Professional Documents
Culture Documents
CURENTUL DE JOASÃ FRECVENŢÃ
- este curentul cu frecvenţã cuprinsã între 0 si 100 Hz ; - este „curent cu impulsuri” = se obţin
din curentul continuu întrerupt la un ritm reglabil
Caracteristicile curentului de joasa frecventa:
1. Forma: in functie de modalitatea in care creste sau scade intensitatea, poate fi: rectangular,
triangular, trapezoidal, sinusoidal, exponential.
2. Durata: per. de contracţie, timpul în care intensitatea este ţinutã constantã. Este variabila in
functie de forma curentului. Poate fi de la 1ms la 10-20 ms.
3. Frecvenţa Curentul dreptunghiular:
I = intensitatea
D = durata impulsului
P = pauza
Dp = perioada = impuls + pauza
Curenţii rectangulari, trapezoidali, triangulari – sunt excitabili pe musculatura normal inervata.
Curentii exponentiali – au panta impulsului usor ascendebta, curba, şi sunt stimulanţi pe
musculatura parţial denervatã, unde partea exponenţialã dã impulsuri ce pot stimula si fibrle
denervate alaturi de cele normale putandu-se adapta treptat la intensitatea stimulului
Curentul faradic. Este o forma de curent de joasa frecventa obtinut din curentul continuu, cu un
inductor. Grafic se prezinta ca niste curse neregulate negative si pozitive, fara posibilitatea de a fi
reglate. Are frecventa de 50 Hz, cu durata pauzei de 10 ms. Singurul parametru care se regleaza
este intensitatea impulsului.
Este excitant motor – produce contractii puternice. Se aplica numai pe musculatura bine
irigata, altfel agraveaza ischemia.
Curentul triatronic. Este derivat din curentul alternativ, avand numai unde pozitive, cu panta
descendenta rectangulara, panta descendenta exponentiala (semiunde). Are avantajul ca este
excitomotor – cu intensitate, frecventa si durata constante. Dezavantaj à acomodare
Curentii diadinamici. Sunt derivati din curentul sinusoidal alternativ (de la retea) 220V si 50Hz.
Anularea undei negative confera curentului alternativ configuratia urmatoare:
Ramane deci o singura faza = monofaza. Aceasta este forma de curent diadinamic monofazat
– MF
Unda negativa redresatã devine pozitiva si rezulta un curent diadinamic cu configuratia
urmatoare:
à doua faze – adica curent diadinamic difazat: DF
Prin combinarea celor doua faze in diverse configuratii dau nastere urmatoarelor forme de
curent diadinamic:
1. Perioada scurta – PS
1sec MF + 1sec DF
2. Perioada lunga – PL
undele monofazice si difazice se succed fara perioade definite exact: 2sec MF-5sec DF-
2sec MF- 5secDF
3. Ritmul sincopat - este combinatia intre curentul MF = 1sec + 1sec pauza + 1sec MF
In concluzie: curentul diadinamic are 5 forme: MF – monofazat
DF – difazat
PS – perioada scurta
PL – perioada lunga
RS – ritm sincopat
Efectele curentului diadinamic difera in functie de forma sa:
- curentul monofazat este excitomotor
- curentul difazat ese antialgic
- scurta perioada = resorbtiv
- lunga perioada = antialgic
- ritmul sincopat = decontracturant
Pentru musulatura normal inervata se pot folosi curentii diadinamici in scop de tonifiere. Nu
se aplica in pareze, paralizii spastice
Indicatii:
- hipotonii musculare
- scolioze – pt tonifierea musculaturii hipotone (la convexitate)
- nevralgii
- sechele posttraumatice
- hiperestezii
- incontinente urinare
Tehnica de aplicatie:
- in tonifiere = bipolara sau punctiform pe punctul motor
- in durere = cu polul negativ (activ) pe punctul dureros
- transosale = pe articulatii
- longitudinale = de obicei de-a lungul unui nerv
Parafina
Namol + factori mecanici
La statiuni = ape: - sarate
- sulfuroase
- iodurate
Forme de aplicatii: a. partiale : - compresele; - cataplasmele; - impachetarile; - frictiunile; -
baile partiale ; - afuziunile
b. generale: - dusurile; - baile
COMPRESELE. Clasificare - Dupa temperatura:
1. calde = 38˚ - 42˚C
2. fierbinţi > 42˚ pânã la 45˚C -- trofice, antispastice, resorbtive.
