DANIEL DIMITRIU • BACOVIA

DANIEL DIMITRIU

BACOVIA

EDITURA ]UNIME A 1981

Coperta : Mihal BUjdet.

Evident, nu tTebuie sil ciluta;i a pdtrunde totut, ce-ntr-o daTil prob1emd de aritmeticd, in aceste t'ersuri, oricum hierogHfice, ce seamand aUt de mult cuvintelor spuse in somn, acelor pUncte de toe ce lumineazd tapetu! obscur a1 vfsului ...

Discret #i incarcat de taine, dol G. Bacovia coboard in inima Zirismuhd sdu, ca-nrr-un tuneZ adfnc. Acolo trebute vizUat.

PERPESSICIUS

I TEXTUL COMUN

1 CONFIDENTA $1 CONVENTIE

Poetul fara yoie

Lui Bacovia i-a pliicut sa-s! puna cariera Iiterara sub semnul unei vointe exterioareciireia i s-a Impotrivit ineficient. "Acum vreo zece ani - ii spunea el lui 1. Valerian in 1929 - un prieten mi-a adunat ell sila citeva din lucrarile mele din volumul Plumb." (1) Confirmarea vine in discutia eu Vasile Netea (2) caruia ii explica oarecum nonsalant : "Pe unele din volume le-arn lasat sa apara fiindca ma gaseam in situa~ii financiare care rna obligau Ia acest efort.f (3) Cinica si meschina la prima vedere, afirmatia contirie, in realitate, sinceritate si bunacuviinta.

Marturisirile scriitorilor, mai ales cele care masoara intr-un fel sau altul propria opera, impun circumspectie, indeosebi pentru a vedea Ce ascund. In lmprejurarea de fata insfi, avem obligatia de a da crezare evidentelor. "Creciulitatea" ne e impusa de acel gest atit de specific poetului, prin care scrisul sau se refuza ori<,<':ror vanitati ale celebritatii, pentru a se integra unei ordini esentiale a traitului, situatie ce confera cuvintului 0 dramatica probitate. Spunind ceea ce spune despre obliqatu: de a publica, Bacovia nu arunca vorbe 1a intimplare, asa cum ri-a facut-o niciodata, nici chiar atunci

9

cind gloria i-ar fi perrnis sa. cocheteze, 0 nedisimulate alergie la infatuare se observa in dialogurile sale eu gazetarii sau reconstituite de Agatha Grigorescu-Bacovia, ca sa nu mai VOl"bim de cuvintul rostit la festivitatea organizata cu ocazia implinirii a 65 de ani, a carei atmosfera trece si in rindurile pioase si cumva perplexe din Divagatii utile. Baoovia nu a suportat fizic emotiile celebritatil.

A asistat ca 1?i impasibil 1a propria-i ascensiune, s-a supus unor circumstante aleateorii. :;Ii-a petrecut viata in absente publiee prelungite,

nu I-a interesat prea mult cresterea actiunilor

la bursa receptarii, n-a vrut ca scrierile sale sa-l fad! si mal vulnerabil in fata lumii. Se contureaza un refuz ferm a tot ceea ce curiozitatea obositoare, dar flreasca, a celor din [ur impune. Pentru a se apara de cercetarlle -71 scotocirile speclalistllor, a suprimat metodie vestigiile extraliteraresau de interes literar sec undar, pe care le-ar fi putut lasa, Agatha Grigorescu-Bacovia sernnaleaza distrugerea a

numeroase manuscrise sl serisori. Motivul? "De I· .. · ce sa Ie cotrobaiasca indiscr etia istoriei lite-

rare?" (4)

In rarele oeazii cind vorbeste despre sine, Bacovia este voit neinteresant, se cornplace in dezviiluiri banale, nespectaculoase, unele destul de anoste prin conformism l?i conventional. Nu di:i atentie nici macar propriei suferinte. Exista atita senlnatate si liniste in marturisirile provocate de putinii sai interlocutor], incit ai impresia ca vorbesc modestia si calmul unui mare Invingator. Referirile la propria opera silllt nesatisfacatoare prin simplicitate, autorul apare vizibil incomodat de complexitatile atribuite, nu augmenteaza merite (in afara eelor referitoare la profetille sociale), demistifica, mlnimallzeaza s-ar zice programatic. Este foarte echivoc, de

10

II

o neslguranta nesimulata, cind vine yorba de aIinierea creatiei sale la una sau alta dintre orientarlle estetice ale vrernii : "Se vorbea citeodata de curentul bacovian. Nu stiu daca au ajuns sa rna olaseze [crsticli - n.n.] printre poetii modemi. S-a vorblt despre sirnbollsm, decadentism, ~i daca, desigur, cornpar printre aceste curente, le recunosc !}i eu - desi viitorul ramine inca pentru a se pronunta" {lnsemniiri}. (5)

In interviul Iuat de 1. Valerian, se poate citi o marturislrs dseoncertanta, care atesta, de asta data dintr-o psrspectiva strict intima, existenta poetului fara voie : "Nu am nici un crez poetic. Seriu precum vorbesc eu cineva, pentru ca-mi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputind comunica pre a mult eu oamerrii, stau de vorba adesea eu mine insumi, fae muzica, si cind gasesc ceva interesant iau note pentru a mi le cirti mal ttrziu. NU-i vina mea dad} aceste simple notite sint in forma de versuri si citeodata par vaiete. Nu sint dectt pentru mine". (6) Creatlel i se gaseste, asadar, lac printre gestudle umile ale existentei ~i e considerata 0 chestiune partieulara. Document de "uz intern", paleativ al crizelor in singuratate, ea are valoarea unel compensatii restrinse, strict personale in dialogul intrerupt ell lumea : "Daca nu-if Cu eine vorbi,/ Se scrle- (Glossa).

Asimilind opera unor satisfactii intime, autorul 0 exileaza intr-un soi de veleitarism pasnic si 0 asimileaza unor inoeente hobby-uri. In plus, punind-o in relatie eu un beneficiu coneret - nevoia de bani -, a plaseaza Intr-un derizoriu spiritual absolut, coborind-o "scandalos" la conditia de obiect de schimb, de troc, in negustoriile vietii. Poetul pare, tntr-adevar, capabil sa lase sa-i apara oricum unul sau altul

~

, ,

II

din volume, atitudinea e inconcordanta cu splritul sau iriactlv, care inhiba orice demers menit 3d provoace destinul. E oonstient de inutilitatea cxistentiala a indeletniciri i poeticesti, care nu poate schimba nimic dintr-o ordine fundamental potrivnica : ~, ... in zadar mai cautam singuratatea pentru a a descrie prin prisms celor invinsi' (Buciiti de noapte).

Asadar, Bacovia nu se considera, eel putin plna 1a un anumit moment, autor de Iiteratura, ci de simple transcriptil ale unor senzatii violente, peisaje, intimplari, carora textul nu urmareste a Ie da vreo semnificatie, ei 0 stricta echivalenta. Creatia e importanta in sine pentru ca, pe de 0 parte, introduce 0 oarecare ordine in sirul Intlmplarilor si perrnite 0 slabire a incoerentei pe care realul a opune cunoasterii, pe de alta parte, acest dialog are prin el Insusi r, semnificatie in ordinea existentei, fiind 0 veriga a ei, 0 veriga de aur, e drept, A scrie inseamna a cornpensa biografia : nCompozitor de vorbe .. .1 In culori,l Reverii,l Armonii,l Pentrua trece/ Tacerea grea" (Perpetuum mobile). Ce altceva spune situarea Creatlei (majuscule Ia care Bacovia crede a nu avea acces) in optativ, daca nu 0 minimalizare a proprijlor demersuri literare ? ~ : !!De-a~ fi artist/ Eu ti-as descril

