Professional Documents
Culture Documents
si
Dacism
1
Colaboratori:
Radu Cristina
Predica Simona
Burcă Adina
Verdeaţă Iulia
LATINITATE
SI
DACISM
Clasa a XI-a E
Profesor Coordonator:
Costache Camelia
2
Bibliografie
Latinitate
Grigore Ureche-Letopisetul tarii
Moldovei
Miron Costin-De neamul moldovenilor
Dimitrie Cantemir-Hronicul vechimei a
romano-moldo-vlahilor
Mihai Eminsecu-Memento mori
Vasile Alecsandri-Cantecul gintei romane
Dacism
George Cosbuc-Decebal catre popor
Vasile Parvan-Getica
Mircea Eliade-De la Zalmoxis la Genghis-
Han
Lucian Blaga-Revolta fondului nostru
nelatin
Mihail Sadoveanu-Creanga de aur
3
Cuprins
-Latinitatea si Dacismul-Etnogeneza-
Definirea termenilor
-Originea limbii române-Perspectiva
istorica
-Mitul Dacic
-Dacii si latinii-Perspectiva istorica
-Opinii ce sustin latinitatea limbii:
1.Grigore Ureche(Letopisetul tarii
Moldovei)
2.Dimitrie Cantemir(Hronicul vechimei a
romano-moldo-vlahilor)
-Opinii ce sustin dacismul:
1.George Cosbuc(Decebal catre popor)
2.Mircea Eliade(De la Zalmoxis la
Genghis-Han)
3.Vasile Pârvan(Getica)
-Concluzii
4
Latinitatea si dacismul
5
Pocesul de romanizare a fost un proces ireversibil; prin contopirea
celor doua civilizatii (dacica si romana) s-a format populatia daco-
romana, care sta la baza formarii poporului roman si a limbii romane.
6
Originea limbii române
7
naturale, plasarea în timp şi spaţiu etc.) şi care sunt frecvente în
vorbire.
ELEMENTE DE SUBSTRAT:
8
Împrumuturile culte din slavonă au avut în genere o circulaţie mai
limitată ( în administraţie şi în biserică ), de aceea au fost înlocuite de
împrumuturi ( mai ales latino – romanice ). Cele mai multe s-au păstrat
în stilul bisericesc, predominant conservator, unde au căpătat ulterior şi
valoare de mărci distinctive ale limbajului bisericii ortodoxe faţă de cele
ale altor biserici creştine.
Împrumuturile din maghiară nu sunt foarte numeroase, dar cuprind
cuvinte din lexicul fundamental – gând, oraş, fel etc.
Influenţa greacă veche se exercită asupra limbii române în secolele al
VII-lea şi al VIII-lea, datorită relaţiilor cu Imperiul Bizantin. Cuvintele
greceşti pătrund direct ( arvună, catarg,
flamură, mătase, stol, triastă, zale ) sau mai târziu, până în secolul al
XII-lea, prin intermediul limbii slave ( busuioc, comoară, corabie, crin,
dafin, hârtie, livadă ).
Influenţele târzii: în secolul al XVIII-lea, în limba română pătrund cele
mai multe împrumuturi din turcă ( limba puterii politice externe, a
cărei dominaţie s-a accentuat ) şi din neogreacă ( limba domnitorilor
fanarioţi şi a curţii lor ). Lexicul turcesc, care marchează epoca şi care
nu se va păstra decât în mică măsură în secolele ulterioare este cel legat
de administraţie, de ceremoniile şi divertismentele curţii. În textele
epocii, se realizează o primă modernizare a vocabularului, prin
elemente greceşti culte, care stau la baza unei terminologii filozofice şi
ştiinţifice internaţionale, ca şi prin cuvinte latino-romanice. Aceasta este
perioada în care se poate vorbi despre formarea unei conştiinţe retorice
şi literare: apar autori care scriu cu intenţie estetic ( în fraze lungi,
complicate, cu inversiuni şi construcţii simetrice ). Alţii dezvoltă un stil
narativ mai apropiat de vorbirea curentă şi, în ciuda particularităţilor
regionale, mai accesibil cititorului de azi.
