Baltagul

-povestirea romanului pe capitole-

de M. Sadoveanu

Capitolul I începe cu amintirea de către Vitoria Lipan a unei poveşti despre cosmologie1 spusă de
Nechifor Lipan la nunţi. Astfel Dumnezeu le-a dat ţiganului cetera 2, neamţilor şurubul, jidanilor banii,
rusului beţia, boierilor răutatea şi ticăloşia. Muntenilor care au ajuns cei din urmă le-a dat „o inimă uşoară”
bună înţelegere cu celelalte naţii şi „muieri frumoase”. Vitoria este descrisă „stând singură pe prispă”,
învârtind absentă fusul. Aceasta se gândea la Nechifor , soţul ei, care plecase după nişte oi, la Dorna şi nu se
mai întoarse. Situaţia financiară a familiei este una bună. Vitoria şi Nechifor „dragostea ei de 20 şi mai bine
de ani” au avut 7 copii din care rămăseseră doar 2 : Minodora şi Gheorghiţă. Ultimul coborâse cu oile la
iernat, Baciul Alexa îi trimite o scrisoare Vitoriei spunându-i că trebuie să plătească la oieri. Părintele Danil
îi citeşte Vitoriei şi o scisoare trimisă de Ghiţă C. Topor „domnişoarei Vitoria Lipan” în care îşi mărturiseşte
dragostea. Vitoria critică despărţirea de tradiţia reprezentată de „catrinţă şi cămeşă” şi de vechile superstiţii:
gunoiul nu trebuie aruncat în faţa soarelui. Vitoriei îi apare Nechifor Lipan în vis cu spatele întors către ea,
trecând spre asfinţit o revărsare de ape”.
Capitolul al II-lea : Vitoria îl zăreşte pe Mitrea care coboară „înainte de vreme” cu oile pentru că are
să „vremuiască”3. Vitoria îl priveşte în acest timp pe „cocoşul cel mare porumbac” 4 care „se întoarse cu
secera cozii spre focul din horn şi cu piscul spre horn” dând semne de plecare.
În capitolul al III-lea Vitoria se duce la părintele Danil Mileş să se sfătuiască. Îi mărturiseşte că soţul
ei a mai fost o dată la Dorna, Pentru preot visurile nu sunt decât „înşelări” şi aminteşte câteva pricini ale
întârzierii: boala sau”vreo poznă”. Apoi îi dictează preotului o scisoare pentru Gheorghiţă în care se înţelege
cu baciul Alexa să vândă din oile „canarale”5 , iar de sărbători să vină acasă pentru că el e acum „singur
bărbat la gospodărie”.
În cpitolul al IV-lea: Vitoria Lipan trece pe la baba Maranda, vrăjitoarea pentru a afla şi părerea ei
despre întârzierea soţului. Maranda stie că va primi vizita Vitoriei demonstrând prin aceasta că are „unele
tainice stiinţi şi meşteşuguri”. Vitoria îşi imaginează că „cel cu nume urât” se află fie în căţeaua babei, fie
într-o „ladă mare braşovenească”. Maranda îi spune că întârzierea soţului e legată de „una cu ochi verzi şi cu
sprâncenele îmbinate” dar Vitoriase îndoieşte. Vitoria îi mărturiseşte că ţine post negru 12 vineri în şir.
Capitolul al V-lea: Gheorghiţă se întoarce înaintea sărbătorilor de la apa Jijiei, lăsând oile în grija
baciului Alexa. Fiind tristă, Vitoria nu se poate bucura de sărbători. Înţelese că dragostea ei pentru Nechifor
„se păstrase ca-n tinereţe”. Gheorghiţă îşi aminteşte de copilăria lui la munte , conştientizând că de acum
povara gospodăriei va atârna pe umerii lui. Vitoria se hotărăşte să facă un drum la Piatra şi la mânăstirea
Bistriţa. Ei pleacă în călătorie, într-o sâmbătă, la răsăritul soarelui . Drumul este greu căci trebuie să se lupte
cu troianul . Ajung la mânăstirea Bistriţa: Apoi se sfătuieşte cu părintele Visarion care o îndeamnă să
meargă la Piatra, pentru a se face cercetări.