A tale milfldre gesturi/ Din al meu dorl Ar mai ~ pieri/ Cind te-as ceti/ In versuri" (De-as fi

~~~ .

Literatura se confunda eu un ritual a1 intimitatii, fiind un interval privilegiat al scrisului .> si lecturii, o ceremonie care produce relaxare, voluptate, un irnens contort spiritual !?i care are efectul unui tranohilizant. Chinuit deexlstenta, poetul ana in cuvint (al sau sau al altora) un ragaz agreabil: "Voi scrie un vers, cind voi fi linistit" [Desiul}. Lirica bacoviana pare a Ii conceputa inainte de toate ca material destinat lee-

12

turii person ale, ca sursa a unei placerl solitare, incomprehensbbila altora : "Nu stiu daca I Sint intelese / Aceste stante ... / Dar mie-rni fae placere" (Stanta medie). Insas! confesiunea, in forma speciala in care apare ea, e conditionata de preexistenta satisfactiei in lectura : "Nu trebuie I Sa-ti spui / Gindurile! Daca regreti ? Toate scrisele rind uri" (Sine die). Decembrie (7) evoca un crimpei din paradisul Jecturii: "Ce cald e aicea la tine, I Si toate din casa mi-s sfinte, -! Te uita cum ninge decembre ... ! Nu ride ... citeste nalnte", Conditia de scriitor ~i de .... cititor a1 propriilor scrieri se leaga invariabil

de ferieirea marunta a omului obisnuit care, scapat de grijile sericase ale existentei, se retrage in inocen te ocupatii deconectan te : "Am considerat Intotdeauna arta 0 recreatie dupa munca", (8)

. Bacovia nu pare deci a scrie 0 opera; el completeaza, umple 0 existenta, gest care, ca si existents Insasi, capata in cele din urrna semnele unui anonimat eroic,' Scrisul nu implineste, ci confinma un destin de zadarnicie, Faimosul MonosiZab de toamna stabileste exact legatura : "in van peste foi, singur, un condei I Free. I Lampa plinge... anti tai,anii mei / Trec. II Sa rna las pe pat, ochii sa-i inchid, / Pot. I In curtnd, incet va cadea in vid! Tot". Nepasarea fata de glorie nu e proclamata numai de individul infrint, ci si de scriitorul care i se substitute din cind in cind ~i care, prin refuzul notorietatii, colaboreaza la asurnarea integrala a acestei infringeri. Destinul uman unic '?i actele repetate care-I compun, inclusiv eel al scrtsului , rru pot fi separate sub cupola neantului, Spune Bacovia, definind cauzele esentiale ale anonimatului sau : "Un haos vrea sa ma" duca I De unic uitind, ~i de numar" (Gol),

-I. ',.

Poetul se considers un refuzat al lumii, asadar nu trebuie sa ne mire faptul ca, 1a riridu-i, intoarce un refuz. Un refuz de sine. Notorietatea inseamna validate dinafara, in timp ce opera se naste inauntru. Scepticismul imens vizavi de cele scrise exprima presupusul scepticism al celorlalti, Bacovia il recunoaste ca atare, iar "protestlll" sau se numeste urnilinta. E drept, &e crede un neinteles, dar un neinteles cu totul neinteresant si, in mod firesc, nu Imputa nimanui incomprehensiunea, Nu-si dispretuieste cititorii, mai mult, tsi asuma integral vina. Simtind ca nu Ie poate comunica mare lucru, prefera sa nu fie luat in seama, Discretia e pilla la urrn i un act de reverenta ; autorul "ocazional" nu vrea sa-i plictiseasca, nu are de transmis lucrud exemplare. l~i asociaza scrisul unei oeupatii oblsnuite, comparabila cu atitea ocupatii obisnuite. Un lucru e li.mpede insa : Bacovia subapreciaza - sl chiar depreciaza - conseciniele exierioare ale captivantei sale indeletniciri, si nu acel act interior ce cristalizeaza inforrnul existentei in formele I;>i formulele artei : croatia, Aceasta din urmasubintelege din capul Ioeului 0 vointa de complicitate si un interlocutor. Conditia este satisfacuta, numai eli interlocutorul, cornplicele are 0 identitate speciala : este insusi autorul.

Dedublarea si colaborarea sint perfeete. Faptul eel exista un singur destinatar nu afecteaza esenta comunlcarri, ci pune in discutie doar cimpul ei de actiune, Scrisul devine tranzitiv, deci se constituie ca mesa]. Ca e vorba de un mesal trimis din anonimat si care tinde catre anonimat are mai purina importanta. Departe de a se considera poetul ideal, Bacovia i~i este cititorul ideal. Cel dlntii trebuie sa Iaca fata teribilelor exigente ale celuilalt, Daca individul

i

are nevoie numai de 0 petrecere a tf mpului agreabila, cititorul, in schimb, dicteaza 0 opera. Doua necesitati diferite realizeaza un singur lucru. Sentimentul creatiei este mai putemic decit dorinta de marturisire.

Dubla identitate detormlna extraordinara supraveghere a cuvintului, de unde disciplina lui drastica, chiar atunci cind face auzite vaiete ~i surpari catastrofale, Poetul stie cit de neintsresanta ii este propria viata ~i ea atare i~i trece confesiunea muIt in umbra conventiei a1'tistice, de unde ~i paradoxul care face din Bacovia nu numai cel mai profund poet interbelic, dar !?i eel mai conventional, Scrisul echivaleaza eli un act de demnitate si reprezinta, totodata, o justificare a dsmnitatii, de aid imensa placere a lucrului si confundarea lui cu 0 re-creatie. Poezia bacoviana are foarte putin din confesiunea nestapinita atribulta uneori, dezvaluIndu-se mai degraba ca 0 confidenta precauta, £11 carei accent cade pe elaborare. Altfel cum s-ar expliea faptul Cd poetul se incWpatineaZ3 sa vorbeascri despre ban ali tate si monotonie, dar nu oricum, ci dupa ultima moda si imitind formule ilustre ? Dece aceeasi banalitate si aceea~i monotonic ajung tome pentru exercitii de virtuozitate ce sfirsesc in calofilie sl ' manierism ? De ce, in uncle rindurl, evocarea atitor si atitor lucruri zadarnice angajeaza ani si ani de munca pe manuscris ?

Complicitatea dintre autorul si cltitorul Bacovia are urmari importante in sistemul operei : se creeaza instantaneu 0 dubla perspective, data rIe rnesajul primulul si de exigentele estetice ale celui de al doilea. Autorul se marturiseste incomplst, stiind ca cititorul care-s! este cunoaste ceea ce e trecut sub tacere, Textul devine astfel,

15

in unele situatii, neclar si chiar criptic pentru cineva dinafara, Apoi, cititorul Bacovia obliga autorul sa nu se msrturiseasca oricum, ci intr-un sistem de referirita accentuat conventional si contrafacut (e Iirnpede ca, aid, termenii sint despuiati de orice sens peiorativ). Intre experienta exlstentiala si cea estetica se stabileste o relatie neoblsnuita, in sensul ca prima, prin aspeetul ei lacunar, imprlma 0 tehnica, asa cum cealalta dezvaluie un mod de a trai determinat de Iivresc. Analiza unui text sau a altura trebuie sa alba in vedere aceasta schimbare de semn intre termeni. Creatia bacoviana trebuie abordata atit ca, asa cum spunearn, confidenta estetica, estetizanta chiar, cit si ca 0 realitate estetica accen tuat confidentiala,

Misterele anodinului

Bacovia pare a scrie nu pentru a se marturisi, ci pentru a se citi ; pune in linie biograficul ~,i poezia vazuta ca moment al acestuia. Primul

e impulsul celeilalte, fara a-i fi ln mare masura'I' I,>i substanta, Faptul de viata nu este propriu- ~ . zis transpus, ci "devorat" de faptul de arta care r n "m~stifica«, re.vEl~indu-.i tilc~ri impl·evizibil~. ~;. Creatia e 0 deviatie, 0 mdepartare de 0 reali- ~.' tate genetlca, pe care aspira insa sa 0 desavirseasca. Intr-adevar, rnultora din poeziile lui Bacovia le-a putut fi reconstituita obirsia, Imprejurarea care a declansat gestatia, Dincolo de interesul strict istorico-literar, asemenea reconstituiri merita 0 atentie speciala Intruclt ele pun in lumina modul (curios, dealtfel) in care biografia aotioneaza asupra poeziei.

Si toate, debutul din "Literatorul" (20 martie 1899), este scrisa la 17 ani si are ca punct de

16

plseare "simpatia pentru 0 colega de la gimnaziul de fete [ ... J. Idila ce se Infiripa a fost de scurta durata", ne asigura Agatha GrigcrescuBacovia (9) :

$i toate se-ntorc din drumul lor, $i mindra primavara vine,

ell, socre blind, cu nopti albastre Fermecatoare gi senine

\

Dar fara ea, Ce suvenir

Spre ginduri triste ma indeamna ? Muguri au dot pe ram zadarnie, In a mea inimd e toamna!

Poezia nu a fost inclusain volumul de debut, ci abia in Comedii in fond. aparut in 1936, data la care autorul devenise deja constient ca experienta sa de creatie intereseaza pe ceilalti, ca, mal mult, opera i s-a clasicizat, Rezervele initiale in privinta editarii sint [ustiflcate, textul ne apare cu totul nebacovian, fiind serios indatorat lui Alecsandri. Se refine faptul ea manuscrisul inedit ajunge la Macedonski gratie perseverentei unui prieten al familiei Vasillu (10), ceea ce dovedeste ca, de la bun Inceput, deconspirarea poetului s-a datorat unor intermediari. Nu stim ca Baeovia sa fi facut el Insusi ceva eficient pentru a iesi din anonimat,

Multe dintre poeziHe devenite celebre au ~i ele clarificate circumstantele biograftce. Lacustl'ii. pleaca din Ilceu, de la 0 lectie de geologie; Mar$ funebru este inspirata de un spectacol cu Hamlet (cu Aristizza Romanescu in Ofelia) ; Balet e urmarea unei seri petrecute Intr-un local la Iasi ; Nervi de toamnii vorbeste de 0 eczema pe fata, pe care poetul a avut-o in 1916 ; Amurg ("Pe seara, 1a geamuri'' ... ) refaoe atmosfera ocupatiei germane din primul razboi : alternanta

17

de alb ~i negru, din Decor, a fast sugerata de parcul easei din Bacau, privit de la fereastra ; ~i n-am epuizat Iista exemplelar. (11)

Bacovia serie poezie ocazionala, iata a prima concluzle ce se desprinde din toate aceste reconstituiri. El nu mediteaza asupra unei intlmplarl, ci a transcrie, Cum se spune, imita fidel realitatea, dar a face intr-un limbaj supravegheat. De foarte multe ori echivalentele sint volt plate: "l'iriie ploaia, I Nu-i nimeni pe drum; I Pe-afara de stai I Te-nabusi de fum" (Pastel). Alteori se distinge ealofilia: ,.,Aurora violets I Ploua roua de culori - I Venus, plina de fiori, I Parc-o vie violeta- (MatinaUi). Stilul, in ambele cazuri, este "lucrat", dar 0 asemenea "lucrare" favorizeaza adesea conventia stricta, mai putin transfigurarea : "Copacii albi, copacii negri I Stau goi in pareul soli tar : / Decor de doliu, funerar ... / Copacii albi, copacii negri" (Decor). Versurile din $i toate pleaca de la 0 experienta intima, abandonata pe parcurs in favoarea uneia estetice. Ele evoca 0 stare afectiva de larga circulatie poetica, consumata intr-un cadru uzat, ~i exprimata prin procedee primitive (a se vedea antiteza din final); aspectul circumstantial al poeziei, experienta personals suporta "agresiunea(( unei expresivitati formale (8 poncifelor in cazul de fatal perfectionata in marea creatie,

Poemul bacovian, in general, reprezinta spatiul intre doua monotonii, prima confidentiala, a doua conoeniionoui, care fac lnsa schimb de semne : marturisirea capata uneori un rol esential in stabilirea gradului de relevanta, mai bine zis de irelevanta textuala, in timp ce stilul conventional adinceste semniflcatia confidentei, scotind-o din banall tate si incert, Exist.§. 0 zona

'subterana de arnbiguitate, 0 realitate secreta care i~i are obirsia in intimitate, Misterul vine

18

dinspre faptul divers trait, nu dinspre fictiuue ~i nici dinspre meditatie. Fictiunea opereaza in exclusivitate in spatiile formei.

Intre multele texte fidele fata de insignifiante intimplad adevarate avem si Panorama. Totul pare oonceput, fabric at tocmai pentru sugerarea bizareriei: ,,$i-n Iumea ochenelor triste t Ma prime sinistre gindiri -/ In jurul meu corpuri de ceara, / Cu hide l}i fixe privirl". Ceea ce aduce a inchipuire nu-i decit transcriptia nuda a ambiantei panoramelor de La eire. Agatha Grigcrescu-Bacovia relateaza urmatorul dialog eu poetul : "Mai vorbi despre ingrozitoarea impresie ce avusese cind - ea elev - a intrat singur in tr-o panorama de 1a eire, eu pretentii de arta. Era in ultima clasa de liceu, prin 1903. Povestea cit I-a impresionat cind, in sunetul satanic al eaterincii, vazu in racle de sticla printese artifieiale, respirind mecanic. «Era 1 ugubru. Regretam ca m-am dus. Cind am ajuns acasa, in lac sa-mi fae Ieotiile, am scris poezia care rna stapinea demonic [ ... h

- $i aoeasta e 0 tema foarte realista, care s-a interpretat, eronat, drept sirnbolista.

- Nici simbolista si nici un simbol. Impresiile mi-au aparut concrete, - dupa ce vazusem ce-nseamna «Panorama», adica spectacolul ce se of era naivilor pentru a le provoca senzatii tari.

Poate muzicalitatea si tabloui asa de macabru i-au derutat pe recenzenii" [s.~.]. (15)

Ideea care se retine de aid (dincolo de un amanunt sau altul) este aceea ca Bacovia urmarea stricta echivalare a unor secvente biografice, evitind alit etalarea unui eu liric propriuzis, cit sl speculatiila fanteziei transcendente, Admite ea unica mistificare ingerintele artistiee din sfera limbajului si, intr-adevar, ele sint singurele deformari ale unui realism transant,

19

dogmatic. Panorama este un text misterios si Infricosator prin descriptia minutioasa a celor auzite (,,~i-acea caterinca-fanfara I Imi dete uri tremur satanic" ;) ~i vazute ("In racle de stlcla - princese I Of tau, in dantele, mecanic"), in care sint cumulate efecte l?i "potriviri" de cuvinte dupa complicate "scheme". Asa, de pilda, "caterinca-fanfara" e un compus augmentativ folosit pentru redarea violentelor acustice, dupa cum miscarea inanimate a manechinelor trece parca in tremurul satanic al privitorului. Culmea calof'iliei 0 avem in descriptia manechinelor unde, pe lrnga aglomerari de grupuri consonantics eu rezonanta aproape onornatopeica : rade de sticlii, pe linga formule "snoabe" , dictate de acelasi echilibru al sonorizarii : princese, in lac de printese, apare "calchiata" miscarea mecanica, la nivelul ritmului ~i al sonoritaiii (prin aglomerarea de consoane dentale) :

"Of tau in dantele, mecanlc'', Pe masura ce 0 simpla impresie se transforma in amintire, ea suporta un proces de artificializare, datorat unor interventii de "chirurgie estetica", dictate de acea constiinta estetizanta atit de putemica la Bacovia. Stilul mortifica, cristalizeaza impresia trecatoare despre faptul banal pe care memoria Il lncifreaza aproape, restituindu-l Intr-o relatare misterioasa.

Acelasi lucru se intimpla !?i in faimoasa Plumb, ea insas! conceputa ca 0 poezie de notatie, deconsemnare ocazionala : "Prin 1900 a vizitat [Bacovia] un cavou in cirnitirul din Bacau, dupa ce fusese la 0 inmormintare a unei rude. In cavou erau niste sicrie masive de plumb peste care erau depuse coroane de frunze si flori de plumb ... Tinarul a fast foarte impresionat

I de interiorul a carei atmosfera I-a obsedat". (13) Textul pare a transcrie ceea ce cade in raza vazului ~i auzului : "Dormeau adinc sicriele de

20

plumb / !;li flori de plumb !;ii funerar ver;;mint-/ [ ... ] $i sd:t~iau cor~an~le de plumb~. Confjdenta propriu-ztsa e den zone : "Starn smgur In cavou ... si era vint.; I [ ... ] II Dormea intors amorul meu de plumb I Pe Ilori de plumb ... si-am inceput s<1-1 strig -/ Starn singur linga mort, .. ~i era frig ... "

Separind zonele de descriere si confesiune am afectat, evident, construotia savant-i a textului, rezultatul fiind doua secvente relativ coerente din punct de vedere semantic. dar inexpresive, !;ii aceasta tocmai din pricina "dezorganizaril". Se observa cum poetul tine textul in mina gratie schematizarll constructiei. Astfe1, in prima strofa, pastreaza, in versurile 1, 3 $i 4, acelasi nueleu de iradiere semantica - substantivul plumb - care se instituie ca un fel de refren al strofei : "Dormeau adinc sicriele de plumb, I Si flori de plumb !;ii funerar vestmint - / Starn singur in cavou ... si era vint., / !;)i scirtliau coroanele de plumb". (14) Schema este iden tica in al doilea catren: "Dormea in tors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb ... si-am inceput sa-l strig -/ Starn singur linga mort., !;ii era frig ... I $i-i atirnau aripile de piumb", Si intr-o strofa si in cealalta, in versul al treilea, pro eminent devine eul care este asimil at parca spatiului funerar (verbul a sta apare in forma flexionara scurta a imperfectulul ~i marcheaza persistenta, nu provizoratul), Prin structura sintactica identicii !;ii aparent minime deosebiri semantice - "linga mort" pentru "in cavou" si "era frig" pentru "era vint" - versul 3 din cele doua strofe caputa el insusi statut de refren al intregii poezii.

Spargerea descrierii prin relatarea starii de spirit ar putea fi luata, la 0 prima privire, ea un simplu procedeu de animare a textului, de "incalzire" a lui prin folosirea persoanei I sin-

21

gular. Efectul este practic contrariu. Narattunea e aceea care augmenteaza spaima thanatica, Somnul sicrielor e lnlocuit cu somnul amorului de plumb, ceea ce dezvaluie 0 mai puternica implicare. In a1 do ilea rind, in versul refren (versul 3), descrlptivulul ,,~i era vint" i se substituie senzitivul ,,~1 era frig", care amplified senti:mentul mortii ; "Starn singur in cavou'' devine "Starn slngur linga mort", ceea ce introduce un plus de concretete infrico~atoare. In perimetrul obiectelor (sicrie, cavou, coroane, flori de plumb) apare un element echivoc "umanizat", cadavrul, ce afecteaza "pacea" oarecum inofensiva a ambiantei. Patrunderea lui in spatiul atit de elaborat al poeziei are consecinte lmprevizibile. Intreaga, a doua strofa aduce, prin confidenta, (poetul retina esentialul dintr-o experienta directa), 0 sumfi de neelaritatl, de ciudatenii. Analogia dintre sornnul amorului de plumb (probabil defunct) ~1 somnul ad inc al sicrielor e neclara : de ce "Darmea intors amorul meu de plumb" ? Strigatul ee-l invoca este misterios; cind se spune ,,~i-am Inceput s8.-1 st6g" , se semnaleaza 0 comunicare al carui mesaj ramine necunoscut. Aparitia cuvintului mort complica l?i mai mult Iucrurile, In sensul di permite analogia - insuficlent insii. argumentata - cu amorul care doarme int~rs, dupa cum poate fi voroa, dar tot intr-un context al motivatlei incerte, de continutul slcrlelor, Ultimul vers eontine un pronume posesiv in dativ rara posesor cert: ,,~i-i atirnau aripile de plumb" (cui: mortului sau amorului : s-ar putea amlndurora, daca aeceptam sinonimia). (15)

*

Lumea este pentru Bacovia fundamental materiala, redudndu-se practic 1a datele aduse de simturi : vazul si auzul, eu precadere, Inte-

22

reseaza prea putin ceea ce ar putea oferi imaginatia sau Intelectul angajat in avatar uri cognitive. Realitatea of era reprezentari sarace ;;i stereotipe, provincia fiind astfel un spaaiu exponentiad, Saracia peisajului, numarul limitat de obiecte exclud relatfi eviden te complicate. Reperele acestei lumi se atla intr-un determinism simplu : toamna - eel' de plumb - ploaie - noroi - parcuri - frunze vestede - singuratate - recluziune - boala, Aproape in fiecare poezie autorul reconstruieste de Ia capat acest un ivers, nu are cum schimba datele. De aici, monotonia i?i obsesia, Putinatatea reprezentarilor, revenirea acelorasi obiecte in cimpul vizual, a acelorasi sunete in ureche, exprirnarea acelora~i ginduri, In tr-un cuvint, tot ceea ce alcatuieste monotonia bacoviana perrnite 0 aparent lesniciousa receptare a textului, Dupa ce a trecut prin citeva poeune de initiere, ci titorul are sentimentul tmei perpetue recunoasteri, intra in schema in care sint dispuse datele poeziei. Satisfacut de cornprehensiunea imediata, el nu percepe prompt inexplicabilul, misterul, cu atit mai mult cu cit acesta vine pe filiera unor notatii cu trimiteri Ia concreto Spunind : "Dormea in tors amorul meu de plumb / Pe fiori de plumb ... ", profitind de schema iteratiel ("cQroanele de plumb" - "amorul meu de plumb" - "flori de plumb") autorul strecoara pe neobservate, in deplina oonsonanta Iormala cu restul textului, 0 realitate obscura, a carei nesiguranta semantica devine violenta, tocmai in olipa in care se folosesczermenii cei mal realif?ti: " ... si-am inceput sa-l strig - I Starn singur Itnga mort.." Cuvintele care desemneaza misterul beneficiaza, in urma unei rernarcabile strategii a insinuarii, de 0 comuniune aparenta cu date contextuale foarte Iimpezi. Inertia leeturii face ea inadvertentele sa scape. Exemple

23

copioase ne vorbesc de ipostazele misterului la Baoovia.

Irutr-n poezie de trei strofe, intitulata chiar Mister "securitatea" descrierii este amenintata si, in cele din urrna, compromisa de doua versud care se ref era Ia detalii banale ale peisajului : "Olavirele pling in oras I Pe-o vreme de toarnna pustie ... I $i plopii pling tot in oras, J Si-n totul e-<l grea agonie. II [ ... } Tree singur ... si tare rni-e teama ... I Si, unde rna aflu, nu stiu -_ IVai, plopii detunii orasui ... / Clavirele pling in pustiu ... " Confidenta exprima ;;i ea 0 desavirsita inoertitudine ("Tree singur ... ;;i tare mi-e tearna / Si, unde rna aflu nu stiu=) misterul fiind, ca sa spun a~a, ostentativ.

Introduoerea in peisajul static a unui detaliu de contrapunct, mobil apare ca procedeu frecvent de inoculare a tainei: "Amurg de iarna, sum bru, de metal, I Cirnpia alba - un imens rotund - I Vislind, un corb vine din fund, / Talnd orizontul, diametral= (Amurg de iarnii}. Pe acelasi tipar, 0 situatie ~i mai curioasa of era Sfir$it de toamnii unde elementul dinamic, turbulent apartine prin tr aditie sferei semantics a staticului ; e yorba de tiicere : "In cringul cu stoguri si frunze ruginite I Era un frig linistit ... I Un roz fji violet in fi~ii / Peste palate se lasa -1/ Tufisele erau pustii, .. / 0 tiicere nu stiu. cum a venit, _(t. "Necunoscuta" poeziei tisneste si aid din spatiul oonfesiunii si ea pare a-I surprinde chiar pe autor.