3. reci < 18˚ (antiinflamatoare)
4. alternante: 38˚ – 42˚ C = 40 sec., apoi
18˚ - 22˚ C = 20 sec. (stimulante pt circulatia locala)
5. prieshnitz = sunt comprese reci stimulante – dureaza 2 – 6 ore pana se usuca. La
inceput se produce vasoconstrictie, apoi vasodilatatie ce dureaza pana la terminarea procedurii.
Dupa regiuni: - cap; - gat; - torace; - abdominale
CATAPLASMELE = comprese in interiorul carora se pune o substanta organica sau anorganica
cu consistenta ridicata la temperaturi diferite. Aici actioneaza factorul: - termic ; - chimic
Se pot folosi urmãtoarele substanţe:
Umede:
tarate de grau sau porumb - calde (trofice, resorbtive )
seminte de in (antiflogistici, antialergici)
musetel – calde (antiinflamator, antiseptic, resorbtiv)
flori de fan (calmante, resorbtive)
menta (calmante, antipruriginoasa, resorbtiva, datorita uleiurilor volatile)
mustar – la temperatura camerei (resorbtiva, decontracturanta) – se mentine pana la
hiperemia tegumentului, pt ca altfel apar arsuri
hrean – aceeasi indicatie ca si la musetel
cu namol – la temperatura camerei (pe litoral) cu indicatie in afectiuni posttraumatice,
degenerative reumatismale cu efect antiinflamator
Uscate:
nisip; sare, etc.
IMPACHETARILE
A. Impachetarea umeda completa
Presupune impachetarea completa a corpului intr-un cearceaf bine udat si stors, izolarea capului
apoi prin invelire cu paturi. In final are efect hiperterm
Sunt 3 faze in aplcarea impachetarilor umede complete, pe care se bazeaza efectul lor:
1. Faza de excitatie – declansata de contactul tegumentului cu apa rece. Se produce
vasoconstrictie periferica cu cresterea vitezei de circulatie si cresterea ritmului respirator,
initial. Apoi urmeaza senzatia de caldura placuta . Temperatura corpului scade.
Procedura se intrerupe la aparitia frisonului. Aceasta faza dureaza 10-20 min
2. Faza de calmare – relaxare generala, bradicardie, se rareste ritmul respirator – apare
somnolenta
3. Faza de excitatie – hiperterma. Apare numai daca bolnavul ramane impachetat mai mult
de 45 min. Apare: hipertermia, transpiratia, accelerarea pulsului si respiratiei.
B. Impachetarile uscate – nu se mai folosesc
C. Impachetari speciale: - parafina; - nisip; - namol
Impachetarea cu parafina
- placa de parafina; - pensularea cu parafina; - imersia in parafina lichida
Efectul se bazeaza pe proprietatea parafinei de a ceda tegumentului o mare cantitate de
caldura – producandu-se vasodilatatie importanta tegumentara cu decongestionare profunda.
Are efect: - decongestiv; - decontracturant
Este indicata in contracturi musculare de diferite etiologii (nu in inflamatie!!): degenerative,
posttraumatice, mai ales pt pregatirea programului de kinetoterapie ( temperatura = 40˚, durata =
20 min). Este singura metoda de aplicare a parafinei – imersia si pensularea sunt greu de
suportat.
Împachetãrile cu nisip sau nãmol au aceeasi prescriptie, pt aceleasi afectiuni ca si placa de
parafina. Efectele se bazeaza pe aceleasi principii. Temperatura de aplicare = 40˚, durata
aplicatiei = 20 min.
