Odă sufletului meu

Bolnav de pliscuri mituite,

Îmbolnăvit de sănătate,
Inert și mut mă izgonesc.
Pe mine însumi.
În lumea voastră înțeleaptă
În pașii voștrii nemișcați,
Mesii de piatră îmi păreți,
Calici cu stofă de-nțelepți,
Iluminați de-o grea orbire.
Senili, parșivi, chinuitori,
Și chinuiți fără de știre,
Inacceptabili muritori.
Bazalt și crampe îngerești
Magnați, mizeri, anacoluți,
Sălbatici, cosmici non-colori.
Cravate sterpe de actori,
Și urlătoare mizantrope.

Bolnav de voi, bolnav de mine,

Îmbolnăvit de criza-mi acră,
Ucis de patimi vinovate,
Înmormântat în nebunie
Și absorbit de Univers,
Măslin de pir și ne-nțeles,
Condamn și infinitul mării.
Condamn și țipătul uitării,
Scuipând tabu-uri misticite,
Inapt de a scuipa tablouri,
Bolnav mă simt, mizer celesc.

Valentin Macaveiu