Exista W1 implacabil care razbate in cele mai comuns gesturi i?i vorbe, misterul Iiind un fel de emanatie a anodinului, (16) ambitus-til de expresie al ernotiei provoeate de necunoscut mergind de .Ia nelinistea vaga, contemplative la terifiantul agitat. Uneori, arnbianta pare a fi propria unor ceremonii ale vitalitatii ~i extazului, ale bucurii:1or simple, in realitate insa, ges-

24

turi ~i cuvinte tandre, expresii ale Ilnistei in terioare eapatil neasteptate conotatii anxioase. De pilda, put em interpreta romantioasa Decembrie ca un subtil jude-fin la sinucidere in doi, sub povara zapezilor imaculate. In prim plan se ana spatiul confortabil ~i imbietor al Incaperii, incit poate scapa gravitatea imperativului ,,$i ningeL. zapada ne-ngroape". Semnalarea ameniatilrii ce vine din partea diluviului alb e faeuta ell 0 rafinata uimire: "Te uLta, zapada-i cit gardul, I $i-a prins promoroaca ~i clampa", "E ziua lI-i ce intuneric ... " e un vag avertisment. Finalul, extraordinar prin ambiguitate, asociaza subtil trecerea in neant eli un refugiu provizoriu, cu un "mas" peste noapte in casa iubitei. Hotarirea pare insignifianta : "Eu nu rna mai due azi acasa., / Potop e-napoi !ii nainte, / T@ uita cum ninge decembre ... / Nu ride ... citeste nainte",

Tot in sfera unei erotici comune avem antiteza atit de uzata intre macularea si imacularea Ieminina : "Femeie, - masca de culori, / Cocota plina de raflnarii -" si "Oh, sunt fedoare ell obrazul pal, / Modele albe de forme fine -". Dineolo de blajina si insignifianta comparatie, in Iinalul textului (Contrast) apare 0 desehidere incerta, mal rnult presimtita decit vizibila, catre lumile thanatice, Conventicnalul portret al Iecioarelor adormite evoea Iugara imagine a mortii : "Oh, SUint fecioare eu obrazul pal, I Modele albe de forme fine / $i singure dorm, albe, Iii senine / In albele crivate de eristaL.." Apropierea de funebra Panorama e inevitabila. Acolo aveam "In racle de sticla - prineese J Oftau, in dante:le, mecanic''.

'I'ainica lUlffi€ a mortii razbate prin Infati~arile inocente ale intimitati! si, in acelasi timp, ale ornamentelor. .Cavoul din Plumb este aproape fastuos ("flori de plumb",,,funerar vest-

25

mint", Itcoroane1e de plumb"), en sa nu mai vorbim. de salonul din Poernli in oqlindii : "Vezi, din anticul fotoliu, - I Agonia violeta.v CatafalcuI, 1 $i graidina cangrenata, 1 In oglinda largovala tncadrata in argiJnt..." Irr Cuptor, mortii din oral? mdeamna la prilpite ritualuri erotice:

"Toama pe covoare parfume tact,/ Adu roze pe tine sa le pun". Bacovia vede muribunzi uriti dar niciodata morti uriti : "Cadavrul irnpozant pe catafa1cul falnic, / Sub gaza de argint visa in vasta sala ... 1 Iar sinul ei pierdut in monotona gala -I Pe veci oprit, inmarmurlse falnic" (Finis). Obictele eomune din lumea celor vii capata spiendoriextraordinare in Iumea mortilor : "Pe trist catafalc, cu trista regina, 1 Yeti sta in plciorul degheata, 91 stint, 1 Si-n trecerea vremii yeti arde-n rnormint, I Pantofi de aur, expusi in vitrina ... " (Pantojii).

In contextul unor deterrninari estetice atit de studiate, atit de riguroase, Bacoviacreeaza 0 bresa prin care 0 confesiune (vagil dealtfel) tulbura sensurile fi.i coerenta Imaglnilor. Concretul, realul crseaza obscuritati, introduc elemente l,supranatmale", "naturala" fiind tocmai elaborarea, Biografia, alit cit patrunde prin decalc, nu clariffca, ci intuneca sensurtle, le Incifreaza. o experienta intima, pomi til. din ocazional, asa cum se observe in Plumb este relatata segmentat, insuiicient, ambiguu, fiind pusa astfel sub "pecetea tainei", 0 lectura atenta a poeziei bacoviene dezvaluie alte, nenumarate, zone insondabile. Misterul apareca insctltor al evidentelor nesemnificative.

Tot ce este eoncret apare inexplicabi; ~i neIinistitor, de aid banalitatea amenintatoare a textului baoovian. Se poate spune cApoetul deterioreaza antiteza fizic-metafizic, in sensul cA-I aslmileaza pe eel dealdoilea prirnului. Inefabilul devine lUl halo ·al eoncretului, asa . cum

26

-

:j

misterul lilin~te din evidenla. Autorul retine din biografia sa ocazii minore, dar care i-au relevat aceste stranii confluente. lata 0 pagina reprezentativa de consemnare :

$i far ... aceea,n or4 de dimineata ... Pe toate mocnind, aceZa~i secret; Un trig l,'iolet, Ii jata e creatfi - _ 0, cum omul a devenit cencrer ...

Lungi plictiseli in turnurHe sumbre". Noian de superstitii, cu hohot see, tirziu; - Vei menta 0 lampa-n mohorite umbre $i corbii Gzvirlifi de-al noptilor pustiu,

In noaptea viforoasii de vei puteo £nvinge o tristii~ngliduire, sau un humor secret -Vor auzi in turnun, se vor uita cum ninge ... - 0, cum omul a de1.'e,~it concret...

(Plumb de iarna)

Poetul vede mister intr-o presupusa despartire de amanti : "Ea plinge ... el palid se pierde I Prin tirgul salbatec, sever; I $i pare tabloul acesta I C(l-i antic ~i plin de mlster" [Toamnii].

De unde apar in Plumb de iarnd "tumurile sumbre= ? Cine sint eel care "Vor auzi in turnuri, se vor uita cum nilnge"? Se observa o seama de "coppuri straine" aduse in text dintr-o experienta pereeptlva direeta, ale carei date slnt stocate ~i restituite fara interpretari, Bacovia introduce de-a valma in spatiul riguros al poeziei unele din Intimplaride vietH sale, 0 suma de amanunte disparate, prezentate cu oarecare deta$are chiar, care blooheaza fluxul semantic. Cind scrie, urmeaza sinusoida perceptiei, marturiseste eli exactitate ce a vazut si ce a au zit, dar 0 face sub forma secventiala, astfel ea ima~il1ile sint dezmembrate, autonome, urmlnd or-

dinea imprevizibalului, Poezia pare a fi ecranul pe care se proiecteaza un fi.lm rupt Ij.i eu secvente suprapuse totodata, Jurn.alal capricirlor perceptiei, care, nu se vrea crlstalizata, deei accessbila pentru un interlocutor prin forta lucrurilor ignorant, Iirica baeoviana este misterioasa pina La mivelul structurilor marginale, imediat vizibile. Poetul vorbeste asa cum oopiii reprodue un desen sau 0 poveste vazuta la cinematograf, adica urmareste ceea ee s-a impus ca dominanta intr-o suecesiune a impresionabilitatii, sarind peste legaturile dintre detalii, Totul se prezinta astfel ca 0 scriere continua cu un continuu deficht de mesaj.

Omisiuni si eonjunctii bizare fac ca dependenta termenilor in text sa fie relativa, Spre exempIu, Intr-un Pastel, referirile la peisa] ~i meditatie slnt exprimate prin aglomerare, nu prin ordonare, Corespondentele care se stabilese sint ermetiee : "Tacute locuri.; eurent / Pe podul girlei.; se dezgheata -/ Corbi... / Ce Inteles ... viata". Sau descrierii perfect coerente a unei siluete i se adauga neasteptat 0 constatare venita prin intermitentele memoriei : ,,-0, tu care vei rataci ca mine / In eulori inchise, si ametit 1a pas, -/ Dus de frumos, de mai bine ... / Demult, intr-o toamna, s-a stins un glas" (Nervi de toamnii). Echivocul si elipsa sirrt constante ale poe-

. ziei ~i ele se Intemeiaza pe concretul partial transparent. Echivoeul nu inseamna imagine vaga, prelucrata, ci secventa precisa, provenita insa dintr-un alt ritrrn al pereeptiei !1i acomodata eu 0 realitate principial Incompatibila. Asa cum elipsa nu rezulta din contragere, din sinteza, ci din extirpari sl ruperi in fluxul memoriei.

Bacovia nu are secrete pentru citrtorul care i~i este, stiind ca acesta din urma, atoatecunoscater, va completa ~i va clarifica ceea ce se cu-

28

vine a fi eompletat ~i clariflcat, Indiferent la ce se intelege in afara, detinlnd pen tru sine, autor ~i cititor, "cheia" unei anumite imagini, poetul oonfirma inca 0 data caracterul fundamental privat al operei, E motivul pentru care scrie continuu, fara a manifesta cine '}tie ee preocupare pentru a Ii pubUcat. Nu se poate sustrage ocupatiei sale ~i se va conforma "uzurii" ei, aoceptind, odata ell trecerea vremii, formule recluse la un pur concretism verbal. unde, adesea, omisiunile sint mai mad decit ceea ce se vede. Urmind logica inflexibila a creatiei care e pe cale de a-si epuiza marturisirea, evitind experimentele primenltoare, autorul Plumbului nu rateaza propriu-zis, ci suporta consecintele unei consecvente,

Lectura poemelor tirzii lasa impresia eA, o<lata eu devitalizarea splrltului, poetul !ji-a terminat cuvintele : "In iatac ... ! Un gind! Prin in-

tuneric, -! Genia!... I A dormita I - Numai

de aceea / N-am fosL.! La ce bun " (Compt).

Arunca pe hirtie un disponibil verbal din ce in ce mai putin adecvat la eele ce vrea sa spun a ;

A,a,

o tristetll A introt In tirg.

De dimineatd PZoufnd.

$i cion Ciriind. De-abio

Se poate cUi Un jurnal. . Parca, -

De-a sta acasiL . ... $i. cum era

In zUele noastre (Ma)

29

Pare a fi din ce in ce mal agasat cind serie. Lasa impresia cii nu exprlma ceea ce trebuie, ca. 000- seste cautind cuvintul potrivit, di mu reuseste, co. renunta. Se observa snnptome de afazie :

Eram sa te a~tept prin parc,

Vo:lzind co. singu1'atiiti pe aici m-au oprit ... Dar, mereU acelea~i uttari !

Dar, tot aceea$i poezie Ia in/init ! ?

FHosofia vietH mt-u zis ;

Undeva este, cu mult mai departe ... Atitea ~i-atitea... lasa!

Visezi, ca din carte!

(Requiem)

Ion Caraion defineste foarte sugestiv maniera : "Cineva se Impiedica, se ineaca, cineva se poticneste Ia fiecare noua respiratie, ca intre capcanele unor fraze bufe imperfect memorate". (17) Versunle ultime merg pe un consemnativ prin excelenta eliptic. S-ar parea di autorul nu-si poate domina vocabularul siiracit. de experientele anterioare, Con venti a - element coagulant al poeziei - s-a deterlorat, a ramas in vigoare doar dispunerea in versuri a cuvmtelor. Asistam la 0 pierdere de lden titatti auctoriale l?i intrarea creatiei in vLd stllistic, in veritabila criza de limbaj. Expresia devine precipitata, denominativa, eu hiatusuri !?i salturi de la Una la alta. Sterilitatea este ~i mai mult tradata de impulsul de a spune tot, dad! se poate intr-o smgura fraza, pentru cii sint Iminente blocarea ~i suprimarea dlscursului. Stilul cumulativ provine dintr-un fel de disperare a logosului care se simte clipa de clipa amenintat eu dlsparitia. Finalul din Bucliti de noapte of era, in acest sens, o mostra perfecta :

30

,,1 ... haa ... 1a. panorami taranii se civilizeaza •.. si oral?elul e plin de praf, de iarmaroc, de oaineni l1i de enlmale.

Caterinca veche ... Verlaine, ce pl1nge in Iarmaroc in tirgul meu natal; palata care simte ea n-o asculta nimeni.; si izbucniri bengale, catal1ge, fluieraturi ; 0 baletista ce pozeaza ,in fumuri colorate ... ah, Vasilache desperat. ..

Hodorogite clopote alannate, caterinea veche ... Verlalne ... eu, nota cea mal Ialsa din caterinea hodorogita ... saraca nota, ce dispune sau indispune pe visatorii, amanti afectati.; stau singur linga vagonul ambulant in care doarme, in lumina, 0 atleta comedianta ostenita, Lume dupa Iume in noaptea intirziata ... si umbrele ce joaca pe drilul de Ia circuri, ori panorama Iicarinde de ogUnzi si de margele.; ochene ingrozitoare .. elevi tremuratori in «cabinet secret- ... caterinca veche, tipsii asurzitoare si tipete stridente, &i totul., se duce in zarea departata, in satele inocente, acolo unde dorm feeioare nai .. ve, pale, pure ...

0, noaptea tirziu sa plinga discordant 0 caterinca Intr-un catun ...

Ell, nota cea mai Ialsa din caterinea hodorogita ... saraea nota, ce bate indignata in geamul vagonului nomad. dar nu e auzita ...

Petita a pocnit Ia «incercarea puterii ..... am cAlarlt pierdut in goana circulara un harrnasar

de Iemn ... Verlaine caterinca veehe ce pltnge

nostirn ... O, tempera omenesc ...

I ... haa ... oraselul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni si de animale ... "

Desi aduce in prim plan cam aceleasi repere, Baoovia propriu-zis nu se repeta, fiecare text exprima 0 alta identitate a verbului poetic, il lUminea:r:a din unghi nou. Putinele dominante

31

.{

din lirica sa [cele cromatice, acustice, monografia anonimatuJui,speetarolui mortii etc.) deriva din perceptia saraca, din experienta unicat pe care a evoca, Nu are ticuri stilistice si nici nu cauta sinonirnii gratuite, Cind a spus tot ce era de spus, poezia a Ineeput sa se deterioreze, Cuvintele si-au uzat imperecherile !?i atunci apar razlete in text, ca niste epave ale unor sensuri. Autorul intra in umbra, eititorul ii ia din ce in ce mai mult locul, chemat fiind sa umple omisiunfle tot mai numeroase ale prilmului. In flecare moment, Bacovia reproduce, noteaza. Odata cu restringerea ariei modelelor reprezentate, vocabularul se restringe $i el, sufera reductii simetrice. Plumb este 0 poezie i-am putea spune generoasa, in sensul ca exprima conditia umaria oa experienta in anticamera mortii, comunicind astfel 0 realitate Iundamentala si generala totodata. Pastel, Decor, Amurg sint iriitieri in spatiul exterior vazut cu Iarga cuprindere, panoramat. Primul volum este aproape in intregirne un pastel, ceea ce subintelege perceptia extinsa, Ultimele doua texte, insa, Monosilab de toamnii ~i Nocturnii, atesta zone limitate de investigatie, Se observa 0 limitare la spatiile interioare, cuvintul se "scurteaza" ("Sa rna las pe pat, ochii sa-i inchid, / Pot. / In curlnd, incet va cadea in vid / Tot"), apar consemnarile eliptice ("Adorm... ascult ... / Afara, la Iereastra, toamna a spus : / Of 1..."). In urmatoarele volume unghiul de perceptie se ingusteaza vizibil, poetul priveste mal rar in afara si, pe masura ce traseul existential trec€ - a!?a cum trece - in expertenta estetica, se realizeaza 0 uzura a amindurora, resursele existentei ~i cele ale creatiei fiind simtite ca limitate. Este si motivul pentru care ideea innoirii, a improspatartl nu intereseaza proprlu-zis.

lI2

Eul anonim

Poetul, obsedat de irelevanta, de necunoscut ~i Ineognoscibal, vede lumea pusa sub semnul unui anonimat desavirsit ; dorinta de a ramine el jnsu~i anonim porneste tot de aid. Realitatea din jur se distinge tocmai printr-o monstruoasa Insignifianta. Atunci cind spune eu, Baeovia pune in circuitul derizorlului 0 identitate minima, asimilata tuturor celorlalte lucruri anodine, Jurnalul sau fide nu releva un nucleu de subieetivita:te care domina Iumea, ci 0 prezenta neinsemnata supusa unei ordini exterioare ininteligibile. (18) Ori de cite ori foloseste persoana I singular, deserie situatii banale, eu tensiuni camuflate eu grilja: "Eu stau, si rna due, si ma-ntorc, / Si-arnantii, profund ma-ntristeaza - / Imi vine sa rid fara sens, / $i-i frig, ~i bureaza" (Nervi de toamnii}. Referirile la sine se fae Intotdeauna cu 'umilinta si de obicei cu ironie ~i dispret; ~.Tovarii!? mi-i rtsul hidos, ~i cu umbra I Ce sperie ciirrii pribegl prin canale" (Piilind) ; "tn Iata ta sunt eel mal Ias / Imensitate, vesnicie, -I Iubesc 0 Iata din oras ... / Invata-ma Iilosofie" (Pulvis). Constiinta neantului particular este de obicei insotita de 0 cinica resemnare : "Nimeni, nimeni, nimeni, / Cu atit mal bine - / ~1 de-atita vreme / Nu stie de mine! Nirneni, nimeni, nimeni..." (RarJ. Ca poet, se vede defimitiv exillat in necunoscut ; "Mil prMwsetimpuJ dorrnind peste hirtii ... I Se intindea noianul de unde nu mai vii" (Umbra). Se oonfunda eu fiintele "unifor.mizate", care ratiieescintr-un spatiu mizer, se cutremura sl spuns extraordinar : "Prin tirgu-nvaluit de saracle 1 Am intilnit un popa, un soldat ... /De-acum Pe di.rti voi adormi uitat, /Pierdut intr-o provlncie pustie" (Plumb de toamnii}. Importanta

33

•

minora a ocupatiei scriitoricesti este exprimata eu 0 franchete dureroasa ; "Vei, scrie, alta. data, orice, ~i tot nimic" (Umbra) sau cu Iritare : "tn van peste foi, singur, un condei / Fr~" (Monosilab de toamnii}, In volumul CU voi (1936) da abstragerii rnotivatii sociale : "Mai bine singuratee ~i uitat, I Pierdut sa te retragi nepasator, I In tara asta pllna de humor, I Mai bine singuratec ~i uitat" (eu voi). Un veritabil testament pe aceeasi idee este Poemii finaUi: "Eu trebuie sa plec, sa uit eeea ee nu stie nimeni I Mihnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvin t I Singur sa rna pierd in lume nestiut de nimeni I Al tiel, e greupe pamin t ... «

Baeovla priveste existenta dincolo de speranta ~i iluzii, mai mult, contesta ratiunea lor de a fi. Nlhilismul sau (contracarat intermitent de adeziunea 13 ceea ce aftrrna istoria) apare ell atit mai tragic cu cit este indreptat necrutator impotriva propriului eu pe care n vede degradat, .nesemnlflcatav. (19) Simte inainte de to ate oroarea si eroarea propriei existente, Marea lui forta sta in legitimitatea autonegarii. Refuza sa se numere printre deceptionati, nu a fDVUt niciodata la ce spera pentru a ineerea dezlluzii. lese tn intimplnarea mortri, 0 asteapta, e pregatit, Vede anonimatul ca pe 0 prima stare de tranzltie catre neant.

Viata ~i Iiteratura lui Bacovia sint 0 centestatie violenta IIi dureroasa a eternitatii, careia ii este opusa nu moartea, cl anonimatul. Ter,)r izat de un lent dec-lin, poetul asteapta sa dispara Impreuna eu versurile sale ee nu sint altceva decit un mod de manifestare a constilntei lingvistice pe eale de stingere. l~i simte poezla ca pe 0 realjtate strict tranzitorie si se confermeaza acestel situatii. Ultimele versuri atesta prin laconism un proces de rarefiere, de insi-

34

--

nuare a neantului printre cuvinte. Ultima !iirlma de vi31ta atirna de un ultim cuvint, SpWl€ Bacovia hamletlan, in Reilectii, publicata postum: "Azi am gillldit I Arta, I Preocupat I compune I Un Interesant roman. I Dar ceas ul era greu ... 1 Pe urrna 1 Toate sunt taceri",

Jurnal al anonimatului, textul baccvian, destinat fiind unei Ieoturi exigente, este simtit de autor in primul rind ca titeraiura a anonimatului. Practie, se aspira catre un gen-sinteza in care intra desavirsi ta fiJc.1:i une "cristaliza ta" in gindirea estetica pura, ~i 0 surna de eonsemnari autobiografice de un anodin la fel de pur. Poezia urmeaza, in general, prirnul itinerar si de aceea se mdeparteaza atJit de mult de spovedanie. Aparent, vocea naratorului se confunda ell vocea autorului, se observa insa cum acest autor tinde sa-si obiectiveze identitatea, astfel di persoana lui se transforrna pe nesimtite in personaj, Cititorul care ['!ii este Bacovia nu vrea ~a se regaseasca pe sine, ci cauta ~i impune un alter ego "fictiv('. Creeaza 0 sensiblla detasare de sine. Eu este conventional persoana I singular, in realitate repreelnta un el; din individualitate implicata, eu devine individualltate can templata,

Bacovia ajunge sa-si urrnareasca propria existenta ca pe un spectacol. Delimiteaza 0 identitate interioara de care se instraineaza prin punerea ei sub semnul unei readilta1i umane fizice, care exista in primul rind prin gesturl, Intimplari, Prezenta acestei realitati este cu precadere circumstantiala, ea face parte din peisa], devine un aecesoriu al acestuia : "Plingeam, ofii rataceam pe strada I In noaptea vasta ~i senina ; I Si-atit de goala era strada -I De-aman1i gradinaera plina" (Fanfara), de-uncle

,35

..

sl subordonarea eului unei colectivltatl amorfe, anonime. Poetul nu se dezvaluie, ci, mai ales, se descrie pierdut in lume, 0 silueta ratacitoars !1i instrainata. Asimileaza individul obiectelor, n trece intr-o ordine depersonalizata, coeficlentul de subiectivitate este aproape nesemniflcativ. Situaria apare foarte Iirnpede in Plumb de iama, unde se svita persoana I singular, Iiind introdus un tu evaziv care aceentueaza detasaraa.Textul are forma unci diailog din care autorul se exclude cu abilitate : ,,~i iar ... aceeasi ora de dimineata ... / Pe toate mocnind aeelasl secret; / Un frig violetc si fata e ereata - / - 0, cum omul a devenit concret ... // Lungi plictisell in turnurile sumbre ... / Nolan de superstitii, eu hohot &ee, tirziu ; / - Vei merita 0 lampa-n mohorrte urnbre I $1 corbii azvirli\i de-al noptilor pustiu". Prin obiectualizarea individului, existenta lui devine lndescifrabila. Poemul citat, dlntre cele mai opace, pune in searna unui eu latent fapte si situatii misterioase, In alte texte, nu 0 data, acest eu este identificat cu umbra persoanei : "Eu singur, en umbra, iar am venit" (Ecou de serenadCi) sau : "Ora~ul doarme ud in umezeala grea, / Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - / Case de fier in ease de zid, / ~i portile grele se-nchid. / Un clavir ingina-ncet la un etaj, / Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj -/ Stropii sar, / Ninge zoios, / La un geam, in tr-un pahar, / 0 rOZEL galbena se uita-n jos" [Nocturnii}. Umbra exprima de regula 0 identitate incerta : "ee umbra staIa geamul tau I Ca de iubiri invinse ? r / Un fost poet, si-al noptiihau, I Pe miti ninse" {Hibernal noptat) sau un alter ego respingator : "Tovara~ mi-i risul hidos, si cu umbra / Ce sperle ciinii pribegi prin canale ; / Sub tristele beeuri ell razele pale, / 'I'ovaras mi-l risul hides, ~i cu umbra" (Pdlind).

36

--

Acelasi eu stii sub semnul unei imense confuzii : I,Cind singur iar rna revad I 05i trees curind al meu nume, I Si-atitea sperari.; / Mi-arn zis : e tirziu - / 0, ginduri, I In lume 1" (eind singur) ~i intra intr-un adevarat impas al exprimaril : "Am uitat daca merg ... inca tot rna iubesc ... / Am ajuns la timp, ocup l?i un loco / Dar gindul apasa eu greul sau bloc ... I E numai vedere ... nu rnai pot sa vorbesc ... " (Dimineaui]. Autoportretele bacoviene Slut irelevante la nivelu:l psihologiei, al eului intim, ele eontursaza un persona] hizar, grotesc : "Sunt Jinga un gard rupt, I .$i vintul bate eu frunze ude - / Sunt rnai wit, sunt supt, I Frigul incepe stiela s-o asude" (Frig), uri personaj ,,decapitat" care exista numai prin gest : "Aprind, pe masa, lampa, ~i iarasi rna dezbrac, / A~ vrea sa-rni fae un ceai, ~i stau, si nu-l mai fac ... " (Dormitind). Eul e in atitea rinduri a ipostaza fantomatica, un "cadavru viu": "In grJdina moarta I Am sarit aseara peste zidul mort - / Pasul meu, incet, se oprea in loc, -/ Constient ,de soarta, de durere orb, I In grailima moarta / A sosit un mort" {Renuniare}, (21)