FRICTIUNILE. Sunt proceduri reci, rar alternante, niciodata calde. Se executa cu un cearceaf pe
regiunea interesata, pana la incalzirea cearceafului. Se sterge apoi regiunea cu un prosop uscat,
dupa care pacientul se relaxeaza o jumatate de ora. Are efect tonifiant, revigorant.
Baia de cearceaf
Baia de aer --- nu se mai folosesc
AFUZIUNILE Sunt aplicatii de apa, in jet, fara presiune, centripet la nivelul membrelor, pe
trunchi se executa axial spre ceafa. Are efect de tonifiere prin actiunea reflexa asupra
segmentelor medulare. Sunt indicate:
- pt astenii, distonii neurovegetative
- afuziunile alternante sunt indicate in insuficienta venoasa periferica, staza, acrocianoza,
tulburari trofice asociate
Afuziunile alternante: - cald: 38˚ – 40˚C, 40 min
- rece: 18˚ - 22˚C, 20 min
= se incepe cu cald, se termina cu rece. Se fac 8 - 10 alternante pe sedinta.
Contraindicatii: - solutii de continuitate pe tegumente; - dermatite
DUSURILE. - sunt aplicatii de apa sub presiune variata, la temperaturi variate; - efectele lor se
datoresc factorului termic si mecanic
Clasificarea dusurilor:
Dupa temperatura: - reci; - calde; - alternante.
Dupa forma jetului: - sul; - evantai; - rozeta
Efecte:
Dusurile reci à excitante
Dusurile calde à calmante
Dusurile alternante à cresc tonusul muscular la locul aplicarii
Dupa modalitatea de aplicare:
® Dusul scotian: - este un dus orizontal sub presiune, alternant. Presiunea apei in jet este de
1.5 – 2 atmosfere
Temperatura apei: -pt cald = 38˚ – 40˚C
- pt rece = 18˚ - 22˚C
Timpul de aplicare a jeturilor: cald – 40”
Rece – 20”
Alternanta: se incepe cu cald, se termina cu rece
Efecte: - excitant asupra SNC
- creste reactivitatea
- activeaza circulatia
Indicatii: - pareze, paralizii flasce
- atonii
- meteorism, constipatia
- hipotirodie
- obezitate
® Dusul masaj:
- combinatia manevrelor de masaj sub dusul rozeta (o ploaie de dusuri rozeta). Se practica la
temperatura de 38˚ – 40˚C, 15 min .. Efecte:
- hiperemie locala importanta, atat prin efectul termic al apei, cat si menvrelor masajului
- resorbtive locale
- antialgic:- in lombalgii, dorsalgii
- spondilite
- nevrite
- mialgii
- tumefactii
- redori posttraumatice
® Duşul subacval
Se executa intr-o baie generala, calda, cu temperatura apei jetului mai mare cu 1-2˚ decat a baii.
Se aplica oblic sau perpendicular pe tegument, in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem.
Forma duzei dusului se alege de asemenea in functie de efectul dorit sa-l obtinem.
Efectele aplicatiei sunt datorita temperaturii apei, presiunii hidrostatice a baii, presiunii jetului
dusului, forma duzei, diferentei de temperaturã dintre bai si dus. Efecte:
- decongestive, resorbtive in aplicatiile oblice la 10 cm de tegument
- tonifiante – in aplicatiile perpendiculare pe tegument la distanta mai mica de 10 cm
- sedative – forma duzei evantai sau rozeta la distanta de 10 cm de tegument, oblic
Dusul cu abur sau cu aer cald nu se mai folosesc.
BAILE. Clasificare
Dupa suprafata de imersie a corpului: - generale
- partiale
Dupa temperatura: - reci: sub 20˚
- racoroase: 21˚-23˚
- indiferente: 34˚-35˚
- calde: 36˚-40˚
- fierbinti sau hiperterme: >40˚à42˚
TERAPIA CU ULTRASUNETE
Urechea percepe sunete de circa 20000 oscilaţii pe secundă.Vibraţiile mecanice
pendulare reprezentând sunetul – ce depăşesc această limită – poartă numele de ultrasunet.