Capitolul al VI-lea: Cei 2 sunt găzduiţi într-o odăiţă de sub stăreţie6. Ajunşi în Piatra, Vitoria intră la
prefect. Deşi nu mai era tânără , prefectul remarcă frumuseţea „neobişnuită” a femeii . Aceasta îi
mărturiseşte că soţul ei e plecat de 73 de zile la Dorna să cumpere oi şi nu s-a mai întors . Prefectul îi cere
să scrie o plângere pentru a se face cercetări. Ea nu aşteaptă „de la dânşii (autorităţi) sprijin”. Datoria ei este
să îl găsească pe Nechifor, deci va pleca împreună cu Gheorghiţă la drum. Îi va da o bucată de fier fierarului
să-i facă un baltag iar pe 27 februarie o va trimite pe Minodora la mânăstirea Văratecului (aici era sora
mameiei, Melania).
Capitolul al VII-lea . Pe 9 martie (sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia) Vitoria se
împărtăşeşte şi sfinţeşte baltagul. Preotul Mileş, d-l Iordan, cârciumarul şi d-l David vin la Vitoria. Aceasta
stabileşte preţul pe marfă dupăce se sfătuieşte cu părintele şi cu d-l Iordan. D-l David ar vrea să se

1
Cosmologie- studiazăstructura şi evoluţia cosmosului, precum şi legile generale care îl conduc
2
cetera-vioara
3
a vremui- a fi vreme rea ( cu ploaie, ninsoare, viscol)
4
porumbac- pestriţ, cenuşiu, sur
5

6
stăreţie- locuinţa stareţului unei mânăstiri
1
tocmească dar Vitoria refuză. Aceasta primeşte pe marfă 38.000 lei pe care-i lasă până a 2-a zi la părintele
Daniil. Noaptea dăduse la vite o dihanie, dar vitoria ia puşca şi trage , iar „2 umbre omeneşti” se depărtează
în fugă. Pornesc la drum pe 10 martie , într-o vineri însoţiţi de dl. David. Vitoria ştie că soţul ei e mort „căci
viu se poate întoarce şi singur”. Seara ajung la Gura Bicazului unde poposesc la han la Donea ; aceasta nu l-
a mai văzut pe Necchifor din toamnă; pretind că Nechifor ar trebui să-i plătească femeii nişte datorii. A
doua zi aşteaptă să curgă straşinile pentru că fiind sâmbătă , d-l David nu avea voie să pornească la drum
decât pe apă; Seara poposesc la han în Călugăreni, la d-l David . Vitoria îşi aminteşte o legendă despre
Piatra Teiului pe care i-o spusese Nechifor: diavolul ar fi rupt noaptea piatra din vârful Ceahlăului şi ar fi
adus-o în braţe, s-o arunce în Bistriţa, dar a cântat cocoşul, a lepădat-o şi a fugit în pustie. Plecă de la hanul
lui David, dar nu mai înainte îşi schimbă în bani mărunţi câteva mii să nu atragă atenţia asupra sa.
Capitolul al IX-lea
Îşi continuă drumul până la Fărcaşa. Pentru că bate un vânt rece, Vitoria decide să poposească acolo.
Tot aici îl zăreşte şi pe subprefectul Anastasie Balmez. Intră în vorbă cu un bărbat, cu moş Pricop, fierarul ,
la care vor fi găzduiţi peste noapte. Moş Pricop îşi aminteşte că potcovise altădată şi calul lui Nechifor pe
care-l numeşte „vretnic român”.
Capitolul al X-lea începe cu o descriere a muntenilor: „iuţi şi nestatornici”, „răbdători în suferinţi”,
respectând datinile de la începutul lumii, „ferindu-se de alte neamurişi de oamenii de la câmpie”, având un
adevăratcult pentru „bârlogul lor”.
Cei doi îşi continuă drumul către Borca. Aici zăresc o cumetrie7. Vitoria intră la lehuză, pune pe
fruntea nou-născutului o hârtie de 20 de lei. Preotul îi împarte pe munteni în 2 categorii: „cu bucurii şi cu
cântece” sau „duşmani căpcăuni”. „La noi nu sunt oameni de mijloc”.
Ajunşi în la Cruci zăresc o nuntă. Vorniceii8 au întins plosca şi au ridicat pistoalele obligându-i să
bea în cinstea mirilor . Aceştia respectă noul calendar pentru că după vechiul calendar ar mai fi fost încă în
post (diferenţa dintre cele două este de 13 zile).