*

Tendinta de a prezenta un eu contemplat creeaza rnotivul oglinzii. Ca si umbra, aeeasta este un dublu al personajului, Interioarele 0 eonsemneaza peste tot, ca un martor statornic si necesar :,,- Odaie, plina de ecouri. I Clnd plinsu-neepe sa rna prinda, I Stau triste negrele tablouri - / Faclia tremura-n oglinda" (Singur). Ca de obieei, autorul nu face speculatii, se refera, la un fapt sau altul, strict consemnativ :

"Colinda placed / Ninge / In noaptea de Craci un, / Damigean.a cu Yin / Harapniee trosnind I De alte vremi.; / Sa ne vedem in oglinda, I $j noaptea cintatoare I Sa ne-adoarrna / Pentru ui-

37

•

tare" (Revelion). Personajele tradeaza un anume instinct narcisiac : "In ogUnda dulapulul vechi, de culcare inchisa, Marieta se vede pregatind ceaiul. [ ... ] Cu un pas ametit, ea se retrase in camera ei, unde se vazu in cristalul oglinzii" (Dintr-un text eomun). Sau: "Acest tirziu de tot, ca si pentru mine orice, in norma unui 'limp, involuntar gresind, un craniu in oglinda intunecata ... dar tu sa nu crezi... 0 stea obosea ochii, si lamp a se transfigura pe pamintui ce se misca spre lumina, pentru a rna ridica din scaunul vechi, din oglinda geamurilor inghetate, in noaptea ce Intirzia ... " (Bucdti de uoapte]. 0 oeazie festiva are ca martora sticla unei vi trine , ca sl singuratatea domestics, dealtfel. OgUnda urmareste insistent si lncomodeaza prin Indiscretle : "Admiratie ... aplauze, interminabile, ~i apoi ill-am vazut in vitrina ... dar acum sint in camera eu mine insumi... A, m-am dezgustat, oglinda tot secretul tu mi-l spul" (Divagatii utile). Cornplice in solitudine, oglinda este in acelasi timp ecran ul pe care personajul bacovian se vede pe sine Insusi ca protagonist. El isi contempla chipul, asa cum, citind, autorul se contempla pe sine.

Capodopera a poeziei bacovierie, Poemii in oglindd reprezinta locul de inti1uire a unor dominan te lirice, in tre care ~i cea a oglinzii, Aceasta [oaca rolul unui ".a~ificator" (In sensul adincirli) de spatiu, oferind personajului libertatea de a fi ubicuu. Din loeul uru:le seafla, in interior, Iubita eiteste, eontempla distreta salonul si, In ace'l~i timp, vede gradillla :

In saZonul pZin de vise,

In ogZinda larg-ovald incadratd in argint, Bate toamna,

$i grddina cangrenatd,

In oglinda larg-ovald incadratd in argint.

38

-

til Jotoliu, ostenitii, in largf ja'durf de m4tase, Pe dnd cade violetul,

TIt dte~ti nazalizind

o poemd decadentd. cadaveric par!umatiJ. Monotond.

Eu prevlfd poema rozii a iubirii viitoare .••

Dar pierdutii, cu ochi bolnavi,

f'uri, ironic, imprejurul din salonul parfumat. Si privirea-ti cade raga peste apa larg-ovaM, Pe griidina canqrenatti,

Peste toamna din oglindii - Adormind ...

Prin ogltnda, poate fi urmarita, in gt"ldina. insinuarea morti! ca rntr-un veri!tabil spectaeol : "losa pal rna due acurna in gradina devastata I ~i pe masa parasita - alba marmora sculptatel -lIn vestmintele-mi funebre, I Ma intind ca !j.i un mort, I Peste mine punind roze, flori puUte,-ntirziate I Ca ~i noL." Interesant este acest eu, care of era iubitei spectacolul f;i care, in acelasl timp, se vede pe sine in oglinda ; .,lnsa pal rna due acumas tradeaza dubla perspective pe care 0 are personajul asupra lui: din interior (prin folosirea persoanei I singular), si, simultan, din afara, prin intrebuintarea epitetulul pal ce indica 0 perceptie exterioara sau reflectata, Situatia caracterizeaza 1a modul esential identitatea dublicitara a pronumelui eu, a autorului care face un anume lucru ~i, in acelasi :timp, se vede facind acel lucru, 0 identitate auctoriala coexlsta cu una ~;actoriaHl(', poezia fiind spatiul unde evolueaza 0 persoana-persona], Finalul Poemei.: concentreaza intreaga ambianta in imaginea din oglinda : "Zi, finala rnelodie din clavirul priifuii, I Or ajunge pllnsul apei din havuzele-nnoptate. I Vezi, din anticul fototiu-I

39

--

Agonia violeta, / Catafalcul,! :;;i gradina cangrenata, / In oglinda Iarg-ovala Incadrata in argint ... " (Se cuvine, de asemenea, a fi mentionata suprasolicitarea privirii in oglinda prin folosirea verbului a vedea Intr-o formUila. imperativa sui-generis : "vezi", care e simetric cu "zi" dim primul vers al strofei).

Ancadramen tul oglinzli are virtuti decorative. Limitele sale ornamentate confera 0 coerentaestetica imaginii ref'lectate. Devine astfel pregnanta ideea de decor, de cadru amenajat ; spatiul poeziei bacoviene, fie eel interior, fie eel exterior se subordoneaza eli evidenta unei cornceptii scenografice. Poezia devine 0 "suprafa'(.a de reflexie miniaturizata'' (22), purtmd pecetea unei rigori artizanale. En insasi obiect de arta ("In palat erau obiecte de arta, si doamnele visatoare evitau marile oglinzi" - Buciiii de noapte), oglinda este ochiul care ordoneaza estet lumea printr-un mimesis, printr-o proiectie intr-un univers rece, artificios.

*

Persorrajul baoovian este el insusi anonim (reflex al eului anonirn care I-a creat), dar i~i revendica 0 "biograiie" noua, 0 existenta stahila, in planul esteticului, Anonimatul devine o stare fundamentala in ordinea artei, asa cum se intimpla la Kafka, la Musid sau la Blecher.· F'iintele care pcpuleaza opera Jui Bacovia Slut eroi cotldieni, deci existente pasagere si, in ega- 1<1 masura, eroi Ii terari, adica tipologii artistlce. Delimitarea identitatii lor exacte se face anevole. Eu fiinrl simultan el. nu rezulta totusi 0 persoana gramaticala sirrteza, ci un eu care U are in rpermanenta "in spate" pe el, Dlscretia confesiunii bacoviene Isl are explicatla in instrain area personajului de au tor, asa cum fluturele iesit din crisalida neaga larva. Eu !}i

40

--

el reprezinta modelul !?i dublul sau, traitul ~i fidivul care sint rind pe rind unul umbra celuilalt. lata de ce opera baeoviana are aspectul unui jurnal imaginar si al unei fictlunl intimplate.

Spune poetul ita un moment dat : 1,5i as vrea ca sa mor / Ca Romulus-rege, I Uitat, legendar ... " (Furtunii). Formula oximoronica "uitat, legendar ... " e cladita pe 0 alta ambiguitate ; se pU'I1e tmediat intrebarea : "care Romulus?" Istaria a vrut ca atit regele fondator al Romei, cit l1i eel din urrna suveran al ei, ingenunchiat de barbari, sa poarte acelasi nume: Romulus. Cel "uitat" pare a fi Romulus Augustull:" invins1!,l lui Odoacru, 8113 cum "legendar" a ramas celalalt Romulus, intemeietoruJ. E mult mai probabil ca Bacovia sa se ref ere la primul persona] care, in ordinea is toriei, a devenit ultirnul exponent al unei civillzatii intrate in decadenta, reprezentind esecul, infringerea. Se vede foarte limpede, prin dublul calificativ ce defineste personalitatea eroului, ca poetul nu opune legendei uitarea, dimpotriva 0 asiimhleaza acesteia, Realltatea poeziei mu este lID derivat al [urnalului, ci, ca si in cazul raportului personaj-persoana, un dublu al sau, Incercind "sa 'llite" realitatea care l-a provocat, jurnaluJ. devine literature.

Strateg ia i nterferente'or

S-ar putea spune di aspectele de eonsemnare autDbiografid. stricta, delimitate de poetul insusi l1i de cei din [ur, of era in primul rind imaginea Ielului in care Bacovia se detaseaza de biografie. Autorul are constiinta Iiteraturizarii, chlarsl atunci cind, asa cum se intimpla In pro- ' zii, nu substitute in mold cert personajul persoa-

nei, Poezia, indeosebi cea din Plumb .<;i Scintei gal bene, atesta distanta cea mal mare dintre cele doua identitatl, Proza, cu deosebire Dintf-un text comun, nu mai putin aforismele din Divagatii utile le confunda.

Incercarea unui gen "hibn"'d", a unci confesiuni narative ~i a unei naratiuni confidentiale, reprezlnta, prin aspeetul ei de netagaKluita premeditare, un gest interesant, nedus insa ptna la capat, Bacovia, alit de receptiv la modele poetice, incearca, in ealitate de prozator, un zbor de unul singur : ambitioneaza sa scrie un roman - ~a numeste e1 Dintr-uri text comun - in care cotidianul devine fictiv, far flotiunea forteaza imixtiunea in cotidian. Divagatii utile este un ti tlu definstor iu, prin aceea di surprinde aspectul gratuit si ooncomitent pragmatic al prozelor sale, Tentatia de a iesi din conventie, mai exaet de a face din dow conventii 0 seriere originala e evidenta in BucCtti de noapte ~i atrage atentia asupra unui scriitor esentialmente modern. Modem in primul rind prin capacitatea dedublarilor succesive, determinate de stergerea frontierelor dintre realul brutal ~i imaginarul netngradst, VociJe neratorului lili ale a1.lltoru:lui se auld sirnultan ,<;i, deopotriva, separat. Tisnpurile naratiunii f?i ale fiotiunii cintd se eonfuada, cind se delimiteaza net, monologul interior sl epicul strict consemnativ alterneaza, Destainuirea literaturizata prin ambiguitate lili artificiu stflistic (0 destainuire iesita de sub tirania "exactitatii" [urnalului) devine spatiu naratirv in sens absolut, fracturat de alte naratiuni care se ingroapa una in alta dupa tehnica atit de modema a cutiilor puse una In alta (boites gtgognes}. Shtuatia poate fi ilustrata printr-o seetiune din Bucati de noapte (cu omisiuni neesentiale), in care am delirnitat urrnatoarele seevente narative :

42

1. "Enervat de aceasta agonie a unui veac suspect; umilit, mai mukt ca totdeauna, de ironica inflexiune a unui poet din veacuJ. viitor aJ. fru.rnusetii, veneam spre casa intr-o noapte, tirziu mnebunin de mizeria si minciuna In care am a.parut. Eram pierdut, inutil, mai ridicol ea niciodata.

Orasul mic dorrnea in noaptea lui".

Pina aid avem jurnalul intim, nesemnificattv ~i banal. Urmeaza :

2. "Acasa, un plic alb, Ia aprinsul Iampii, aparu pe podele linga usa, in tacuta odaie unde stau de mult fara sa fi avut nici 0 corespondents de nicaieri.

Am deschis plicul !?i pe cartonul negru-mat era scris ell alb : <Nino pe podul de fier, miine la ora 3 d.m.»".

Dupa cum se vede, insemnarea este fracturata de un text strain. Mesajul din plic nu-i altceva decit primul semnal literar al povestirii, e primul ~avert]sment", prima "veste" a povestitorului eatre insul neinsemnat care Isi redacteaza [urnalul. Raportata la aceasta din urma, naratiunea apare ca 0 inscriptie eu alt semn : "pe cartonul negru-mat era scris cu rutb". Trecerea din spatiul jurnaluJui in eel aJ conventiei e marcata in chip su:btil de sehimbarea rapida a timpului verbal; intre atit de cotidianul perfect eompus si atit de uzatul, in memorii, imperfect S{! iveste perfectul sirnplu, timpul suveran al povestirii : "un plio alb ... apiiru ... "

3. "M-aan gindit sa nu ma due. Cum insa, in noaptea aceea, eram cu totul nimicit de vieta reala, invitatia aceasta rna Iasa mdiferent, parindu-mi chiar un lux, bun de ernotii bizare pentru al~li". . .

Protagonistul jurnalului intim devine protagonistul povestirii, ro. acelui "lux, bun de emotii bizare pentru altH". Naratorul oscileaza intre cele

•

doua eonditii ("lvl-am gindit sa nu rna due. Cum Insa ... "), aeceptarea invitatiei pe noul tarim se face insa pe neasteptate, un intermezzo arunca pun tea - "podul" spre imaginarul povestirli:

"A doua zi eMI11 linga pod".

Parasindteritoriile confesiunii, unde se arata "nimidt de viata reala", autorul face saltul in lumea mchiputrilor sale artiste, lume perfect asemanatoare celel din. poezie, foarte clara ca reprezenUtri si, in acelasi timp, hermetica Ia nivel de semnificetii ; urrneaza 0 descindere catre eubul negru, refugiu criptic, unde se inchid personajele intr-o stare de somnolenta !?i eonfuzie a simturilor. Tranzitia se face pe urn itinerar nevazut :

4. "Un domn si 0 doamna in negru : ei rna condusera repede Ia 0 trasura care astepta, 'I'rasura porni eli noi, tar ea, zimbind, puse pe fata mea 0 masca prin care nu mai vedeam nimic.

Cind ea imi rhcUca masca, eram intr-un salon larg, vechi, dar bine lurninat ; afaraera noapte".

Tocmai omiterea reprezentarii traseului catre revelatiile imaginarului este evocata prin alegoria dilatoriei oarbe, Se of em 0 eehivalenta a aventurii inviz.hbile din "tunel.U!l" creaJtiei, unde se produce proeesul de convertire a "insemnarilor zhlnice" in opera de a.r1:.a. Apoi totul se topeste Intr-o lume a halucinatiidor si perceptiei confuze care, treptat, paraseste subconstientul si iese Ia lumina.

Exactitatea faptului minor terorizeaza, asa cum se intimpla mai peste tot in poezia lui Bacovia:

5. "Peste putin timp am loot toti 0 baie parfumata si, inf~urati numai in cearsaturi rube, am reveniJt in salon.

--

Nici un alt om nu aparu ; tot palatul dormea ... trebuia sa fie mai mult de miezul noptii ...

Figurile noastre erau palide si tacute, iar peste noi plutea dezgustul unui veac,

Cu urn gest nervos, ei stinsera atunci lumina ~i prin intunericnl adinc rldicara un oblon secret, taiat in podele, intr-un colt aJ salonului. Un patrat de lumina, venita din subsol, aparu doodma, in coltul acela a1 podelelor,

Prin vorbe abia soptite, cearsafurjle alunecara de pe noi.

Nuduri ron ziua de azi ...

Ea, cu parul desfacut, disparu cea dintti in lumina patratului desehis ; coborind si noi, capacul fu tras".

In cubul negru are loc, in conditiile unei intimita1i funebre, 0 bizara ceremonie, echivalanta eu 0 transa, eli 0 Ietargie ce se consuma in proiectii estetizante (cu trimiteri la: dans, cintee si poezie), asa cum Insa1}i poezia bacoviana devine un ceremonial al extinctiei, sincronizat cu ritualul decadentei artistice. Determinarfle concrete si ideterminlsmral unes fiotiuni aberante sint inchise in spatiul obscur al unei con- 1}tiilnte ferecate in propriul sau echivoc ;

6. "Un cub negru, subsol, eapitonat cu catifea neagra, ne inconjura intre podele, plafon l1i pereti ; nici 0 fereastrii.

In plafon ardea un lampion eare lasa 0 lumina violeta in acest cub al uitarii, iar Intr-un colt al cubului, 0 soba ascunsa in zid alinta nurlurile noastre eu 0 caldura molesitoare ...

Noi stam culcati pe catifeaua neagra, sor ...

bind arome negre din trei pahare negre.

Ochii se priveau simpatic, aprinsi. .. - Cin ta, zise el.

~i ea luii ghitara neagra ~i incepu, eu voce stinsa, poems. oorbului lui Edgar Poe.

..

Refrenul «Niciodata, niciodata» se pierdea abia soptjt, si ghitara tacu ...

Noi beam arome negre din trei pahare negre ...

- Danseaza, zise el,

Ea se ridica si in lumina paUi. violeta.; 0 frumusete de linii arata 0 cumintenie naturala ... dansa fantastic, Ienes, decadent.

Prin tr-o spirala, ea cazu Hnga noi, ca 0 stea in cubul negru ...

Noi beam in cubul negro, in fumul tigarilor, ce ne invaluia, iar Iampionul arata sfirsitul unui veac."

Textul de mai sUS apare in intregime ca a radiografie a impulsnlui creatiei, radiografie ce continua .,fotograiia" unei naratiuni care are toate atrrbutele aparente ale jurnalului,

*

Dinir-un. text comun surprinde procesul invers, al asimidarii faptului artistic Insemnarilor autobiografice. Personajul descinde din fictiune in jurnal. Textul pornesteca un roman al carui autor se dec-lara conventional prietenul eroului : "eu un tren de noa.pte, Sensi, un nume intre amici, visator idealist, sosise Intr-un ora.'? unde era numit profesor de cunostinte llterare" etc. Formula "un nume intre amici" atrage atentia asupra [urnalului care consemneaza irrtimplarea altcuiva, Episadul Sensitif - Marieta este romanesc din toate punctele de vedere. Ii urmeaza un interludiu aforistic, a brusca trecere la persoana I, insotita de consemnarea unoI' medltatil incerte ("Am vaz ut multe flori si am citit destule carti, eu toate ca nieiodata nu e destul") pentru ca ~a se produce fara echivoc intrarea in jurnal :

"De acum voi trece intr-un cruet corespondenta si uncle plimbari.

46

--

Incep.pe 0 banea sub arbori, unde tot pe aici se aude un Irurnos vals cintat de 0 buna fanfara.

Va!su:l era rapitor, se simtea lipsa unei iubite cu rtoata trecerea de femei frumoase, pe jos sau in trasuri .

. Am plecat.

Sa scrii in aer libel' nu e usor, mal ales eind, in copaci, corbii se strimba ca momitele" etc.

Confuzia premeditate dintre fictiune 1;ii [uraal dispare ineet prin punerea personajului in situati! dar autobiografice, punetul culminant fiind r eproducerea unuia din texteJe de poezie {Sjtrsi: de toamnii}, fapt care arata fara eehivoc ca personajul, naratorul din insemnarile de proza este poetul Bacovia. Romanul lui Sensi si al Marietei a fast aoandonat, trecindu-se la consernnarea unor Iapte strict personale : "Sunt intr-o circiuma, tu intelegi ... poate eram simpatic ca poet arl «Scfnteilor galbene» ... " Astfel, "jurnalul romanesc" confine secvente identlficabble in poezie, anumite fragmente indicind stadii de tranzitie de la "epica" traitului Ia fietiunea Urica. Suficiente insemnari pot fi considerate materia plasmatica a poeziei :

"Dupa ploaie,

Cit zimbet peste tot ; e lume multa la plimbare, si cite Irumuseti, cite amoruri ! ... Dar nu m.ii due nicaieri astazi, si nu stiu de ce stau aplecat pe acest eaiet vechi tn care nu e nimic despre viitor."

"Toamna, ca 0 mlreasaJn tirziata, Isi lasa Irunze aurii, isi suna muzica ei de of taturi, pe drum uri, prin gradini ~i peste nunta primaverii, pe scari de piatra si linga statuile care apar dintre copaeii goL"

"Cit de strain masimt dad aprind lampa in iaeerea odaii care .nu spune decit ca este si moal'te."

47

-

"E toamna.. senin, aeroplane vuiesc in aer ; in tremuruJ lor usor pare ca rid ~i absorb aer pur."

"E trist.; Frunzisul e ga1ben si sunt ~i frunze rosii ca pete de singe; daca vrei sa ramii pe ginduri, pe aceste aiei de toamna, e prea mult mister, si nu e nimeni sa rida sau sa te plinga."

"Am ratadt si pe aceste strazi ca prin marginile unui oras de provincie; pe rnaidanele goale se lasau eorbii, iar zarea era inchisa sl rece."

Insemnarile de mai sus surprind, de fapt, un studiu prenatal a:l poeziei, Constient de faptul ea jurnalul eel mai profund ~i mal fidel nu prinde esenJtiah.rl, Bacovia exclama : "Numai poetii redau, in citeva strofe, aceste stari de melancolie", Astfel, el flxeaza distanta dintre [urnalul propriu-zis, asa cum apare el in proza, :'iii universul poetic. Sinceritatea confesiunii este epuizata in "roman", vazut ca intermediar intre biografie 'iii creatie.

Exista si tentative de a eoncidia proza si poezia, lucru vizibil mai ales in Bucati de noapte, text eu adevarat hibrid (asa cum Dintr-un text comun este un text-matrice). Seevente intregi pot fi versificate :

Dimineatil frigu,roasa eu: vint ... Camera goalii ..•

Pli~i71d,

Podelele suna;

Scriind

Pentta plinge pe hlrtie ••• Poate s-a scrIs ...

Ce vremuri ...

Ce sens ...

Nmu-i intuneeo$i astu:pa iereastra ... Gardu:rile ?i lemnaria ude ...

NoUn inttmeco# fntunecatd ochii ... $i vrea sa ploua din nou.,

"8

.-

punctele de suspensie ,,~labesc" proza, obligind parc,\ la fringe rea textului in versuri. Dupa cum, in etapele tirzii, deformarea poeziei in proza varsificata se produce in mod curent,

Proza, ca 1li publicistica pe teme neliterare, dealtfel, joaca rolul unui filtru intre biografie 51 opera poetica, filtru ce retine "inconsistenta" ~inceritatii, patetismul spovedaniei, protejind asHel poezia de impuritatea efemer ului. Poe tul se simte dator sa-1li "mistifice" biograria lJc'Opriu-zisa pentru a iesi din perisabil. Din experienta existentiala extrage 0 suma de revelatii impersonale, pe care le identificam in proza, unde se incearca prime prelucrari, prime "COlltrafaceri''. Prime nu in sens cronologic, ci in acceptia Ierarhizarti unor etape din tr-un proces de elaborare, Coristiinta acuta a creatiei il obliga pe Bacovia siH,;i puna biografia intre parantezele unei formule Interrnedlare (care nu este proza propriu-zisa), menita sa-i clarifice implicarlile mai generale, care sa-i verifice "rezisten:ta" la presiunea exercitata de artefact. Astfel, eliberata in bun} masura de servitutile confermismului biografic, poezia devine un jurnal al experientei estetice.

*

Exista in scrisul lui Bacovia, in poezie mai ales, doua teme mali: tema confesiunil sl tema comuniunii, Prima relateaza incomplet biografia autorului, a doua se conformeaza pina Ia un punct unor modele de lectura, deci apartine cititorului. Efortul lui Bacovia e indreptat spre sinteza celor doua identitati. Sin t consernnate, tntr-o formula literalii ambigua, datele [urnalului 1;>i ale fictiunii (ale conventiei estetice). A utorul ajunge sa se confunde cu cititorul relativ trrziu cind confesiunea devine lacunara, tinzind catrs absenta, asa cum limbajul se desprinde de

t9

plinurile unui stil pentru a-I releva ca elipsa, In faza de inceput insa, distanta dintre cele doua posturi e clar marcata, privilegiate fiind datele comunicate de catre cititor.

Bacovia este Iascinat de forta generativ.i a scrisului sau, sa delecteaza urrnarind experienta estetica ee s-a substituit unei realitati oarecare. Am tittnp cit dureaza aceasta uimire i!?i subordoncaza conf identa descoperir ii spatiului inconjurator intr-o ipostaza nona, neperisabila, Casele, strazile, parcurile, mahalalele, zilele 1?i serile, anoti.mpurile capata un halo de consistenta, Vede ca, acolo unde realitatea e paupera, poezia seamana abundenta, Aceeas! priveliste a parcuiui in timpul iernii of era ochiului doar doua repere (copacii si corbii) si doua culorl (alb ~i negru). Transpunerea in text face ca, prin simpila alternanta si repetitie, sCI apara 0 imagine dens a, obsesiva.