Frecvenţa undelor ultrasonice este foarte mare, fiind apreciată la 50000Hz – 3000000Hz.
Aparatele utilizate în fonoterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţe cuprinse între 80000 şi
100000Hz. Lungimea de undă a ultrasunetelor este foarte mică, putând fi localizate selectiv. Ele
prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut : gaz, lichid, solid.
Aplicarea undelor ultrasonice pe un cap omenesc produce un transfer de energii
considerabil prin alterarea stărilor de presiune realizate.Transferul de energie se măsară în
W/cm2 , şi depăşeşte intensităţile sunetului.Acesta este un parametru important în cadrul
terapiei cu ultrasunete. Undele ultrasonice se propagă sub forma unui fascicol de raze, cu viteză
costantă.
Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului :
1. Efect mecanic – reprezentat de vibraţia pendulară, care se transmite din aproape în aproape,
fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei.
2. Efect termic – energia ultrasonică se transformă în energie calorică în mediul traversat prin
două modalităţi:
- prin absorbţia energiei undelor ultrasonice de către mediile neomogene cu degajare de căldură
şi amestecare amplitudinilor vibratorii.
- prin fricţiunea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a două medii
3. Efectul de cavitaţie – este un fenomen care constă în producere de goluri în interiorul
lichidului traversat, manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin
compresiunile si dilatarile succesive realizate de UUS asupra lichidului.În perioade de
compresiune cavităţile dispar după care amestecul lichidian se reface cu eliberarea unei mari
cantităţi de energie, cu efecte distructive. În punctele de separare a două medii cu densităţi
diferite ( os – muşchi , de ex ) presiunea poate creşte la câteva mii de atmosfere în temperatură
la câteva sute de grade. În lichide se produce fenomenulde pseudocavitaţie, caracterizat prin
degazeifierea lichidului.
În practica terapeutică curentă nu se pot produce fenomene de cavitaţie.
4. Efectul de difuziune constă în creşterea permeabilităţii membranelor.
5. Efecte chimice – ca urmare a acţiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducţie,
depolarizare şi alterare a structurii chimice a substanţelor.
6. Efecte biologice ale ultrasunetelor – sunt – incomplete elucidate, se presupune că în funcţie
de intensitatea ultrasunetului (care se măsoară în W/cm2) se produc modificări tisulare minime
şi reversibile, la intensităţi mici. La intensităţi medii au loc efecte fizico-chimice şi biologice
maxime (0,5-0,7W/cm2) reversibile, iar la intensităţi mari (0,8W/cm2) apar modificări
ireversibile.
Dozele mici de 0,1-0,5 W/cm2 (0,4 W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare,
se produc activări moleculare, creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activate enzimele
glicolitice, se scindează macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc
efecte reductoare (creşte conţinutul de grupe sulfhidrice în ficat, creier,rinichi,miocard).
La nivelul tegumentului se eliberează mastocitele, cu producere de histamină.Creşte
permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument
substanţe medicamentoase-cunoscut sub numele de SONOFOREZĂ.
Dozele medii de 0,5-W/cm2 -0,7W/cm2 – produc hiperemie tegumentară, cu
vasodilataţie şi în ţesutul subcutanat şi cel conjunctiv; cu hiperemie consecutivă. Au efecte
fibrinolitice prin rupere şi fragmentare tisulară, fragmentarea macromoleculelor,
hipermeabilizarea membranelor, creşterea metabolismului celulelor local.
Dozele mari de 0,8W/cm2 produc distrucţii celulare şi rupturi capilare, datorită
exacerbării efectelor dozelor medii.
În ţesutul muscular, efectele UUS sunt direct proporţionale cu intensitatea ultrasunetelor
aplicate.