9
Mitul Dacic
George Calinescu considera că „întâiul mit", simbolizând
„constituirea însăşi a poporului român" este mitul „Traian şi Dochia” .
Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia. Baba Dochia
(Dacia) a fost o realitate umană în perioada matriarhatului. Etimologic,
cuvântul baba este străvechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin şi
feminin: Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) şi Baba Dochia. În
Basarabia se întâlneşte „Baba Marta" în care s-a recunoscut numirea
lunii martie. În Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie), pe
cînd în Moldova şi Basarabia sunt douăsprezece babe. Zilele se numesc
„zilele babelor".
10
DOCHIA ŞI TRAIAN
de Gheorghe Asachi
I
La frumuseţe şi la minte
Nici o giună-i samana,
Vrednică de-a ei părinte;
De Decebal, ea era.
Dar când Dacia-au împilat-o
Fiul Romei cel mărit,
Pre cel care-ar fi scapat-o,
De-a iubi a giuruit.
Traian vede astă zână;
Deşi e învingător,
Frumuseţei ei se-nchină,
Se subgiugă de amor. II
Între Piatra Detunată
Ş-al Sahastrului Picior,
Vezi o stâncă ce-au fost fată
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtună
E lacaşul cel cumplit,
Unde vulturul răsună
Al său cântec amorţit.
Acea doamnă e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domnează-n vizunie
Preste turme şi păstori.
11
III
Împăratu-n van cată
Pe Dochia-mblânzi;
Văzând patria ferecată,
Ea se-ndeamnă a fugi.
Prin a codrului potică
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamnă tinerică
Turma paşte peste plai.
A ei haină aurită
O preface în şăiag,
Tronu-i iarba înverzită,
Schiptru-i este un toiag.
IV
Traian vine-n astă ţară,
Şi de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugară
Acum mâna a întins.
Atunci ea, cu grai ferbinte,
Zamolxis, o, zeu, striga,
Te giur pe al meu părinte,
Astăzi rog nu mă lăsa!
Când întinde a sa mână
Ca s-o strângă-n braţ Traian,
De-al ei zeu scutita zână
Se preface-n bolovan.
El petroasa ei icoană
Nu-ncetează a iubi;
Pre ea pune-a sa coroană,
Nici se poate despărţi.
12
Acea piatră chiar vioaie
De-aburi copere-a ei sin,
Din a ei plâns naşte ploaie,
Tunet din al ei suspin.
O ursită-o priveghează,
Şi Dochia deseori
Preste nouri luminează
Ca o stea pentru păstori.
13
Dacii si latinii
DACII erau un popor de oameni vrednici si priceputi, dar mai cu
seama erau indrazneti si viteji. Isi iubeau tara si o aparau cu strasnicie
de dusmani si in asa fel se purtau, ca o lume intreaga se minuna de ei.
Ca niste lei se napusteau asupra dusmanului pentru ca dacii nu se
temeau de moarte.In lupte purtau cu mandrie steagul care avea
infatisarea unui balaur cu cap de lup. Erau oameni veseli, le placeau
cantecele si jocurile, dar nici de la lucratul pamantului nu se dadeau in
laturi. Aveau pluguri de lemn cu care isi lucrau lanurile de grau, orz,
mei, in si canepa. Cresteau animale si ingrijeau de albine. La inceput
dacii traiau impartiti in cete sau triburi. Cel care a reusit sa uneasca
toate triburile intemeind o mare imparatie cu capitala la Sarmizegetusa
a fost Burebista, primul rege al Daciei.