Descrierea, mai mult decit introspectia sau nararea unor intimplart, permite folosirea strategiilor tehnice, .11 acelor elemen.te care transforma echivalentole simple in creatie t:'i, care pri:n ea, Sf! pot Institui in metafore ale starilor Iauntrice, Pastelurile, atit de numeroase in primele doua volume, sint ipostaze decorative ale starilor sufletesti, Nevroza nil e 0 stare, ci un peisaj : "E tcamna, e fosnet, e sornn ... ! Cop acii , pe strada, ofteaza ; I E tuse, e plinset, e gol ... I Si-i frig, si bureaza. II Amantii, mal bolnavi, mal trlati, I Pe drumuri fae gesturi ciudate - I Tar frunze, de vesnicul somn! Cad grele, udate" (Nervi de toamnii}. La fel, tristetea e 0 realitate auditiva : liCe chiot, ce vaiet in toamna ... ! Si codrul salbatec vuieste ~ I Rasuna-n coclauri tm bucium, I 9i doina mai tainic porneste" (Melancolie}. a asemenea deviere a sensui-ilor tradeaza tendinta de incif'rare a confesiurrii, inci-

50

-

frare realizata la inceput prin proiectia ei in peisaj si urmarirea efectelor, ulterior prin reDunt-area 1a efecte, dar [~i prin punerea cornunicadi sub regim evaziv , chiar de crizii. In 8i ninge (scrisa in 1(05) peisajul hibernal fastuos joaca rolul de contrapunct baroc al alienarii poetu1ui, stare nenumita, trecutii sub tacere :

-5i ninge in ora$ul mare

E noapiea plina de orgH, Jar prin saloane aurU S-aud orchestt e, ;i fanfare.

Femei nocturne, siriqurele La colt de stradii se atill, Desfriu de bere # de vin Prin berarii ,~i ca/enele.

De orbiioare galantare, De diamant, ~i de TUbin ... Si de averi oTa~l~-i plin, $i ninge in oTa~uI mare ...

In Memento (publicata in 1933) solitudinea Ia ceas de iarna nu mal e proiectata pe cadru. Se 'lad reductia la maximum a pcisajului (mentionat In primul vers, unic, al fiecarei strofe) sl limitarea Ia 0 confesiune fracturata :

Pe cind lIinsoarca tiiuiceste ... In ceasul vTemii au biitu; DUreri pe sufletele rnoari e -

Dcsi ... acesiea sint lucruri din trecut !

Pe rind ninsoorca riitiice,~tc, Din nou, iubiri ce-cu dispaTut Trezesc poetH singuralici -

De# ... acestea Stnt lucruri din trecut !

51

Pe dnd ninsoarea ratiice~te ... Ca pe Un tiirm neeunoscut ...

Din nou gindesc cd C$ti Jrumoasif - Desi.; aerstea sfnt luC'mri din trena !

Cele dintii poezii bacoviene apartin in rnajoritate peisagisticii si, semnificativ IlKTL!, pentru volumul de debut nu sint retinute exceptiile, Prozii, Ego, Aiurea, In altar, Epitaf, texte de tinerete care sint tot atitea secvente introspective, vor Ii publicate in volum abia in 1930 (in Cu voL).

_' In poezia bacoviana se distinge 0 miscare centripeta, 0 deplasars din afara catre inuuntru. Proeminen ta exterioarelor, din t1'-0 prima etapa, solicita descriptia, de aici imagismul sl cultnil efectelor, abandonate ulterior.' Pe masura ce se pierde contactul eu ambianta, cuvintul iese din decorativ si contemplativ, pentru a se eonfrunta C'U nuditatea propriilor limite. Volurnul Plumb, eel putin, of era 0 colectie de tablouri care situeaza in prim plan maiestria desavirsita a autorului in Iolosirea unor tehnici consacrate, Performanta stilistica este eel dintii mesaj receptionat, Eoouri ale modelor poetice de la eonfluent a a doua veacuri cunosc 0 impecabila reverberatie intr-un spatiu Iiric perfect amenajat. Aid se disting eel mai bine componentele unei complicate orfevrerii poetice, precum si felul in care textul se apropie si se des parte de precedente ilustre. Se intelege crt demarcatia dintre descriptiv $i confesiv nu este stricUI. sl, chiar atunci cind e Ioarte vizibila, nu coincide perfect cu o delimitare cronologica. Totusi 0 grupare a textelor de tirierete in jurul primer dominunte si a celor mal tirzi] in jurul celeilalte se observa cu usurinta," dar aid trebuie sa fim precauti in stabidirea exacta a virstei lor, sJ. nu confundarn momentul redactartl eu eel al publicarii,

52

.....

Opusa monologului, eel mai adesea precipitat, contorsionat, segmentat de Iapsusuri, descriptia Iasa impresia ca poetul urmareste realizarea unor perforrnante interpretative dupa 0 partl tura mai mult sau mat putin cunoscuta, Exercitiul de 51tH reprezinta 0 tentatie care uneori pare a fi insasi finalitatea creatiei poetice. jmpresille se aduna in jurul unor dorninante cl'Omatice sau sonore, semnificatia generala a textului Iiindu-Ie subordonata. Amurg violet sau Decor au ca obiectiv principal transpunerea mtegrala a unei realitati optice in planul limbajului, Autorul nu Sf! sfieste Ba reduca Ia aceasta unica intentie un demers caruia il atribuim deseori 0 semnificatle mat profunda. Putinele lucruri spuse despre propria-i opera se referil. aproape in inib'egime Ia chestiuni de tehnica, Obsesiile pe care le recunoaste vin din sfera decorativului : ..,In poezie rn-a obsedat totdeauna un subiect de culoare." (24)

Bacovia pare a se angaja in "aventura" creatiei, in prirnul rind ell scopul de a rezolva PI'Dbleme de limbaj. Nu mizeaza prea mult pe ceea ce are de SPUS, experienta interioara i se pare neinteresanta, penibila. Constiinaa artefactului primeaza, Textul incepe 5<1 fie subordonat unui coniinut propriu-zis de la a doua carte incolo, o dovada in aeest sens este prezentaacum !?i nu inainte a secventelor sociale. Citeva din poeziHe foarte timpurii (scrise pina in H)oO) - Aiurea. Tn oitar - dau Ia iveala unele accente de revelt:\, 0 revolta morala in~il. Nici una nu va fi aeceptata in Plumb, ere apar mai tlrziu in volum, Debutul editorial reprezinta 0 colectie de stampe pe care un mestesugar ambitios le of era privirii (nu intr-o sala de muzeu, ci in vitrina unei dugheni de periferie), Poezia intereseaza mai mult ca limbaj decit en lamentatie, ca supapa afectiva, Bacovia a fast un poet fericit Intrucit

travaliul artistic i-a oferit imense satisfactii si tocmai acele satisf'actii depline in care nu incape orgoliul, ci numai dorinta de complicitate si de luciditate, Nu a scris pentru a se destamui, pentru a-si face publics traumele afeetive, ci pentru a se implica cu aceste traume cu tot intr-o ordine prrvilegiata a limbajului.

o eroare care beneficiaza inca de toleranta a aereditat ideea poetului spontan, febril in spovedania rostita intr-un Iirnbaj simplu pina la saracie si, paradoxal, redundanta. Deposedat de Iacultatea de a gindi 0 existonta care, chipuri le, n impingea singura la destainuiri zguduitoare, autorul Piumbului se arata, in destule imprejurari ce-i sint eons aerate, ea un spiri t vag constien t de esenta transfigurativa a Indeletnicirii sale. Bacovia stapineste perfect limbajul l'ji il organizeaza cu 0 precizie :;;i cu un rafinament exceptionale. Mai mult decit atit, aplica formule de imprumut, "retete sigure" pe care le ilustreaza ell 0 stupefianta virtuozitate, conclliind rniraculos 0 simtire abisala, intortocheata, cu expresia eleganta, mult studiata, "fol'malizata" pi.na in pragu] "isteriei" baroce. Spunind ca opera bacoviana este artificioasn, Calinescu i-a definit una din dimensiunile Iundamentale, Iucru mai important poate decit precauta judecata de situare care urmeaza acestei Ioarte exacte observatii, (24)

51

2 ORIZONTURI LlVRE$TI

"Primele iubiri"

Bacovia nu reconstitute, asadar, 0 biografie, ci 0 semnaleaza, Reconstituirea unui esec i se pare un gest da Irnensa inutilrtate, Intimplarile vietii apar exterioare unui eu care, consemnindu-le citeodata eli maxima fidelitate, se detaseaza de eLe I;>i de sine, Literatura, indiferent cui aparl.ine, reprezinta 0 dimensiune existentialfl mult mai autentica decit existenta insasi.

Moment al derizor iului biograflc, ritualul scrieritaduce in efemer ordin ea modelelor stabile. Bacovia este edificat asupra acestui lucru ~i, ca atare, va evoea en maximum de gravitate tot ceea ce tine de creatie, de cuvint. (25) 'I'extul, cartea sint la el obsesii carora Ie consacra un spatiu apreciabil, Tentatiile livresti ale operei nu trebuie sa ne scape ; e yorba de un Iivresc concret (9i nu enciclopedic) strecurat i,ntre faptele vietii, deveni t in cele din urma acaparator. Poeziile, proza in aceeasi masura dezvolta 0 ver itabila "tearie a literaturii'' ca dimensiune existentiala, Lectura ca moment al ceremonieierotice, in Decembrie, de pi Ida, reprezinta punctul culminant al intimitatii amantilor : "Mai spune s-aduca si ceaiul, I $i vino si

tu mai aproape, ~ I Citeste-mi ceva de la po- ' lurt, / $i ninga.; zapada ne-ngrcape", Sau:

55

"Cind cautam / Cuvinte / In dragi dictionare ... / - Amor / - Iubire / - Adorata ... / Ningea, / Sau flo rile se ispraveau' (Studiu). Sensi si Marieta " vorbeau despre ccll1tile aduse si despre alte C;\l·ti ce asteptau la ea, ca pentru 0 mingiiere, cind \'01' fi plictisiti ... " (Dintr-un. text comun}. Imagiuarul czintl l contarnineaza realul : "Amin· dol citisera, in acest timp, toate cartile ce le aveau, si imprumutasera un fel artistic de a trai, din unele romane" (Ibidem). Tocmai acest "fel artistic de a trai" ii ofera lui Bacovia senzatia, fie si instabila, mukt .prea r epede trecatoare, a existentei consistente ~i invulner abile in Iata neantului. Lectura !;>i scrisul ll scot din starea de somnolenta, de Ietargle : 'ICe mai este... c,\rti de noapte / Mai citesc si-mi pare C<1 sunt viu' (1'i1cere).

Confuzia dintre trait sl scris e semnalata cu insistenta : "Sezonul veri] s-a Iinit I De serenadele albastre ... / De reverii ascunse-n astre ... / - Poema care s-a sfirsit" [Meridum}. Sau :

"Tarea iubire / Numai poetica a devenlt" (Toamna in tirg). "Livrescu1" Bacovia vede in biblioteca un timp dilatat, un fel de paradis borgesian : "Iar desprs tine I Mi-am zis I Ca rna dud intr-o lume I Care tine mult, I Ca intr-o camera cu carti' (Antrenare). Pinri ~i in descrierea peisajului foloseste terminologia abstracta ce apartine literarului : "Poetizeaza tuna / Gradina de parfume, -- / Prozaicile hoarde I De-acuma au tacut ... I Prin tainicile umbre, I Strain ca-ntotdeauna, - / Cu plinsul meu pe coarde, / Te-astspt ca si-n trecut" t Serenadii]. Tot astfel, pe cel' tree ,,·corbH lui Tradern", intr-o sala in care este depus un cadavru impozant se aude risul sarcastic a1 lui Poe, Baudelaire si Rolli nat, asa cum revenirea din escapade bahice se face tot sub "tutela" exemplelor literare celebre: "ea Edgar Poe rna reintorc spre casa, I Ori ea

56

Verlaine, topit in b:1utunl" (Sonet). Ritualul mortii din Poemii in oglinc/d include lectura unei poeme decadente, "cadaveric parfumata", Ca "fel artistic de a tnli", scrisul substitute existente, propunind a alta facere a lumii ;

Ciici D-zeu

.""[i-a dat sa srriU Aceste rind uri. Credeam,

Nltmai sii lJrit'€SC i.e public,

,:>i poate.

Din umbra ullei terase, l ntr-o dupii-amiazli Tdcutl1, eu soare,

Va trece 0 pasi1re, Deparie,

Ca prilltr-ltn pnrc ... Ginde!ite-te a(unc~ La fastuosul basm.

(Dupa amiazd calda)

Conditia de cititor delectat imprima autorului 0 eonduita speciala, Intr-un fel, acesta din urrna isi pierde independenta pentru ca se canforrneaza preferintelor celuslalt, situatie ce pune in evidenta un anum it gust si, deci, anumite modele de creatie care satisf'ac acest gust. Mare admlrator al cantilar, poetul va introduce in propria Carte - sau, eel putin, va incerca s-o Iaca --- tocmai ceea ce constitule temeiul admiratici sale. Nefiind prea convins de forta crea[iei sale, mai degrabu umilind-o prin nepasare fit detentie in anonimat, nu va intreprinde multe pe cont propriu, si, ca un veritabil amator, va apela Ia autoritatea celebritatii, chemind-o sa-i of ere acele "invutilturi", acele precepte care iJlitiuzu in tainele creatiei adevarate, E motivul pen tru care, eel putin in primele volume,

57

la Hacovia nu apare tentatia originalitatii, creatia fiind 0 Ilustrare - mascata de cuvenita indivldualizare - a unor directii estetice verificate. Mal mult, autorul Pluinbuiui Iasii impresi a ca pleaca la drum ell ideea de a-si exersa maiestria in interpretarea unor "partituri" poetice, scrlsul fiindu-i a doua vioara, In mare masura, opera bacoviana apare ca 0 suma de variatiurii tara pereche pe teme date. Cea mai substantiala este simbolismul, dar nu singura.

*

Debutul absolutal lui Bacovin nu este simbo list. $i toate releva, pina 1a un punct, imitatia unui model olasicizat Ia acea data (1899) in literatura romana ; Alecsandri, Este, dealtfel, singurul tribut lmsdiat sesizabil platit prinfulu! fedee. Prima strofa si prlmul vel'S din cea de a doua sint, praotic, pastise : ,,:;Ii toate se-ntorc <lin drumul lor, I 9i mindra primavara vine, I Cu scare blind, ell nopti albastre I Fermecatoare si senine, II Dar fara ea, ce suvenir ... " etc. "Mindra prinuioarii", "sow'e blind", "nopti fermeciitoare §i senine" sint formule consacrate de autorul Pastelurilor, extenuate deja la vremea cind Ie preia G. Vasiliu, Versul 6, cu neologismul suoenir este Iarasi un "imprumut" ; Bacovia, mare arnator de neologisme, va evita ulterim" termenul (el mai apare 0 singura data intr-o Nocturnii, din Scintei galbene, insa in pozitie ambigua ; "Un oras, pe vale, - I Suvenir"). Nu vom regasi [lid "mindra primavara", nici "soare blmd", niei "nopti Iermecatoare si seninef : "soare" si "primavani", vocabule rare dealtfel, VOl' fi folosite in general fara epitet. "Noapte" revine in contexte diverse si apare io general fCml calificative, 0 situatie aparte, dar care tine tot de anumite influente, of era un poem narativ (rara form ul (I) din volumul Cu.

58

voL, evorba de Baladii, undeepitetul.Insotltor este fie foarte concret, prin cromatioa violenta (,,0 noapte de sineala.i."), fie subliniat abstract ("noaptea diafana ... ", .,noaptea ideala ... ", arnintind mal degraba de "a:bstractele seninatati" ale lui Macedonski din Noapiea de nuii}. In ciuda aspectului de imitatie, poezla de debut permite totusi a se observa - in a doua strofa - unele tsndintc de autonomic, confirrnate de obsesiile ulterioare, Finalul, romantic prin antiteza ("Muguri au dat pe ram, - zadarnic, 1 In a mea inima e toamna") indica ceea ce va deveni o lpostaza cronlca, si anume declinul vitalului, Iixat pe acel sentiment neslabit al exceptiei nefericite. Se mai irnpune atentlei tristetea coplesitoare, nemotivata de un fapt imediat : "Dar fib'a ea, ce suvenir I Spre gindurl triste rna tndeamna ?" Lacusirii, scrisa cam in aceeasi perioada, eontureaza obsesia aproximativ in aceIasi termeni : "Sint singur, sl rna duce-un gind I Spre locuintele lacustre". La fel se intilnplu in Spre toamnii : "Mil urmareste-un gind I Ce rna indeamna : I - Dispari rnai curind !" sau in Moina: "eu cei dim morminte I Un gind rna deprinde ... ".

Pomenita Balada trimite prin epic, situatii, cadenta solemna si exorbitanta coloristica la Iaimoasele legende ale lui Bolintineanu. Au disparut insa parfumul balcanic si stingacia savuroasa a limbii. Bacovla reface ell mijloace perfectionate atmosfera din Muma lui Stejan. eel Mare: nO noapte de sineala din vremi voievodale ... / Plecase voievodul in lupte blestemate ; I Iar eu pazeam dornnita inehisa in cetate -I 0 noapte de sineala, de epoci triumfale ... II Dormeau adinc, ostenii in noaptea diafana / Cind • eu sarii afara din cortul de matasa - I Vedeam

o semiluna pe zare cum se lasa, I Si , nalucit,

59

crezusern - flamura otomana. II Cu ceata buimaciti:1 fugeam, ac U111 , calare, I Dar boarea noptii clare ne-ntoarse la cetate / $i povestindu-rni visul dornnitei spalmintate, I I-am aratat eu spada tabloul de pe zare, // In alb, dornnita blonda, in noaptea ideala, / De sus, de Ia Iereastra, ca-n vis iesi-n afara, I Scaldata in sineala, ea rise-n noaptea clara ... I 0, cit a ris domnita in noaptea de sineala. .. « NLl baladescul, ci cromatica tare I-a impresionat pe Bacovia care, ori de cite ori are in fata un model puternic expresiv, se simte tentat s3-1 reoonstitule.

Idi1ele tiinemtii stnt "imol'talizate" in roman-

p. Alaturi de ~,)i toate, mai elocventa este poate Eeou. d.e ronwnta unde se vede clar pasiunea timpurie pentru Emineseu (textul a fest scris in 1900, dar tlpal'tt in 1936) : ",<;li vara, cu noptile ei, I S-a dus, si cimpu-i vestejit -/ Te-am asteptat pe linga tei, I Tu, n-al venit !" 0 comparatie cu Pe ZingG. plopii fc1ra sot se impune de la sine, Bacovia schirnbind trecerea eli a~teptarea ~i plopii eu nu mal putin eminescienii tel, (26) Un exernplu notoriu, Ca miine, publicata tirziu, in Co medii in fond (193R), n u-i decit 0 adaptare a faimoasei La steana : "eu steaua care s-a desprins, / Ceo piere-acum in haos - I ° inirna poate s-a stins I Spre vesnicul repaos". Topica eminesciana e flagranta in Sine die (Stante burqheze - 1946) : "Nu trebuie / Sa-t! spui gindurile I Daca regreti / 'I'acute scrisele r'indud". Pe ling!l topica, Bacovia retine si un faimos titlu de 1a Eminescu - Si dacii: ,,$i daca vremea iar intoarce I Nedumeriri in jurul meu, I Un iad, dezgust iml este viata, I Nu este cum a fi mai rau" (text tiparit in 195G). (27) Se observa CUlIn formula eminesciana "lmbraca" 1<1- mentatia radical a, tipic macedonskiana, 1-/i TIll e singura data cirid eei doi mad poeti rivali se

60

intilnesc la Bacovia intr-un acelasi text. Astfel. intr-o poezie in vel'S Iiber, Egipet (1956), evocarea unor evenimente imediate pastreaza aura glorificatoare din cvasiomonima 1 ui Emineseu, stralucirea irnaginilor trimitind Insa clar 18 "ochinI" lui Macedonski : ,,~el'pi cu puteri de magie, / Secrete ale vremurilor, / Civilizatie inspre viitor, ! Eroii Iibertatii z Va apara ... ! Egipet, revarsarea Nil ul u] de aur ... "

Dorrnta de a imita sau, poate, Iulsa memorie il apropie unrleva pe Bacovia de Cosbuc, eel din .lHanw ("Ill vaduri ape repezi curg ! Si vuiet dau in cale / Iar plopi in umcdul amurg / Doinesc eterna jale"). Prima poezie din Comedii in fond incepe astfel : "De mult, de mult cunosc doi plcpi / Ce-mi stau si azi in cale - / Imi place muIt ea &a-i privesc, ! Dar rna cupr in de-o [ale ... " (Regret) Nu poate fi yorba aici de pura intimplare ; sirnpla coincidenta ceuvintelor din rima" ("cale" - "jaie") ar fi fast intr-adevar nesemn ificativa :adauglndu-i-se insa rsperul identic in peisaj, plopul, e limpede ca va fi "vorbit" modelul, fie si incons tient folosit. (28)

Bacovia se exerseaza, asadar, pe modele verificate, obicei care evidentiaz. .... 0 data in plus conlucrarea dintre cstitorul ~i autorul care este, Exercitiul ca atare, studiul prin irnitatie sint, indiscutabil, "probe de Iaborator", asa se explica lntr--un fel si Iaptul ca ,exemplele aduse in discutie sln t publicate cu relativii in tirziere, in orice caz nu in primele doua volume, desi destule au fast concepute intr-o prima perioada, adica in jurul anului 1900. Dezvaluirea lor pr!n editarea tirzie e gestul de recuperare al poatului care a dobindit certitudinea vocatie! si-si poate penmite Sol dea Ia iveala mal tot ce a Iucrat. Eminescu apare intr-o asernenea ordine ea 0

61

influ~nta tirzie, recunoscuta dupa ce au· fast invocati ~i receptati modernl]. Autorul ii mentioneaza pe romantici intr-un Anlllrg din 1936 :

"Cc vremuri atit de Iericrte / Ma-ndearnna, singur, stL stau - I Spre toamna, duioase suspine I Din Eminescu, Haine si Lenau", In confidentele lui Bacovia acestia Ie succed lui Poe, Baudelaire, Verlaine, Rollinat,

in ~i dincolo de simbolism

Relatiile lui Bacovia eu simbolisrnul Irancez sint foarte complicate, de la un anumit punct derutante prirraspectul lor "brutal" si lnef'abil totoduta. Itaportarea la model (la un model ceva mai statornic decit Eminescu, de pilda) vine dinspre lecture. Cititorul impune autorului (neincrezator in sine) ret-eta succesului Ia roodri, E greu de spus dacaautorul Scinieilor galbene este structural un simbolist, opera sa tirzie, atit de concrete si de nepasatoare fata de efecte, lasa sa se intrevada serioase incompatibiIitati, Confidenta austera si univoca (mesajul autoruiui) este marcata de prejudecati estetice (ale cltitorului) oarecum iriadecva te, simbolismul legiferlnd 0 veritabila sofistica a formei, care, paradoxal, se vconformeaza unor norme rigide.

La Iritrebarea : ce este simbolisrnul ? (28) - inevitablla pentru discutia de fata - eel mai semnificativ raspuns 11 cia poate fairnoasa Art poetique a lui Verlaine, din care se retine un aspect contradictoriu : proclamind absoluta libertate a poeziei, autorul contureaza 0 estetica normativa (nu mai putin dogrnatica decrt cea a clasicismului) in care se decreteaza : "Pas 1a Couleur rien que 13 nuance !", "Prends l'clo-

62

quence et tords-lui le cou !", "De. la musique avant toute chose !" etc. CWi Iibertate are peezia in asemeneaconditii e greu de spus,

Cu toate "ereziile" sale, Baeovia se ataseaza tocmai spiritului de disciplina aldoctrinei, sirnbolisrnul fimd - pe Hnga 0 moda seducatoare pe care cititorul 0 impune umilului autor -preceptul, liantul, forma rigida in care poetul toarna datele provenite dintr-un veritabid haas oxistential. Imaginea unei lumi dezmembrate si degradate s-ar fi l'isipit i[mi. cior.nirea de un obstacol €steiizant care sa dornoleasca prln canon efuziunea. Artificiul, departe de a fi 0 phga, un element parazit, Imprirna un tact si un sunet special, de instrument mecanic. Cintecul urrneaza () partitura cunoscuta, la moda, Iiind "programa t" prin altemanta sa van t5. a golurilor si plinuriior "cal'telei~~. Odat.i eu destinderea resorturilor instrumentului, melodia isi pierde ri tmu 1, se deterioreaza. Disciplina formal a 9i artiflciala confers poeziei hieratism si s tralucire nelinisti toare,