Merga la Dorna şi apoi la Vatra Dornei pentru că acolo s-au vândut toamna oi. La canţelarie în
Vatra Dornei află de la un slujbaş că în prima săptămână din noiembrie Gheorghe Aadamachi şi Vasile
Ursachi i-au vândut 300 de oi lui Nechifor Lipan apoi au pornit împreună la vale . Vitoria porneşte apoi
încrezătoare către Neagra pe urmele oilor.
Capitolul al XI-lea : Vremea s-a stricat . Ajunşi la marginea celei din urmă Dorne poposesc la o
crâşmă unde sunt primiţi de o femeie nu prea amabilă . Atunci se duce în celălalt capăt al satului unde
crâşmarul Dumitru Macovei îşi aminteşte că spre Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril au poposit la han 3
oieri dintre care unul era călare pe „un cal negru ţintat , purta căciulă brumărie” şi era „meşter la vorbă”.
Tovarăşii lui erau de treabă şi prieteni”, „unul era puţintel la trup şi negricios”, celălalt mai voinic, râdea des
şi tare , iubea băutura şi avea buza de sus despicată ca la iepure. Trec apoi prin Păltiniş, Dârmoxa, Broşteni,
Borca căutându-i urma din crâşmă . Apoi merg spre stânga părăsind apa Bistriţei şi se opresc în Sabasa.
Află de la feciorul crâşmarului că Stănişoare înseamnă muntele cu cale şerpuită şi prăpăstii. Aici se află
Crucea Talienilor . Feciorul crâşmarului îi conduce până în Suha . Aici poposesc la crâşma d-lui Iorgu
Vasiliu. Află că turma a trecut pe aici dar erau 2 ciobani din partea locului, din Doi Meri: Iepure sau
Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Vântul contenise; Vitoria îşi dă seama că Nechifor „căzuse jos, în vale” iar „în
întuneric, începea să se facă lumină [...] aici între Sabasa şi Suha, trebuia să găsească ea cheia adevărului”.
Capitolul al XII-lea : Vitoria propune să-i cheme printr-un argăţel pe I. Cuţui şi pe Calistrat Bogza
„pentru o chestie mare la Primărie”. Cucoana Maria, soţia lui Iorgu Vasiliu o însoţeşte pe Vitoria la primărie
. Cei 2 spun că nu au nici o datorie la Nechifor , că s-au despărţit de el la Crucea Tlienilor şi că soţul ei s-a
îndreptat către casă. În tot timpul discuţiei Vitoria a privit în jos, vrând să pară umilă şi în acelaşi timp să-şi
ascundă adevăratele gânduri. Le promite să mai treacă pe la ei, în speranţa că-şi vor mai aminti ceva.
Vitoria urcă şoseaua cea şerpuită peste Stănişoara, coboară în Sabasa, poposeşte la d-l Toma şi soţia lui
Catrina . Vitoria îl găseşte pe Lupu „un dulău sur şi flocos, cu urechile şi coada scurtată, după moda din
munte a ciobanilor” în curtea unui gospodar în Sabasa .
Capitolul al XIII-lea : Vitoria merge din nou la Borca să întrebe dacă nu cumva Nechifor a fost
văzut cobor’nd din Stănişoara . I se răspunde că „înapoi , venind cu faţa , nu s-a mai arătat”. Merge cu
Gheorghiţă iar în Suha , cu Lupu în lănţug. Lupu este „neliniştit şi reuşeşte să găsească ceva. La început
coboară Gheorghiţă, trimis de Vitoria, apoi femeia . Aceasta îl cheamă pe celălalt Gheorghiţă, pe mort.
7
cumetrie – petrecere, ospăţ la un botez
8
vornicel- flăcău însărcinat, la nunţile ţărăneşti, cu conducerea alaiului nunţii şi cinstirea oaspeţilor , cu anunţarea darurilor, etc!
2
 Capitolul al XIV-lea: Vitoria îl pune pe Lupu de stajă la cai, îi cere lui Gheorghiţă să privegheza
mortuliar ea se duce în Sabosa, să împlinească cele de cuviinţă. Pentru că se înserează, lui Gheorghiţă îi este
frică să stea singur în văgăună, se urcă lângă cal şi câine, unde adoarme. Este trezit de lătratul câinelui care
anunţă sosirea Vitoriei, a d-lui Toma , a „judeţului satului” şi a „unui străjer”. Vor mai avea de aşteptat până
la ridicarea cadavrului . Vitoria îi cere d-lui Toma pentru a 2 zi „pâini douăzeci, măsline două chile şi
scrumbii zece şi rachiu cinci gărăfi de câte o ocă”pentru „pomenirea” lui Nechifor . Părintele coboară în râpă
pentru a-i face slujbă. Autorităţile s-au întâlnit în râpă a 3 zi. Vitoria prezintă faptele , nu acuză pe nimeni,
accentuează necesitatea existenţei unui martor şi a unei dovezi că cei 2 au cumpărat şi oile lui (după legea
muntenilor).
