratacirile grele izvorite din nestiinta si necredinta.
4.1K
Reads
32
Readcasts
104
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