Literatura sumbolistilor ~i mai putin simbolisrnul ca atare, U Iost catalizatorul creatiei bacoviene ; altfe! spus s-a manifestat ca 0 substania care declanseaza reactia, f{1I'~1 insa a afecta structure moleculara aeomponentelor. In mai mare masura decit a dorit S~l se confeseze, autorul a urmarit sa dea un an umit model eonf'esiunii, Acesta ar fi pumctul de plecare. Jurnalul segment at si lacunar al unei existente banale, confruntat cu un jurnal de "modii poetica", iata sinteza care a inlesnit una din· cele mai profunda si mai greu imitahile experiente din l irica romaneasoa a secolului X'X, Originalitatea lui Bacovia nu trebuie cautata in transpunerea, in prelucrarea personals a cutarui motiv, ci in adecvaraa unor modele Ia un spatiu de intimitate strieta, proces in care p.:w~ile 191 pastrsaza

63

Individuali tatea, in timp ce intregul, rezultatul conjunctiei se desparte de amiridoua, ca 0 a treia dimensiune, Imitatia, prel uarile, cite exista, indica o perrnanenta nevoie de raportare la un dat obiectiv, la 0 certitudine. Poetul integr eaza intr-un spatiu estetic deja const.ituit o surna de sensuri interioare care scapa, inconsistente la nivel de limbaj.

Preexistenta unui stil, a uno!' form ule poetice, chiar a uno!" sintagrrie confera siguranta ca se poate cornunica ceva. Formele create de arta sint singurele rezistente in fata derizoriului, fapt ce justifica plonjarca anonimulu i Gheorghe Vasilin in Iectura iii scris. Autorul izoleaza adesea aspectele evidente ale modelelor, le subliniaza chiar, dar obtine altceva, cure e numai al s.iu, in momentul in cure Ie ilustreazit Bacovia iii-a recunoscut mentori in simbolismul francez si nu-i rau de v azut cit loc ocupa unul sau altul in versurile sale. In unele situati i constatar-ile sint uimjtoare, dar ele trebuie privite din perspective unei "ficlelitaW' stirnulatoare si utide in dobindlrea unei independente decisive.

Meteoralogia bacoviana are un pred ecesor sigur in Baudelaire. Nevrozele provocate de um anotimp incert, de asemenea, stress-ul ambiantei e acelasi : "Pluviose, irritc centre la vie en tiere, I De son urrie ~\ grands flats verse un froid tenebreux I Aux pales. habitants du voisin cirnetiere I Et la mortalite sur les faubourgs brumeux" (Spleen), spune autorul Partulisurilor artijiciaie, Dintr-un alt Spleen pare a-si dezvolta Bacovia imensa oroare de reulul agresiv :

"Quancl Ie ciel bas et lourd pese comme un couvercle I Sur I'esprit gemlssant en proie <LUX 1 ongs enn uis, I Et que de I'horizon em brassan t tout Ie cercle I 11 nous verse un jour plus triste

64

que Ies nuits ; /1 Quand Ia terre est changes en un caehot humide, / 01'1 l'Espcrance, comme une chauve-souris, I S'en va battant les murs de son aile tirnide / Et se cognant la tete a des plafonds pourris ; I Quand la pluie etalant ses irnmensss trainees I D'uno vaste prison imite les barreaux, I Et qu'un peuple muet d'Infames araignees I Vient tendre ses filets au fond de nos cerveaux- etc. La Bacovia ceru.l [os si greu este de plumb, tar proliferarea umezelil e vazut.i plna Ia consecinte diluviene [Lacusirii], SemniIicativ Iucru, el nu realizeaza - si nici nu-si propune - inzestrarea urituhrl cu ten tacule de animal puternic. Suferinta, moarteu insas! sint 1a poetul francez en un fel de apoteoza negative a vitalitatii, () stare expansiv.i a ei spre lumile Iuceferice, situatie tradusa si de stilul "gros". retoric, "jlam.boyant(l al versurilor.

Viziunea lui Baudelaire descinde din romantism, contrastul dintre demonic si angelic (spleen - ideal, le laiel-la beauie etc.) irnpunind textului 0 simetrie. El e ca oglinda apei care reflecta imaginea divergenta, cu semn schimbat a peisajului. Ascensionalul baudelairian este inabordubil pentru Bacovia, poet al univocului descendent. Unui anumit epicureism existential. caracteristic spiri tului baudelairian, el ii replica prin asceza si sterilitate. Ipostazelor hiperbolice ale biologicului Ie opune starea de atrofiere, de degenerescenta, Agresivitarea rnateriei nu determina proliferari si excrescente "bal'ocet', ctdeteriorari continui, deplasarea implacabila spre vid. Cuptor porneste, indiscutabil, de 1a Une charoqne, evitat Iiind spectacolul naturalist-barco a1 descornpunerii. Mai pudic, Bacovia face Insa 0 observatie mai cruda : iubita nu mal e spectator 1a reprezentatia descompunerii, ei protagonist: "E miros de cadavre, iubito, I Si azi, chiar sinul tau e mai h'isat". In-

63

L

dernnul "Toam.;'i pe covoare parfums tar i, I Adu raze pe .tirie sa le pun" creeaza 0 complicitate definitive Intre eei vii si eei rnorti, ritualu l erotic nefiind altceva decit 0 ipostaza a agoniei. Descriind minutios putrefactia, Baudelaire se distanteaz.i victorias de moarte (semnalind doar prezenta cadavrelor) ; Bacovia i se subordoneaza total. Se in timpla aici 0 indepartare apreciahila de aspectele esentiale ale simbolismului, intre care cazuistica sentimentelor, ambiguitatea prerneditata a atitudinilor existentiale, nuant area lor excesiva dublata de retorica studiata a lirnbajului. Bacovia e mult mai rigid, dezvaluind un dogmatism structural si un consecvent refuz a1 dilemelor.

Verlaine of era destule cadre "baeoviene" indeosebi in pastelul pluvios. In ciclul .tlriettes oubliees (din vodumul Romances sans paroles) gasim uri model care va fi retinut atentia poetului nostru ; "ll pleure dans mon coeur I Comme H pleut sur la ville; I QueUe est cette Iangueur / Qui penetre man coeur? / 0 bruit doux de la pluie I Par terre et sur le toit ! I Pour un coeur qui s'ennuie I 0 le chant de la pluie !" Si, incheie explicit poetul francez : "C'est bien la pire peine I De ne savoir pourquoi I Sans amour et sans haine I Men coeur a tan t de pei ... ne !" 'I'endinta de a face din ploaie un cadruobsesie e comunacelor dol autori, Bacovia fiind mai consecvent in aceasta privinta. Fundamental nebacoviana este insa afirmarea, sublinierea stari i de spirit, ultima strofa din textul verlainian Iiind ceea ce 5-a1' putea numi "lliorala fabulei", Plictisul, aratat cu degetul aid, nu evoca nici el 0 stare caracteristlca lui Bacovia care nu sufera de noul "m.al du dede". ci de un absolut "mal de vie".

66

Poza aristocratica a dezabuzatulu i nu trece la Bacovia, chiar dace! in anumite imprejurari el nu este strain de un anume m.arcisisrn. Ploaia ca element care accelereaza dezagregarea materiei aduce acel insuportabil existential, care e rnult mai radical in suferint;a deci t cochetul spleen. Poetul roman nu are stari sufletesti ambigui, adica acea " .. .la pire peine / De ne savoir pourquoi I Sans amour et sans haine f Mon coeur a tant de peime", Afectivitatea lui se exprima rebel: "Da, ploua cum n-am mai vazuL. I $i grele taU-mgi adormite, / Cum suna sub suri invechite ! / Cum Stina in sufletu-mi rout! if Oh, plinsul talangi; cind ploua ! II $i ce eneryare pe gind! ICe zi primitiva de tina! I 0 bolnava Iata vecina f Racnesto In ploaie 1'izind ... / / Oh, plinsul talangii cind ploua !" (PlQuii).

Bacovia simte celular si, desi e extrem de "itritabil", nu-si ingaduie volute senzoriale car-e sa puna sufer irtta sub semn ul unei complicate regli, Il apropie mai mult de Verlaine acel sentiment al searbadului (30), neconvertit lnsa In stare dilematica, excesiv "nuantata", ca si stilul poetului francez, de fapt. Fairnoasa retorica verlairrUana a caintei cit, mai ales, ereziile simturilor, care porn-esc dintr-un epicureism epuizat, ramin necunoscute, Muzicalitatea arrnoniilor romantioase nu se regaseste decit accidental; autorul Marsului funebru intrebuinteaza acordul forte, retorica disonantei, acustica stridenta, starea de muzica mai. mult decit muzica Insas].

Plictisul autumnal ii of era lui Laforgue (de care poetul romarre deseori apropiat) posibilitatea de a juca dezinvolt cornedia villonesca a limbajului, pe care Bacovia nu 0 ignora. Desi sensibil Ia peni.bil si ridicol, 13 bufoneria tragica, nu-si permite totusi sa persifleze tot timpul.

61

Laforgue iI~i pune tristctea &1 faca tumbe : "Je ferai mes oraisons aux Premieres Neiges ; I Et je crierai au Vent: "n taut aussi, forcat 1" I Et den ne nous allege comme <;a.l/ Avec 13 Neige, tombe une misericorde / D'agonie; on a vu Ies gens au coeur de euil' / En meritant la corde I S'en languir II Mais vrai, s'ecarteler les lobes, jeu de dupe ... I Hien, partout, des saisons et des arts et des dieux, I Ne vaut deux sou.", de [upe, I Deux sous d'yeux. II Done, petiae, deux SOilS de jupe en oeillet tiede, I Et deux sous de regards, et tout ee qui s'en suit... I Car il n'est qu'un remede I A I'enrrui" (Petites miseres d'octobre}. Peisajul ftizie, ell apusurf de scare fastuoase, insertiile unei muzlcinevrotice, spatiile inchise preexists la poetul franeez, dar ele sint prinse Intr-o singuru imagine: "Tout, pays age affligc de tuberculose, I Baullonne de glacons au rire des ecluses, / Et la bise soufflant de se pecore emphase / Sur le solei! qui s'agonise I En fichue braise ... II Or, maint vent d'arpeger par bemols et par diezes, I Tantot en plainte d'un nerf qui se cicatrise, I Soudain en bafouillement Iol a court de phrase, I Et puis en sourdine de ruse I Aux partes closes" (Solutions d'automne}. In schimb, Baeovia detaliaza obsesiv fiecare element a1 decorului, il "incerc1.lie~te", il inserlaza, preferind sintezei cumulul, Starea de Iritabilitate [oviala pusa pe bravada si joe sint ipostaze tipice pentru Lafargue, accident ale pentru poetul nostru. Bineinteles, exceptiile intaresc regula, ele marcind nu atit influente, cit coincidente :

ToamniL. iar sunt copil, Prezen/a mea am pierdut-o ..• ,5i iar dejHea.zd, umil,

r.lizeria uitatd de eei ce au cunoscut-o. Inima, greu, se izbe.~te-n bizare cadente ... O/tica, toamna ~i zdrente ...

68

--

Despre asta nIL, despre aceea nu, Frunze Za vint •.•

Hohlt,

.';it eu am fost pc l)amill t, Dar unde-ai fast tu ...

Sunt iar in OTwjltl enorrn.

De eei ce se sting, nimeni nu regreti1 ... Dorm ...

Tuarnl1ii... "i amuTguri de .fale Patcazii CIt 0 spaimii t:ioletii. Oglinzile pub lice, murale.

Adio, t'i.~ul s-ascunde ... [nainte :' Iruipoi ? Oriullde ...

(Nervi de toarnna)

Lui Bacovia ii lipseste un lucru esential : tineretea lui Lafargue. Spititul contestatar ironic ~i debordant este inlocuit cu Iamentatia stoler!. Unul descrie festinul din urma al condarnnatului care se preda eu greu sfidind absurdul, celalalt e muribundul care agonizeaza indelung, topindu-se cu lncetul.

o paralela cu RoUinat poate oferi una din chelle relatiilor speciale dintre poetul roman si sirnbolismul francez. Les Nenroses esto sin guru I volum care a produs impresie (nici Dans les Brandes, nici La Nature,care l!;ii au obirsia intr-un buoolism stil secolul al XVIII-lea, n LI par a-I fi interesat). Funebrul ostentativ al viziunilor i-a oferit lui Bacovia Imaginea unui teritoriu liric tentant. Indeosebi ciclul macabru Les Spectres trimite ecouri clare sugerind chiar unele laitmotive. Spre exemplu, dupa ce descae sofisticata operatie de im b.ilsiimare a unui cuduvru de femeie tin[Il'{l, Rollinat adauga :

69

"Puis, dans un paroxysme intense de nevroses I Pesantes comme un plomb fatal, I Hagard, je t'etendis sur un long tas de roses! Dans une biere de crista 1" (La morte embaumee). La Bacovia regasien "plomb fatal" (eel mai identificabil), apoi "une biere de oristal", in raclele de sticla din Panorama. Analogii se pot face intre "[e t'etendis sur un long tas de roses" I?i Poenili in oqlindii : ,,$i pe masa parasWi - alba marmura sculptata - ! In vastmintele-mi funebre, / 1\1;1 intind ca .<;>i un mort,! Peste mine punind roze, flori pallte.-ntrrziate ... " etc. Rollinat mal spune : "J'enveloppai le corps d'un suaire de gaze, I Je denouai ses longs cheveux,! Et tombant it genoux je passai de l'extase I Au delire atroce et nerveux", ceea ce face si Bacovia in Finis: "Cadavrul impozarrt pe catafalcul falnie,! Sub gaza de argint visa in vasta salk .. ! r ... ] 0, simturlle-mi toate so enervau fantastic. .. I Dar in lugubrul salii pufneau in ris sarcastic z $i Poe, si Baudelaire si Rollinat". Pomenirea celor trei poeti vazuti in atitudini dispretuitoare poate echivala eu recunoasterea "delietului(( de mimare, Risul 101' sanctioneazft stingacia imitatiei. Bacovia olin se sfieste sa-si dea in vbleag idolii lecturilor deveni te sursa de inspiratie pentru opera. Constiirita mimesis-ului nu incomodeaza creatia propriu-zisa care, dintr-o modestie patologica aproape, nu-si perrnite, eel putin in iritontie, luxul originalitatii absolute.

L'Amante macabre a lui Rollinat ocazioneazi't manifestarea celor mai elocvente dovezi de fidelitate, aducind in poezie un personaj-simbol: clavir'ista, lansat de Neorozii ("Af31>[t ninge prapadind, ! Iubita cinta la clavir" etc.), dar mai ell seama de Murs [unebru, Simili tudinile flagrante dintre cele doua texte au fost sernna-

70

I

--

late de AI. Piru, inca din ID3D. (31)E blne sa insistam asupra paralelei dintre cei doi, extrem de instructive atit 1a nivelul ansamblului, cit si a1 detaliilor. Pentru 0 comparatio rcvelatorie, o versiune (prescurtata) a textului francez se irnpune :

E1Ze etait touie nue a,\,l'ise (w c1atJecin ;

Et tandis qu'att dehors hu1'1aient Ies vents farouches Et que Minuit fionnait comme un vague tocsin,

Ses doigts caclavc!rcux !'oltigeaicnt sur les touches.

Ma spectrale aderee, atteinte lJar Ia mort, Jouait done devant moi, lit'ide et violette,

Et ses cheveux si longs, plus noirs que le remords, Hetombaient mol1ement sur son virant squelette.

Et tandis que ce chant de I(! fatalUri Jetait sa melodie horrible et captivanie, Le piano geignait avec tant d'riprete,

Qu'en eccmtant, Chopin, €llt fremi d'epouvante.

Et qu arul son coeur sent it son dernier battement, EHe vint se c0ucher dans les planches funebres ; Et la veilleuse aiors s'eteignit brusquement,

Et [e restai plonge dans de lourdes tenebres.

Pu,i8 enl,crtigine jusqu,'a derenir fou,

Croyant avoir de.~ Salons qui gambadaient en cercle, J'entendis un bruit mat sUiri d'un hoquet mou:

Elle (n'ait rendu I'ame en mettant son couvercle I

Et demiis chaque nuit, - 0 cruel cauchemar " - Quand jc grince d'horreur, plus desole qui E~ectrf.', Dans Z'ombre, je revois la morte au nez camard, Qui m'envoie un baiser avec sa main de spectre.

71

I

Pina Ia un punct, Bacovia prelucreaza ldeea rol linatiana, Iiind origirial indeosebi in ce privesta numarul personajelor (unul in Linmant» macabre, doua in Mar$ [unebru]. Pentru un text liric asemenea "contribu~ii", 5111t, totusi, lipsite de importanta, Ultirnele doua strofe din textul Irancez tree la Bacovia ell acele modificari ingaduite de 0 traducere hbera :

Tirziu, murea claviml lUng gemfnd ; LU]Jimt Jilcliile in agrmie ...

• ~i-ncet se-ntinse-o noo pte de 1.'ecie,

.';;I-n urmii, grell, un corp am aLLzit cazind.

Vai, de-atunci im! l)Qre lumen $i mal t)'istii, Viata-i melodie Junerara ...

.';;i nu mal uit nebuna /iiutarii - Si transjigurata, irisia c1a1.'iristi1.

Faptul ca, de pilda, Chopineste compozitorul mentionat de ambele texte e 0 "coinciden1;ii'( acceptabila, in schimb, preluarea imaginii corpului greu care cade in intuneric deposedeaza poezia bacoviana de paternitatea irnaginii forte a poemului.

Mar~ [unebrii ofera 0 damonstratle a modulul in care se inspira Bacovia, demonstratie care Ii situcaza 0 buna parte din creatie sub semnul reconstituirii a doua universut-i complemcntare : autobiograficulsi Iivrescul, Prin Rollinat se dovedeste consistenta celui de ail doilea. Agatha Gr-i-gores,cu-Bacovia semnaleaza doar contributia primului ; Mar$ [unebru. se leagil de vizionarea la Iasi a unui spectacol cu Hamlet (vezi nota 11) ceea ce este, de Iapt, tot 0 experienta culturalh'i asirnrlata unei intimplari de viata carecare.

In stilul de adaptare (si de adoptare) a unor texte din RoUinat, stil 81 abrevlerii in prirnul rind, distingem dominanta expresiva originala,

72

---

care accepts forme consacrate pentru a Ie detorma. Nu este exclus ca Ballade de I'orc-en-ciei sA fi declansat AmuTg antic. Ambele stnt scrise in trei tlmpi (eu un envoi la Rollinat), fiecare strafa sflrslndu-se prin enumerarea culorllor, Autorul Neurozelor vede un peisaj campestru vwgilian, al carui spatlu necesita 0 descriptie mai ampla, in vreme ce Bacovia lIstlinge" totuI, elaborind un cadru elegant ell volume mai ri,guroase, Citez pentru comparatie cite 0 strofa. Rollinat: "La vegetation, Ies marais et Ie soli Ont fini d'eponger Ies Iarmes de la pluie ;L'insecte reparait, l'oiseau reprend son vol I Vers l'arbre echevele que le zephyr essuie, I Et I'horizon Iointain perd sa couleur de suie.1 Lors, void qu'enjambant tout Ie coteau rouille, I hisant l'etang mome et le roc ennuye, I S'arrondit au milieu d'un clair-obscur etrange / Le grand fer it cheval du firmament mouille, / Bleu, rouge, indigo, vert, violet, [aune, orange". Baeovia : "Havuzul din dosul palatului mort I Mai arunca, mai ploua, mai pllnge - / $i stropii cazind, in amurg, iau culori : I De sineala, de aUr,de singe". Reducerea la scara nu este 0 simpIA operatie de miniaturizare, ci una de regindire a spatiulu! fizic ~i poetic. Ideea cromatidi deseompuse introduce, in cele din urma, oasemanare, daca nu intimplAtoare, orieum neesen,fialA, care ii impinge pe cei doi poett in spalii divergente, punctul de contact, de care se desprmde apot fiecare, nefilnd decit un pretext, 0 premisa strict formalA. Aceasta situatie sintetizeaza perfect natura dependentei lui Bacovia de slmbollstli ~i decadentii francezi : 0 complicitate ratiflcata printr-un tratat deloc secret, una din "obligatH" fiind tradarea spiritului printr-o caligrafie asemanatoare a literei.

. Nevroticul, sepulcralul, satanicul Rollinat Isi poarta masca damnatiunil intr-o lume deosebi-

73

ta de rea a lui Bacovle, 0 lume a eavourtlor ~i mortilor, dar si a Luxurilor ~i Refugiilor (sin t ciduri din Les Neuroses], deci 0 lume daca nu a alternativelor, totusi a iluztilor. IndArMul ma~tii se anA un chip nestatornic. Cine citeste Dans les Brandes cunoaste un Rollinat extatie aproape. El preamareste eu ernfaza un idilism ~i 0 natura care inca din secolul trecut erau simtite ca paradlsuri pierdute. Frumusetile rustiee slnt la mare pret, gustul poetului care VOl'beste des-pre "femeia speetrala" e cit se poate de sanatos, aMtat chiar de farmecele bine hranite, De pilda, 0 brlnzareasa tinara e 0 fecioara-gigant (in genul celei visate ~i de Baudelaire), 0 Gargamelle care, purtindu-si tlneretea debordanta printre putregaiurile :;;i viermU aleselor sale preparate, emana prospetime $i 0 00- losala dorinta de viata. Astfel de aparitil tradeaza 0 senzualitate aprinsa ~i 0 sexualitate puternica. Cadavrele, speotrele, amantele vampirice sint eclipsate de superbia nurflor virginali, bineinteles £lJtit de putin metafizid. In legatura cu La Vendeuse de frornage, unul din admiratorfi lui Rollinat, Barbey d'Aurevilly, s-a pronuntat malitios, sanctionind ceea ce el considera a fi inconsecversta in viziune, regretind ca brinza n-a fost lasata lui ... 201a. (32) Intr-adevar, exista 1a Rollinat un naturalism pronuntat care degaja 0 aviditate sexuala nestapinita. Aceasta ~i cauta forme de manifestare aberante, care trimit mal mult la obsesifle orgiace aile lui Sade decit la desfriul sofistlcat ail decadentilor. Teroarea macabrului aotioneaza ca un excutant, Locvace, "gr.asa" in descriptie, poezia lui Rollin-at este locul de intilnire a vlziunil naturaliste eu 0 doctrine estetica ce-~i propune, mal mult decit altele, explorarea lnefabilului. (33)

74

.....

Bacovia vede 0 lume in regresiune, nu In ex:pansiuIlIe. Exacerbarea pasiunilor vitaliste Ii este straina, afara doar de reactia curioasa in fata dansului : "Lunecau baletistele albe ... I Tainic trezind complexul organic -I Albe, stirnind instinctul satanic, 1 Lunecau ba:letistele albe", (34) Tocmai 0 anumita pudoare ~i "castitate" a instinctului il fac pe poet sa vorbeasca de=pre trezirea "romplexul ui organic", pus sub semnul malcficului, al pacatelor diabolice. Secventele naturaliste sint de Iuat in seama, dar trebuie de observat ca ele poarta marca insuficientelor ~i a maladivului (asa cum nu se intimpla la virihd Rolliriat) :

Ea crede c-ag Ii otacat ... Si dnd 0 slirut se terne,

Dar sclavd pllicerii, ca geme $i cere un lung sarutat.

Pe urmii, cind spasmul a dispiirut. Igi udii-n parium 0 batistii -

o pune pe gura, gi tri.~ti1

Ea gterge Un ftizic sdrut.

(lgicna)

Mal spune Bacovia : "Amorul, hides ca un satir,1 Copil degenerat -I Invinetit, transfigurat,1 len, a murit in deHr" [Prozii]. Se remarca extrema concizie a aeestor descriptii, maniera directa de a surprinde conditia mizera a existentei recluse 1a un biologic precar, ale carul aete sint pe cit de sordide, pe atit de rid icol e. Stilul de superproduotie din reprezentarile naturaliste rollinatiene (stil care determine, Intre altele, suprasolidtarea aparentelor, suplinirea prcfunzimid prin stralucire, parazitismul verbal, speetaculosul fadl si atitea alte metehne care confera autorului Neurozelor aureola unui de-

savlrsit minor) nu se repeta la Bacovia, ceea ce face ca motive fundamentale comune sA fie greu recunoscute.