14
Opinii ce sustin latinitatea limbii
Samuil Micu este cel care, încercând să dovedească provenienţa latină a românilor,
conchide că acest lucru reiese din patru elemente : „întâiu din scriitori, a doua din obiceiuri,
a treia din limbă, a patra din nume.”
15
Grigore Ureche
16
Unele cuvinte au rămas chiar întregi : barba – barba, aşa şi luna,
iar altele foarte mici deosebiri. În plus, s-au mai adăugat mai târziu şi
puţine cuvinte ungureşti. În sfârşit, luându-se cele sfinte de la sârbi, s-au
adăugat şi puţine cuvinte slavoneşti.”. Iar în opera „De neamul
moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, aşa cum indică şi titlul,
cronicarul îşi propune să scoată „lumii la vedere felul neamului, din ce
izvor şi seminţe sîntu lăcuitorii ţărei noastre, Moldovei şi Ţării
Munteneşti şi românii din ţările ungureşti.” El dovedeşte că precum şi
alte neamuri: „ franţozii – galii, turcii – otomani, ungurii – huni, aşa şi
românii poartă numele romanilor.”
17
Dimitrie Cantemir
18
"Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" este ultima opera a lui
Dimitrie Cantemir, scrisa in limba romana intre anii 1719 si 1722,
ramasa neterminata. Este o lucrare de sinteza si infatiseaza conceptia
savantului asupra formarii poporului roman si a limbii romane,
tratand, cu o documentare extrem de bogata, de peste 150 de izvoare,
originile poporului roman si evolutia sa pana la al doilea descalecat,
momentul intemeierii celor doua tari romane, Muntenia si Moldova.
Idesa de baza este continuitatea elementului roman in Dacia, intr-o
unitate deplina in cele trei provincii romanesti, "Hronicul vechimii a
romano-moldo-vlahilor " reprezentand prima incercare de a trata
impreuna istoria romanilor de pretutindeni. Totodata, aceasta este
privita din perspectiva istoriei universale, concentrandu-se asupra
intregii structuri a lumii romanesti, pezentand mai intai romanii din
cadrul Imperiului Roman, apoi din Imperiul Bizantin si coexistenta lor
cu statele dimprejur, rezultate din migratia popoarelor: Ungaria,
Cumania, Rusia, Polonia, Serbia, Bulgaria. Dimitrie Cantemir combate
ipoteza potrivit careia romanii s-ar fi retras cu totul dupa ce imparatul
Aurelian a parasit Dacia in anul 271: "...poporul romano-moldo-
vlahilor nu din glogozala a nasteri de stransura sa fie scornit, ce din
cetateni romani si din mari familii sa fie ales. Apoi din buni si tari
romano-moldo-vlahii, din buni si tari parinti romani nascandu-se, a
sangelui curatenie si a niamului evghenie nestricata si nebetejita sa fie
ferit, precum si astazi tot asea o feresc."
19
Opinii ce sustin dacismul
George Cosbuc
20
„Din zei de-am fi scoboratori
Ori cane-nlantuit.”
21
George Cosbuc citate
22
Mircea Eliade
23
DE LA ZALMOXIS LA GENGHIS-HAN
24
Vasile Pârvan
25
AFIRMATII V.PARVAN
“Fără tradiţie nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot
crea nimic fără tradiţie.”
26
GETICA
27
Chiar stiinta sa i-a dat lui PARVAN o conceptie grava asupra
existentei. Dezgropand mereu urme ale unor civilizatii moarte, istoricul
a ajuns sa intoneze un elogiu entuziast geniului uman, care, invins,
renaste perpetuu. In actul ritualic al comemorarii, al amintirii, trecutul
reinvie, readus in actualitate, iar fiecare dintre noi traim astfel
„maiestuosul gand al unei umanitati eterne, incorporate" macar pentru
o clipa in sufletul nostru muritor.
28
Concluzii
Temelia limbii si a poporului român o reprezinta conceptele de
latinitate si dacism.
29