Ţesutul osos, la dozele mici reacţionează prin formare de osteofite, la dozele mari prin edeme
hemoragice, necroze osoase.
La limita muşchi-os se acumulează o importantă cantitate de energie calorică, osul se încălzeşte
de 5 ori mai mult decât muşchiul.
Ţesutul osos la nivelul epifizelor în perioada de creştere este foarte sensibil.
Sângele, supus iradierii cu ultrasunete, va determina: scade proteinemia(albuminele şi alfa
globulinele) şi creşte globulinele beta, eritrocitele se concentrează în grupuri, se încetineşte
procesul de coagulare
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor: 1. Analgetice; 2. Hiperemiante; 3. Miorelaxante
Mod de aplicare: dozare
Dozarea se face în funcţie de :
- regiunea tratată (grosimea straturilor tisulare
- permeabilizarea locului tratat
- calea de aplicare
- natura afecţiunii (în spondilită doze mari)
- stadiul afecţiunii(în acute doze mici, în cronice doze mari)
- vârsta pacientului(sub 18 ani şi vârstnici doze mici)
- starea generală a pacientului
Dozarea : doze mici: 0,05-0,4W/cm2
Doze medii: 0,5-0,8W/cm2
Doze mari: 0,9W/CM2-1,2w/cm2 +1 la puterea7
Pentru ţesutul subcutanat şi cutanat se utilizeaza. intensităţi mici 0,1-0,2w/cm2iar în zonele
hiperalgice chiar mai mici:0,02w/cm2
Pentru ţesuul muscular dozele sunt cele medii cu insistenţă pe zona de trecere tendon-muşchi în
disecţia fibrelor musculare
Pentru ţesutul osos şi articulaţii: poziţionarea să fie adecvată, fracturile imobilizate în aparat
gipsat se stimulează pentru formarea calusului, în doze mici prin ferestre în gips zonele cu
vascularizaţie vor fi tratate cu intensităţi reduse.
Indicaţiile terapiei cu ultrasunete:
Patologia ap.locomotor de cauză reumatismală:
-reumatismul degenerativ : artroze, spondiloze
-reumatismul inflamator cronic: artrite , spondilite
-reumatismul abarticular
Patologia ap.locomotor de cauză traumatică-ortopedică:
-fracturi recente (se stimulează cu UUS formarea calusului)
-contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algoditrofii posttraumatice; se practică dozele progresive,
de la 0,05-0,1 w/cm2 până la 0,5 w/cm2, 2-5 minute
-posturi vicioase: scolioze, deformări ale picioarelor
Afecţiuni dermatologice: cicatrici cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor
Afecţiuni ale ţesutului colagen: fibrozite, dermatomiozite, miozite, sclerodermie,Dypytren
Afecţiuni neurologice: nevite ,nevralgii ,sechele ce apar după herpes zoster,nevroamele
amputatiilor, distrofia musculară progresivă,sindroame spastice
Afecţiuni circulatorii:…….st I-II în aplicaţii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliacă,
triunghiul lui Scarpa, boalaRaynaud când se iradiază ganglionul stelat în regiunea
supraclaviculară, în dreptul vertebrei C7-T1
Contraindicaţiile ultrasonografiei:
- afecţiuni dermatologice cu leziuni tegumentare sau nevi
- tulburări de coagulare
- fragilitate vasculară
- stare generală alterată, caşexie
- tumori în toate stadiile, pre şi postoperator
- TBC activă, indiferent de stadiu şi localizare
- Stări febrile
- Fenomene inflamatorii
- RAA
- Insuficienţă cardiorespiratorie cardiopatie hipertensivă
- Tulburări de ritm
- Suferinţele venoase: varice, flebite, tromboze
- NU se vor aplica UUS pe zonele organelor integre: creier, maduva, ficat, splina, uter
gravid, glandele sexuale, plamani, cordul
- NU se va aplica UUS pe zonele de crestere la copii si adolescenti