Se pare insa C<.1. legatura care depaseste stadiul unor contaminari superficiale !}i pe spatil neinsemnate e realizata cu Georges Rodenbach, mai ales eel din volumul Les Vies encloses, praetic un poem amplu impariit in sapte clnturl !?i un epilog. (35) In primul rind, sentimentul recluziunii, chiar in spatitle asa-zis exterioare constituie, ea si la Bacovia, starea de spirit fundamentala. Se adauga 0 serie de motive cornune,~i nu oarecare, cl dintre aoelea ce organizeazii decisiv perspectiva liriea. Astfel, Rodenbach realizeaza 0 suita de variatl-mi speetaculoase, de un rafinament lncarcat, pe tema oglinzli $i a ferestrei, supra.fete vitroase, reflectorizante, care decupeaza ambianta intr-o imagine echivalenta, nu insa Identica. "Decalques cepalis, mirages incoroplets", cum spune Rodenbach,

Ogllnda e oehiul singuratatH in interior: "On se paursuit soi-meme, on se cherche, on se perd / Dans le recul, dans la profondeur, de 1a glace"; e un martor al solitudinii, oe se regaseste la Bacovia : ,,- Oda1e, plina de eoouri.v Cind plinsu-ncepe sa rna prinda,l Stau triste negrele tablouri -/ Faclia tremura-n oglinda" (Singur). Motivul oglinzii ca detaUu constant a1 interioarelor trece ~i in proza : "Cu un pas arnetit ea se retrase in camera ei, unde se vazu in cristalul oglinzii, cea mai frumoasa, dar obosita" (Dintr-un text comun). Exemplele se pot Inmulti, in prim plan situtndu-se renumita Poemii. in oglindCi unde ceremoniile thanatice - ,.,Agonia violeta, / Catafaleul, / .c;3i gradina cangrenata" - slnt vazute "In oglinda larg-ovala incadrata in argilllt..." Geammile lucitoare, aprinse de erepuscul, oglinzile care prlvesc in afara ("Le soir

7tl

quotidien descend I Duns les vitres qu'il decompose; 1/ On y voit s'evanouissant I Cornme un eneens sur une rose") sint la Rodenbach, I1Pleines de cendre", asa cum la Bacovia fereastra "e-<l poema de plumb !1i de sclntei" (Dialog de iarnii}.

Prezenta fLgurilor pale, maladive in cadrul Ierestrei (la al caret motiv voi reveni in capitolul consaerat spatiului) e de natura sa scoata simllitudinfle eelor doi poet! de sub rezerva 00- incidentei. Chipurile "histerizatelor fecioare pale" sint descrise cu lux de amiinunte in Les Vies encloses: "Charme etrange des teints ou la chlorose neige 1 I Visages vraiment tres pales pour etre heureux, I Qui font un peu rever it des lys dans un piege, / Tout blemes, sauf leurs yeux spacleux et fievreux / BrOlant de l'air dont s'inaugure une bougie. I a vierges! Leur croissance est un triomphe ardu; I Elles parlent; etc'est, il se semble, une elegie I [ ... J Cal' leur voix est de Ia couleur de leur figure. / Quelque chose de doux pourtant les transfigure ; I Pales comme la lune, elles ontson halo 1" Starile depresive ~i ambianta lor sint anticipate de Rodenbach astfel: "Le del est gris ; mon Ilme est grise; I Elle se sent toute deprise, I Elle se sent un parloir nu : I Car Ie soir, ce soir, m'est venu I Comme un commencement de crise",

Fondul de vacarm l;Ii de muzica patrunde ~i prin ferestrele lui Rodenbach, foarte exact in a defini sunetele, partiturile &i instrumentele a caror rezonanta se arnplifica dureros in interior : "Par rna fenetre ouverte, une musique arrive I Qui traverse l'espace et les crepes du soir ; I C'est un acordeon, au loin, a la derive. I [ ... J J'eooute ; la musique image l'horizon : I Ch()('!S, titillations; froides gouttes de son I Qui se figent en stalactites dans leur chute; I Grains envoles

77

,.

d'un vieux rosaire de couvent : J Musique en reve ! Et comme elle se repercute I" Dar poate cea mai pregnanta cornplicitate e data de motivul apei ea stare univoca a materiel, ea mediu limitativ. "Locuillltele lacustre" ale lui Rodenbach sint superbe acvarii : "Mon arne est devenu aquatique et Iunaire : I Elle est toute fraicheur, elle est toute clarete, I Et je vis cornme rnon arne evait ete / De la Iune et l'eau qu'on aurait mis sous verre",

Baeovia la distanta cuvenita de acel spirit moralist care transforrna un element sau altul in obiect de conternplatie savanta, transcris Cll virtuozitate. Pune in functnine mecanismul complicat al unor contrageri descriptive, al conotatiilor care de C3l'8 mai subtile !?i mai tieluHe. Insa nu se poate ca ideea sensibilizarii rnateriei din pricina apei sa nu-l fi retinut aterstia la pcetul belgian, idee ce se incruciseaza cu cea a prezentarii minutioase a simptornelor nevrotice, ale maladivului, in general: "La pauvre chair sans force est une eau sensitive [s.n.] / Qu'accapare un filet frele qu'on ne voit pas, / Mais dont Ie remuement fait se crisper l'eau vive. / Les nerfs : soudainte de crise et branle-bas r / Ou lente manigance, hostilite surnoise, / Par exemple de queleque aralgnee en un coin, I Une chose qui est tres vaguement cherche noise, I Puis s'enhardit en nous, s'aventure plus loin, I Fait mal, se tache, mord, glisse, s'accrott, pullule I Et court en nous commedans l'herbe des fourmis / On va comma poison vo1atil et qui brule. I Supplices compliques que Ies nerfs ont transmis !" $j 1a Bacovia apa evoca un mediu agonic, un mediu al iritari! excesive, care premerge procesului de definltiva mortificare. Sint deci, 1a cei doi poeti, itlnerarii care se Intretaie, laitmotive camune certe, ceea ce sugereaza mai mult declt 0 simpla intilnire de preferinte. E

78

I

lim pede ea Baoovia avea aceste itinerarH in el, iar dupa lectura lui Rodenbach unele din ele vor fi fost recunoscute, aLtele inse pur ~i simplu descoperite.

Sicnilitudinea de stari de spirit ~i de sirnboluri fae apropierea de Rodenbach cea mai flagranta si, in acelasi timp, releva modul eel mai decis de evitare a irnitatiei la nivelul superficiilor, asa cum nu se Intlmpla intotdeauna in reIatiile eu Rollinat, de pilda, Apa, rnuzica, oglinda, fereastra, ftizia, nevroza devin coord onate similare intr-un alt univers ale carui eonstructie, structura si semnificatie nu refac modele. Bacovia imprumuta "material" pe care il foloseste in "operatii" Iirice fara echivalent. El are 0 fantezie prin oxcelenta Iivresca si se hraneste din lumea Iectunilor sale mal mult chiar decit din aceea atit de Iimitata a existentei. Rollinat ii sugereaza citeva solutii epice si 0 tipologie (a nevroticului necroman) , in timp ce Rodenbach, mai puternic, apt de a fi un veritabil model, ii of era citeva motive. La 0 prima vedere s-ar parea Cd e foarte mult. Cantitativ .!}i ca expresivitate in sine motivele nu sint de neglijato Bacovia nu le preluereaza propriu-zis, ci pastrindu-le intaota individualitatea Ie plaseaza Intr-o retea eu un desen al semnificatiilor de nerecuncscut.

In Plumb ~i Sciniei gal bene, intr-o oarecare masura In Cu. noi se distinge 0 perfect asimilata tehnica pamasiana, Lucrul nu trebuie sa surprinda intrucit e urmarea fireasca a unei atitudini consecvente de dorninare, de disciplinare severa a limbajului. In plus, proeminenta formelor dure, iruiepenite retine eu deosebire ochiul poetului. Nu exssta influente ce pot fi nominalizate, dar mentalltatea parnasienilor, potrivit careia neglijente1e, irnprovizatiile ori capriciile

19

spontaneltatll sint incompatibile ell discursul liric, e impartal'lit.a. Mai mult, exercitiile cromatice din Alb ~i Negru se apropie de tentatla funambulesea a parnasienllor, aducind in prim plan satisfactia exercitiului de virtuozitate. Bacovia nu risipeste niciodata cuvmtele, pentru ca vede in ele 0 "matelie prima" limitata, Intraneaza 0 disciplina de zgircit pentru care dedezordinea e sinonima eu risipa. Amurg antic, Poetrui in oglinda, Singur ("Pomp, cad stele albe de cristal..."), Noapte, Pantojtt, Note de toamna irnprirna unei poezii de obicel Intunecata, moho riM 0 netagaduita solemnltate lli un fast care trimite la stidul belle epoque :

Se-ntind bUlevarde-n noapte de varll. Pe aburi electricd lumina -

La ganl zVlcnqte (I ma~in4

$i-n gol, tresar signa Ie de gard.

Pe cer de safir, comori de avart .• Tacerea in gol vibreaza CU Z'v(ln - Ora~ul, cu-ncetul, pare-un salon - Acuma, in somn, tresar fete mari.

(Noapte)

Rafinamentul lui Baoovia se verificA In modul de selectie a detaliilor apantinind unei lumi a forme-lor hieratice l'li agresive, ceea ce vine sa sublin1eze Implacabila invazle a mineralului. Prelucrarea artizanala reprezinta singurul gest de dominare, efemer, desigur, pe care si-I poate penni te artis tul.

Pretuirea arMata hil Macedonski se leagfl. tocmai de ideea parnaslana a perfeetiunii reci si are, dineolo de firestile ratiuni sentimentale determinate de debutul in "Literatorul", motive estetice serioase. 0 supralicitare a imagismului stralucitor poate fi identifieata in versurile de inceput, dare greu de stabilit unde transpar 00-

80

\

incidente. Feeria orasului noctum pastreaza lumlniscente din Poema rondelurilor ; Bacovia vede "noaptea plina de orgii", "saloane aurii", "orbitoare galantare", "diamant si rubin", "cer de safir", "cupeuri de cristal", "valma!jug millonar", "pantofi de aur", "potop de lumina", "nopti de baluri" etc. Autorul Scinteilor galbene prefers sa figureze, efemer, printre epigoni! lui Eminescu, acceptind aparente mai distante lata de autorul Florilor sacre. Ion Negoitescu stabileste urrnatoarea relatie : "Deschizind .'?i lui Bacovia ca intregii poezii contemporane, poarta rnodernismului, Maeedonski si-a pus nu numai amprenta uneltelor sale noi, rafinate, dar ~i aceea a curioasef sale personalitati, a refuzului atit de strident fata de lumea reala. Pe cind Insa el s-a retras la umbra unor rnori de vint a caror fantasma era ,trufa~a, urmasul sau, neurastenizat !ii sa rae in fantezie, a dizut in tr-o dezolarede mlastina, intr-o sugrumare de fobii care-l teriflau", (36)

In recenzia publicata la Flori sacre, (37) Bacovia da Intr-un fel in vileag afinitati elective. Astfel, vorbeste despre "aeela~i superb poet, de ° eleganta suava, unita eu ° putere masiva de marmora si bronz", subliniind, dupa cum se vede, tocmai aeele aspecte ce pot fi asimilate parnasianismului. Bacovia pretuieste si intr-un fel continua revolta socials a Inaintasului sau si, semnificativ lucru, vorbeste despre "un dar de dues spre orizontul de viIS", sentiment care sustine propriHe utopii : "Filosofia vietii mi-a zis : I Undeva este, eu mult mai departe ... / Atitea si-atitea ... lasa ! / Visezi ca din carte 1" (Requiem). Citeaza. din Macedonski Cintecul ploaiei, a carui tristete 0 vede asociata cu "zbudUlnUI vietH":

"Ploua, ploua ... I Ploua cit poate sa ploua, I Cu

81

1

ploaia ce cadc m-apasa I Durerea cea veche, cea noua ... I Afara e trist ca si-n casa ... / Ploua, ploua- etc. In Plumb cltim : " Ploua , ploua, ploua, / Vreme de betie - / $i s-asculti pustiul, I Ce melancolle l / Ploua, ploua, ploua ... " (Rar}. Cintecul ploaiei ji era cunoscuta eu mult lnainte de aparitia Florilor socre, prin "Liga 01'todoxa" (suplimentul literal' din 20 octombrie 1896) unde a fast pentru prima oara tiparita. He-plica din Rar a aparut in 1906 (in .. Lilga conservatoare"). Poemul macedonskian este considerat primul text care introduce in literatura 1'omana aUt de simbolistul motiv al ploii, (38) ceea ce, intre altele, face ca Bacovia sa nu 1'amina indatorat numai parnasianului Macedonski.

Discipolul va fi intotdeauna "deschis" magistrului, atitudine care nu Iasa lac tnsa maniIestarilor epigonice. Lirlsmul bacovian cautil un sens nou de patrundere in tainele lumii, indreptat spre antipozii ascensiunii macedonskiene. Dealtfel, aceasta sltuatie caracterizeazs in Intregirne raporturile lui Baoovia cu modelele sale. Asemanari multiple, care merg pin a la pastisa slnt total nesemnificative at unci cind paralela depaseste regimul aparentei, Daca in relalia cu unul sau altul dintre sirnbolisti, sinlili'tudinile tin ell precadere de tributul unor motive 1a moda (moda veche deja) ~i, totodata, unei mode stilistice, confruntarea eu simbolismul, altfel spus cu structurile unei estetici destul de r igide, dezvaluie, am vazut, 0 retea de date complicate ~i contradictorii.

Iata, in acest sens, citeva concluzii :

Lectura (din simbolisti si ceilalti) joaca rolul unei initieri intr-o realitate eoerenta - arta -care permite punerea sub control a incertitudinidor si haosului fizic. Mai exact spus, spi-

,

ritul estetizant al orlentarilor poetice de la sfirsitul secolului trecurt este extrem de convenabil intruclt impune 0 anumita rilgoare investigatiei, o dlsciplineaza. Bacovia nu-si propune sa dea 0 versiune orlginala a sirnbolismului. Ii este straina ideea sustinerii unei orientari literare (asa cum se intimpla eu Macedonski), dar se foloseste de ea. M. Petroveanu i-a delimitat coreet pozitia : "eu vlziunea existentiala [ ... ] Bacovia va iesi dintre bornele curentului in a carui schema detine postul singular al adeptului eel mai ortodox si eel mai eretic, Performanta realizata indeosebi prin radicalismul sau, prin consecventa «rnaniaca», dar de 0 organicitate absoluta, eu care a trait nolle eonventii artistice, impingtndu-le pina 1a ultimele consecinte, ~i abia in aldoilea rind prin infuzia de elemente eterogene, introdusa in corpul simbolismului. (Este ~i motivul datorita caruia Bacovia a epuizat, pe 0 latura fundamentala, virtu~i[e creatoare ale acestuia)", (39)

In fapt, strain de ambitiils Innolrii, poetul va depasi stadiul unui conformism necesar prin epuizarea formelor ee-l atesta, facind, in fine, saltul intr-un spatiu lingvistic rarefiat care nici nu confirma, nici nu contesta punctul de plecare, indreptindu-se spre limitele dinspre tacereo Bacovia pare a se sincroniza cu simbolismul pentru a-l conduce catre criza, catre decadentao "Cooperarea" merge pe muchie de cutit. Autorul Mar~ului [unebru preia din partituri le simbolisfilor motive ~i Iini] melodice Intregi, Ie pune sub "cheie" noua, intr-un nou sistem tonal, permitjnd identificarea lor I?i totodata instrainarea lor definitiva de obirsie. Vio1etul bacovian, de pilda, culoare emblematica a simbolismului este indiscutabil o "pasti'la", dar, investit eu un paroxism neobisnuit al reprezentarii, devine lumina sa-

83

'lUI tt f[4,J~

-:',.

--

vanta proiectata, culoarea insa~i a lumii, care a trecut din vazduh in obiecte, pina Ia celula. Fereastra lui Rodenbach, cadru care scoate in evldenta chipurHe ginditoare, filtru al Iuminil care permite efecte de clar-obscur, in Iine.oglinda incendiata de cerul crepuscular, [oaca ·~i Ia Baeovia unul sau altul din aceste roluri, roluri secundare Insa, Intrucit semnlficaria prima: a motlvului este aceea de spatiu de separa1ie fer~ rna dintre exterior si interior, limita transparenta care permite un contact illuzoriu, strict vizual intre cele doua amblante, sub1iniata fii.nd astfel neta lor delimitare, Bacovia lucreaza tn alta baza numerica, apreciaza distantele cu un alt sistem de masuratori, citeste temperatura luerurilor cu un terrnometru care utillzeaza 0 alta scara. Autorul Plumbului face din decalc un procedeu eurent si paradoxal de negare a modelu1ui. Atitudinea marcheaza 0 exceptionaIS. consecventa pe linia reproducerli, a calehlerii unei realitati estetice, asa cum este calchiata una biografica, La incidenta acestor doua lmltatii s-a nascut 0 opera absolut singulara. Voi Incerca in cele ce urmeaza 0 ilustrare a acestor afirmatii.

'-1 .

APROFUNDAREA CANOANELOR

Variatiuni pe teme date

Bacovia Izoleaza eiteva din obsesiile poeziei simboliste si porneste sa Ie ilustreze ; eromatica, acustiea, pina Ia un punct strategia corespondentelor; primenirea vocabularului cu terrneni neologlci etc. devin teme de studiu poetic, alcatuind ceea ce am putea numi motioele exogene ale operei sale. Poate mai mult decrr comparatia eu unul ori eu altul dintre Inalntasit sau contemporanii "afUiati" simbolismului, modul de tratare a aeestor motive da imaginea clam a rela~ii1or dinzre individualitatea bacoviana ~i "presi'Unea" modelului,

*

Cromatlea nu are un statut de figurant. ci de protagonist. Albul, negrul, violetul, rosul lli ga1benul (culorile preponderente) i~i impart mal toata poezia, Subiect de studiu, de exercitiu sint numai prhnele patru, fiee-are figurlnd 0 realitate totalrtara, un univers reconstituit cu. rninujie. Albul eontureaza reveria !1i infinltul ei : »Salonul alb visa cu roze albe -/ Un vals de voaluri rube / Spatiu infinit, de 0 tristeta armonioasiL." Violetul e 0 baie crepusculara : "Multimea toata pare violeta, / Orasul tot e violet" (Amurg violet). Negrul deelanseaza 0 invazle

8S

distrugatoare, iar poezia cu acelasi nume propune, de asemenea, un studiu de virtuozitate :

"Carbonizate flori, nolan de negru ... / Sicrie negre, arse, de metal, / Vestminte funerare de mengal, I Negru profund, nolan de negru ... II Vibrau scintei de vis". noian de negru ; I Carbonizat, arnorul fumega -/ Parfum de pene arse, ~i ploua ... I Negru, numai nolan de negru ... " Ro§ul ti~ne~te intr-o hemoragie universala : "Ca Iacrimi mad de singe I Curg frunze de pe ram uri, -/ $i-nsingerat amurgul I Patrunde-ncet prin geamuri. II Pe dealurile-albastre, I De singe urea luna, I De singe pare lacul, I Mal ros ca-ntotdeauna II La geam tuseste-o Iata I In bolnavul amurg ; I $1 s-a facut batista I Ca frunzele ce curg" (Amurg).

Bacovia propune veritabile definitil1 ale culorilor, definitii ai carer termeni sint "sinonimille expresive'' ce fac Iesnieioasa 0 intreaga strategie a asociatildor complexe. in general, autorul evita sa dea relief unui termen printr-un altul, prefertnd un 5tH denominativ, direct. In Alb sau Neqru neexistlnd un cadru, 0 actiune de evocat, ci 0 realitate rani timp ~i spatiu, se tncearca a fi reconstituite acele analogii care dau senzatia fiecarei culori, Bacovia se dovedeste a fi si aid (mal ales aici) un senzual aJ. culorii; odescompune in dimensiuni, forme, sunet, densitate, miscare, stralueire : \,..culoarea nu este [ ... ] a forte. magica, nu este «inefabfb-, ci, surprinzator, materie, materie producatoare de materie chiar, dupa cum si sunetul este astfel", (40) Cuvintele nu numai di se "substituie" sau "sugereaza", dar fae elogiui cuiorii, dobindlnd 0 expresivitate paroxlstica. Substantivele (foarte putin adjectivele) "construiesc(' albul, numindu-i semnele distinctive care vindin cele mal Indepartate sfere semantice. Atributele albului sint : "intincierea ("Spa~iu infinit''), stri-

86

denta placuta (I;indignare gratioasa"), candoarea (»roze albe"), evanescent a ("voalUl'i albe") , straIucirea muzkala ("aurora pUna de vioare") etc, Negrul, in schimb, e reconstituit prln termeni Inruditi, legati de distruotie, de ardere : "Carbonizate flod", "Sicrie arse", "Vestminte ... de mangal", "amorul [care] fumega", "pene arse", In am bele cazuri se face apel la sinestezie. In Alb, urechea desavlrseste ceea ce percepe oehiul ("Cirrtau clare sarutari") iar in Neqru. este puternica senzatia olfactiva ("Parium de pene arse"), fapt explicabil de constanta asociere, Ia Bacovia, a mirosului cu moartea (vezi Cuptor, Poemii in oglindil).

Un spectaculos exercitiu cromatic avem in Amurg antic, unde metamorfozele culorii sint contrapuse savant somptuozitatii statice a peisa[ulu] : "Havuzul din dosul palatului mort I Mai arunca, mai ploua, mai plinga - I Si stropii cazlnd, in arnurg, iau culori : I De sineala, de aur, de singe". $i aici s-a mers de fapt pe 0 culoare uniea, descompusa insa intr-un spectru bizar. Interesant e faptul ca in loc sa Invioreze cadrul, ea are un efect corosiv, de distruzere a ordinii si stabia.ita~ii ambiente. Observatia apartine lui Edgar Papu, si sesizeaza procedeul foarte mobil prin care cromatica rafinata, feerica uneori insinueaza decllnul, moartea : 1;£11 [Bacovia] reuseste sa sugsrezecaracterul aproape Iunebru al Iastului crornatic, inchipuindu-l in functiunea sa de dizolvare a unei forme sau strueturi in care viata sl-a intiparit toata gratia ei perfecta-. (41) Situatia se r epeta in Poemii in oqlindii, uncle ritualul mortii se consume intr-un decor de belle epoque, printre "havuzeIe-nnoptate", printre petale de roze, sub 0 lumina violets. In pare repeta imaginea statuii degradate de culoare din Amurg antic. Strofele ultlme din cele doua poezii par a fi variante a~e

IH

aceluiasi text de baza : "Uitate, statuile albe privesc, / Albe visind c-un aer ce plinge -I ~i lasa amurgul pe ele culori : I De sineala, de aur, de singe" (Amurg antic) $i : "Acum, cad foi de singe-n parcul gol, 1 Pe albe statui feminine; I Pe alb model de forme fine, I Acum, se-nsira scene de vio!..." (In pare).

Pina la W1 punct, euloarea dinemizeaza peisajul, altminteri intepenit, osificat, Succesiunea, repetitia culorilor determlna 0 miscare stenlii. ceea ce face ca propriu-zis animarea peisajului' sa nu se produca. Lebedele din acelasi Amurg antic slnt parca decupaje de ta.bla din panoramele de bilci : "Plute$te un lant de lebede albe, I Iar visul din pare in lac se rasfringe - I Amurgul pe lebede pune culori : I De sineala, de aur, de singe". Pastelul baeovian are 0 "res':' piratle artificiala". culoarea ftind aceea care, in buna masura, contribuie la Inecare, la devitalizare. Mai mult, se poate vorbi de 0 adevarata tendlnta cromatofagape care 0 manifesta culorile "imperialiste" (albul, negrul, violetul, eu precadere) : ,,0 culoare care dlstruge, care le maninca pe toate oelelalte, eonsuma pnnaeeesfa insalli seva diferentiata a vietH ~i devine generatoarea pustiului, a neantuluis, (42) Albul din Amurg de iarnii ("Cimpia alba - un imens rotund -" Vislind, un corp vine din fund") 'Ii violetul dill Amurg violet ("Pe drum e-o lume lenesa, coeheta : I Multimea toata pare violeta ... ") devin substante dlstrugatoare care tncetinesc mlscarea, mai precis care accentuesza efortul misearii.

Perfect constient de efecte, Bacovia incearca sa puna peisajul in miscara prin alternante cromatice. in Decor. [ocul de alb ~i de negro apare in final ca Huzie optlca a unet culori unice : doljul, Repetitia culorilor $i tiparul strofic rigid (catrene ell versurile 1 si 4 identice, urmate de