Capitolul al XV-lea: Anastase Balmez îi cheamă ca informatori pe cei 2 gospodari: I. Cuţui, Calistrat
Bogza. Întâi vorbeşte Bogza care şi-a dori să fie de faţă şi I. Cuţui. Bogza pretinde că s-au despărţit de
Nechifor în vârful Stânişoarei. Vitoria accentuează necesitatea existenţei unui martor sau a unor dovezi .
Când iese, munteanca îl întâlneşte pe Cuţui căruia îi spune că Bogza îl bănuieşte pe el, apoi întoarce
cuvintele spunând că trebuie să fi mai fost cineva prezent. Vitoria o întâlneşte pe gafiţa , nevasta lui Ilie
Cuţui care-i mărturiseşte că soţul ei îşi ţine baltagul acasă sub icoane şi că nu l-a spurcat.
Femeile (Vitoria şi Maria) fac pregătirile pentru îmnormântare: împodobesc un car cu cetină şi se
aşează în el un sicriu gol; sunt prezenţi 3 preoţi, 3 oameni cu buciume şi 4 femei bocitoare.
Vitoria adună rămăşiţele mortului, le udă cui vin . le aşează în coşciug; preoţii ţin slujba iar Vitoria
se îngrijeşte de toate ritualurile înmormântării: datina podurilor , bocirea mortului. În momentul ridicării
capacului, C. Bogza îşi înalţă capul , privea mortul şi era „într-o fierbinţeală bolnavă” iar I. Cuţui stătea
departe de el. Când se apropie de biserică, clopotele încp să bată iar întreg satul se îndreaptă către ţimitir.
Maria termină ceremonialul înmormântării (vinul pentru stropit şi găina neagră care se dă peste groapă)
pentru că Vitoria vrea să stea lângă bărbatul ei pe care-l plânge (aruncă un pumn de ţărână peste sicriul
coborât în pământ).
Capitolulal XVI: La uşa cimitirului i se dă fiecăruia un sfert de pâine şi un păhărel de rachiu;
praznicul se ţine acasă la domnu Toma; pentru că este în post li se dau de pomană găluşte de post şi
curechiprăjit cu oloi de cânepă. Munteanca se aşează lângă cei 2 gospodari din Doi Meri. Îi cere lui Calistrat
baltagul lui , apoi i-l dă lui Gheorhiţăcare avea şi el unul la fel dar cel din urmă „e mai vechi şi ştie mai
multe”. Vitoria reconstituie crima: Nechifor era la deal , în pasul calului, suind Crucea Talienilor , împreună
cu 2 oameni şi cu câinele lui, Lupu. Unul s-a grăbit către pisc pentru a vedea dacă nu vine cineva iar al 2-lea
venea în urma lui Nechifor , ducându-şi calul de căpăstru. Era asfinţitul soarelui . Nechifor a fost lovit în
forţă şi prăvălit în prăpastie împreună cu calul. Câinele l-a atacat pe ucigaş dar a fos pălit cu piciorul
dedesuptul botului şi s-a prăvălit în râpă. Calistrat încearcă să-şi recupereze baltagul. Munteaca spune că „pe
baltag e scris cu sânge” si îi cere lui Gheorghiţă să elibereze câinele, dar se încurcă în lănţug. Bogza îl atacă,
câinele se eliberează, iar „feciorul mortului îl păleşte în frunte pe criminalul tatălui său. Câinele se repede la
beregata lui Calistrat; doar jandarmii il scot din gura câinelui. Calistrat mărturiseşte că l-a omorât pe
Nechifor pentru a-i lua oile şi îi cere iertare Vitoriei.
Vitoria plănuieşte ce are de făcut: pomenile pentru cel mort, organizarea gospodăriei. Accentuează că
nu o va lăsa pe Minodora să se căsătorească „cu feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dscăliţei lui Topor”.