88

I

-

un emistih refren) confera rniscaril acelasl ritm sincopat, de film vechi. In legatura eu aceasta poezie ~i cu acest sistem complicat de .,Ientile" care ii fixeaza imaglnea, sint deosebrt de interesante - !ii edificatoare pe linia elaborarii savante - marturtslrlle poetulul. Impresionist Intr-o prima faza, el intervine apoi detasat ~i scrupulos pina ce obtine exact efectul dorit, rezultat al unor Indelungi calcule de rezistenta ~i probabilltate : "Parcul easel parintesti - mi-a sugerat prima impresie, privind de la fereastra decorul de Iarna. Apoi acest aspect l-am revazut in multe alte parcuri din aite erase, La Cismigiu, de pilda, la Copoul din Iasi [ ... 1. In prima faza poezia a avut doua strofe. Tot revazind asemenea deeoruri, am meditatasupra acestui tablou, l-am adaugat strofa finala si, mai tirziu, cele trei versuri intercalate, pentru a eta mai multa viarta peisajului ce parea inert l ... ]. Versurile intercalate intervin in statica peisajului ~i-l dinamizeaza. E 0 eonstructie gindita Indelung [ ... J. Decor am terminat-o prin 1913, desi era inceputa in 1904-1905 [ ... 1. 0 reluam 1a rastimpurl. Mi se parea eft nu e desavtrstta. De aceea reveneam ! Prin 1913-1914 era definitiva". (43)

In studiul s8U, Bacovia proeedeaza adesea Ia submlnarea valorilor, a valentelor consecrate ale culorU. Pomeste de la simple contaminari ; astfel, zapada e maculata de cenusiul cerului : »Jar in zarea grea de plumb! Ninge gri" (s.a.) [Gri], Tot asa, castul !oii glacialul alb eorespunde unui Iibido demonic : »Lunecau baletistele albe ... ! Tainic trezind complexul organic -/ Albe, stlrnind Instinctul satanic,! Luneeau 00- letistele albe" (Balet). Violetul, culoare de erepuseul, dar fii de aurora, apare agresiv, incen-

89

I

!I I

l

dial' ~i totodata diJuvian : "Tree singur spre seaI'd pe ape-nghetate I Cind fHfiie, pe lume, violetul" (Plumb de iarnii] sau: "Parfum ... incendiu violet, ~i becurile-aprinse I Amurgul licareste pe orasul din vitrme- (Note de toamno). In fine: "Aurora violeta I Ploua roua de culori" (Matinal6.).

Galbenul are clasica elocventa a deznadejdii. (43) E 0 culoare grea (cu trimiteri Ia sulf si 1a preclpitatul de plumb): "Amurgul galben m-a-ngalbenH Iji rn-apasa" [Scintei gal bene). larba ga1bena dotoamna este "la1'oo de plu.mb" (Nervi de toamnii). Conform aceleiasi echlvalente, "Fereastra e-o poema de pIu'mb si de scintei" (Dialog de iarnii], la 0 fereastra ,,0 roza galbenii se uita-n jos' [Nocturnii}.

Palul, palidul nu se confunda eu galbenul, fiind 0 culoare imateriala pe care 0 au indeosebi chipurile virginale si eele mareate de 0 timpurie degenerescenta : "Histcrizate Iecioare pale, / La ferestre deschise, palpita ... I In amurgum rosii, nuptiale, I Stau pale, ~i nu se mai miirita" [Amurq de ixirii}; alteori, apare ca semn al pUli,f.wtii aristocrate : "Oh, sunt fedoare ell obrazul pal, I Modele albe de forme fine" (Contrast) sau al celei atinse de morbid: "Un bolnau poet, afectat I Asteapta tusind pe la gearnurl -/ 0 fata, prin gratii, plingind, I Se uitd ca luna prin ramuri. II Ea plinge ... el palid se pierde I Prin tirgul salbatec, sever ; I Si pare tabloud aeesta I Ca-i antic 9i plin de mister!" (Toamn6.). Tenul pal e asociat mai putin morti! IIi mai mult bolii, frustraril existentiale, Mai aproape d€ macabru se situeaza allbul : cintareata din Mar:", [unebru. apare "alM ca de var". iar in Requiem nLuna alba, moartii - I . Se uita-n gradina moartii". Tot astfel, in Psalm. Iubita "cu fata de mort" e de "crini prafuita".

90

,

Rozul, mai intotdeauna ambiguu, evocd tristetea - llPe vatra-n para Sil.aJba; in jaratec, - / Incet, cad Iacrimi roze, de ens tal" (Singur) - si lU1 Iel de utopie funebra : "Eu prevad paema roza a iubirii viitoare ... 1/ Insa pal rna due acurna in gri'tdina devastate / ';;;i pe masa parasitaalba marmora sculptata - / In vestmintele-mi funebre, / Ma lntind ca ~i un mort, / Peste mine punind roze, flori palite,-ntirziate / Ca si noi" (Poemii in oglinda). Exemplul din urrna pune in lumina complicatul cod al cromatismului bacovlan, in sensul ca tuse apropiate prin discretia lor: albul, rozul si palul fae din salon 0 superba "casa ell stafii", un cavou baroc unde moartea se insinueaza prin tre obiecte somptuoase ~i culori imocente,

Exeeptind studiul "exhaustiv" din Negru, negrul ca atare apare destul de Tar. De obicei, face pereche cu albul, cum se intimpla in Decor sau in Ecou de sereruuiii : "Pansele negre, catifelate / Pe marmora alba s-au vestejit, / Si-n tainiee note s-au irosit ,' Parfume triste, indoHate". La fel in De iarna: "Cum ninge repede, apoi Incet ! $i nu !ltii cit timp mai trebuie de-acurn, / E 1a fereastra, alba -! 0 fata eu sad negru in cerdacul nins", Tot cu rol de contrapunct reaHzeaza efecte de clar-obscur : ,,- Odaie, plina de mistere, / Inpacea ta e nebunie ; / Dorm umbre negre prin unghere,! Pe masa arde a jaelie" (Singur).

ELaborarea dicteaza 0 mizu in scena spectaculoasa a culorflor diametrale : "Apoi, veni si-o blondii in salon ... / Si-aproape gaala prinse, adormita, I De pe clavir, a scripca innegritii - / $i urrnari, pierduta, marsul monoton.v/ InaJta, despletita, alba ca de var, / Mi se parea Ofelia nebuna ... ! Si lung gemea arcusu-acum pe strunil.! Ingrozitorul mars Iugubru, funerar' [Mer« [unebru]. Uneori, prezenta intr-un text a

91

doua sau mai multe culorl duce 1a conceperea unui veritabid sistem cromatic in care part-ile se sustin, se completeaza, se pun una pe alta in relief: "Albastre, / Rosu, I Mou, / Albe, I Dormiii, de-scum, I Abandonate flori -I Zapada alba I Curge peste voi" etc. (In iarnii). Sau : .,Ninge grozav pe cimp la abator [ ... J / $i ninge mereu pe un trist patinor ... I/ E albul aprins de sfnge-nchegat, / ~i corbii se plimba prin stnge ... ~i sug ; I Dar ceasu-i tirziu... in zari corbii fug / Pe cimp, la abator, s-a Innoptat= (Tablou de iarnd).

Se observa apoi dispunerea studiat .. i a culorii in funetie de eadru : inpeisajul autumnal, spatiul rustic 8M sub semnul ruginiului, pe cind eel aristocrat e tutelat de culori princiare : roz ~i violet. Toate sint strinse intr-o singura strofa : "In eringul ell stoguri de frunze ruginite / Era un frig lini<1tit ... / Un roz si violet in fi~ii / Peste palate se lasa" (Sjir§it de toamnd). Mai rar, orizontul poeziei lui Bacovia se topeste in Iumlniscente difuze, irizate. rata doua stampe superbe : .,Aurora violeta / Se pateaza de culori -/ Venus, pala de fiori, / Pare-o stinsa violettl ... {i (MatinaliiJ. ~i : "Pdmavara ... 1 0 pictura parfumata ell vihrari de violet" (Nervi de primdvard). Capacitatea exceptionala de a crea armonii cromatice ii perm.ilte poetului sa modifice semnificatia .,dogmatica" a uneia sau altela din culori !}i sa 0 subordoneze, ca simpla nuanta, unei dominante. In Note de pri11'1iivara albul, rozul ~i albastrul devin tonalitati de verde: »Verde crud, verde crud ... I Mugur alb, !1i roz, 1?i pur,ll Vis de-albastru !}i de-azur, / Te mai vad, te mai aud",

Bacovia pune de obicei culoarea pe un fond neutru - eenusiul - .!;Oi reprezinta 0 negatie a acestuia, In aceeasi masura, devine a nega{i,e a obseurului si informului, a realitatilor camufla-

92

-

teo Rezulta de aid violent a paletei cromatice, aspeetul ei incendiar, iritant. De regula, culorile se ex prima retoric. Se face apel la sinonlme hiperbollce. In .... 1murg antic, albastrul devine sineala, galbenul - aur, iar rosul - singe. Epoda vorbeste de "Aurore de aur I ~i rubin 1a orizont", Peisajul citadin etalat in AmuTg violet are monocromla - schimbata, se Intelege - a fotografiei sepia. Ambianta din Balet ~i Alb este glacialA, antiseptJica, de bloc operatoriu, asa cum Negru evoca intunerlcul piclos, material a1 une1 noptl cosmice, Rosul, ~i el totalitar, trenspune agresiv hemoragltle naturii: .. Acum sUi parcul devastat, fatal,l Mincat de cancer ~i ftizie,l Piitat de rosu carne-vie -I Acum, se-n~ira scene de spi,tal" (In pare). Vazuta in stare pura, culoarea tnceeeaza sa mai fie un argument simbolist ( .. Pas la Couleur, rien que Ia nuance"). cl unul expresionlst, (45) Studiul pe care ~i-l propune Bacovia necesita 0 subIiniere a dominantelor, nicidecum 0 estompare a lor. (46)

...

Atentia acordata universului senor dovedeste, desigur, aderenta Ia unul din preceptele de hazel ale simbollsmulul, dar modelul retelei acustiee delimiteaza 0 formula speciala, Bacovia pare a Ii in ma:i mare masura, mai consecvent un audi ti v decit un "viizii tor". Ca ~i in cazul culorii mizeaza pe violenta, dar stimulil au mai multa autonornie, SugestiHe coexista alaturi de echivalentele fonetiee pure. Culoarea fUnd mai mult llustrativa Iii mai pregnant sugestiva, nu permite decalcul, sunetele, da. In oonsecinta, ceea ce se aude este cu deosebire concret, acut, brutal chiar. Opera bacoviana evoca poate cea mai teribila aventura in lumea sunetelor din cite a cunoscut poezia noastra,

83

Se disting dow! tipuri de sonoritati: prima tine de vorbit, de oral, de retortca ; In ea intra lamentstlile poetului care pare a suporta 0 tortUr£! continua. Alexandru George vorbeste de o invazie de vaiete, plinsete, soapta obscure si gemete. (47) lntr-adevar, se remarca 0 oralitate traumatizata de senzatii dureroase, un soliIocviu care traduce starea de "viu" agresat, strivit, aflat intr-o sfisietoare agonie. Intrat in transa sufarlntei, insul cedaaz, .. '1 unui delir verbal si gestual : ,,$i COOt recad !li nu mai tac din gura" [Sonet], Irrterjectii.le vin si Iluxtreaza verbele

'" ". $' . l' . id J . hi • h "

,;.Qnore ." 1 gem ~l p lug ~l ri In It In a ...

(Amurg de toamnii}. Mai mult decit sugestia, poetul urmareste retorica materiala a sunetelor, fiind alese cu deosebire cuvintele zgornotoase : gem, pIing, plumb, ultimul trtmltlnd Ta onomatopeea provocata de caderea unul corp greu. Monologul in solltudine, devenit un fals dialog al soaptelor, exprima 0 atitudine mai degajata, chiar conternplativa fata de suferirrta : "Nimen[, riimeni, nimeni, / Cu atit mai bine - { ... l 1/ Singur, singur, 1 Vreme de betie -I I-auzi cum mai ploua, 1 Ce melancolie I 1 Sinzur, slngur, singur= (Rar), Vorbele "eonverseaza" eugindul si ii fac explicita incomprehensiunea : "Ninge grandios in orasul vast cum nu mai este, / Ning la cinematografe grave drama sociale, I Pe cind vintul hohoteste-n bulevarde glaci~le .. , / - Dar cine poats .sa exp1ice aceasta trista poveste ?" (Plumb de iarnii]. Vorbitul de uriul singur are ca motivatie 0 aproape continua absenta a interlocutorului, de uncle si sentimentul definitiv al alienarii : ,,0, tu care vei rataci ca mine / In culori inchise, si ametit Ia pas, - / Dus de fromas, de mai bine ... / Demult, lntr-o toamna, s-a stins un glas'{ (Nervi de toamsui}. Martorii monologului sint dintre cei mai bizari, prezenta lor

nu face decit sa submineze ironic valabilitatea confesiunii : ,,- 0, corb t / Ce rest mai are-un suflet orb ... / Ce vine singur in pustiu - / Cind anii tree cum nu mai stiu.! 0, corb! / Ce rost mal are-un suflet orb ... / - Ciiiar !" (De iarnii). Altundeva, replicile interlocutorului devin pure tautologii : ,,- Piing ... I - Piing ... / - Taci... / - Hai. .. / - Hai ; I - In infinit.. I - In infinit ; / - Cinta ... / - Vis; / - Da ... ! - Nu ... I Nu ... / - Minus; /- Minus ... " (Dialog de iarnii].

Dlncolo de nevoia de a comunica ceva, 50- lilocviul sau rarele dialoguri sint prin ele insele, ca realitati strict sonore, niste complici, Un cuvirut spus cu voce tare devine 0 sursa sonora, un "partener" auditiv. Bacovia are 0 teribila oro are de tacere, aceasta evocindu-I mai mult decit oriee sepulcralul. In interiorul singuratatii sale, el pindeste, asemenea umri exilat in suhterana, un sunet, fie si cit de vag. (48)

Pa:rale1 eu 0 realitate acustica provocata de solitudine si recluziune, apare, mal pregnanta, elocinta Iurnii dinafara. Sonoritatea este starea primordiala a materiei : "Aud materia plingind ... ". Materia e prin excelenta bani conducatoare de sunete : "MUlzica sonoriza orice atom". Poetul introduce un intreg arsenal de obiecte care use aud'', in primul rind instrumente: scripca (vioara), clavirul, pianola, caterinca, acordeonul, harmonica, buclumul, goarna, flautul, piculina, ghjtara, timba.J.UIl., harfa, drimba si, bineinteles, fanfara. Apoi: talanga, clopotul, polobocul, stresinile, "tab1a tuburflor", carora li se adauga : urletul de cline, strigatul de cucuvea, de cobe, 1iriitul de greieri, sunetele dogite, tusea, gemetele, soaptele, oftaturile, plinsul, sclrtiitul crengilor, trosnetul de foe, pocnetul de podele, risetele, chiotele, urletele, bocetele, morrnaitul, ecourile, bangatul, muzica, acordurile, bataile de ceas, claxoanele, "signa-

9S

lele de garA", tipetele de tren, fluieratul vintului, nlsuflflrile, ttrtitul ploii, sftrlttul, "zinganiri~e", mUogirile, declamatille, Iredonanle, .. clarele sarutari ". cintarile, "avesalomii", arpegitle, armoniile, cadentele s.a,

~"Natura se face simtita printr-un continuu vaearm ; pina !ji taeerea e sonora : "Tacerea in gol vibreaza un zvons [Noapte]. In primele trei volume foarte putine poem.e stnt "mute". lata o Iista (incompleta) de .secveote "gaMgioase" din Plumb : "Starn singur in cavou .o;i era vi'llt •. , I ~i selrtliau coroanele de plumb" (Plumb); ,,8uduma toamna I Agonic - din fund". (Pastel); "tn pare regretele pIing Iar ... " (Decor); "D~aatitea nopti aud ploutnd, I Aud materia plingind ... " (Lacu8trii); "PUns de cobe pe 1a geamurl se opri,l ~i pe lume plumb de iam;i s-a lasat" (Gri} " "Pe drop sinistre soapte tree pe vlnt" (AmuTg de toamndJ; "Scirtiie teamna din crengi ostenite I Pe gardurl batrine. pe stresini de le.mn" (In gradinl1); ,,$i mina fotoliul spre soba, 1 La hom sa aseult vijelia, I Sau zilele mele - totuna - 1 A~ vrea sa Ie-nvat simfonia" (Decembrie} ; "Ce chiot, ce valet in toamniL. 1 ~i codrul salbatec vuie$"te-I RasW'lA-n eoelauri un bucium, 1 ~i doina mal jalnic pomeste" (Melancolie); "E toamna, e fosnet, e somn ... I Copacii, pe strada, ofteaza ; I E tuse, e plinset, e gol. .. / ~i-i frig, !}i bureaza" (Nervi de toamnii); "Vine I lama ell plinsori de plcullnes (Oh, amurguri); "RaslUlA, trist, de gJasUTi 1 Cimpiile pustii, -I $i pocnet lung ~i chiot! Se-aude-n deal la vii" iAiean}; "Rasunil din margini de tirg / Un bangat puternlc de anna ; / E toamna ... metalic s-aud 1 Gornistii, in fund, la cazarma" (Toamnii); "Plingea eaterinca-fanfara 1 Lugubrutn noapte, tirziu ... " (Panorama); "Hau !. .. Hau 1. .. departat sub stele-n-

96

ghetate" (Plumb deiarn(1); "Da, ploua cum n-am mai vazut., / $i grele tuL-mgi adorrnite, I Cum suna sub suri invechite !I Cum SU[l,,\ in sufl etu-rni mut !« (Plouii}; "In O1'a$ suspina un vals de fanfarai' (Nerui de primavarii); "Cintau clare saruth-i... / Larg, miniatura de vremuri vii toare ... " (Alb); "Toarnna-n gradina si-acorda vioara" (I\Tute de toamna); "Toamna suna-n gearn frunze de metal" ( Monosilob de toamn(1) ; "Lampa obosita a clip it, / Orice obiect atins $OPteste ; lasa-ma-n pace ... " ~i "AdoI'm." ascult., / Atara, la Iereastra toamna n spus : /- Of !. .. " (Nocturnii)( .e,

Concomitent eli include rea unor cuvinte zgomotoase sau a unor surse de zgomot, Bacovia pune in miscare efectele sirnbolismului fonetic. Succesive sau concomitcnte, cele doua situatii 'DU trebuie confundate in principiu. Intre cuvintul, versul, strofa, poezia ca sursa sonora, ca me-diu a1 stimulilor acustici si sonoritatea studiataa cuvintului, versului etc. apare 0 distinctie, Spre exemplu, Plumb de iarna, unde domna interjectia, ilustreaza prima situatie :

"Hau 1. .. how! ... departat sub stele-nghetate /

In nouptea grozava la cine voi bate 7 ... /0, vis .

0, li bertate ... / Hau 1. .. hau ! ... departat sub steIe-nghetatc", in timp ce Sinqur, un text "muti' dezvaluie a rafinata, mallarmcami manipular e a ebdeior fonetice ; e vorba de realizarea 'Uno!' exercitii de virtuozitato "pe 0 singura coarda", vocala i : "La vatra-n para ce abia rnai bate - / Azi a murit chiar visul meu final". Romanta eonsacra unui asemenea exercitiu - in 0, de n..,tu daUl --- 0 strof.i intreagu : ,,0 tl'btJ poema de Ioi / Imi spune-o poveste de noi.; / - Adio, pustiu, si fior. / Va Ii poate-odata, arnor". Ace- 1<1:;i privilegiu Il au si consoariele dentale : "Departe, i:l cetate viata tropota" (Finis); siflan-

97

---

ta s : "De sus, de 1a fereastra, ca-n vis iesi-n a[ar.3., I Scaldata in sineala, ea rise-n noaptea clara" (Baladii) ; Iichidele lIr : "Auzi, cum rnuzica rasuna dar / In parcul falnie, antic, si solemn, -/ Din instrumente [alnico, de Iemn, / La geamuri, toamna cinta funerarf (Vals de ioamnii}. In acest din urrna exernplu, ca !?j in Finis, apare 0 dubla referinta acustica : prin rnentionarea sunetelor !?i prin i lustrarea lor, ceea ce nu-i altceva decit clasica arrnonie imirativa, des auzita la Bacovia. Citeodatti armoniile acestea intra pur $i simplu in dellr : "Ve~nicie, / Enervare ... / Din fanfare funerare / Toarnna suna, agonle- (Oh, amurguri).

o atcntie deosebita este acordata sonoritatii cuvintului afIat in pozitia "tare'\ in rima. 0 cercetare a lui L. Galdi duca la concluzla ca rimele lui Bacovia abordeaza practic intretiqa gamii [ ... ] a vocalisrnului romanesc, (49) In rime, vocalelor de baza Ie sint consacrate veritabile studii : a (Decor), e (Amurg violet, MatinaUi), i iNevroza, Puiois], U (Plumb), 0 [Trudii]. Un exemplu elocvent n of'era Sinqur, unde studiul pe a este, cred, rnai riguros decit in Decor. Rima masculina in -ol, alternsaza CLl feminina -ate (sau masculinul -uiec al carei accent cazind pe a, face ca e-ul sa se auda mai putin) :

Potop, cad stele albe de cristal

0i ningc-n noaptca pHnli de plicate; La ratra-n para ce aoin mai bate ~ Azi, a murit chinr visul meu fina!.

$i ningc·n miczul noptii glacial. ..

$i iu iar tremltri, suftet slnguratec, - Pe vatra-n para slaba, in jiiratec. - Incet, cad lacrimi roze, de cristul,

(Singur)

98

--

Exista in foarte multe poezli un Iaitmotiv senor al unei rim€ care joaca rol de contrapunet pentru celelalte. Alterrianta vocalica din rima produce efecte de instrumente de percutia, de clopot. Poezia capita 0 rezonanta cosmlca. lata succesiunea rirnelor in cele doua strofe din Anturg de iarnii : -all -und ; -und / al ; -al / -orb ; -orb / -al,

Daca e sa fie scoasa 1Il evidenta muzioalitatea intrinseca a liricii baooviene, rnai mult decit echivalentele 1i terale trebuie studiat ritmul. Exista sincronizart perfecte intre realitatea nominalizata si dinamica ei : "La geamuri, toamna cinta funeral' I Un vals Indoliat si monoton ... / - Hai, sa valsam, il11bitto, prin salon, / Dupa al toamnei bocet mortuar" etc. (Vals de toamnii]. Respectarea riguroasa a masurii ostentativ 1itmate e un a1t procedeu, In Pastel, dactilul )lmi~ea" textul Intr-un tad de metronorn : "Buciuma toamna I Agonic - din fund -! Tree pssarele, I Si tainic s-ascund" etc. In Finis, virtuozitatea devine superrafinata ; cadenta rnajestuos funerara din prlma strofa este suprimata prin interpunerea, intra strofe, a unui cuvint-tampon urrnatde un Vel'S precipitat, menit a sugera valmasagul, forfota : se revine, foarte scurt, la cadenta prima, pentr u ea poemul sa se terrnine in aceeasi precipitare :

Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa in vasta saUL. Iar sinul ei pierdut in mortuara yaW - Pe vcci OlJrit, inmi1rmurise falnic.

Pustiu".

Departc, In cefate viata £ropota ...

0, simturile-mi toate se enervau fantastic ... Dar in luyubru! .~iilii pUfneau in rts sarcastic ·5i Poe, ~i Baudelaire, $i Uollinat.

99

Evolutia : pre notat ia eliptica e-te sublinlat.i, in:" tre al tele, si de aritmie, situatie ce indica ----:- in cele mai multe situatii contrare - rolul de "C03- guLmt'( nu nurnai formal, ci semantic al ri tmului. Muzicalitatea insast S8 degradcaza in cele din urrna sl chiar in contexte le care Ii sint dedicate "Cfntau! La «Radio»! Populare, / Aperitive, I De-o tuic,} / $i masline. / Legencle clasice, / Intr-un castel I Departe, I Secolul XVIII. / Ceaiuri, / Piscoturi / Si-acad ele" [Modernii].

"" ~rn virtutoa unui instrumentalism sui generis, versurjlo baco viene devin seen a unor veritabila recitaluri si concerte, Marsul funebru, valsul, recviemul, balada, serenada, simfon ia slnt piesele de repertoriu. "Ol'che~tratia(' este complexa I;>i de 0 perfecta adeevare atit la ideea muzicala, clt ~i la instrument. Nervi de primauarii inccpe SUBV, pe "coarde" : "Primavara ... / o picatura parf'umata cu vibmri de violet", trcce apoi pe "sunatori" : "In oras suspina un va)" de fanfarCl", psntru a se terrnina pe efecte (~e percutie : "Apar din nou taranii pe haul din cimpie, / In infinit pamintul se sirnte tresaltind". Soriori t{lii de xilofon insotesc descr ierea peisajului hibernal : I,PotoP, cad stele albe de cristal" (Singur); tinguit de oboi da relief pelsajului de toamna : "RaslunCl, trist, de glasuri / Cimpi ile pustii, -/ Si pocnet lung, si chiot / Se-aude-n deal la vii" (Alean); clavecinul pare a acompania zgomotul apei care tisneste din havuz : ~~lIa\'uzul din dosul palatului mort / Mai arunca, mai ploua, mai plinge .. ," (Amurg antic) ; idila Ilvresca din Decembrie se "eonsum;l(( in sunet de violoncel : ,,$i mina fotoliul spre sob.i, / La horn sa asoult vijelia, I Sau zilele mele - totuna'"; in Alb viorile ataca nerves partitura valsului : "Orchestra incepu cu-o in-

100